Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Îmi găsesc plăcerea în aceia care nu îi suspectează pe alții și Îmi plac aceia care acceptă adevărul cu dragă inimă; față de aceste două tipuri de oameni Eu dau dovadă de mare grijă, căci în ochii Mei ei sunt oameni sinceri. Dacă ești înșelător, atunci vei fi precaut și bănuitor cu privire la toți oamenii și toate lucrurile și, astfel, credința ta în Mine se va clădi pe o temelie a suspiciunii. Nu aș putea recunoaște niciodată o astfel de credință. Din cauza lipsei credinței adevărate, ești și mai lipsit de dragostea adevărată. Iar dacă ești predispus să te îndoiești de Dumnezeu și să faci speculații cu privire la El după bunul tău plac, atunci ești, fără îndoială, cel mai înșelător dintre toți oamenii. Tu speculezi dacă Dumnezeu poate fi asemenea omului: păcătos de neiertat, cu un caracter meschin, lipsit de corectitudine și rațiune, fără simțul dreptății, predispus la tactici răutăcioase, trădătoare și viclene, încântat de rău și de întuneric și așa mai departe. Motivul pentru care oamenii au astfel de gânduri nu este acela că nu-L cunosc pe Dumnezeu câtuși de puțin? O astfel de credință este pur și simplu păcat! Sunt unii care chiar cred că aceia care sunt pe placul Meu sunt tocmai cei care lingușesc și lingăii și că aceia cărora le lipsesc asemenea abilități nu vor fi bineveniți în casa lui Dumnezeu și își vor pierde locul acolo. Sunt acestea singurele cunoștințe pe care le-ați acumulat de-a lungul anilor? Aceasta este ceea ce ați câștigat? Iar cunoașterea voastră despre Mine nu se oprește la aceste înțelegeri greșite; chiar mai rea este blasfemia voastră împotriva Duhului lui Dumnezeu și denigrarea cerului. De aceea spun că o astfel de credință ca a voastră vă va face doar să vă îndepărtați și mai mult de Mine și să-Mi fiți și mai potrivnici. De-a lungul multor ani de lucrare, ați văzut multe adevăruri, dar știți ce au auzit urechile Mele? Câți dintre voi sunt dispuși să accepte adevărul? Voi toți credeți că sunteți dispuși să plătiți prețul pentru adevăr, dar câți dintre voi au suferit cu adevărat pentru adevăr? În inimile voastre nu există decât nedreptate, ceea ce vă face să credeți că oricine, indiferent cine e, este la fel de înșelător și necinstit – până în punctul în care chiar credeți că Dumnezeu întrupat ar putea, ca orice persoană obișnuită, să nu aibă o inimă bună sau o dragoste binevoitoare. Mai mult decât atât, credeți că un caracter nobil și o natură miloasă și binevoitoare se găsesc numai la Dumnezeul din cer. Credeți că un asemenea sfânt nu există, că pe pământ domnesc doar întunericul și răul, în timp ce Dumnezeu este ceva căruia oamenii îi încredințează tânjirea lor după bine și frumos, o imagine de legendă născocită de ei. În mințile voastre, Dumnezeul din cer este integru, drept și măreț, vrednic de închinare și admirație; între timp, acest Dumnezeu de pe pământ este doar un înlocuitor și un instrument al Dumnezeului din cer. Voi credeți că acest Dumnezeu nu ar putea fi egalul Dumnezeului din cer, nici măcar menționat alături de El. Când vine vorba de măreția și onoarea lui Dumnezeu, ele aparțin slavei Dumnezeului din cer, dar când vine vorba de natura și stricăciunea omului, ele sunt atributele în care Dumnezeul de pe pământ are o parte. Dumnezeul din cer este veșnic elevat, în timp ce Dumnezeul de pe pământ este veșnic neînsemnat, slab și incompetent. Dumnezeul din cer nu este predispus la sentimente trupești, doar la dreptate, pe când Dumnezeul de pe pământ are motive egoiste și este lipsit de corectitudine și rațiune. Dumnezeul din cer n-are nici cea mai mică înșelăciune și este mereu credincios, pe când Dumnezeul de pe pământ are mereu o latură necinstită. Dumnezeul din cer iubește omul nespus de mult, pe când Dumnezeul de pe pământ nu se îngrijește suficient de om, ba chiar îl neglijează complet. Această cunoaștere falsă și-a făcut loc demult în inimile voastre și se poate perpetua și în viitor. Voi priviți toate faptele lui Hristos din punctul de vedere al celor nedrepți și Îi evaluați toată lucrarea, precum și identitatea și esența Sa, din perspectiva celor răi. Ați făcut o greșeală gravă și ați făcut ceea ce nicicând n-a fost făcut de cei care au venit înaintea voastră. Și anume, voi Îl slujiți doar pe Dumnezeul elevat din cer, cu o coroană pe capul Său, și nu țineți cont niciodată de Dumnezeul pe care Îl considerați atât de neînsemnat încât pentru voi este invizibil. Nu este acesta păcatul vostru? Nu este acesta un exemplu clasic al ofensei voastre la adresa firii lui Dumnezeu?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să Îl cunoașteți pe Dumnezeul de pe pământ”

Mulți ar prefera să fie condamnați la iad decât să vorbească și să acționeze sincer. Nu e de mirare că am alt tratament pregătit pentru cei care sunt necinstiți. Desigur, înțeleg bine cât de greu vă este să fiți oameni onești. Pentru că toți sunteți atât de inteligenți și de pricepuți să apreciați măsura unui om cu micul vostru etalon, munca Mea devine mult mai simplă. Și din moment ce vă îmbrățișați fiecare secretele, atunci vă voi trimite, unul câte unul, în dezastru pentru a fi „școliți” prin foc, pentru ca apoi să puteți deveni total devotați credinței în cuvintele Mele. În cele din urmă, voi smulge din gurile voastre cuvintele „Dumnezeu este un Dumnezeu credincios”, după care vă veți bate în piept și vă veți plânge: „Înșelătoare este inima omului!” Care va fi starea voastră cu această ocazie? Îmi imaginez că nu veți fi atât de triumfători așa cum sunteți acum. Și mult mai puțin veți fi „prea profunzi pentru a fi înțeleși”, așa cum sunteți acum. Unii se comportă cuviincios și par a fi deosebit de „bine crescuți” în prezența lui Dumnezeu, totuși, își dau arama pe față în prezența Duhului. Ați include un astfel de om printre cei cinstiți? Dacă tu ești un ipocrit, un expert în „relațiile interpersonale”, atunci Eu spun că ești cu siguranță unul care încearcă să se joace cu Dumnezeu. Dacă vorbele ți-s pline de justificări fără valoare și scuze, atunci spun că tu ești un om care ezită să pună adevărul în practică. Dacă ai multe confidențe pe care nu ești dispus să le împărtășești și dacă nu ești deloc dispus să îți dezvălui secretele – dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că ești un om care nu va dobândi mântuirea cu ușurință și care nu va ieși cu ușurință din întuneric. Dacă îți place sincer să cauți calea adevărului, atunci tu ești unul care locuiește întotdeauna în lumină. Dacă ești foarte bucuros să fii un prestator de servicii în casa lui Dumnezeu, lucrând cu sârguință și conștiincios în anonimat, dăruind mereu și neluând niciodată, atunci Eu spun că ești un sfânt loial, deoarece nu cauți nicio recompensă și, pur și simplu, ești un om onest. Dacă ești dispus să fii deschis, dacă ești dispus să cheltuiești tot ce ai, dacă poți să-ți sacrifici viața pentru Dumnezeu și să rămâi ferm în mărturia ta, dacă ești cinstit până într-acolo încât nu știi decât să-L mulțumești pe Dumnezeu și să nu te gândești doar la tine sau să iei pentru tine însuți, atunci Eu spun că acești oameni sunt cei hrăniți în lumină și care vor trăi veșnic în Împărăție. Tu ar trebui să știi dacă în tine există credință adevărată și loialitate adevărată, dacă ai un trecut în care ai suferit pentru Dumnezeu și dacă te-ai supus pe deplin lui Dumnezeu. Dacă îți lipsesc acestea, atunci rămân în tine răzvrătirea, înșelătoria, lăcomia și nemulțumirea. De vreme ce inima ta este departe de a fi sinceră, nu ai primit niciodată recunoaștere de la Dumnezeu și nu ai trăit niciodată în lumină. Care va fi soarta cuiva la sfârșit depinde de faptul dacă acea persoană are o inimă cinstită și sângerie și dacă are un suflet pur. Dacă tu ești un om foarte necinstit, care are o inimă plină de răutate și un suflet necurat, atunci fii sigur că vei sfârși în locul unde omul este pedepsit, așa cum este scris în consemnarea sorții tale. Dacă tu pretinzi că ești foarte cinstit și, totuși, nu reușești niciodată să acționezi în conformitate cu adevărul sau să rostești o vorbă adevărată, atunci tot mai aștepți ca Dumnezeu să te răsplătească? Tu încă mai speri ca Dumnezeu să te considere lumina ochilor Lui? Nu este acesta un mod absurd de gândire? Tu Îl înșeli pe Dumnezeu în toate lucrurile, deci cum poate casa lui Dumnezeu să găzduiască pe unul ca tine, ale cărui mâini sunt necurate?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trei avertismente”

