Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (2)
Să trecem mai întâi în revistă principalele teme despre care am avut părtășie la ultima întâlnire. (Data trecută, ați enumerat cele cincisprezece responsabilități ale conducătorilor și lucrătorilor și ați avut părtășie în principal cu privire la primele două: prima este să conduceți oamenii să mănânce și să bea din cuvintele lui Dumnezeu, să le înțeleagă și să pătrundă în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu; a doua este să vă familiarizați cu stările fiecărui tip de persoană și să rezolvați diferite dificultăți legate de intrarea în viață pe care le întâmpină în viața lor reală. Pe baza acestor două elemente, ați disecat manifestările relevante ale conducătorilor falși.) V-ați gândit vreodată pe care dintre aceste două responsabilități le-ați putea îndeplini dacă ați fi conducători? Mulți oameni simt întotdeauna că au un oarecare calibru, inteligență și un simț al poverii și, în consecință, doresc să concureze pentru a deveni conducători, nedorind să fie simpli adepți. Așadar, vezi mai întâi dacă poți să îndeplinești aceste două responsabilități și pe care dintre ele ești capabil să o îndeplinești mai degrabă și ești în stare să ți-o asumi. Să nu punem în discuție deocamdată dacă ai calibrul necesar pentru a deveni conducător sau dacă deții această capacitate de lucru sau simțul poverii și să vedem mai întâi dacă poți îndeplini bine aceste două responsabilități. V-ați pus vreodată această întrebare? Unii ar putea spune: „Nu am de gând să fiu conducător, așa că de ce să mă gândesc la asta? Trebuie doar să îmi fac treaba bine – această întrebare nu are nimic de-a face cu mine. În această viață, nu vreau să fiu niciodată conducător și nu vreau să îmi asum niciodată responsabilitățile unui conducător sau ale unui lucrător, așa că nu este nevoie să mă gândesc niciodată la astfel de întrebări.” Este corectă această afirmație? (Nu.) Chiar dacă nu vrei să fii conducător, nu ai totuși nevoie să știi cât de bine persoana care te conduce îndeplinește aceste două responsabilități, dacă și-a îndeplinit responsabilitățile, dacă are calibrul, abilitățile și simțul poverii necesare și dacă îndeplinește aceste două cerințe? Dacă nu înțelegi sau nu poți vedea aceste lucruri așa cum sunt, iar ele te duc într-un abis, vei fi conștient de asta? Dacă doar urmezi plin de confuzie persoana respectivă și ești doar un prostănac, dacă nu știi că e un conducător fals, sau că te conduce pe o cale greșită, sau unde te conduce, atunci vei fi în pericol. Pentru că nu înțelegi sfera de aplicare a responsabilităților conducătorilor și ale lucrătorilor și pentru că îți lipsește discernământul cu privire la conducătorii falși, o vei urma plin de confuzie și vei face tot ce îți cere, fără să știi dacă lucrurile despre care are părtășie cu tine sunt în conformitate cu adevărul din cuvintele lui Dumnezeu sau dacă sunt realitatea. Vei crede că, în calitate de conducător, se află la înălțimea standardelor pentru că este entuziastă, pentru că se agită și muncește din greu, din zori și până în seară, și este capabilă să plătească prețul și pentru că, atunci când cineva se află în dificultate, îi dă o mână de ajutor pentru a-l sprijini și nu îl ignoră. Nu știi că falșilor conducători le lipsește capacitatea de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu, că oricât timp îi conduc pe oameni, aceștia nu vor înțelege intențiile lui Dumnezeu și nici nu vor ști care sunt cerințele Lui, că nici măcar nu vor fi capabili să discearnă care sunt doctrinele și adevărurile-realități, că falșii conducători nu vor ști care dintre cuvintele lui Dumnezeu sunt înțelese în mod denaturat și că oamenii nu vor ști cum ar trebui să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu. Conducătorii falși vor avea părtășie cu tine și vor face totul în mod mecanic, dar nu vor ști clar în ce stare te afli, cu ce dificultăți te confrunți și dacă acestea au fost într-adevăr înlăturate, și nici tu nu vei ști aceste lucruri. Vor părea că au citit cuvintele lui Dumnezeu și că au avut părtășie cu tine despre adevăr, dar tu vei continua să trăiești într-o stare incorectă, fără nicio schimbare. Indiferent ce dificultăți vei întâmpina, ei vor părea că își îndeplinesc responsabilitățile, dar niciuna dintre dificultățile tale nu va fi înlăturată prin părtășia sau sprijinul lor, iar problemele vor persista. Este acest tip de conducător la înălțimea standardelor? (Nu.) Așadar, ce adevăruri trebuie să înțelegi pentru a discerne aceste aspecte? Trebuie să înțelegi dacă lucrătorii și conducătorii îndeplinesc fiecare sarcină și abordează fiecare problemă în conformitate cu cerințele cuvintelor lui Dumnezeu, dacă fiecare cuvânt pe care îl spun este practic și corespunde adevărului din cuvintele lui Dumnezeu. În plus, trebuie să înțelegi dacă, atunci când te confrunți cu diverse dificultăți, abordarea lor în rezolvarea problemelor te conduce să înțelegi cuvintele lui Dumnezeu și să dobândești o cale de practică sau doar spun unele cuvinte și doctrine, strigă sloganuri sau te dojenesc. Unora dintre conducători și lucrători le place să ajute oamenii prin îndemnuri, unora prin motivare, iar altora prin expunere, acuzare și emondare. Indiferent de metoda pe care o folosesc, dacă aceasta te poate conduce cu adevărat să intri în adevărul-realitate, îți poate înlătura dificultățile reale, te poate face să înțelegi care sunt intențiile lui Dumnezeu și îți dă astfel posibilitatea să te cunoști și să găsești o cale de practică, atunci când te vei confrunta cu situații similare în viitor, vei avea o cale de urmat. Prin urmare, standardul de bază pentru a evalua dacă un conducător sau un lucrător este la înălțimea standardelor este probabilitatea ca el să folosească adevărul pentru a rezolva problemele și dificultățile oamenilor, dându-le posibilitatea să înțeleagă adevărul și să obțină o cale de practică.
Data trecută, am vorbit întrucâtva despre primele două responsabilități ale conducătorilor și ale lucrătorilor și am disecat anumite manifestări ale conducătorilor falși în legătură cu aceste două responsabilități. Manifestările lor primare sunt înțelegerea superficială și lipsită de sens a cuvintelor lui Dumnezeu și eșecul de a înțelege adevărul. Este evident că, în consecință, ei nu îi pot conduce pe alții să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu și să-I înțeleagă intențiile. Atunci când oamenii se confruntă cu dificultăți, conducătorii falși nu pot recurge la propria lor cunoaștere bazată pe experiență pentru a-i conduce să înțeleagă adevărul și să intre în realitate, astfel încât să aibă o cale de urmat, și nici nu îi pot face să reflecteze și să se cunoască pe ei înșiși atunci când întâmpină diverse dificultăți și să le înlăture în același timp. Așadar, astăzi, hai să ne concentrăm mai întâi asupra dificultăților legate de intrarea în viață și asupra diferitelor dificultăți obișnuite legate de intrarea în viață pe care oamenii le întâlnesc adesea în viața lor de zi cu zi. Să facem un rezumat specific al acestor lucruri. Este nevoie de o părtășie pe această temă? (Da.) Acum sunteți oarecum interesați de aceste subiecte legate de intrarea în viață, nu-i așa? Când am interacționat pentru prima dată cu voi și v-am vorbit, indiferent de cele spuse, erați amorțiți și lipsiți de viață, leneși și reacționați cu lentoare. Părea că nu înțelegeți nimic și că nu aveți deloc statură, ca să nu mai vorbim de intrarea în viață. Acum, când vorbim despre chestiuni care implică schimbarea vieții-firi a unei persoane, majoritatea dintre voi sunteți relativ interesați de acest subiect și oarecum reacționați în legătură cu el. Acesta este un fenomen pozitiv. Dacă nu v-ați face îndatoririle, ați putea obține aceste lucruri? (Nu, nu am putea.) Acesta este harul lui Dumnezeu; totul se datorează favorului Său.
Punctul doi: Familiarizați-vă cu stările fiecărui tip de persoană și rezolvați diferite dificultăți legate de intrarea în viață pe care le întâmpină în viața lor reală (Partea a doua)
Opt tipuri de dificultăți legate de intrarea în viață.
I. Dificultăți legate de realizarea datoriei
Referitor la dificultățile legate de pătrunderea în viață, haideți mai întâi să examinăm mai pe larg dificultățile privind desfășurarea propriilor îndatoriri. Atunci când te confrunți cu probleme legate de îndeplinirea îndatoririlor tale care implică practicarea adevărului și nu poți gestiona lucrurile conform principiilor, oare nu este vorba despre o dificultate în ceea ce privește pătrunderea în viață? (Ba da, este.) În termeni mai simpli, este vorba despre diferitele stări, idei, puncte de vedere și anumite moduri incorecte de gândire care apar atunci când cineva își îndeplinește îndatoririle. Prin urmare, care sunt dificultățile specifice care există în această privință? De exemplu, există întotdeauna tendința de a fi superficial, alunecos și neglijent atunci când îți îndeplinești îndatoririle – nu este oare aceasta o stare care se manifestă și se evidențiază în mod obișnuit în timpul îndeplinirii îndatoririlor? Mai există, de asemenea, neatenția față de propria muncă și compararea constantă cu alții în timpul îndeplinirii îndatoririlor, tratarea locului în care cineva își îndeplinește îndatoririle fie ca pe un loc de joacă, fie ca pe un câmp de luptă și gândul de a găsi un „punct de referință” ori de câte ori cineva își îndeplinește îndatoririle, spunându-și în sinea sa: „Voi vedea cine este mai bun decât mine și cine poate să-mi provoace spiritul de luptă, apoi voi concura cu el, mă voi întrece cu el și mă voi compara cu el, pentru a vedea cine obține rezultate mai bune și eficiență mai mare în îndeplinirea datoriei sale și cine este mai bun în câștigarea inimilor oamenilor.” Există apoi înțelegerea principiilor de îndeplinire a datoriei, dar fără să se dorească aderarea la ele sau purtarea în conformitate cu adevărul din cuvintele lui Dumnezeu sau cu cerințele Împărăției lui Dumnezeu și preferința de a denatura întotdeauna îndeplinirea datoriei cu preferințe personale, spunând: „Îmi place să procedez așa, îmi place să procedez altfel; sunt dispus să procedez așa, vreau să procedez astfel.” Aceasta este încăpățânare, dorind întotdeauna să ne urmăm propria voință și să acționăm cum vrem, conform propriilor preferințe, închizând urechile la toate cerințele Împărăției lui Dumnezeu și preferând să ne abatem de la calea cea dreaptă. Oare nu sunt acestea manifestările reale pe care majoritatea oamenilor le afișează atunci când își îndeplinesc îndatoririle? În mod clar, toate aceste probleme implică dificultăți în îndeplinirea datoriei. Vă rog să adăugați și altele! (Eșecul de a coopera armonios cu ceilalți atunci când ne îndeplinim îndatoririle și tendința de a nu respecta regulile.) Și aceasta se consideră a fi o dificultate. Faptul că nu reușești să cooperezi armonios cu ceilalți atunci când îți îndeplinești îndatoririle și vrei întotdeauna să nu respecți regulile și să ai ultimul cuvânt; faptul că ai vrea să te smerești și să ceri sfaturi și să asculți opiniile celorlalți atunci când te confrunți cu probleme, dar nu poți să pui în practică acest lucru și te simți inconfortabil atunci când încerci să aplici acest lucru – aceasta este o problemă. (Protejarea permanentă a propriilor interese în îndeplinirea unei îndatoriri, fiind egoist și josnic, și știind de fapt cum să rezolvi o problemă atunci când apare, dar având sentimentul că nu are nimic de-a face cu tine însuți, temându-te să îți asumi responsabilitatea dacă lucrurile merg prost și, prin urmare, neavând curajul să faci pasul înainte.) A nu rezolva o problemă atunci când o vezi, a considera că nu are legătură cu tine și a o ignora – și aceasta se consideră a fi o îndeplinire a îndatoririlor fără loialitate. Indiferent dacă ești sau nu responsabil de o sarcină, dacă poți să înțelegi și să rezolvi o problemă, ar trebui să îndeplinești această responsabilitate. Aceasta este datoria ta și lucrarea care îți revine. Dacă supraveghetorul poate rezolva problema, poți să nu te implici, dar dacă nu poate, trebuie să acționezi și să o rezolvi. Nu clasifica problemele în funcție de sfera de responsabilitate în care se încadrează – aceasta este lipsă de loialitate față de Dumnezeu. Altceva? (Să te bazezi pe inteligența și darurile tale pentru a lucra în timp ce îți îndeplinești datoria și să nu cauți adevărul.) Există mulți oameni care sunt așa. Ei cred întotdeauna că sunt inteligenți și au calibru și tratează cu nepăsare tot ce li se întâmplă; nu caută deloc adevărul și acționează doar după voința proprie și, drept urmare, nu pot îndeplini nicio datorie în mod corespunzător. Toate acestea sunt dificultăți cu care se confruntă oamenii atunci când își îndeplinesc îndatoririle.
II. Probleme legate de modul în care o persoană își tratează perspectivele și destinul
Și modul în care o persoană își tratează perspectivele și destinul reprezintă o problemă importantă legată de intrarea în viață. Unii oameni sunt dispuși să plătească prețul atunci când cred că au șanse să fie mântuiți și devin negativi când cred că nu există nicio speranță în acest sens. În cazul în care Casa lui Dumnezeu nu îi promovează și nu îi cultivă, ei nu sunt dispuși să plătească prețul și își îndeplinesc îndatoririle doar făcând lucrurile mecanic, fără să-și asume responsabilitatea. În orice fac, se gândesc întotdeauna la perspectivele și destinul lor, întrebându-se: „Chiar voi avea o destinație bună? Oare promisiunile lui Dumnezeu au menționat care vor fi perspectivele și destinația unuia ca mine?” Dacă nu găsesc un răspuns precis, le lipsește entuziasmul de a face orice. Dacă sunt promovați și cultivați de casa lui Dumnezeu, devin plini de energie și, în tot ce fac, sunt deosebit de întreprinzători. Cu toate acestea, dacă nu reușesc să își facă bine datoria și sunt suspendați, devin imediat negativi și renunță la datoria lor, abandonând orice speranță. Când se confruntă cu emondarea, se gândesc: „Oare Dumnezeu nu mă mai place? Dacă e așa, în loc să mă împiedice să urmăresc lumea, ar fi trebuit să o spună mai devreme!” Dacă sunt suspendați, ei se gândesc: „Nu cumva mă desconsideră? Cine m-a raportat? Oare voi fi eliminat? În cazul acesta, ar fi trebuit să o spună mai devreme!” În plus, inimile lor sunt pline de tranzacții, de cereri și solicitări iraționale către Dumnezeu. Consideră că, pentru a face orice le rânduiește biserica să facă, este necesar ca, pe lângă binecuvântările lui Dumnezeu, să aibă perspective bune și un destin bun. Cel puțin, ca să accepte și să se supună, este necesar ca exprimarea și atitudinea cu care sunt tratați să fie plăcute și să fie aprobați. Nu cumva acestea sunt manifestări ale modului în care își tratează perspectivele și destinul? Mai spuneți și altele. (Dacă în timp ce își îndeplinesc îndatoririle apar abateri sau probleme și sunt emondați, îl acuză pe Dumnezeu și se feresc de El; se tem că vor fi dezvăluiți și eliminați și își lasă întotdeauna o cale de ieșire.) Se tem că vor fi dezvăluiți și eliminați și își lasă mereu o cale de ieșire – și acestea sunt manifestări ale modului în care își tratează perspectivele și destinul. (Când cineva vede că îi sunt potrivite cuvintele lui Dumnezeu de demascare și caracterizare sau când se confruntă cu emondarea și se simte rușinat, trage concluzia că este confuz, un diavol și o Satană și că nu este capabil să accepte adevărul. Constată că nu are nicio șansă de a fi mântuit și devine negativ.) Când vine vorba de perspectivele și destinul lor, oamenii nu pot renunța complet la propriile intenții și dorințe. Le tratează în mod constant ca fiind cele mai importante lucruri și, în consecință, le urmăresc, considerându-le a fi forța motrice și condiția prealabilă pentru tot ce urmăresc. Atunci când se confruntă cu judecata, mustrarea, încercările, rafinarea sau dezvăluirea, sau când se confruntă cu circumstanțe periculoase, se gândesc imediat: „Oare Dumnezeu nu mă mai vrea? Mă disprețuiește și mă respinge? Tonul cu care îmi vorbește este atât de sever; oare nu vrea să mă mântuiască? Vrea să mă elimine? Dacă vrea să mă elimine, ar trebui s-o spună cât mai curând posibil, cât sunt încă tânăr, astfel încât să nu mă împiedice să urmăresc lumea.” Acest lucru naște înlăuntrul lor negativitate, împotrivire, potrivnicie și lene. Acestea sunt unele stări și manifestări care implică modul în care oamenii își tratează perspectivele și destinul. Aceasta este o dificultate importantă legată de intrarea în viață.
