Punctul trei: Aveți părtășie despre adevărurile-principii care ar trebui înțelese pentru a îndeplini fiecare datorie cum se cuvine (Partea a doua)

La adunarea trecută, am avut încă o părtășie despre a doua responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor, vorbind despre dificultățile existente legate de intrarea în viață și expunând anumite practici și manifestări ale conducătorilor falși. Apoi, am discutat mai multe chestiuni referitoare la cea de-a treia responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor – să aibă părtășie despre adevărurile-principii care ar trebui înțelese pentru a îndeplini fiecare datorie cum se cuvine – și am expus și am disecat în ce fel se manifestă „falsitatea” conducătorilor falși prin atitudinile, practicile și manifestările lor față de aceste chestiuni, cu alte cuvinte, manifestări ale modului în care conducătorii falși nu reușesc să își îndeplinească responsabilitățile în calitate de conducători. Vă rog să enumerați aceste chestiuni. (Una dintre ele se referea la tipărirea de cărți conținând cuvintele lui Dumnezeu. Respectivul conducător fals nu făcea lucrare concretă, ci doar rostea doctrine într-un mod lipsit de conținut. De asemenea, nu avea o părtășie specifică bazată pe adevărurile-principii, nici nu făcea câtuși de puțin lucrare reală.) În această chestiune, conducătorul fals nu a făcut lucrare reală, nu a îndeplinit responsabilitățile pe care le avea în calitate de conducător și de lucrător și nu a avut părtășie în mod clar cu privire la cerințele profesionale, principiile specifice și elementele de reținut pe care le implica lucrarea. Doar a strigat câteva sloganuri și a rostit câteva cuvinte goale, apoi a considerat că a făcut o treabă bună. Ce altceva am mai discutat? (A mai fost și incidentul cumpărării pentru Dumnezeu a unei haine din puf.) Ce problemă a expus acest incident cu privire la conducătorii falși? (A scos la iveală faptul că falșii conducători nu fac lucrare reală și că sunt complet lipsiți de umanitate și rațiune.) Când cineva Mi-a cumpărat un articol de îmbrăcăminte, conducătorul respectiv a ajutat la efectuarea verificărilor asupra acestuia – este aceasta o parte a lucrării pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să o facă? (Nu, nu este.) A făcut o lucrare pe care nu ar fi trebuit să o facă – care este problema în această chestiune? („Nu se ocupa de lucrarea cuvenită lui.”) Aceasta este o manifestare a conducătorilor falși. În primul rând, a scos la iveală faptul că falșii conducători nu se ocupă de lucrarea cuvenită lor și, în al doilea rând, a scos la iveală faptul că le lipsește rațiunea și nu fac decât lucruri dezgustătoare, care sunt lipsite de rațiune și de umanitate. Voi doar vă amintiți exemplele, dar nu ați văzut așa cum sunt problemele pe care aceste exemple sunt menite să le ilustreze sau esența acestor probleme pe care sunt menite să le disece. Ce alte exemple am dat cu privire la conducătorii falși, care nu se ocupă de lucrarea cuvenită lor? (A fost patiserul care tot făcea produse de patiserie pentru Dumnezeu. Dumnezeu i-a spus să nu facă asta, însă conducătorii și lucrătorii au continuat să îi permită să facă acest lucru și chiar au gustat ei înșiși produsele de patiserie.) Ce probleme ale conducătorilor falși a expus acest exemplu? (Faptul că nu se ocupă de lucrarea cuvenită lor, nici nu fac lucrarea pe care ar trebui să o facă și insistă să facă lucrarea pe care nu ar trebui să o facă.) În primul rând, a arătat că falșii conducători nu se ocupă de lucrarea cuvenită lor și nu reușesc să înțeleagă scopul principal și crucial al lucrării lor. În plus, conducătorii falși au o problemă gravă. Care este aceasta? (Nu ascultă de cuvintele lui Dumnezeu și nu pun în aplicare lucrarea în conformitate cu cerințele Lui.) Mai dorește cineva să adauge ceva? ( Pretind că sunt spirituali și că acordă atenție poverii date de Dumnezeu, dar, în realitate, pur și simplu o iau razna făcând lucruri rele.) Aceasta este o altă problemă a lor. Altcineva? (Nu încearcă să înțeleagă cerințele lui Dumnezeu înainte de a acționa; în schimb, își folosesc propriile închipuiri pentru a înlocui dorințele lui Dumnezeu). Acest lucru intră în categoria lipsei de rațiune. Altcineva? (Modul în care conducătorii falși au abordat faptul că cineva a cumpărat un articol de îmbrăcăminte pentru Dumnezeu a dezvăluit lipsa lor de umanitate normală.) Ce aspect al umanității normale le lipsește? Nu înțeleg reglementările legate de modul în care trebuie să se comporte și nu au maniere. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) De fapt, aceste lucruri pe care le-ați menționat sunt secundare; care este problema principală? Odată ce devin conducători, acești oameni vor să se bucure de beneficiile statutului lor și de tratamentul special și râvnesc la confort. De exemplu, vor să mănânce câteva produse de patiserie, iar când văd că cineva se pricepe la gătit, se gândesc să încerce din mâncarea lor pentru a-și satisface poftele. Este deja dezgustător faptul că nu se ocupă de lucrarea cuvenită lor și nici nu fac lucrare reală, dar mai și râvnesc la confort și la desfătarea de a se îmbuiba. Folosesc pretextul că fac degustări și verificări pentru Dumnezeu, ca să-și satisfacă dorințele lacome, îngăduindu-și beneficiile statutului lor. Toate acestea sunt manifestări ale conducătorilor falși. Deși aceste manifestări nu pot fi numite rele sau ticăloase în comparație cu esența firii antihriștilor, umanitatea conducătorilor falși este destul de dezgustătoare pentru oameni. În ceea ce privește caracterul lor, ei nu au conștiință și rațiune; umanitatea lor este chiar josnică și dezgustătoare și au o integritate precară. Din aceste exemple, se poate observa că falșii conducători nu pot face lucrare reală. Acesta este un fapt.

Conducătorii falși nu pot să aibă părtășie despre principiile pentru îndeplinirea lucrării

Astăzi, vom continua să expunem diferitele manifestări ale conducătorilor falși pe baza responsabilităților conducătorilor și ale lucrătorilor. De fapt, conducătorii falși nu sunt capabili să facă o lucrare esențială, critică a bisericii. Ei se ocupă doar de câteva chestiuni simple, generale; lucrarea lor nu joacă un rol critic sau decisiv în lucrarea bisericii ca întreg și nu produce rezultate reale. Practic, părtășia lor se referă doar la câteva subiecte banale și obișnuite, sunt doar cuvinte și doctrine repetate frecvent și este incredibil de goală în interior, generală și lipsită de detalii. Părtășia lor conține doar lucruri pe care oamenii le pot înțelege citind ceva într-un mod literal. Acești conducători falși nu pot rezolva deloc problemele reale pe care aleșii lui Dumnezeu le au cu intrarea lor în viață; în special, sunt și mai puțin capabili să înlăture noțiunile și închipuirile oamenilor și revelarea firilor corupte de către aceștia. Principalul aspect este că falșii conducători pur și simplu nu pot să își asume lucrarea vitală rânduită de casa lui Dumnezeu, cum ar fi lucrarea de evanghelizare, lucrarea de producție cinematografică sau lucrarea bazată pe text. În special, atunci când vine vorba de lucrări care presupun cunoștințe profesionale, deși pot ști foarte clar că sunt profani în aceste domenii, conducătorii falși nu le studiază, nici nu fac cercetări și cu atât mai puțin sunt capabili să le ofere altora indicații specifice sau să rezolve orice probleme legate de acestea. Cu toate acestea, ei continuă să organizeze adunări cu nerușinare, vorbind la nesfârșit despre teorii goale și rostind cuvinte și doctrine. Conducătorii falși știu foarte bine că nu pot face acest tip de lucrare, însă pretind că sunt experți, se comportă cu îngâmfare și folosesc mereu doctrine grandioase pentru a-i certa pe alții. Ei nu sunt capabili să răspundă la întrebările nimănui, dar găsesc pretexte și scuze pentru a-i certa pe alții, întrebându-i de ce nu învață profesia, de ce nu caută adevărul și de ce nu sunt capabili să-și rezolve propriile probleme. Acești conducători falși, care sunt profani în aceste domenii și nu pot rezolva nicio problemă, tot le țin lecții altora cu superioritate. La suprafață, celorlalți oameni le par foarte ocupați, ca și cum ar fi în stare să facă multe lucrări și ar fi foarte capabili, dar, în realitate, nu sunt nimic. În mod clar, conducătorii falși nu sunt capabili să facă o lucrare reală, totuși se mențin ocupați cu entuziasm și spun mereu aceleași platitudini la adunări, repetându-se la nesfârșit, fără a fi capabili să rezolve o singură problemă reală. Oamenii chiar se satură de acest lucru și nu sunt capabili să obțină vreo lămurire din asta. Acest tip de lucrare este teribil de ineficientă și nu produce niciun rezultat. Așa lucrează conducătorii falși, iar lucrarea bisericii este întârziată din această cauză. Cu toate acestea, conducătorii falși tot au impresia că fac o lucrare grozavă și că sunt foarte capabili, când adevărul este că nu au făcut bine niciun aspect al lucrării bisericii. Ei nu știu dacă lucrătorii și conducătorii care intră în sfera lor de responsabilitate sunt la înălțimea standardelor, nici nu știu dacă supraveghetorii și conducătorii diverselor echipe sunt capabili să își asume lucrarea care le revine, nici nu le pasă și nici nu se interesează dacă au apărut probleme în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor de către frați și surori. Pe scurt, conducătorii falși nu pot rezolva nicio problemă în lucrarea lor, dar rămân energic ocupați. Din perspectiva altor oameni, conducătorii falși sunt capabili să treacă prin greutăți, sunt dispuși să plătească un preț și își petrec fiecare zi alergând încoace și încolo. Când este timpul să mănânce, trebuie să fie chemați la masă și se culcă foarte târziu. Cu toate acestea, rezultatele lucrării lor pur și simplu nu sunt bune. Dacă nu te-ai uita cu atenție, ar părea la suprafață că toate elementele lucrării sunt îndeplinite și că toată lumea a fost ocupată să își îndeplinească îndatoririle, dar, dacă ai observa îndeaproape, ai fi meticulos și ai inspecta cu seriozitate lucrarea, adevărata situație ar fi dezvăluită. Fiecare element al lucrării care intră în sfera lor de responsabilitate este un dezastru, nu există nicio structură sau ordine. Există probleme – sau chiar lipsuri – în fiecare element al lucrării. Apariția acestor probleme este legată de faptul că falșii conducători nu înțeleg adevărurile-principii și acționează pe baza noțiunilor, închipuirilor și entuziasmului lor. Conducătorii falși nu au niciodată părtășie despre adevărurile-principii și nici nu caută vreodată adevărul pentru a rezolva problemele. Le lipsește în mod clar înțelegerea spirituală, nu sunt capabili să facă lucrare de conducere, pot doar să debiteze cuvinte și doctrine și nu înțeleg deloc adevărul, însă pretind că știu lucruri pe care nu le știu și încearcă să se dea drept experți. Lucrarea pe care o fac este doar una făcută mecanic. Atunci când apare o problemă, îi aplică orbește reglementări. Ei doar se agită orbește, fără să producă niciun rezultat real. Deoarece acești conducători falși nu înțeleg adevărurile-principii, doar debitează cuvinte și doctrine și îi sfătuiesc pe alții să respecte reglementările, progresul fiecărui element al lucrării bisericii este încetinit și nu se obțin rezultate clare. Cea mai evidentă consecință a faptului că un conducător fals lucrează de ceva timp este că majoritatea oamenilor nu sunt capabili să înțeleagă adevărul, nu știu cum să discearnă atunci când cineva dezvăluie corupție sau își formează noțiuni și cu siguranță nu înțeleg adevărurile-principii care ar trebui respectate în îndeplinirea îndatoririlor lor. Cei care își îndeplinesc îndatoririle și cei care nu o fac sunt cu toții leneși, neînfrânați, indisciplinați și dezorganizați ca nisipul împrăștiat. Este posibil ca majoritatea să poată rosti câteva cuvinte și doctrine, dar, în timp ce își fac îndatoririle, doar respectă reglementările; nu știu cum să caute adevărul pentru a rezolva problemele. Din moment ce falșii conducători înșiși nu știu cum să caute adevărul pentru a rezolva problemele, cum îi pot conduce pe alții să facă acest lucru? Indiferent ce li se întâmplă altor oameni, conducătorii falși îi pot doar îndemna spunând: „Trebuie să fim atenți la intențiile lui Dumnezeu!”, „Trebuie să fim loiali în îndeplinirea îndatoririlor noastre!”, „Când ni se întâmplă ceva, trebuie să știm cum să ne rugăm și trebuie să căutăm adevărurile-principii!” Conducătorii falși strigă adesea aceste sloganuri și doctrine, dar nu produc niciun rezultat. După ce oamenii le ascultă, tot nu înțeleg care sunt adevărurile-principii și le lipsește o cale de practică. La suprafață, oamenii se roagă atunci când li se întâmplă ceva și doresc să fie loiali în îndeplinirea îndatoririlor lor – dar tuturor le lipsește înțelegerea unor aspecte precum ce ar trebui să facă pentru a fi loiali, cum ar trebui să se roage pentru a înțelege intențiile lui Dumnezeu și cum ar trebui să caute atunci când se confruntă cu o problemă pentru a ajunge să înțeleagă adevărurile-principii. Când oamenii îi întreabă, conducătorii falși spun: „Când vi se întâmplă ceva, citiți mai mult cuvintele lui Dumnezeu, rugați-vă mai mult și aveți mai multă părtășie despre adevăr.” Oamenii îi întreabă: „La ce principii se referă această lucrare?”, iar ei răspund: „Cuvintele lui Dumnezeu nu spun nimic despre chestiuni legate de lucrarea profesională și nici eu nu înțeleg acel domeniu al lucrării. Faceți propriile cercetări dacă vreți să înțelegeți – nu mă întrebați pe mine. Eu vă conduc în înțelegerea adevărului, nu în chestiuni legate de lucrarea profesională.” Conducătorii falși folosesc acest tip de cuvinte pentru a eluda întrebările. Și, ca urmare, deși majoritatea oamenilor au o pasiune arzătoare să-și îndeplinească îndatoririle, ei nu știu cum să acționeze pe baza adevărurilor-principii și nici nu știu cum să adere la principii în timp ce își îndeplinesc îndatoririle. Dacă ne uităm la rezultatele fiecărui element al lucrării din sfera de responsabilitate a conducătorilor falși, majoritatea oamenilor se bazează pe cunoștințele, învățătura și darurile lor pentru a-și face lucrarea și sunt ignoranți când vine vorba de aspecte precum care sunt cerințele specifice ale lui Dumnezeu, principiile de îndeplinire a unei datorii și modul de acțiune pentru a obține rezultatul de a aduce mărturie pentru Dumnezeu și de a răspândi Evanghelia mai eficient, astfel încât toți cei care tânjesc după apariția lui Dumnezeu să audă vocea Lui, să cerceteze adevărata cale și să se întoarcă la Dumnezeu cât mai curând posibil. De ce sunt ignoranți cu privire la aceste lucruri? Acest fapt este direct legat de neputința conducătorilor falși de a face o lucrare reală. Cauza principală este că falșii conducători înșiși nu știu care sunt adevărurile-principii sau ce principii ar trebui oamenii să înțeleagă și să urmeze. Ei acționează fără principii și nu îi conduc niciodată pe oameni să caute principii de practică și căi în îndatoririle lor. Când găsește o problemă, un conducător fals nu o poate rezolva singur, dar nu are părtășie și nu caută împreună cu ceilalți, ceea ce duce la necesitatea frecventă de a reface sarcinile în cadrul fiecărui element al lucrării. Acest lucru nu este doar o risipă de resurse financiare și materiale, ci și de energie și timp a oamenilor. Astfel de consecințe sunt direct legate de calibrul foarte slab și de lipsa de responsabilitate a conducătorilor falși. Deși nu se poate spune că falșii conducători fac rău și provoacă tulburări în mod deliberat, se poate spune că nu caută deloc adevărurile-principii în lucrarea lor, că acționează întotdeauna pe baza propriei voințe. Acest lucru este cert. Conducătorii falși nu înțeleg adevărurile-principii și nici nu pot avea o părtășie clară despre acestea cu ceilalți; în schimb, ei doar le dau oamenilor frâu liber să facă ce vor. Acest lucru duce involuntar la faptul că unii oameni care sunt responsabili cu anumite lucrări acționează arbitrar și conform voinței lor, acționând oricum doresc și făcând orice le place. Ca urmare, nu numai că există puține rezultate reale, ci se și transformă într-un dezastru lucrarea bisericii. Atunci când un conducător fals este demis, nu numai că nu reflectează asupra sa ori nu se cunoaște pe sine, ci se și angajează în sofisme și argumentează în favoarea sa, nu acceptă adevărul câtuși de puțin și nu intenționează deloc să se căiască. Ei pot chiar să mai ceară o șansă de la casa lui Dumnezeu, spunând că, fără îndoială, pot face lucrarea bine. Îi credeți? Ei nu se cunosc deloc pe ei înșiși și nici nu acceptă adevărul. Își pot schimba atunci obiceiurile? Ei nu au adevărul-realitate, deci pot să facă lucrarea bine? Este posibil acest lucru? Nu au făcut lucrarea bine de data aceasta – vor fi capabili să o facă bine dacă li se mai dă o șansă? Acest lucru nu este posibil. Se poate spune cu certitudine că falșii conducători nu au capacitatea de a lucra; uneori, ei pot trudi mult și pot fi destul de ocupați, dar este o ocupare oarbă, care nu dă roade. Acest lucru este suficient pentru a arăta că falșii conducători au un calibru foarte slab, că nu înțeleg deloc adevărul și că nu pot face o lucrare reală. Asta provoacă multe probleme în lucrare, dar ei nu sunt capabili să le rezolve având părtășie despre adevăr și doar folosesc câteva doctrine goale pentru a-i îndemna pe oameni să respecte reglementările și, în consecință, transformă lucrarea într-un dezastru și o lasă în ruină. Acesta este modul în care lucrează conducătorii falși și consecințele pe care le generează. Toți conducătorii și lucrătorii ar trebui să considere asta drept un avertisment.