Fiindcă a fost coruptă de Satana, întreaga omenire trăiește sub influența unei firi satanice. Precum Satana, oamenii se deghizează și afișează un „ambalaj” sub toate aspectele și recurg la înșelăciune și la manipulare în toate situațiile. Nu există nicio situație în care să nu recurgă la înșelăciune și la manipulare. Unii oameni recurg la manipulări înșelătoare chiar și în activități atât de obișnuite precum cumpărăturile. De exemplu, poate că și-au cumpărat o ținută extrem de modernă, dar – deși le place mult – nu îndrăznesc s-o poarte la biserică, de teamă că frații și surorile vor vorbi despre ei și-i vor considera superficiali. Astfel, o poartă doar când nu-i văd ceilalți. Ce fel de comportament este acesta? Este dezvăluirea unei firi înșelătoare și amăgitoare. De ce ar cumpăra oamenii o ținută modernă, dar nu ar îndrăzni s-o poarte în fața fraților și a surorilor? În sufletul lor, le plac lucrurile moderne și urmează tendințele lumii, cum fac non-credincioșii. Se tem că frații și surorile îi vor desluși, vor vedea cât de superficiali sunt, vor vedea că nu sunt persoane respectabile și integre. În sufletul lor, ei caută lucrurile moderne și nu reușesc să renunțe ușor la ele, prin urmare, le pot purta doar acasă și se tem să nu-i vadă frații și surorile. Dacă lucrurile care le plac nu pot vedea lumina zilei, atunci de ce nu pot să renunțe la ele? Nu sunt controlați de o fire satanică? Ei rostesc constant cuvinte și doctrine și par să înțeleagă adevărul, însă sunt incapabili să-l pună în practică. Aceasta este o persoană care trăiește conform unei firi satanice. Dacă un om este mereu necinstit în vorbe și în fapte, dacă nu-i lasă pe alții să le vadă adevărata față și dacă mereu afișează imaginea unei persoane evlavioase în fața altora, atunci care este diferența dintre el și un fariseu? El vrea să ducă viața unei prostituate, dar și să se ridice o statuie în cinstea castității lui. Știa foarte bine că nu poate purta ținuta exotică în public, așadar de ce a cumpărat-o? Nu a fost o risipă de bani? A făcut-o doar fiindcă îi plac astfel de lucruri și fiindcă a jinduit la acea ținută, deci a simțit că trebuie să o cumpere. Dar după ce a cumpărat-o, nu o poate purta în public. După ce au trecut câțiva ani, regretă ca a cumpărat-o și, brusc, își dă seama: „Cum am putut fi atât de nesăbuit, atât de dezgustător, încât să fac asta?” Chiar și el este dezgustat de ce a făcut. Dar nu-și poate controla acțiunile, fiindcă e incapabil să renunțe la lucrurile care-i plac și pe care le urmărește. Așa că adoptă tactici perfide și tertipuri pentru a se mulțumi pe sine. Dacă dezvăluie o fire înșelătoare într-o chestiune atât de măruntă, va fi oare capabil să practice adevărul, atunci când va fi vorba de o chestiune mai importantă? Ar fi imposibil. Evident, este în natura lui să fie înșelător, iar înșelătoria este slăbiciunea lui.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”

Întotdeauna te gândești la propriul trup și la propriile perspective, întotdeauna vrei să micșorezi suferința trupului tău, să te sacrifici mai puțin, să sacrifici mai puține lucruri, să plătești un preț mai mic. Întotdeauna ascunzi ceva. Aceasta este o atitudine înșelătoare. Unii oameni sunt calculați chiar și atunci când e vorba să se sacrifice pentru Dumnezeu. Aceștia spun: „Trebuie să trăiesc confortabil în viitor. Și dacă nu se încheie niciodată lucrarea lui Dumnezeu? Nu pot să mă ofer Lui în totalitate; nici măcar nu știu când va veni ziua lui Dumnezeu. Trebuie să fiu calculat, să fac rânduieli pentru viața mea de familie și pentru viitorul meu, înainte să mă sacrific pentru Dumnezeu.” Există mulți oameni care gândesc așa? Ce fire este aceea când cineva este calculat și face planuri de rezervă pentru el însuși? Sunt acești oameni loiali lui Dumnezeu? Sunt ei oameni cinstiți? Să fii calculat și să-ți faci planuri de rezervă nu înseamnă să fii una cu Dumnezeu. Este o fire înșelătoare, iar oamenii care fac asta acționează înșelător. Atitudinea cu care Îl tratează pe Dumnezeu categoric nu este una cinstită. Unii oameni se tem că, în timp ce interacționează sau se asociază cu ei, frații și surorile lor le vor ghici problemele și vor spune că au o statură joasă sau îi vor privi cu dispreț. Prin urmare, când vorbesc, ei încearcă mereu să lase impresia că sunt foarte zeloși, că tânjesc după Dumnezeu și că sunt nerăbdători să practice adevărul. Dar lăuntric, ei sunt, de fapt, incredibil de slabi și de negativi. Se prefac că sunt puternici, ca să nu ghicească nimeni cum sunt. Și aceasta este înșelăciune. Pe scurt, în orice faci, fie în viață, fie în îndeplinirea unei datorii, dacă recurgi la minciuni și prefăcătorie sau folosești măști pentru a-i induce în eroare sau a-i înșela pe ceilalți și a-i face să te stimeze și să ți se închine, sau să nu te privească cu dispreț, toate acestea reprezintă înșelăciune. Unele femei își adoră soții, când, în realitate, soții lor sunt demoni și neîncrezători. De teamă că frații și surorile ei vor spune că sentimentele ei sunt prea puternice, o astfel de femeie va fi prima care va spune: „Soțul meu este un demon.” Dar în sufletul ei, ea spune: „Soțul meu este un om bun.” Prima variantă este ceea ce spune cu gura – dar asta doar ca să o audă ceilalți, pentru a crede că are discernământ cu privire la soțul ei. Ce vrea să spună, de fapt, este: „Nu faceți cunoscută această chestiune. Voi exprima eu, mai întâi, această opinie, deci nu este nevoie să o menționați voi. Deja l-am expus pe soțul meu ca fiind demon, ceea ce înseamnă că am renunțat la sentimentele mele și nu veți avea nimic de spus despre asta.” Nu înseamnă asta să fii înșelător? Nu este aceasta o fațadă? Dacă faci asta, atunci înșeli oamenii și-i induci în eroare, prefăcându-te. Manipulezi, păcălești la fiecare pas, astfel încât ceilalți să îți vadă imaginea falsă, nu adevărata față. Acest lucru este sinistru; aceasta este înșelăciunea omului.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”

Unii oameni nu spun niciodată nimănui adevărul. Ei chibzuiesc și șlefuiesc totul în mințile lor, înainte să le vorbească oamenilor. Nu îți poți da seama care dintre lucrurile spuse de ei sunt adevărate și care sunt false. Azi spun un lucru, iar mâine, altul, spun un lucru unei persoane și altceva, altei persoane. Tot ceea ce spun este contradictoriu. Cum pot fi crezuți astfel de oameni? Este foarte greu să ai o percepție corectă a faptelor și nu poți obține niciun cuvânt exact de la ei. Ce fire este aceasta? Este înșelăciune. Este o fire înșelătoare ușor de schimbat? Este cel mai greu de schimbat. Orice implică firi are legătură cu natura unei persoane și nimic nu este mai greu de schimbat decât lucrurile care au legătură cu natura unei persoane. Zicala: „Lupul își schimbă părul, dar năravul ba” este perfect adevărată! Indiferent despre ce vorbesc sau ce fac, oamenii înșelători au întotdeauna țeluri și intenții proprii. Dacă nu au nici una, nici alta, nu vor spune nimic. Dacă încerci să înțelegi care sunt țelurile și intențiile lor, se vor ascunde sub carapace. Dacă, din greșeală, lasă să le scape ceva adevărat, vor fi în stare de orice ca să găsească un mod de a răstălmăci totul, de a te deruta și de a te împiedica să cunoști adevărul. Indiferent ce fac oamenii înșelători, ei nu vor lăsa pe nimeni să știe tot adevărul despre asta. Indiferent cât timp petrec oamenii cu ei, nimeni nu știe ce se întâmplă cu adevărat în mințile lor. Astfel este natura oamenilor înșelători. Oricât de mult vorbește o persoană înșelătoare, ceilalți oameni nu vor ști niciodată care sunt intențiile ei, nici ce gândește cu adevărat sau ce anume încearcă să obțină. Chiar și părinților lor le este greu să știe asta. Este extrem de dificil să încerci să-i înțelegi pe oamenii înșelători, nimeni nu-și poate da seama ce este în mintea lor. Așa vorbesc și acționează oamenii înșelători: ei nu spun niciodată ce gândesc sau nu transmit ceea ce se întâmplă cu adevărat. Acesta este un tip de fire, nu-i așa? Când ai o fire înșelătoare, nu contează ce faci sau ce spui – această fire este întotdeauna în tine, controlându-te, făcându-te să joci feste și să apelezi la șiretlicuri, să te joci cu oamenii, să ascunzi adevărul și să-ți creezi o imagine falsă. Aceasta este înșelăciunea. La ce alte comportamente specifice apelează oamenii înșelători? Vă voi da un exemplu. Doi oameni discută, iar unul dintre ei vorbește despre cunoașterea lui de sine; această persoană continuă să vorbească despre modul în care s-a îmbunătățit și încearcă să o facă pe cealaltă persoană să creadă asta, dar nu îi spune adevărul problemei. Ceva se ascunde în asta, iar acest lucru indică o anumită fire – aceea a înșelăciunii. Să vedem dacă o puteți discerne. Această persoană spune: „Am experimentat unele lucruri recent și simt că, de-a lungul acestor ani, credința mea în Dumnezeu a fost zadarnică. Nu am câștigat nimic. Sunt atât de sărac și de jalnic! Comportamentul meu nu a fost prea bun în ultima vreme, dar sunt gata să mă căiesc.” Însă, la o vreme după ce spune asta, nu se poate vedea în ea nicio exprimare a căinței. Care este problema aici? Este că îi minte și îi păcălește pe ceilalți. Când alți oameni o aud spunând acele lucruri, ei se gândesc: „Această persoană nu a urmărit adevărul înainte, dar faptul că acum poate să spună astfel de lucruri arată că s-a căit cu adevărat. Nu există nicio îndoială în privința asta. Nu trebuie să o privim ca înainte, ci într-o lumină nouă, mai bună.” Așa chibzuiesc și gândesc oamenii după ce aud acele cuvinte. Dar este starea curentă a acelei persoane la fel cum spun ei? Realitatea e că nu este. Nu s-a căit cu adevărat, dar cuvintele ei dau iluzia că a făcut asta, că s-a schimbat în mai bine și că e diferită de cum era înainte. Asta vrea să obțină prin cuvintele ei. Vorbind în acest fel pentru a păcăli oameni, ce fire dezvăluie? Înșelăciune – și este foarte perfidă! Adevărul este că acea persoană nu este deloc conștientă că a eșuat în credința ei în Dumnezeu, că este săracă și demnă de milă. Ea împrumută cuvinte și un limbaj spiritual pentru a-i păcăli pe oameni, pentru a-și atinge țelul de a-i face pe alții să o stimeze și să aibă o părere bună despre ea. Nu este aceasta înșelăciune? Ba da, este, și când cineva este prea înșelător, nu îi este ușor să se schimbe.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cunoașterea celor șase tipuri de firi corupte reprezintă adevărata cunoaștere de sine”

