Cuvintele lui Dumnezeu din Biblie

„Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul, și vreți să îndepliniți dorințele tatălui vostru! El de la început a fost ucigaș și n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbește din ale lui, pentru că este mincinos și tatăl minciunii!” (Ioan 8:44).

„Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» și «Nu» să fie «Nu». Ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău” (Matei 5:37).

„Adevărat vă spun că, dacă nu vă schimbaţi şi nu deveniţi ca şi copilaşii, nu veţi intra niciodată în Împărăţia Cerurilor!” (Matei 18:3).

„Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt fără vină” (Apocalipsa 14:4-5).

Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Faptul că Dumnezeu le cere oamenilor să fie cinstiți dovedește că El îi detestă și-I antipatizează cu adevărat pe oamenii înșelători. Antipatia lui Dumnezeu față de oamenii înșelători este o antipatie față de modul în care aceștia fac lucrurile, față de firile, intențiile și metodele lor de păcălire; Dumnezeu disprețuiește toate aceste lucruri. Dacă oamenii înșelători sunt capabili să accepte adevărul, să-și recunoască firile înșelătoare și dacă sunt dispuși să accepte mântuirea lui Dumnezeu, atunci și ei au o speranță să fie mântuiți, deoarece Dumnezeu îi tratează pe toți oamenii în mod egal, cum face și adevărul. Și astfel, dacă vrem să devenim oameni care Îl mulțumesc pe Dumnezeu, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne schimbăm principiile de comportament. Nu mai putem să trăim după filosofiile satanice, nu mai putem să umblăm cu minciuni și păcăleli. Trebuie să ne descotorosim de toate minciunile și să devenim oameni cinstiți. Atunci, părerea lui Dumnezeu despre noi se va schimba. Înainte, oamenii se bazau întotdeauna pe minciuni, prefăcătorie și păcăleli când trăiau printre alții și foloseau filosofii satanice drept bază pentru existența lor, pentru viețile lor și drept fundament pentru comportamentul lor. Era ceva ce Dumnezeu disprețuia. Printre necredincioși, dacă vorbești sincer, spui adevărul și ești o persoană cinstită, atunci, vei fi defăimat, judecat și părăsit. Așa că urmezi tendințe lumești și trăiești după filosofii satanice; devii tot mai iscusit la minciuni și tot mai înșelător. De asemenea, înveți să folosești mijloace perfide pentru a-ți atinge țelurile și a te proteja. Devii tot mai prosper în lumea Satanei și, drept rezultat, te afunzi tot mai mult în păcat, până când nu mai poți ieși. În casa lui Dumnezeu, lucrurile stau exact invers. Cu cât minți mai mult și faci manipulări înșelătoare, cu atât mai mult li se va face aleșilor lui Dumnezeu lehamite de tine și te vor părăsi. Dacă refuzi să te pocăiești și continui să fii fidel filosofiilor și logicii satanice, dacă folosești strategii și planuri elaborate pentru a te deghiza și a afișa un „ambalaj”, atunci ai toate șansele să fii dezvăluit și alungat. Și asta, din cauză că Dumnezeu îi urăște pe oamenii înșelători. Numai oamenii cinstiți pot prospera în casa lui Dumnezeu, iar cei înșelători vor fi lepădați și alungați, în cele din urmă. Toate acestea sunt predestinate de Dumnezeu. Numai oamenii cinstiți pot avea o parte din Împărăția cerurilor. Dacă nu încerci să fii o persoană onestă și dacă nu experimentezi și practici în direcția urmăririi adevărului, dacă nu îți expui hidoșenia și nu te destăinui, atunci nu vei fi niciodată capabil să primești lucrarea Duhului Sfânt și să obții aprobarea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”

Dacă oamenii vor să fie mântuiți, atunci trebuie să înceapă prin a fi cinstiți. În cele din urmă, cei care vor fi câștigați de Dumnezeu vor fi marcați cu un semn. Știți care este? Este scris în Apocalipsă, în Biblie: „Și în gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt fără vină” (Apocalipsa 14:5). Cine sunt „ei”? Ei sunt cei mântuiți, desăvârșiți și câștigați de Dumnezeu. Cum îi descrie Dumnezeu pe acești oameni? Care sunt caracteristicile și exprimările conduitei lor? Ei sunt fără prihană. Ei nu spun minciuni. Probabil toți puteți să înțelegeți ce înseamnă să nu spui minciuni: înseamnă să fii cinstit. La ce se referă „fără prihană”? Înseamnă să nu faci rău. Și pe ce temelie se bazează faptul de a nu face niciun rău? Fără îndoială, se bazează pe temelia temerii de Dumnezeu. Prin urmare, a fi fără prihană înseamnă să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău. Cum definește Dumnezeu pe cineva fără prihană? În ochii lui Dumnezeu, numai cei care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău sunt desăvârșiți; astfel, oamenii fără prihană sunt cei care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău, și numai cei care sunt desăvârșiți sunt neîntinați. Acest lucru este corect cu desăvârșire. Dacă cineva minte în fiecare zi, nu e asta o pată? Dacă vorbește și acționează conform propriei voințe, nu e asta o pată? Dacă pretinde întotdeauna recunoaștere atunci când acționează, cerându-I mereu lui Dumnezeu o răsplată, nu e aceasta o pată? Dacă nu L-a înălțat niciodată pe Dumnezeu, fiind mereu mărturie pentru sine însuși, nu e aceasta o pată? Dacă își face datoria în mod superficial, acționează oportunist, nutrește intenții rele și este delăsător, nu e asta o pată? Toate aceste exteriorizări de firi corupte sunt pete. Doar că, înainte ca oamenii să înțeleagă adevărul, ei nu îl cunosc. În momentul de față, știți cu toții că aceste exteriorizări corupte sunt pete și murdărie; numai odată ce înțelegeți puțin adevăr puteți avea acest tip de discernământ. Tot ceea ce se referă la exteriorizările corupte este legat de minciuni; cuvintele Bibliei, „nu s-a găsit minciună”, sunt elementul cheie pentru a reflecta dacă aveți sau nu pete. Deci, pentru a judeca dacă o persoană a experimentat sau nu o creștere în viața sa, mai există un indicator, și anume: dacă ai intrat sau nu în a fi o persoană cinstită, câte minciuni pot fi găsite în lucrurile pe care le spui și dacă minciunile tale se împuținează treptat sau dacă sunt la fel ca înainte. Dacă minciunile tale, inclusiv cuvintele prin care te deghizezi și înșeli, se împuținează treptat, asta dovedește că ai început să intri în realitate, iar viața ta crește. Nu e acesta un mod practic de a privi lucrurile? (Ba da.) Dacă simți că ai experimentat deja o creștere, dar minciunile tale nu s-au împuținat deloc și ești, practic, la fel ca un necredincios, atunci e asta o manifestare normală a intrării în realitatea adevărului? (Nu.) Cel puțin, când cineva a intrat în realitatea adevărului, va spune mult mai puține minciuni; practic, va fi o persoană cinstită. Dacă minți prea mult, iar cuvintele tale sunt prea denaturate, asta dovedește că nu te-ai schimbat deloc și nu ești încă o persoană cinstită. Dacă nu ești o persoană cinstită, atunci nu ai intrare în viață și, deci, ce creștere poți experimenta? Firea ta coruptă e încă intactă, iar tu ești un necredincios și un diavol. A fi o persoană cinstită este un indicator prin care să judeci dacă o persoană a experimentat sau nu o creștere în viața sa; oamenii trebuie să știe să compare aceste lucruri cu ei înșiși și să știe cum să se evalueze.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Șase indicatori ai progresului în viață”