Diferitele probleme neplăcute care apar în cadrul bisericii sunt direct legate de conducătorii falși – aceasta este o problemă inevitabilă. Acestor conducători falși le lipsește capacitatea de a înțelege adevărul, dar ei cred că înțeleg și că pricep totul, iar apoi acționează pe baza propriilor închipuiri și noțiuni. Nu caută niciodată adevărul ca să-și îndrepte lipsa de înțelegere a adevărurilor-principii sau a standardelor cerute de Dumnezeu. Am interacționat cu mulți conducători și lucrători și Mă întâlnesc frecvent cu ei. Când ne întâlnim, îi întreb: „Aveți vreo problemă? Ați întocmit o evidență a problemelor care există în lucrare? Există probleme pe care nu le puteți rezolva singuri?” După ce termin, ei se uită în gol, având îndoială în suflet: „Noi suntem conducători; am putea avea vreo problemă? Dacă am avea, nu cumva lucrarea bisericii ar fi paralizată de mult timp? Ce fel de întrebare este aceasta? Ascultăm predici și părtășie și purtăm în mâini cuvintele lui Dumnezeu. Biserica este condusă de atât de mulți dintre noi, cum poți fi încă îngrijorat? Punând această întrebare, este clar că ne subestimezi. Cum am putea avea probleme? Dacă am avea probleme, nu am fi conducători. Întrebarea Ta este foarte nepotrivită!” De fiecare dată când îi întreb dacă au probleme, într-o astfel de stare se află – fiecare dintre ei este întruchiparea amorțelii și a imbecilității. Există atât de multe probleme în diferitele aspecte ale lucrării bisericești, dar acești oameni pur și simplu nu le pot vedea sau descoperi. Sunt incapabili să aducă în discuție probleme legate de intrarea personală în viață sau probleme care există în lucrare și care implică adevărurile-principii. Deoarece nu pot aduce în discuție aceste probleme, îi întreb: „Cum progresează lucrarea de traducere a cuvintelor lui Dumnezeu? Știți în câte limbi ar trebui să fie traduse acum? În care limbi ar trebui traduse mai întâi și în care mai apoi? Câte copii ale cuvintelor lui Dumnezeu ar trebui tipărite pentru anumite limbi?” Ei răspund: „Ah, sunt în curs de a fi traduse.” Îi întreb: „Cât de mult a progresat traducerea? Există vreo problemă?” Ei răspund: „Nu știu; trebuie să mă duc să întreb.” Sunt nevoit să îi întreb despre aceste lucruri, iar ei tot nu știu să răspundă. Prin urmare, ce lucrare au făcut în tot acest timp? Îi întreb: „ Ai rezolvat problemele despre care frații și surorile au întrebat data trecută?” Ei răspund: „Am avut o întâlnire cu ei – o întâlnire care a durat o zi întreagă.” Îi întreb: „Au fost rezolvate problemele după adunare?” Ei răspund: „ Vrei să spui că, dacă mai există probleme, ar trebui să avem o nouă întâlnire?” Eu spun: „Nu te întreb dacă ai avut sau nu o întâlnire. Întreb dacă problemele profesionale au fost rezolvate. Au înțeles acești oameni principiile? Au încălcat vreun principiu în timp ce își îndeplineau îndatoririle? Ai descoperit vreo problemă?” Ei răspund: „Oh, am rezolvat problemele. Am ținut o adunare pentru frați și surori.” Poate continua această conversație? (Nu, nu poate.) Nu vă înfuriați când ascultați această conversație? (Ba da.) Cum sunt acești conductori? Nu cumva sunt doar niște netoți pseudo-spirituali? Le lipsește calibrul de conducători și lucrători; sunt orbi, nu înțeleg cum să facă lucrarea și răspund „nu știu” la fiecare întrebare, iar când le tot pui întrebări, răspund: „Oricum, am ținut o adunare; las-o baltă!” Au făcut acești conducători lucrare reală? Sunt ei la înălțimea standardelor în calitate de conducători? (Nu.) Aceștia sunt conducători falși. Vă plac asemenea conducători? Dacă întâlniți astfel de conducători, ce ar trebui să faceți? Când unii conducători se întâlnesc cu frații și surorile, spun: „Indiferent de problemele pe care le aveți astăzi, haideți să avem mai întâi părtășie despre cum să ne îndeplinim bine îndatoririle.” Unii oameni spun apoi: „Am întâlnit o problemă legată de tehnicile profesionale în îndatoririle noastre: Ar trebui să folosim tehnicile profesionale care sunt populare printre non-credincioși?” Nu este aceasta o problemă pe care conducătorii trebuie să o rezolve? Dacă unele probleme nu pot fi rezolvate prin părtășia dintre frați și surori, conducătorii ar trebui să intervină pentru a le rezolva – acest lucru vizează responsabilitățile conducătorilor. Ce fac conducătorii falși atunci când întâmpină aceste probleme? Spun: „Aceasta este o problemă profesională; este problema voastră, ce are de-a face cu mine? Aveți voi înșivă părtășie despre această problemă, dar mai întâi, voi ține o adunare pentru voi. În cadrul întâlnirii de astăzi, vom discuta despre cooperarea armonioasă. Întrebarea pe care tocmai ați pus-o este legată de cooperarea armonioasă. Ar trebui să fiți capabili să discutați lucrurile, să aveți părtășie împreună și să vă documentați mai mult; nimeni nu ar trebui să fie neprihănit de sine, iar toți ar trebui să accepte orice decizie care are sprijinul majorității – nu este aceasta o chestiune de cooperare armonioasă? Se pare că nu știți cum să cooperați armonios sau cum să discutați problemele atunci când acestea apar. Mă întrebați despre fiecare problemă. De ce mă întrebați pe mine? Înțeleg eu aceste lucruri? Dacă le-aș înțelege, nu cumva nu ați avea nimic de făcut? Mă întrebați despre orice. Este aceasta o problemă de care ar trebui să mă ocup eu? Responsabilitatea mea este doar să am părtășie despre adevăr; rezolvați-vă singuri problemele profesionale. Ce mă privește pe mine? Oricum, am avut deja părtășie cu voi și v-am spus să cooperați armonios – dacă nu puteți face asta, atunci nu îndepliniți această sarcină. Mi-am încheiat părtășia; mergeți să rezolvați singuri problema.” Știu acești conductori cum să rezolve problemele? (Nu, nu știu.) În ciuda faptului că nu știu cum să facă acest lucru, se consideră foarte îndreptățiți și se pricep extrem de bine să se sustragă responsabilității. După toate aparențele, ei și-au făcut lucrarea, au ajuns la fața locului pentru a efectua inspecții și nu sunt leneși. Cu toate acestea, nu pot să facă lucrare reală sau să rezolve probleme concrete, ceea ce înseamnă că sunt conducători falși. Puteți discerne acest tip de conducător fals? Atunci când întâmpină vreo problemă, nu poate să aibă părtășie despre adevăruri relevante: rostește doar câteva doctrine și teorii deșarte, pe care le face să pară destul de mărețe și profunde, iar după ce oamenii le aud, nu numai că nu înțeleg adevărul, dar se și simt confuzi și dezorientați. Aceasta este lucrarea pe care o fac conducătorii falși.

Conducătorii falși sunt dezvăluiți complet atunci când au părtășie despre adevărurile-principii care ar trebui înțelese pentru a îndeplini fiecare datorie cum se cuvine. Aceștia sunt incapabili să aibă părtășie despre adevărurile-principii, sau să îi conducă pe oameni să respecte și să practice adevărurile-principii atunci când își îndeplinesc îndatoririle, sau să îi conducă să înțeleagă și să intre în adevărul-realitate – ei nu își pot îndeplini responsabilitățile pe care conducătorii ar trebui să le îndeplinească. Și asta nu este tot, nici nu sunt capabili să se țină la curent cu situația supraveghetorilor diferitelor lucrări și ale personalului responsabil cu diverse sarcini importante și, chiar dacă înțeleg oarecum aceste lucruri, nu le înțeleg corect. Asta provoacă tulburări imense și daune diferitelor elemente ale lucrării. Acestea sunt diferitele manifestări ale conducătorilor falși pe care le vom expune astăzi cu privire la cea de-a patra responsabilitate a conducătorilor și a lucrătorilor.

Punctul patru: Țineți-vă la curent cu situația supraveghetorilor diferitelor lucrări și ale personalului responsabil pentru diverse sarcini importante și modificați-le îndatoririle sau demiteți-i cu promptitudine dacă este necesar, astfel încât să preveniți sau să atenuați pierderile provocate de folosirea unor persoane nepotrivite și să garantați eficiența și progresul lin al lucrării

Conducătorii și lucrătorii trebuie să înțeleagă situația supraveghetorilor diferitelor lucrări

Care este cea de-a patra responsabilitate a conducătorilor și a lucrătorilor? („Să se țină la curent cu situația supraveghetorilor diferitelor lucrări și ale personalului responsabil pentru diverse sarcini importante și modificați-le îndatoririle sau demiteți-i cu promptitudine dacă este necesar, astfel încât să preveniți sau să atenuați pierderile provocate de folosirea unor persoane nepotrivite și să garantați eficiența și progresul lin al lucrării.”) Așa este, acesta este standardul minim pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să fie capabili să îl atingă când își fac lucrarea. V-ați lămurit cu toții cu privire la principalele responsabilități ale conducătorilor și ale lucrătorilor în legătură cu acest al patrulea punct? Conducătorii și lucrătorii trebuie să aibă o înțelegere clară cu privire la supraveghetorii diferitelor lucrări și la angajații responsabili cu diverse sarcini importante. Să priceapă situațiile supraveghetorilor diferitelor lucrări și ale angajaților responsabili cu diverse sarcini importante este inclus în sfera responsabilităților conducătorilor și ale lucrătorilor. Așadar, cine sunt acești angajați? În primul rând, sunt conducătorii bisericii, urmați de supraveghetorii echipelor și de conducătorii diverselor grupuri. Nu este esențial și de mare importanță să înțelegem și să pricepem situații precum aceea dacă supraveghetorii diferitelor lucrări și angajații responsabili cu diverse sarcini importante au adevărul-realitate, au principii în acțiunile lor și pot face bine lucrarea bisericii? Dacă lucrătorii și conducătorii pricep pe deplin situațiile principalilor supraveghetori ai diferitelor lucrări și fac ajustările adecvate cu privire la angajați, acest lucru este echivalent cu efectuarea unei verificări corespunzătoare pentru fiecare element al lucrării și este echivalent cu îndeplinirea responsabilităților și sarcinilor proprii. Dacă nu se fac ajustări corecte cu privire la acești angajați și apare o problemă, lucrarea bisericii va fi puternic afectată. Dacă acești angajați au o bună umanitate, au un fundament în credința în Dumnezeu, sunt responsabili în tratarea problemelor și sunt capabili să caute adevărul pentru a rezolva problemele, atunci punerea acestora drept responsabili cu lucrarea va evita multe probleme și, cel mai important, va permite lucrării să înregistreze progrese fără probleme. Dar, dacă supraveghetorii diverselor echipe nu sunt de încredere, au o umanitate slabă, nu se comportă bine și nu pun adevărul în practică și, în plus, sunt susceptibili de a provoca unele perturbări și tulburări, atunci acest lucru va avea un impact asupra lucrării de care sunt responsabili și asupra pătrunderii în viață a fraților și surorilor pe care îi conduc. Desigur, acest impact poate fi mare sau mic. Dacă supraveghetorii sunt doar neglijenți în îndatoririle lor și nu se ocupă de lucrarea care le revine, probabil că acest lucru va provoca doar unele întârzieri în lucrare; progresul va fi puțin mai lent, iar lucrarea mai puțin eficientă. Dacă sunt antihriști, însă, problema va fi gravă: nu va fi vorba de o chestiune legată de faptul că lucrarea va fi puțin mai ineficientă sau ineficace – ei vor tulbura și vor dăuna lucrării bisericii cu care sunt responsabili, provocând pagube grave. Așadar, a fi la curent cu situațiile supraveghetorilor diferitelor lucrări și ale angajaților responsabili cu diverse sarcini importante și a face realocări și concedieri prompte atunci când se descoperă că o persoană nu face o lucrare reală nu este o obligație de la care conducătorii și lucrătorii se pot eschiva – este o lucrare foarte serioasă, foarte importantă. Dacă lucrătorii și conducătorii pot ajunge să cunoască prompt caracterul supraveghetorilor diferitelor lucrări și al angajaților responsabili cu diverse sarcini importante și atitudinea lor față de adevăr și față de îndatoririle proprii, precum și stările și performanțele lor în timpul fiecărei perioade și în fiecare etapă, și pot face ajustări sau se pot ocupa cu promptitudine de acești oameni în funcție de situații, atunci activitatea poate continua constant. În schimb, dacă acei oameni o iau razna, fac lucruri rele și nicio lucrare reală în biserică, iar conducătorii și lucrătorii nu sunt capabili să identifice prompt acest lucru și să facă realocări în timp util, ci așteaptă până când apar probleme grave de tot felul, generând pierderi substanțiale pentru lucrarea bisericii, înainte de a încerca degajat să se ocupe de ele, de a face realocări și de a rectifica și salva situația, atunci acei conducători și lucrători sunt niște rebuturi. Ei sunt niște autentici conducători falși care trebuie demiși și eliminați.

Tocmai am avut o amplă părtășie despre cât de important este să înțelegem și să pricepem stările reale ale supraveghetorilor diferitelor lucrări și eficiența lucrării lor, să folosim aceste condiții reale pentru a evalua dacă lucrătorii și conducătorii și-au îndeplinit responsabilitățile și să le expunem manifestările care dovedesc că sunt conducători falși, disecând astfel esența conducătorilor falși. Atunci când apar probleme grave în lucrarea bisericii, conducătorii falși nu își îndeplinesc responsabilitățile. Aceștia nu pot descoperi fără întârziere aceste probleme, darămite să le gestioneze și să le rezolve în timp util. Acest lucru duce la perpetuarea problemelor, fapt care, la rândul său, cauzează întârzieri și prejudicii lucrării bisericii și chiar poate face ca lucrarea bisericii să paralizeze sau să intre într-o stare de dezordine. Abia atunci când se întâmplă acest lucru, conducătorii falși merg cu reticență să observe locul unde este îndeplinită lucrarea bisericii, dar tot nu pot identifica soluții corespunzătoare sau potrivite pentru a rezolva problemele și, în cele din urmă, pur și simplu le lasă nerezolvate. Aceasta este principala manifestare a conducătorilor falși.

Standarde pentru selectarea supraveghetorilor diferitelor lucrări

Oare majoritatea oamenilor înțeleg întrucâtva standardele de selectare a supraveghetorilor diferitelor lucrări și a personalului responsabil cu diverse lucrări importante? De exemplu, ce ar trebui să dețină în primul rând supraveghetorul unei lucrări de artă? (Ar trebui să dețină competențe profesionale în acest domeniu și să fie capabil să își asume lucrarea.) Să aibă competențe profesionale este o teorie. Așadar, la ce anume se referă aceste competențe profesionale? Să explicăm acest lucru. Dacă unei persoane îi place să deseneze și este interesată să facă artă, dar aceasta nu este profesia sa și nu are cunoștințe în acest domeniu, pur și simplu plăcându-i, este potrivit să selectăm o astfel de persoană drept supraveghetor al unei echipe de creație artistică? (Nu, nu este.) Unii spun: „Dacă îi place să facă artă, poate îndeplini această sarcină și poate învăța despre ea treptat.” Este corectă această afirmație? (Nu.) Există o excepție, și anume, dacă toți ceilalți din echipa de creație artistică nu cunosc nici ei această profesie, iar această persoană știe un pic mai mult și învață mai repede decât ceilalți. Selectarea ei ar fi atunci relativ potrivită? (Da.) În afară de această ipoteză, să spunem că dintre toți cei implicați în crearea de artă, numai această persoană nu cunoaște profesia, dar este aleasă pentru că înțelege adevărul și îi place să creeze artă – este potrivit acest lucru? (Nu, nu este.) De ce nu este potrivit? Pentru că nu este prima sau singura alegere. Atunci cum ar trebui selectat acest tip de supraveghetor? Ar trebui să fie ales dintre cei care sunt cei mai competenți și experimentați în profesie; adică, trebuie să fie un expert care are atât competențe profesionale, cât și capacitate de muncă – nu selectați un nepriceput. Acesta este un aspect. În plus, el trebuie să poarte o povară, să aibă înțelegere spirituală și să fie capabil să înțeleagă adevărul. De asemenea, trebuie să aibă cel puțin o bază în credința sa în Dumnezeu. Principalele principii sunt: în primul rând, trebuie să aibă capacitate de muncă; în al doilea rând, trebuie să înțeleagă profesia; iar în al treilea rând, trebuie să aibă înțelegere spirituală și să fie capabil să înțeleagă adevărul. Utilizați aceste trei criterii pentru a selecta supraveghetori pentru diferite lucrări.

