Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

După câteva mii de ani de corupție, omul este insensibil și stupid; a devenit un demon care I se împotrivește lui Dumnezeu, în măsura în care răzvrătirea omului față de Dumnezeu a fost documentată în cărțile de istorie și nici măcar omul însuși nu este capabil să dea socoteală pentru comportamentul lui răzvrătit – căci omul a fost profund corupt de Satana și a fost dus pe cărări greșite de Satana, astfel încât nu știe unde să se întoarcă. Chiar și astăzi, omul tot Îl trădează pe Dumnezeu: când omul Îl vede pe Dumnezeu, Îl trădează și, când nu Îl poate vedea, chiar și atunci Îl trădează. Sunt chiar unii care, după ce au fost martori la blestemele și mânia lui Dumnezeu, tot Îl trădează. Deci, spun că rațiunea omului și-a pierdut funcția originală, iar conștiința omului, de asemenea, și-a pierdut funcția originală. Omul la care Mă uit este o fiară în haine umane, este un șarpe veninos și, indiferent de cât de vrednic de milă încearcă el să apară înaintea ochilor Mei, nu voi fi niciodată milostiv față de el, pentru că omul nu înțelege deloc diferența dintre alb și negru, diferența dintre adevăr și neadevăr. Rațiunea omului este atât de amorțită și, totuși, încă își dorește să obțină binecuvântări; umanitatea lui este atât de plină de rușine și, totuși, încă își dorește să aibă suveranitatea unui rege. Al cui rege ar putea fi oare, cu o astfel de rațiune? Cum ar putea el, cu o astfel de umanitate, să șadă pe un tron? Omul este cu adevărat lipsit de rușine! Este un nefericit îngâmfat! Acelora dintre voi care doriți să obțineți binecuvântări, vă sugerez să găsiți mai întâi o oglindă și să vă priviți reflexia urâtă – ai tu ce îți trebuie ca să fii rege? Ai tu fața cuiva care ar putea obține binecuvântări? Nu a avut loc nici cea mai mică schimbare în firea ta și nu ai pus niciun adevăr în practică și, totuși, încă îți dorești o minunată zi de mâine. Te amăgești singur! Născut pe un pământ atât de murdar, omul a fost grav influențat de societate, a fost influențat de etici feudale și educat la „instituții de învățământ superior”. Gândirea înapoiată, moralitatea coruptă, perspectiva plină de răutate asupra vieții, filosofia josnică pentru interacțiuni lumești, existența aceasta fără nicio valoare, stilul de viață și obiceiurile depravate – toate aceste lucruri au pătruns adânc în inima omului și i-au subminat și atacat grav conștiința. Drept rezultat, omul este și mai departe de Dumnezeu și I se împotrivește Lui mai mult ca niciodată. Firea omului devine mai vicioasă pe zi ce trece și nu există nicio singură persoană care va renunța de bunăvoie la ceva pentru Dumnezeu, nicio singură persoană care I se va supune de bunăvoie lui Dumnezeu și, mai mult chiar, nicio singură persoană care va căuta de bunăvoie arătarea lui Dumnezeu. În schimb, sub puterea Satanei, omul nu face altceva decât să caute plăcere, să se dedea corupției trupului în ținutul noroiului. Chiar și atunci când aud adevărul, cei care trăiesc în întuneric nu se gândesc la cum să îl pună în practică, nici nu sunt înclinați să Îl caute pe Dumnezeu, chiar dacă I-au văzut arătarea. Cum ar putea o omenire atât de depravată să aibă vreo șansă la mântuire? Cum ar putea o omenire atât de decăzută să trăiască în lumină?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „A avea o fire neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu”

Sursa răzvrătirii și împotrivirii omului față de Dumnezeu este faptul că omul a fost corupt de Satana. Din cauza corupției Satanei, conștiința omului a devenit amorțită; el este imoral, gândurile lui sunt decăzute și are un mod de gândire înapoiat. Înainte să fie corupt de Satana, omul I se supunea în mod natural lui Dumnezeu și se supunea cuvintelor Lui după ce le auzea. El avea, în mod natural, o conștiință și o rațiune sănătoasă și, în același timp, o umanitate normală. După ce au fost corupte de Satana, rațiunea, conștiința și umanitatea inițială a omului au devenit inerte și afectate de Satana. Așadar, el și-a pierdut supunerea și dragostea pentru Dumnezeu. Rațiunea omului a devenit aberantă, firea lui a devenit asemenea firii unui animal și răzvrătirea lui față de Dumnezeu este mai frecventă și mai dureroasă. Și, totuși, omul nu este conștient de acest lucru și nu îl recunoaște, ci doar se împotrivește și se răzvrătește orbește. Firea omului este dezvăluită în expresiile rațiunii, înțelegerii și conștiinței lui; pentru că rațiunea și înțelegerea lui nu sunt sănătoase, iar conștiința lui a devenit extrem de inertă, atunci firea lui este una de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Dacă rațiunea și înțelegerea omului nu se pot schimba, atunci schimbările în firea lui sunt în afara oricărei discuții, așa cum este și conformarea cu voia lui Dumnezeu. Dacă rațiunea omului nu este una sănătoasă, el nu-L poate sluji pe Dumnezeu și nu este potrivit să fie folosit de Dumnezeu. „O rațiune normală” se referă la a I te supune lui Dumnezeu și a-I fi credincios, a tânji după Dumnezeu, a fi sigur față de Dumnezeu și a avea o conștiință față de Dumnezeu. Se referă la a avea inima și gândul la Dumnezeu și a nu se împotrivi în mod deliberat lui Dumnezeu. A avea o rațiune aberantă nu este astfel. De când a fost corupt de Satana, omul a născocit anumite noțiuni despre Dumnezeu, nu I-a fost loial și nu a tânjit după El, ca să nu mai spunem de conștiința lui față de Dumnezeu. Omul se împotrivește voit lui Dumnezeu și emite judecăți despre El și, mai mult chiar, aruncă invective asupra Lui, prin spate. Omul Îl judecă pe Dumnezeu prin spatele Său, știind clar că El este Dumnezeu; omul nu are nicio intenție de a I se supune lui Dumnezeu și nu face altceva decât să pretindă și să ceară lucruri absurde de la El. Astfel de oameni – oameni cu o rațiune aberantă – nu sunt capabili să își cunoască propriul comportament josnic sau să își regrete răzvrătirea. Dacă oamenii sunt capabili să se cunoască pe ei înșiși, atunci și-au recâștigat un pic din rațiunea lor; cu cât mai răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu sunt oamenii care încă nu pot să se cunoască pe ei înșiși, cu atât mai puțin au o rațiune sănătoasă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „A avea o fire neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu”