Mai există un alt gen de persoană care nu este niciodată simplă sau deschisă în modul său de a vorbi. Întotdeauna se ascunde și tăinuiește lucruri, adunând informații de la oameni și trăgându-i de limbă. Vrea mereu să știe tot adevărul despre alți oameni, însă nu spune ce este în inima ei. Nimeni dintre cei care interacționează cu ea nu poate spera niciodată să afle tot adevărul despre ea. Astfel de oameni nu vor ca alții să le știe planurile și nu le împărtășesc cu nimeni. Ce fire este aceasta? Este o fire înșelătoare. Asemenea oameni sunt extrem de șireți, sunt de nepătruns pentru toată lumea. Dacă cineva are o fire înșelătoare, fără îndoială este o persoană înșelătoare și este înșelătoare în natura-esență pe care o are. Urmărește acest gen de persoană adevărul în credința ei în Dumnezeu? Dacă nu spune adevărul în fața altor oameni, este capabilă să rostească adevărul înaintea lui Dumnezeu? Cu siguranță nu. O persoană înșelătoare nu spune niciodată adevărul. S-ar putea să creadă în Dumnezeu, dar este credința ei adevărată? Ce fel de atitudine are față de Dumnezeu? Cu siguranță va avea multe îndoieli în inima ei: „Unde e Dumnezeu? Nu pot să-L văd. Ce dovadă există că El este real?” „Dumnezeu este suveran peste toate? Serios? Regimul Satanei îi oprimă și arestează cu frenezie pe cei care cred în Dumnezeu. De ce nu îl distruge Dumnezeu?” „Cum anume îi mântuiește Dumnezeu pe oameni? Este mântuirea Lui reală? Nu este clar.” „Poate un credincios în Dumnezeu să intre în Împărăția Cerurilor sau nu poate? Fără nicio confirmare, e greu de spus.” Cu atât de multe îndoieli în inima ei față de Dumnezeu, se poate sacrifica sincer pentru El? Este imposibil. Îi vede pe toți acești oameni care s-au lepădat de tot ce au ca să-L urmeze pe Dumnezeu, care se sacrifică pentru Dumnezeu și își îndeplinesc îndatoririle, iar ea se gândește: „Trebuie să păstrez ceva pentru mine. Nu pot să fiu la fel de nesăbuit ca ei. Dacă Îi ofer totul lui Dumnezeu, cum voi trăi în viitor? Cine va avea grijă de mine? Trebuie să am un plan pentru situații neprevăzute.” Poți să vezi cât sunt de „abili” oamenii înșelători, cât de departe gândesc. Atunci când îi văd pe alții vorbind deschis la adunări despre cunoașterea corupției lor, destăinuind prin părtășie lucrurile ascunse din inimile lor și spunând sincer de câte ori s-au desfrânat, există unii care se gândesc: „Nesăbuiților! Acestea sunt lucruri personale; de ce le-ați spune altora? Nici cu bătaia nu veți scoate aceste lucruri de la mine!” Așa sunt oamenii înșelători – mai degrabă ar muri, decât să fie onești și nu spun nimănui tot adevărul. Unii oameni spun: „Am comis fărădelegi și am făcut unele lucruri rele și mi-e puțin rușine să le vorbesc oamenilor despre ele, față în față. La urma urmei, sunt lucruri personale și sunt rușinoase. Dar nu le pot ascunde sau tăinui față de Dumnezeu. Ar trebui să-I spun aceste lucruri lui Dumnezeu, fără ascunzișuri și în mod deschis. Nu aș îndrăzni să le spun altor oameni gândurile mele sau chestiuni personale, dar trebuie să-I spun lui Dumnezeu. Indiferent față de cine altcineva păstrez secrete, nu pot să le păstrez față de Dumnezeu.” Aceasta este atitudinea adoptată de o persoană onestă față de Dumnezeu. Însă persoanele înșelătoare se păzesc de toată lumea, nu au încredere în nimeni și nu vorbesc cinstit cu nimeni. Nu spun nimănui tot adevărul și nimeni nu le poate desluși. Aceștia sunt cei mai înșelători oameni dintre toți. Toată lumea are o fire înșelătoare; singura diferență constă în cât de gravă este. Chiar dacă poți să îți deschizi inima și să ai părtășie despre problemele tale la adunări, înseamnă asta că nu ai o fire înșelătoare? Nu înseamnă asta, tot o ai. De ce spun acest lucru? Iată un exemplu: s-ar putea să fii capabil să te destăinui în părtășie în legătură cu lucruri care nu-ți ating mândria sau vanitatea, lucruri care nu sunt rușinoase și pentru care nu vei fi emondat – dar dacă ai făcut ceva care încalcă adevărurile-principii, ceva ce toată lumea ar disprețui și de care ar fi revoltată, ai fi capabil să ai părtășie despre asta la adunări, în mod deschis? Iar dacă ai făcut ceva de nedescris, ți-ar fi și mai greu să te destăinui și să dezvălui adevărul în legătură cu asta. Dacă ar fi cineva care să verifice sau să dea vina pe altcineva pentru asta, ai folosi toate mijloacele care îți stau la dispoziție ca să ascunzi acel lucru și ai fi îngrozit că această problemă ar putea fi expusă. Ai încerca tot timpul să o ascunzi și să scapi basma curată. Nu este aceasta o fire înșelătoare? S-ar putea să crezi că, dacă nu o spui în gura mare, nu va ști nimeni de ea și că nici măcar Dumnezeu nu ar avea cum să știe de ea. Aceasta este o greșeală! Dumnezeu scrutează adâncul inimii oamenilor. Dacă nu poți să percepi asta, nu Îl cunoști deloc pe Dumnezeu. Oamenii înșelători nu doar că îi păcălesc pe ceilalți – ei îndrăznesc chiar și să încerce să-L păcălească pe Dumnezeu și folosesc mijloace înșelătoare ca să I se împotrivească. Pot astfel de oameni să obțină mântuirea din partea lui Dumnezeu? Firea lui Dumnezeu este dreaptă și sfântă, iar oamenii înșelători sunt ceea ce El detestă cel mai mult. Așadar, aceștia sunt cei cărora le este cel mai greu să obțină mântuirea. Oamenii cu o natură înșelătoare sunt cei care mint cel mai mult. Îl vor minți până și pe Dumnezeu și vor încerca să-L păcălească și, cu încăpățânare, nu se căiesc niciodată. Asta înseamnă că nu pot să obțină mântuirea din partea lui Dumnezeu. Dacă cineva dezvăluie din când în când o fire coruptă, dacă minte și păcălește oameni, dar este simplu și deschis cu Dumnezeu și se căiește în fața Lui, atunci acest gen de persoană încă are speranțe să obțină mântuirea. Dacă într-adevăr ești o persoană cu rațiune, ar trebui să te deschizi în fața lui Dumnezeu, să-I vorbești din inimă, să reflectezi asupra ta și să te cunoști. Nu ar mai trebui să-L minți pe Dumnezeu, nu ar trebui să încerci să-L păcălești în orice moment și, cu atât mai puțin, nu ar trebui să-I ascunzi nimic. Adevărul este că există lucruri despre care oamenii nu au nevoie să știe. Atât timp cât ești deschis cu Dumnezeu în privința lor, este în ordine. Când faci lucruri, asigură-te că nu păstrezi secrete față de Dumnezeu. Lui Îi poți spune toate acele lucruri care nu sunt potrivite pentru a fi spuse altor oameni. O persoană care procedează așa este inteligentă. Chiar dacă s-ar putea să existe unele lucruri pe care nu simte nevoia să le spună altora, acest lucru nu ar trebui să fie numit înșelăciune. Oamenii înșelători sunt diferiți: ei cred că ar trebui să ascundă tot, că nu pot să spună nimic altor oameni, în special când e vorba de chestiuni personale. Dacă nu le va fi de folos să spună ceva, nu o vor spune, nici măcar lui Dumnezeu. Nu este aceasta o fire înșelătoare? O astfel de persoană este cu adevărat înșelătoare! Dacă o persoană este atât de înșelătoare, încât nu-I spune lui Dumnezeu adevărul și păstrează totul secret față de El, mai este ea cineva care crede în Dumnezeu? Are ea credință adevărată în Dumnezeu? Este o persoană care se îndoiește de Dumnezeu și, în inima ei, nu Îl crede. Așadar, nu este credința ei falsă? Este un neîncrezător, un credincios fals.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cunoașterea celor șase tipuri de firi corupte reprezintă adevărata cunoaștere de sine”