Manifestările conducătorilor falși în privința supraveghetorilor diferitelor lucrări

După selectarea supraveghetorilor pentru diverse elemente specifice ale lucrării, conducătorii și lucrătorii nu ar trebui să stea deoparte și să nu facă nimic; este nevoie să și instruiască și să cultive acești supraveghetori o perioadă de timp, pentru a vedea dacă persoanele pe care le-au ales pot cu adevărat să-și asume lucrarea și să o pună pe drumul cel drept. Asta înseamnă să își îndeplinească responsabilitățile. Să presupunem că, în momentul selectării, vezi că ai tăi candidați își înțeleg profesiile, au capacitate de muncă, poartă o oarecare povară și au înțelegere spirituală și capacitatea de a înțelege adevărul, consideri că totul va fi bine pentru că sunt calificați în aceste privințe și le spui: „Puteți începe să lucrați; v-am spus toate principiile. De acum înainte, pur și simplu faceți voi înșivă ce vă cere casa lui Dumnezeu să faceți.” Este acesta un mod acceptabil de a duce lucrarea la îndeplinire? Oare dacă ai rânduit supraveghetorii înseamnă că poți să te oprești pur și simplu? (Nu.) Atunci ce ar trebui făcut? Să presupunem că un conducător se întrunește cu supraveghetorii de două ori pe săptămână, are părtășie cu ei despre adevăr și atât, crezând că, deoarece sunt implicați, de încredere și capabili să înțeleagă ce spun ceilalți oameni, toți acești supraveghetori pot, prin urmare, să practice în conformitate cu adevărul. Conducătorul respectiv crede că nu este nevoie să analizeze sau să urmărească modul în care supraveghetorii își fac lucrarea în mod specific, dacă aceștia cooperează armonios cu ceilalți, dacă și-au însușit competențele profesionale în această perioadă de timp sau în ce măsură au finalizat lucrarea care le-a fost dată de Casa lui Dumnezeu. Oare acesta este modul în care conducătorii și lucrătorii ar trebui să se ocupe de lucrare? (Nu, nu este.) Acesta este modul în care conducătorii falși își fac lucrarea. Ei încearcă să facă toată lucrarea odată pentru totdeauna, rânduiesc supraveghetorii și formează o echipă cu câțiva membri, apoi spun: „Începeți lucrarea. Dacă aveți nevoie de vreun echipament, anunțați-mă, iar casa lui Dumnezeu îl va achiziționa pentru voi. Dacă întâmpinați dificultăți sau probleme în viața voastră de zi cu zi, nu ezitați să le aduceți în discuție, iar casa lui Dumnezeu vi le va rezolva întotdeauna. Dacă nu întâmpinați dificultăți, atunci concentrați-vă asupra lucrării voastre. Nu provocați perturbări și tulburări și nu debitați idei bombastice.” Conducătorii falși le rânduiesc acestor oameni să lucreze împreună și cred că, atâta vreme cât aceștia au ce mânca, au ce bea și au adăpost, este suficient și nu este nevoie să își bată capul cu ei. Când cel de mai sus întreabă: „Cât timp a trecut de când au fost selectați supraveghetorii pentru această lucrare? Cum progresează lucrarea?”, ei răspund: „Au trecut șase luni. Am ținut în jur de zece întruniri pentru ei și se pare că sunt bine dispuși, iar lucrarea este în desfășurare.” Când Cel de mai sus întreabă: „Și cum este capacitatea de muncă a supraveghetorilor?”, ei răspund: „Este în regulă; când i-am selectat, au fost cei mai buni.” Cel de mai sus îi întreabă: „Cum se descurcă acum? Pot să facă lucrare reală?” Ei răspund: „Am ținut o întrunire pentru ei.” Cel de mai sus reacționează: „Nu v-am întrebat dacă ați ținut o întrunire; v-am întrebat cum merge lucrarea lor.” Ei spun: „Probabil că merge bine; nimeni nu a raportat nimic rău despre ei.” Cel de mai sus răspunde: „Faptul că nimeni nu a raportat nimic rău despre ei nu este un standard. Trebuie să le analizați capacitatea de muncă și competențele profesionale, să vedeți dacă au înțelegere spirituală și dacă fac lucrare adevărată.” Ei răspund: „La momentul selectării, păreau în regulă. Nu m-am interesat de aceste detalii de ceva timp. Dacă vrei să afli, voi întreba din nou.” Acesta este modul în care conducători falși își fac lucrarea. Tot țin întruniri și au părtășii la nesfârșit cu cei din subordinea lor, dar când vine vorba de Cel de mai sus, se eschivează și oferă răspunsuri superficiale. Răspunsul lor cel mai superficial este să spună: „Am ținut o întrunire pentru ei. Data trecută, am cerut destul de multe detalii despre lucrare.” Acesta este modul în care îi răspund Celui de mai sus. Oare acești conducători falși fac lucrare reală? Au identificat probleme reale? Le-au rezolvat? După ce au rânduit supraveghetorii, conducătorii falși habar nu au dacă aceștia și-au îndeplinit responsabilitățile sau dacă au fost loiali, cum se derulează lucrarea, dacă rezultatele sunt bune sau rele, cum raportează frații și surorile despre ele sau dacă există persoane mai potrivite pentru această sarcină. De ce nu cunosc aceste lucruri? Pentru că nu fac această lucrare reală; ei doar își ocupă timpul cu lucruri inutile. Cred că nu este necesar să supravegheze și să inspecteze lucrarea astfel, în mod constant, că asta ar însemna că nu au încredere în acești supraveghetori. Își închipuie că, ținând întruniri, își îndeplinesc responsabilitățile și își demonstrează loialitatea. Aceasta este principala manifestare a conducătorilor falși, care nu fac lucrare adevărată.

I. Cum îi tratează conducătorii falși pe supraveghetorii care nu fac lucrare adevărată

Conducătorii falși ignoră diversele situații ale supraveghetorilor fiecărui tip de lucrare din biserică; ei nu înțeleg aceste situații, nu le analizează, nu le gestionează și nu le rezolvă. Ce situații specifice ale supraveghetorilor există? Prima este atunci când supraveghetorii nu poartă o povară și mănâncă, beau și caută distracție, fără să se ocupe de lucrarea cuvenită lor sau să facă lucrare adevărată. Nu este aceasta o problemă gravă? (Ba da.) Unii oameni au capacitate de muncă, sunt competenți într-o profesie și sunt cei mai buni; sunt elocvenți și inteligenți, iar dacă li se cere să repete instrucțiuni, o pot face fără să le scape niciun cuvânt, sunt destul de isteți; primesc evaluări destul de bune din partea tuturor și sunt credincioși de destul de mult timp. Prin urmare, sunt aleși pentru a fi supraveghetori. Cu toate acestea, nimeni nu știe dacă acești oameni sunt pragmatici, dacă sunt capabili să plătească prețul sau dacă sunt capabili să facă lucrare reală. Deoarece oamenii i-au ales, ei sunt inițial promovați pentru a fi cultivați și folosiți de probă. Cu toate acestea, după ce au lucrat o vreme, se descoperă că, în ciuda competențelor și experienței lor profesionale, sunt lacomi și leneși și nu sunt dispuși să plătească prețul. Renunță să mai lucreze imediat ce devine un pic obositor și nu vor să acorde atenție nimănui care are probleme sau dificultăți și care are nevoie de îndrumarea lor. Dimineața, de îndată ce deschid ochii, se gândesc: „Ce voi mânca astăzi? De zile întregi nu s-a mai făcut la bucătărie carne de porc înăbușită.” De obicei, le spun mereu celorlalți: „Gustările din orașul meu natal sunt foarte delicioase; obișnuiam să ieșim să le mâncăm în timpul fiecărui festival. Când eram la școală, în weekenduri, obișnuiam să dorm până mă trezeam în mod firesc, iar apoi mă duceam să mănânc fără să mă deranjez să mă spăl pe față sau să mă pieptăn. După-amiaza, mă jucam jocuri video în casă, în pijama, uneori până a doua zi de dimineață la ora 5.00. Acum, lucrarea din casa lui Dumnezeu m-a forțat să ajung în acest punct, iar în calitate de supraveghetor, sunt nevoit să fac anumite lucruri. Uitați-vă cât de bine o duceți voi toți; nu este nevoie să plătiți acest preț. Ca supraveghetor, trebuie să fiu capabil să îndur greutăți.” Ei spun acest lucru, dar oare se răzvrătesc împotriva trupului? Plătesc ei prețul? Se plâng mult și nu sunt dispuși să facă nicio lucrare reală. Acționează doar când sunt împinși de la spate și, fără supraveghere, se comportă cu superficialitate. Când își realizează datoria, sunt relaxați și indisciplinați, sunt adesea vicleni, lenevesc și nu sunt deloc responsabili. Când vine vorba de probleme de ordin profesional pe care le observă, nu le corectează în locul altor persoane și sunt fericiți când toți ceilalți acționează cu superficialitate ca și ei. Vor ca nimeni să nu își ia lucrarea în serios. Unii supraveghetori termină cu nepăsare și superficialitate puținele sarcini urgente, apoi încep să urmărească fără întrerupere piese de teatru televizate. Care este motivul pentru care se uită fără întrerupere la piese de teatru? „Mi-am terminat sarcinile; nu sunt un profitor în casa lui Dumnezeu. Doar mă relaxez ca să-mi împrospătez mintea. Altfel, voi fi prea obosit, iar eficiența lucrării mele va avea de suferit. Lasă-mă să mă relaxez o vreme, ca să-mi sporesc eficiența de lucru.” Ei continuă să se uite la piese de teatru până la 2.00 sau 3.00 dimineața. Când toată lumea a terminat micul dejun a doua zi dimineață la ora 8.00 și a început să își facă treaba, acești supraveghetori încă dorm și nu se dau jos din pat nici când soarele este sus pe cer. Mai târziu, se trezesc fără tragere de inimă, târșâindu-și picioarele leneșe, întinzându-se și căscând, iar când văd că toți au început să lucreze, se tem că ceilalți le vor observa lenea și încep să caute scuze: „Am stat treaz prea târziu aseară, am avut prea multe de făcut, volumul de muncă a fost prea mare. Sunt un pic obosit. Noaptea trecută chiar am visat că a fost o problemă cu o lucrare. Când m-am trezit azi-dimineață, mâinile îmi erau poziționate ca și cum aș tasta la calculator. Mintea mea este foarte confuză și trebuie să trag un pui de somn în această după-amiază.” Se trezesc atât de târziu și au nevoie de un pui de somn și după-amiaza – nu au devenit niște porci? E clar că au lenevit, dar găsesc scuze pentru a se justifica și a se apăra, susținând că sunt obosiți pentru că și-au făcut datoria până târziu în noapte. Cu siguranță au urmărit fără întrerupere piese de teatru, lăsându-se pradă confortului trupesc și trăind într-o stare de desfrâu, dar în cele din urmă găsesc chiar și o scuză frumoasă pentru a-i înșela pe ceilalți. Nu cumva asta înseamnă că nu se ocupă de lucrarea cuvenită lor? (Ba da.) Astfel de oameni poate că au capacitate de muncă și competențe profesionale, dar oare sunt conform standardului ca supraveghetori? Evident că nu. Nu sunt potriviți pentru a fi supraveghetori pentru că sunt prea leneși, se lasă pradă confortului trupesc, sunt avizi de mâncare, somn și distracție și nu își pot asuma responsabilitățile unui supraveghetor și nu le pot îndeplini.

Unele femei obișnuiesc să caute online haine, pantofi, cosmetice și mâncare, iar după ce termină, încep să vizioneze fără întrerupere piese de teatru. Oamenii spun: „De ce te uiți fără întrerupere la piese de teatru când nu ți-ai terminat lucrarea? În plus, alte persoane au încă multe probleme. În calitate de supraveghetor, ar trebui să le oferi îndrumări. De ce nu îți îndeplinești responsabilitățile?” Aceste femei spun: „Și urmărirea fără întrerupere de piese de teatru face parte din lucrare. Materialele video și filmele casei lui Dumnezeu trebuie să fie create, iar eu trebuie să găsesc inspirație în aceste piese de teatru!” Nu este înșelător să spui asta? Dacă ești implicată în această profesie, este acceptabil să te uiți ocazional la piese de teatru pentru inspirație, dar să te uiți la ele zi și noapte, fără încetare, înseamnă că tu cauți inspirație? Nu este înșelător? (Ba da.) Toată lumea știe ce se întâmplă, așa că să spui astfel de lucruri înseamnă să-ți trădezi demnitatea și integritatea. Unii oameni au deja obiceiul de a juca jocuri video, iar acest lucru a devenit o parte obișnuită a vieții lor. Cu toate acestea, după ce au fost selectați ca supraveghetori, nu ar trebui oare să-și schimbe aceste obiceiuri proaste și aceste vicii? (Ba da.) Dacă nu te poți răzvrăti împotriva lor, atunci când ești selectat drept supraveghetor, ar trebui să spui: „Nu pot accepta această lucrare. Sunt dependent de jocurile video. Când le joc, ajung într-o stare de uitare și nimeni nu poate interveni sau să îmi schimbe modul de viață. Dacă mă selectați, acest lucru va întârzia lucrarea cu siguranță. Așa că acționați rapid și nu-mi permiteți să fiu supraveghetor.” Dacă nu declari acest lucru dinainte și te simți mulțumit și mândru atunci când ești selectat, prețuind acest statut, dar continui să joci jocuri video după bunul plac, așa cum făceai înainte, de vreme ce ești supraveghetor, acest lucru este nepotrivit și va întârzia cu siguranță lucrarea.

Unii supraveghetori au anumite obiceiuri proaste. Unii dintre frați și surori nu le înțeleg situația atunci când îi selectează, în timp ce alții cred că acești oameni se pot dedica lui Dumnezeu full-time și cred că obiceiurile rele și viciile tinerilor se pot schimba treptat odată cu vârsta și printr-o înțelegere continuă a adevărului. Mulți oameni au această atitudine și această perspectivă atunci când selectează acești indivizi pentru a fi supraveghetori. După ce sunt selectați, aceștia fac unele lucrări, dar nu durează mult până devin negativi și gândesc: „Nu este ușor să fii supraveghetor. Trebuie să mă trezesc devreme și să stau treaz până târziu, la fiecare pas trebuie să fac mai mult și să observ mai mult decât alți oameni. De asemenea, trebuie să îmi fac mai multe griji și să îmi consum mai mult timpul și energia. Această sarcină este grea; este prea obositoare!” În consecință, se gândesc să renunțe. Dacă nu porți o povară, nu poți face lucrarea unui supraveghetor. Dacă porți o povară în inima ta, vei fi dispus să îți faci griji pentru lucrare și chiar dacă ești puțin mai obosit decât ceilalți, nu vei simți că suferi. Chiar și atunci când va fi timpul să te odihnești, tot te vei gândi: „Cum a mers lucrarea de astăzi?” Dacă îți vei aminti brusc de o problemă care rămâne nerezolvată, nu vei putea dormi. Dacă porți o povară în inimă, te vei gândi mereu la lucrare și nici măcar nu-ți va păsa cât de bine mănânci sau te odihnești. Dacă oamenii poartă o povară prea mică în calitate de supraveghetori, micul lor entuziasm poate dura doar câteva zile, iar cu timpul, unii dintre ei nu mai pot suporta. Se gândesc: „Această sarcină este foarte obositoare. Cum aș putea să mă distrez și să mă relaxez puțin? Voi juca niște jocuri video.” Se descurcă bine pentru o perioadă scurtă de timp, dar, dintr-o dată, simt nevoia să se joace jocuri video. Odată ce încep, nu se mai pot opri; mica povară pe care o purtau cândva se erodează pe măsură ce se joacă, la fel ca și dorința lor entuziastă de a se consuma, hotărârea și atitudinea pozitivă pe care le au când își fac îndatoririle. Când cineva îi întreabă ceva, devin nerăbdători. Fie îi emondează pe oameni, fie le fac morală și îi ironizează, fie fac lucrurile într-un mod superficial și își abandonează lucrarea. Nu cumva este ceva în neregulă cu acești supraveghetori? (Ba da.) În timpul zilei, abia reușesc să își facă lucrarea cu mintea încețoșată, iar noaptea, când nimeni nu se uită, se joacă pe ascuns jocuri video, fără să închidă un ochi toată noaptea. La început, se simt în largul lor, gândindu-se: „Nu am întârziat lucrarea în timpul zilei. Am făcut toate lucrările pe care trebuia să le fac. Am rezolvat toate problemele despre care m-au întrebat ceilalți. Chiar dacă nu dorm noaptea ca să-mi fac timp să joc jocuri video, oare toate acestea nu înseamnă că sunt loial?” Prin urmare, odată ce încep să joace jocuri video, nu se mai pot opri și nu mai ascultă de nimeni. Deși acest lucru nu afectează odihna celorlalți sau mediul de lucru, pot totuși astfel de supraveghetori să își asume lucrarea? O pot face bine? (Nu.) De ce nu? Joacă adesea jocuri video toată noaptea fără să doarmă și trebuie să lucreze în timpul zilei – câtă energie poate avea un om? Oare dacă se agață astfel de jocurile video, eficiența muncii lor va fi ridicată? Cu siguranță, nu. Prin urmare, astfel de supraveghetori nu își pot face îndatoririle și nici nu își pot asuma deloc lucrarea. Deși au competențe profesionale și un anumit calibru, le place să se joace și nu se ocupă de lucrarea cuvenită lor. Nu ar trebui ca acești supraveghetori să fie demiși? Dacă nu sunt demiși, lucrările vor fi întârziate. Unii oameni spun: „Dacă sunt demiși, nu vom putea găsi pe nimeni altcineva care să aibă competențele profesionale pe care le au ei. Suntem nevoiți să îi lăsăm să îndeplinească această sarcină – chiar dacă joacă jocuri video, se pot ocupa totuși de lucrare.” Este corectă această afirmație? (Nu, nu este.) Un om nu se poate concentra să facă două lucruri în același timp; energia oamenilor este limitată. Dacă îți concentrezi cea mai mare parte a energiei asupra jocului, devotamentul în a-ți face îndatoririle va fi afectat, iar eficiența ta în a-ți face îndatoririle va fi afectată considerabil. Aceasta este o atitudine iresponsabilă în a-ți face datoria. Chiar dacă o persoană își pune toată inima și toată energia în îndatoririle sale, rezultatele nu vor fi neapărat pe deplin conform standardului cerut. Va fi chiar mai rău dacă îți pui inima și cea mai mare parte a energiei în a te juca – nu vei mai avea prea multă energie și rațiune pe care să le folosești în a-ți realiza îndatoririle, iar eficiența ta în a-ți îndeplini îndatoririle va fi afectată. A afirma că va fi afectată este un mod conservator de a o spune; în realitate, eficiența ta în a-ți face îndatoririle va fi grav afectată. Dacă sunt identificați astfel de supraveghetori, aceștia ar trebui să fie redistribuiți și demiși fără întârziere, deoarece deja s-a renunțat la ei. Nu este vorba doar de faptul că nu și-au realizat îndatoririle conform standardului – ei sunt deja incapabili să își asume lucrarea și nu pot avea niciun efect pozitiv asupra acesteia. Prin urmare, găsirea unei persoane care să le preia lucrarea, care să fie serioasă și responsabilă, deși are competențe profesionale ceva mai modeste, ar fi o alegere mai bună decât ei.