Rivalii lui Dumnezeu despre care vorbesc se referă la aceia care nu Îl cunosc pe Dumnezeu, aceia care Îl recunosc cu vorba, dar cu toate acestea, nu Îl cunosc, aceia care Îl urmează pe Dumnezeu și cu toate acestea, nu I se supun și aceia care se desfată în harul lui Dumnezeu și cu toate acestea, sunt incapabili să mărturisească ferm pentru El. Fără o înțelegere a scopului lucrării lui Dumnezeu ori o înțelegere a lucrării pe care Dumnezeu o face în om, acesta nu poate fi în acord cu voia lui Dumnezeu, nici nu poate mărturisească ferm pentru Dumnezeu. Motivul pentru care omul se împotrivește lui Dumnezeu își are originea, pe de o parte, în firea lui stricată și, pe de altă parte, în ignoranța față de Dumnezeu și lipsa de înțelegere a principiilor după care Dumnezeu lucrează și a voii Lui pentru om. Aceste două aspecte, luate laolaltă, constituie o istorie a împotrivirii oamenilor față de Dumnezeu. Cei începători în credință se împotrivesc lui Dumnezeu pentru că o astfel de împotrivire este în natura lor, în timp ce împotrivirea față de Dumnezeu a celor cu mulți ani în credință rezultă din ignoranța lor față de El, pe lângă firea lor coruptă. În vremea dinainte ca Dumnezeu să devină trup, măsura împotrivirii unui om față de Dumnezeu se baza pe respectarea legilor lăsate de Dumnezeu din cer. De exemplu, în Epoca Legii, oricine nu ținea legile lui Iahve era privit ca cineva care se împotrivea lui Dumnezeu; oricine fura jertfele lui Iahve sau oricine se opunea celor plăcuți lui Iahve, era privit ca cineva care se împotrivea lui Dumnezeu și era ucis cu pietre; oricine nu își respecta tatăl și mama și oricine lovea sau blestema pe cineva era privit ca cineva care nu păzea legile. Și toți aceia care nu păzeau legile lui Iahve erau priviți ca împotrivindu-I-se. Nu a mai fost la fel în Epoca Harului, când oricine se împotrivea lui Isus era privit ca cineva care se împotrivea lui Dumnezeu, iar oricine nu se supunea cuvintelor rostite de Isus erau privit ca cineva care se împotrivea lui Dumnezeu. În vremea aceasta, felul în care era definită împotrivirea față de Dumnezeu a devenit mai precis și mai practic. Pe vremea când Dumnezeu încă nu Se întrupase, măsura împotrivirii omului față de Dumnezeu se stabilea în funcție de faptul dacă omul se închina și privea la Dumnezeul invizibil din ceruri. Felul în care era definită împotrivirea față de Dumnezeu la acea vreme nu era deloc practic, pentru că omul nu Îl putea vedea pe Dumnezeu, nici nu știa cum era chipul lui Dumnezeu sau cum lucra și vorbea El. Omul nu avea niciun fel de noțiuni despre Dumnezeu și credea în Dumnezeu în mod nedeslușit, pentru că Dumnezeu încă nu Se arătase oamenilor. Prin urmare, indiferent cum credea omul în Dumnezeu în imaginația sa, Dumnezeu nu l-a condamnat pe om și nu i-a făcut prea multe cereri, pentru că omul era complet incapabil să-L vadă pe Dumnezeu. Când Dumnezeu devine trup și vine să lucreze printre oameni, toți Îl văd și Îi aud cuvintele și toți văd faptele pe care Dumnezeu le lucrează dinăuntrul corpului Său trupesc. În acel moment, toate noțiunile omului se transformă în spumă. Cât despre cei care L-au văzut pe Dumnezeu arătându-Se în trup, nu vor fi condamnați dacă sunt dornici să I se supună, pe când cei care I se împotrivesc dinadins vor fi considerați adversari ai lui Dumnezeu. Astfel de oameni sunt antihriști, dușmani care se împotrivesc intenționat lui Dumnezeu. Cei care nutresc noțiuni cu privire la Dumnezeu, dar tot sunt pregătiți și dornici să I se supună, nu vor fi condamnați. Dumnezeu condamnă omul pe baza intențiilor și acțiunilor lui, niciodată pentru gândurile și ideile lui. Dac-ar fi ca El să condamne omul pe baza gândurilor și ideilor acestuia, atunci nici măcar o persoană nu ar putea scăpa din mâinile pline de mânie ale lui Dumnezeu. Aceia care se împotrivesc cu bună știință Dumnezeului întrupat vor fi pedepsiți pentru lipsa lor de supunere. În privința acestor oameni care se împotrivesc lui Dumnezeu cu bună știință, împotrivirea lor ia naștere din faptul că nutresc noțiuni despre Dumnezeu, lucru ce duce, la rândul său, la acțiuni care perturbă lucrarea lui Dumnezeu. Acești oameni opun rezistență și distrug intenționat lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu doar că au noțiuni despre Dumnezeu, dar se și implică în activități care Îi perturbă lucrarea, iar din acest motiv, oamenii de acest fel vor fi condamnați. Aceia care nu perturbă cu bună știință lucrarea lui Dumnezeu nu vor fi condamnați ca și păcătoși, pentru că ei sunt capabili să se supună de bunăvoie și să nu se implice în activități care cauzează perturbare și tulburare. Oamenii ca aceștia nu vor fi condamnați. Cu toate acestea, când oamenii au experimentat lucrarea lui Dumnezeu mulți ani, dacă ei continuă să nutrească noțiuni despre Dumnezeu și rămân incapabili să cunoască lucrarea Dumnezeului întrupat și dacă, oricât de mulți ani au experimentat lucrarea Lui, ei continuă să fie plini de noțiuni despre Dumnezeu și încă sunt incapabili să ajungă să-L cunoască, atunci, chiar dacă nu se angajează în activități perturbatoare, inimile lor tot sunt pline de nenumărate noțiuni despre Dumnezeu și, chiar dacă astfel de noțiuni nu devin evidente, oameni ca aceștia nu sunt nicicum de folos lucrării lui Dumnezeu. Ei nu sunt capabili să predice Evanghelia pentru Dumnezeu sau să mărturisească ferm pentru El. Oameni ca aceștia nu sunt buni de nimic și sunt imbecili. Pentru că nu Îl cunosc pe Dumnezeu și, în plus, sunt întru totul incapabili să se lepede de noțiunile lor despre El, ei sunt, prin urmare, condamnați. Se poate spune astfel: e normal ca începătorii în credință să dețină noțiuni despre Dumnezeu sau să nu știe nimic despre El, dar pentru cineva care a crezut în Dumnezeu mulți ani și a experimentat o bună parte din lucrarea Lui, nu ar fi normal ca o astfel de persoană să continue să dețină noțiuni și ar fi și mai puțin normal ca aceasta să nu aibă nicio cunoaștere de Dumnezeu. Din pricina faptului că aceasta nu e o stare normală, ei sunt condamnați. Acești oameni anormali sunt cu toții gunoaie; ei cei ce I se împotrivesc cel mai mult lui Dumnezeu și care s-au bucurat de harul lui Dumnezeu degeaba. Toți oamenii de acest fel vor fi alungați la sfârșit!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”

Să știți că vă opuneți lucrării lui Dumnezeu sau vă folosiți propriile noțiuni pentru a măsura lucrarea de astăzi, pentru că nu cunoașteți principiile lucrării lui Dumnezeu și din cauza nesăbuinței cu care tratați lucrarea Duhului Sfânt. Opoziția voastră față de Dumnezeu și obstrucționarea lucrării Duhului Sfânt sunt cauzate de noțiunile și inerenta voastră aroganță. Nu pentru că lucrarea lui Dumnezeu este greșită, ci pentru că voi sunteți în mod natural prea răzvrătiți. După ce își găsesc credința în Dumnezeu, unii oameni nu pot nici măcar să spună cu siguranță de unde a venit omul, și totuși ei îndrăznesc să țină discursuri publice, evaluând bunele și relele lucrării Duhului Sfânt. Chiar le țin predici apostolilor care au lucrarea cea nouă a Duhului Sfânt, făcând comentarii și vorbind când nu trebuie; umanitatea lor este prea josnică și nu au nici cea mai mică urmă de rațiune. Nu va veni ziua când asemenea oameni vor fi disprețuiți și respinși de lucrarea Duhului Sfânt și vor fi arși de focurile iadului? Ei nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu, dar în schimb Îi critică lucrarea și încearcă și să-L învețe pe Dumnezeu cum să lucreze. Cum pot asemenea oameni lipsiți de rațiune să-L cunoască pe Dumnezeu? Omul ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu în timpul procesului de căutare și experimentare; nu prin a critica după bunul plac ajunge omul să-L cunoască pe Dumnezeu prin luminarea Duhului Sfânt. Cu cât devine mai precisă cunoașterea lui Dumnezeu de către oameni, cu atât mai puțin I se opun. Dimpotrivă, cu cât mai puțin Îl cunosc oamenii pe Dumnezeu, cu atât este mai probabil ca ei să I se opună. Noțiunile tale, vechea ta natură și umanitatea, caracterul și perspectiva ta morală sunt capitalul cu care Îi reziști lui Dumnezeu și, cu cât etica ta e mai coruptă, cu cât calitățile tale sunt mai odioase și cu cât umanitatea ta este mai josnică, cu atât mai mult ești dușmanul lui Dumnezeu. Cei care au noțiuni puternice și o fire neprihănită de sine sunt încă și mai mult în vrăjmășie cu Dumnezeul întrupat; asemenea oameni sunt anticriști. Dacă noțiunile tale nu sunt corectate, atunci ele vor fi mereu împotriva lui Dumnezeu; nu vei fi niciodată compatibil cu Dumnezeu și vei fi pentru totdeauna separat de El.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu”