În viețile lor de zi cu zi, oamenii spun adesea prostii, minciuni și lucruri care sunt ignorante, nesăbuite și defensive. Cele mai multe dintre aceste lucruri sunt spuse de dragul vanității și al mândriei, pentru a le satisface orgoliul. Astfel de minciuni le dezvăluie firile corupte. Dacă ai îndepărta aceste elemente corupte, inima ta ar fi purificată, iar tu ai deveni treptat mai pur și mai onest. De fapt, toți oamenii știu de ce mint. De dragul câștigului personal și al mândriei, sau pentru vanitate și statut, ei încearcă să concureze cu alții și să se dea drept ceea ce nu sunt. Totuși, minciunile lor sunt, în cele din urmă, dezvăluite și expuse de alții, iar ei ajung să fie umiliți și să-și piardă demnitatea și caracterul. Toate acestea sunt provocate de un număr excesiv de minciuni. Minciunile tale au devenit prea numeroase. Fiecare cuvânt pe care îl spui este întinat și nesincer și niciunul nu poate fi considerat adevărat sau onest. Chiar dacă nu simți că ești mai puțin respectat când minți, în adâncul sufletului, te simți rușinat. Conștiința te învinovățește și ai o părere proastă despre tine însuți, gândindu-te: „De ce duc o viață atât de jalnică? Oare este atât de dificil să spun adevărul? Oare trebuie să recurg la minciuni de dragul mândriei mele? De ce este viața mea atât de epuizantă?” Nu trebuie să duci o viață epuizantă. Dacă poți practica onestitatea, vei fi capabil să duci o viață relaxată, liberă și degajată. Totuși, ai ales să-ți susții mândria și vanitatea spunând minciuni. Prin urmare, ai o existență obositoare și nefericită, pe care ți-ai provocat-o singur. S-ar putea să obții un sentiment de mândrie dacă spui minciuni, dar care este sensul mândriei? Este doar un lucru lipsit de conținut și complet inutil. Să spui minciuni înseamnă să-ți vinzi caracterul și demnitatea. Asta te lasă fără demnitate și caracter și Îl nemulțumește și-L dezgustă pe Dumnezeu. Merită? Nu. Este aceasta calea corectă? Nu, nu este. […] Dacă ești un om care iubește adevărul, vei îndura diverse greutăți pentru a practica adevărul. Chiar dacă asta înseamnă să-ți sacrifici reputația, statutul și să înduri batjocora și umilirea din partea celorlalți, nu te va deranja – atât timp cât ești capabil să practici adevărul și să-L mulțumești pe Dumnezeu, este suficient. Cei care iubesc adevărul aleg să-l practice și să fie onești. Aceasta este calea corectă și este binecuvântată de Dumnezeu. Dacă un om nu iubește adevărul, ce alege? Alege să folosească minciuni ca să-și susțină reputația, statutul, demnitatea și caracterul. Preferă să fie înșelător și să fie disprețuit și respins de Dumnezeu. Astfel de oameni resping adevărul și pe Dumnezeu. Aleg propria reputație și statutul; vor să fie înșelători. Nu le pasă dacă Dumnezeu este mulțumit sau dacă îi va mântui. Mai pot fi mântuiți de Dumnezeu astfel de oameni? Sigur că nu, pentru că au ales calea greșită. Pot trăi numai mințind și înșelând; pot duce doar vieți dureroase în care spun minciuni și le acoperă și își frământă creierii ca să se apere în fiecare zi. Dacă tu crezi că minciunile pot susține reputația, statutul, vanitatea și mândria pe care le dorești, te înșeli amarnic. De fapt, spunând minciuni, nu numai că nu reușești să-ți menții vanitatea și mândria, demnitatea și caracterul, dar, mai grav, pierzi ocazia de a practica adevărul și de a fi o persoană onestă. Chiar dacă reușești să-ți protejezi reputația, statutul, vanitatea și mândria în acel moment, ai sacrificat adevărul și L-ai trădat pe Dumnezeu. Asta înseamnă că ai pierdut definitiv șansa ca El să te mântuiască și să te desăvârșească, lucru care reprezintă cea mai mare pierdere și un regret pe viață. Cei care sunt înșelători nu vor înțelege niciodată acest lucru.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar fiind o persoană onestă poți trăi adevărata asemănare umană”