Tocmai am vorbit despre diferite tipuri de oameni care sunt avizi de mâncare, somn și distracție. Mai există un tip de persoană. Inițial, când este ales supraveghetor, un asemenea om este văzut ca fiind potrivit din toate punctele de vedere pentru acest rol, toți frații și surorile fiind dispuși să îl aleagă. Ei consideră că această persoană are o umanitate bună, că este entuziastă și competentă în profesia sa, precum și că, din toate punctele de vedere, este cea mai bună și cea mai puternică din echipă, ceea ce o face o alegere evidentă pentru postul de supraveghetor. Cu toate acestea, la ceva timp după ce a fost selectată, aceasta începe să fie deseori somnoroasă, chiar și în timpul întrunirilor. Când ceilalți vorbesc cu ea, este întotdeauna confuză și dă răspunsuri irelevante la întrebări. Nu era așa înainte, așadar de ce brusc pare că a devenit o altă persoană? Mai târziu, din conversațiile acestui supraveghetor cu o anumită persoană, cineva descoperă din greșeală că cei doi par să aibă o relație romantică și apar suspiciuni cu privire la faptul că aceștia au într-adevăr o relație romantică. Pe măsură ce această chestiune devine mai evidentă, supraveghetorul respectiv devine din ce în ce mai confuz. Ori de câte ori i se pun întrebări sau i se vorbește despre ceva, răspunsurile sale nu mai sunt la fel de rapide ca înainte și nu mai par la fel de clare și de inteligibile ca altădată. Începe să facă din ce în ce mai puțin din lucrarea pe care ar trebui să o facă un supraveghetor și are din ce în ce mai puțin entuziasm în realizarea datoriei sale. Este ca și cum ar fi devenit o altă persoană; este mai preocupat de hainele sale și de îngrijirea personală decât înainte. Aici există o problemă. În trecut, în timpul perioadelor aglomerate de lucru, rareori făcea baie, dar acum se spală pe față de două ori pe zi, se piaptănă, se uită în oglindă de fiecare dată când are ocazia și îi întreabă constant pe ceilalți: „ Crezi că pielea mea a devenit mai albă sau mai închisă la culoare în ultima vreme? De ce pare că pielea mi s-a închis la culoare?” Oamenii răspund: „Este atât de lipsit de seriozitate din partea ta, supraveghetor fiind, să vorbești despre aceste lucruri – cum ar putea să aibă vreo influență faptul că pielea ta a devenit mai albă sau mai închisă la culoare?” Vorbește în mod constant despre aceste subiecte lipsite de importanță și nu are chef să își facă lucrarea. Ori de câte ori are ocazia, discută despre haine, femei, bărbați, dragoste și ce fel de soți și-ar alege oamenii, dar nu discută niciodată despre problemele care există în cadrul realizării îndatoririlor sale ori cum să le rezolve. Nu există o problemă aici? Mai poate supraveghetorul respectiv lucra? (Nu, nu mai poate.) Mentalitatea lui s-a schimbat și nu se mai gândește la chestiuni legate de a face o datorie. În schimb, mintea lui este preocupată toată ziua cu gânduri despre cum să se implice în relații romantice, cum să se îmbrace și cum să atragă sexul opus. Există o expresie printre non-credincioși: „a te îndrăgosti”. Este aceasta dragoste? Nu, este o groapă adâncă! Odată ce ai intrat în ea, nu mai poți ieși. Există astfel de oameni în rândul personalului care își face datoria? (Da.) Deși casa lui Dumnezeu nu se amestecă în ceea ce-i privește pe oamenii care își caută parteneri de cuplu, dacă aceștia tulbură viața bisericească și afectează astfel lucrarea bisericii, este necesar să fie înlăturați. Cuplurile respective ar trebui să plece și să fie împreună pe cont propriu și să nu afecteze alte persoane. Dacă ești o persoană care s-a dedicat să-și petreacă întreaga viață consumându-se pentru Dumnezeu și te-ai hotărât să nu te implici în relații romantice, atunci rezumă-te la a te consuma pentru Dumnezeu. Dacă ai intrat într-o relație romantică și nu mai ai chef să îți faci lucrarea, atunci nu ar trebui să realizezi datoria de supraveghetor, iar casa lui Dumnezeu va alege o altă persoană pentru acest post. Lucrarea casei lui Dumnezeu trebuie să nu fie întârziată sau influențată de relația ta romantică. Lucrarea trebuie să continue. Cum poate continua? Prin selectarea unui alt supraveghetor căruia să îi predai lucrarea ta, care să nu fie implicat în relații romantice, care să aibă competențe profesionale solide și care să își poată asuma lucrarea. Casa lui Dumnezeu a acționat întotdeauna în acest fel, iar acest principiu rămâne neschimbat. Unii supraveghetori spun: „Relația mea romantică nu-mi afectează lucrarea; lăsați-mă să îmi păstrez postul de conducere.” Putem crede această afirmație? (Nu, nu putem.) De ce nu o putem crede? Pentru că faptele sunt evidente pentru toată lumea! Atunci când o persoană se află într-o relație romantică, nu se gândește decât la partenerul său de cuplu, iar inima îi este preocupată de aceste chestiuni, astfel că se simte adesea somnolentă în timpul întrunirilor și nu își poate face îndatoririle. Prin urmare, modul în care casa lui Dumnezeu tratează astfel de persoane este adecvat și în conformitate cu principiile. Casa lui Dumnezeu nu te împiedică să ai o relație și nici nu te privează de libertatea de a avea o relație. Poți să ai o relație cu cineva după bunul plac, aceasta este propria ta decizie atâta vreme cât nu regreți și nu plângi din cauza asta mai târziu. Unii supraveghetori au fost demiși din cauza unei relații romantice. Unii oameni întreabă: „O persoană nu are voie să creadă în Dumnezeu odată ce are o relație romantică?” Casa lui Dumnezeu nu a spus niciodată asta. Se poate spune că îi respinge sau îi exclude casa lui Dumnezeu pe toți cei care sunt implicați în relații romantice? (Nu.) Dacă ești într-o relație romantică, atunci nu poți fi supraveghetor, conducător sau lucrător, iar dacă nu ești devotat să îți faci îndatoririle, atunci ar trebui să părăsești biserica cu datorie full-time. A spus cineva că nu îți mai este permis să crezi în Dumnezeu sau că vei fi exclus? A dat cineva vreun verdict spunând că tu nu poți fi mântuit sau că vei fi blestemat? (Nu.) Casa lui Dumnezeu nu a spus niciodată asemenea lucruri. Casa lui Dumnezeu nu intervine deloc asupra alegerilor tale personale și asupra libertății tale; nu îți răpește nicio libertate – îți dă libertate. Cu toate acestea, atunci când vine vorba de acest tip de supraveghetor, principiul casei lui Dumnezeu pentru gestionarea sa este acela de a-l demite și de a găsi o persoană potrivită care să îi ia locul. Dacă este potrivit pentru a continua să facă o datorie, poate fi păstrat. Dacă nu, va fi îndepărtat. Nu vor exista lovituri, abuzuri verbale sau umilințe. Nu este o chestiune rușinoasă; este foarte normal. Așadar, atunci când unii oameni sunt îndepărtați din posturile lor sau trimiși la biserici obișnuite din cauza relațiilor lor romantice, este acest lucru jenant? Nu poate indica decât că le lipsește loialitatea în a-și face îndatoririle, că nu sunt interesați de adevăr și că nu poartă nicio povară pentru propria intrare în viață. Acest tip de supraveghetor nu se ocupă de lucrarea cuvenită lui – se concentrează asupra relației romantice, ceea ce întârzie lucrarea bisericii și a afectat deja progresul lucrării bisericii – nu este aceasta o problemă gravă? (Ba da.) Prin urmare, acest tip de supraveghetor nu este potrivit pentru a fi păstrat și ar trebui să fie îndepărtat din postul său. Unii spun: „Nu ne cam pripim să îl îndepărtăm?” Dacă ar fi trecut doar una sau două zile de la începutul relației sale romantice până la momentul îndepărtării lui, acest lucru ar putea fi considerat pripit. Dar dacă au trecut trei sau cinci luni, ar mai fi considerat pripit? (Nu.) Măsura a fost luată destul de lent, lucrarea a fost deja întârziată foarte mult – cum de nu te neliniștește asta? Nu este aceasta o problemă? (Ba da, este.)

Conducătorii falși nu se interesează niciodată de supraveghetorii care nu fac lucrări concrete sau care nu se ocupă de lucrarea care le este atribuită. Ei cred că trebuie doar să aleagă un supraveghetor și cu asta chestiunea s-a încheiat și că, după aceea, supraveghetorul se poate ocupa singur de toate problemele legate de lucrare. Astfel, conducătorii falși doar organizează adunări din când în când, nu supraveghează lucrarea, nu întreabă cum merge treaba și se comportă ca niște șefi neimplicați direct. Dacă o persoană raportează o problemă legată de un supraveghetor, un conducător fals va spune: „Este doar o problemă minoră, este în regulă. Puteți să vă descurcați singuri. Nu-mi cereți mie să mă ocup.” Persoana care a raportat problema spune: „Supraveghetorul acela este un lacom leneș. Se concentrează doar pe mâncare și distracție și este extrem de comod. Nu vrea să sufere nici măcar o mică greutate în datoria sa și întotdeauna lenevește viclean și inventează scuze pentru a-și evita munca și a se sustrage responsabilităților care îi revin. Nu este potrivit să fie supraveghetor.” Conducătorul fals va răspunde: „Era grozav când a fost selectat ca supraveghetor. Ceea ce spui nu este adevărat sau, chiar dacă este, e doar o manifestare temporară.” Conducătorul fals nu va încerca să afle mai multe despre situația supraveghetorului, ci, în schimb, va judeca și va da un verdict în această privință pe baza impresiilor sale din trecut despre acel supraveghetor. Indiferent cine raportează probleme cu supraveghetorul, conducătorul fals le va ignora. Supraveghetorul nu face lucrări concrete, iar activitatea bisericii aproape că s-a oprit, dar conducătorului fals nu-i pasă, e ca și cum nici nu ar fi implicat. Este suficient de dezgustător că, atunci când o persoană raportează problemele pe care le are supraveghetorul, conducătorul fals se preface că nu vede. Dar ce este cel mai detestabil lucru dintre toate? Când oamenii îi raportează probleme cu adevărat grave pe care le are supraveghetorul, el nu va încerca să le rezolve și chiar va veni cu tot felul de scuze: „Îl cunosc pe acest supraveghetor, crede cu adevărat în Dumnezeu, nu ar avea niciodată probleme. Chiar dacă ar avea o mică problemă, Dumnezeu l-ar proteja și l-ar disciplina. Dacă face vreo greșeală, asta este între el și Dumnezeu – nu trebuie să ne intereseze asta.” Conducătorii falși lucrează în acest fel conform propriilor noțiuni și închipuiri. Ei pretind că înțeleg adevărul și că au credință, dar nu fac decât să distrugă lucrarea bisericii – lucrarea bisericii poate chiar să se oprească, iar ei tot se vor preface că nu cunosc acest lucru. Nu se comportă conducătorii falși prea mult ca niște funcționari? Nu sunt capabili să facă ei înșiși lucrare reală și nu sunt nici meticuloși în ceea ce privește lucrarea conducătorilor de echipă și a supraveghetorilor – nu o urmăresc și nu se interesează de ea. Părerea lor despre oameni se bazează doar pe propriile impresii și închipuiri. Când văd că o persoană are performanțe bune o vreme, ei consideră că va fi bună pentru totdeauna, că nu se va schimba; nu cred pe nimeni care spune că există o problemă cu această persoană și, când cineva îi avertizează cu privire la acea persoană, le ignoră avertismentul. Credeți că sunt proști conducătorii falși? Sunt proști și nesăbuiți. Ce îi face nesăbuiți? Faptul că își pun cu ușurință încrederea într-o persoană, crezând că, pentru că atunci când a fost aleasă, aceasta a făcut un jurământ, a luat o hotărâre și s-a rugat cu lacrimi curgându-i pe față, înseamnă că este de încredere și că nu vor exista niciodată probleme dacă se va ocupa de lucrare. Conducătorii falși nu înțeleg natura oamenilor; nu cunosc adevărata situație a omenirii corupte. Ei spun: „Cum ar putea cineva să se schimbe în rău când a fost ales supraveghetor? Cum ar putea cineva care pare atât de sârguincios și de încredere să se eschiveze de la lucrarea sa? Nu ar face-o, nu-i așa? Are multă integritate.” Deoarece conducătorii falși se încred prea mult în propriile închipuiri și sentimente, în cele din urmă, acest lucru îi face incapabili să rezolve în timp util numeroasele probleme care apar în lucrarea bisericească și îi împiedică să demită și să repartizeze din nou, fără întârziere, supraveghetorul implicat. Sunt conducători falși de bună credință. Și care este problema aici? Nu cumva modul în care conducătorii falși își abordează lucrarea implică superficialitate? Pe de-o parte, ei văd cum marele balaur roșu ii arestează cu înverșunare pe aleșii lui Dumnezeu, așa că, pentru a se proteja, rânduiesc la întâmplare ca cineva să fie responsabil cu lucrarea, crezând că acest lucru va rezolva problema și că nu mai este nevoie să îi acorde atenție. Ce gândesc în sinea lor? „Acesta este un mediu foarte ostil, ar trebui să mă ascund pentru o vreme.” Asta înseamnă că râvnesc după confortul trupesc, nu-i așa? Pe de altă parte, conducătorii falși au un defect fatal: au încredere în oameni prea repede, bazându-se pe propriile închipuiri. Iar acest lucru este provocat de faptul că nu înțeleg adevărul, nu-i așa? Cum dezvăluie cuvântul lui Dumnezeu esența omenirii corupte? De ce ar trebui să aibă ei încredere în oameni, când Dumnezeu nu are? Conducătorii falși sunt prea aroganți și neprihăniți de sine, nu-i așa? Ceea ce își spun este: „Nu se poate să fi judecat greșit această persoană, nu ar trebui să existe nicio problemă cu această persoană pe care am considerat-o potrivită; cu siguranță nu este o persoană care se dedă la mâncare, băutură și distracții sau căreia îi place confortul și urăște munca asiduă. Categoric este de nădejde și demnă de încredere. Nu se va schimba; dacă ar face-o, ar însemna că m-am înșelat în privința ei, nu-i așa?” Ce fel de logică este asta? Este vreun soi de expert? Are vedere cu raze X? Are acea abilitate specială? Ai putea să trăiești cu o persoană un an sau doi, dar ai fi în stare să vezi cine este cu adevărat, fără un mediu potrivit care să-i dezvăluie întru totul natura-esență? Dacă nu ar fi dezvăluită de Dumnezeu, ai putea trăi alături de ea trei sau chiar cinci ani, și tot te-ai lupta să vezi exact ce fel de natură-esență are. Și cu cât devine acest lucru mai adevărat atunci când o vezi rar și ești rareori cu această persoană? Conducătorii falși au încredere într-o persoană, cu inima ușoară, în funcție de o impresie trecătoare sau bazându-se pe aprecierea pozitivă făcută de altcineva și îndrăznesc să încredințeze lucrarea bisericii unei astfel de persoane. În acest caz, nu sunt extrem de orbi? Nu acționează imprudent? Și oare conducătorii falși nu sunt extrem de iresponsabili când lucrează astfel? Conducătorii superiori și lucrătorii îi întreabă: „Ai verificat lucrarea acelui supraveghetor? Cum este caracterul și calibrul lui? Este responsabil în lucrarea sa? Își poate asuma lucrarea?” Conducătorii falși răspund: „Sigur că poate! Când a fost ales, a făcut un jurământ și a luat o hotărâre. Încă mai am jurământul lui scris. Ar trebui să fie capabil să își asume această sarcină.” Ce părere aveți despre cuvintele conducătorilor falși? Ei cred că, din moment ce această persoană a făcut un jurământ prin care și-a exprimat angajamentul, cu siguranță va fi capabilă să îl ducă până la capăt. Se adeverește această afirmație? În ziua de azi, câți oameni își pot respecta cu adevărat jurămintele? Câți oameni onești există care duc lucrurile la îndeplinire conform hotărârii lor? Doar pentru că o persoană face un jurământ nu înseamnă că îl poate duce cu adevărat până la capăt. Să presupunem că îi întrebi: „Poți garanta că supraveghetorul nu se va schimba? Poți garanta că va fi loial toată viața lui? Când Dumnezeu vrea să dezvăluie un om, trebuie să rânduiască diverse medii pentru a-l pune la încercare. Pe ce bază spui că acesta este de încredere? l-ai analizat?” Conducătorii falși răspund: „Nu este nevoie. Toți frații și surorile au declarat că este de încredere.” Și această afirmație este incorectă. Oare o persoană este cu adevărat bună doar pentru că frații și surorile declară că este? Oare toți frații și surorile dețin adevărul? Pot toți să vadă lucrurile așa cum sunt? Oare toți frații și surorile cunosc această persoană? Această afirmație este și mai dezgustătoare! De fapt, acea persoană a fost demult dezvăluită. A pierdut lucrarea Duhului Sfânt, iar caracterul său ticălos de a iubi relaxarea și a urî munca grea, de a fi leneșă și gurmandă și de a nu se ocupa de lucrarea cuvenită ei, a fost deja expus. În afară de conducătorii falși, care încă nu știu nimic, toți au văzut de mult cine este cu adevărat – doar conducătorii falși mai au atât de multă încredere în ea. Ce rost au acești conducători falși? Oare nu sunt niște netrebnici? Există chiar unele cazuri în care Cel de mai sus află despre diferitele manifestări ale anumitor supraveghetori, mergând la fața locului, pentru a investiga și a se interesa în legătură cu ei, dar conducătorii tot nu știu nimic. Nu este aceasta o problemă? Acești conducători sunt conducători falși de bună credință. Ei nu fac lucrare adevărată, sunt doar niște birocrați și, precum șefii neimplicați, fac puțină lucrare și apoi trăiesc de pe urma acesteia și cred că au dreptul să se simtă bine, fără să se obosească să dea o mână de ajutor atunci când lucrurile merg prost. Ce drept ai să te bucuri de beneficiile statutului? Chiar este o nerușinare! Atunci când lucrează, conducătorii falși nu verifică niciodată vreo lucrare, nu se interesează de progresul lucrării și cu siguranță nu analizează circumstanțele diferiților supraveghetori de echipă. Ei doar repartizează lucrările și rânduiesc supervizorii, iar apoi cred că au terminat, că lucrarea lor este finalizată și definitiv încheiată. Ei consideră: „Cineva are grijă de această lucrare, așa că nu mai este treaba mea. Mă pot simți bine.” Oare asta înseamnă că lucrează? Fără îndoială, oricine lucrează astfel este un conducător fals – un conducător fals care întârzie lucrarea bisericii și le face rău aleșilor lui Dumnezeu.