Oricine nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu e cineva care I se împotrivește, iar cineva care a ajuns să înțeleagă scopul lucrării lui Dumnezeu, dar încă nu caută să-L mulțumească pe Dumnezeu, va fi cu atât mai mult socotit un adversar al lui Dumnezeu. Există cei care citesc Biblia în bisericile mari și o recită cât e ziua de lungă și, totuși, niciunul dintre ei nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu e capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; cu atât mai puțin poate vreunul dintre ei să fie în concordanță cu voia lui Dumnezeu. Sunt cu toții oameni fără valoare, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-I dea lecții lui Dumnezeu. Ei I se împotrivesc voit lui Dumnezeu chiar și în timp ce Îi poartă stindardul. Pretinzând credința în Dumnezeu, ei tot mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți oamenii ca aceștia sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care intenționat îi perturbă pe cei care încearcă să umble pe calea cea dreaptă și obstacole care îi împiedică pe cei ce Îl caută pe Dumnezeu. Pot părea să aibă „o constituție zdravănă”, dar cum să știe adepții lor că ei nu sunt alții decât antihriști care îi conduc pe oameni să se împotrivească lui Dumnezeu? Cum să știe adepții lor că aceștia sunt diavoli vii dedicați devorării sufletelor umane? Aceia care se stimează nespus în prezența lui Dumnezeu sunt cei mai abjecți dintre oameni, în timp ce aceia care se cred modești sunt cei mai onorați. Și aceia care cred că ei cunosc lucrarea lui Dumnezeu și care, mai mult, sunt în stare să proclame altora lucrarea lui Dumnezeu în sunet de fanfară chiar în timp ce se uită direct la El – aceștia sunt cei mai ignoranți oameni. Astfel de oameni sunt fără mărturia lui Dumnezeu, aroganți și plini de îngâmfare. Aceia care cred că au prea puțină cunoaștere de Dumnezeu, în ciuda faptului că au experiență reală și cunoștințe practice despre El, sunt cei mai iubiți de El. Doar astfel de oameni au o mărturie adevărată și sunt cu adevărat capabili să fie desăvârșiți de Dumnezeu. Aceia care nu înțeleg voia lui Dumnezeu sunt adversarii lui Dumnezeu; aceia care înțeleg voia lui Dumnezeu și totuși, nu practică adevărul, sunt adversarii lui Dumnezeu; aceia care mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu și totuși, merg împotriva esenței cuvintelor lui Dumnezeu, sunt adversarii lui Dumnezeu; aceia care au noțiuni despre Dumnezeul întrupat și, în plus, le trece prin minte să se dedea răzvrătirii sunt adversarii lui Dumnezeu; aceia care Îl supun judecății pe Dumnezeu sunt adversarii lui Dumnezeu; și oricine e incapabil să Îl cunoască pe Dumnezeu sau să fie martor pentru El, este un adversar al lui Dumnezeu. Așa că vă îndemn: dacă aveți într-adevăr credința că puteți să umblați pe această cărare, atunci continuați să o urmați. Dar dacă nu vă puteți abține de la a vă împotrivi lui Dumnezeu, atunci ar fi mai bine să plecați până nu e prea târziu. Altfel, șansa ca lucrurile să ia o întorsătură rea pentru voi sunt extrem de mari, pentru că natura voastră e pur și simplu prea stricată. Din loialitate sau supunere sau o inimă care însetează după dreptate și adevăr, nu aveți niciun strop și nicio iotă. Se poate spune că situația voastră înaintea lui Dumnezeu este într-o totală dezordine. Nu puteți să respectați ceea ce se cuvine să respectați și sunteți incapabili să spuneți ce se cuvine să fie spus. Ceea ce se cuvine să puneți în practică, ați eșuat să puneți în practică; iar funcția pe care se cuvine să o îndepliniți, ați fost incapabili să o îndepliniți. Nu aveți loialitatea, conștiința, supunerea sau fermitatea care se cuvin. Nu ați îndurat suferința pe care se cade să o îndurați și nu aveți credința care se cuvine. Mai simplu spus, sunteți lipsiți total de orice merit: nu vă e rușine să continuați să trăiți? Lăsați-mă să vă conving că ar fi mai bine pentru voi să închideți ochii pentru odihna veșnică, scutindu-L astfel pe Dumnezeu să-Și facă griji din cauza voastră și să sufere de dragul vostru. Credeți în Dumnezeu și totuși, nu Îi cunoașteți voia; mâncați și beți cuvintele lui Dumnezeu și totuși, nu sunteți capabili să respectați ceea ce Dumnezeu cere de la om. Credeți în Dumnezeu și totuși, nu Îl cunoașteți și rămâneți în viață fără un scop la care să năzuiți, fără nicio valoare, fără nicio semnificație. Trăiți ca ființe umane și totuși, nu aveți nicio conștiință, integritate sau credibilitate în cea mai mică măsură – vă mai puteți numi ființe umane? Credeți în Dumnezeu și totuși, Îl înșelați; mai mult, luați banii lui Dumnezeu și mâncați din jertfele care Îi sunt făcute Lui. Și totuși, la sfârșit, tot nu reușiți să arătați nici considerația cea mai mică pentru sentimentele lui Dumnezeu sau cea mai palidă conștiință față de El. Nu puteți îndeplini nici cea mai neînsemnată dintre poruncile lui Dumnezeu. Vă mai puteți numi ființe umane? Mâncați mâncarea cu care vă aprovizionează Dumnezeu și respirați oxigenul pe care El vi-l dă, vă bucurați de harul Său, totuși, la final, nu aveți nici minima cunoaștere de Dumnezeu. Dimpotrivă, ați devenit niște neisprăviți care I se împotrivesc lui Dumnezeu. Nu vă face asta niște dobitoace chiar mai prejos decât un câine? Printre animale, există vreunele care sunt mai malițioase decât voi?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”

Dacă ai crezut în Dumnezeu timp de mulți ani și totuși nu I te-ai supus niciodată și nu accepți întregimea cuvintelor Lui, și ceri în schimb ca Dumnezeu să ți Se supună ție și să acționeze conform noțiunilor tale, atunci ești cel mai răzvrătit dintre toți și ești un non-credincios. Cum ar putea astfel de oameni să reușească să se supună lucrării și cuvintelor lui Dumnezeu care nu se conformează noțiunilor omului? Cei mai răzvrătiți dintre toți sunt cei care intenționat Îl sfidează pe Dumnezeu și I se împotrivesc. Ei sunt dușmanii lui Dumnezeu, antihriștii. Ei au mereu o atitudine de ostilitate față de noua lucrare a lui Dumnezeu; nu au niciodată nici cea mai mică înclinație de a se supune și nici nu s-au supus ori s-au smerit vreodată de bunăvoie. Ei se înalță pe sine înaintea altora și nu se supun niciodată nimănui. Înaintea lui Dumnezeu, se consideră cei mai buni la predicarea cuvântului și cei mai pricepuți la a lucra asupra altora. Ei nu renunță niciodată la „averile” din posesia lor, ci le consideră niște moșteniri de familie pentru închinare, pentru a predica altora despre ele și le folosesc pentru a ține prelegeri acelor nesăbuiți care îi idolatrizează. Există într-adevăr un anumit număr de oameni ca aceștia în biserici. Se poate spune că ei sunt „eroi neîmblânziți”, care, generație după generație, poposesc în casa lui Dumnezeu. Ei pretind că predicarea cuvântului (doctrinei) este datoria lor supremă. An de an și generație după generație, aceștia își practică, impunând cu tărie, datoria lor „sacră și inviolabilă”. Nimeni nu îndrăznește să-i atingă; nici o singură persoană nu îndrăznește să le reproșeze deschis. Ei devin „împărați” în casa lui Dumnezeu, alergând frenetic pe măsură ce îi tiranizează pe ceilalți din epocă în epocă. Această ceată de diavoli caută să se unească și să-Mi distrugă lucrarea; cum pot permite acestor diavoli vii să existe în fața ochilor Mei? Nici măcar cei care sunt supuși doar pe jumătate nu pot să continue până la capăt, cu atât mai puțin acești tirani fără cea mai neînsemnată urmă de supunere în inimile lor! Lucrarea lui Dumnezeu nu este câștigată de om cu ușurință. Chiar și folosindu-și toată puterea pe care o au, oameni pot să câștige doar o părticică din ea, permițându-le în cele din urmă să fie desăvârșiți. Ce se întâmplă atunci cu copiii arhanghelului care caută să distrugă lucrarea lui Dumnezeu? Nu au ei oare o speranță și mai mică de a fi câștigați de Dumnezeu? Scopul Meu în a face lucrarea de cucerire nu este numai de a cuceri de dragul cuceririi, ci de a cuceri pentru a descoperi neprihănirea și nelegiuirea, pentru a obține dovada pedepsirii omului, pentru a-i condamna pe cei răi și, mai mult, scopul Meu e de a cuceri de dragul desăvârșirii celor care se supun de bună voie. În cele din urmă, toate vor fi despărțite după felul lor, iar cei care sunt desăvârșiți vor fi aceia ale căror gânduri și idei sunt pline de supunere. Aceasta este lucrarea care va fi săvârșită în cele din urmă. Între timp, cei ale căror acțiuni sunt răzvrătite vor fi pedepsiți și trimiși să ardă în flăcări, țintele blestemelor eterne. Când va veni acel timp, acei „eroi măreți și neîmblânziți” din veacurile trecute vor deveni cei mai netrebnici și cei mai ocoliți „slabi și neputincioși fricoși”. Doar acest lucru poate arăta fiecare aspect al dreptății lui Dumnezeu și firea Lui de neofensat de către om și doar acest lucru poate calma ura din inima Mea. Oare nu sunteți de acord că toate acestea sunt drepte?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu”