Unii oameni nu spun niciodată nimănui adevărul. Ei chibzuiesc și șlefuiesc totul în mințile lor, înainte să le vorbească oamenilor. Nu îți poți da seama care dintre lucrurile spuse de ei sunt adevărate și care sunt false. Azi spun un lucru, iar mâine, altul, spun un lucru unei persoane și altceva, altei persoane. Tot ceea ce spun este contradictoriu. Cum pot fi crezuți astfel de oameni? Este foarte greu să ai o percepție corectă a faptelor și nu poți obține niciun cuvânt exact de la ei. Ce fire este aceasta? Este înșelăciune. Este o fire înșelătoare ușor de schimbat? Este cel mai greu de schimbat. Orice implică firi are legătură cu natura unei persoane și nimic nu este mai greu de schimbat decât lucrurile care au legătură cu natura unei persoane. Zicala: „Lupul își schimbă părul, dar năravul ba” este perfect adevărată! Indiferent despre ce vorbesc sau ce fac, oamenii înșelători au întotdeauna țeluri și intenții proprii. Dacă nu au nici una, nici alta, nu vor spune nimic. Dacă încerci să înțelegi care sunt țelurile și intențiile lor, se vor ascunde sub carapace. Dacă, din greșeală, lasă să le scape ceva adevărat, vor fi în stare de orice ca să găsească un mod de a răstălmăci totul, de a te deruta și de a te împiedica să cunoști adevărul. Indiferent ce fac oamenii înșelători, ei nu vor lasă pe nimeni să știe tot adevărul despre asta. Indiferent cât timp petrec oamenii cu ei, nimeni nu știe ce se întâmplă cu adevărat în mințile lor. Astfel este natura oamenilor înșelători. Oricât de mult vorbește o persoană înșelătoare, ceilalți oameni nu vor ști niciodată care sunt intențiile ei, nici ce gândește cu adevărat sau ce anume încearcă să obțină. Chiar și părinților lor le este greu să știe asta. Este extrem de dificil să încerci să-i înțelegi pe oamenii înșelători, nimeni nu-și poate da seama ce este în mintea lor. Așa vorbesc și acționează oamenii înșelători: ei nu spun niciodată ce gândesc sau nu transmit ceea ce se întâmplă cu adevărat. Acesta este un tip de fire, nu-i așa? Când ai o fire înșelătoare, nu contează ce faci sau ce spui – această fire este întotdeauna în tine, controlându-te, făcându-te să joci feste și să apelezi la șiretlicuri, să te joci cu oamenii, să ascunzi adevărul și să-ți creezi o imagine falsă. Aceasta este înșelăciunea. La ce alte comportamente specifice apelează oamenii înșelători? Vă voi da un exemplu. Doi oameni discută, iar unul dintre ei vorbește despre cunoașterea lui de sine; această persoană continuă să vorbească despre modul în care s-a îmbunătățit și încearcă să o facă pe cealaltă persoană să creadă asta, dar nu îi spune adevărul problemei. Ceva se ascunde în asta, iar acest lucru indică o anumită fire – aceea a înșelăciunii. Să vedem dacă o puteți discerne. Această persoană spune: „Am experimentat unele lucruri recent și simt că, de-a lungul acestor ani, credința mea în Dumnezeu a fost zadarnică. Nu am câștigat nimic. Sunt atât de sărac și de jalnic! Comportamentul meu nu a fost prea bun în ultima vreme, dar sunt gata să mă căiesc.” Însă, la o vreme după ce spune asta, nu se poate vedea în ea nicio exprimare a căinței. Care este problema aici? Este că îi minte și îi păcălește pe ceilalți. Când alți oameni o aud spunând acele lucruri, ei se gândesc: „Această persoană nu a urmărit adevărul înainte, dar faptul că acum poate să spună astfel de lucruri arată că s-a căit cu adevărat. Nu există nicio îndoială în privința asta. Nu trebuie să o privim ca înainte, ci într-o lumină nouă, mai bună.” Așa chibzuiesc și gândesc oamenii după ce aud acele cuvinte. Dar este starea curentă a acelei persoane la fel cum spun ei? Realitatea e că nu este. Nu s-a căit cu adevărat, dar cuvintele ei dau iluzia că a făcut asta, că s-a schimbat în mai bine și că e diferită de cum era înainte. Asta vrea să obțină prin cuvintele ei. Vorbind în acest fel pentru a păcăli oameni, ce fire dezvăluie? Înșelăciune – și este foarte perfidă! Adevărul este că acea persoană nu este deloc conștientă că a eșuat în credința ei în Dumnezeu, că este săracă și demnă de milă. Ea împrumută cuvinte și un limbaj spiritual pentru a-i păcăli pe oameni, pentru a-și atinge țelul de a-i face pe alții să o stimeze și să aibă o părere bună despre ea. Nu este aceasta înșelăciune? Ba da, este, și când cineva este prea înșelător, nu îi este ușor să se schimbe.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cunoașterea celor șase tipuri de firi corupte reprezintă adevărata cunoaștere de sine”

Fii o persoană onestă, sau, pentru a intra puțin mai mult în detalii, fii o persoană simplă și deschisă, care nu ascunde nimic, nu minte, nu vorbește pe ocolite, și fii o persoană directă care are un simț al dreptății, care poate vorbi sincer. Oamenii trebuie să realizeze lucrul acesta mai întâi. Să zicem că există un om rău care face ceva ce tulbură lucrarea bisericii și un conducător vine la tine pentru a înțelege mai bine situația. Tu știi cine a făcut lucrul respectiv dar, fiindcă ai o relație bună cu omul acela și nu vrei să-l jignești, minți și spui că nu știi. Conducătorul îți cere mai multe detalii și tu ocolești subiectul, inventând o scuză ca să-l acoperi pe acel om rău. Nu e asta înșelăciune? Nu i-ai spus conducătorului adevărul despre situație, ci l-ai ascuns. De ce ai face asta? Pentru că n-ai vrut să jignești pe nimeni. Ai pus pe primul plan protejarea relațiilor interpersonale și faptul de a nu jigni pe nimeni și ai pus pe ultimul plan vorbitul sincer și practicarea adevărului. De ce anume ești controlat? Ești controlat de firea ta satanică, ea ți-a pecetluit gura și te-a împiedicat să vorbești sincer – tu poți trăi doar după firea ta satanică. Ce este o fire coruptă? O fire coruptă este o fire satanică, iar omul care trăiește după firea lui coruptă este aidoma Satanei. Limbajul lui mereu poartă în el teste, mereu e întortocheat și niciodată direct; chiar de-ar fi omorât în bătaie, nu ar vorbi cu sinceritate. Asta-i ceea ce se întâmplă când firea coruptă a cuiva devine prea gravă: persoana își pierde total umanitatea și devine un diavol. Mulți dintre voi ați prefera să-L ofensați și să-L înșelați pe Dumnezeu ca să vă protejați relațiile cu alții și statutul și reputația pe care le aveți printre alți oameni. Oare iubește adevărul o persoană care se poartă astfel? Este ea cineva care urmărește adevărul? Ea este cineva care Îl înșală pe Dumnezeu cu ochii larg deschiși, care nu are nici cea mai vagă urmă de inimă cu frică de Dumnezeu. Îndrăznește să-L înșele pe Dumnezeu; într-adevăr, mari sunt ambiția și răzvrătirea ei, cu siguranță! De obicei, asemenea oameni mai cred că Îl iubesc pe Dumnezeu și că se tem de El și spun, adeseori: „Ori de câte ori mă gândesc la Dumnezeu, mă gândesc cât de imens, de mare și de nepătruns este El! Dumnezeu iubește omenirea, iubirea Lui e atât de reală!” Poate rostești cuvinte care sună frumos, dar nu ai expune un om rău dacă l-ai vedea tulburând lucrarea bisericii. Voi sunteți cei care vor să le facă pe plac oamenilor, vă protejați doar propriul renume, câștig și statut, în loc să protejați interesele casei lui Dumnezeu. Când cunoașteți adevărata stare a lucrurilor, nu vorbiți cu sinceritate, ocoliți subiectul, protejând oameni răi. Dacă ți s-ar cere să vorbești sincer, ți-ar fi foarte dificil. Vorbești atâtea prostii, doar pentru a evita să spui adevărul! Când vorbești, te învârți în cerc de-atâtea ori, te gândești atât de mult și trăiești într-un mod atât de obositor, totul ca să-ți protejezi reputația și mândria! E mulțumit oare Dumnezeu de oamenii care se poartă astfel? Dumnezeu detestă oamenii înșelători mai presus de toate. Dacă vrei să fii liber de influența Satanei și să dobândești mântuirea, atunci trebuie să accepți adevărul. Trebuie să începi prin a deveni o persoană onestă. Fii direct, spune adevărul, nu fi constrâns de sentimentele tale, eliberează-te de prefăcătorie, șiretlicuri și vorbește și gestionează problemele folosindu-te de principii – acesta-i un mod ușor și fericit de-a trăi și vei fi capabil să trăiești înaintea lui Dumnezeu. Dacă trăiești mereu potrivit filosofiilor satanice și mereu te bazezi pe șiretlicuri și minciuni pentru a-ți duce zilele, atunci vei trăi sub puterea Satanei și în întuneric. Dacă trăiești în lumea Satanei, vei deveni doar din ce în ce mai înșelător. Crezi în Dumnezeu de-atâția ani, ai ascultat atât de multe predici, însă firea ta coruptă nu a fost curățită încă, și acum trăiești tot după firea ta satanică – nu te simți dezgustat de asta? Nu te simți rușinat? Indiferent de cât timp crezi în Dumnezeu, dacă ești tot ca un non-credincios, atunci ce rost are să crezi în Dumnezeu? Poți dobândi cu adevărat mântuirea crezând în Dumnezeu astfel? Țelurile tale în viață nu s-au schimbat, nici principiile și metodele tale; singurul lucru pe care-l ai tu și un non-credincios nu-l are e titlul de „credincios”. Deși la exterior Îl urmezi pe Dumnezeu, viața-fire nu ți s-a schimbat deloc și, în cele din urmă, nu vei dobândi mântuirea. Nu cumva îți faci speranțe deșarte? Te poate ajuta o astfel de credință în Dumnezeu să obții adevărul și viața? Categoric nu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin practicarea adevărului putem rupe cătușele unei firi corupte”