Conducătorii falși nu se interesează niciodată despre situațiile de lucru ale diverșilor supraveghetori de echipe și nu le monitorizează. De asemenea, nu se interesează, nu monitorizează și nu pricep intrarea în viață a supraveghetorilor diferitelor echipe și a personalului responsabil cu diverse sarcini importante, precum și atitudinea lor față de lucrarea bisericii, față de îndatoririle lor și față de credința în Dumnezeu, de adevăr și de Dumnezeu Însuși. Ei nu știu dacă aceste persoane au suferit vreo transformare sau au evoluat și nici nu știu despre diversele probleme care pot exista în lucrarea lor; în special, nu știu despre impactul erorilor și abaterilor apărute în diverse etape ale lucrării asupra lucrării bisericii și a intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu, nici dacă aceste erori și abateri au fost vreodată corectate. Sunt complet ignoranți cu privire la toate aceste lucruri. Dacă nu știu nimic despre aceste condiții detaliate, devin pasivi ori de câte ori apar probleme. Cu toate acestea, conducătorii falși nu se preocupă deloc de aceste chestiuni detaliate în timp ce își fac treaba. Ei cred că, după ce au rânduit diverși supraveghetori de echipă și au atribuit sarcini, lucrarea lor este terminată – se consideră că și-au făcut treaba bine, iar, dacă apar alte probleme, nu este treaba lor. Deoarece conducătorii falși nu reușesc să supravegheze, să dirijeze și să monitorizeze diverși supraveghetori de echipă și nu își îndeplinesc responsabilitățile în aceste domenii, acest lucru duce la un dezastru în lucrarea bisericii. Aceasta înseamnă că lucrătorii și conducătorii sunt neglijenți în responsabilitățile lor. Dumnezeu poate scruta profunzimile inimii umane; aceasta este o capacitate care le lipsește oamenilor. Prin urmare, atunci când lucrează, oamenii trebuie să fie mai sârguincioși și mai atenți, mergând în mod regulat la fața locului pentru a monitoriza, supraveghea și dirija lucrarea, ca să asigure progresul normal al lucrării bisericii. În mod clar, conducătorii falși sunt complet iresponsabili în lucrarea lor și nu supraveghează, nu monitorizează și nu dirijează niciodată diversele sarcini. Ca urmare, unii supraveghetori nu știu cum să rezolve diverse probleme care apar în lucrare și rămân în rolurile lor de supraveghetori, deși nu sunt nici pe departe suficient de competenți pentru a face lucrarea. În cele din urmă, întârzie lucrarea în mod repetat și o transformă într-un dezastru total. Aceasta este consecința faptului că falșii conducători nu se interesează, nu supraveghează și nu monitorizează situațiile supraveghetorilor, un rezultat care este cauzat în întregime de neglijarea responsabilității acestora. Deoarece falșii conducători nu inspectează, nu monitorizează și nu se interesează de lucrare și nu pot înțelege rapid situația, nu știu dacă supraveghetorii fac o lucrare reală, cum progresează lucrarea și dacă a produs rezultate reale. Atunci când sunt întrebați cu ce sunt ocupați supraveghetorii sau de ce sarcini specifice se ocupă, conducătorii falși răspund: „Nu știu, dar participă la fiecare adunare și, de fiecare dată când comunic cu ei despre lucrare, nu menționează nicio problemă sau dificultate.” Conducătorii falși cred că, atât timp cât supraveghetorii nu își abandonează lucrarea și sunt mereu în preajmă atunci când îi caută, nu există niciun fel de problemă cu ei. Acesta este modul în care lucrează conducătorii falși. Nu este aceasta o manifestare a „falsității”? Nu este acesta un eșec în a-și îndeplini responsabilitățile? Aceasta este o gravă neglijare a responsabilității! În lucrarea lor, falșii conducători se rezumă doar la a face lucrurile cu superficialitate și nu caută rezultate reale. La prima vedere, ei organizează frecvent întruniri, părând mai ocupați decât o persoană obișnuită. Cu toate acestea, nu se știe ce probleme au rezolvat de fapt, ce sarcini specifice au gestionat așa cum se cuvine și ce rezultate au obținut. Nimeni nu poate da un răspuns clar cu privire la aceste lucruri, nici măcar conducătorii falși înșiși. Dar un lucru poate fi sigur: indiferent ce probleme au oamenii acolo unde lucrează, acești conducători falși nu sunt nicăieri de găsit; nimeni nu i-a văzut vreodată rezolvând problemele oamenilor acolo unde se lucrează. Prin urmare, ce lucrare fac conducătorii falși întreaga zi? Ce probleme rezolvă întrunirile lor? Nimeni nu știe cu siguranță, iar, în cele din urmă, o grămadă de probleme acumulate și nerezolvate sunt descoperite doar atunci când le este inspectată lucrarea. În aparență, conducătorii falși chiar par foarte ocupați – „se ocupă de nenumărate probleme”. Cu toate acestea, atunci când cineva examinează rezultatele lucrării lor, este o dezordine totală; este haos, nu este nimic valoros în ea și este evident că acești conducători falși nu au făcut nicidecum lucrare adevărată. În ciuda nenumăratelor probleme reale pe care le-au lăsat nerezolvate, conducătorii falși par să nu-și înțeleagă deloc conștiința și să nu se simtă nicidecum vinovați. Mai mult, ei sunt foarte mulțumiți de sine și cred că sunt destul de buni; sunt cu adevărat lipsiți de rațiune. Asemenea oameni nu merită să fie conducători sau lucrători în biserică.

Tipul de supraveghetor despre care tocmai am avut părtășie își cunoaște profesia și are capacitate de muncă, dar pur și simplu nu poartă o povară și își îngăduie să mănânce, să bea și să se distreze toată ziua, fără să se ocupe de lucrarea cuvenită lui sau să facă vreo lucrare adevărată. Conducătorii falși nu pot demite și repartiza din nou fără întârziere acest tip de supraveghetor, iar acest lucru îngreunează și tulbură lucrarea, împiedicând progresul fără probleme al acesteia. Nu este acest lucru cauzat de conducătorii falși? Deși conducătorii falși nu sunt direct răspunzători pentru acest lucru, faptul că și-au neglijat responsabilitatea, că nu și-au îndeplinit rolul de supraveghetori, îi face indirect răspunzători pentru pierderile cauzate lucrării. Acești conducători falși nu își îndeplinesc datoria de supraveghetori, sunt neglijenți în responsabilitățile lor, aducând în cele din urmă pierderi lucrării bisericii. Unele sarcini chiar stagnează și sunt lăsate în dezordine din cauza absenței unui supraveghetor potrivit, care să preia conducerea, să efectueze verificări, să supravegheze lucrarea și să o facă să avanseze. Utilizarea necorespunzătoare a personalului va cauza lucrării astfel de pierderi. Deși acest tip de supraveghetor are un oarecare calibru și înțelege întrucâtva profesia, el nu se ocupă de lucrarea cuvenită lui, merge adesea pe propriul său drum și nu urmează calea corectă. Chiar dacă aud că cineva a raportat o problemă în privința acestui tip de supraveghetor, conducătorii falși nu o analizează și nici nu se ocupă de ea fără întârziere, iar acest lucru paralizează în cele din urmă lucrarea bisericii. Nu cumva acest lucru este cauzat de iresponsabilitatea conducătorilor falși? Ei chiar încearcă să se sustragă responsabilității, susținând că nu au înțeles situația supraveghetorului, că au fost nesăbuiți și neștiutori, gândindu-se că, spunând acest lucru, problema se va rezolva, că nu vor trebui să își asume responsabilitatea. În lucrarea lor, falșii conducători acționează întotdeauna într-un mod superficial. Chiar și atunci când oamenii raportează anumite probleme, ei nici nu se interesează de ele, nici nu le rezolvă, iar atunci când lucrurile merg prost, ei încearcă să se sustragă responsabilității. Aceasta este o manifestare a conducătorilor falși.

II. Cum tratează conducătorii falși supraveghetorii care au un calibru slab și nu au capacitate de muncă

Atunci când falșii conducători lucrează, problemele cu care se confruntă nu se limitează doar la această situație – mai există una în care supraveghetorii au un calibru slab, nu au capacitate de muncă și nu își pot asuma sarcina. În astfel de cazuri, conducătorii falși nu reușesc nici să se intereseze de problemă și nici să o rezolve fără întârziere. De ce se întâmplă acest lucru? Conducătorii falși nu au capacitate de muncă, au un calibru slab și nu au înțelegere spirituală. Niciodată nu le pasă, nici nu iau inițiativa de a se interesa de calibrul diferiților supraveghetori de echipă, de capacitatea lor de a-și asuma lucrarea sau de circumstanțele lucrării lor. Nu îi pot vedea așa cum sunt pe supraveghetorii care au un calibru slab, nu sunt capabili să își asume lucrarea și nici nu cunosc aceste lucruri. În mintea lor, odată ce orice persoană își asumă rolul de supraveghetor, persoana respectiva va rămâne pe postul său pentru o lungă perioadă de timp, cu excepția cazului în care comite numeroase rele, provoacă indignarea comună și este înlăturată de frați și de surori, sau cu excepția cazului în care cineva raportează problemele sale Celui de mai sus, iar acesta o demite direct. Altfel, conducătorii falși nu vor demite niciodată acea persoană. Ei cred că, din moment ce frații și surorile au spus că persoana respectivă este bună și au ales-o, cu siguranță ea este cea mai bună alegere. Conducătorii falși se bazează întotdeauna pe închipuiri și judecăți pentru a stabili dacă o persoană poate face lucrare și dacă este potrivită să servească drept supraveghetor. De exemplu, un supraveghetor al unei echipe de dans, care nu știa să danseze și nu înțelegea principiile de alegere a dansurilor, în timp ce crea coregrafia unui dans, nu știa dacă să aleagă un stil contemporan sau clasic. Strict vorbind, el nu se pricepea la dans. Cu toate acestea, conducătorul fals nu putea vedea acest lucru. A ales această persoană drept supraveghetor pentru că era entuziastă și dispusă să intre în centrul atenției, presupunând că înțelegea totul și lăsând-o să-i ghideze pe frați și pe surori. Mai târziu, conducătorul fals nu a urmărit și nu a observat lucrarea supraveghetorului și nu a văzut cât de bine îi îndruma acesta pe frați și pe surori, dacă era un expert sau un nepriceput, dacă lucrurile pe care îi învăța erau adecvate sau dacă erau în conformitate cu cerințele casei lui Dumnezeu. Nu putea distinge aceste lucruri și nu se ducea să se intereseze de ele. Ca urmare, toți au lucrat o perioadă lungă de timp fără să obțină niciun rezultat și, în cele din urmă, s-a descoperit că supraveghetorul ales de conducătorul fals nu știa să danseze deloc și, cu toate acestea, pretindea că este expert și îi îndruma pe ceilalți. Nu cumva acest lucru a întârziat lucrarea? Dar conducătorul fals nu a putut identifica această problemă și a continuat să creadă că persoana respectivă se descurcă bine. În mintea conducătorilor falși, oricine ar fi persoana respectivă, atât timp cât are curaj și îndrăznește să vorbească, să acționeze și să accepte o lucrare, aceasta dovedește că are calibru și și-o poate asuma, însă dacă nu îndrăznește să facă aceste lucruri, aceasta dovedește că nu are un calibru suficient de bun pentru a-și asuma lucrarea respectivă. Unii oameni sunt niște imbecili sau niște nesăbuiți impulsivi, care au curajul să facă orice. Acești oameni nu știu dacă au calibrul potrivit sau dacă își pot asuma lucrarea, dar totuși îndrăznesc să devină supraveghetori, dovedindu-se că, după ce acceptă acest rol, niciuna dintre lucrări nu progresează și, indiferent de lucrare, nu știu în mod clar ce au de făcut, care sunt etapele sau ideile corecte. Oricine poate prezenta orice opinie, iar ei nu vor ști dacă aceasta este corectă sau greșită. Dacă o persoană spune să se facă lucrurile într-un fel, ei spun că este bine, iar dacă o altă persoană spune să se facă lucrurile într-un alt fel, ei spun că și așa este bine. Iar când vine vorba de modul concret de abordare, lasă pe toată lumea să aibă un cuvânt de spus, văzându-și ideile puse în practică cine vorbește cel mai tare. Acest tip de oameni nu au câtuși de puțin calibru, nu pot deloc să vadă lucrurile așa cum sunt și pur și simplu își fac lucrarea în mod dezastruos, dar falșii conducători tot nu îi pot vedea așa cum sunt pe supraveghetorii de acest fel. Unii oameni spun: „Supraveghetorul acela are un calibru foarte slab; trebuie să fie demis imediat!” Dar conductorii falși răspund: „Am vorbit cu el și a spus că este dispus să își aducă și el contribuția. Să-i mai dăm o șansă.” Ce părere aveți despre această afirmație? Nu este oare un lucru pe care l-ar spune un neghiob? Ce este în neregulă cu această afirmație? (Nu dacă sunt dispuși sau nu să își aducă și ei contribuția contează; le lipsește calibrul și pur și simplu nu își pot asuma deloc lucrarea.) Așa este, problema nu este dacă sunt sau nu dispuși să o facă, ci faptul că au un calibru mult prea slab și nu știu cum să o facă – aceasta este esența problemei. De aceea, conducătorii lor trebuie să aibă ceva minte și să fie capabili să evalueze oamenii, pentru a vedea dacă acești supraveghetori au calibrul necesar. Acești conducători trebuie să efectueze o evaluare cuprinzătoare a acestora pe baza discursului și a părtășiei lor, observând dacă acționează de obicei într-un cadru corespunzător și în modalități și etape ordonate, precum și pe baza feedbackului din partea fraților și surorilor. În cazul în care calibrul lor este prea slab și nu au capacitatea de muncă necesară, dacă fac în mod dezastruos tot ce fac și dacă sunt niște netrebnici, atunci acești supraveghetori trebuie să fie demiși imediat.