Toți cei care nu caută să I se supună lui Dumnezeu în credința lor se împotrivesc Lui. Dumnezeu le cere oamenilor să caute adevărul, să înseteze după cuvintele Sale, să mănânce și să bea cuvintele Lui și să le pună în practică, pentru a reuși să I se supună lui Dumnezeu. Dacă acestea sunt adevăratele tale intenții, atunci Dumnezeu sigur te va înălța și sigur va fi milostiv față de tine. Acest lucru este cert și de neschimbat. Dacă intenția ta nu este să I te supui lui Dumnezeu și ai alte scopuri, atunci tot ceea ce spui și faci – rugăciunile tale către Dumnezeu și chiar fiecare dintre acțiunile tale – va fi potrivnic Lui. S-ar putea să vorbești frumos și să fii blând, acțiunile și expresiile tale să pară cuviincioase, iar tu să pari supus, dar, când vine vorba de intențiile și părerile tale asupra credinței în Dumnezeu, toate lucrurile pe care le faci se opun lui Dumnezeu; tot ceea ce faci este rău. Oamenii care par ascultători precum oile, dar ale căror inimi adăpostesc intenții rele, sunt lupi îmbrăcați în haine de oi. Ei Îl ofensează pe Dumnezeu în mod direct și Dumnezeu nu va cruța pe niciunul dintre ei. Duhul Sfânt îi va dezvălui pe fiecare dintre ei și va arăta tuturor că toți aceia care sunt ipocriți vor fi cu siguranță disprețuiți și respinși de Duhul Sfânt. Nu te îngrijora: Dumnezeu le va cere socoteală tuturor și îl va înlătura pe fiecare în parte.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „În credința ta în Dumnezeu ar trebui să I te supui lui Dumnezeu”

Oamenii au firi corupte și, chiar dacă au hotărârea de a se supune lui Dumnezeu, supunerea lor este limitată; este relativă și, de asemenea, este ocazională, trecătoare și condiționată. Nu este absolută. Având o fire coruptă, răzvrătirea lor este deosebit de mare. Îl recunosc pe Dumnezeu, dar nu I se pot supune și sunt dispuși să-I asculte cuvintele, dar nu se pot supune acestora. Știu că Dumnezeu este bun și vor să-L iubească, dar nu pot. Nu-L pot asculta întru totul pe Dumnezeu, nu-L pot lăsa să orchestreze totul și continuă să facă alegeri proprii, să nutrească intenții și motive proprii și să aibă planuri, idei și modul propriu de a face lucrurile. Faptul că au un mod propriu de a face lucrurile și metode proprii înseamnă că nu se pot supune în niciun caz lui Dumnezeu. Pot doar să acționeze potrivit ideilor proprii și să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Atât de rebeli sunt oamenii! Prin urmare, natura omului nu constă doar în simple firi corupte, cum sunt neprihănirea de sine, înfumurarea și mândria superficială sau în minciunile și amăgirile ocazionale față de Dumnezeu; în schimb, esența omului a devenit deja esența Satanei. Cum L-a trădat atunci arhanghelul pe Dumnezeu? Și cum sunt oamenii din zilele noastre? Să fim sinceri, indiferent dacă puteți sau nu accepta, oamenii din zilele noastre nu doar Îl trădează în totalitate pe Dumnezeu așa cum a făcut Satana, dar sunt și de-a dreptul ostili lui Dumnezeu în inimile, gândirea și ideologiile lor. Aceasta e coruperea omenirii de către Satana și transformarea ei în diavoli; oamenii au devenit cu adevărat progeniturile Satanei. Poate veți spune: „Nu suntem ostili față de Dumnezeu. Ascultăm tot ce spune Dumnezeu.” Este superficial; pare că asculți tot ce spune Dumnezeu. De fapt, când am părtășie și vorbesc în mod formal, cei mai mulți oameni nu au noțiuni și sunt cuminți și ascultători, dar când vorbesc și fac lucruri în umanitatea normală sau când trăiesc și acționez în umanitatea normală, ei încep să aibă noțiuni. Deși vor să-Mi facă loc în inimile lor, nu Mă pot primi și, indiferent cum am părtășie despre adevăr, ei nu pot renunța la noțiunile lor. Asta arată că omul se poate supune lui Dumnezeu doar relativ, nu absolut. Știi că El este Dumnezeu și știi că Dumnezeu întrupat trebuie să aibă umanitate normală, deci de ce nu I te poți supune în mod absolut? Dumnezeu devenit trup este Hristos, Fiul Omului; El are atât divinitate, cât și umanitate normală. La exterior, are umanitate normală, dar divinitatea Sa trăiește și lucrează în această umanitate normală. Acum, Dumnezeu a devenit trup ca Hristos, având divinitate și umanitate. Cu toate acestea, unii oameni se pot supune doar unei părți din cuvintele și lucrarea Lui divină, considerând doar cuvintele Sale divine și limbajul profund drept cuvintele lui Dumnezeu, neținând seama de o parte din cuvintele și lucrarea Sa în umanitate normală. Unii oameni chiar au idei și noțiuni în inimile lor, crezând că doar limbajul Lui divin este cuvântul lui Dumnezeu și că limbajul Lui omenesc nu este. Pot astfel de oameni să accepte toate adevărurile pe care le exprimă Dumnezeu? Pot ei să fie purificați și desăvârșiți de Dumnezeu? Nu pot, deoarece astfel de oameni au un mod absurd de a înțelege și nu pot obține adevărul. Pe scurt, lumea interioară a omului este extrem de complexă, iar aceste situații de răzvrătire sunt deosebit de complicate – nu este nevoie să dezvoltăm acest subiect.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Odată ce oamenii au devenit aroganți în natura și esența lor, pot adeseori să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu și să I se împotrivească, să nu ia aminte la cuvintele Lui, să genereze noțiuni despre El, să facă lucruri care-L trădează și care mărturisesc pentru ei înșiși și îi înalță pe ei. Spui că nu ești arogant, dar să presupunem că ți s-a dat o biserică și ți s-a permis să o conduci; să presupunem că Eu nu te-am emondat și că nimeni din familia lui Dumnezeu nu te-a criticat sau nu te-a ajutat: după ce ai condus-o o vreme, i-ai aduce pe oameni la picioarele tale și i-ai face să asculte de tine, chiar până în punctul în care te-ar admira și venera. Și de ce ai face asta? Acest lucru ar fi determinat de natura ta; nu ar fi altceva decât o dezvăluire naturală. Nu trebuie să afli asta de la ceilalți, și nici ca ei să te învețe acest lucru. Nu e nevoie ca ceilalți să te instruiască sau să te constrângă să faci asta; acest tip de situație se produce în mod firesc. Tot ceea ce faci are legătură cu a-i determina pe oameni să te înalțe, să te slăvească, să te venereze, să asculte de tine și să te asculte în toate lucrurile. A-ți permite să fii un lider în mod natural dă naștere acestei situații și nu poate fi schimbată. Și cum ia naștere această situație? Este determinată de natura arogantă a omului. Manifestarea aroganței este răzvrătire și împotrivire față de Dumnezeu. Când oamenii sunt aroganți, îngâmfați și neprihăniți de sine, tind să-și înființeze propriile împărății independente și să facă lucrurile în orice fel doresc. De asemenea, îi aduc pe ceilalți în propriile lor mâini și îi atrag în îmbrățișările lor. Faptul că oamenii sunt capabili să facă astfel de lucruri arogante dovedește, pur și simplu, că esența naturii lor arogante este cea a Satanei; este cea a arhanghelului. Când aroganța și îngâmfarea lor ating un anumit nivel, ei nu mai au un loc pentru Dumnezeu în inimile lor, iar Dumnezeu este dat deoparte. Atunci, ei își doresc să fie Dumnezeu, să-i facă pe oameni să asculte de ei și devin arhanghelul. Dacă deții o astfel de natură satanică arogantă, Dumnezeu nu va avea loc în inima ta. Chiar dacă tu crezi în Dumnezeu, El nu te va mai recunoaște, te va vedea ca pe o persoană rea și te va elimina.