Cei care spun mereu minciuni și ocolesc adevărul sunt cei mai josnici oameni; sunt lipsiți de valoare. Nimeni nu vrea să le dea nicio atenție, nimeni nu vrea să se asocieze cu ei, cu atât mai puțin să li se destăinuie sau să fie prieten cu ei. Au astfel de oameni caracter sau demnitate? (Nu.) Toți cei care întâlnesc astfel de oameni îi vor detesta; nu sunt deloc vrednici de încredere în cuvintele, acțiunile, caracterul și integritatea lor – astfel de indivizi sunt complet lipsiți de substanță. Oare oamenii i-ar plăcea și respecta, dacă ar fi înzestrați și talentați? (Nu.) Așadar, de ce au nevoie oamenii ca să se înțeleagă unii cu ceilalți? Au nevoie de caracter, integritate, demnitate și să fie oameni cărora ceilalți să li se poată destăinui. Oamenii cu demnitate au cu toții puțină personalitate, uneori nu se înțeleg cu alții, dar sunt onești și nu există falsitate sau tertipuri în ei. În final, ceilalți îi stimează mult, pentru că sunt capabili să practice adevărul, sunt onești, au demnitate, integritate și caracter, nu profită niciodată de alții, îi ajută pe oameni când aceștia au necazuri, îi tratează pe oameni cu rațiune și conștiință și nu îi judecă pripit niciodată. Când evaluează alți oameni sau discută despre ei, tot ce spun acești indivizi este corect, spun ceea ce știu și nu trăncănesc despre ceea ce nu știu, nu înfloresc, iar cuvintele lor pot servi drept dovadă sau referință. Când vorbesc și acționează, oamenii care au integritate sunt destul de practici și demni de încredere. Nimeni nu-i consideră valoroși pe cei lipsiți de integritate, nimeni nu dă nicio atenție lucrurilor pe care le spun sau le fac sau nu le tratează cuvintele și acțiunile ca fiind importante și nimeni nu are încredere în ei. Asta pentru că spun prea multe minciuni și prea puține cuvinte oneste, pentru că le lipsește sinceritatea când interacționează cu semenii lor sau fac ceva pentru ei, încearcă să păcălească și să amăgească pe toată lumea și nimeni nu îi place. Ați găsit pe cineva care, în ochii voștri, să fie demn de încredere? Voi vă considerați vrednici de încrederea altor oameni? Pot alți oameni să aibă încredere în voi? Dacă te întreabă cineva despre situația altei persoane, nu ar trebui să apreciezi și să judeci acea persoană după voia ta, cuvintele tale trebuie să fie obiective, precise și în concordanță cu faptele. Ar trebui să vorbești despre lucrurile pe care le înțelegi și să nu vorbești despre cele pe care nu le pătrunzi. Trebuie să fii drept și corect față de acea persoană. Acesta este modul responsabil de a acționa. Dacă ai observat doar un fenomen de suprafață și ceea ce vrei să spui este doar judecata ta despre acea persoană, atunci nu trebuie să dai un verdict, orbește, cu privire la persoana aceea și cu siguranță nu trebuie să o judeci. Trebuie să începi cu: „Asta este doar judecata mea” sau „Asta este doar ceea ce simt eu”. Astfel, cuvintele tale vor fi destul de obiective și, după ce va auzi ce ai spus, cealaltă persoană va fi capabilă să simtă onestitatea cuvintelor tale și atitudinea ta corectă și va fi capabilă să aibă încredere în tine. Sunteți siguri că puteți realiza acest lucru? (Nu.) Asta dovedește că nu sunteți suficient de onești față de alții și că vă lipsesc sinceritatea și o atitudine onestă în felul în care vă comportați și vă ocupați de treburile voastre. Să spunem că cineva te întreabă: „Am încredere în tine. Ce părere ai despre acea persoană?”, iar tu răspunzi: „Este în regulă.” Te întreabă: „Poți să-mi dai mai multe detalii?”, iar tu spui: „Este bine-crescută, este dispusă să plătească un preț când își îndeplinește datoria și se înțelege cu oamenii.” Există vreo dovadă concretă pentru oricare dintre aceste trei afirmații? Sunt ele suficiente pentru a servi drept dovadă a caracterului acelei persoane? Nu. Ești vrednic de încredere? (Nu.) Niciuna dintre aceste trei afirmații nu include niciun detaliu, sunt doar cuvinte generale, seci și superficiale. Dacă abia ai fi întâlnit acea persoană și ai spune că este în regulă, pe baza aparențelor, atunci ar fi normal, dar tu ai interacționat cu ea ceva vreme și ar fi trebuit să fii capabil să descoperi câteva probleme substanțiale la ea. Oamenii vor să audă care sunt evaluarea și părerea ta despre acea persoană, în adâncul inimii tale, dar tu nu spui nimic real sau critic sau esențial, așa că oamenii nu vor avea încredere în tine și nu vor mai vrea să interacționeze cu tine.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar fiind o persoană onestă poți trăi adevărata asemănare umană”