III. Dificultăți legate de relațiile interpersonale
Să analizăm încă un aspect – relațiile interpersonale. Și acestea reprezintă o dificultate importantă legată de intrarea în viață. Modul în care tratezi persoanele care îți displac, persoanele ale căror opinii diferă de ale tale, persoanele care îți sunt apropiate, persoanele cu care ai o relație de familie sau care te-au ajutat și persoanele care îți dau întotdeauna avertismente prompte, îți spun cuvinte adevărate și te ajută, și capacitatea ta de a trata fiecare persoană în mod corect și, de asemenea, modul în care practici atunci când apar dispute cu alte persoane, precum și gelozia și conflictele care apar între voi și faptul că nu sunteți capabili să interacționați armonios sau chiar să cooperați armonios în timp ce vă îndepliniți îndatoririle – acestea sunt câteva stări și manifestări legate de relațiile interpersonale. Mai există și altele? (Să fii o persoană care caută să facă pe plac altora și să nu îndrăznești să vorbești atunci când descoperi problemele altei persoane, de teamă că o vei jigni.) Aceasta este o stare care apare atunci când cineva se teme că îi va jigni pe ceilalți. (De asemenea, modul în care cineva îi tratează pe conducători și pe lucrători și pe cei cu putere și statut.) Modul în care îi tratezi pe conducători și pe lucrători sau pe oamenii cu putere și statut – fie măgulindu-i și lingușindu-i, fie tratându-i în mod corect – aceasta este o manifestare specifică a modului în care te comporți cu cei care au putere și influență. Acestea sunt mai mult sau mai puțin dificultățile legate de relațiile interpersonale.
IV. Probleme legate de sentimentele omenești
Să vorbim puțin despre sentimentele omenești. Ce probleme au legătură cu sentimentele? Mai întâi, felul în care îți evaluezi membrii familiei și felul în care abordezi lucrurile pe care le fac ei. Aici, „lucrurile pe care le fac” includ, în mod firesc, momentele în care perturbă și tulbură lucrarea bisericii, acelea în care îi judecă pe oameni pe la spate, acelea în care se dedau unora dintre practicile neîncrezătorilor și așa mai departe. Poți aborda aceste lucruri cu imparțialitate? Când e necesar să scrii o evaluare a membrilor familiei tale, o poți face obiectiv și imparțial, lăsându-ți la o parte sentimentele? Asta are legătură cu felul în care îți abordezi membrii familiei. În plus, ai sentimente față de cei cu care te înțelegi bine sau care te-au ajutat în trecut? Ești capabil să le privești acțiunile și comportamentul într-un mod obiectiv, imparțial și corect? Dacă perturbă și tulbură lucrarea bisericii, vei fi capabil să îi denunți sau să îi expui, după ce afli despre asta? De asemenea, ai sentimente față de cei care îți sunt relativ apropriați sau care au interese similare cu ale tale? Le poți evalua, defini și trata acțiunile și comportamentul în mod imparțial și obiectiv? Să presupunem că acești oameni, cu care ai o legătură sentimentală, sunt tratați de biserică în conformitate cu principiile, iar rezultatul nu este conform noțiunilor tale – cum ai aborda acest lucru? Ai fi capabil să asculți? Ai continua, în secret, să fii legat de ei și ai fi indus în eroare de ei și chiar instigat să le cauți scuze, găsindu-le justificări și apărându-i? Ai veni în ajutorul celor care te-au ajutat la rândul lor și ai încasa un glonț pentru ei, fără să ții cont de adevărurile-principii și ignorând intențiile casei lui Dumnezeu? Nu sunt acestea diverse probleme legate de sentimente? Unii oameni spun: „Nu cumva sentimentele au legătură doar cu rudele și membrii familiei? Oare sfera sentimentelor nu include doar părinții, frații, surorile și alți membri ai familiei?” Nu, sentimentele includ o sferă largă de oameni. Să nu mai vorbim despre imparțialitate când îi evaluează pe membrii propriei familii – unii oameni nu sunt capabili să-și evalueze imparțial nici măcar prietenii buni și amicii și denaturează faptele când vorbesc despre acești oameni. De exemplu, dacă amicul lor nu se ocupă cum se cuvine de lucrarea sa și se dedă mereu unor practici necinstite și rele în datoria sa, ei îl vor descrie ca fiind destul de jovial și vor spune că umanitatea lui este imatură și că încă nu este stabilă. Nu cumva există sentimente în aceste cuvinte? Asta înseamnă să rostești cuvinte încărcate de sentimente. Dacă o persoană care nu are nicio legătură cu ei nu se ocupă cum se cuvine de lucrarea sa și se dedă mereu unor practici necinstite și ticăloase, ei vor avea de spus lucruri mai aspre despre ea și s-ar putea chiar să o condamne. Nu este aceasta o manifestare a faptului că discursul și acțiunile lor se bazează pe sentimente? Sunt imparțiali oamenii care trăiesc după sentimentele lor? Sunt ei integri? (Nu.) Ce este în neregulă cu oamenii care vorbesc conform sentimentelor pe care le au? De ce nu îi pot trata corect pe ceilalți? De ce nu pot vorbi pe baza adevărurilor-principii? Oamenii care sunt fățarnici și nu-și bazează niciodată discursul pe fapte sunt ticăloși. Să nu fie imparțiali când vorbesc, să vorbească mereu conform sentimentelor pe care le au și pentru ei înșiși și nu conform adevărurilor-principii, fără să se gândească la lucrarea casei lui Dumnezeu și doar apărându-și sentimentele, faima, câștigul și statutul personal – acesta este caracterul antihriștilor. Așa vorbesc antihriștii; tot ce spun este ticălos, tulburător și perturbator. Oamenii care trăiesc sub influența preferințelor și intereselor trupului trăiesc sub influența sentimentelor pe care le au. Oamenii care trăiesc conform sentimentelor pe care le au sunt aceia care nu acceptă și nu practică deloc adevărul. Cei care vorbesc și acționează conform sentimentelor pe care le au nu au deloc adevărul-realitate. Dacă devin conducători, asemenea oameni vor fi, fără îndoială, conducători falși sau antihriști. Nu numai că sunt incapabili să lucreze cu adevărat, dar s-ar putea și să se dedea unor diverse fapte rele. Cu siguranță, vor fi eliminați și pedepsiți.
V. Probleme legate de râvnirea la confortul trupului
Și râvnirea la confortul trupului este o problemă serioasă. Care credeți că sunt unele manifestări ale râvnirii la confortul trupului? Ce exemple puteți oferi din ceea ce ați văzut în propriile experiențe? Se pune la socoteală faptul că vă bucurați de avantajele statutului? (Da.) Altceva? (Faptul că preferăm sarcinile ușoare în locul celor dificile atunci când ne facem datoria și întotdeauna dorim să alegem munca ușoară.) Atunci când fac o datorie, oamenii aleg întotdeauna munca ușoară, care nu e obositoare, care nu implică înfruntarea intemperiilor de afară. Acest lucru înseamnă să alegi slujbe ușoare și să te eschivezi de la cele grele și este o manifestare a râvnirii la confortul trupului. Ce altceva? (A se plânge mereu când datoria lor este puțin grea, puțin obositoare, când implică plata unui preț.) (A fi preocupat de mâncare și îmbrăcăminte și de plăcerile trupului.) Toate acestea sunt manifestări ale râvnirii la confortul trupului. Când o astfel de persoană vede că o sarcină este prea laborioasă sau riscantă, i-o vâră pe gât altcuiva; ea însăși lucrează doar pe îndelete și își găsește scuze, spunând că este de calibru slab, că îi lipsește capacitatea de lucru și că nu poate prelua această sarcină – când, de fapt, nu o face pentru că râvnește la confortul trupului. Nu dorește să sufere, indiferent de lucrarea pe care o face sau de datoria pe care o îndeplinește. Dacă i se spune că, după ce termină treaba, va avea la masă carne de porc înăbușită, o face foarte repede și în mod eficient și nu trebuie să o grăbești, să o împingi sau să o supraveghezi; dar dacă nu are la masă carne de porc înăbușită și trebuie să își facă datoria peste program, tergiversează și găsește tot felul de motive și scuze pentru a o amâna, iar după ce face asta o vreme, spune: „Am amețit, mi-a amorțit piciorul, sunt epuizată! Am dureri în tot corpul, pot să mă odihnesc o vreme?” Care este problema aici? Râvnește la confortul trupului. Mai există și cazul în care oamenii se plâng mereu de greutăți în timp ce-și fac datoria, când nu vor să facă niciun efort pentru asta, când, imediat ce au puțin timp liber, se odihnesc, vorbesc alene sau se relaxează ori se distrează. Iar atunci când începe munca și le întrerupe ritmul și rutina vieții, sunt nefericiți și nemulțumiți de asta. Ei mormăie și se plâng și devin superficiali în a-și face datoria. Aceasta înseamnă râvnirea la confortul trupului, nu-i așa? De exemplu, ca să-și mențină silueta, unele femei fac exerciții fizice și își fac somnul de frumusețe în fiecare zi, la ore fixe. Cu toate acestea, de îndată ce au mult de lucru și aceste rutine sunt compromise, sunt nemulțumite, spunând: „Nu este bine; îndeplinirea acestei sarcini întârzie prea mult lucrurile. Nu pot lăsa acest lucru să îmi afecteze treburile personale. Nu voi acorda atenție nimănui care încearcă să mă grăbească; îmi voi păstra ritmul propriu. Când va fi timpul pentru yoga, voi face yoga. Când va fi timpul pentru somnul meu de frumusețe, îmi voi face somnul de frumusețe. Voi continua să fac aceste lucruri așa cum făceam înainte. Nu sunt atât de nesăbuită și de sârguincioasă ca voi toate. În câțiva ani, toate veți deveni niște femei bătrâne, neatrăgătoare, vă veți pierde condiția fizică și nu veți mai fi zvelte. Nimeni nu va vrea să se uite la voi și nu veți mai avea deloc încredere în viață.” Pentru a-și satisface plăcerile trupești, de dragul frumuseții, pentru a fi plăcute de ceilalți și pentru a trăi cu mai multă încredere, refuză să renunțe la plăcerile și preferințele lor trupești, oricât de ocupate sunt cu îndeplinirea îndatoririlor. Asta înseamnă să te desfeți în confortul trupului. Unii spun: „Dumnezeu este îngrijorat, iar noi ar trebui să ținem cont de intențiile Lui.” Dar aceste femei spun: „Nu am văzut că Dumnezeu este îngrijorat; eu sunt mulțumită atât timp cât nu sunt îngrijorată. Dacă eu țin cont de intențiile lui Dumnezeu, cine va ține cont de ale mele?” Au astfel de femei vreo umanitate? Nu sunt ele oare diavoli? Există, de asemenea, anumite persoane care, indiferent cât de încărcată și de urgentă este lucrarea lor, nu vor lăsa ca acest lucru să influențeze modul în care se îmbracă și lucrurile pe care le poartă. În fiecare zi, petrec ore întregi machiindu-se și își amintesc la fel de clar precum își amintesc propria adresă ce haine să poarte în fiecare zi pentru a le asorta cu anumite perechi de pantofi și când să facă tratamente de înfrumusețare și masaje, fără să fie deloc confuze în legătură cu aceste lucruri. Cu toate acestea, atunci când vine vorba de cât de mult înțeleg din adevăr, ce adevăruri încă nu înțeleg sau nu au pătruns, ce lucruri încă tratează în mod superficial și fără loialitate, ce firi corupte au dezvăluit și alte astfel de chestiuni legate de adevăr care implică intrarea în viață, nu știu absolut nimic despre aceste lucruri. Când sunt întrebate despre ele, n-au nici cea mai vagă idee. Cu toate acestea, atunci când vine vorba de subiecte legate de plăcerile trupului – mâncatul, băutul și distracția – pot trăncăni la nesfârșit, este imposibil să le oprești. Indiferent cât de ocupată este lucrarea bisericii sau cât de ocupate sunt îndatoririle lor, rutina și starea normală a vieții lor nu este niciodată perturbată. Nu sunt niciodată neglijenți la orice mic detaliu din viața trupească și le controlează perfect, fiind foarte stricți și serioși. Însă atunci când se ocupă de lucrarea casei lui Dumnezeu, oricât de mare ar fi problema și chiar dacă ar putea implica siguranța fraților și a surorilor, ei o tratează cu nepăsare. Nu le pasă nici măcar de acele lucruri care implică însărcinarea dată de Dumnezeu sau datoria pe care ar trebui să o facă. Nu își asumă nicio responsabilitate. Acest lucru înseamnă să te complaci în confortul trupesc, nu-i așa? Sunt oamenii care se complac în confortul trupului potriviți pentru a face o datorie? De îndată ce aduce cineva în discuție subiectul efectuării datoriei sau vorbește despre plata unui preț și despre a suferi greutăți, ei vor clătina din cap continuu. Au prea multe probleme, se plâng mereu și sunt plini de negativitate. Astfel de oameni sunt inutili, nu sunt calificați să-și facă datoria și ar trebui eliminați. În privința râvnirii la confortul trupului, ne vom opri aici.
Dificultăți legate de cunoașterea de sine
Cunoașterea de sine este cel mai important aspect al intrării în viață. Dar pentru majoritatea oamenilor, pentru că nu iubesc adevărul și nu îl urmăresc, cunoașterea de sine devine cea mai mare dificultate. Prin urmare, este sigur că cei care nu iubesc adevărul nu se pot cunoaște cu adevărat. Ce aspecte există în privința cunoașterii de sine? Primul este acela de a ști ce firi corupte sunt dezvăluite în discursul și acțiunile cuiva. Uneori, este aroganță, alteori este înșelăciune sau poate ticăloșie, intransigență sau trădare și așa mai departe. Dincolo de asta, atunci când se întâmplă ceva cu o persoană, aceasta ar trebui să se analizeze pentru a vedea dacă are intenții sau motive care nu sunt în concordanță cu adevărul. Ar trebui să cerceteze, de asemenea, dacă există ceva în discursul sau acțiunile sale care se împotrivește sau se răzvrătește față de Dumnezeu. În special, ar trebui să cerceteze dacă are un simț al poverii și este loială când vine vorba despre datoria sa, dacă se sacrifică sincer pentru Dumnezeu și dacă este tranzacțională sau superficială. Cunoașterea de sine înseamnă și a ști dacă are noțiuni și închipuiri, cereri extravagante sau neînțelegeri și nemulțumiri cu privire la Dumnezeu și dacă are o minte supusă. Înseamnă a ști dacă poate să caute adevărul, să accepte de la Dumnezeu și să aibă o inimă de supunere față de El atunci când abordează situațiile, oamenii, evenimentele și lucrurile pe care El le orchestrează. Înseamnă a ști dacă are conștiință și rațiune și dacă este iubitoare de adevăr. Înseamnă a ști dacă se supune sau încearcă să se certe atunci când i se întâmplă lucruri și dacă se bazează pe noțiuni și închipuiri sau pe căutarea adevărului în abordarea acestor chestiuni. Toate acestea reprezintă sfera de aplicare a cunoașterii de sine. Ar trebui să reflecteze pentru a vedea dacă iubește adevărul și are credință adevărată în Dumnezeu, în lumina atitudinii sale față de diverse situații și oameni, evenimente și lucruri. Dacă poate ajunge să-și cunoască firea coruptă și să vadă cât de mare îi este răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu, atunci se va fi maturizat. În plus, când vine vorba de treburile care implică tratamentul său față de Dumnezeu, ar trebui să reflecteze dacă are noțiuni, frică sau supunere în tratarea numelui și întrupării lui Dumnezeu și, în special, care este atitudinea sa față de adevăr. O persoană ar trebui să-și cunoască și neajunsurile, statura și dacă are adevărul-realitate, precum și dacă urmărirea și calea pe care o parcurge sunt corecte și în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Acestea sunt toate lucruri pe care oamenii ar trebui să le știe. Pe scurt, diferitele aspecte ale cunoașterii de sine constau, în esență, în următoarele: cunoașterea faptului dacă propriul calibru este ridicat sau slab, cunoașterea propriului caracter, cunoașterea intențiilor și motivelor pe care le are în acțiunile sale, cunoașterea firii corupte și a naturii-esență pe care o dezvăluie, cunoașterea preferințelor și a lucrurilor pe care le urmărește, cunoașterea căii pe care o parcurge, cunoașterea opiniilor asupra lucrurilor, cunoașterea perspectivei asupra vieții și a valorilor și cunoașterea atitudinii sale față de Dumnezeu și adevăr. Cunoașterea de sine este compusă, în principal, din aceste aspecte.