Noi am predicat Evanghelia în mod repetat multor lideri din cercurile religioase, dar, indiferent de modul în care avem părtășie cu ei despre adevăr, ei nu vor să-l accepte. De ce este așa? Pentru că aroganța a devenit a doua natură a lor și Dumnezeu nu mai are un loc în inimile lor. Unii oameni pot spune: „Oamenii aflați sub conducerea unor anumiți pastori din lumea religioasă au într-adevăr multă determinare; e ca și cum Îl au pe Dumnezeu în mijlocul lor.” Crezi că a avea entuziasm înseamnă a avea motivație? Indiferent cât de mărețe ar putea suna teoriile acelor pastori, Îl cunosc ei oare pe Dumnezeu? Dacă s-ar teme cu adevărat de Dumnezeu în adâncul lor, ar face ca oamenii să-i urmeze și să-i înalțe? I-ar putea controla pe alții? Ar îndrăzni să-i împiedice pe alții să caute adevărul și să cerceteze calea adevărată? Dacă ei cred că oile lui Dumnezeu sunt de fapt ale lor, că ele ar trebui toate să asculte de ei, atunci asta nu înseamnă că se văd pe ei înșiși drept Dumnezeu? Astfel de oameni sunt chiar mai răi decât fariseii. Nu sunt ei adevărați antihriști? Prin urmare, aroganța lor este fatală și îi poate împinge să comită acte de trădare. Printre voi nu se întâmplă astfel de lucruri? Puteți să ademeniți oamenii în acest fel? Ai putea, doar că nu ți s-a dat ocazia și ești încontinuu emondat, deci nu ai îndrăzni. Unii oameni se și preamăresc în moduri ocolite, dar au un fel foarte inteligent de a vorbi, deci oamenii obișnuiți nu pot discerne acest lucru. Unii oameni sunt atât de aroganți, încât spun: „Este inacceptabil ca altcineva să conducă această biserică! Dumnezeu trebuie să treacă prin mine ca să ajungă aici și El nu vă poate predica decât după ce I-am explicat situația acestei biserici. În afară de mine, nimeni altcineva nu poate să vină aici și să vă ude.” Care este intenția din spatele acestei afirmații? Ce fel de fire dezvăluie asta? Este aroganță. Când oamenii acționează așa, comportamentul lor este de împotrivire și de răzvrătire față de Dumnezeu. Deci natura arogantă a oamenilor hotărăște că aceștia se vor preamări, se vor răzvrăti împotriva lui Dumnezeu și-L vor trăda, îi vor ademeni și îi vor ruina pe alții și se vor ruina pe ei înșiși. Dacă mor fără să se fi căit, în cele din urmă, ei vor fi eliminați. Nu este periculos pentru o persoană să aibă o fire arogantă? Dacă are o fire arogantă, dar poate să accepte adevărul, atunci, încă mai sunt șanse să fie mântuită. Trebuie să treacă prin judecată și mustrare și să se elibereze de firea lor coruptă, pentru a obține adevărata mântuire.

Unii oameni spun mereu: „De ce folosește Dumnezeu judecata și mustrarea pentru a mântui oamenii în zilele de pe urmă? De ce sunt cuvintele judecății atât de severe?” Există o zicală, pe care poate o cunoașteți: „Lucrarea lui Dumnezeu variază de la un individ la altul; este flexibilă, iar El nu aderă la reglementări.” Lucrarea de judecată și de mustrare din zilele de pe urmă vizează în principal natura arogantă a oamenilor. Aroganța include multe lucruri, multe firi corupte; judecata și mustrarea vizează direct acest cuvânt, „aroganță,” în scopul de a înlătura total firea arogantă a oamenilor. În cele din urmă, oamenii nu se vor răzvrăti împotriva lui Dumnezeu și nici nu I se vor împotrivi, deci nu vor încerca să-și înființeze propriile împărății independente, nici nu se vor preamări sau nu vor mărturisi pentru sine, nu vor acționa într-un mod josnic, nici nu vor avea cerințe extravagante de la Dumnezeu – în acest fel, ei s-au eliberat de firea lor arogantă.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „O natură arogantă stă la originea împotrivirii omului față de Dumnezeu”

Deși, la suprafață, crezi în Dumnezeu și îți faci datoria, gândurile, opiniile, modurile lumești și satanice de a interacționa cu oamenii și firea coruptă din tine nu au fost niciodată îndepărtate și încă ești plin de lucruri satanice. Încă trăiești conform acelor lucruri, de aceea ești încă mic în statură. Încă ești într-o etapă periculoasă; încă nu ești nici protejat, nici în siguranță. Atât timp cât ai o fire satanică, vei continua să I te împotrivești lui Dumnezeu și să-L trădezi. Pentru a rezolva această problemă, trebuie mai întâi să înțelegi ce lucruri sunt rele și sunt ale Satanei, cum sunt ele dăunătoare, de ce face Satana aceste lucruri, ce fel de otravă îndură oamenii când le acceptă și ce se va alege de acei oameni, precum și ce fel de persoane le cere Dumnezeu oamenilor să fie, ce lucruri țin de umanitatea normală, ce lucruri sunt pozitive și ce lucruri sunt negative. Vei avea o cale doar dacă ai discernământ și ești capabil să vezi clar aceste lucruri. Mai mult, privind partea pozitivă, trebuie să îți și faci datoria în mod proactiv, în timp ce-ți oferi sinceritatea și loialitatea. Nu fi alunecos și nu lenevi, nu-ți aborda datoria sau ce ți-a încredințat Dumnezeu din perspectiva non-credincioșilor sau cu filosofiile Satanei. Trebuie să mănânci și să bei mai mult din cuvintele lui Dumnezeu, să cauți să înțelegi toate aspectele adevărului și să înțelegi clar importanța de a face o datorie, iar apoi, să practici și să pătrunzi în toate aspectele adevărului în timp ce-ți faci datoria și să ajungi, treptat, să-L cunoști pe Dumnezeu, lucrarea Lui și firea Lui. În acest fel, fără să știi, starea ta interioară se va schimba, vor fi mai multe lucruri pozitive și active în tine și mai puține lucruri negative și pasive, iar abilitatea ta de a discerne lucruri va deveni mai puternică decât era înainte. Când vei crește în statură într-o asemenea măsură, vei avea discernământ cu privire la tot felul de oameni, evenimente și lucruri din lumea aceasta și vei fi capabil să recunoști esența problemelor. Dacă ai vedea un film făcut de non-credincioși, ai fi capabil să percepi de ce otrăvuri ar putea fi oamenii afectați după ce-l urmăresc, precum și ce intenționează Satana să insufle și să planteze în oameni prin aceste mijloace și tendințe și ce intenționează să erodeze în oameni. Treptat, vei fi capabil să recunoști aceste lucruri. Nu vei fi otrăvit după ce vei urmări filmul și vei avea discernământ cu privire la el – atunci vei avea, cu adevărat, statură.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Credința în Dumnezeu trebuie să înceapă cu a înțelege tendințele rele ale lumii”