Umanitatea antihriștilor este necinstită, ceea ce înseamnă că ei nu sunt deloc sinceri. Tot ceea ce spun și fac este falsificat și conține propriile lor intenții și scopuri, iar în toate acestea sunt ascunse trucurile și conspirațiile lor nespuse și de nerostit. Prin urmare, cuvintele și acțiunile antihriștilor sunt prea contaminate și prea pline de falsitate. Oricât de mult vorbesc, este imposibil să știi care dintre cuvintele lor sunt adevărate, care sunt false, care sunt corecte și care sunt greșite. Pentru că sunt necinstiți, mințile lor sunt extrem de complicate, pline de urzeli perfide și de trucuri. Nimic din ceea ce spun ei nu este direct. Ei nu spun că unu este unu, doi este doi, da este da și nu este nu. În schimb, în ​​toate chestiunile, ei se învârt în jurul cozii și gândesc lucrurile de mai multe ori în mintea lor, cercetând consecințele, cântărind meritele și dezavantajele din fiecare unghi. Apoi, manipulează lucrurile cu limbajul lor, astfel încât tot ceea ce spun ei sună destul de stângaci. Oamenii cinstiți nu înțeleg niciodată ce spun și sunt ușor de înșelat și de păcălit de ei, iar cine vorbește și comunică cu astfel de oameni consideră experiența ca fiind obositoare și laborioasă. Nu spun niciodată că unu este unu și doi este doi, nu spun niciodată ceea ce gândesc și nu descriu niciodată lucrurile așa cum sunt. Tot ceea ce spun ei este de neînțeles, iar scopurile și intențiile acțiunilor lor sunt foarte complicate. Dacă acoperirea lor este îndepărtată – dacă alți oameni văd prin ei și se prind de felul în care sunt – ei inventează rapid o altă minciună pentru a ocoli subiectul. Acest tip de persoană minte adesea și, după ce minte, trebuie să spună mai multe minciuni pentru a o susține pe cea inițială. Îi înșală pe alții pentru a-și ascunde intențiile și fabrică tot felul de pretexte și scuze în sprijinul minciunilor sale, astfel încât oamenilor le este foarte greu să-și dea seama ce este adevărat și ce nu, iar oamenii nu știu când este francă cu atât mai puțin când spune o minciună. Când minte, nu roșește și nu tresare, de parcă ar spune adevărul. Nu înseamnă asta că minciuna a devenit natura ei? De exemplu, uneori, antihriștii par la exterior buni cu ceilalți, atenți cu ei și cu suflet cald în discursul lor, ceea ce este plăcut și emoționant de auzit. Cu toate acestea, chiar și atunci când vorbesc în acest mod, nimeni nu poate spune dacă sunt sinceri și este întotdeauna nevoie de așteptare până când lucrurile se întâmplă câteva zile mai târziu pentru a dezvălui dacă au fost sau nu sinceri. Antihriștii vorbesc întotdeauna cu anumite intenții și nimeni nu poate afla ce anume urmăresc. Astfel de oameni sunt mincinoși din obișnuință care nu se gândesc la consecințele vreuneia dintre minciunile lor. Atât timp cât minciuna îi avantajează și poate să-i înșele pe alții, atât timp cât își pot atinge obiectivele, nu le pasă care sunt consecințele. De îndată ce sunt dați în vileag, vor continua să ascundă, să mintă, să păcălească. Principiul și metoda prin care acești oameni interacționează cu ceilalți este păcălirea oamenilor cu minciuni. Ei au două fețe și vorbesc pentru a se potrivi publicului lor; ei îndeplinesc orice rol, în funcție de situație. Sunt pricepuți și alunecoși, gurile lor sunt pline de minciuni și nu sunt demni de încredere. Oricine are legătură cu ei pentru o vreme devine înșelat sau perturbat și nu poate primi aprovizionare, ajutor sau edificare. Indiferent dacă vorbele din gura unor astfel de oameni sunt urâte sau plăcute, sau raționale sau absurde, sau în acord sau în dezacord cu umanitatea, sau grosolane sau civilizate, în esență, toate reprezintă falsități, neadevăruri, minciuni.

– Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Anexa patru: Rezumând caracterul antihriștilor și firea-esență pe care o au (Partea întâi)”