În lume sunt atât de mulți așa-ziși „oameni buni” care rostesc cuvinte înălțătoare. Deși, la suprafață, nu par să fi săvârșit niciun rău mare, de fapt, ei sunt deosebit de înșelători și alunecoși. Se pricep foarte bine să vireze în orice direcție bate vântul, vorbind plăcut și abil. Ei sunt falși oameni buni și ipocriți – se prefac doar că sunt buni. Cei care merg pe calea de mijloc sunt cei mai perfizi oameni dintre toți. Nu jignesc pe nimeni, sunt fini și alunecoși, se pricep să intre în joc în toate situațiile și nimeni nu le poate vedea defectele. Sunt aidoma satanelor! Există asemenea oameni printre voi? (Da.) Nu credeți că e obositor să trăiești astfel? (Ba da, e obositor.) Atunci, v-ați gândit la o cale de-a vă schimba? Cum vă schimbați? De unde ar trebui să înceapă schimbarea în bine? (De la practicarea adevărului.) Nu spuneți „de la practicarea adevărului” sau „înțelegând adevărul” sau „intrând în adevărul-realitate”! Acestea sunt vorbe mari și depășesc înțelegerea omenească, așadar cuvintele acestea par goale. Trebuie să începem, în schimb, cu detaliile. (Fiind o persoană onestă.) Asta-i o practică concretă. Fii o persoană onestă, sau, pentru a intra puțin mai mult în detalii, fii o persoană simplă și deschisă, care nu ascunde nimic, nu minte, nu vorbește pe ocolite, și fii o persoană directă care are un simț al dreptății, care poate vorbi sincer. Oamenii trebuie să realizeze lucrul acesta mai întâi. Să zicem că există un om rău care face ceva ce tulbură lucrarea bisericii și un conducător vine la tine pentru a înțelege mai bine situația. Tu știi cine a făcut lucrul respectiv dar, fiindcă ai o relație bună cu omul acela și nu vrei să-l jignești, minți și spui că nu știi. Conducătorul îți cere mai multe detalii și tu ocolești subiectul, inventând o scuză ca să-l acoperi pe acel om rău. Nu e asta înșelăciune? Nu i-ai spus conducătorului adevărul despre situație, ci l-ai ascuns. De ce ai face asta? Pentru că n-ai vrut să jignești pe nimeni. Ai pus pe primul plan protejarea relațiilor interpersonale și faptul de a nu jigni pe nimeni și ai pus pe ultimul plan vorbitul sincer și practicarea adevărului. De ce anume ești controlat? Ești controlat de firea ta satanică, ea ți-a pecetluit gura și te-a împiedicat să vorbești sincer – tu poți trăi doar după firea ta satanică. Ce este o fire coruptă? O fire coruptă este o fire satanică, iar omul care trăiește după firea lui coruptă este aidoma Satanei. Limbajul lui mereu poartă în el teste, mereu e întortocheat și niciodată direct; chiar de-ar fi omorât în bătaie, nu ar vorbi cu sinceritate. Asta-i ceea ce se întâmplă când firea coruptă a cuiva devine prea gravă: persoana își pierde total umanitatea și devine un diavol. Mulți dintre voi ați prefera să-L ofensați și să-L înșelați pe Dumnezeu ca să vă protejați relațiile cu alții și statutul și reputația pe care le aveți printre alți oameni. Oare iubește adevărul o persoană care se poartă astfel? Este ea cineva care urmărește adevărul? Ea este cineva care Îl înșală pe Dumnezeu cu ochii larg deschiși, care nu are nici cea mai vagă urmă de inimă cu frică de Dumnezeu. Îndrăznește să-L înșele pe Dumnezeu; într-adevăr, mari sunt ambiția și răzvrătirea ei, cu siguranță! De obicei, asemenea oameni mai cred că Îl iubesc pe Dumnezeu și că se tem de El și spun, adeseori: „Ori de câte ori mă gândesc la Dumnezeu, mă gândesc cât de imens, de mare și de nepătruns este El! Dumnezeu iubește omenirea, iubirea Lui e atât de reală!” Poate rostești cuvinte care sună frumos, dar nu ai expune un om rău dacă l-ai vedea tulburând lucrarea bisericii. Voi sunteți cei care vor să le facă pe plac oamenilor, vă protejați doar propriul renume, câștig și statut, în loc să protejați interesele casei lui Dumnezeu. Când cunoașteți adevărata stare a lucrurilor, nu vorbiți cu sinceritate, ocoliți subiectul, protejând oameni răi. Dacă ți s-ar cere să vorbești sincer, ți-ar fi foarte dificil. Vorbești atâtea prostii, doar pentru a evita să spui adevărul! Când vorbești, te învârți în cerc de-atâtea ori, te gândești atât de mult și trăiești într-un mod atât de obositor, totul ca să-ți protejezi reputația și mândria! E mulțumit oare Dumnezeu de oamenii care se poartă astfel? Dumnezeu detestă oamenii înșelători mai presus de toate. Dacă vrei să fii liber de influența Satanei și să dobândești mântuirea, atunci trebuie să accepți adevărul. Trebuie să începi prin a deveni o persoană onestă. Fii direct, spune adevărul, nu fi constrâns de sentimentele tale, eliberează-te de prefăcătorie, șiretlicuri și vorbește și gestionează problemele folosindu-te de principii – acesta-i un mod ușor și fericit de-a trăi și vei fi capabil să trăiești înaintea lui Dumnezeu. Dacă trăiești mereu potrivit filosofiilor satanice și mereu te bazezi pe șiretlicuri și minciuni pentru a-ți duce zilele, atunci vei trăi sub controlul Satanei și în întuneric. Dacă trăiești în lumea Satanei, vei deveni doar din ce în ce mai înșelător. Crezi în Dumnezeu de-atâția ani, ai ascultat atât de multe predici, însă firea ta coruptă nu a fost curățită încă, și acum trăiești tot după firea ta satanică – nu te simți dezgustat de asta? Nu te simți rușinat? Indiferent de cât timp crezi în Dumnezeu, dacă ești tot ca un non-credincios, atunci ce rost are să crezi în Dumnezeu? Poți dobândi cu adevărat mântuirea crezând în Dumnezeu astfel? Țelurile tale în viață nu s-au schimbat, nici principiile și metodele tale; singurul lucru pe care-l ai tu și un non-credincios nu-l are e titlul de „credincios”. Deși la exterior Îl urmezi pe Dumnezeu, viața-fire nu ți s-a schimbat deloc și, în cele din urmă, nu vei dobândi mântuirea. Nu cumva îți faci speranțe deșarte? Te poate ajuta o astfel de credință în Dumnezeu să obții adevărul și viața? Categoric nu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin practicarea adevărului poți rupe cătușele unei firi corupte”

Pentru a te impune și a supraviețui în această societate, oamenii trebuie să învețe un lucru, și anume să stea în două luntri. Cu alte cuvinte, trebuie să fii alunecos și viclean. Nu poți spune pur și simplu ceea ce gândești. Dacă o faci, înseamnă că ești prost, nu deștept. Unii oameni nu se controlează și spun orice vor. Imaginează-ți un tip care face asta și ajunge să-și jignească șeful. Apoi, șeful îi face zile fripte, îi anulează prima și caută mereu să se certe cu el. În cele din urmă, nu mai poate suporta să lucreze acolo. Dacă demisionează, nu are alte mijloace de a-și câștiga traiul. Dar dacă nu demisionează, nu poate decât să suporte o slujbă pe care nu o mai poate suferi. Cum se numește atunci când te afli între ciocan și nicovală? „Blocat”, într-o situație dificilă. Apoi familia îl ceartă, spunând: „Meriți să fii abuzat, ar fi trebuit să-ți amintești că «Armonia este o comoară, toleranța este excelență»! Așa-ți trebuie pentru că nu te-ai controlat și ai trăncănit! Ți-am spus să ai tact și să te gândești cu atenție la ce spui, dar nu ai vrut, a trebuit să fii direct. Ai crezut că va fi atât de ușor să te pui cu șeful tău? Ai crezut că e atât de ușor să supraviețuiești în societate? Crezi mereu că pur și simplu ești direct. Ei bine, acum trebuie să înduri consecințele dureroase. Să-ți fie învățătură de minte! Pe viitor să faci bine să-ți amintești zicala «Armonia este o comoară, toleranța este excelență»!” Odată ce i s-a dat această lecție, el și-o amintește, gândindu-se: „Părinții mei chiar au avut dreptate să mă educe. Aceasta este o experiență de viață pătrunzătoare, o adevărată perlă de înțelepciune, nu pot continua să o ignor. Îmi ignor bătrânii pe riscul meu, așa că îmi voi aminti asta în viitor.” După ce ajunge să creadă în Dumnezeu și se alătură casei Lui, încă își amintește această zicală, „Armonia este o comoară, toleranța este excelență”, așa că dă binețe fraților și surorilor oricând îi întâlnește și face tot ce poate ca să le vorbească frumos. Conducătorul spune: „Sunt conducător de o vreme, dar nu am destulă experiență de muncă.” Așa că intervine cu un compliment: „Faci o treabă grozavă! Dacă nu ne-ai conduce, am simți că nu avem cui să-i cerem ajutorul.” Altcineva spune: „Am început să mă înțeleg și cred că sunt foarte înșelător.” Așa că răspunde: „Nu ești înșelător, ești foarte sincer, eu sunt cel care este înșelător.” Altcineva face o remarcă răutăcioasă față de el, iar el își spune: „N-am de ce să mă tem de astfel de remarci răutăcioase, pot rezista la lucruri mult mai rele. Indiferent cât de răutăcioase devin remarcile tale, pur și simplu mă voi preface că nu le-am auzit și voi continua să-ți fac complimente și să-mi dau silința să-ți intru în grații, pentru că niciodată nu strică să te complimentez.” Ori de câte ori i se cere să-și spună părerea sau să vorbească deschis în părtășie, nu vorbește sincer și păstrează această fațadă veselă și voioasă în fața tuturor. Cineva îl întreabă: „Cum de ești mereu atât de vesel și voios? Chiar ești pisica blândă care zgârie rău?” Iar el își spune: „De ani de zile sunt pisica blândă care zgârie rău și, în tot acel timp, nimeni nu a profitat niciodată de mine, așa că a devenit principiul meu de bază în relația cu lumea.” Oare nu este alunecos? (Ba da.) Unii s-au lăsat duși astfel de curent în societate timp de mulți ani și continuă să facă asta după ce vin în casa lui Dumnezeu. Nu spun niciodată o vorbă sinceră, nu vorbesc niciodată din inimă și nu vorbesc despre felul în care se înțeleg pe ei înșiși. Chiar și atunci când un frate sau o soră li se destăinuie, ei nu vorbesc sincer și nimeni nu-și poate da seama ce se întâmplă cu adevărat în mintea lor. Nu dezvăluie niciodată ce gândesc sau ce păreri au, mențin relații foarte bune cu toată lumea și nu știi ce fel de oameni sau ce fel de personalitate le place cu adevărat sau ce cred, în realitate, despre ceilalți. Dacă cineva îi întreabă ce fel de persoană este cutare, răspund: „Este credincios de mai bine de zece ani și este în regulă.” Despre oricine îi întrebi, vor răspunde că acea persoană este în regulă sau foarte bună. Dacă cineva îi întreabă: „Ai descoperit vreun neajuns sau defect la el?”, vor răspunde: „Până acum nu am găsit niciunul. Pe viitor, voi fi mai atent”, dar în sinea lor, își spun: „Îmi ceri să ofensez acea persoană, lucru pe care sigur nu-l voi face! Dacă-ți spun adevărul, iar el află, oare nu va deveni pur și simplu dușmanul meu? Familia mea îmi spune de mult să nu-mi fac dușmani, nu i-am uitat cuvintele. Mă crezi prost? Crezi că aș uita educația și condiționarea primită de la familia mea, doar pentru că ai avut părtășie despre două propoziții din adevăr? N-ai să vezi! Aceste zicale: «Armonia este o comoară, toleranța este excelență» și «Compromisul va face un conflict mult mai ușor de soluționat» nu m-au dezamăgit niciodată și sunt talismanele mele. Nu vorbesc despre defectele nimănui și, dacă mă provoacă cineva, îi arăt toleranță. N-ai văzut simbolul acela imprimat pe fruntea mea? E simbolul chinezesc pentru «toleranță», care este alcătuit din simbolul unui cuțit deasupra celui al unei inimi. Oricui face remarci răutăcioase îi arăt toleranță. Oricui mă emondează îi arăt toleranță. Ținta mea este să rămân în relații bune cu toată lumea, să le păstrez la nivelul acesta. Nu te ține de principii, nu fi atât de prost, nu fi rigid, trebuie să înveți să cedezi în funcție de circumstanțe! De ce crezi că trăiesc atât de mult țestoasele? Pentru că se ascund în carapace atunci când situația este dificilă, nu-i așa? În felul acesta, se pot proteja și pot trăi mii de ani. Așa se trăiește o viață îndelungată și așa trebuie să fie relația cu lumea.” Nu auzi astfel de oameni să rostească ceva adevărat sau sincer, iar adevăratele lor puncte de vedere și fundamentul comportamentului lor nu sunt niciodată dezvăluite. Ei se gândesc la aceste lucruri și le contemplă doar în inima lor, dar nimeni altcineva nu știe despre ele. O astfel de persoană este, în aparență, amabilă cu toată lumea, pare binevoitoare, nu rănește pe nimeni și nu face rău nimănui. Dar, de fapt, stă în două luntri și este alunecoasă. O astfel de persoană este mereu plăcută de câțiva oameni din biserică, pentru că nu face niciodată greșeli grave, nu se dă niciodată de gol, iar evaluarea din partea conducătorilor de biserică și a fraților și surorilor este aceea că se înțelege bine cu toată lumea. Este lipsită de entuziasm față de datoria ei, face doar ce i se cere. Este foarte ascultătoare și bine-crescută, nu rănește niciodată pe alții în conversații sau când gestionează lucrurile și nu profită niciodată în mod nedrept de nimeni. Nu vorbește de rău pe nimeni și nu judecă niciodată oamenii pe la spate. Cu toate acestea, niciun om nu știe dacă este sinceră când își îndeplinește datoria, ce crede despre alții sau despre el. După ce te gândești cu atenție, chiar simți că o astfel de persoană este cu adevărat puțin ciudată și dificil de înțeles și că, dacă o menții în funcție, asta ar putea provoca necazuri. Ce ar trebui să faci? E o decizie grea, nu-i așa? Când își îndeplinește datoria, poți vedea că-și face treaba, dar nu-i pasă niciodată de principiile pe care i le-a comunicat casa lui Dumnezeu. Face lucrurile cum îi place, de mântuială și le lasă așa, încercând doar să evite să facă vreo greșeală gravă. Drept urmare, nu-i poți găsi nicio vină sau nu poți identifica vreun defect. Face lucrurile perfect, dar ce gândește? Vrea să-și îndeplinească datoria? Dacă nu ar exista decretele administrative ale bisericii sau supraveghere din partea conducătorului bisericii sau a fraților și surorilor ei, oare această persoană s-ar putea asocia cu oameni răi? Ar putea să facă lucruri rele și să comită fapte rele împreună cu oamenii răi? Este foarte posibil și este capabilă s-o facă, dar încă nu a făcut-o. Un astfel de om este cel mai dificil tip și este piatra alunecoasă arhetipală sau o vulpe bătrână și vicleană.

– Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (12)”

În fiecare biserică există persoane care caută să le facă pe plac oamenilor. Aceste persoane care caută să le facă pe plac oamenilor nu au niciun discernământ cu privire la oamenii răi care manipulează și sabotează alegerile. Chiar dacă au un pic de discernământ, îl ignoră. Atitudinea lor față de orice problemă care apare în alegerile din biserică este aceasta: „Lasă lucrurile să treacă, dacă ele nu afectează direct pe cineva.” Ei cred că nu contează cine devine conducător, că asta nu are nimic de-a face cu ei. Atât timp cât își pot trăi fericiți viața de zi cu zi, sunt bine. Ce părere aveți despre astfel de persoane? Sunt oameni care iubesc adevărul? (Nu.) Ce fel de oameni sunt aceștia? Sunt persoane care caută să facă pe plac oamenilor și pot fi numiți și neîncrezători. Acești oameni nu urmăresc adevărul; caută doar să trăiască o viață ușoară, răsfățându-se cu confortul trupesc. Sunt prea egoiști și prea șmecheri. Există mulți astfel de oameni în societate? Indiferent ce partid politic este la putere, indiferent cine este în funcție, sunt foarte apreciați, își gestionează cu succes relațiile sociale și trăiesc confortabil; indiferent ce mișcare politică apare, nu se lasă prinși în ea. Ce fel de oameni sunt aceștia? Sunt cei mai înșelători, cei mai șmecheri oameni, cunoscuți drept „alunecoși ca țiparul” și „șerpi bătrâni”. Trăiesc conform filosofiilor Satanei, fără o fărâmă de principiu. Servesc, flatează și laudă pe oricine e la putere. Nu fac altceva decât să-și apere superiorii și să nu-i jignească niciodată. Oricât de mult rău ar face superiorii lor, nici nu se opun și nici nu susțin acest lucru, ci își țin gândurile ascunse în adâncul sufletului. Sunt foarte apreciați, indiferent de cine e la putere. Satanei și regilor diavoli le plac acest tip de persoane. De ce le plac regilor diavoli acest tip de persoane? Pentru că nu strică afacerile regilor diavoli și nu reprezintă nicio amenințare pentru ei. Persoanele ca acestea sunt lipsite de principii și nu au un standard pentru conduita lor, nu au integritate și demnitate; doar urmează tendințele societății și se înclină în fața regilor diavoli, adaptându-se gusturilor lor. Nu există și astfel de oameni în biserică? Pot fi astfel de oameni biruitori? Sunt ei buni soldați ai lui Hristos? Sunt ei martori ai lui Dumnezeu? Atunci când oamenii răi și antihriștii își ițesc capetele și tulbură lucrarea bisericii, pot astfel de oameni să se ridice și să pornească un război împotriva lor, expunându-i, discernându-i și lepădându-se de ei, punând capăt faptelor lor rele și aducând mărturie pentru Dumnezeu? Cu siguranță nu pot. Acești oameni alunecoși ca țiparul nu sunt cei pe care Dumnezeu îi va desăvârși sau cei pe care îi va mântui. Ei niciodată nu aduc mărturie pentru Dumnezeu și nu susțin interesele casei Sale. După cum îi vede Dumnezeu, acești oameni nu sunt unii care Îl urmează sau I se supun, ci unii care provoacă orbește necazuri, membri ai bandei Satanei – pe ei îi va elimina când lucrarea Sa se va încheia. Dumnezeu nu prețuiește astfel de nenorociți. Nu au nici adevărul, nici viața; sunt fiare și diavoli; sunt nevrednici de mântuirea lui Dumnezeu și de a se bucura de iubirea Sa. Așadar, Dumnezeu renunță la astfel de oameni și îi elimină cu ușurință, iar biserica ar trebui să-i îndepărteze prompt ca neîncrezători. Nu au o inimă adevărată pentru Dumnezeu, așa că le va oferi Dumnezeu hrană adevărată? Îi va lumina și îi va ajuta? Nu o va face. Atunci când apar tulburări și perturbări în timpul alegerilor bisericești, iar rezultatele alegerilor sunt controlate și influențate de oameni răi, acești oameni cu siguranță nu vor sta de partea lui Dumnezeu pentru a proteja interesele casei Lui. Cu siguranță nu vor adera la adevărurile-principii pentru a lupta împotriva oamenilor răi și a antihriștilor și pentru a lupta împotriva forțelor Satanei până la capăt. Cu siguranță nu vor face acest lucru, le lipsește curajul. Prin urmare, cei care pot depune mărturie pentru Dumnezeu ar trebui să-i discearnă pe acești oameni și nu ar trebui să aibă părtășie despre adevărurile pe care le înțeleg sau despre discernământul lor cu privire la Satana cu acești oameni. Chiar dacă ai părtășie cu ei despre aceste lucruri, va fi inutil; nu vor sta de partea adevărului. Atunci când selectați conlucrători și parteneri, ar trebui să excludeți astfel de oameni și să nu îi alegeți. De ce nu ar trebui să-i alegeți? Pentru că sunt oameni alunecoși ca țiparul; nu vor sta de partea lui Dumnezeu, nu vor sta de partea adevărului și nu se vor uni cu tine, inimă și minte, pentru a lupta împotriva Satanei. Dacă le confesezi cuvintele tale sincere, ești nesăbuit și vei deveni bătaia de joc a Satanei. Să nu aveți părtășie despre adevăr și să nu oferiți îndemnuri unor astfel de oameni și nu vă puneți nicio speranță în ei, deoarece Dumnezeu nu îi mântuiește deloc pe aceștia. Nu sunt oameni care să fie în asentiment cu Dumnezeu; sunt spectatori care privesc de la distanță cum se dezlănțuie bătălia, sunt oameni alunecoși ca țiparul. Acest tip de oameni se infiltrează în casa lui Dumnezeu doar pentru a privi agitația și pentru a provoca orbește necazuri. Nu au niciun simț al dreptății și niciun simț al responsabilității; nici măcar nu au compasiune pentru oamenii buni răniți de oamenii răi. Este foarte adecvat să numești acești oameni diavoli și satane. Dacă cineva cu simțul dreptății îi demască pe oamenii răi, ei nici măcar nu îi vor încuraja sau nu îi vor sprijini. Așadar, să nu aveți niciodată încredere în acești oameni; sunt alunecoși ca țiparul, cameleoni, șerpi bătrâni. Nu sunt credincioși sinceri în Dumnezeu, ci slujitori ai Satanei. Acești oameni nu pot fi mântuiți niciodată, iar Dumnezeu nu îi vrea; aceasta este dorința clară a lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (19)”