VII. Diferitele manifestări pe care oamenii le au în modul în care Îl tratează pe Dumnezeu
Următoarea parte a temei privind intrarea în viață se referă la diferitele manifestări pe care oamenii le au în modul în care Îl tratează pe Dumnezeu. De exemplu, faptul că au noțiuni despre Dumnezeu, ajungând să Îl înțeleagă greșit și să se ferească de El, având cerințe iraționale către El, dorind mereu să-L evite, fiind dezgustați de cuvintele pe care le rostește și căutând constant să-L scruteze. De asemenea, faptul că nu sunt capabili să vadă așa cum este sau să recunoască atotputernicia lui Dumnezeu, precum și faptul că au întotdeauna o atitudine de îndoială față de suveranitatea, rânduielile și autoritatea lui Dumnezeu și faptul că nu cunosc deloc aceste lucruri. În plus, nu numai că nu reușesc să evite sau să nege calomniile și blasfemiile pe care non-credincioșii și lumea le aduc împotriva lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, vor să întrebe dacă acestea sunt adevărate sau reale. Oare asta nu înseamnă că se îndoiesc de Dumnezeu? În afară de aceste manifestări, mai sunt și altele? (Faptul că sunt suspicioși față de Dumnezeu și Îl testează.) (Faptul că încearcă să-I intre în grații lui Dumnezeu.) (Faptul că nu doresc să accepte scrutarea lui Dumnezeu.) Faptul că nu doresc să accepte scrutarea lui Dumnezeu și în același timp au îndoieli că El poate scruta adâncul inimilor oamenilor. (De asemenea, faptul că I se opun lui Dumnezeu.) Și aceasta este o manifestare – faptul că I se opun lui Dumnezeu și protestează împotriva Lui. Faptul că au o atitudine zeflemitoare și disprețuitoare atunci când I se adresează lui Dumnezeu, când Îi vorbesc și au de a face cu El. Altceva? (Faptul că sunt superficiali față de Dumnezeu și Îl păcălesc.) (Faptul că se plâng de Dumnezeu.) Faptul că nu se supun niciodată adevărului și nu îl caută atunci când se confruntă cu probleme, aducând mereu argumente în favoarea lor și plângându-se. (De asemenea, faptul că Îl judecă și Îl blasfemiază pe Dumnezeu.) (Concurează cu Dumnezeu pentru statut.) (Se târguiesc și Îl exploatează pe Dumnezeu.) (Îl neagă pe Dumnezeu, Îl resping pe Dumnezeu și Îl trădează pe Dumnezeu.) Toate acestea sunt probleme esențiale; acestea sunt diferitele stări și firi corupte care apar în modul în care oamenii îl tratează pe Dumnezeu. Practic, acestea sunt diferitele manifestări ale modului în care oamenii îl tratează pe Dumnezeu.
VIII. Atitudinile și diferitele manifestări pe care oamenii le au în modul în care tratează adevărul
Un alt aspect al temei privind intrarea în viață este modul în care oamenii tratează adevărul. Ce manifestări există în acest aspect? Faptul că tratează adevărul ca pe o teorie sau un slogan, ca pe o reglementare sau un capital pentru a trăi de pe urma bisericii și a se bucura de beneficiile statutului. Vă rog să mai spuneți și altele. (Tratează adevărul ca pe o hrană spirituală.) Tratează adevărul ca pe o hrană spirituală pentru a-și satisface nevoile spirituale. (Nu acceptă adevărul și sunt scârbiți de el.) Aceasta este o atitudine față de adevăr. (Cred că menirea cuvintelor lui Dumnezeu este aceea de a-i expune pe alții, că nu au legătură cu ei și se consideră stăpâni ai adevărului.) Ați descris această manifestare destul de potrivit. Oamenii care au această manifestare cred că înțeleg toate adevărurile rostite de Dumnezeu și că firile și esențele corupte ale omului pe care El le expune se referă la alții, și nu la ei. Se consideră stăpâni ai adevărului, folosind adesea cuvintele lui Dumnezeu pentru a le face morală altora, ca și cum ei înșiși nu ar avea firi corupte, fiind deja întruchiparea adevărului și purtătorii de cuvânt ai adevărului. Ce fel de gunoaie sunt? Vor să fie întruchiparea adevărului – oare nu sunt la fel ca Pavel? Pavel a negat că Domnul Isus era Hristos și Dumnezeu; voia să fie el însuși Hristos și Fiul lui Dumnezeu. Acești oameni sunt ca Pavel, sunt asemenea lui, sunt antihriști. Altceva? (Tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe cele ale unei persoane obișnuite, nu ca pe adevărul care trebuie practicat, și au o atitudine disprețuitoare și superficială față de cuvintele lui Dumnezeu.) Nu tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe adevărul care trebuie acceptat și practicat, ci ca pe niște cuvinte ale oamenilor – aceasta este una. (Leagă cuvintele lui Dumnezeu de filozofiile și teoriile non-credincioșilor.) Leagă cuvintele lui Dumnezeu de filozofii, tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe niște podoabe sau pa pe niște cuvinte goale, în timp ce consideră spusele bine-cunoscute ale unor oameni celebri și importanți ca fiind adevărul, și tratează cunoașterea, cultura tradițională și obiceiurile ca fiind adevărul, înlocuind cuvintele lui Dumnezeu cu ele. Oamenii care au această manifestare vorbesc neîncetat despre faptul că doresc să practice adevărul, să aducă mărturie și să răspândească ale lui Dumnezeu cuvinte atunci când se confruntă cu anumite situații, dar în inimile lor, îi admiră pe acei oameni faimoși și importanți din lumea non-credincioșilor și chiar îl adulează pe Bao Gong din vechea dinastie Song, spunând: „A fost într-adevăr un judecător strict și imparțial. Nu a luat niciodată o hotărâre nedreaptă, nu au existat niciodată erori judiciare comise de el sau suflete nedreptățite de lama călăului său!” Oare asta nu înseamnă că adulează și admiră o persoană celebră și un înțelept? Încercarea de a prezenta cuvintele și faptele unor oameni faimoși ca fiind adevărul înseamnă calomnierea și blasfemierea adevărului! În biserică, astfel de oameni vorbesc mult despre faptul că doresc să practice adevărul și să răspândească ale lui Dumnezeu cuvinte, dar lucrurile pe care le au în minte și le spun de obicei sunt doar zicale și proverbe pe care le exprimă într-un mod foarte exersat și limpede. Aceste lucruri sunt mereu pe buzele lor și le rostesc cu ușurință. Nu au rostit niciodată vreun cuvânt despre înțelegerea lor bazată pe experiență a cuvintelor lui Dumnezeu și, cu atât mai puțin, au spus care dintre cuvintele lui Dumnezeu reprezintă criteriul sau baza acțiunilor și conduitei lor. Nu rostesc decât falsități precum: „Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară”, „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor”, „Întotdeauna există ceva detestabil la oamenii deplorabili”, „Să îți lași întotdeauna un spațiu de manevră”, „Poate că nu mi-au fost recunoscute meritele; cu toate acestea, am încercat și am trudit”, „Nu arde podul după ce ai trecut râul; nu ucide măgarul după ce ai descărcat piatra de moară”, „Pedepsește aspru un om ca să le dai altora un exemplu, fă din el un avertisment pentru alții” și „Noii funcționari sunt dornici să impresioneze”, printre altele – nimic din ce spun nu este adevărul. Unii oameni memorează cuvintele poeților contemporani și chiar le postează în secțiunea de comentarii a videoclipurilor casei lui Dumnezeu. Nu cumva aceasta este o manifestare a lipsei de înțelegere spirituală? Sunt acele cuvinte adevărul? Sunt ele legate de adevăr? Unii oameni spun adesea lucruri precum: „E un dumnezeu la un metru deasupra ta” și „Binele și răul vor fi răsplătite în cele din urmă; este doar o chestiune de timp.” Sunt aceste afirmații adevărul? (Nu.) De unde provin ele? Se regăsesc ele în cuvintele lui Dumnezeu? Provin din cultura budistă și nu au nimic de-a face cu credința în Dumnezeu. În ciuda acestui fapt, oamenii încearcă adesea să le ridice la nivelul adevărului; aceasta este o manifestare a lipsei de înțelegere spirituală. Unii oameni sunt oarecum hotărâți să se consume pentru Dumnezeu și spun: „Casa lui Dumnezeu m-a promovat, Dumnezeu m-a înălțat, așa că trebuie să mă ridic la înălțimea zicalei: «un domn își va sacrifica viața pentru cei care îl înțeleg.»” Tu nu ești un domn, iar Dumnezeu nu ți-a cerut să îți sacrifici viața. Este necesar să ai un simț al curajului atât de ridicat atunci când îți îndeplinești îndatoririle? Nici măcar nu îți poți îndeplini îndatoririle acum, când ești în viață, există vreo speranță că o vei face în moarte? Cum îți vei îndeplini atunci îndatoririle? Alții spun: „Sunt loial din fire, sunt o persoană curajoasă și pasională. Îmi place să risc totul pentru prietenii mei. La fel este și cu Dumnezeu: din moment ce Dumnezeu m-a ales, m-a promovat și m-a înălțat, trebuie să Îi răsplătesc harul. Cu siguranță voi risca totul pentru Dumnezeu, chiar până la moarte!” Este acesta adevărul? (Nu.) Dumnezeu a rostit atât de multe cuvinte, de ce nu și-au amintit niciunul dintre ele? Ceea ce împărtășesc ei este întotdeauna drept: „Nu este nevoie să mai spun nimic. Un domn își va sacrifica viața pentru cei care îl înțeleg, iar un om trebuie să riște totul pentru prietenii săi și să fie loial.” Ei nici măcar nu pot rosti expresia „a răsplăti dragostea lui Dumnezeu”. După ce au ascultat predici și au citit cuvintele lui Dumnezeu atâția ani, nu cunosc niciun adevăr și nu pot spune nici măcar câțiva termeni spirituali – aceasta este înțelegerea lor lăuntrică despre adevăr și modul în care îl definesc. Spune-Mi, nu este jalnic? Nu este caraghios? Nu este aceasta o manifestare a lipsei de înțelegere spirituală? După ce au ascultat atâtea predici, nu știu care este adevărul și nu îl înțeleg, dar folosesc cu nerușinare acele cuvinte diavolești, ridicole, absurde și extrem de caraghioase pentru a înlocui adevărul. Pe lângă faptul că au o asemenea gândire lăuntrică și o asemenea înțelegere, răspândesc aceste lucruri și le insuflă altora în mod constant, făcându-i să aibă aceeași înțelegere ca și ei. Nu cumva acest lucru are oarecum o natură ce provoacă perturbare și tulburare? Se pare că acești oameni care nu înțeleg adevărul și cărora le lipsește înțelegerea spirituală sunt periculoși, sunt capabili să provoace perturbări și tulburări și să facă lucruri ridicole și absurde în orice moment și în orice loc. Ce alte manifestări ale modului în care oamenii tratează adevărul mai există? (Faptul că disărețuiec adevărul, acceptă doar lucrurile care sunt în concordanță cu propriile noțiuni și resping și refuză să practice lucrurile care nu sunt în concordanță cu acestea.) Acceptă și practică doar lucrurile care sunt în concordanță cu noțiunile lor și în mod egal se împotrivesc și condamnă lucrurile care nu sunt în concordanță cu acestea – aceasta este o atitudine. (Faptul că nu cred că adevărul poate înlătura firile corupte ale unei persoane sau că aceasta se poate schimba.) Și faptul că nu cred în adevăr sau nu-l recunosc este o atitudine. O altă manifestare este faptul că își schimbă atitudinea și punctul de vedere față de adevăr în funcție de starea de spirit, mediul și emoțiile lor. Într-o zi când se simt bine și sunt în toane bune, acești oameni gândesc: „Adevărul este excelent! Adevărul este realitatea tuturor lucrurilor pozitive, lucrul care merită cel mai mult ca oamenii să îl practice și să îl răspândească.” Când starea lor de spirit este proastă, ei gândesc: „Ce este adevărul? Ce beneficii există din practicarea adevărului? Îți poate aduce bani? Ce poate schimba adevărul? Ce se poate întâmpla dacă practici adevărul? Nu îl voi practica – ce importanță are?” Natura lor demonică iese la iveală. Aceste manifestări sunt firile și diferitele stări pe care oamenii le dezvăluie prin modul în care tratează adevărul. Ce alte manifestări specifice mai sunt? (Nu tratează cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul sau viața, ci le analizează și le scrutează.) Abordează cuvintele lui Dumnezeu cu o atitudine academică, analizând și scrutând întotdeauna adevărul pe baza propriilor cunoștințe, fără nicio atitudine de acceptare și supunere. Cam acestea sunt dificultățile pe care oamenii le au în modul în care tratează adevărul, care pot fi definite și transformate în titluri ale unui sumar.
Tema noastră despre dificultățile legate de intrarea în viață conține opt aspecte în total, iar acestea sunt principalele dificultăți asociate cu intrarea în viață și obținerea mântuirii. Toate stările și firile dezvăluite de oameni potrivit acestor opt aspecte sunt expuse în cuvintele lui Dumnezeu; Dumnezeu a stabilit cerințe pentru oameni și le-a arătat calea de practică. Dacă oamenii pot depune eforturi privitor la cuvintele lui Dumnezeu, pot adopta o atitudine serioasă, o atitudine de dorință și pot purta o povară pentru propria intrare în viață, atunci, în cuvintele lui Dumnezeu pot găsi adevăruri relevante pentru a rezolva aceste opt tipuri de probleme, existând căi de practică pentru fiecare dintre ele. Niciuna dintre ele nu este o provocare de nerezolvat sau vreun mister. Cu toate acestea, dacă nu porți absolut nicio povară pentru propria intrare în viață și nu ești deloc interesat de adevăr sau de schimbarea propriei firii, atunci, indiferent cât de clare și precise sunt cuvintele lui Dumnezeu, pentru tine vor rămâne simple texte și doctrine. Dacă nu urmărești sau nu practici adevărul, atunci, orice probleme ai avea, nu vei putea găsi o soluție, astfel că îți va fi foarte greu să obții mântuirea. Poate că vei rămâne pentru totdeauna la stadiul de muncitor; poate că vei rămâne pentru totdeauna la stadiul de a fi incapabil să obții mântuirea și de a fi disprețuit, respins și eliminat de Dumnezeu.