Să vă dau două exemple de minciună. Există două tipuri de oameni care sunt capabili de minciună. Trebuie să distingeți care oameni sunt intransigenți și fără speranțe de-a fi răscumpărați. De asemenea, trebuie să distingeți care pot să fie mântuiți. Deși cei care pot fi mântuiți adesea dau dovadă de corupție, atâta vreme cât pot să accepte adevărul, să reflecteze asupra lor și să se cunoască, mai există speranță. În primul exemplu este o persoană care spunea frecvent minciuni. Totuși, după ce a înțeles adevărul, reacția ei a fost diferită când a mai spus o minciună. A fost profund îndurerată și chinuită și a reflectat: „Iar am mințit. De ce nu mă pot schimba? De data asta, fie ce-o fi, trebuie să dau problema aceasta în vileag, deschizându-mă total pentru a-mi dezvălui și analiza în amănunt adevăratul sine. Trebuie să spun limpede faptul că mințeam de dragul de a-mi salva imaginea.” După ce și-a deschis inima și a avut părtășie, persoana respectivă s-a simțit în largul ei și a realizat: „Se dovedește că e foarte dureros să minți, pe când să fii o persoană cinstită e atât de relaxant și minunat! Dumnezeu le cere oamenilor să fie cinstiți; asta e asemănarea pe care ar trebui s-o aibă oamenii.” După ce a experimentat această mică stare de bine, de atunci înainte a fost atentă să mintă mai puțin, să nu spună minciuni, pe cât posibil, să vorbească atunci când avea ceva de spus, să vorbească cinstit, să facă fapte cinstite și să fie o persoană cinstită. Dar când s-a confruntat cu o situație care-i implica mândria, firește că a mințit, iar mai târziu i-a părut rău. Apoi, când s-a aflat într-o situație în care se putea pune într-o lumină bună, iarăși a mințit. S-a urât în sinea sa, gândind: „Oare de ce nu-mi pot stăpâni gura? Ar putea fi asta o problemă cu natura mea? Sunt prea înșelător?” Omul și-a dat seama că problema aceasta trebuia să fie rezolvată; altfel, Dumnezeu avea să-l disprețuiască, să-l respingă și să-l elimine. S-a rugat lui Dumnezeu, cerând să fie disciplinat dacă mințea din nou și a fost dispus să accepte pedepsirea. Și-a făcut curaj să se disece în adunări și a zis: „Atunci când am spus minciuni în aceste situații, am făcut-o pentru că aveam motive egoiste și eram controlat de intenția mea. Reflectând asupra mea, am realizat că de fiecare dată când mint, o fac de dragul vanității mele sau pentru câștigul meu personal. Acum văd clar: trăiesc pentru mândria și interesele personale și acestea m-au condus să mint tot timpul în legătură cu toate lucrurile.” Analizându-și minciunile în detaliu, persoana și-a expus, totodată, intenția și a descoperit problema firii sale corupte. Este o situație avantajoasă pe toate planurile: poate să practice faptul de a fi o persoană cinstită și în același timp să dobândească luminare și să-și recunoască firea coruptă. Ulterior, ea a meditat: „Am nevoie să mă schimb! Tocmai am descoperit că am problema aceasta. Este o adevărată luminare de la Dumnezeu. Oamenii care practică adevărul sunt binecuvântați de El!” A experimentat și ceva din dulceața practicării adevărului. Totuși, într-o zi, persoana a spus iar o minciună, fără să-și dea seama. S-a rugat încă o dată lui Dumnezeu, căutând disciplinarea Lui. În plus, a reflectat la motivele pentru care întotdeauna are intenții ascunse când vorbește și întotdeauna ține cont de propria vanitate și mândrie, în loc de intențiile lui Dumnezeu. După ce a reflectat, a dobândit o oarecare înțelegere a firii sale corupte și a început să se deteste. A continuat astfel să caute și să se străduiască să obțină adevărul. După trei până la cinci ani, minciunile persoanei în cauză au început să se împuțineze, într-adevăr, iar numărul cazurilor în care spunea ce gândea și se purta onest a crescut. Inima i-a devenit, treptat, mai pură și cu tot mai multă pace și bucurie. Petrecea din ce în ce mai mult timp trăind în prezența lui Dumnezeu și starea sa devenea tot mai normală. Aceasta e starea reală a unei persoane care mințea adesea, când experimentează faptul de-a fi o persoană cinstită. Așadar, mai minte acum această persoană? Mai este capabilă să mintă? Este într-adevăr o persoană cinstită? Nu se poate spune că este o persoană cinstită. Se poate spune doar că poate să practice adevărul de-a fi o persoană cinstită și că este în curs de-a practica faptul de-a fi o persoană cinstită, dar încă nu s-a transformat pe deplin într-o persoană cinstită. Cu alte cuvinte, aceasta e o persoană care e dispusă să practice adevărul. Oare se poate spune despre cineva care e dispus să practice adevărul că este o persoană care iubește adevărul? A practicat adevărul, iar faptele au fost dezvăluite, deci nu e firesc să-l definim drept o persoană care iubește adevărul? Desigur, în timp ce practica faptul de-a fi o persoană onestă, el nu a fost imediat capabil să practice părtășia pură și deschisă, ori să dea în vileag toate lucrurile ascunse înlăuntrul său, fără rezerve. A mai păstrat ascunse unele lucruri și a încercat să înainteze cu precauție. Totuși, prin încercările și experiențele sale, și-a dat seama că se simte cu atât mai bine cu cât trăiește mai cinstit, că devine cu atât mai ușor să practice adevărul, fără nicio dificultate majoră, cu cât are mai multă pace sufletească. Abia atunci a gustat dulceața de-a fi o persoană onestă, iar credința sa în Dumnezeu a crescut. Experimentând ce înseamnă să fii o persoană onestă, devine capabil nu doar de-a practica adevărul, ci și de-a simți pace și bucurie în inimă. În același timp, dobândește o înțelegere mai clară a căii de-a practica cinstea. Simte că nu e prea dificil să fii o persoană cinstită. Vede că cerințele pe care le are Dumnezeu de la oameni sunt rezonabile și realizabile și dobândește o înțelegere a lucrării lui Dumnezeu. Toate acestea nu reprezintă un beneficiu în plus, ci mai curând sunt ceea ce ar trebui să dobândească cineva în călătoria pătrunderii sale în viață, iar această persoană este capabilă să le dobândească.