Dacă, în calitate de conducători și lucrători, ignorați problemele care apar pe parcursul îndeplinirii îndatoririlor și chiar căutați diverse pretexte și scuze pentru a vă sustrage responsabilității, nu rezolvați unele probleme pe care sunteți capabili să le rezolvați și nu raportați Celui de mai sus problemele pe care nu sunteți capabili să le rezolvați, ca și cum acestea nu ar avea nimic de-a face cu voi, nu este aceasta o neglijare a responsabilității? Să tratezi lucrarea bisericii în acest mod este un lucru inteligent sau un lucru nesăbuit? (Este un lucru nesăbuit.) Nu sunt alunecoși asemenea conducători și lucrători? Nu sunt oare lipsiți de orice simț al responsabilității? Atunci când întâmpină probleme, le ignoră – nu sunt nepăsători? Nu sunt oare vicleni? Oamenii vicleni sunt cei mai nesăbuiți dintre toți. Trebuie să fii o persoană onestă, trebuie să ai simțul responsabilității atunci când te confrunți cu probleme și trebuie să încerci toate mijloacele posibile și să cauți adevărul pentru a le rezolva. Nu trebuie sub nicio formă să fii o persoană vicleană. Dacă singurul lucru care te preocupă este să fugi de responsabilitate și să te dezici de probleme atunci când apar, ai fi condamnat pentru acest comportament chiar și printre non-credincioși, ca să nu mai vorbim de casa lui Dumnezeu! Acest comportament este cu siguranță condamnat și blestemat de Dumnezeu și este detestat și respins de aleșii lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu Îi plac oamenii cinstiți și îi detestă pe cei înșelători și alunecoși. Dacă ești o persoană vicleană și acționezi într-un mod alunecos, nu cumva te va detesta Dumnezeu? Te va lăsa oare casa lui Dumnezeu să scapi nepedepsit, pur și simplu? Mai devreme sau mai târziu, vei fi tras la răspundere. Lui Dumnezeu Îi plac oamenii cinstiți, nu cei vicleni. Toată lumea ar trebui să înțeleagă clar acest lucru, să nu mai fie confuză și să nu mai facă lucruri nesăbuite. Ignoranța temporară este scuzabilă, dar dacă o persoană nu acceptă deloc adevărul, atunci ea este prea încăpățânată. Oamenii cinstiți își pot asuma responsabilitatea. Nu țin cont de propriile câștiguri și pierderi; doar protejează lucrarea și interesele casei lui Dumnezeu. Au inimi bune și oneste, care sunt ca niște boluri cu apă limpede, al căror fund se poate vedea dintr-o privire. Acțiunile lor sunt, de asemenea, transparente. O persoană înșelătoare acționează întotdeauna într-un mod alunecos, este mereu prefăcută, mușamalizează și ascunde lucruri și este incredibil de secretoasă. Nimeni nu poate vedea acest tip de persoană exact așa cum e de fapt. Oamenii nu îți pot pătrunde gândurile lăuntrice, dar Dumnezeu poate scruta lucrurile din adâncul inimii tale. Când vede că nu ești o persoană cinstită, că ești alunecos, că nu accepți niciodată adevărul, că ești mereu înșelătoare față de El și că nu Îi dăruiești niciodată inima, lui Dumnezeu nu Îi place de tine, te detestă și te abandonează. Ce fel de oameni sunt toți cei care prosperă printre non-credincioși și cei care sunt volubili și ageri la minte? Vă este clar? Care este esența lor? Se poate spune că sunt extraordinar de impenetrabili, toți sunt extrem de înșelători și vicleni, sunt diavoli autentici și satane. Ar putea Dumnezeu să mântuiască asemenea oameni? Dumnezeu îi detestă pe diavoli mai mult decât orice – oameni care sunt înșelători și vicleni – și, cu siguranță, nu îi va mântui pe astfel de oameni. În niciun caz nu trebuie să fiți acest tip de persoană. Cei care sunt întotdeauna atenți și vigilenți atunci când vorbesc, care sunt fini și alunecoși și joacă un rol potrivit ocaziei atunci când se ocupă de chestiuni – îți spun Eu, Dumnezeu îi detestă cel mai mult pe astfel de oameni, asemenea oameni nu pot fi mântuiți. În ceea ce-i privește pe toți cei care fac parte din categoria oamenilor înșelători și vicleni, oricât de bine ar suna cuvintele lor, sunt toate înșelătoare, cuvinte diavolești. Cu cât sună mai frumos cuvintele lor, cu atât mai mult acești oameni sunt diavoli și satane. Aceștia sunt exact genul de oameni pe care Dumnezeu îi detestă cel mai mult. Acest lucru este întru totul corect. Ce spuneți? Pot oare oamenii înșelători, oamenii care mint adesea, cei volubili, să obțină lucrarea Duhului Sfânt? Pot obține luminarea și iluminarea Duhului Sfânt? Categoric nu. Care este atitudinea lui Dumnezeu față de oamenii care sunt înșelători și vicleni? El îi disprețuiește și îi respinge, îi dă la o parte și nu le acordă nicio atenție, îi consideră ca fiind din aceeași tagmă cu animalele. În ochii lui Dumnezeu, asemenea oameni au doar piele de om și, în esență, sunt diavoli și satane, sunt cadavre ambulante, iar Dumnezeu nu îi va mântui sub nicio formă.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (8)”

Când oamenii se dedau înșelăciunii, ce intenții provoacă asta? Ce scop încearcă ei să atingă? Fără excepție, este pentru a dobândi faimă, câștig și statut; pe scurt, este de dragul intereselor lor. Și ce stă la baza urmăririi intereselor personale? Este faptul că oamenii își văd interesele ca fiind mai importante decât orice altceva. Ei se dedau înșelăciunii pentru a trage foloase, iar firea lor înșelătoare este astfel dezvăluită. Cum ar trebui rezolvată această problemă? Mai întâi trebuie să discerni și să știi care sunt interesele, ce aduc ele mai exact oamenilor și care sunt consecințele urmăririi lor. Dacă nu te poți lămuri cu privire la acest lucru, atunci să te lepezi de ele va fi mai ușor de zis, decât de făcut. Dacă oamenii nu înțeleg adevărul, atunci la nimic nu le este mai dificil de renunțat decât la propriile interese. Asta pentru că filosofiile lor de viață sunt: „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate” și „Oamenii mor pentru avere cum păsările mor pentru hrană”. În mod clar, ei trăiesc pentru propriile interese. Oamenii cred că fără propriile interese – că dacă ar fi să-și piardă interesele – nu ar fi capabili să supraviețuiască. Este de parcă supraviețuirea lor este inseparabilă de propriile interese, prin urmare, majoritatea oamenilor sunt orbi la toate, mai puțin la propriile interese. Ei își văd propriile interese ca fiind mai presus decât orice altceva, trăiesc pentru propriile interese și a-i face să renunțe la acestea este ca și cum le-ai cere să renunțe la viețile lor. Așadar, ce ar trebui să facă în aceste circumstanțe? Oamenii trebuie să accepte adevărul. Numai când înțeleg adevărul pot să vadă esența propriilor interese; numai atunci pot începe să renunțe la ele și să se răzvrătească împotriva lor și să fie capabili să suporte durerea de-a renunța la ceea ce iubesc atât de mult. Iar când poți să faci asta și să te lepezi de propriile interese, te vei simți mai destins și mai liniștit în inima ta și, procedând așa, îți vei fi biruit trupul. Dacă rămâi fidel intereselor tale și refuzi să renunți la ele și dacă nu accepți câtuși de puțin adevărul – în inima ta s-ar putea să spui: „Ce e rău în a încerca să trag foloase și a refuza să sufăr pierderi? Dumnezeu nu m-a pedepsit și oamenii ce pot să-mi facă?” Nimeni nu-ți poate face nimic, dar cu această credință în Dumnezeu, în cele din urmă, nu vei reuși să dobândești adevărul și viața. Aceasta va fi o pierdere imensă pentru tine – nu vei fi capabil să atingi mântuirea. Există vreun regret mai mare? Asta rezultă în cele din urmă din a-ți urma interesele. Dacă oamenii urmăresc doar faima, câștigul și statutul – dacă își urmăresc doar interesele – atunci nu vor dobândi niciodată adevărul și viața și, în cele din urmă, vor fi cei care vor suferi o pierdere. Dumnezeu îi mântuiește pe cei care urmăresc adevărul. Dacă nu accepți adevărul și dacă ești incapabil să reflectezi asupra firii tale corupte și să ți-o cunoști, atunci nu te vei pocăi cu adevărat și nu vei avea intrare în viață. Să accepți adevărul și să te cunoști este calea creșterii în viață și a atingerii mântuirii, este șansa ta de a veni înaintea lui Dumnezeu ca să accepți scrutarea, judecata și mustrarea Lui și să dobândești adevărul și viața. Dacă renunți la a urmări adevărul de dragul urmăririi faimei, câștigului și statutului și a intereselor proprii, acest lucru este echivalent cu a renunța la ocazia de a accepta judecata și mustrarea lui Dumnezeu și de a atinge mântuirea. Alegi faima, câștigul și statutul și propriile interese, dar renunți la adevăr și pierzi viața și șansa de a fi mântuit. Care contează mai mult? Dacă alegi interesele tale și renunți la adevăr, nu este un lucru nesăbuit? În termeni simpli, asta înseamnă să suferi o mare pierdere de dragul unui mic avantaj. Faima, câștigul, statutul, banii și interesele sunt temporare toate, efemere toate, în vreme ce adevărul și viața sunt eterne și neschimbătoare. Dacă oamenii înlătură firile corupte care îi determină să urmărească faima, câștigul și statutul, atunci au speranțe să atingă mântuirea. Ba mai mult, adevărurile pe care le dobândesc oameni sunt eterne; Satana nu le poate lua oamenilor aceste adevăruri, nici nimeni altcineva. Renunți la interesele tale, dar ceea ce câștigi sunt adevărul și mântuirea; aceste rezultate sunt ale tale și le câștigi pentru tine. Dacă oamenii aleg să practice adevărul, atunci, chiar dacă și-au pierdut interesele, ei câștigă mântuirea de la Dumnezeu și viața veșnică. Acei oameni sunt cei mai deștepți. Dacă oamenii renunță la adevăr de dragul intereselor proprii, atunci pierd viața și mântuirea lui Dumnezeu; acei oameni sunt cei mai nesăbuiți. Ceea ce alege o persoană – interesele sale sau adevărul – este incredibil de revelator. Cei care iubesc adevărul vor alege adevărul; vor alege să se supună lui Dumnezeu și să-L urmeze pe El. Ar prefera să-și abandoneze propriile interese, pentru a urmări adevărul. Oricât de mult trebuie să sufere, sunt hotărâți să rămână fermi în mărturia lor, pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Aceasta este calea fundamentală pentru practicarea adevărului și intrarea în adevărul-realitate.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cunoașterea firii este temelia schimbării acesteia”