Mulți oameni au urmat și au crezut întotdeauna în acest mod; s-au comportat bine cât timp L-au urmat pe Dumnezeu, dar acest lucru nu stabilește ce se va întâmpla în viitor. Acest lucru se datorează faptului că tu nu ești niciodată conștient de punctul slab al omului sau de lucrurile care sunt în natura omului și care pot ajunge să se opună lui Dumnezeu, iar tu rămâi ignorant față de aceste lucruri înainte ca ele să te ducă la dezastru. Faptul că problema naturii tale care se opune lui Dumnezeu rămâne nerezolvată te duce la dezastru și este posibil ca, atunci când călătoria ta se va încheia și lucrarea lui Dumnezeu se va termina, tu să faci lucruri care se opun cel mai mult lui Dumnezeu și să spui lucruri hulitoare la adresa Lui și, astfel, vei fi condamnat și eliminat. În momentul final, în cel mai periculos moment, Petru a încercat să scape. În acel moment, el nu a înțeles voia lui Dumnezeu și a plănuit să supraviețuiască și să facă lucrarea bisericilor. Mai târziu, Isus i s-a arătat și i-a spus: „Ai vrea să fiu răstignit încă o dată pentru tine?” Petru a înțeles atunci voia lui Dumnezeu și s-a grăbit să asculte. Să presupunem că, în acel moment, el ar fi avut propriile cereri și ar fi spus: „Nu vreau să mor acum, mă tem de durere. Nu ai fost răstignit pentru noi? De ce îmi ceri să fiu răstignit eu? Pot fi cruțat de la răstignire?” Dacă ar fi făcut astfel de cereri, atunci calea pe care mersese ar fi fost în zadar. Dar Petru fusese întotdeauna o persoană care a ascultat de Dumnezeu și a căutat voia Lui și, în cele din urmă, el a înțeles voia lui Dumnezeu și s-a supus complet. Dacă Petru nu ar fi căutat voia lui Dumnezeu și ar fi acționat conform propriei sale gândiri, atunci ar fi mers pe calea greșită. Oamenii nu au resursele necesare pentru a înțelege direct voia lui Dumnezeu, dar dacă nu ascultă după ce au înțeles adevărul, atunci Îl trădează pe Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Oamenii fac prea multe cereri de la Dumnezeu”

Oamenii nu își pot schimba singuri firea; ei trebuie să fie supuși judecății, mustrării, suferinței și rafinării cuvintelor lui Dumnezeu sau să fie disciplinați și emondați prin cuvintele Lui. Doar după aceea pot să ajungă la supunerea și devotamentul față de Dumnezeu și să nu mai fie superficiali față de El. Sub rafinarea cuvintelor lui Dumnezeu se schimbă firile oamenilor. Doar prin dezvăluirea, judecata, disciplinarea și emondarea din cuvintele Lui nu vor mai îndrăzni ei să acționeze nechibzuit și, în schimb, vor deveni calmi și liniștiți. Cel mai important lucru este că sunt capabili să se supună cuvintelor actuale ale lui Dumnezeu și lucrării Sale și, chiar dacă nu este conform noțiunilor umane, ei pot să lase la o parte aceste noțiuni și să se supună de bunăvoie.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei a căror fire s-a schimbat sunt aceia care au intrat în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu”

Prin judecata și mustrarea prin cuvânt, omul ajunge să fie câștigat de Dumnezeu, iar prin folosirea cuvântului, ajunge să rafineze, să judece și să dezvăluie că toată necurăția, noțiunile, motivele și aspirațiile individuale din inima omului sunt complet revelate. […] De exemplu, când oamenii și-au dat seama că se trag din Moab, au făcut plângeri, au încetat să-și urmeze viața și au devenit absolut negativi. Nu arată aceasta că umanitatea încă este incapabilă să se supună pe deplin stăpânirii lui Dumnezeu? Nu este aceasta exact firea lor coruptă satanică? Când tu nu ai fost supus mustrării, mâinile ți-au fost ridicate mai sus decât toate celelalte, chiar și decât ale lui Isus. Iar voi ați strigat cu voce tare: „Fii un fiu preaiubit al lui Dumnezeu! Fii un intim al lui Dumnezeu! Mai degrabă am muri decât să ne plecăm Satanei! Răzvrătește-te împotriva vechiului Satana! Răzvrătește-te împotriva marelui balaur roșu! Fie ca marele balaur roșu să cadă în mod abject de la putere! Fie ca Dumnezeu să ne facă să fim compleți!” Plânsetele voastre au fost mai puternice decât toate celelalte. Dar apoi a venit vremea mustrării și, încă o dată, firea coruptă a umanității a fost dezvăluită. Apoi, strigătele lor au încetat, iar hotărârea lor a slăbit. Aceasta este corupția omului; mai profundă decât păcatul, este ceva plantat de Satana și înrădăcinată adânc în om. Omului nu îi este ușor să devină conștient de păcatele sale; el nu are nicio cale de a-și recunoaște propria natură adânc înrădăcinată și trebuie să se bazeze pe judecata prin cuvânt pentru a obține acest rezultat. Doar astfel, omul poate fi schimbat, în mod treptat, de aici înainte.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”

Schimbarea firii omului începe prin cunoașterea propriei esențe și prin schimbările produse în gândirea lui, în natura și în perspectiva lui mentală – prin schimbări fundamentale. Doar așa vor fi obținute schimbări autentice în firea omului. Sursa principală a firii corupte care apare în om este reprezentată de induce în eroare, corupția și otrava Satanei. Omul a fost legat și controlat de Satana și suferă nemaipomenitul rău pe care l-a cauzat Satana gândirii, moralității, înțelegerii și rațiunii lui. Tocmai pentru că lucrurile fundamentale ale omului au fost corupte de Satana și sunt total diferite de cum le-a creat Dumnezeu la început, omul se împotrivește lui Dumnezeu și nu poate să accepte adevărul. Așadar, schimbările în firea omului ar trebui să înceapă cu schimbări la nivelul gândirii, al înțelegerii și al rațiunii, care vor duce la o schimbare a cunoașterii lui Dumnezeu și a cunoașterii adevărului.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „A avea o fire neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu”

Dacă vrei să cauți o schimbare în firea ta, trebuie să-ți cunoști natura. „Un leopard nu-și poate schimba petele.” Nu presupune că natura poate fi schimbată. Dacă natura unei persoane este prea rea, atunci aceasta nu se va schimba niciodată și Dumnezeu nu o va mântui. Ce înseamnă transformarea firii? Ea se întâmplă atunci când o persoană care iubește adevărul, în timp ce experimentează lucrarea lui Dumnezeu, acceptă judecata și mustrarea cuvintelor Sale și este supusă la tot felul de suferințe și rafinări. O astfel de persoană este curățită de otrăvurile satanice lăuntrice și scapă întru totul de firile sale corupte, astfel încât poate să se supună cuvintelor lui Dumnezeu și tuturor orchestrărilor și rânduielilor Lui, fără să se mai răzvrătească față de El sau să I se împotrivească. Aceasta este o transformare a firii. Dacă natura unei persoane este foarte rea și dacă aceasta este o persoană rea, atunci, Dumnezeu nu o va mântui, iar Duhul Sfânt nu va lucra în ea. Cu alte cuvinte, e ca un doctor care vindecă un pacient: o persoană care are o inflamație poate fi tratată, dar o persoană care face un cancer nu poate fi salvată. O transformare a firii înseamnă că o persoană, pentru că iubește și poate accepta adevărul, ajunge în sfârșit să-și cunoască natura, care este neascultătoare față de Dumnezeu și în opoziție cu El. Ea înțelege că oamenii sunt prea profund corupți, înțelege absurditatea și înșelăciunea omenirii și starea sărăcită și deplorabilă a omenirii și, în cele din urmă, ajunge să înțeleagă natura-esență a omenirii. Cunoscând toate acestea, ea devine capabilă să se nege și să se lepede complet pe sine, să trăiască după cuvântul lui Dumnezeu și să practice adevărul în toate lucrurile. Aceasta este o persoană care Îl cunoaște pe Dumnezeu și o persoană a cărei fire s-a schimbat.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoști natura omului”