Cel de-al doilea exemplu este despre o persoană căreia îi place să mintă – este în natura ei. Când nu vorbește, e în regulă, dar de îndată ce deschide gura, ceea ce spune este plin de denaturări. Fie că face lucrul acesta în mod intenționat sau nu, pe scurt, nu poți avea încredere în cea mai mare parte din ceea ce spune. Într-o bună zi, după ce a spus o minciună, a reflectat: „Este greșit să spui o minciună și Îi displace lui Dumnezeu. Dacă ar fi ca oamenii să afle că am mințit, m-aș face de rușine! Însă pare că cineva a observat că am mințit. Ei bine, pot să rezolv asta ușor. Voi găsi un alt subiect și voi folosi o exprimare diferită ca să lase garda jos, să-l induc în eroare și să-l fac să nu-mi poată vedea minciunile. Ei, nu-i asta încă și mai isteț?” Apoi a spus o minciună și mai mare ca să-și acopere minciuna anterioară și să umple fisurile, ceea ce a indus în eroare lumea cu succes. Persoana s-a simțit mândră și mulțumită de sine, gândind: „Uite ce deștept sunt! Am spus o minciună perfectă și, chiar dacă există niște fisuri, pot să mint iar, pur și simplu, să le acopăr. Cei mai mulți nu mă pot ghici. E nevoie de abilitate ca să spui minciuni!” Unii oameni zic: „E treabă grea să spui minciuni. După ce ai spus una, trebuie să spui mult mai multe ca s-o acoperi. E nevoie de multă gândire și efort.” Dar acestui maestru al minciunii nu i s-a părut așa. În cazul acesta nu i-au fost date în vileag minciunile. A spus cu succes o minciună pentru a-i înșela pe alții, apoi, când s-a temut să nu fie dat în vileag, a mințit iar ca să-și acopere minciuna anterioară. Se simțea mândru, iar în inima lui nu era nici vină, nici remușcare. Conștiința îi era total neafectată. Cum e posibil lucrul acesta? Omul acesta nu-și dă seama cât de nociv este pentru el să mintă. Crede că utilizarea de minciuni pentru a acoperi minciuni anterioare i-a permis să-și îmbunătățească imaginea și să dobândească beneficii. Deși e greu și obositor, el consideră că merită. Crede că acest lucru e mai valoros decât să înțelegi și să practici adevărul. Oare de ce minte des fără să se simtă vinovat? Pentru că nu are dragoste de adevăr în inima sa. Își prețuiește vanitatea, reputația și statutul. Niciodată nu-și deschide inima față de alții în părtășie, ci se folosește de false aparențe și măști pentru a-și ascunde minciunile. Acesta e modul în care interacționează și socializează cu oamenii. Indiferent cât de multe minciuni spune, cât de multe minciuni acoperă sau cât de multe intenții josnice și egoiste ascunde, el nu simte vină sau disconfort în inimă. În general, oamenii cu ceva conștiință și umanitate s-ar simți stingheriți după ce au spus o minciună și le-ar fi greu să se împace cu asta. S-ar simți rușinați; persoana aceasta, însă, nu gândește astfel. După ce spune o minciună, ea se simte mulțumită de sine, zicând: „Azi am spus încă o minciună și l-am păcălit pe idiotul acela. Mă treceau transpirațiile de emoție dar, cumva, el nici n-a observat!” Nu s-a săturat, oare, de viața asta în care mereu minte și acoperă minciuni? Ce fel de natură e aceasta? Este natura unui diavol. Diavolii mint zi de zi. Ei duc o viață în minciună, fără nicio senzație de disconfort sau durere. Dacă ar simți într-adevăr disconfort sau durere, s-ar schimba, dar ei nu pot simți durere fiindcă a minți este viața lor – este în natura lor. Atunci când se exprimă în mod firesc, ei nu arată nicio reținere și nu se implică deloc în autoreflecție. Oricâte minciuni spun sau oricâte înșelăciuni săvârșesc, nu simt nicio vină în inimă și nicio mustrare în conștiință. Nu-și dau seama că Dumnezeu scrutează adâncul inimii oamenilor; nu reușesc să înțeleagă răspunderea pe care o poartă și pedeapsa pe care o vor primi după ce spun minciuni și se dedau la înșelăciuni. Cea mai mare frică a lor este că cineva le va da în vileag uneltirile înșelătoare, așa că recurg la a spune și mai multe minciuni pentru a-și acoperi uneltirile și, în același timp, se epuizează încercând să găsească o cale, un mijloc oarecare de a-și ascunde minciunile și adevărul despre cine sunt. S-a căit, oare, în tot procesul acesta, o astfel de persoană? Simte ea vreo vină sau tristețe? Are vreo dorință de-a se îndrepta? Nu. Ea crede că nu este un păcat să spui ori să acoperi minciuni, că majoritatea oamenilor trăiesc în felul acesta, și nu are nicio intenție de-a se schimba. Cât despre faptul de-a fi o persoană cinstită, în inima ei gândește: „De ce ar trebui să fiu o persoană cinstită, să vorbesc din inimă și să spun adevărul? Nu fac asta. Asta-i pentru fraieri și eu nu-s atât de fraier. Dacă mint și mă tem să nu fiu dat în vileag, o să găsesc, pur și simplu, alte motive și pretexte ca să acopăr totul. Nu sunt genul de om care poate vorbi cinstit. Dacă aș face-o, aș fi total idiot!” Această persoană nu acceptă și nu recunoaște adevărul. Oamenii care nu recunosc adevărul nu pot să iubească adevărul. Care este, de la început până la sfârșit, starea unei asemenea persoane? (Nu e dispusă să se îndrepte.) Din punct de vedere obiectiv, lipsa ei de disponibilitate de-a îndrepta situația este evidentă, dar care este adevărata ei stare? Ea neagă, în esență, că a fi o persoană cinstită este calea cea dreaptă în viață. Ea neagă, de asemenea, existența adevărului, judecata lui Dumnezeu asupra omenirii în zilele de pe urmă și faptul că Dumnezeu hotărăște finalul ultim al omului și răsplata individuală pentru faptele fiecăruia. Lucrul acesta e lipsit de discernământ, nesăbuit și îndărătnic. O astfel de gândire dă naștere stării, acțiunilor și purtărilor ei intransigente. Aceste lucruri apar din natura-esență a omului. Acest gen de persoană este ea – o persoană realmente înșelătoare – și nu se poate schimba. Unora li se poate părea de neconceput când văd astfel de oameni refuzând să accepte adevărul, și nu pot înțelege asta. În realitate, asemenea oameni nu au umanitate normală și nu le funcționează conștiința. Mai mult decât atât, ei nu au rațiunea umanității normale. Atunci când aude adevărul și cuvintele de judecată, o persoană cu umanitate și rațiune normală ar reflecta, cel puțin, asupra ei înseși și s-ar căi cu adevărat, dar persoana aceasta nu are nicio reacție după ce aude adevărata cale. Insistă, mai departe, să trăiască potrivit filosofiei Satanei, fără cea mai mică schimbare în credința sa în Dumnezeu de-a lungul anilor. Unei astfel de persoane îi lipsește rațiunea umanității normale și este dificil ca o astfel de persoană să fie mântuită.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „În credința în Dumnezeu, cel mai important este să practici și să experimentezi cuvintele Lui”