Un anumit supraveghetor al unei ferme a făcut lucrarea agricolă într-un mod dezastruos. Nu a știut ce culturi și pe ce parcele de pământ ar trebui să planteze sau care dintre parcele era potrivită pentru cultivarea legumelor și nu a căutat și nu a avut părtășie cu toată lumea – nu a știut cum să aibă părtășie cu privire la aceste lucruri, așa că pur și simplu nu a făcut-o. A plantat culturile după bunul său plac, uitând de principiile casei lui Dumnezeu. Ca urmare, el a efectuat plantarea fiecărui lot de teren agricol într-un mod haotic, plantând pe suprafețe mari culturi care ar fi trebuit să fie plantate pe suprafețe mici, iar culturile care ar fi trebuit să fie plantate pe suprafețe mari le-a plantat pe suprafețe mici. Când Cel de mai sus l-a emondat, el a continuat să fie sfidător și a considerat că nu este nimic în neregulă cu faptul că a plantat culturile în acest mod. Spuneți-Mi, nu sunt asemenea supraveghetori foarte dificili? El nu a știut cum să gestioneze problemele pe baza principiilor stabilite de casa lui Dumnezeu sau că ar trebui să stabilească câte câmpuri de cereale și câte câmpuri de legume ar trebui să fie plantate pe baza numărului de oameni care își fac datoria în biserică în regim full-time. În schimb, el a decis să planteze mai mult sau mai puțin din anumite culturi pe baza propriilor preferințe și a crezut că se cuvenea pe deplin să facă acest lucru. Până la urmă, el a plantat culturile într-un mod confuz. Mai târziu, răsadurile au început să crească. Unele dintre ele s-au îngălbenit, având nevoie de îngrășământ, dar el nu a știut când sau cât de mult să aplice. Unele dintre culturi au fost infestate de dăunători, iar el nu a știut dacă ar trebui să le aplice pesticide sau nu. Unii oameni au recomandat utilizarea pesticidelor, alții nu, iar el a devenit confuz și nu a știut ce să facă cu pesticidele. Astfel, a făcut lucrurile la întâmplare până când a venit timpul să recolteze. De asemenea, habar nu a avut cât durează perioada de vegetație pentru fiecare cultură sau când ajunge fiecare cultură la maturitate. În consecință, cerealele recoltate devreme erau încă oarecum verzi, în timp ce cele recoltate târziu căzuseră la pământ. În cele din urmă, în ciuda tuturor dificultăților, culturile au fost recoltate, cerealele au fost în sfârșit depozitate, iar activitățile agricole din acel an erau aproape încheiate. Cum și-a făcut lucrarea supraveghetorul fermei? (Într-un mod dezastruos.) De ce a fost un asemenea dezastru? Găsiți cauza principală a acestei probleme. (Calibrul său este extrem de slab.) Acest supraveghetor are un calibru extrem de slab! Când s-a confruntat cu probleme, nu a luat decizii corecte, nu a putut găsi principiile și nu a avut nicio modalitate sau metodă de a gestiona lucrurile. Acest lucru l-a făcut să se ocupe de o sarcină atât de simplă precum plantarea culturilor într-un mod incredibil de dezordonat și să facă această lucrare într-un mod dezastruos. Care sunt principalele manifestări ale unui calibru slab? (Faptul că nu are un discernământ corect și nu poate găsi principiile.) Nu sunt aceste cuvinte esențiale? Le veți ține minte? Atunci când o persoană se confruntă cu probleme, faptul că nu are un discernământ corect și nu poate găsi principiile arată că aceasta are un calibru extrem de slab. Cu cât ceilalți oameni ofereau mai multe sugestii și indicii, cu atât acest supraveghetor devenea mai confuz. Se gândea că ar fi grozav dacă ar exista o singură sugestie, putând atunci să o trateze ca pe o reglementare și să o respecte, ceea ce ar fi făcut lucrurile foarte simple și ar fi însemnat că nu era nevoie să gândească sau să ia decizii. Îi era teamă ca mai multe persoane să facă sugestii pentru că, la auzul acestora, nu știa cum să le gestioneze. De fapt, oamenii inteligenți și cu un calibru bun nu se tem de sugestiile altor persoane. Ei consideră că raționamentul lor devine mai corect și că marja de eroare devine mai mică atunci când mai mulți oameni fac sugestii. Oamenii fără minte sau calibru se tem de opinii și sugestii variate venite din partea mai multor persoane; devin derutați atunci când se confruntă cu sfaturi din mai multe surse. Nu cumva supraveghetorul de fermă pe care tocmai l-am menționat avea un calibru extrem de scăzut, nu cumva nu era suficient de bun pentru a-și asuma această lucrare? (Ba da.) Unii susțin: „Poate că nu a mai fost fermier. Voi ați insistat să-l puneți să lucreze la fermă – oare nu e ca și cum ați forța un pește să trăiască pe uscat?” Faptul că o persoană nu are experiență anterioară în agricultură înseamnă oare că nu poate face agricultură? Cine are capacitatea înnăscută de a face agricultură? Este posibil să se nască agricultorii cu această capacitate? (Nu.) Au existat fermieri care, neavând experiență și neștiind cum să cultive, prima dată când au plantat nu au recoltat și nu au avut cereale pentru consum și au ajuns să rabde de foame timp de un an? Se întâmplă astfel de lucruri? (Nu.) Dacă ar fi să se întâmple asta, ar fi în urma unui dezastru natural, nu în urma acțiunilor umane. Astfel de situații sunt extrem de rare! Fermierii trăiesc din agricultură și chiar și cei care cultivă de un an sau doi învață să o facă. Cei care au un calibru bun pot obține un randament mai mare din cultivarea pământului, în timp ce aceia care au un calibru slab pot avea o recoltă mai slabă. În plus, dacă o persoană are calibru, cu progresul și abundența de informații din prezent, aceste informații sunt suficiente pentru a-i servi drept referință în luarea de decizii și hotărâri corecte. Cu cât informațiile sunt mai ample și mai corecte, cu atât deciziile și hotărârile sale devin mai exacte și face mai puține greșeli. Cu toate acestea, persoanele cu un calibru slab sunt opusul; cu cât există mai multe informații, cu atât devin mai confuze. În cele din urmă, fiecare etapă devine anevoioasă și foarte dificilă pentru ele. Agricultura este o cursă contra cronometru; nu va funcționa dacă acționezi prea devreme sau prea târziu. Dacă acționezi prea târziu și ratezi momentul potrivit, recolta finală va fi afectată. Pe parcursul desfășurării activității agricole, acest supraveghetor a fost copleșit, presat de trecerea timpului și forțat în fiecare etapă. Chiar dacă a reușit să parcurgă fiecare etapă, a fost foarte dificil pentru el și, în cele din urmă, a ajuns să facă o lucrare dezastruoasă. Asemenea persoane au un calibru extrem de slab!

Oamenii cu un calibru extrem de slab nu pot face bine nici măcar o singură sarcină individuală; indiferent de lucrarea pe care o fac, o fac într-un mod dezastruos. Conducătorii acestor supraveghetori ar trebui să fie capabili să vadă aceste lucruri dacă au un calibru bun și sunt capabili să își îndeplinească responsabilitățile. Ar trebui să îi ajute pe supraveghetorii care au un calibru slab, îndrumându-i, stabilind niște standarde și verificându-i. Cu toate acestea, conducătorii falși nu reușesc să facă acest lucru; nici nu sunt capabili să facă lucrurile pe care supraveghetorii nu le pot face, iar atunci când supraveghetorii constată că lucrarea lor este dificilă sau se simt nesiguri și șovăitori în lucrarea lor, conducătorii falși șovăie împreună cu ei. Nici măcar nu știu cum se descurcă supraveghetorii în lucrarea lor, în ce stadiu au ajuns cu aceasta, ce provocări au apărut sau ce confuzii au. Când cineva a întrebat-o pe acea conducătoare despre cultivarea pământului, ea a spus: „Eu sunt conducătoare, nu mă ocup de cultivarea pământului.” I s-a răspuns: „Ești conducătoare, ce este greșit în a te întreba despre cultivarea pământului? Această lucrare intră în sfera responsabilităților tale.” Ea a spus: „Lasă-mă să întreb și îți spun.” După ce a întrebat, ea a răspuns: „În prezent plantăm cartofi.” El a întrebat: „Câți cartofi plantați?” Ea a răspuns: „Nu am întrebat asta, lasă-mă să mă duc să verific și îți spun.” După ce a întrebat din nou, ea a răspuns: „Am plantat doi acri de teren.” El a întrebat: „Ce soi ați plantat? Este acel teren potrivit pentru plantarea cartofilor? Ați aplicat îngrășământ când i-ați plantat? Cât de adânc au fost plantați cartofii de sămânță?” Ea nu știa nimic din toate acestea. Nu știi aceste lucruri, dar nu te informezi și nu găsești pe cineva pe care să îl întrebi despre ele – asta nu întârzie lucrurile? Chiar ești conducătoare? Ce lucrare faci tu în calitate de conducătoare? Dacă nici măcar nu poți să-i conduci pe oameni să facă această lucrare externă, ce rost mai are să fii conducătoare? Deși supraveghetorul avea un calibru atât de slab, această conducătoare falsă nu a reușit să descopere acest lucru, iar atunci când a fost întrebată cum este calibrul supraveghetorului, cum merg culturile și dacă recolta este garantată, ea a considerat că: „Nu este necesar să întrebi despre aceste lucruri; cultivarea este o sarcină foarte simplă! Am cultivat deja câmpul, nu-i așa? Cum să nu fie recoltă?” Nu a luat nimic în considerare, nu s-a interesat de nimic și nu a avut deloc minte. Ce fel de conducătoare era aceasta? (O conducătoare falsă.) Ori de câte ori se confrunta cu ceva, supraveghetorul era la fel de neștiutor ca o găină fără cap. Nu știa pe cine să întrebe, sau cum să găsească informații, sau ce variantă să aleagă atunci când diferite surse de informații prezentau o mulțime de idei diferite. Conducătoarea respectivă nu a analizat aceste situații. S-a gândit că lucrarea a fost încredințată acestei persoane și, prin urmare, nu s-a preocupat deloc de ea. Credeți că un supraveghetor cu un calibru atât de slab ar putea avea un efect asupra rezultatelor lucrării? (Da.) Atunci ce ar fi trebuit să facă conducătoarea pentru a rezolva această problemă? Analizând situația și făcând cercetări indirecte, prin evenimentele care au avut loc în jurul ei și prin plantarea culturilor din acel sezon agricol, ar fi trebuit să descopere că supraveghetorul avea un calibru extrem de slab, că nu era capabil să facă nimic. Acesta nu putea să facă nicidecum o sinteză a experienței, nici măcar după ani de cultivări – Până în acel moment nici măcar nu a fost sigur cum să semene culturile – ar fi trebuit să îi fie clar că avea un calibru slab și nu era capabil să îndeplinească această sarcină, iar o astfel de persoană ar fi trebuit să fie demisă! Ea ar fi trebuit să se intereseze cine era potrivit pentru a fi supraveghetor, cine putea să preia această sarcină și să o facă bine, asigurându-se astfel că lucrarea casei lui Dumnezeu nu era afectată. Avea conducătoarea falsă această mentalitate? Putea ea să vadă aceste probleme? (Nu.) Era oarbă de minte și de ochi; era complet oarbă. Aceasta este o manifestare a conducătorilor falși. Când vine vorba de oameni cu un calibru slab, aceștia nu știu cum să îi îndrume în lucrarea lor, nu știu cum să îi ajute făcând verificări sau cum să le înlăture prompt dificultățile și, cu siguranță, nu știu că o persoană cu un calibru slab nu își poate asuma sarcina și ar trebui să fie înlocuită rapid cu o persoană potrivită. Conducătorii falși nu duc la îndeplinire niciuna dintre aceste sarcini; nu sunt capabili să o facă și nu pot vedea nimic din toate acestea. Nu cumva aceștia sunt niște oameni orbi? Unii oameni spun: „Poate că sunt ocupați cu alte sarcini. De ce le tot ceri să se ocupe de aceste sarcini neînsemnate, mărunte?” Acestea sunt sarcini pe care conducătorii trebuie să le facă, cum ar putea fi considerate mărunte? Aceste chestiuni fac parte din sfera de responsabilități a conducătorilor – ar fi oare în regulă dacă aceștia le-ar neglija? Dacă ar face-o, acest lucru ar fi o neglijare a responsabilității. Dificultăți și probleme în lucrarea lor apar în fiecare zi chiar sub nasul conducătorilor, iar oamenii le aduc în discuție în fiecare zi. Cu toate acestea, conducătorii falși sunt orbi atât de ochi cât și de minte. Ei nu pot să vadă, să simtă sau să intuiască faptul că acestea sunt probleme, astfel încât, desigur, nu le pot rezolva. Acea conducătoare falsă nu a fost capabilă să descopere că supraveghetorul avea un calibru extrem de slab. De asemenea, nu a putut identifica diversele probleme care au apărut în lucrarea acestuia. Acest supraveghetor nu a putut gestiona problemele și, atunci când s-a întâmplat ceva, a acționat dezordonat, ca furnicile pe o tigaie încinsă, fără principii și făcând lucrarea într-un mod haotic, iar acea conducătoare falsă nu a putut vedea sau descoperi nimic din toate acestea. Există un principiu pentru modul în care conducătorii falși își fac lucrarea: atât timp cât au rânduit ca cineva să se ocupe de fiecare sarcină, ei le consideră îndeplinite și sunt de părere că nu îi privește dacă supraveghetorul are un calibru bun sau rău, dacă poate face bine lucrarea sau câte probleme apar în cadrul acesteia. Mai poate un astfel de conducător să ducă lucrarea la bun sfârșit? Înțelege cum să lucreze? (Nu.) Dacă nu înțelegi cum să lucrezi, atunci de ce ai calitatea de conducător? Dacă servești drept conducător în ciuda acestui fapt, atunci ești un conducător fals. Conducătorii falși nu pot vedea sau descoperi diferitele manifestări ale oamenilor cu un calibru slab sau diferitele probleme care apar în timp ce aceștia își fac datoria. Inimile lor sunt extrem de amorțite. Nu cumva sunt orbi atât de ochi cât și de minte? Unii ar putea spune: „Nu sunt orbi. Mereu îi calomniezi și îi ponegrești.” Problemele legate de acest supraveghetor al culturilor erau foarte grave; acea conducătoare falsă trăia alături de el în fiecare zi, putând auzi și vedea tot ce se întâmpla. Atunci, cum de nu a fost în stare să descopere sau să realizeze că acestea erau probleme? De ce nu a gestionat și nici nu a rezolvat aceste probleme? Era oarbă de ochi și de minte? Problema aceasta era gravă? (Da, era.) Aceasta este o altă manifestare a conducătorilor falși – orbirea minții și a ochilor.

Atunci când atribui o sarcină unei persoane cu un calibru scăzut, îți poți da seama după modul în care vorbește de obicei, după atitudinea și punctele sale de vedere atunci când discută despre lucrare și după modul în care gestionează sarcinile că are un calibru prea slab, că gândirea sa este haotică și că abordează totul cu o oarecare inconștiență și imprudență și nu are niciun obiectiv. Poți constata că această persoană are un calibru extrem de slab doar uitându-te la modul în care face lucrurile, prin urmare, chiar trebuie să o observi atât de mult timp? Nu, nu trebuie. Cu toate acestea, conducătorii falși au o problemă fatală; și anume, cred că, din moment ce o persoană a tot lucrat în tot acest timp fără să renunțe, iar ei nu au auzit pe nimeni să o fi raportat pentru că a făcut ceva rău sau pentru că a provocat o perturbare sau o tulburare, sau pentru că a fost negativă sau leneșă, înseamnă că această persoană poate totuși să facă lucrarea. Nu știu cum să judece calibrul unei persoane sau capacitatea ei de a face o treabă bună pe baza discursului, atitudinii și punctului de vedere pe care aceasta îl are față de lucruri, sau a modului în care le face. Nu au această conștiință; sunt amorțiți și lipsiți de orice percepție cu privire la această chestiune. Au un singur punct de vedere: atât timp cât o persoană nu stă degeaba, totul este în regulă și lucrarea poate continua. Credeți că un conducător care are un asemenea punct de vedere poate face o treabă bună? Oare este capabil să îndeplinească această sarcină? (Nu.) Permițând unei astfel de persoane să fie conducător, am da peste cap lucrarea, nu-i așa? Atunci când o persoană își îngăduie să mănânce, să bea și să se distreze și își neglijează îndatoririle, conducătorii falși nu se sinchisesc să analizeze sau să gestioneze acest lucru și nu pot vedea dacă este bun sau rău calibrul sau caracterul unei persoane, indiferent de câtă vreme sunt în contact cu ea. Au acești conducători capacitatea de muncă a unui conducător? (Nu.) Aceștia sunt conducători falși. Conducătorii falși nu pot discerne dacă o persoană are sau nu un calibru bun și sunt incapabili să facă aceste sarcini specifice. Consideră că acest lucru nu face parte din sarcina lor. Nu este aceasta o neglijare a responsabilității? Ce credeți, poate să își asume lucrarea o persoană cu un calibru slab sau una care are un oarecare calibru? (O persoană care are un oarecare calibru.) Prin urmare, evaluarea calibrului unei persoane și a competenței acesteia de a îndeplini sarcina este o problemă de care conducătorii și lucrătorii ar trebui să se preocupe și pe care ar trebui să o stăpânească și, de asemenea, este o sarcină pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să o realizeze. Însă conducătorii falși nu înțeleg că acest lucru face parte din sarcina lor, le lipsește această conștiință și nu pot îndeplini această parte a responsabilităților lor. Aceasta este situația în care falșii conducători își neglijează responsabilitatea și este și o manifestare a faptului că falșii conducători nu sunt capabili să-și îndeplinească sarcina. Acesta este cel de-al doilea tip de situație: supraveghetorii care au un calibru slab nu au capacitate de muncă și nu sunt capabili să își asume lucrarea, aceasta fiind o problemă care ține de calibrul lor. Nici în această situație, conducătorii falși nu reușesc să joace rolul de conducător și nu sunt capabili să demită prompt supraveghetorii care au un calibru slab.