Ce spuneți – nu este epuizantă viața pentru oamenii înșelători? Ei își petrec tot timpul spunând minciuni, apoi spunând și mai multe minciuni pentru a le acoperi și apelând la șiretlicuri. Își provoacă singuri această epuizare. Ei știu că a trăi astfel este epuizant – așadar, de ce ar mai vrea să fie înșelători, nedorindu-și să fie cinstiți? V-ați gândit vreodată la întrebarea asta? Aceasta este o consecință a faptului că oamenii sunt păcăliți de naturile lor satanice; îi împiedică să scape de acest fel de viață, de acest tip de fire. Oamenii sunt dispuși să accepte să fie păcăliți în acest fel și să trăiască așa; nu vor să practice adevărul și să meargă pe calea luminii. Tu crezi că a trăi așa este epuizant și că a se purta astfel nu este necesar – dar oamenii înșelători cred că este absolut necesar. Ei cred că, dacă nu fac așa, asta ar face să fie umiliți, le-ar dăuna imaginii, reputației și intereselor proprii și ar pierde prea mult. Ei prețuiesc aceste lucruri, își prețuiesc imaginea, reputația și statutul propriu. Aceasta este adevărata față a oamenilor care nu iubesc adevărul. Pe scurt, când oamenii nu sunt dispuși să fie cinstiți sau să practice adevărul este din cauză că nu iubesc adevărul. În inimile lor, ei prețuiesc lucruri precum reputația și statutul, le place să urmeze tendințele lumești și să trăiască sub controlul Satanei. Aceasta este o problemă a naturii lor. Există oameni, în prezent, care au crezut în Dumnezeu mulți ani, care au auzit multe predici și știu ce înseamnă să crezi în Dumnezeu. Dar ei tot nu practică adevărul și nu s-au schimbat deloc – oare de ce? Este din cauză că nu iubesc adevărul. Chiar dacă înțeleg un pic din adevăr, tot nu sunt capabili să-l practice. Pentru astfel de oameni, indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, va fi în zadar. Pot fi mântuiți oamenii care nu iubesc adevărul? Este absolut imposibil. Să nu iubești adevărul este o problemă cu inima ta, cu natura ta. Nu poate fi rezolvată. Dacă un om poate sau nu să fie mântuit în credința lui depinde în principal de măsura în care acesta iubește sau nu adevărul. Doar cei care iubesc adevărul îl pot accepta; doar ei pot îndura greutăți și pot plăti un preț de dragul adevărului și doar ei se pot ruga lui Dumnezeu și se pot baza pe El. Doar ei pot să caute adevărul și să reflecteze și să se cunoască prin experiențele lor, să aibă curajul de a se răzvrăti împotriva trupului și să dobândească practica adevărului și supunerea față de Dumnezeu. Doar cei care iubesc adevărul pot să-l urmărească în acest fel, să pășească pe calea mântuirii și să obțină aprobarea lui Dumnezeu. Nu există o altă cale, în afară de aceasta. Celor care nu iubesc adevărul le este foarte greu să-l accepte. Asta fiindcă, prin naturile lor, ei sunt scârbiți de adevăr și-l urăsc. Dacă ar vrea să înceteze să I se împotrivească lui Dumnezeu sau să nu mai facă rău, le-ar fi foarte dificil să facă asta, fiindcă ei sunt ai Satanei și deja au devenit diavoli și dușmani ai lui Dumnezeu. Dumnezeu mântuiește omenirea, El nu mântuiește diavoli și nici pe Satana. Unii oameni pun întrebări precum: „Eu chiar înțeleg adevărul. Doar că nu-l pot pune în practică. Ce ar trebui să fac?” Acesta este cineva care nu iubește adevărul. Dacă cineva nu iubește adevărul, atunci nu-l poate pune în practică nici măcar dacă-l înțelege, fiindcă în inima lui, el nu este dispus să o facă și nu îi place adevărul. O astfel de persoană nu poate fi mântuită. Unii oameni spun: „Mi se pare că pierzi mult fiind o persoană cinstită, deci nu vreau să fiu așa. Oamenii înșelători nu pierd niciodată – ba chiar trag foloase, profitând de ceilalți. Deci aș prefera să fiu o persoană înșelătoare. Nu sunt dispus să-i las pe ceilalți să-mi afle treburile personale, să-i las să se lămurească în legătură cu mine sau să mă înțeleagă. Soarta mea ar trebui să fie în mâinile mele.” Atunci, te rog – încearcă asta și vezi. Vezi cu ce fel de final te alegi; vezi cine ajunge în iad și cine este pedepsit, în final.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”

Faptul că Dumnezeu le cere oamenilor să fie cinstiți dovedește că El îi detestă și îi antipatizează cu adevărat pe oamenii înșelători. Antipatia lui Dumnezeu față de oamenii înșelători este o antipatie față de modul în care aceștia fac lucrurile, față de firile, intențiile și metodele lor de a păcăli; Dumnezeu disprețuiește toate aceste lucruri. Dacă oamenii înșelători sunt capabili să accepte adevărul, să-și recunoască firile înșelătoare și dacă sunt dispuși să accepte mântuirea lui Dumnezeu, atunci și ei au o speranță să fie mântuiți, deoarece Dumnezeu îi tratează pe toți oamenii în mod egal, cum face și adevărul. Și astfel, dacă vrem să devenim oameni care sunt pe placul lui Dumnezeu, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne schimbăm principiile de comportament. Nu mai putem să trăim după filosofii satanice, nu mai putem să umblăm cu minciuni și tertipuri. Trebuie să ne eliberăm de toate minciunile și să devenim oameni cinstiți. Atunci, opinia lui Dumnezeu despre noi se va schimba. Înainte, oamenii se bazau întotdeauna pe minciuni, prefăcătorie și tertipuri când trăiau printre alții și foloseau filosofii satanice drept bază pentru existența lor, pentru viețile lor și drept fundament pentru comportamentul lor. Era ceva ce Dumnezeu detesta. Printre non-credincioși, dacă vorbești sincer, dacă spui adevărul și ești o persoană cinstită, atunci vei fi defăimat, judecat și părăsit. Așadar, urmezi tendințe lumești și trăiești după filosofii satanice; devii tot mai iscusit la minciuni și tot mai înșelător. De asemenea, înveți să folosești mijloace perfide pentru a-ți atinge țelurile și a te proteja. Devii tot mai prosper în lumea Satanei și, drept rezultat, te afunzi tot mai mult în păcat, până când nu mai poți ieși. În casa lui Dumnezeu, lucrurile stau exact invers. Cu cât minți mai mult și faci manipulări înșelătoare, cu atât mai mult li se va face aleșilor lui Dumnezeu lehamite de tine și te vor părăsi. Dacă refuzi să te căiești și continui să fii fidel filosofiilor și logicii satanice, dacă folosești strategii și elaborezi planuri pentru a te deghiza și a „te ambala” frumos, atunci ai toate șansele să fii dezvăluit și eliminat. Și asta, din cauză că Dumnezeu îi detestă pe oamenii înșelători. Numai oamenii cinstiți pot prospera în casa lui Dumnezeu, iar cei înșelători vor fi abandonați și eliminați, în cele din urmă. Toate acestea sunt predestinate de Dumnezeu. Numai oamenii cinstiți pot ocupa un loc în Împărăția Cerurilor. Dacă nu încerci să fii o persoană cinstită și dacă nu experimentezi și practici în direcția urmăririi adevărului, dacă nu îți expui hidoșenia și nu te destăinui, atunci nu vei fi niciodată capabil să primești lucrarea Duhului Sfânt și să obții aprobarea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”

Nimic nu are o importanță mai mare decât cerința lui Dumnezeu ca oamenii să fie onești – El cere ca oamenii să trăiască înaintea Lui, să-I accepte scrutarea atentă și să trăiască în lumină. Numai oamenii onești sunt membri adevărați ai rasei umane. Oamenii care nu sunt onești sunt fiare, sunt animale care se perindă în haine omenești, ei nu sunt ființe umane. Ca să urmăriți să fiți persoane oneste trebuie să vă comportați în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu; trebuie să treceți prin judecată, mustrare și emondare. Când firea voastră coruptă va fi curățită, iar voi veți fi capabili să practicați adevărul și să trăiți după cuvintele lui Dumnezeu, numai atunci veți fi persoane oneste. Categoric, oamenii care sunt ignoranți, nesăbuiți și neprihăniți nu sunt oameni onești. Cerând ca oamenii să fie onești, Dumnezeu le cere să aibă umanitate normală, să se lepede de înșelăciunea și măștile lor, să nu mintă sau să nu îi păcălească pe alții, să-și îndeplinească datoria cu loialitate și să fie capabili să-L iubească și să I se supună cu adevărat. Numai acești indivizi sunt oamenii Împărăției lui Dumnezeu. Dumnezeu cere ca oamenii să fie ostași buni ai lui Hristos. Ce sunt ostașii buni ai lui Hristos? Ei trebuie să fie înzestrați cu adevărul-realitate și să fie în asentiment cu Hristos. În orice moment și în orice loc, trebuie să fie capabili să Îl preamărească pe Dumnezeu și să mărturisească pentru El și să fie capabili să folosească adevărul, pentru a lupta împotriva Satanei. În toate lucrurile, ei trebuie să fie de partea lui Dumnezeu, să fie mărturie și să trăiască adevărul-realitate. Trebuie să fie capabili să-l umilească pe Satana și să câștige victorii minunate pentru Dumnezeu. Asta înseamnă să fi un ostaș bun al lui Hristos. Ostașii buni ai lui Hristos sunt biruitori, sunt cei care îl biruie pe Satana. Cerând ca oamenii să fie onești, și nu înșelători, Dumnezeu nu le cere să fie nesăbuiți, ci să se elibereze de firile lor înșelătoare, să dobândească supunere față de El și să-I aducă slavă. Asta se poate dobândi prin practicarea adevărului. Nu este o schimbare în comportamentul cuiva, nu este o chestiune de a vorbi mai mult sau mai puțin și nici nu este vorba de modul în care acționează o persoană. Mai degrabă, este vorba de intenția din spatele vorbirii și acțiunilor unei persoane, de gândurile și ideile cuiva, de ambițiile și dorințele sale. Tot ce ține de dezvăluirile firilor corupte și de greșeală trebuie schimbat de la rădăcină, ca să se alinieze adevărului. Dacă cineva vrea să dobândească o schimbare a firii, trebuie să fie capabil să vadă clar esența firii Satanei. Dacă vei putea să vezi clar esența unei firi înșelătoare, care este firea Satanei și chipul diavolului, dacă vei putea să-l urăști pe Satana și să te lepezi de diavol, atunci îți va fi ușor să te lepezi de firea ta coruptă. Dacă nu vei ști că ai în tine o stare înșelătoare, dacă nu vei recunoaște dezvăluirile unei firi înșelătoare, atunci nu vei ști să cauți adevărul pentru a rezolva asta și îți va fi greu să-ți schimbi firea înșelătoare. Mai întâi trebuie să recunoști ce lucruri se dezvăluie în tine și care aspect al unei firi corupte îl reprezintă acestea. Dacă lucrurile pe care le dezvălui sunt ale unei firi înșelătoare, o vei urî în inima ta? Iar dacă o faci, cum ar trebui să te schimbi? Trebuie să-ți emondezi intențiile și să-ți corectezi opiniile. Mai întâi, trebuie să cauți adevărul despre această chestiune și să îți rezolvi problemele, să te străduiești să realizezi ceea ce Dumnezeu cere și să-L mulțumești și să devii cineva care nu încearcă să-L păcălească pe Dumnezeu sau pe alți oameni, nici pe aceia care sunt puțin nechibzuiți sau ignoranți. A încerca să păcălești pe cineva care e nechibzuit sau ignorant este foarte imoral – te face un diavol. Ca să fii o persoană onestă, nu trebuie să păcălești sau să minți pe nimeni. Totuși, față de diavoli și de Satana, trebuie să-ți alegi cuvintele cu înțelepciune; dacă nu o faci, este posibil să te faci de râs în fața lor și să-I aduci rușine lui Dumnezeu. Doar alegându-ți cuvintele cu înțelepciune și practicând adevărul, vei reuși să-l birui și să-l faci de rușine pe Satana. Oamenii care sunt ignoranți, nechibzuiți și încăpățânați nu vor fi niciodată capabili să înțeleagă adevărul; nu pot decât să fie induși în eroare, jucați pe degete și călcați în picioare de Satana și, în cele din urmă, devorați.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cunoașterea celor șase tipuri de firi corupte reprezintă adevărata cunoaștere de sine”