Când îți vei dezvălui firea coruptă, când vei avea gânduri și idei care Îl sfidează pe Dumnezeu, când vei avea stări și puncte de vedere care Îl contrazic pe Dumnezeu, când vei avea stări în care Îl vei înțelege greșit sau I te vei împotrivi și I te vei opune, Dumnezeu îți va face reproșuri, te va judeca, te va mustra și uneori te va disciplina și te va pedepsi. Care este scopul disciplinării și al reproșurilor? (Să ne facă să ne căim și să ne schimbăm.) Da, este menit să te facă să te căiești. Prin disciplinare și reproșuri ți se permite să te schimbi. Este acela de a te face să înțelegi că gândurile tale reprezintă noțiunile omului și că sunt greșite; motivațiile tale vin de la Satana, se nasc din voința omului, și nu sunt conform adevărului, nu sunt compatibile cu Dumnezeu, nu pot mulțumi intențiile lui Dumnezeu, sunt detestabile și odioase pentru El, Îi incită mânia și chiar Îi stârnesc blestemul. După ce îți dai seama de acest lucru, trebuie să-ți schimbi motivațiile și atitudinea. Și cum le schimbi? Mai întâi, trebuie să te supui felului în care te tratează Dumnezeu, precum și mediului, oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care El le pregătește pentru tine. Nu căuta nod în papură, nu oferi scuze obiective și nu te eschiva de la responsabilitățile tale. În al doilea rând, caută adevărul pe care oamenii ar trebui să-l pună în practică și în care ar trebui să intre când Dumnezeu face ceea ce face. Dumnezeu îți cere să înțelegi aceste lucruri. El vrea să-ți recunoști firile corupte și esența satanică, ca să poți să te supui mediilor pe care El le rânduiește pentru tine și, în cele din urmă, să poți practica în acord cu intențiile Lui și cu cerințele Lui de la tine. Atunci vei fi trecut peste încercare. Odată ce încetezi să te împotrivești și să te opui lui Dumnezeu, nu te vei mai certa cu Dumnezeu și vei fi capabil să te supui. Când Dumnezeu spune: „Înapoia Mea, Satan”, tu răspunzi: „Dacă Dumnezeu spune că sunt Satana, eu sunt Satana. Deși nu înțeleg ce am greșit sau de ce spune Dumnezeu că sunt Satana, îmi ordonă să trec în spatele Lui, așa că nu voi ezita. Trebuie să caut dorințele lui Dumnezeu.” Când Dumnezeu spune că natura acțiunilor tale este satanică, tu zici: „Înțeleg orice spune Dumnezeu, accept totul.” Ce atitudine este aceasta? Aceasta este supunere. Este oare supunere atunci când ești capabil să accepți cu reticență că Dumnezeu spune că ești un diavol și Satana, dar nu poți accepta asta – și ești incapabil să te supui – când El spune că ești o fiară? Supunerea înseamnă conformitate totală și acceptare, să nu te cerți sau să nu stabilești condiții. Înseamnă să nu analizezi cauza și efectul, indiferent de motivele obiective, și să te preocupe doar acceptarea. Când oamenii au dobândit o astfel de supunere, sunt aproape de credință adevărată în Dumnezeu. Cu cât va acționa mai mult Dumnezeu și cu cât vei experimenta mai mult, cu cât vei considera mai reală suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, cu atât va ajunge mai mare încrederea ta în Dumnezeu și cu atât vei simți mai mult: „Tot ce face Dumnezeu e bun, nimic din toate acestea nu e rău. Nu trebuie să fac mofturi, ci ar trebui să mă supun. Responsabilitatea mea, obligația mea, datoria mea este de a mă supune. Asta ar trebui să fac în calitate de ființă creată. Dacă nu pot nici măcar să mă supun lui Dumnezeu, atunci ce sunt? Sunt o fiară, sunt un diavol!” Nu arată acest lucru că acum ai credință veritabilă? Odată ce vei ajunge în acest punct, vei fi fără pată, așa că lui Dumnezeu Îi va fi ușor să te folosească, așa cum și ție îți va fi ușor să te supui orchestrărilor lui Dumnezeu. Când vei avea aprobarea lui Dumnezeu, vei fi capabil să obții binecuvântări de la El.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai cu supunere adevărată se poate avea încredere reală”

Deși nu este ușor să schimbi natura oamenilor, dacă aceștia pot discerne și percepe firile corupte pe care le dezvăluie și dacă pot căuta adevărul pentru a le înlătura, atunci își pot schimba treptat firile. Odată ce o persoană reușește să își schimbe firea vieții, atunci vor fi din ce în ce mai puține lucruri în ea care se împotrivesc lui Dumnezeu. Scopul analizei naturii omului este acela de a-i schimba firile. Voi nu ați înțeles acest scop și credeți că, doar analizându-vă și înțelegându-vă natura, puteți să ascultați de Dumnezeu și să vă recăpătați rațiunea. Nu faceți decât să aplicați orbește reguli! De ce nu dau pur și simplu în vileag aroganța și neprihănirea de sine a oamenilor? De ce trebuie să le analizez și natura coruptă? Nu se va rezolva problema doar dacă le dau în vileag neprihănirea de sine și aroganța. Dar dacă le analizez natura, aspectele pe care aceasta le cuprinde sunt foarte ample, ea incluzând toate firile corupte. Nu se limitează doar la anvergura restrânsă a neprihănirii de sine, a autoimportanței și a aroganței. Natura include mult mai mult decât atât. Așadar, ar fi bine dacă oamenii ar putea să recunoască exact câte firi corupte dezvăluie în toate cererile lor diverse de la Dumnezeu, adică în dorințele lor extravagante. Odată ce oamenii își înțeleg propria natură și esență, se pot disprețui și lepăda de sine; le va fi ușor să își înlăture firile corupte și vor avea o cale. În caz contrar, voi nu veți scoate niciodată la iveală cauza principală și veți spune doar că este vorba de neprihănire de sine, aroganță sau mândrie, sau de lipsă totală de loialitate. Poate să fie rezolvată problema voastră doar vorbind despre astfel de lucruri superficiale? Este nevoie să discutăm despre natura omului? Care a fost natura lui Adam și a Evei la început? Nu exista în sufletele lor nicio împotrivire intenționată, cu atât mai puțin o răzvrătire deschisă. Ei nu știau ce însemna să se împotrivească lui Dumnezeu, cu atât mai puțin ce însemna să asculte de El. Ei acceptau în inimile lor orice răspândea Satana. Acum, Satana a corupt omenirea într-o asemenea măsură încât oamenii se pot răzvrăti și se pot împotrivi lui Dumnezeu în toate lucrurile și pot găsi tot felul de modalități de a I se opune. Este evident că natura omului este aceeași cu cea a Satanei. De ce spun că natura omului este natura Satanei? Satana este cel care I se împotrivește lui Dumnezeu și, deoarece oamenii au naturi satanice, ei sunt ai Satanei. Deși oamenii nu fac în mod intenționat lucruri prin care să I se împotrivească lui Dumnezeu, din cauza naturii lor satanice, toate gândurile lor sunt potrivnice lui Dumnezeu. Chiar dacă oamenii nu fac absolut nimic, ei tot se împotrivesc lui Dumnezeu, deoarece esența internă a omului s-a schimbat în ceva care se împotrivește lui Dumnezeu. Prin urmare, omul actual este diferit de omul nou creat. Înainte, nu exista împotrivire sau trădare în sufletele oamenilor, ei erau plini de viață și nu erau guvernați de nicio natură satanică. Dacă în sufletele oamenilor nu există dominarea sau tulburarea unei naturi satanice, atunci, indiferent ce fac, nu poate fi considerat că se împotrivesc lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Oamenii fac prea multe cereri de la Dumnezeu”