III. Modul în care conducătorii falși îi tratează pe supraveghetorii care îi chinuie pe alții și tulbură lucrarea bisericii

Al treilea tip de situație cuprinde supraveghetori care îi chinuie și îi constrâng pe alții, perturbând lucrarea bisericii. Prima situație despre care am vorbit mai devreme este cea în care unii supraveghetori, deși au un calibru relativ bun și sunt capabili să își asume lucrarea, nu o iau în serios și pur și simplu se comportă într-un mod superficial, în timp ce conducătorii falși nu cunosc acest lucru și nu îi demit cu promptitudine. A doua situație se referă la unii supraveghetori care au un calibru slab și nu sunt capabili să își asume lucrarea, însă conducătorii falși nu observă acest lucru și nu îi înlocuiesc cu promptitudine. Această situație, cea de-a treia, se referă la supraveghetori care, indiferent dacă propriul lor calibru este bun sau slab, nu se ocupă de lucrarea cuvenită lor și doar îi chinuie și îi constrâng pe alții, tulburând lucrarea bisericii. Din momentul în care sunt selectați ca supraveghetori, nu încearcă să învețe sau să studieze domeniul în care lucrează, nici nu caută adevărurile-principii și cu siguranță nu îi îndrumă pe ceilalți să își facă îndatoririle în mod corespunzător. În schimb, cu fiecare ocazie pe care o au, se iau de cineva și batjocoresc și ironizează pe altcineva; cum au ocazia, se dau în spectacol și, indiferent ce fac, nu sunt niciodată raționali. Într-o zi le spun oamenilor să facă lucrurile într-un fel, iar a doua zi le spun să le facă în alt fel; pur și simplu inventează noi tertipuri, dorind mereu să iasă în evidență. Toate acestea le dau oamenilor o stare de anxietate. Oricând vorbesc ei, unii oameni simt că le tremură inima. Odată ce i-au făcut pe toți să se supună, să se teamă și să asculte de ei, sunt încântați. Indiferent dacă sunt conducători falși sau antihriști, și indiferent dacă sunt sau nu la putere, acest tip de oameni strică liniștea bisericii. Nu numai că nu pot face o lucrare reală sau să își realizeze datoria în mod normal, dar și sădesc discordie și provoacă conflicte între oameni, tulburând viața bisericii. Nu numai că nu îi pot ajuta pe ceilalți să înțeleagă adevărul, dar îi și judecă și îi condamnă frecvent pe oameni și îi fac să asculte de ei în toate, constrângându-i până într-atât încât aceștia nu știu cum să se comporte cum se cuvine. Mai ales în privința modului în care trăiesc, oamenii nu pot să se odihnească un pic mai devreme sau să doarmă până mai târziu. Orice ar face, trebuie să urmărească expresiile faciale ale acestor oameni, ceea ce face viața extrem de obositoare. Dacă astfel de oameni devin supraveghetori, toți ceilalți vor avea dificultăți. Dacă le vorbești cu sinceritate și le expui problemele, vor spune că îi vizezi și îi expui în mod deliberat. Dacă nu le vorbești despre problemele pe care le au, vor spune că îi desconsideri. Dacă ești serios și responsabil cu privire la lucrare și le dai câteva sfaturi, vor fi sfidători și vor spune că îi ataci și că ești arogant. În orice caz, le va displăcea orice ai face. Întotdeauna se gândesc să-i chinuie pe oameni și îi constrâng astfel încât aceștia nu mai pot acționa și simt că nimic din ceea ce fac nu este corect. Astfel de supraveghetori tulbură lucrarea bisericii.

Conducătorii falși sunt buni la munca superficială, dar nu fac niciodată lucrări reale. Ei nu merg să inspecteze, să supravegheze sau să dirijeze diferitele lucrări profesionale, nici nu află în timp util ce se întâmplă în diferite echipe, inspectând modul în care progresează lucrarea, ce probleme există, dacă supraveghetorii de echipă sunt competenți în munca lor și cum raportează frații și surorile despre supraveghetori sau cum îi evaluează. Ei nu verifică dacă cineva este constrâns de conducătorii de echipă sau de supraveghetori, dacă sugestiile corecte făcute de oameni sunt adoptate, dacă o persoană care este talentată sau urmărește adevărul este suprimată sau exclusă, dacă vreun om candid este intimidat, dacă oamenii care expun și raportează conducătorii falși sunt atacați, sunt victime ale răzbunării, sunt îndepărtați sau excluși, dacă supraveghetorii sau conducătorii de echipă sunt oameni răi și dacă vreo persoană este chinuită. În cazul în care conducătorii falși nu fac nimic din această lucrare concretă, ei ar trebui demiși. Să spunem, de exemplu, că o persoană raportează unui conducător fals că există un supraveghetor care adesea constrânge și suprimă oamenii. Supraveghetorul a făcut greșit unele lucruri, dar nu îi lasă pe frați și surori să ofere sugestii și chiar caută scuze pentru a se justifica și a se apăra, nerecunoscându-și niciodată greșelile. Nu ar trebui un astfel de supraveghetor să fie demis imediat? Acestea sunt probleme pe care conducătorii ar trebui să le rezolve în timp util. Unii conducători falși nu permit ca supraveghetorii pe care i-au numit să fie expuși, indiferent ce probleme au apărut în lucrarea lor, și cu siguranță nu permit ca aceștia să fie raportați superiorilor – chiar le spun oamenilor să învețe să se supună. Dacă o persoană expune problemele pe care le are un supraveghetor, acești conducători falși încearcă să îi protejeze sau să mușamalizeze faptele adevărate, spunând: „Aceasta este o problemă cu pătrunderea în viață a supraveghetorului. Este normal să aibă o fire arogantă – toți cei care au puțin calibru sunt aroganți. Nu este mare lucru, trebuie doar să am puțină părtășie cu el.” Prin intermediul părtășiei, supraveghetorul își exprimă poziția, spunând: „Recunosc că sunt arogant. Recunosc că există momente în care sunt preocupat de vanitatea, mândria și statutul meu și nu accept sugestiile altora. Dar alți oameni nu sunt buni la această profesie, ei fac adesea sugestii fără valoare, așa că există un motiv pentru care nu îi ascult.” Conducătorii falși nu încearcă să înțeleagă situația în profunzime, nu se uită la rezultatele lucrării supraveghetorului, cu atât mai puțin la cum sunt umanitatea, firea acestuia și ceea ce urmărește el. Tot ceea ce fac este să subestimeze lucrurile, spunând: „Asta mi s-a raportat, așa că sunt cu ochii pe tine. Îți mai dau o șansă.” După discuția lor, supraveghetorul spune că este dispus să se căiască, dar conducătorii falși nu acordă atenție faptului dacă într-adevăr se căiește ulterior sau doar minte și înșală. Dacă cineva pune întrebări cu privire la această chestiune, conducătorii falși spun: „Am vorbit deja cu el și chiar am avut părtășie cu el despre multe pasaje din cuvintele lui Dumnezeu. Este dispus să se căiască, iar problema a fost deja rezolvată.” Când persoana respectivă întreabă: „Cum este umanitatea acelui supraveghetor? Este o persoană care acceptă adevărul? I-ai dat o șansă, dar va fi capabil să se căiască și să se schimbe cu adevărat?” Incapabili să vadă lucrurile așa cum sunt, conducătorii falși răspund: „Încă îl observ.” Persoana respectivă răspunde: „De cât timp îl observi? Ai ajuns la vreo concluzie?” Conducătorii falși spun: „Au trecut mai mult șase de luni și încă nu am ajuns la nicio concluzie.” Dacă nu a obținut niciun rezultat după mai mult de șase luni de observare, ce fel de eficiență în lucrare este asta? Conducătorii falși cred că este eficient să aibă o singură conversație cu supraveghetorul și că aceasta rezolvă problema. Este valabilă această idee? Ei cred că, odată ce au terminat de vorbit cu cineva, acel om va fi capabil să se schimbe, iar dacă acesta își exprimă hotărârea de a nu mai face acel lucru, îl cred pe deplin, fără să efectueze alte investigații sau să analizeze din nou situația. Dacă nimeni nu urmărește problema, s-ar putea să nici nu se sinchisească să analizeze sau să urmărească lucrarea timp de o jumătate de an. Conducătorii falși rămân în necunoștință de cauză, chiar și atunci când supraveghetorul respectiv face lucrarea într-un mod dezastruos. Nu pot discerne modul în care supraveghetorul îi păcălește și se joacă cu ei. Ce este și mai detestabil este faptul că, atunci când cineva raportează problemele supraveghetorului, conducătorii falși îl ignoră și nu verifică efectiv dacă acele problemele există sau dacă problemele pe care le raportează sunt reale. Nu iau în considerare aceste probleme – chiar au prea multă încredere în ei înșiși! Indiferent de situațiile care apar în lucrarea bisericii, conducătorii falși nu se grăbesc să se ocupe de ele; ei se gândesc că oricum nu este treaba lor. Reacția conducătorilor falși cu privire la aceste probleme este extrem de lentă, ei iau măsuri și se mișcă foarte încet, se tot eschivează și le tot dau oamenilor încă o șansă să se căiască, de parcă șansele pe care le dau oamenilor sunt atât de prețioase și importante, de parcă le pot schimba soarta. Falșilor conducători le este imposibil să vadă natura și esența unui om prin ceea ce se manifestă în el și să decidă pe ce fel de cale umblă o persoană în funcție de natura și esența sa și să vadă dacă o persoană este sau nu aptă să fie supraveghetor sau să facă lucrarea unui conducător, în funcție de calea pe care merge. Nu poate să vadă astfel situația. Conducătorii falși sunt capabili să facă doar două lucruri în munca lor: primul este să atragă oamenii pentru discuții și să facă lucrurile de formă; al doilea este să ofere șanse oamenilor, mulțumindu-i pe alții fără a jigni pe nimeni. Fac ei vreo lucrare practică? În mod clar, nu. Însă conducătorii falși cred că atragerea cuiva într-o discuție reprezintă o lucrare practică. Ei privesc aceste conversații ca fiind foarte valoroase și importante și consideră incredibil de semnificative cuvintele goale și doctrinele pe care le rostesc. Ei cred că au rezolvat probleme majore prin aceste conversații și că au făcut lucrare practică. Ei nu știu de ce Dumnezeu judecă și mustră, emondează și tratează, sau încearcă și rafinează oamenii. Nu știu că numai cuvintele lui Dumnezeu și adevărul pot înlătura firile corupte ale omului și simplifică foarte mult lucrarea lui Dumnezeu și mântuirea omenirii de către Dumnezeu. Ei cred că rostirea unor cuvinte și expresii doctrinare este un substitut pentru lucrarea lui Dumnezeu, că poate rezolva problema corupției omului. Nu reprezintă aceasta nesăbuința și ignoranța conducătorilor falși? Aceștia nu au nici cea mai mică fărâmă din realitatea adevărului, prin urmare, de ce sunt atât de încrezători? Oare rostirea câtorva doctrine este suficientă pentru a-i face pe oameni să se cunoască pe ei înșiși? Este suficient să-i ajuți să se lepede de firile lor corupte? Cum pot acești conducători falși să fie atât de ignoranți și imaturi? Oare înlăturarea practicilor eronate și a comportamentului corupt al unei persoane este într-adevăr atât de simplă? Este problema firilor corupte ale omului atât de ușor de rezolvat? Conducătorii falși sunt atât de nesăbuiți și superficiali! Dumnezeu nu folosește doar o singură metodă pentru a rezolva problema corupției omului. El folosește multe metode și orchestrează diferite medii pentru a-i da în vileag, a-i curăți și a-i desăvârși pe oameni. Conducătorii falși își desfășoară lucrările într-un mod incredibil de monoton și superficial: atrag oamenii la discuții, fac puțină muncă de consiliere a oamenilor cu privire la felurile de a gândi, îi îndeamnă puțin pe oameni și cred că asta înseamnă să faci o lucrare reală. Acest lucru este superficial, nu-i așa? Și ce problemă se ascunde în spatele acestei superficialități? Nu este naivitatea? Conducătorii falși sunt extrem de naivi și, de asemenea, privesc oamenii și lucrurile într-un mod incredibil de naiv. Nimic nu este mai greu de rezolvat decât firile corupte ale oamenilor – lupul își schimbă părul, dar năravul, ba. Conducătorii falși nu pot vedea deloc această problemă așa cum este de fapt. Prin urmare, atunci când vine vorba de genul de supraveghetori din cadrul bisericii care provoacă în mod constant tulburări, care mereu constrâng și chinuie oamenii, conducătorii falși nu fac nimic altceva decât să discute cu ei, să îi emondeze prin câteva cuvinte, și atât. Ei nu îi realocă și nu îi demit prompt. Această abordare a conducătorilor falși provoacă un rău imens lucrării bisericii și duce adesea la suspendarea, întârzierea, deteriorarea și împiedicarea progresului normal, fără probleme și eficient al lucrării bisericii din cauza tulburărilor provocate de unii oameni răi – toate acestea sunt o consecință gravă a acțiunilor conducătorilor falși bazate pe sentimentele lor, a încălcării adevărurilor-principii și a folosirii oamenilor nepotriviți. Judecând după aparențele exterioare, conducătorii falși nu comit în mod voit o multitudine de rele, nu fac lucrurile în felul lor și nu își întemeiază propriile împărății independente, așa cum fac antihriștii. Dar conducătorii falși nu sunt capabili să rezolve cu promptitudine diferitele probleme care apar în lucrarea bisericii, iar atunci când apar probleme cu supraveghetorii diverselor echipe și când acești supraveghetori nu sunt capabili să își asume lucrarea, conducătorii falși nu sunt capabili să le modifice cu promptitudine sarcinile sau să îi demită, provocând pierderi grave lucrării bisericii. Și toate acestea sunt provocate de neglijarea responsabilității de către conducătorii falși. Nu sunt absolut detestabili conducătorii falși? (Ba da.)

IV. Cum îi tratează falșii conducători pe supraveghetorii care se împotrivesc rânduielilor de lucru și fac lucrurile după bunul lor plac