Efectele adverse și consecințele lucrării conducătorilor falși
Ce fac conducătorii falși când vine vorba de toate dificultățile pe care oamenii le întâmpină legat de intrarea lor în viață? Atunci când oamenii se confruntă cu orice fel de stare care se încadrează într-unul dintre aceste opt tipuri de dificultăți, pot conducătorii falși să identifice acest lucru și să folosească ale lui Dumnezeu cuvinte și propria lor cunoaștere bazată pe experiență pentru a rezolva problemele acestor oameni? Din păcate, atunci când oamenii întâmpină dificultăți, pentru a le rezolva problemele, acești conducători falși nu fac decât să depună eforturi superficiale, oferind doar câteva remarci lipsite de sens, incorecte și irelevante, care nu au nimic de-a face cu firile și dificultățile reale ale acestora. De exemplu, conducătorii falși spun adesea: „Tu pur și simplu nu iubești adevărul!” Acesta este modul în care încearcă să înlăture dificultățile reale ale oamenilor și să le descrie esențele. Nu îi pot ajuta pe oameni să găsească răspunsuri în cuvintele lui Dumnezeu nici măcar pentru o problemă sau o stare minoră și nici nu o pot rezolva prin părtășia despre adevăr. În schimb, fac unele remarci doctrinare și irelevante sau se agață de problemă și fac din țânțar armăsar pentru a-i ignora complet pe oameni, fără a le oferi ocazia să se căiască. În realitate, dacă cineva are capacitatea de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu și are înțelegere spirituală, va putea să găsească expuse în cuvintele Sale aceste opt aspecte ale stărilor, nu este dificil. Cu toate acestea, deoarece le lipsește înțelegerea spirituală și capacitatea de înțelegere și au un calibru slab, plus că unii dintre ei sunt pur și simplu entuziaști, dornici să acționeze, ipocriți și se dau drept oameni spirituali, conducătorii falși nu pot rezolva deloc problemele altor oameni. Când vine vorba de diversele probleme cu care se confruntă oamenii, conducătorii falși îi sfătuiesc, spunându-le: „Lucrarea lui Dumnezeu a progresat atât de mult; de ce mai ești geloasă și te cerți cu alții? Ai timp pentru asta? Ce rost are să te cerți pentru lucrul acesta? Nu te poți descurca fără să te cerți pentru el?” „Lucrarea lui Dumnezeu a ajuns atât de departe, însă ești totuși foarte sentimentală și nu poți renunța. Mai devreme sau mai târziu, aceste sentimente te vor vârî în mormânt!” „Lucrarea lui Dumnezeu a ajuns atât de departe, de ce mai ești atât de preocupată de mâncare și de îmbrăcăminte? Nu te poți descurca fără să porți o anumită rochie? Nu te poți descurca fără să cumperi o pereche de pantofi de piele? Ar trebui să te gândești mai mult la cuvintele lui Dumnezeu și la datoria ta!” „Când ți se întâmplă ceva, roagă-te mai mult lui Dumnezeu. Indiferent ce ți se întâmplă, există o lecție: învață să te supui lui Dumnezeu și să înțelegi suveranitatea și rânduiala Sa.” Poate acest sfat să rezolve probleme reale? În niciun caz. Altfel, ei spun: „Oamenii au fost profund corupți de Satana. Dacă ești sentimental, oare nu te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu? Dacă nu te cunoști pe tine însuți, nu cumva te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu?” Indiferent de problema în cauză, conducătorii falși nu știu cum să aibă părtășie despre adevăr pentru a diseca esența sau starea unei persoane, nu pot să vadă cum apar de fapt stările oamenilor, iar apoi, pe baza stărilor lor, să aibă părtășie despre adevăr pentru a le rezolva problemele, oferind ajutor și provizii adecvate. În schimb, ei spun mereu aceleași lucruri: „Iubește-L pe Dumnezeu! Lucrează din greu pentru a-ți îndeplini îndatoririle, trebuie să-I fii loial lui Dumnezeu și să te rogi mai mult atunci când întâmpini probleme!” „Totul ține de suveranitatea și rânduiala lui Dumnezeu. Totul este în mâinile lui Dumnezeu!” „Nu este acceptabil să nu cauți adevărul. Trebuie să citești mai mult din cuvintele lui Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu clarifică totul, dar oamenii pur și simplu nu iubesc adevărul!” „Dezastrele sunt iminente, finalul tuturor lucrurilor este aproape, iar lucrarea lui Dumnezeu se apropie de final, dar tu nu te neliniștești. Câte zile mai are omul? Împărăția lui Dumnezeu a sosit!” Conducătorii falși doar rostesc aceste zicale incorecte, fără să analizeze și să disece vreodată în mod specific diversele probleme sau să ofere oamenilor provizii sau ajutor real. Fie găsesc câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu pe care oamenii să le citească, fie le oferă sfaturi irelevante pentru ca aceștia să le facă față. Ce se întâmplă în cele din urmă? Din cauza răului făcut de conducătorii falși, oamenii nu numai că nu-și cunosc firile corupte, dar nici nu știu cum le este caracterul, ce fel de persoană sunt și ce natură-esență au; nu le este clar cum le este calibrul, dacă au sau nu capacitate de înțelegere sau pe ce cale se află. Încă țin la lucrurile lumești și moderne pe care le iubesc și le prețuiesc în inimile lor și nimeni nu îi ajută să înțeleagă, să disece și să analizeze aceste lucruri. Acestea sunt consecințele lucrării conducătorilor falși. Atunci când apar probleme, îi ocărăsc pe oameni, condamnându-i în mod arbitrar și acuzându-i pe nedrept, le dau sfaturi și lecții incorecte sau se folosesc de cuvintele lui Dumnezeu pentru a face comparații forțate și inexacte. Cei care le aud se gândesc: „Simt că înțeleg, dar și că nu înțeleg – e ca și cum aș fi înțeles ce au spus, dar s-ar putea să nu fi înțeles. De ce se întâmplă asta? Tot ce spune conducătorul este corect, dar de ce nu pot scăpa de această problemă din inima mea? De ce nu pot găsi o soluție pentru această dificultate? De ce încă gândesc în acest fel și vreau să fac aceste lucruri? De ce nu pot înțelege unde se află esența și rădăcina problemei? Conducătorul spune că nu iubesc adevărul, iar eu recunosc că nu-l iubesc, dar de ce nu pot ieși din această stare?” Au avut acești conducători vreun rezultat? Deși au vorbit și au lucrat, totul este extrem de confuz și lucrurile nu au avut efectul scontat. Nu le-au dat oamenilor posibilitatea să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu, să se compare prin prisma cuvintelor lui Dumnezeu, să-și înțeleagă cu exactitate starea sau să-și înlăture dificultățile. Iar acei oameni incorigibili, nerușinați, care nu acceptă deloc adevărul, atunci când îi aud pe acești conducători dojenindu-i cu seriozitate și răbdare, se simt extrem de scârbiți. În același timp, repetă ca niște papagali cuvintele pe care le spun conducătorii – după ce conducătorii termină prima parte, oamenii pot continua cu următoarea și devin rapid nerăbdători, spunând: „Nu continua. Am înțeles deja tot ce spui. Dacă vei continua, îmi va fi greață și îmi va veni să vomit!” Conducătorii continuă spunând: „Tu pur și simplu nu iubești adevărul. Dacă ai iubi adevărul, ai înțelege tot ce spun.” Ei răspund: „Indiferent dacă iubesc sau nu adevărul, ai repetat aceste cuvinte de atâtea ori, nu e nimic nou în ele și m-am săturat să le aud!” Conducătorii falși lucrează în acest fel, respectând cu rigiditate reglementările, și nu fac decât să se gândească la anumite expresii, nereușind să înlăture niciuna dintre dificultățile reale ale oamenilor. Dacă cineva are noțiuni despre Dumnezeu, conducătorii falși spun că acesta nu se cunoaște pe sine. Dacă cineva are o umanitate slabă, nu este capabil să se înțeleagă cu oamenii și nu are relații interpersonale normale, conducătorii falși spun că atât el, cât și cealaltă persoană implicată sunt de vină, le fac morală amândurora, dând vina pe amândoi, spunând: „În regulă, voi doi sunteți chit acum. Trebuie să fim corecți și raționali în acțiunile noastre, tratându-i pe toți în mod egal, fără prejudecăți. Cine vorbește cu rațiune iubește adevărul, pe când cei care vorbesc fără rațiune ar trebui să-și țină gura, să vorbească mai puțin și să facă mai mult în viitor. Cine spune ceva corect ar trebui să fie ascultat mai mult.” Așa se rezolvă problema? Asta înseamnă să faci lucrare? Nu este ca și cum am liniști copiii și am păcăli oamenii? Conducătorii falși pot părea că sunt ocupați, dar nu pot rezolva problemele nimănui. Cât de eficientă este lucrarea lor? Este lipsită de valoare și absurdă! Acestea sunt acțiunile non-credincioșilor.
De-a lungul experienței lor de a crede în Dumnezeu, oamenii întâmpină adesea unele dificultăți, iar conducătorii falși nu pot înlătura niciuna dintre ele. Conducătorii falși nu pot înlătura nici măcar anumite dificultăți evidente care ar putea fi înlăturate cu doar câteva cuvinte și, de asemenea, fac mare caz de ele și transformă toate micile probleme într-unele foarte importante. Unii oameni nu sunt răi, doar că, din punct de vedere al propriei umanități, le cam lipsesc manierele, nu înțeleg eticheta de bază și sunt cam ticăloși. Conducătorii falși iau aceste probleme minore și fac mare caz de ele, punându-i pe frați și pe surori să le discute, să le critice și să le condamne, totul cu scopul de a lăsa o impresie de durată asupra acestora, ca să nu mai îndrăznească să se mai comporte astfel. Este necesar acest lucru? Este aceasta o modalitate de a rezolva problemele? Reprezintă aceasta utilizarea adevărului pentru a rezolva problemele? (Nu.) Atât timp cât umanitatea cuiva nu are probleme majore, iar respectivul nu este rău și se poate consuma cu sinceritate, atunci, în circumstanțele în care acceptă, este suficient să continuăm să lucrăm asupra lui, oferindu-i atenționări, asistență, părtășie și sprijin. Dacă oamenii se comportă în acest fel în mod constant, atunci au o problemă de caracter sau o fire rea, fiind necesar să fie emondați sever și disciplinați. Dacă refuză să accepte acest lucru, fie ar trebui să le fie suspendată datoria, fie ar trebui să fie îndepărtați. Conducătorii falși nu pot vedea aceste lucruri așa cum sunt și nici nu vor acționa în acest fel; atunci când întâlnesc astfel de oameni răi, îi tratează ca pe frați și surori, oferindu-le ajutor și sprijin. Oare asta înseamnă că fac lucrare? Folosește acest lucru adevărul pentru a rezolva problemele? (Nu.) Lucrarea conducătorilor falși este absurdă, copilărească și ridicolă și nimic din ea nu este în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. În tot ce fac, se poate vedea că sunt mireni, le lipsește înțelegerea spirituală și acționează nechibzuit, fără principii. În mod similar, ei nu pot vedea așa cum sunt sau nu pot înțelege cu exactitate diferitele dificultăți pe care oamenii le întâmpină în intrarea lor în viață. Prin urmare, încercările lor de a fi hotărâți par incredibil de stângace, prostești și asemănătoare cu cele ale unui mirean. Și cei care le acceptă ajutorul se simt stânjeniți și reprimați. Cu timpul, unii chiar își pierd credința, spunând: „Conducătorul a avut părtășie cu mine de atâtea ori, așadar de ce nu m-am schimbat? De ce tot recidivez? Oare umanitatea mea este deosebit de slabă și nu sunt pregătit să fiu mântuit?” Unii chiar au îndoieli, spunând: „Este ceva în neregulă cu spiritul meu? Oare sunt afectat de spirite rele? Oare Dumnezeu nu mă va mântui? Nu înseamnă asta că sunt fără speranță?” Acestea sunt consecințele lucrării conducătorilor falși. În lucrarea lor, confundă un lucru cu altul și acționează într-un mod ridicol, absurd, prostesc și stângaci, ceea ce, în cele din urmă, face ca diferitele dificultăți cu care se confruntă unii oameni care urmăresc realmente adevărul să nu fie înlăturate fără întârziere. La rândul său, acest lucru face ca în sinea acestor oameni să apară negativitate și slăbiciune, precum și unele noțiuni și înțelegeri greșite despre Dumnezeu și despre lucrarea Sa. Ei spun: „Am citit atât de multe cuvinte ale lui Dumnezeu, de ce problema mea nu poate fi rezolvată? Chiar pot cuvintele lui Dumnezeu să mântuiască și să transforme oamenii?” În inimile lor ia naștere îndoiala și rămân prinși în confuzie. Prin urmare, conducătorii falși nu au multe rezultate pozitive atunci când lucrează, însă dau naștere unei multitudini de lucruri negative și adverse. Lucrarea lor nu numai că nu reușește să risipească noțiunile, îndoielile și judecățile oamenilor cu privire la Dumnezeu, ci, dimpotrivă, le sporește înțelegerile greșite și prudența față de Dumnezeu. Chiar și după mulți ani de credință, problemele acestor oameni rămân nerezolvate. În timp ce conducătorii falși îi induc în eroare și îi îndrumă greșit, prudența și înțelegerile lor greșite cu privire la Dumnezeu se agravează. În aceste condiții, pot ei obține intrarea în viață?
Felul în care conducătorii falși înțeleg unele lucruri pozitive precum adevărul și schimbarea firii omului poate influența punctele de vedere și atitudinile multor oameni față de lucrurile pozitive. Când conducătorii falși nu fac nicio lucrare este una – cum încep să lucreze, apar abateri și consecințe adverse. În aceste biserici apare o atmosferă nepotrivită, adică apar adesea unele zicale eronate și absurde, iar oamenii de acolo nu înțeleg termenii spirituali care sunt frecvent menționați în cuvintele lui Dumnezeu și nici nu știu cum să îi aplice, în timp ce așa-numiții termeni spirituali și zicalele pe care le spun adesea acești conducători falși sunt răspândite peste tot în aceste biserici. Impactul pe care aceste lucruri îl au asupra oamenilor nu este mic: nu numai că nu îi pot ajuta pe oameni să dobândească o cunoaștere mai practică și mai precisă a cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului sau nu le pot da posibilitatea să găsească în cuvintele Lui o cale corectă de practică, ci, dimpotrivă, chiar îi fac să aibă o cunoaștere mai denaturată, teoretică și doctrinară a adevărului și, în același timp, îi fac să fie mai confuzi cu privire la calea de practică. Procedând astfel, conducătorii falși interferează cu punctele de vedere ale oamenilor și afectează înțelegerea lor pură a adevărului. Ce rezultat au conducătorii falși când fac aceste lucruri? Ce rol joacă ei? În timp ce ar putea fi oarecum excesiv să spunem despre ei că provoacă tulburări și perturbări, nu este deloc o exagerare să-i numim bufoni care se precipită în mod haotic. Când tocmai începusem această etapă a lucrării, am întâlnit niște oameni și, în timp ce îi ascultam vorbind, unul dintre ei a întrebat despre situația unei persoane, iar cuiva i-au scăpat cuvintele: „S-a ales praful de ea.” Când am întrebat: „S-a ales praful de ea? Ce înseamnă asta?” A răspuns: «A se alege praful de cineva înseamnă că acesta a fost destituit și poate a încetat să mai creadă.» Am spus: „Acesta este un termen destul de dur – nu îi dă persoanei nicio libertate. Am spus eu vreodată așa ceva? Cum de nu am știut despre acest termen? Nu am caracterizat niciodată pe nimeni în acest fel și nici nu am afirmat că, dacă cineva încetează să-și facă datoria sau se îndepărtează de Dumnezeu „s-a ales praful de el”. Cum a apărut acest termen?” Mai târziu, am aflat că această expresie a provenit de la un credincios în vârstă, un fost cărturar. El era foarte învățat, credea în Dumnezeu de mult timp și avea vechime. Când a rostit această frază, oamenii confuzi din grupul respectiv nu și-au folosit discernământul și au învățat-o de la el, aceasta devenind o expresie populară. Credeți că această expresie este corectă? Are o bază? Este exactă? (Nu, nu este exactă.) Cum ar trebui să o tratăm? Ar trebui lăsată să persiste în biserică? (Nu, nu ar trebui.) Ar trebui expusă, criticată și înlăturată din rădăcină. Ulterior, prin critică și disecare, acești oameni confuzi nu au mai îndrăznit să o tot spună, dar câteva persoane neinformate este posibil să o folosească încă în secret, în privat. Acești oameni pot crede că este o expresie foarte spirituală provenită de la o „personalitate cunoscută” și cred că ar trebui să fie folosită în continuare. Conducătorii voștri au avut practici similare? V-au afectat negativ intrarea în viață, schimbarea firii sau calea pe care mergeți? (În trecut, când predica Evanghelia, un conducător fals a spus odată: „Dumnezeu ne cucerește prin judecată și mustrare, așa că, atunci când le predicăm Evanghelia oamenilor religioși, trebuie să le vorbim pe un ton dur și să le ținem morală; numai așa pot fi cuceriți.”) Această afirmație poate părea rațională, dar este în concordanță cu adevărurile-principii? Le-a cerut Dumnezeu oamenilor să facă acest lucru? Spune oare cuvântul lui Dumnezeu: „Când predicați Evanghelia la scară mare, trebuie să vă ridicați și să conduceți oamenii cu un toiag de fier, folosind judecata și mustrarea pentru a propovădui Evanghelia peste tot?” (Nu.) Așadar, de unde a apărut această afirmație? În mod clar, este o teorie provenită din imaginația unui conducător fals căruia îi lipsește înțelegerea spirituală. La prima vedere, această afirmație poate părea simplă: „Întreaga omenire trebuie să treacă prin judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Dacă nu le poate primi direct din cuvintele lui Dumnezeu, nu le poate primi indirect? În orice caz, acesta este efectul pe care cuvintele lui Dumnezeu sunt menite să îl obțină – cucerirea întregii omeniri. Nu ar fi mai bine pentru aceasta să primească acest lucru fără întârziere? Înainte ca Dumnezeu să acționeze, vom lua această măsură preventivă, astfel încât oamenii să poată dezvolta un fel de imunitate. Atunci când Dumnezeu îi va judeca și îi va mustra cu adevărat, oamenii respectivi nu se vor răzvrăti împotriva lui Dumnezeu, nu I se vor opune și nu Îl vor trăda. Acest lucru va evita ca sentimentele lui Dumnezeu să fie rănite. Nu este acesta un lucru bun?” La prima vedere, fiecare afirmație pare corectă, iar doctrinar vorbind, pare logică. Totuși, este acesta un adevăr-principiu? Ce prevederi are casa lui Dumnezeu pentru predicarea Evangheliei? Le cere ea oamenilor să facă acest lucru? (Nu.) Prin urmare, această teorie nu este întemeiată, iar persoana care a propus-o este un conducător fals.