În cazul în care cunoașterea de sine a oamenilor este prea superficială, li se va părea imposibil să rezolve probleme, iar firile vieții lor pur și simplu nu se vor schimba. Este necesar să te cunoști la un nivel profund, ceea ce înseamnă să-ți cunoști natura: ce elemente sunt incluse în acea natură, cum au luat naștere aceste lucruri și de unde au venit. Mai mult decât atât, chiar ești capabil să urăști aceste lucruri? Ți-ai văzut vreodată sufletul urât și natura ticăloasă? Dacă ești într-adevăr în stare să vezi adevărul despre tine, atunci te vei urî. Atunci când te vei urî și, apoi, vei pune cuvântul lui Dumnezeu în practică, vei putea să te răzvrătești împotriva trupului și să ai puterea de a îndeplini adevărul fără a crede că este obositor. De ce mulți oameni își urmează preferințele trupești? Deoarece se consideră a fi destul de buni, simțind că acțiunile lor sunt corecte și îndreptățite, că nu au defecte și că au întru totul dreptate, ei sunt, prin urmare, capabili să acționeze presupunând că dreptatea este de partea lor. Când o persoană recunoaște care este adevărata sa natură – cât de urâtă, cât de demnă de dispreț și cât de demnă de milă este – atunci ea nu este peste măsură de mândră de sine, nu este prea arogantă și nu este prea încântată de ea însăși ca înainte. O astfel de persoană simte: „Trebuie să fiu cinstit și realist în a practica ceva din cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu, atunci nu mă voi ridica la standardul de a fi uman și mă voi rușina să trăiesc în prezența lui Dumnezeu”. Ea se vede cu adevărat ca fiind măruntă, cu adevărat neînsemnată. În acest moment, devine ușor pentru ea să îndeplinească adevărul și va părea că este oarecum așa cum trebuie să fie un om. Oamenii sunt în stare să se răzvrătească împotriva trupului numai atunci când se urăsc cu adevărat. Dacă nu se urăsc, nu vor putea să se răzvrătească împotriva trupului. Să te urăști cu adevărat nu este o chestiune simplă. Există multe lucruri care trebuie găsite în tine: în primul rând, să-ți cunoști propria natură; și, în al doilea rând, să te vezi nevoiaș și jalnic, să te vezi ca fiind extrem de mic și nesemnificativ și să-ți vezi sufletul deplorabil și murdar. Când cineva vede pe deplin ceea ce este cu adevărat, iar acest rezultat este obținut, atunci câștigă într-adevăr cunoașterea de sine și se poate spune că a ajuns să se cunoască pe deplin. Doar atunci poate să se urască cu adevărat, mergând atât de departe până la a se blestema, și poate să simtă cu adevărat că a fost profund corupt de Satana, încât nici măcar nu mai seamănă cu o ființă umană. Apoi, într-o zi, când amenințarea morții va apărea, o astfel de persoană va gândi: „Aceasta este dreapta pedeapsă a lui Dumnezeu. Dumnezeu este, într-adevăr, drept; chiar ar trebui să mor!” În acest punct, nu se va plânge, cu atât mai puțin Îl va învinui pe Dumnezeu, simțind pur și simplu că este atât de nevoiașă și jalnică, atât de murdară și de coruptă încât ar trebui să fie alungată și distrusă de Dumnezeu, iar un suflet ca al ei nu se cade să trăiască pe pământ. Prin urmare, această persoană nu se va plânge de Dumnezeu și nu I se va împotrivi, cu atât mai puțin Îl va trăda pe Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Vă îndemn să înțelegeți mai bine conținutul decretelor administrative și să depuneți eforturi pentru a cunoaște firea lui Dumnezeu. Dacă nu, va fi greu să vă țineți buzele pecetluite, limbile voastre se vor angaja prea liber în conversații pompoase și veți ofensa, fără să vreți, firea lui Dumnezeu și veți cădea în întuneric, pierzând prezența Duhului Sfânt și lumina. Pentru că voi nu sunteți principiali în acțiunile voastre, pentru că faceți și spuneți ceea ce nu ar trebui, veți primi răsplata cuvenită. Ar trebui să știi că, deși tu ești neprincipial în cuvânt și faptă, Dumnezeu este cât se poate de principial în ambele. Motivul pentru care tu primești condamnarea este că ai ofensat pe Dumnezeu, nu o persoană. Dacă în viața ta comiți multe infracțiuni împotriva firii lui Dumnezeu, atunci ești destinat să devii un copil al iadului. Pentru om, poate părea că ai comis numai câteva fapte care sunt în dezacord cu adevărul și nimic mai mult. Cu toate acestea, ești conștient că, în ochii lui Dumnezeu, tu ești deja cineva pentru care nu mai există nicio jertfă pentru păcat? Pentru că tu ai încălcat decretele administrative ale lui Dumnezeu mai mult decât o singură dată și, în plus, nu ai arătat niciun semn de pocăință, prin urmare, nu ai altă scăpare decât să plonjezi în iad, unde Dumnezeu pedepsește omul. Un număr mic de oameni, în timp ce-L urmau pe Dumnezeu, au săvârșit unele fapte care încălcau principiile, dar după ce au fost emondați și îndrumați, și-au descoperit treptat propria stricăciune, apoi au intrat pe calea cea bună a realității și rămân fundamentați și astăzi. Astfel de oameni sunt cei care vor rămâne în cele din urmă. Cu toate acestea, Eu îi caut pe cei onești; dacă tu ești o persoană cinstită și care acționează conform principiului, atunci tu poți fi un prieten apropiat al lui Dumnezeu. Dacă în acțiunile tale nu jignești firea lui Dumnezeu și cauți intențiile lui Dumnezeu și ai o inimă cu frică de Dumnezeu, atunci credința ta este la nivelul cerut. Cine nu se teme de Dumnezeu și nu are o inimă care tremură de groază e foarte predispus să încalce decretele administrative ale lui Dumnezeu. Mulți Îl slujesc pe Dumnezeu cu puterea pasiunii lor, dar nu au nicio înțelegere a decretelor administrative ale lui Dumnezeu, cu atât mai puțin vreo bănuială cu privire la implicațiile cuvintelor Sale. Și astfel, cu intențiile lor bune, deseori sfârșesc prin a face lucruri care perturbă gestionarea lui Dumnezeu. În cazuri grave, ei sunt îndepărtați, lipsiți de orice altă șansă de a-L urma, și sunt aruncați în iad, orice asociere cu casa lui Dumnezeu luând sfârșit. Acești oameni lucrează în casa lui Dumnezeu prin puterea bunelor lor intenții ignorante și sfârșesc prin a mânia firea lui Dumnezeu. Oamenii își aduc căile de a sluji oficiali și domni în casa lui Dumnezeu și încearcă să le pună în practică, gândindu-se în zadar că pot fi aplicate cu ușurință și fără efort aici. Niciodată nu își închipuie că Dumnezeu nu are firea unui miel, ci a unui leu. De aceea, cei care se asociază cu Dumnezeu pentru prima dată nu sunt în stare să comunice cu El, căci inima lui Dumnezeu este diferită de cea a omului. Numai după ce înțelegi multe adevăruri poți ajunge să-L cunoști continuu pe Dumnezeu. Această cunoaștere nu este compusă din cuvinte și doctrine, dar poate fi folosită ca o comoară prin care tu intri în confidență apropiată cu Dumnezeu și ca dovadă că El Se bucură de tine. Dacă ești lipsit de realitatea cunoașterii și nu ești înzestrat cu adevărul, atunci slujirea ta înflăcărată poate aduce asupra ta doar disprețul și aversiunea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trei avertismente”

Imnuri similare

Cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu I se împotrivesc