Oamenii au firi înșelătoare, mint și înșală mereu. Dacă îți dai seama de acest lucru, atunci cel mai simplu și mai direct principiu de practică pentru a-ți înlătura necinstea este să fii o persoană cinstită, să spui adevărul și să faci lucruri cinstite. Domnul Isus a spus: „Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» și «Nu» să fie «Nu».” Pentru a fi o persoană cinstită, trebuie să urmezi principiile cuvintelor lui Dumnezeu. Această practică simplă este cea mai eficientă; este ușor de înțeles și de pus în practică. Cu toate acestea, deoarece oamenii sunt atât de profund corupți, pentru că toți au naturi satanice și trăiesc după firi satanice, le este destul de dificil să practice adevărul. Ar vrea să fie sinceri, dar nu pot. Nu se pot abține să nu spună minciuni și se dedau tertipurilor și, deși s-ar putea să aibă remușcări după ce recunosc acest lucru, tot nu vor fi capabili să se lepede de constrângerile firii lor corupte și vor continua să mintă și să înșele așa cum au făcut înainte. Cum ar trebui rezolvată această problemă? O parte din rezolvare este să știi că esența firii corupte a unei persoane este urâtă și infamă și să fii capabil să o urăști din inimă; o altă parte este să te instruiești să practici în conformitate cu adevărul-principiu: „Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» și «Nu» să fie «Nu».” Când practici acest principiu, ești în procesul de înlăturare a firii tale înșelătoare. Firește, dacă ești capabil să practici în conformitate cu adevărurile-principii în timp ce îți înlături firea înșelătoare, aceasta este o manifestare a faptului că te schimbi și începutul adevăratei tale pocăințe, iar Dumnezeu aprobă asta. Înseamnă că, atunci când te transformi, Dumnezeu își va schimba părerea despre tine. De fapt, că Dumnezeu face acest lucru este un fel de iertare pentru firile corupte și răzvrătirea omului. El îi iartă pe oameni și nu-Și aduce aminte de păcatele sau de fărădelegile lor.

– Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (1)”

Dacă cineva dorește să își înlăture firea înșelătoare, trebuie să înceapă prin a practica a fi o persoană onestă. În cele din urmă, cel mai simplu mod de a practica a fi o persoană onestă este de a spune pur și simplu lucrurile așa cum sunt, de a rosti cuvinte oneste și de a vorbi în conformitate cu faptele. Așa cum a spus Domnul Isus: „Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» și «Nu» să fie «Nu»” (Matei 5:37). A fi o persoană onestă necesită practicarea conform acestui principiu – după ce veți exersa în acest sens timp de câțiva ani, cu siguranță veți observa rezultate. Cum practicați acum a fi persoane oneste? (Nu întinez ceea ce spun și nu îi păcălesc pe ceilalți.) Ce înseamnă „nu întinez”? Înseamnă că vorbele pe care le spui nu conțin minciuni, intenții personale sau motive. Dacă, în inima ta, ai șiretlicuri, intenții personale și motive, atunci, în mod natural, vei debita numai minciuni. Dacă, în inima ta, nu ai șiretlicuri, intenții personale sau motive, atunci lucrurile pe care le spui vor fi neîntinate și nu vor conține minciuni – în felul acesta, comunicarea ta va fi: „Da, da; nu, nu.” Cel mai important este ca mai întâi să îți fie purificată inima. Odată ce este purificată, aroganța și înșelătoria vor fi înlăturate. Pentru a fi o persoană onestă, trebuie să înlături aceste întinări. După ce vei face asta, îți va fi ușor să fii o persoană onestă. Este complicat să fii o persoană onestă? Nu, nu este. Indiferent care este starea ta interioară sau ce firi corupte ai putea avea, ar trebui să practici adevărul de a fi o persoană onestă. Trebuie mai întâi să rezolvi problema faptului că spui minciuni – acest lucru este cel mai important. În primul rând, când vorbești, ar trebui să practici a spune ceea ce gândești, să spui cuvinte adevărate, să spui lucrurilor pe nume și să te abții complet de la minciună; nu ar trebui să spui nici măcar cuvinte întinate și ar trebui să te asiguri că tot ce spui pe parcursul zilei este adevărat și onest. Procedând astfel, practici adevărul și practici a fi o persoană onestă. De constatați că minciuni sau cuvinte întinate se revarsă din tine, reflectează prompt asupra ta și disecă și conștientizează motivele pentru care minți și ce îți poruncește să minți. Apoi, pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, disecă această problemă fundamentală și esențială. Odată ce vei dobândi claritate cu privire la cauza principală a minciunilor tale, vei fi capabil să te răzvrătești împotriva acestei firi satanice din discursul și acțiunile tale. Nu vei mai recurge la minciuni atunci când te vei confrunta cu situații similare și vei putea să vorbești conform faptelor și să nu te mai implici în discursuri înșelătoare. În acest fel, spiritul tău va fi liber și eliberat și vei putea trăi înaintea lui Dumnezeu. Dacă ești capabil să trăiești conform cuvintelor lui Dumnezeu, trăiești în lumină.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Calea de a înlătura o fire coruptă”

Ca să fii o persoană cinstită, trebuie mai întâi să-ți deschizi inima, astfel încât toți să poată să o cerceteze, să vadă tot ceea ce gândești și să îți privească adevărata față. Nu trebuie să încerci să te deghizezi sau să te ascunzi. Doar atunci ceilalți vor avea încredere în tine și vor considera că ești o persoană cinstită. Aceasta este o practică fundamentală și o premisă pentru a fi o persoană cinstită. Dacă tot timpul te prefaci, tot timpul simulezi sfințenia, noblețea, măreția și un mare caracter; dacă nu-i lași pe oameni să-ți vadă corupția și defectele; dacă le prezinți oamenilor o imagine falsă, astfel încât ei să creadă că ai integritate, că ești grozav, plin de abnegație, just și altruist, nu sunt acestea înșelăciune și falsitate? Oare oamenii nu vor putea să te vadă așa cum ești de fapt, în timp? Așadar, nu te deghiza și nu te ascunde. În schimb, destăinuie-te și deschide-ți inima pentru ca ceilalți să vadă. Dacă poți să îți deschizi inima, astfel încât ceilalți să vadă, dacă poți să-ți destăinui toate gândurile și planurile – atât pozitive, cât și negative – nu este asta cinste? Dacă poți să te destăinui pentru ca ceilalți să vadă, atunci și Dumnezeu te va vedea. El va spune: „Dacă te-ai destăinuit pentru ca ceilalți să te vadă, atunci, și înaintea Mea ești cu siguranță cinstit.” Dar dacă doar te destăinui înaintea lui Dumnezeu când alții nu te văd, iar când te afli în compania lor pretinzi mereu că ești grozav și nobil sau altruist, atunci ce va gândi Dumnezeu despre tine? Ce va spune El? El va spune: „Ești o persoană complet înșelătoare. Ești complet ipocrit și josnic și nu ești o persoană cinstită.” Așadar, Dumnezeu te va condamna. Dacă dorești să fii o persoană cinstită, atunci, indiferent dacă te afli înaintea lui Dumnezeu sau a altor oameni, ar trebui să poți oferi o explicație sinceră și deschisă pentru starea ta lăuntrică și pentru cuvintele din inima ta. Este ușor de realizat asta? Necesită o perioadă de pregătire, precum și rugăciune frecventă către Dumnezeu și încredere în El. Trebuie să te instruiești ca să spui simplu și deschis cuvintele din inima ta, cu privire la toate lucrurile. Cu acest tip de instruire, poți face progrese. Dacă întâmpini o dificultate majoră, trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul; trebuie să lupți în inima ta și să învingi trupul, până când poți practica adevărul. Instruindu-te astfel, puțin câte puțin, inima ta se va deschide treptat. Vei deveni din ce în ce mai pur, iar cuvintele și acțiunile tale vor avea alt efect decât înainte. Minciunile și tertipurile tale se vor împuțina și vei fi capabil să trăiești înaintea lui Dumnezeu. Practic, atunci vei fi devenit o persoană cinstită.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”

Un Film similar

Sunt o persoană bună!

Mărturii similare bazate pe experiențe

Cum mi-am înlăturat viclenia și înșelăciunea

Oare un bun prieten se face că nu vede?

De ce e atât de greu să recunoaștem greșelile?

Mi-am văzut, în sfârșit, viclenia

Imnuri similare

Lui Dumnezeu Îi plac cei care sunt absolut sinceri cu El

Cei care se îndoiesc și speculează despre Dumnezeu sunt cei mai înșelători

Bucuros să fiu o persoană onestă