Conducătorii falși se prefac adesea că sunt spirituali, rostind unele sofisme amăgitoare pentru a-i induce în eroare pe oameni și a-i călăuzi greșit. Deși aceste sofisme pot părea neproblematice la suprafață, ele au o influență dăunătoare asupra intrării în viață a oamenilor, tulburându-i, inducându-i în eroare și împiedicându-i să meargă pe calea urmăririi adevărului. Din cauza acestor cuvinte pseudo-spirituale, unii oameni încep să aibă îndoieli și împotrivire față de cuvintele lui Dumnezeu, încep să aibă noțiuni și chiar neînțelegeri despre El și precauție față de El, iar apoi se îndepărtează de El. Acesta este impactul pe care îl au asupra oamenilor zicalele pseudo-spirituale ale conducătorilor falși. În timp ce membrii unei biserici sunt induși în eroare și influențați de un conducător fals, acea biserică devine o religie, precum creștinismul sau catolicismul, în care oamenii doar respectă zicalele și învățămintele omului. Toți venerează învățămintele lui Pavel, mergând atât de departe încât să-i folosească spusele în locul celor ale Domnului Isus, în loc să urmeze calea lui Dumnezeu. Ca urmare, toți devin farisei ipocriți și antihriști. Astfel, sunt blestemați și condamnați de Dumnezeu. La fel ca Pavel, conducătorii falși se preamăresc pe sine și depun mărturie pentru ei înșiși, îi induc în eroare și îi tulbură pe oameni. Ei îi conduc în rătăcire și în ritualuri religioase, iar modul în care acești oameni cred în Dumnezeu devine la fel ca al oamenilor religioși, ceea ce le întârzie intrarea pe calea cea dreaptă în credința lor în Dumnezeu. Conducătorii falși îi induc în eroare și îi tulbură în mod constant pe oameni, iar aceștia încep să formuleze apoi o serie de teorii și zicale pseudo-spirituale. Aceste teorii, zicale și practici sunt diametral opuse adevărului și nu au nicio legătură cu acesta. Totuși, în timp ce conducătorii falși îi induc în eroare și îi îndrumă greșit pe oameni, aceștia consideră aceste lucruri drept pozitive, drept adevărul. Ei cred în mod eronat că aceste lucruri sunt adevărul și consideră că, atât timp cât cred în aceste lucruri în inimile lor și le pot rosti în mod elocvent și atât timp cât aceste lucruri sunt aprobate de toată lumea, atunci au dobândit adevărul. Îndrumați greșit de aceste gânduri și perspective, oamenii nu numai că sunt incapabili să înțeleagă adevărul, dar sunt și incapabili să practice sau să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai puțin să pătrundă în adevărul-realitate. Dimpotrivă, se îndepărtează tot mai mult de cuvintele lui Dumnezeu și tot mai mult de intrarea în adevărul-realitate. Pe hârtie, nu este nimic în neregulă cu vorbele pe care conducătorii falși le rostesc și cu sloganurile pe care le strigă, toate sunt corecte. Atunci, de ce nu realizează nimic? Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că ceea ce înțeleg și pricep conducătorii falși este, pur și simplu, prea superficial. Toate acestea sunt lucruri ce țin de doctrină, lipsite de importanță pentru adevărul-realitate din cuvintele lui Dumnezeu, pentru cerințele sau intențiile Lui. Realitatea este că toate doctrinele pe care conducătorii falși le propovăduiesc sunt mult sub nivelul adevărului-realitate – mai exact, nu au nicio legătură cu adevărul și nici cu cuvintele lui Dumnezeu. Prin urmare, când conducătorii falși declamă deseori aceste cuvinte și doctrine, cu ce are legătură acest lucru? De ce sunt mereu incapabili să pătrundă în adevărul-realitate? Acest lucru este direct legat de calibrul conducătorilor falși. Este absolut sigur că conducătorii falși au calibru slab și nu au capacitatea de a înțelege adevărul. Oricât de mulți ani cred în Dumnezeu, nu vor înțelege adevărul și nu vor avea intrare în viață și se mai poate spune că, oricât de mulți ani cred în Dumnezeu, nu le va fi ușor să pătrundă în adevărul-realitate. Dacă un conducător fals nu este demis și acestuia i se permite să-și păstreze funcția, ce fel de consecințe vor reieși din asta? Conducerea sa va atrage din ce în ce mai mulți oameni în ritualuri și regulamente religioase, în cuvinte și doctrine și în noțiuni și închipuiri vagi. Spre deosebire de antihriști, conducătorii falși nu îi conduc pe oameni să vină înaintea lor sau înaintea Satanei, însă, dacă nu-i pot conduce pe aleșii lui Dumnezeu în adevărul-realitate al cuvintelor Sale, vor putea aleșii lui Dumnezeu să obțină mântuirea Sa? Vor putea să fie desăvârșiți de Dumnezeu? În niciun caz. Dacă aleșii lui Dumnezeu nu pot pătrunde în adevărul-realitate, nu trăiesc încă sub puterea Satanei? Nu sunt încă degenerați ținuți sub puterea Satanei? Nu înseamnă acest lucru că vor ajunge ruinați în mâinile unui conducător fals? De aceea, consecințele lucrării conducătorilor falși și a antihriștilor sunt, de fapt, aceleași. Niciunii dintre ei nu îi pot face pe aleșii lui Dumnezeu să înțeleagă adevărul, să intre în realitate și să obțină mântuirea. Ambii le fac rău aleșilor lui Dumnezeu și îi conduc spre ruinare. Consecințele sunt exact la fel.
Care sunt unele dintre ereziile și sofismele conducătorilor falși? Rezumați-le voi înșivă mai târziu. Vă las vouă această sarcină, pentru a vedea dacă sunteți capabili să le discerneți. Conducătorii din preajma voastră au rostit vreodată unele cuvinte care sunt spirituale sau în acord cu sentimentele umane și, la prima vedere, par corecte și în conformitate cu adevărul, dar nu reușesc să-ți asigure intrarea în viață și să-ți rezolve problemele reale? Dacă nu discerni aceste cuvinte și chiar le prețuiești și le pui la suflet, permițându-le să te domine și să te conducă tot timpul și să îți influențeze mereu gândurile și comportamentul, nu sunt oare consecințele acestui lucru destul de grave? (Ba da.) Atunci este esențial să căutați să găsiți cauza acestor probleme, să găsiți ce lucruri sunt erezii și sofisme care îi pot face pe oameni să se degradeze într-atât încât credința lor în Dumnezeu să se transforme în credință religioasă, iar ei să ajungă să I se împotrivească lui Dumnezeu și să fie respinși de El. De exemplu, să presupunem că o persoană spune: „Nu te strădui să devii conducător. Dacă ești destituit sau eliminat după ce ai devenit conducător, nu vei avea nici măcar șansa de a fi un credincios obișnuit.” Sunt acest tip de discuții niște erezii și niște sofisme ale conducătorilor falși? (Da.) Oare? Trebuie să diferențiați ereziile și sofismele conducătorilor falși de cele ale antihriștilor; nu le amestecați. Ce vrea să spună persoana respectivă cu astfel de lucruri? Ce motivații se ascund în aceste cuvinte? Există ceva dubios în ele? În mod clar, ele conțin un tertip menit să inducă oamenii în eroare, înseamnă că ceilalți oameni ar trebui să evite să se străduiască să devină conducători, că lucrurile nu vor ieși bine dacă vor face asta. Scopul acesteia este să-i facă pe oameni să renunțe la ideea de a deveni conducători, astfel încât nimeni să nu concureze cu ea pentru reputație și statut, acest lucru permițându-i să se simtă în largul său în calitate de conducător, la nesfârșit. În același timp, le spune oamenilor: „Acesta este modul în care casa lui Dumnezeu tratează conducătorii și lucrătorii, te promovează atunci când are nevoie de tine, iar atunci când nu are nevoie de tine, te aruncă la cel mai neînsemnat nivel, nelăsându-ți nicio șansă de a fi măcar un credincios obișnuit.” Care este natura acestor cuvinte? (Este o hulă împotriva lui Dumnezeu.) Ce fel de persoană rostește cuvinte hulitoare împotriva lui Dumnezeu? (Un antihrist.) În aceste cuvinte există două intenții rele care pot avea două consecințe: Una este să le spună celorlalți ca sub nicio formă să nu concureze pentru statut, ceea ce îi asigură protejarea propriului statut; cealaltă este să te facă să-L înțelegi greșit pe Dumnezeu, să nu mai crezi în El, începând în schimb să crezi ea. Acesta este cel mai evident tip de antihrist. Se pare că vă lipsește capacitatea de înțelegere; am mai vorbit despre exemple în acest sens. Nu sunteți doar neglijenți și slabi de memorie, ci vă lipsește și capacitatea de înțelegere. Nici măcar nu puteți discerne un antihrist atât de vădit. Conducătorii falși ar spune astfel de lucruri? Ar induce oamenii în eroare în mod conștient și deschis și s-ar împotrivi lui Dumnezeu? (Nu.) Deși, la prima vedere, lucrurile pe care conducătorii falși le spun și le fac nu par să creeze dificultăți, lucrarea lor este lipsită de principii și nu poate obține rezultate. Conducătorii falși nu pot rezolva niciuna dintre problemele oamenilor, nu îi pot aduce pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu și nu îi pot conduce înaintea lui Dumnezeu. Tot ce spun este corect, nu au evitat deloc să își facă lucrarea, au zel și pasiune, iar, la prima vedere, par să aibă credință, să fie hotărâți și să fie dispuși să îndure greutăți și să plătească prețul. Mai mult, par să aibă o anduranță incredibilă și să fie capabili să persevereze, în pofida oboselii și dificultăților de tot felul. Calibrul și capacitatea lor de înțelegere sunt însă slabe și le lipsește o înțelegere corectă a adevărului. Ce fac ei în legătură cu această lipsă de capacitate de înțelegere? Folosesc regulamente și doctrine, precum și teoriile spirituale despre care vorbesc frecvent, pentru a rezolva această problemă. După câțiva ani sub conducerea lor, printre oameni apar tot felul de doctrine, reglementări și practici externe. Oamenii devin adepți ai acestor doctrine, reglementări și practici și cred că practică adevărul și intră în adevărul-realitate, dar, de fapt, sunt încă foarte departe de adevărul-realitate! Odată ce inimile oamenilor sunt cuprinse, dominate și conduse de aceste lucruri, hotărârea devine problematică. Fiecare în parte trebuie disecat și analizat, astfel încât oamenii să le înțeleagă. Apoi, oamenilor trebuie să li se spună ce sunt adevărul, doctrinele, sloganurile și reglementările și ce sunt înțelegerea corectă a adevărului, afirmațiile corecte și adevărurile-principii. Toate acestea trebuie rezolvate individual; altfel, cei care sunt relativ cuviincioși, care respectă regulile și care urmăresc spiritualitatea vor fi induși în eroare și distruși de conducătorii falși. Acești oameni pot părea pioși, capabili să îndure greutăți și să plătească prețul și pot părea capabili să se roage atunci când li se întâmplă ceva. Cu toate acestea, la fel ca în cazul oamenilor religioși, atunci când Dumnezeu se întoarce, niciunul dintre ei nu Îl recunoaște, niciunul dintre ei nu acceptă faptul că Dumnezeu face din nou o lucrare nouă și I se împotrivesc cu toții. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că falșii conducători și antihriștii i-au indus în eroare – aceștia au rănit și au distrus mulți oameni care cred sincer în Dumnezeu.
Conducătorii falși exprimă doar cuvinte și doctrine – lucrurile pe care aceștia îi fac pe oameni să le înțeleagă reprezintă doar doctrină și nu adevărul, iar lucrurile pe care îi fac să le vadă reprezintă doar spiritualitate falsă. Care sunt consecințele când spui cuvinte și doctrine? Spiritualitate falsă, înțelegere falsă, cunoaștere falsă, practică falsă și conformare falsă – toate acestea sunt false. Cum se ajunge la această „falsitate”? Este cauzată de faptul că falșii conducători au o înțelegere denaturată, limitată și superficială a adevărului, nereușind deloc să înțeleagă esența adevărului. Conducătorii falși aduc oamenilor multe reguli, cuvinte și doctrine, împreună cu unele sloganuri și teorii. Acești oameni nu înțeleg deloc adevăratele intenții ale lui Dumnezeu, iar atunci când se confruntă cu diverse situații complexe, nu știu cum să le gestioneze și să le abordeze sau cum să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu. Pot astfel de indivizi să vină în fața lui Dumnezeu? Îl pot accepta pe Dumnezeu și pot ajunge să nu I se mai împotrivească? Nu, nu pot. Prin urmare, este crucial și necesar ca voi să sintetizați ereziile și sofismele conducătorilor falși și să ajungeți să le discerneți. Atunci când le sintetizați, este esențial să le diferențiați de sofismele folosite de antihriști pentru a-i induce în eroare pe oameni. Privitor la cea de a doua responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor – de a se familiariza cu stările fiecărui tip de persoană și a rezolva diferite dificultăți legate de intrarea în viață pe care le întâmpină în viața lor reală – vom încheia aici părtășia noastră disecând diferitele practici ale conducătorilor falși și esența problemelor referitoare la falșii conducători.
Punctul trei: Aveți părtășie despre adevărurile-principii care ar trebui înțelese pentru a îndeplini fiecare datorie cum se cuvine (Partea întâi)
Conducătorii falși pot doar să rostească vorbe și doctrine pentru a-i dojeni pe oameni
În continuare, ne vom referi la cea a treia responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor – să aibă părtășie despre adevărurile-principii care ar trebui înțelese pentru a îndeplini fiecare datorie cum se cuvine. Aceasta este o lucrare importantă și fundamentală a conducătorilor și lucrătorilor, iar noi vom diseca și vom avea părtășie despre manifestările conducătorilor falși pe baza acestei responsabilități. Capacitatea unui conducător sau a unui lucrător de a avea o părtășie clară cu privire la adevărurile-principii pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă pentru a-și face bine îndatoririle este cel mai bun indicator al faptului că dețin adevărul-realitate și este cheia pentru a determina dacă pot face bine lucrare reală. Acum, să aruncăm o privire la modul în care conducătorii falși gestionează această lucrare. O caracteristică a conducătorilor falși este incapacitatea lor de a explica sau de a clarifica temeinic orice probleme implică adevărurile-principii. Dacă cineva caută răspunsuri de la ei, nu-i pot spune decât câteva vorbe goale și doctrine. Când se confruntă cu probleme care necesită o soluție, răspund adesea cu o afirmație precum: „Cu toții sunteți experți în a face această datorie. Dacă aveți probleme, ar trebui să le rezolvați singuri. Nu mă întrebați pe mine; nu sunt expert și nu înțeleg. Rezolvați-le singuri.” Unii ar putea replica: „Te întrebăm pentru că nu putem rezolva problema; nu te-am întreba dacă am putea. Nu înțelegem această problemă care implică adevărurile-principii.” Conducătorii falși răspund: „Nu ți-am spus deja principiile? Fă-ți bine îndatoririle și nu provoca tulburări sau perturbări. Despre ce tot întrebi? Fă cum crezi că e bine! Cuvintele lui Dumnezeu au fost deja rostite: puneți interesele casei lui Dumnezeu pe primul loc!” Asta îi derutează complet pe acei oameni, iar ei se gândesc: „Asta nu este o soluție pentru problemă!” Așa tratează conducătorii falși lucrarea; doar o inspectează, fac lucrurile mecanic și nu rezolvă niciodată probleme. Indiferent de problemele pe care le ridică oamenii, conducătorii falși le spun că caute singuri adevărul. Îi întreabă adesea pe oameni: „Aveți vreo problemă? Cum este pătrunderea voastră în viață? Vă faceți îndatoririle în mod superficial?” Acei oameni răspund, spunând: „Uneori, îmi dau seama că sunt într-o stare superficială și, prin rugăciune, o rezolv și mă îndrept, dar tot nu înțeleg adevărurile-principii ale îndeplinirii datoriei mele.” Acești conducători falși spun: „Nu am avut părtășie cu tine despre principiile specifice, la ultima adunare? Ba chiar ți-am oferit mai multe fragmente din cuvintele lui Dumnezeu. N-ar trebui să înțelegi până acum?” De fapt, înțeleg toată doctrina, dar tot sunt incapabili să-și rezolve problemele. Conducătorii falși continuă să trâmbițeze cuvinte pretențioase: „De ce nu le poți rezolva? Pur și simplu, nu ai citit cuvintele lui Dumnezeu suficient de atent. Dacă te rogi mai mult și citești mai mult cuvintele lui Dumnezeu, atunci toate problemele tale vor fi rezolvate. Trebuie să învățați să discutați și să găsiți o cale împreună și, atunci, problemele voastre vor fi, în sfârșit, rezolvate. Cât despre probleme profesionale, nu mă întrebați pe mine; responsabilitatea mea este să inspectez lucrarea. Mi-am îndeplinit sarcina, iar restul implică niște chestiuni profesionale pe care nu le înțeleg.” Conducătorii falși folosesc adesea motive și scuze precum: „Nu înțeleg, nu am învățat niciodată asta, nu sunt expert”, ca să-i lase oamenii în pace și să le evite întrebările. S-ar putea să pară destul de smeriți; totuși, asta expune o problemă gravă a conducătorilor falși – nu înțeleg deloc problemele care presupun cunoștințe profesionale în anumite sarcini, se simt neputincioși și par extrem de stânjeniți și jenați. Ce fac atunci? Pot doar să adune mai multe fragmente din cuvintele lui Dumnezeu pentru a avea părtășie cu toți în timpul adunărilor, vorbind despre câteva doctrine pentru a-i sfătui pe oameni. Conducătorii cu puțină bunătate ar putea să-și arate grija față de oameni și să-i întrebe din când în când: „V-ați confruntat cu vreo dificultate în viețile voastre, în ultima vreme? Aveți suficiente haine? S-a purtat urât vreunul dintre voi?” Dacă toți spun că nu au aceste probleme, ei răspund: „Atunci nu e nicio problemă. Lucrați în continuare; eu am alte treburi de rezolvat” și pleacă în grabă, temându-se că cineva ar putea să aibă întrebări și să le ceară să le discute, punându-i într-o situație jenantă. Așa lucrează conducătorii falși – nu pot rezolva nicio problemă reală. Cum pot îndeplini eficient lucrarea bisericii? Drept urmare, acumularea de probleme nerezolvate împiedică în cele din urmă lucrarea bisericii. Aceasta este o caracteristică evidentă și o manifestare a modului în care lucrează conducătorii falși.