Conducătorii falși nu sunt capabili să gestioneze cu promptitudine faptele rele care sunt comise în biserică, cum ar fi faptul că supraveghetorii îi chinuie pe alții, îi constrâng și tulbură lucrarea bisericii. De asemenea, atunci când unii supraveghetori se împotrivesc rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu și fac lucrurile după bunul lor plac, conducătorii falși nu pot veni cu soluții adecvate pentru a rezolva cu promptitudine aceste probleme. Acest lucru duce la pierderi pentru lucrarea bisericii și pentru resursele materiale și financiare ale casei lui Dumnezeu. Conducătorii falși sunt naivi și superficiali, incapabili să înțeleagă adevărurile-principii și, mai ales, incapabili să vadă așa cum este ea natura-esență a oamenilor. În consecință, ei își fac adesea lucrarea într-un mod superficial, fac totul mecanic, respectă reglementările și scandează sloganuri, dar nu reușesc să meargă la fața locului pentru a inspecta lucrarea, pentru a observa și întreba despre fiecare supraveghetor în parte sau pentru a întreba în timp util ce au făcut acești supraveghetori, care sunt principiile care le ghidează acțiunile și care sunt efectele ulterioare. În consecință, habar nu au cine sunt de fapt persoanele pe care le folosesc și ce au făcut acestea. Prin urmare, atunci când acești supraveghetori se împotrivesc în secret rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu și fac lucrurile după bunul lor plac, nu numai că falșii conducători nu știu despre acest lucru, ci chiar încearcă să îi apere pe supraveghetori. Chiar dacă aud despre acest lucru, ei nu analizează problema și nu o gestionează cu promptitudine. Pe de o parte, conducătorii falși sunt incompetenți în lucrarea lor, iar pe de altă parte, sunt neglijenți în îndatoririle lor. Să dăm un exemplu. Un anumit conducător a selectat ca tehnician pentru plantare o persoană care fusese eliminată dintr-o altă echipă. El nu a verificat dacă această persoană avea experiența și expertiza relevante, dacă putea face bine sarcina sau dacă avea o atitudine serioasă și responsabilă, iar după ce a numit-o în funcția respectivă, a lăsat-o complet nesupravegheată, spunându-i: „Începe să plantezi legume. Poți alege semințele, iar eu voi aproba orice sumă pe care o vei cheltui. Pur și simplu fă această lucrare așa cum crezi de cuviință!” Conducătorul a spus acest lucru, așa că supraveghetoarea a început să facă lucrarea așa cum a crezut de cuviință. Prima ei sarcină a fost să selecteze semințele. Când a verificat online, a descoperit: „Există pur și simplu prea multe soiuri diferite de legume – această lume vastă este plină de lucruri extraordinare! Alegerea semințelor este destul de distractivă. Nu am mai făcut acest lucru până acum și nu știam că mă va interesa atât de mult. Dacă tot mă interesează atât de mult, voi face tot posibilul!” A deschis mai întâi secțiunea cu semințe de roșii și a rămas pur și simplu uimită. Existau tot felul de soiuri și de dimensiuni, iar în ceea ce privește culoarea, erau roșii, galbene și verzi. Un soi era chiar multicolor – nu mai văzuse niciodată așa ceva, iar acest lucru chiar i-a lărgit orizonturile! Dar cum să aleagă semințele potrivite? A decis să planteze câteva din fiecare varietate, în special soiul multicolor care părea unic. Supraveghetoarea a selectat peste 10 soiuri de roșii de diferite mărimi, culori și forme. După ce a selectat semințele de roșii, a venit timpul să facă același lucru pentru vinete. De obicei, soiurile de vinete pe care le mănâncă oamenii sunt vinetele lungi și mov sau vinetele albe, dar ea s-a gândit: „Nu ar trebui să fie doar aceste două soiuri de vinete. Există soiuri verzi, colorate, lungi, rotunde și ovale. Voi alege câte puțin din fiecare soi, astfel încât toată lumea să își poată deschide mintea și să mănânce tot felul de vinete diferite. Priviți cât de pricepută și de cutezătoare sunt ca supraveghetoare atunci când selectez semințele, cât de grijulie sunt față de frați și de surori, satisfăcând gusturile tuturor.” Apoi, ea a selectat semințe de ceapă. Erau în total 14 soiuri de ceapă pe plan local, iar ea le-a selectat pe toate și, când a terminat, s-a simțit destul de mulțumită. Oare această supraveghetoare este „cutezătoare”? Cine ar cuteza să aleagă atât de multe soiuri? Ulterior, am continuat să disec această chestiune, iar cineva chiar a spus: „Nu există doar 14 soiuri pe plan local; mai sunt câteva pe care nu le-a selectat!” Acesta a vrut să spună că 14 soiuri nu sunt atât de multe și că mai sunt și altele pe care supraveghetoarea nu le-a selectat, așa că nu a făcut nimic greșit. Nu cumva persoana care a spus asta este grea de cap? Asta înseamnă să fii greu de cap, să nu înțelegi limbajul uman și să nu știi de ce am disecat problema. După ce a selectat semințele de ceapă, supraveghetoarea a ales și cel puțin opt soiuri de cartofi. Cu ce scop a selectat atât de multe soiuri? Ca să lărgească orizonturile tuturor și să le dea posibilitatea să guste tot felul de arome diferite. Supraveghetoarea credea că selectarea semințelor ar trebui să se bazeze pe principiul beneficiului pentru frați și surori. Ce părere aveți despre motivul ei? Oare a acționa pe baza unei atitudini de a gândi în numele tuturor și de a le fi de folos tuturor este principiul cerut de casa lui Dumnezeu? (Nu.) Atunci, care este principiul casei lui Dumnezeu pentru selectarea semințelor? Să nu plantați soiuri ciudate și rare pe care nu le consumăm în mod obișnuit. În ceea ce privește soiurile care sunt consumate în mod obișnuit, dacă nu le-am mai plantat și nu știm dacă sunt potrivite pentru solul și clima locală, selectați unul sau două soiuri, cel mult trei sau patru. În primul rând, trebuie să fie potrivite pentru solul și clima locală; în al doilea rând, trebuie să fie ușor de cultivat și să nu fie sensibile la boli și dăunători; în al treilea rând, trebuie să dea semințe pentru anul următor; în ultimul rând, trebuie să dea o recoltă bună. Dacă sunt delicioase, dar recolta pe care o dau este slabă, nu sunt potrivite. Judecând după chestiunea selectării semințelor, această supraveghetoare a acționat în concordanță cu principiile? A căutat? S-a supus? A arătat considerație față de casa lui Dumnezeu? A acționat cu atitudinea pe care ar trebui să o aibă în realizarea unei datorii? (Nu.) În mod clar, ea a luat-o razna făcând lucruri rele, împotrivindu-se în mod deschis rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu și făcând lucrurile după bunul ei plac! Astfel, ea a irosit ofrandele oferite lui Dumnezeu, pentru a-și satisface curiozitatea personală și dorința de a se distra și a tratat o sarcină atât de importantă ca pe un joc, însă conducătorul fals pe care îl avea a lăsat-o să facă ce dorea, fără să pună întrebări sau să intervină. Când a fost întrebat: „Supraveghetoarea pe care ai ales-o a făcut de fapt vreo lucrare? Care au fost rezultatele? Ai ajutat-o efectuând verificări atunci când a venit vorba de selectarea semințelor?” El nu a acordat atenție acestor chestiuni și a spus doar: „Semințele au fost plantate; am vizitat locul în timpul plantării.” Nu i-a păsat de nicio altă problemă. Cum a fost descoperită în cele din urmă problema acestei supraveghetoare? Ea a plantat niște căpșuni și, în conformitate cu specificațiile tehnice relevante, căpșunii nu trebuie acoperiți sau lăsați să rodească în primul an, iar toate florile trebuie îndepărtate; în caz contrar, nu vor face deloc fructe în al doilea an și, chiar dacă vor face fructe în primul an, acestea vor fi foarte mici. Chiar dacă experții i-au spus acest lucru supraveghetoarei, aceasta nu a vrut să asculte. Raționamentul ei se baza pe informații de pe internet conform cărora era oportun ca, în primul an, căpșunii să fie acoperiți cu folie de plastic și să fie lăsați să facă fructe. Rezultatul a fost că au produs multe căpșune mici și deformate, pline de semințe – unele acre, unele dulci, altele fără gust – au fost de toate felurile. Atât de gravă devenise problema, însă falșii conducători de acolo au ignorat-o complet. De ce? Pentru că s-au gândit că oricum nu vor ajunge să mănânce acele căpșune, așa că au ales să nu țină cont de problemă. Faptul că nu vor ajunge să mănânce un lucru înseamnă că nu ar trebui să le pese de el? Dar cartofii și ceapa pe care aveau să le mănânce – le-a păsat de ele? Niciunuia dintre acești falși conductori nu i-a păsat; pur și simplu au privit cum supraveghetoarea făcea ce dorea. Într-o zi, i-am vizitat, iar cineva a raportat că salata este îmbătrânită și că, dacă nu o vor recolta curând, nimeni nu o va putea mânca și se va irosi. Cu toate acestea, supraveghetoarea a insistat să nu o recolteze și a spus că, dacă vor face asta, vor trebui să planteze alte legume, ceea ce i se părea problematic. Deși știau despre acest lucru, conducătorii falși nu au făcut nimic. În cele din urmă, Cel de mai sus a trebuit să le ordone să recolteze rapid salata și să gestioneze situația; în caz contrar, terenul fiind ocupat cu salată, plantarea legumelor de vară avea să fie împiedicată. În ciuda unei probleme atât de importante care a apărut în lucrare, niciunul dintre conducătorii falși nu a făcut nimic în legătură cu acest lucru, fiindu-i prea teamă că va jigni oamenii. Deoarece supraveghetoarea a fost promovată de un conducător fals, iar acesta nu i-a verificat niciodată lucrarea după ce a promovat-o, i-a permis să acționeze în voie, i-a oferit sprijin și a susținut-o, iar ceilalți conducători nu au îndrăznit să intervină și au lucrat mână în mână cu ei, în cele din urmă au apărut foarte multe probleme. Aceasta este lucrarea pe care au făcut-o conducătorii. Mai pot fi ei numiți conducători? În ciuda unei probleme atât de grave care se petrecea chiar sub nasul lor, ei nu au reușit să o identifice ca fiind o problemă, darămite să o rezolve. Nu cumva aceștia sunt conducători falși? (Ba da, sunt.) Pe de o parte, căutau să le facă pe plac altora și le era teamă că îi jignesc. Pe de altă parte, nu știau cât de gravă era problema, nu judecau corect, nu știau că era o problemă și nu erau conștienți că această lucrare intra în sfera responsabilităților lor. Nu cumva sunt niște netrebnici și niște pierde-vară? Nu este aceasta o neglijare a responsabilității? (Ba da.) Aceasta este cea de-a patra situație: supraveghetorii care se împotrivesc rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu și fac lucrurile după bunul lor plac. Am prezentat un exemplu care expune manifestările conducătorilor falși de a-și neglija responsabilitățile în această privință și care scoate la lumină natura-esență pe care o au conducătorii falși.

V. Cum îi tratează conducătorii falși pe supraveghetorii care sunt antihriști și întemeiază regate independente

O altă situație este atunci când supraveghetorii se revoltă împotriva superiorilor lor și întemeiază regate independente – acești supraveghetori sunt antihriști. Conducătorii falși nu sunt capabili să joace rolul de administratori atunci când vine vorba de probleme cum ar fi faptul că supraveghetorii au un calibru slab, au o umanitate rea sau o iau razna, făcând lucruri rele. De asemenea, ei nu reușesc să inspecteze prompt și să întrebe despre lucrările pe care le fac asemenea supraveghetori și despre problemele lor, pentru a stabili dacă sunt potriviți. De asemenea, conducătorii falși sunt și mai incapabili să vadă așa cum este natura-esență pe care o au antihriștii, care sunt niște persoane sinistre și rele. Nu numai că sunt incapabili să vadă acest lucru, dar în același timp le este oarecum frică de acești oameni și sunt un pic neajutorați și neputincioși, până într-acolo încât, de cele mai multe ori, se lasă duși de nas de antihriști. Cât de grav poate deveni acest lucru? Antihriștii pot forma clici în sferele de lucru ale conducătorilor falși, adunându-și propriile grupuri, întemeind regate independente, și, în cele din urmă, pot prelua conducerea, pot începe să ia deciziile și să îi transforme pe conducătorii falși în marionete. Acești conducători falși rămân oarecum în necunoștință de cauză față de lucrurile pe care antihriștii le decid și le cunosc, neștiind nimic despre ele. Ei devin conștienți de aceste lucruri doar după ce se întâmplă ceva și cineva le raportează, dar atunci este deja prea târziu. Conducătorii falși chiar îi întreabă pe antihriști de ce nu au fost informați, iar răspunsul lor este: „Ce rost are să îți spunem? Nu poți lua decizii în legătură cu nimic, așa că nu a fost nevoie să discutăm despre asta cu tine, am luat noi înșine decizia. Chiar dacă te-am fi informat, cu siguranță ai fi fost de acord. Ce părere ai fi putut avea?” Conducătorii falși sunt neputincioși în astfel de chestiuni. Dacă nu poți să discerni, să înlături sau să gestionezi acești antihriști, ar trebui să îi raportezi Celui de mai sus, dar tu nici măcar nu îndrăznești să faci asta – nu cumva ești un netrebnic? (Ba da.) Când se confruntă cu astfel de probleme, acești mari netrebnici vin în lacrimi la Mine, ca să se plângă, mormăind: „Nu este vina mea; nu eu am luat acea decizie. Dacă decizia pe care au luat-o a fost corectă sau nu, nu are nimic de-a face cu mine, pentru că nu m-au informat sau nu mi-au spus despre asta atunci când au luat-o.” Ce vor să spună cu asta? (Se sustrag responsabilității.) În calitate de conducător, ar trebui să știi și să pricepi aceste lucruri; dacă antihriștii nu te informează despre anumite lucruri, de ce nu te duci să întrebi din proprie inițiativă? În calitate de conducător, ar trebui să organizezi, să conduci și să iei decizii cu privire la orice chestiune; dacă ei nu te informează în legătură cu nimic și iau decizii pe cont propriu, trimițându-ți după aceea facturi pe care să le semnezi, nu cumva îți subminează autoritatea? În momentul în care se confruntă cu antihriști care tulbură lucrarea bisericii, conducătorii falși sunt uluiți; sunt la fel de neajutorați ca neghiobii în fața unui lup și stau neputincioși în timp ce sunt transformați în marionete și le este subminată autoritatea. Ei nu pot face nimic în această privință – ce adunătură de ticăloși inutili! Nu pot rezolva probleme, nu pot discerne sau expune antihriștii și cu siguranță nu îi pot împiedica să comită fapte rele. În același timp, ei nu raportează aceste probleme Celui de mai sus. Oare nu sunt aceștia niște netrebnici? Ce rost are să te aleg conducător? Antihriștii o iau razna făcând lucruri rele, risipesc în mod deschis ofrandele și formează grupuri pe care le conduc și întemeiază regate independente în cadrul bisericii; între timp, tu nu reușești deloc să îi supraveghezi, să îi expui, să îi stăpânești sau să îi gestionezi, dar vii la Mine să te plângi. Ce fel de conducător ești tu? Chiar ești un netrebnic! Orice ar face, membrii acestor găști conduse de antihriști discută în secret între ei și apoi iau decizii, fără autorizație. Nici măcar nu le dau conducătorilor dreptul de a ști ce se întâmplă, cu atât mai puțin dreptul de a lua decizii. Îi contestă în mod direct pe conducători, exercitând ei înșiși toată puterea și luând toate deciziile. În toată această situație, ce fac conducătorii însărcinați cu gestionarea lor? Nu reușesc deloc să inspecteze, să supravegheze, să gestioneze sau să ia decizii cu privire la această lucrare. În cele din urmă, îi lasă pe antihriști să preia conducerea și să îi gestioneze dintr-o poziție superioară. Nu cumva această problemă provine din lucrarea conducătorilor falși? Care este esența acestei probleme? De unde provine ea? Din faptul că falșii conducători au un calibru slab, nu au capacitate de muncă, iar antihriștii nu îi respectă deloc. Anticriștii gândesc: „Ce poți face tu ca și conducător? Tot nu te voi asculta și tot voi trece peste tine pentru a face lucrurile. Dacă vei raporta acest lucru Celui de mai sus nu îți vom da pace!” Conducătorii falși nu îndrăznesc să raporteze astfel de lucruri. Conducătorii falși nu numai că nu au capacitate de muncă, dar le lipsește și curajul de a susține principiile, le este teamă să nu îi jignească pe oameni și le lipsește complet loialitatea – nu este aceasta o problemă gravă? Dacă ar avea cu adevărat un oarecare calibru și ar înțelege adevărul, atunci, văzând că acești indivizi sunt răi, ar spune: „Nu îndrăznesc să-i expun singur, așa că voi avea părtășie cu mai mulți frați și surori care urmăresc și înțeleg mai bine adevărul, pentru a rezolva aceste probleme. Dacă, după ce am avut părtășie cu ei, tot nu putem face față antihriștilor, voi raporta problema Celui de mai sus și îl voi lăsa să o rezolve el. Nu pot face nimic altceva, dar mai întâi trebuie să protejez interesele casei lui Dumnezeu; nici aspectele pe care le-am văzut așa cum sunt, nici problemele pe care le-am descoperit nu trebuie sub nicio formă să fie lăsate să continue să se dezvolte.” Oare nu este acesta un mod de a aborda problema? De asemenea, nu poate fi luat în considerare ca fiind o îndeplinire a propriei responsabilități? Dacă ai putea face acest lucru, atunci Cel de mai sus nu ar spune că ai un calibru slab și că nu ai capacitate de muncă. Cu toate acestea, nici măcar nu poți raporta Celui de mai sus problemele, așa că ești caracterizat ca fiind un netrebnic și un conducător fals. Nu numai că ai un calibru slab și nu ai capacitate de muncă, dar nici măcar nu ai credința și curajul de a te baza pe Dumnezeu pentru a-i demasca pe antihriști și pentru a lupta împotriva lor. Nu cumva ești un netrebnic? Oare cei care au fost uzurpați de antihriști sunt demni de milă? Ei pot părea demni de milă; nu au făcut nimic rău, iar în lucrarea lor sunt foarte precauți, le este foarte teamă că vor greși, că vor fi emondați și că vor fi disprețuiți de frați și de surori. Cu toate acestea, ajung să fie complet uzurpați de antihriști, chiar sub ochii lor, nimic din ceea ce spun nu are vreun efect și nu prea contează dacă sunt prezenți sau nu. La prima vedere, ei pot părea demni de milă, dar de fapt sunt destul de detestabili. Spune-Mi, poate casa lui Dumnezeu să rezolve probleme pe care oamenii nu le pot rezolva? Ar trebui oamenii să raporteze Celui de mai sus problemele? (Da, ar trebui.) În casa lui Dumnezeu, nu există probleme care nu pot fi rezolvate, iar cuvintele lui Dumnezeu pot rezolva orice problemă. Ai credință adevărată în Dumnezeu? Dacă nu ai nici măcar acest dram de credință, cum să fii calificat pentru a fi conducător? Nu cumva ești un ticălos inutil? Nu este vorba doar despre faptul că ești un conducător fals; îți lipsește chiar și credința elementară în Dumnezeu. Ești un neîncrezător și nu meriți să fii conducător!

În ceea ce privește cea de-a patra responsabilitate a conducătorilor și a lucrătorilor, am enumerat cinci situații pentru a expune modul în care falșii conducători abordează diverse aspecte ale lucrării și ale supraveghetorilor. Pe baza acestor cinci situații, am disecat diversele manifestări ale calibrului extrem de slab, incompetenței și incapacității conducătorilor falși de a face o lucrare reală. Prin această părtășie, vă este puțin mai clar cum să discerneți conducătorii falși? (Da.) În regulă atunci, să încheiem părtășia noastră de astăzi aici. La revedere!

23 ianuarie 2021