În lucrarea lor, conducătorii falși sunt entuziaști doar când vine vorba să predice și cel mai mult le place să rostească cuvinte și doctrine și să spună cuvinte pentru a-i îndemna și a-i mângâia pe oameni, gândindu-se că, atât timp cât îi fac să fie plini de energie și ocupați în îndeplinirea sarcinilor lor, este ca și cum au făcut o treabă bună. În plus, conducătorii falși sunt pasionați să se îngrijească de starea vieții de zi cu zi a fiecărei persoane. Îi întreabă frecvent pe oameni dacă întâmpină dificultăți în această privință și, dacă cineva într-adevăr întâmpină dificultăți, sunt dispuși să ajute la înlăturarea acestora. Efectiv își ocupă timpul cu aceste treburi generale, uneori chiar amânându-și mesele și adesea stând până târziu și trezindu-se devreme. Având în vedere cât sunt de ocupați și cât de asiduu muncesc, de ce rămân nerezolvate problemele din activitatea bisericii și dificultățile cu care se confruntă aleșii lui Dumnezeu în îndeplinirea îndatoririlor lor? Pentru că falșii conducători nu pot explica niciodată în mod clar adevărurile-principii legate de îndeplinirea îndatoririlor. Cuvintele, doctrinele și îndemnurile pe care le rostesc sunt complet ineficiente și nu pot rezolva deloc problemele reale. Oricât de multe lucruri ar spune sau cât de ocupați sau epuizați ar fi, lucrarea bisericii nu progresează niciodată. Deși, la prima vedere, toți par să își îndeplinească îndatoririle, ei nu obțin multe rezultate reale, deoarece conducătorii falși sunt incapabili să aibă părtășie despre adevărurile-principii legate de îndeplinirea îndatoririlor sau să folosească adevărul pentru a rezolva problemele reale – prin urmare, sunt incapabili să rezolve multe probleme care există în îndeplinirea îndatoririlor. De exemplu, odată, casa lui Dumnezeu trebuia să tipărească cărți conținând cuvintele lui Dumnezeu, iar un conducător a trebuit să selecteze două persoane care să se ocupe de această sarcină. Care sunt standardele pentru selectarea persoanelor? Umanitatea lor ar trebui să fie relativ bună, ar trebui să fie de încredere și capabili să își asume riscuri. După ce persoanele au fost selectate, conducătorul le-a spus: „Astăzi, v-am chemat pe voi doi pentru a vă încredința o problemă: casa lui Dumnezeu are o carte care trebuie tipărită și am nevoie să găsiți o tipografie, iar după ce toate exemplarele sunt tipărite, trebuie să le distribuiți cu promptitudine, înmânându-le aleșilor lui Dumnezeu, astfel încât aceștia să poată mânca și bea cuvintele lui Dumnezeu fără întârziere. Sunteți hotărâți să îndepliniți această sarcină? Sunteți dispuși să vă asumați această povară și acest risc?” Crezând că sunt înălțați de Dumnezeu, cei doi oameni au acceptat. Conducătorul i-a întrebat apoi: „Sunteți hotărâți să duceți la îndeplinire însărcinarea dată de Dumnezeu? Sunteți dispuși să faceți un jurământ?” Apoi, cei doi au făcut un jurământ, spunând: „Dacă nu vom putea îndeplini însărcinarea dată de Dumnezeu și vom îndeplini prost această sarcină, făcând ca lucrarea casei lui Dumnezeu să sufere pierderi, atunci să fim loviți de fulgere și de tunete din cer. Amin!” Conducătorul a spus: „De asemenea, trebuie să avem părtășie despre adevăr. Făcând această lucrare acum, faceți o afacere? Vi se cere să lucrați ca angajați?” Cei doi oameni au răspuns: „Nu, aceasta este datoria noastră.” Conducătorul a spus: „Din moment ce este datoria voastră, trebuie să răsplătiți dragostea lui Dumnezeu. Nu puteți să Îl supărați pe Dumnezeu sau să-L faceți să se îngrijoreze. Faptul că sunteți dispuși să vă asumați riscuri nu este suficient; trebuie să vă faceți datoria cu loialitate. Când întâmpinați probleme, ar trebui să vă rugați mai mult și să vă consultați unul cu celălalt. Nu fiți încăpățânați și nu acționați după propria voință. De ce v-am pus într-o echipă de doi? Ca să puteți discuta atunci când apar probleme, fiindu-vă mai ușor să luați măsuri. Dacă nu puteți ajunge la o înțelegere, atunci rugați-vă. Fiecare dintre voi ar trebui să renunțe la propriile opinii și să acționeze doar atunci când ați ajuns la un consens. Sper că împreună puteți îndeplini cu succes această lucrare!” În cele din urmă, conducătorul a găsit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu despre cum să îți faci bine datoria, iar cei trei l-au citit în rugăciune de mai multe ori. Imediat după aceea, problema a fost considerată ca fiindu-le încredințată, iar responsabilitatea conducătorului a fost considerată îndeplinită. Cum a îndeplinit conducătorul această lucrare? Atât conducătorul cât și cei doi au fost destul de mulțumiți. Cei care au observat discuția au comentat: „Acest conducător chiar știe câteva lucruri despre cum se face treabă; discursul său este bine organizat și bine fundamentat și face lucrurile treptat. Mai întâi, le-a atribuit celor doi sarcina, apoi a rezolvat problemele legate de gândurile și puncte lor de vedere și, în cele din urmă, le-a spus câteva cuvinte severe, determinându-i să facă un jurământ și o promisiune. Chiar a făcut această lucrare cu meticulozitate și merită cu adevărat titlul de conducător – are experiență și poartă o povară.” La final, conducătorul le-a spus: „Amintiți-vă acest lucru: Tipărirea cărților nu este o sarcină ușoară, nu este un lucru pe care o persoană obișnuită și-l poate asuma. Această lucrare nu v-a fost încredințată de mine sau de casa lui Dumnezeu; este o însărcinare dată de Dumnezeu. Trebuie să nu-L dezamăgiți. Atât timp cât îndepliniți bine această lucrare, viața voastră va progresa și veți avea realitate.” În teorie, nu existau probleme principiale cu privire la aceste cuvinte; într-o oarecare măsură, ele puteau fi considerate corecte. Așadar, să analizăm această chestiune și să vedem unde s-a manifestat „falsul” în acest conducător fals. Conducătorul a oferit vreo instrucțiune cu privire la diverse aspecte detaliate, cum ar fi aspectele profesionale și tehnice legate de această sarcină? A avut părtășie despre vreun adevăr-principiu sau despre vreun standard necesar? (Nu.) Doar a rostit niște cuvinte goale și lipsite de sens – cuvinte pe care majoritatea oamenilor le spun adesea, cuvinte lipsite de orice importanță. Deoarece conducătorul vorbea și dădea personal instrucțiuni, oamenii au perceput aceste cuvinte ca având mai multă importanță decât în mod normal, dar, în realitate, au fost niște vorbe lipsite de importanță și nu au avut niciun efect asupra rezolvării vreunor probleme reale legate de tipărirea cărților. Așadar, care sunt câteva dintre problemele specifice legate de tipărirea cărților? Ar trebui să le discutăm și să vedem dacă lucrarea pe care a făcut-o acest conducător a fost cea a unui conducător fals.
În primul rând, tipărirea cărților implică culegerea, apoi corectarea textului, structurarea cuprinsului și a textului principal, precum și gramajul, culoarea și calitatea hârtiei. Mai este și materialul copertei, dacă ar trebui să fie moale sau tare, și designul, culoarea, modelul și fontul pentru copertă. În cele din urmă, este legarea, dacă să se utilizeze adeziv sau cusături. Toate acestea sunt aspecte care intră în sfera de aplicare a tipăririi cărților. Conducătorul a discutat despre vreuna dintre acestea? (Nu.) O altă problemă este căutarea unei tipografii: dacă mașinile de tipărire și legare sunt de ultimă generație, care este calitatea tipăririi și a legării și prețul – nu ar fi trebuit să dea instrucțiuni pentru toate aceste lucruri, precum și principiile și sferele de aplicare? Dacă ar fi spus: „Nu înțeleg aceste lucruri; căutați orice”, ar fi fost un conducător util? Pot cuvintele lipsite de importanță pe care le-a spus să țină locul detalierii diferitelor probleme implicate în tipărirea cărților? (Nu.) Și totuși, acest conducător fals a crezut că pot. S-a gândit: „Am avut deja părtășie despre atât de multe adevăruri și le-am spus toate principiile. Ar trebui să înțeleagă aceste lucruri!” Acest „ar trebui” reprezintă logica și metoda acestui conducător fals de a rezolva problemele. În cele din urmă, atunci când cărțile au fost tipărite, deoarece hârtia era de o calitate foarte slabă și prea subțire, textul era vizibil pe ambele părți, ceea ce a făcut ca pentru persoanele în vârstă și pentru cei cu vederea slabă citirea cărților să devină foarte obositoare și dificilă. A mai fost și problema etapei finale, procesul de legare – dacă legarea nu este făcută conform standardului, calitatea generală și durata de viață ale unei cărți sunt afectate. Deoarece conducătorul nu a dat instrucțiuni, iar cei care au dus la îndeplinire această lucrare nu aveau principii și experiență și s-au târguit cu iresponsabilitate, tipografia a făcut o lucrare de proastă calitate și a folosit materiale de calitate inferioară, pentru a se încadra în buget, iar, în cele din urmă, când cărțile au fost distribuite fraților și surorilor, acestea au început să se destrame după două luni. Coperțile și paginile au căzut, iar întreaga lucrare de tipărire a fost făcută în zadar. A cui era această responsabilitate? Dacă ar trebui să fie tras la răspundere cineva, responsabilitatea directă ar reveni celor două persoane însărcinate cu tipărirea cărților, iar responsabilitatea indirectă ar reveni conducătorului fals. Conducătorul fals a avut chiar și o scuză, spunând: „Nu puteți da vina pe mine pentru că această sarcină merge prost; nici eu nu o înțeleg! Nu am tipărit niciodată cărți și nu dețin o tipografie. Cum aș putea să mă pricep la lucrurile acestea?” Este această scuză convingătoare? În calitate de conducător, această activitate intră în sfera responsabilităților tale. Indiferent dacă este vorba despre o lucrare ce are legătură cu o profesie, o abilitate, un tip de cunoștințe sau cu adevărul, nu trebuie să înțelegi fiecare parte a acesteia, dar ai făcut vreun efort să înveți lucrurile pe care nu le știi? Ți-ai îndeplinit responsabilitățile cu seriozitate și conștiinciozitate? Unele persoane ar putea spune: „Vreau să îmi îndeplinesc responsabilitățile, dar nici eu nu înțeleg acest lucru. Oricât de mult aș încerca să învăț, pur și simplu nu reușesc să înțeleg!” Acest lucru înseamnă că, în calitate de conducător, nu ești la înălțimea standardului; ești un conducător întru totul fals. Frații și surorile s-au simțit oarecum revoltați din cauza calității slabe a cărților, spunând: „Deși aceste cărți nu ne costă bani, calitatea este prea slabă! Cum și-a făcut acest conducător sarcina? Cum a dus la îndeplinire această lucrare?” Când conducătorul a auzit acest lucru, a răspuns: „Mă puteți învinui pe mine pentru asta? Tipografia nu îmi aparține și nu eu am ultimul cuvânt. În plus, nu sunt astfel economisiți bani pentru casa lui Dumnezeu? Este greșit să economisești bani pentru casa lui Dumnezeu?” Cuvintele conducătorului erau corecte, nu erau greșite; nu era necesar să își asume conducătorul responsabilitatea legală. Cu toate acestea, a existat o problemă, și anume că banii cheltuiți pentru tipărirea cărților au fost irosiți. După două luni, cărțile distribuite fraților și surorilor au început să se destrame, desprinzându-li-se paginile. Cine ar trebui să suporte consecințele? Nu era aceasta responsabilitatea conducătorului? Acest lucru s-a întâmplat în cadrul activității tale, când serveai drept conducător, deci nu ar trebui să îți asumi responsabilitatea? Trebuie să porți vina; nu îți poți nega responsabilitatea! Unii oameni ar putea chiar vorbi într-un mod irațional, spunând: „Nu am mai făcut niciodată această sarcină. Nu am voie să fac greșeli în ceea ce privește o sarcină pe care nu am făcut-o niciodată?” Chiar această afirmație dovedește că nu ești potrivit pentru sarcina pe care o ai și ar trebui să fii destituit. Nu ești potrivit pentru a fi conducător. Ești un adevărat conducător fals. Să rostești o sumedenie de cuvinte care sună plăcut, dar să nu faci nicio lucrare reală – aceasta este cea mai evidentă manifestare a unui conducător fals.
Unii conducători falși sunt incapabili să facă fiecare element al lucrării reale în mod corespunzător și concret, fiind ferm ancorați în realitate. Ei pot să se ocupe doar de unele treburi generale, iar apoi cred că sunt la înălțimea standardului în calitate de conducători, că sunt extraordinari, și adesea se laudă, spunând: „Trebuie să mă îngrijesc de tot în biserică și trebuie să rezolv fiecare problemă. Poate biserica să se descurce fără mine? Dacă nu aș organiza adunări pentru voi, nu ați deveni ca niște fire de nisip în vânt? Dacă nu aș supraveghea și nu aș ajuta la menținerea lucrării pentru producția de film, nu ar exista în permanență oameni care să o tulbure? Ar putea producția de film să se desfășoare fără probleme? Chiar dacă nu mă pricep la lucrarea legată de imnuri, dacă nu aș veni frecvent să vă inspectez lucrarea, să țin situația sub control în locul vostru și să vă organizez întâlniri, ați putea produce aceste imnuri? Cât timp v-ar lua să înțelegeți lucrurile?” Aceste afirmații pot părea rezonabile și corecte, dar dacă te uiți cu atenție, cum progresează diferitele elemente ale lucrării profesionale supravegheate de acești conducători falși? Pot ei să aibă părtășie în mod clar despre principiile adevărului? (Nu.) Odată, o echipă de producție cinematografică a căutat să rezolve problema culorilor costumelor. Au făcut mai multe fotografii, iar fundalurile și oamenii din fotografii erau diferiți, dar culorile costumelor erau practic într-o singură schemă de culori – erau toate în tonuri de gri pământiu și de galben. Am întrebat: „Ce se întâmplă? De ce poartă aceste culori?” Mi-au spus că aceste culori au fost alese în mod intenționat, că le-au găsit într-o piață cu multă trudă și efort. Am spus: „De ce ați ales aceste culori? V-a dat Cel de mai sus instrucțiuni în legătură cu asta? Nu v-a instruit Cel de mai sus să folosiți o varietate de culori, iar culorile să fie demne și decente? Cum s-a ajuns la acest rezultat?” În cele din urmă, după ce au fost întrebați, unii oameni au spus: „Alte culori nu par suficient de demne și decente, sau ca cele purtate de credincioșii în Dumnezeu sau de sfinți. Doar această schemă de culori seamănă mai mult cu ceea ce ar trebui să poarte credincioșii. Așadar, toți au împărtășit părerea că purtând haine de asemenea culori Îl slăvesc cel mai mult pe Dumnezeu și reprezintă cel mai bine imaginea casei lui Dumnezeu.” Am spus: „Nu v-am zis niciodată să purtați cu toții haine în aceste culori. Există o mulțime de culori demne și decente. Gândiți-vă la cât de frumos este curcubeul pe care Dumnezeu l-a stabilit ca semn al legământului Său cu omenirea. Există roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo, violet – toate culorile sunt reprezentate, cu excepția celor pe care le purtați voi. De ce ați ales aceste culori?” A făcut conducătorul lor lucrarea concretă de a efectua verificări cu privire la aceste aspecte? Îndrăznesc să spun că sigur nu a făcut-o. În cazul în care conducătorul ar fi avut înțelegere pură și ar fi înțeles cu adevărat adevărul și cerințele lui Dumnezeu, membrii echipei de producție a filmului nu ar fi ales astfel de costume și nu l-ar fi consultat pe Cel de mai sus cu privire la acestea. Problema costumelor ar fi putut fi rezolvată la un nivel inferior, dar conducătorul fals nu a fost capabil să se ocupe de ea. În schimb, l-au întrebat fără rușine pe Cel de mai sus despre asta. Oare o astfel de persoană nu ar trebui să fie emondată? Acest conducător fals nu a putut rezolva nici măcar cea mai simplă problemă – cu ce este el de folos? Ești pur și simplu un gunoi! Ți s-a cerut să Îl slăvești pe Dumnezeu și să Îi aduci mărturie, dar ai ajuns să-L faci de rușine pe Dumnezeu. Nu înțelegi destul de multe? Nu poți exprima o sumedenie de cunoștințe și doctrine? Atunci de ce toate aceste doctrine și cunoștințe au fost ineficiente în această situație? Cum ai putut chiar să nu reușești să rezolvi și să faci verificări cu privire la problema costumelor? Ai avut rezultatul pe care ar trebui să îl ai în calitate de conducător? Ți-ai îndeplinit responsabilitățile pe care se cuvine să le îndeplinești în calitate de conducător? Aceasta este o manifestare a unui conducător fals. În orice sarcină specifică, conducătorii falși nu au o înțelegere a principiilor. Sunt incapabili să corecteze și să rezolve în timp util orice probleme de înțelegere denaturată a adevărului și astfel să le dea oamenilor posibilitatea să găsească o direcție și o cale. Conducătorii falși doar rostesc cuvinte și doctrine și strigă sloganuri; sunt incapabili să facă vreo lucrare concretă.
Conducătorii falși nu fac lucrare adevărată și nu se ocupă de lucrarea cuvenită lor
Unii conducători falși sunt incapabili să facă vreo lucrare concretă, dar se ocupă de unele treburi generale neînsemnate și cred că asta înseamnă să faci lucrare concretă, că acest lucru intră în sfera responsabilităților lor. Mai mult, se ocupă de aceste treburi într-un mod foarte serios și depun într-adevăr mult efort, ducându-le la îndeplinire într-un mod foarte decent. De exemplu, în biserică era un bărbat care anterior lucrase ca patiser. Într-o zi, din mărinimie, a decis că pur și simplu trebuie să coacă produse de patiserie pentru Mine și s-a pregătit să facă acest lucru, fără să Mă informeze despre asta. I-a întrebat pe conducătorii săi dacă acest lucru era permis, iar aceștia i-au spus: „Dă-i bătaie. Dacă vor fi gustoase, le vom oferi lui Dumnezeu. Dacă nu, le putem mânca cu toții.” Obținuse permisiunea conducătorilor, ceea ce făcea ca această lucrare să fie legitimă și corespunzătoare, așa că a adunat repede ingredientele și a copt un lot, spunând: „Nu știu dacă vor fi gustoase, dacă Îl vor putea mulțumi pe Dumnezeu sau dacă vor fi pe gustul Său.” Conducătorii au răspuns: „Este în regulă. Ne vom sacrifica o parte din timpul și sănătatea noastră și ne vom asuma un mic risc pentru Dumnezeu. Le vom gusta noi mai întâi și le vom testa pentru Dumnezeu. Dacă într-adevăr nu sunt gustoase și Îi cerem să le mănânce, Dumnezeu se va supăra și va fi foarte dezamăgit de noi. Prin urmare, în calitate de conducători, avem responsabilitatea și obligația să facem verificări în legătură cu această chestiune. Asta înseamnă să faci lucrare concretă.” Ulterior, fiecare lider de grup care avea un oarecare „simț al responsabilității” a gustat produsele de patiserie. După ce le-au gustat, au făcut o evaluare, spunând: „Cuptorul a fost prea încins pentru acest lot, temperatura a fost prea mare și riscă să te închingă pe dinăuntru – de asemenea, sunt un pic amare. Nu sunt bune de nimic! Trebuie să avem o atitudine responsabilă și să mai coacem un lot și să le gustăm din nou!” După ce au gustat acest lot, au spus: „Acesta este aproape potrivit. Se simte gustul de unt, de ou, dar și de susan. Este cu adevărat demn de un patiser! Deoarece sunt atât de multe, iar Dumnezeu nu le poate termina pe toate singur, să punem 10 sau 20 într-un borcan mic și să I le oferim lui Dumnezeu să le guste ca mostră. Dacă lui Dumnezeu I se par gustoase, putem continua să le coacem în loturi mai mari.” Mi-au dat un borcan și am gustat două dintre ele. Mi s-au părut acceptabile ca un element de noutate, dar nu potrivite ca masă principală, așa că nu am mai mâncat din ele. Unii oameni chiar au crezut că erau făcute în casă de un membru al casei lui Dumnezeu, că erau pline de dragoste, loialitate și teamă și că aveau o semnificație importantă, deși aveau doar un gust acceptabil. Mai târziu, am returnat borcanul cu produsele de patiserie. Nu sunt interesat de astfel de lucruri și nu am poftă să le mănânc. În plus, dacă mi-e poftă de produse de patiserie, le pot cumpăra de la piață, având diferite arome și provenind din diferite țări, fără să cheltuiesc prea mulți bani. După aceea, i-am spus: „Apreciez gestul, dar te rog să nu mai faci altele pentru Mine. Nu le voi mânca, iar dacă voi dori câteva, pur si simplu le voi cumpăra chiar Eu. Dacă într-adevăr va fi nevoie, fă-le atunci când îți cer EU; dacă nu îți spun EU să le faci, atunci nu trebuie să le mai coci.” Nu era destul de ușor de înțeles? Dacă era cuviincios și ascultător, și-ar fi amintit cuvintele Mele și s-ar fi abținut să mai facă. Când Dumnezeu vorbește, da înseamnă da, nu înseamnă nu, iar „nu mai face” înseamnă „nu mai face”. Cu toate acestea, după ce a trecut ceva timp, Mi-au trimis încă două borcane cu produse de patiserie. Le-am spus: „Nu v-am spus să nu mai faceți?” Ei au răspuns: „Acestea sunt diferite de cele de data trecută.” Le-am răspuns: „Chiar dacă sunt diferite, sunt tot produse de patiserie. Nu este nevoie să faceți niciun fel de produse de patiserie. Nu spun asta din politețe – dacă voi dori câteva, vă voi anunța. Nu înțelegeți limbajul oamenilor? Nu mai faceți.” Sunt aceste cuvinte lesne de înțeles? (Da.) Atunci, cel care le face de ce pare să uite mereu? În cazul în care conducătorii săi ar putea să-l țină sub observație, să nu coopereze în mod activ cu el sau să-l încurajeze să facă acest lucru, și ar putea să-l restricționeze prompt, ar mai îndrăzni cel care face produse de patiserie să facă asta? Cel puțin, nu ar mai face-o cu atâta îndrăzneală și fără scrupule. Așadar, ce rezultat au avut conducătorii în această situație? Au gestionat fiecare detaliu, și-au băgat nasul în toate și s-au apucat să facă verificări în numele Meu. Au fost atât de „iubitori” încât cuvintele nu pot descrie acest lucru. Aceasta este lucrarea pe care ar fi trebuit să o facă? În cadrul principiilor lucrării casei lui Dumnezeu nu existau instrucțiuni să facă acest lucru, iar Eu nu le-am încredințat această sarcină; ea a fost demarată de oameni, nu am cerut-o Eu. Așadar, de ce acești conducători au îndeplinit această sarcină cu atât de multă implicare? Aceasta este o manifestare a conducătorilor falși: să nu se ocupe de lucrarea cuvenită lor. Erau atât de multe sarcini în biserică pe care trebuiau să le urmărească, să le inspecteze și să le urgenteze și atât de multe probleme reale pe care trebuiau să le rezolve având părtășie despre adevăr, dar ei nu au făcut niciuna dintre aceste lucrări. În schimb, au fost suficient de leneși încât să guste pentru Mine produsele de patiserie în bucătărie. În această chestiune, au fost destul de serioși și au depus mult efort. Nu asta fac conducătorii falși? Nu este deja foarte dezgustător? Nu m-am așteptat niciodată ca, după un timp, această problemă să reapară. Cel care a făcut produsele de patiserie a vrut să reînceapă să le facă pentru Mine. I-am spus în mod explicit unui conducător: „Du-te și rezolvă situația. Trebuie să îi explici clar acest lucru. Dacă o face din nou, te voi trage la răspundere!” Cu atât de multă treabă de făcut în biserică, orice sarcină i-ar fi ținut ocupați o vreme. De ce erau atât de leneși? Se aflau aici pentru a se îngrășa sau pentru a purta discuții fără rost? Acesta nu este locul potrivit pentru așa ceva. Ulterior, nu am mai primit nicio veste despre această problemă. După ce am dat această instrucțiune, conducătorul nu a mai dat niciun raport. În orice caz, nimeni nu Mi-a mai trimis acele mici produse de patiserie, ceea ce chiar a fost o ușurare pentru Mine. Judecând după acest incident, putem spune că acești conducători nu se ocupau de lucrarea cuvenită lor? (Da.) Această problemă nici măcar nu este atât de gravă; există altele mai grave.
Vizitez adesea unele biserici ca să arunc o privire, să mă întâlnesc cu conducătorii, să dau instrucțiuni pentru unele lucrări și să rezolv unele probleme. Uneori, trebuie să iau prânzul la aceste biserici, ceea ce aduce în discuție întrebarea cine va pregăti masa. Conducătorii au fost atât de responsabili încât au ales pe cineva care pretindea că este bucătar. Eu am spus: „Nu este important dacă este bucătar; ceea ce contează este că eu prefer mâncarea necondimentată. Îmi place să gust aroma originală a ingredientelor. Mâncarea nu ar trebui să fie prea sărată, uleioasă sau să conțină prea mulți stimulanți. Iarna, trebuie să mănânc ceva cald. De asemenea, mâncarea trebuie să fie bine gătită, nu nefăcută și să fie ușor de digerat.” Nu am comunicat clar aceste principii? Au fost ele ușor de îndeplinit? Erau ușor de reținut, dar și ușor de făcut. O gospodină care gătise timp de trei până la cinci ani putea să înțeleagă aceste principii și să le îndeplinească. Așadar, nu era nevoie să se insiste să fie găsit un bucătar care să-Mi pregătească masa; ar fi fost suficient să fie cineva care putea pregăti mâncare de casă. Cu toate acestea, acești conducători erau atât de „iubitori” încât au insistat să găsească un „bucătar” care să pregătească masa atunci când M-au găzduit. Înainte ca bucătarul să gătească oficial pentru Mine, conducătorii au trebuit să facă verificări. Cum au făcut acest lucru? L-au pus pe bucătar să facă un lot de găluște și o mâncare de tăiței cu sos și l-au pus să prăjească câteva feluri de mâncare. Toți conducătorii și liderii diferitelor grupuri le-au gustat și au constatat că toate mâncărurile erau destul de bune. În cele din urmă, i-au cerut bucătarului să preia sarcina de a găti pentru Mine. Lăsând la o parte rezultatele testului de degustare al conducătorilor și natura problemelor implicate, să vorbim mai întâi despre mâncarea pregătită de acest bucătar. Prima dată când am mers acolo, bucătarul a prăjit câteva feluri de mâncare și toată lumea a fost destul de mulțumită. A doua oară, bucătarul a pregătit un lot de găluște. După ce am mâncat-o pe prima, am simțit că ceva nu era în regulă – era puțin picantă. Au spus și alții din jurul meu că găluștele erau puțin picante și au simțit că au început să li se umfle limbile. Cu toate acestea, deoarece găluștele erau singurul fel principal, a trebuit să le termin de mâncat chiar dacă erau picante. Nu se vedea deloc chili în umplutură, așa că am ignorat ceea ce ar fi putut cauza iuțeala și am terminat de mâncat. Ca urmare, în acea seară Mi-a apărut o reacție alergică pe corp. Multe zone de pe corp au început să mă mănânce fără încetare și a trebuit să mă tot scarpin; M-am scărpinat până Mi-am dat sângele înainte să mă simt mai bine. Am avut mâncărimi timp de trei zile înainte ca senzația să dispară treptat. După această reacție alergică, mi-am dat seama că găluștele au fost cu siguranță condimentate cu piper; altfel, nu ar fi fost atât de picante. Îl informasem să nu pună ingrediente picante precum piperul, deoarece nu le puteam tolera. Cu toate acestea, el a adăugat o cantitate considerabilă de piper, ca să fie pe gustul lui, ceea ce a depășit cantitatea normală; se simțea gustul picant când am mâncat aceste găluște. Bucătarul nici măcar nu a reușit să obțină proporțiile corecte în preparatul său, a adăugat atât de mult piper cât să provoace cuiva o reacție alergică. Mai târziu, i-am spus: „Să nu mai adaugi niciodată acele ingrediente picante. Nu le pot tolera. Dacă realmente ai umanitate, nu mai face asta. Dacă gătești pentru tine, nu voi interveni în ceea ce mănânci. Însă, dacă gătești pentru Mine, atunci nu adăuga nimic. Urmează standardele cerute de Mine.” Putea el să facă asta? Nu ar fi trebuit să se ocupe conducătorii de această lucrare? Din păcate, nimeni nu i-a dat importanță și nu a făcut nimic din lucrarea pe care ar fi trebuit să o facă. Odată, când se pregătea să gătească din nou, bucătarul a luat niște piper ca să-l adauge în mâncare, iar cineva din apropiere l-a văzut și l-a oprit. Sub supravegherea sa strictă, acesta nu a avut ocazia să îl adauge. Conducătorii nu au putut rezolva o problemă atât de mică – ce puteau face atunci? Când bucătarul gătea, ei erau destul de implicați în ceea ce privește degustarea. Mai mulți oameni s-au dus să guste. Era doar o masă obișnuită gătită în casă; ce era de gustat la ea? Sunteți cu toții experți culinari? Dintr-o dată înțelegeți totul după ce ați devenit conducători? Înțelegeți principiile sănătății? Casa lui Dumnezeu a rânduit să faceți voi asta? Când v-am încredințat sau v-am însărcinat cu degustarea mâncării în numele Meu? Sunteți prea lipsiți de rațiune, nu aveți deloc rușine! Oricine are un pic de rușine nu ar face un lucru atât de strigător la cer, atât de dezgustător, atât de lipsit de rațiune. Asta arată că acești indivizi nu au deloc rușine – au gustat mâncare pentru Mine! Nu urmați și nici nu îndepliniți niciunul dintre principiile pe care vi le-am spus. Îi cereți bucătarului să gătească orice vi se pare gustos și vă satisface palatele. Asta înseamnă că gătiți pentru Mine? Nu înseamnă că gătiți pentru voi înșivă? Așa acționați voi în calitate de Conducători? Vă folosiți de orice ocazie pentru a profita, exploatați portițele de scăpare și încercați să Îmi intrați în grații – dacă vreți să Îmi intrați în grații, nu-Mi faceți rău! Nu este acest lucru lipsit de cinste? Nu cumva aveți intenții nepotrivite? Sunt lipsiți de rușine și au intenții nepotrivite, dar totuși se credeau foarte loiali! A fost vreunul dintre lucrurile pe care le-au făcut ceea ce conducătorii ar trebui realmente să facă? (Nu.) Nimic din ceea ce au făcut nu avea vreun standard. Nici măcar nu știau ce mâncare este sănătoasă sau nesănătoasă, dar au crezut că pot veni aici și să joace rolul de experți în sănătate și alimentație pentru Mine! Cine a stabilit că trebuie să încercați mâncarea atunci când gătiți pentru Mine? Biserica are această prevedere? Casa lui Dumnezeu a rânduit asta? Au apărut atât de multe portițe de scăpare în diferite elemente ale lucrării bisericii, atât de mulți oameni au avut înțelegeri greșite despre Dumnezeu și nu au înțeles deloc adevărul, dar voi nu ați rezolvat aceste lucruri. În schimb, v-ați concentrat eforturile într-o zonă atât de mică precum bucătăria, îndeplinindu-vă „responsabilitatea”. Sunteți conducători întru totul falși, sunteți ipocriți! Verificați lucrurile chiar în fața Mea – ce ați înțeles? M-ați consultat? Vă exprimați propria idee sau pe a Mea? Dacă exprimați ideea Mea și Eu v-am cerut să o transmiteți, atunci ar fi fost corecte lucrurile pe care le făceați. Ar fi fost responsabilitatea voastră. Dacă vă exprimați propria idee și nu pe a Mea și îi tot forțați pe alții să o asculte și să o accepte, care este natura acestui lucru? Spuneți-Mi, nu aș fi dezgustat de asta? Eram chiar acolo, iar ei nu au spus nici măcar un cuvânt întrebându-Mă ce lucruri mănânc sau care sunt cerințele Mele – pur și simplu au luat decizii fără aprobarea Mea și au dat ordine în mod arbitrar, pe la spatele Meu. Oare încercau să Mă reprezinte? Asta se întâmplă când conducătorii falși o iau razna făcând lucruri rele, pretinzând că sunt spirituali, pretinzând că iau în considerare povara dată de Dumnezeu, pretinzând că înțeleg adevărul și făcând doar lucruri ipocrite. Nu este acest lucru destul de exagerat? Nu este deja foarte dezgustător și detestabil? (Ba da.) Ați dobândit vreo înțelegere? Ați învățat vreo lecție din asta? Fiecare dintre aceste chestiuni este mai dezgustătoare decât cealaltă și mai există una care este și mai dezgustătoare.
În această iarnă, o persoană cu inimă bună mi-a cumpărat o „frumoasă” haină din puf de gâscă. Nu culoarea sau stilul hainei o făceau să fie frumoasă, ci prețul său ridicat și calitatea superioară; era un articol valoros. Există o zicală printre non-credincioși: „O pană de gâscă trimisă de la o mie de kilometri distanță: poate că darul este mic, dar sentimentul este profund.” Nu numai că această haină era dată din suflet, dar era și foarte scumpă. Înainte să văd haina, auzisem deja că era frumoasă și roșie, cu un design frumos și că părea să fie trainică. Auzisem despre ea, așa că, în mod inevitabil, unele persoane văzuseră deja articolul respectiv – adică, destul de multe persoane îl văzuseră deja, îl evaluaseră cu aproximație și îl examinaseră cu atenție, spunând lucruri precum: „Cunosc această marcă”, „Culoarea este drăguță, chiar este frumoasă!” „După ce vă uitați la ea, aduceți-mi-o și mie să o văd.” Și uite așa, vestea s-a răspândit. Nu știu cât timp a durat ca această veste să ajungă la urechile Mele și ca Eu să aflu câte ceva despre ea. Vedeți care este problema aici? Fără ca Eu să fi văzut haina, aceasta fusese deja văzută, dată din mână în mână și etalată de mulți alți oameni. Nu este aceasta o problemă? Pot oamenii să examineze, să atingă și să etaleze cu nonșalanță lucrurile care Îmi aparțin? (Nu.) Ale cui lucruri pot fi atinse și examinate cu nonșalanță de către oameni? (Nimeni nu ar dori ca acest lucru să se întâmple și nimeni nu ar trebui să facă acest lucru.) Atunci, nu ar trebui ca lucrurile Mele să fie și mai puțin accesibile? Unii oameni spun: „De ce ar trebui să nu fie accesibile? Ești o persoană publică. Oare viețile private ale celebrităților și vedetelor nu sunt întotdeauna expuse? Unde fac sport, unde își fac tratamente de înfrumusețare, cu cine socializează, ce mărci poartă – nu sunt toate aceste lucruri expuse? De ce nu ar fi și ale tale expuse?” Sunt eu o celebritate? Eu nu sunt o celebritate, iar tu nu ești fanul Meu. Cine ești tu? Ești o persoană obișnuită, o ființă creată și un om corupt. Cine sunt Eu? (Dumnezeu.) Nu sunt o persoană publică; nu sunt obligat să îți dezvălui totul, să îți raportez totul sau să te informez despre toate. Așadar, de ce pui mâna pe ceva care Îmi aparține? Nu este dezgustător să faci asta? Te-am însărcinat Eu să verifici și să examinezi acest lucru care îmi aparține? Nu. Cu toate acestea, unii oameni au îndrăznit să o ia și, cu nonșalanță, să o examineze în acest mod nerușinat și chiar să o dea din mână în mână. Cine ți-a dat dreptul să o dai din mână în mână? Este aceasta obligația ta? Dacă nu crezi în Dumnezeu, atunci suntem străini unul pentru celălalt. Pentru că tu crezi în Dumnezeu, EU știu cine ești, dar nu știu cum este familia ta, cum este viața ta de zi cu zi sau care este situația ta financiară și nici nu vreau să știu. Suntem apropiați? Nu sunt cel mai bun prieten al tău, amicul sau camaradul tău. Nu suntem apropiați și nu am ajuns în punctul în care toate lucrurile Mele ar trebui să fie deschise ca să te poți uita prin ele. M-ai lăsa să Mă uit prin toate lucrurile tale și să le etalez pentru ca toată lumea să le vadă și să le atingă? Chiar și atunci când aduci acasă un lucru de la piață, trebuie să îl speli de mai multe ori pentru a-l dezinfecta! Nu sunt dezgustătoare lucrurile pe care alți oameni le-au atins cu nonșalanță? Nu cumva nu ai reușit să te consideri un străin? Cine te-a însărcinat să-mi examinezi haina? Am eu încredere în tine? Te-ai spălat pe mâini înainte să-mi atingi haina cu nesăbuință? Oare nu voi fi dezgustat de tine? Ți-e clar acest lucru? De ce ești atât de nerușinat? Ești atât de lipsit de rațiune! Crezi în Dumnezeu de mai mulți ani și ai auzit atâtea predici; cum de nu ai nici măcar un dram de rațiune? Ai deschis cu nonșalanță ofrande aparținând lui Dumnezeu, ai atins cu nonșalanță hainele Lui, lucruri care Îi aparțineau – ce fel de problemă este aceasta? Cum să nu mă înfurii când văd că ambalajul acestor obiecte a fost deschis și aruncat? Sunt dezgustat de aceste lucruri și îi detest pe acești oameni. Nu vreau să îi mai văd niciodată și cu siguranță nu vreau să relaționez cu acești oameni care sunt mai rău decât porcii și câinii! Nu uita, fiecare persoană are demnitatea ei, iar eu am chiar mai multă. Nu te atinge de lucrurile care Îmi aparțin; altfel, te voi detesta și te voi urî!
La prima vedere, conducătorii falși pot să nu comită rele majore sau să nu fie niște nemernici trădători în toată regula. Cu toate acestea, cel mai detestabil lucru în ceea ce îi privește este faptul că pot vedea că există o lucrare reală de făcut, dar nu o fac, știu foarte bine că nu pot rezolva problemele, dar nu caută adevărul, văd că oamenii răi provoacă tulburări, dar nu se ocupă de ele și, în schimb, se ocupă doar de treburile generale externe. Aceștia supraveghează îndeaproape și gestionează cu strictețe problemele secundare și chestiunile neînsemnate, dar nu fac nicio lucrare legată de intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu și nici nu se preocupă de diverse chestiuni care contravin principiilor adevărului. În schimb, fac doar lucrări care nu au legătură cu adevărul. Aceștia sunt conducători întru totul falși. Conducătorii falși nu cunosc deloc principiile adevărului care sunt implicate în diferitele elemente ale lucrării bisericii. Dacă sunt comparați cu principiile și standardele conducătorilor și lucrătorilor, conducătorii falși sunt niște neghiobi și niște idioți. Indiferent cât de grave sunt problemele care apar în lucrarea bisericii, conducătorii falși nu le pot vedea sau rezolva, chiar dacă apar chiar sub nasul lor, iar Cel de mai sus trebuie să vină și să rezolve singur aceste probleme. Nu sunt acești oameni conducători falși? (Ba da.) Chiar sunt conducători falși. De exemplu, în lucrarea bazată pe text a bisericii, care sunt cărțile care ar trebui corectate și care sunt cele care ar trebui traduse – acestea sunt sarcini cruciale pentru biserică. Există principii cu privire la modul în care trebuie corectate și traduse cărțile? În mod cert, această lucrare are principii, se bazează foarte mult pe principii și chiar trebuie să se aibă părtășie despre ea și să se fie oferită îndrumare în mod specific; dar Conducătorii falși nu pot face această lucrare. Atunci când îi văd pe frați și pe surori ocupați cu îndatoririle lor, ei spun cu ipocrizie: „Lucrarea bazată pe text și lucrarea de traducere sunt deosebit de importante. Ar trebui să puneți suflet ca să faceți bine această lucrare, iar eu voi rezolva orice problemă pe care o aveți.” Atunci când cineva aduce în discuție o problemă, acești conducători falși spun: „Nu înțeleg această problemă. Nu mă pricep la traducerea limbilor străine. Rugați-vă lui Dumnezeu și căutați de la El.” Când cineva aduce în discuție o altă problemă, întrebând: „Nu putem găsi oameni potriviți pentru a traduce anumite limbi, ce ar trebui să facem în această privință?” Conducătorii falși răspund: „Nu mă pricep la chestiunea asta. Ocupați-vă voi de ea.” Poate faptul că spun acest lucru să rezolve problema? Găsesc o scuză și ascund faptul că nu își fac lucrarea, spunând: „Nu mă pricep; nu înțeleg această profesie” și astfel se feresc de problema pe care ar trebui să o rezolve. Acesta este modul în care conducătorii falși lucrează. Atunci când cineva pune o întrebare, Conducătorii falși spun: „Rugați-vă lui Dumnezeu și căutați de la El; eu nu înțeleg această profesie, dar voi o înțelegeți.” Faptul că recunosc că sunt incapabili și că nu înțeleg această profesie poate da impresia de smerenie, dar, în realitate, ei nu pot face deloc lucrarea de conducere. Desigur, faptul că sunt conducători nu înseamnă neapărat că trebuie să înțeleagă orice fel de profesie, dar ar trebui să aibă părtășie clar despre adevărurile-principii necesare pentru a rezolva probleme, indiferent de profesia cu care au legătură acele probleme. Atât timp cât oamenii înțeleg adevărurile-principii, problemele pot fi rezolvate corespunzător. Conducătorii falși folosesc fraza: „Sunt un necunoscător; nu înțeleg profesia aceasta” ca motiv pentru a evita să aibă părtășie despre adevărurile-principii pentru rezolvarea problemelor. Aceasta nu înseamnă că fac lucrare adevărată. Dacă falșii conducători folosesc mereu fraza: „Sunt un necunoscător; nu înțeleg profesia aceasta” ca motiv să evite rezolvarea problemelor, atunci nu sunt potriviți pentru lucrarea de conducere. Cel mai bun lucru pe care ar trebui să-l facă este să-și dea demisia și să lase pe altcineva să le ia locul. Au însă conducătorii falși acest fel de rațiune? Vor fi capabili să-și dea demisia? Nu. Ba chiar gândesc: „De ce spun că nu fac nicio lucrare? Organizez adunări în fiecare zi și sunt atât de ocupat, încât nici nu pot mânca la timp și dorm mai puțin. Cine spune că problemele nu sunt rezolvate? Țin adunări, am părtășie cu ei și le găsesc fragmente din cuvintele lui Dumnezeu.” Să presupunem că îi întrebi: „Cineva a spus că nu poate găsi traducători potriviți pentru anumite limbi. Cum ai rezolvat această problemă specifică?” Ei vor spune: „Le-am spus că nu înțeleg profesia și i-am pus să discute și să se ocupe singuri de problemă.” Apoi îi întrebi: „Această problemă implică cheltuirea ofrandelor și progresul lucrării bisericii. Ei nu pot lua decizii de unii singuri, au nevoie ca tu să iei deciziile și să găsești adevărurile-principii pentru a o rezolva. Ai făcut acest lucru?” Ei vor răspunde: „Cum să nu? Nu am întârziat nicio lucrare. Dacă nu există nimeni care să traducă limba respectivă, atunci ar trebui să traducă o altă limbă!” Vezi tu, conducătorii falși nu pot lucra cu adevărat și, totuși, tot au o grămadă de scuze. Acest lucru chiar este nerușinat și dezgustător! Calibrul tău este foarte slab, nu înțelegi nicio profesie și îți lipsește înțelegerea adevărurilor-principii implicate în fiecare element al lucrării profesionale – la ce bun să te avem drept conducător? Ești pur și simplu un prost și bun de nimic! Întrucât nu poți lucra cu adevărat, de ce mai slujești drept conducător de biserică? Ești pur și simplu lipsit de rațiune. Întrucât nu ești conștient de sine, ar trebui să asculți reacțiile aleșilor lui Dumnezeu și să evaluezi dacă îndeplinești standardele pentru a fi conducător. Și, totuși, conducătorii falși nu se gândesc niciodată la aceste lucruri. Indiferent cât de mult a fost întârziată lucrarea bisericii și cât de multe pierderi au fost provocate pătrunderii în viață a aleșilor lui Dumnezeu în timpul mulților ani în care au slujit drept conducători, lor nu le pasă. Acesta este chipul urât al conducătorilor întru totul falși.
Gândiți-vă la modul în care conducătorii și lucrătorii se ocupă de lucrarea lor – se potrivește cu ceea ce tocmai v-am spus? Există vreunul care nu face lucrare reală și pe care îl puteți discerne ca fiind un conducător fals? Dacă îl discerneți ca fiind un conducător fals, de astăzi înainte ar trebui să nu-l mai tratați ca pe un conducător; ar trebui să-l tratați ca pe orice altă persoană. Acesta este principiul corect al practicii. Unii s-ar putea întreba: „Asta înseamnă să-i discriminăm, să-i subestimăm sau să-i excludem pentru că sunt conducători falși?” Nu, nu înseamnă asta. Ei nu pot face lucrare reală și nu pot decât să rostească niște cuvinte, niște doctrine și niște vorbe goale, pentru a se eschiva și a vă înșela. Acest lucru îți spune un singur lucru, și anume că nu sunt conducătorii tăi. Nu este nevoie să le ceri instrucțiuni pentru orice problemă sau dificultate pe care o întâmpini în lucrarea ta. Dacă este necesar, poți să treci peste ei raportând problema Celui de mai sus și consultându-te cu el în legătură cu modul în care să o gestionezi și să o rezolvi. V-am învățat pe toți calea de practică, dar modul în care acționați depinde de voi. Nu am spus niciodată că toți conducătorii sunt rânduiți dinainte de Dumnezeu, că trebuie să îi asculți și să li te supui și că trebuie să asculți de ei chiar dacă îi discerni ca fiind conducători falși. Nu ți-am spus niciodată asta. Acum am părtășie despre modul în care să discerni conducătorii falși. Atunci când discerni pe cineva ca fiind un conducător fals, poți accepta și da curs spuselor sale dacă acestea sunt corecte și sunt în concordanță cu adevărul. Dacă însă nu poate rezolva o problemă, se eschivează și te înșală, afectând progresul lucrării, atunci nu trebuie să îi accepți conducerea. Dacă tu însuți reușești să înțelegi principiile, atunci ar trebui să acționezi în conformitate cu acestea. Dacă nu le puteți înțelege, șovăiți sau nu sunteți siguri în ceea ce privește principiile, atunci ar trebui să căutați adevărul și să discutați între voi pentru a rezolva problema. Dacă, după ce ați discutat, tot nu puteți lua o decizie, raportați problema Celui de mai sus și consultați-l în legătură cu asta. Toate acestea sunt modalități bune de a aborda problemele – nu există dificultăți care să nu poată fi soluționate.
Haideți să încheiem aici părtășia noastră de astăzi. La revedere!
16 ianuarie 2021