Când oamenii experimentează cum să fie onești, apar multe probleme practice. Uneori, ei vorbesc fără să gândească, greșesc pe moment și spun o minciună pentru că sunt stăpâniți de un motiv sau de o țintă greșită, sau de vanitate și mândrie și, drept urmare, trebuie să continue să spună tot mai multe minciuni ca să acopere asta. În final, nu se simt în largul lor în inimile lor, dar nu pot să retragă acele minciuni, le lipsește curajul de a-și îndrepta greșelile, de a recunoaște că au spus minciuni și, în felul acesta, greșelile lor continuă la nesfârșit. După aceea, își simt mereu inima grea; vor mereu să găsească o ocazie de a spune adevărul, de a-și recunoaște greșeala și de a se căi, dar nu pun niciodată asta în practică; în cele din urmă, se gândesc mai bine și își spun: „Mă voi revanșa când îmi voi face datoria în viitor.” Întotdeauna spun că se vor revanșa, dar nu o fac niciodată. Nu este la fel de simplu ca a te scuza după ce spui o minciună. Poți să te revanșezi pentru răul și consecințele faptului că ai mințit și ai fost înșelător? Dacă, în timp ce te urăști puternic, ești capabil să practici pocăința și să nu mai faci niciodată un astfel de lucru, atunci, ceea ce ai făcut poate fi scuzat și poți să primești îngăduința și mila lui Dumnezeu. Dacă rostești cuvinte mieroase și spui că te vei revanșa pentru minciunile tale în viitor, dar nu te căiești cu adevărat și, ulterior, continui să minți și să fii înșelător – dacă refuzi cu încăpățânare să te pocăiești și sigur vei fi eliminat. Acest lucru ar trebui recunoscut de oamenii care au conștiință și rațiune. După ce spui minciuni și ești înșelător, nu ajunge doar să te gândești să îndrepți lucrurile; ceea ce contează cel mai mult este că trebuie să te pocăiești cu adevărat. Dacă vrei să fii onest, atunci trebuie să rezolvi problema minciunii și a înșelăciunii. Trebuie să spui adevărul și să faci lucruri practice. Uneori, când spui adevărul, vei pierde respectul celorlalți și vei fi emondat, dar vei practica adevărul și va merita să-L asculți și să-L mulțumești pe Dumnezeu în acea situație, iar asta îți va aduce mângâiere. În orice caz, vei fi capabil, în cele din urmă, să practici onestitatea, vei fi capabil, în sfârșit, să spui ce simți, fără să încerci să te aperi sau să te justifici, iar asta înseamnă să evoluezi cu adevărat. Indiferent dacă ești emondat sau înlocuit, te vei simți hotărât în inima ta, pentru că nu ai mințit; vei simți că, întrucât nu ți-ai făcut cum se cuvine datoria, a fost corect să fii emondat și să-ți asumi responsabilitatea. Aceasta este o stare mentală pozitivă. Totuși, care vor fi consecințele dacă te dedai la înșelăciune? După ce vei face asta, cum te vei simți în inima ta? Neliniștit; vei simți mereu că există vinovăție și corupție în inima ta, te vei simți mereu acuzat: „Cum am putut să spun minciuni? Cum am putut să mă dedau încă o dată la înșelăciune? De ce sunt așa?” Vei simți că nu poți ține capul sus, prea rușinat să dai ochii cu Dumnezeu. Mai ales când oamenii sunt binecuvântați de Dumnezeu, când primesc harul, compasiunea și îngăduința Lui, simt și mai mult că e o rușine să-L înșele pe Dumnezeu, iar în inimile lor își fac reproșuri puternice și au mai puțină pace și bucurie. Ce problemă arată asta? Că a înșela oamenii înseamnă a dezvălui o fire coruptă, a te răzvrăti față de Dumnezeu și a te împotrivi Lui, așa că asta îți va provoca durere. Când minți și înșeli, s-ar putea să consideri că ai vorbit foarte clar și cu mult tact și că nu te-ai dat de gol în înșelăciunea ta – dar, ulterior, îți vei face reproșuri și te vei acuza, iar aceste sentimente s-ar putea să te urmărească toată viața. Dacă minți și înșeli intenționat și deliberat și vine o zi când realizezi gravitatea acestui lucru, asta îți va străpunge inima ca un cuțit și vei căuta mereu o ocazie să îndrepți lucrurile. Și asta este ceea ce se cuvine să faci, în afară de cazul în care nu ai conștiință și nu ai trăit niciodată conform conștiinței tale, nu ai deloc umanitate și nici caracter, nici demnitate. Dacă ai puțin caracter și demnitate și ții cont, într-o anumită măsură, de conștiința ta, atunci când vei realiza că minți și te dedai la înșelăciune, vei simți că acest comportament al tău este rușinos, dizgrațios și josnic; te vei disprețui și te vei detesta și vei abandona calea minciunilor și a înșelăciunii.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar fiind o persoană onestă poți trăi adevărata asemănare umană”

Cheia, pentru a fi o persoană cinstită, este să-ți înlături motivele, intențiile și firile corupte. Acesta este singurul mod de a înlătura de la sursă problema mințitului. Să-și atingă obiectivele personale, adică să dobândească beneficii personale, să profite de o situație, să se pună într-o lumină bună, sau să obțină aprobarea altora – acestea sunt intențiile și scopurile oamenilor, atunci când spun minciuni. A minți în acest fel divulgă o fire coruptă, iar acesta este discernământul de care ai nevoie, cu privire la mințit. Așadar, cum ar trebui înlăturată această fire coruptă? Lucrul de care depinde totul este dacă iubești sau nu adevărul. Dacă poți să accepți adevărul și să vorbești fără să pledezi în favoarea ta; dacă poți să încetezi să-ți iei în calcul propriile interese și, în schimb, să iei în calcul lucrarea bisericii, voia lui Dumnezeu și interesele aleșilor lui Dumnezeu, atunci, vei înceta să spui minciuni. Vei fi capabil să vorbești sincer și direct. Fără această statură, nu vei fi capabil să vorbești sincer, dovedind că îți lipsește statura și că ești incapabil să practici adevărul. Și astfel, a fi o persoană cinstită necesită un proces de înțelegere a adevărului, un proces de creștere în statură. Când privim lucrurile în acest fel, este imposibil să fii o persoană sinceră fără o experiență de opt până la zece ani de experiență. Acesta este un timp care trebuie alocat procesului de creștere în propria viață, procesului de înțelegere și dobândire a adevărului. Unii oameni ar putea întreba: „Poate fi chiar atât de greu să rezolvi problema de a minți și de să devii o persoană cinstită?” Asta depinde de persoana despre care vorbești. Dacă este cineva care iubește adevărul, atunci acea persoană va putea înceta să mintă, când vine vorba de anumite chestiuni. Dar cuiva care nu iubește adevărul îi va fi cu atât mai greu să renunțe la minciuni.

A te pregăti pentru a fi o persoană cinstită presupune în principal să-ți rezolvi problema mințitului, precum și să-ți înlături propria fire coruptă. A face acest lucru presupune o practică esențială: când îți dai seama că ai mințit și ai înșelat pe cineva, ar trebui să te deschizi față de această persoană, să te destăinui și să-i ceri iertare. Această practică ajută mult la înlăturarea mințitului. De exemplu, dacă ai înșelat pe cineva sau dacă a existat vreo falsitate sau vreun interes personal în cuvintele pe care le-ai spus acelei persoane, atunci ar trebui să o abordezi și să te analizezi. Ar trebuie să îi spui: „Ce ți-am spus a fost o minciună, menită să-mi protejeze propria mândrie. M-am simțit nelalocul meu după ce am spus-o, deci îți cer iertare acum. Te rog, iartă-mă.” Acea persoană va simți că acest lucru este foarte reconfortant. Se va întreba cum poate exista o persoană care, după ce a spus o minciună, cere apoi iertare pentru acest lucru. Un astfel de curaj este ceva ce ea chiar admiră. Ce beneficii obții, după ce te-ai angajat într-o asemenea practică? Scopul ei nu este să câștigi admirația altora, ci să te abții și să-ți reprimi mai eficient pornirea de a spune minciuni. Așadar, după ce minți, ar trebui să practici acțiunea de a cere iertare pentru că ai făcut acest lucru. Cu cât te pregătești mai mult să practici propria analiză, destăinuire și cerere a iertării față de oameni în acest fel, cu atât mai bune vor fi rezultatele – iar numărul de minciuni pe care le spui va fi din ce în ce mai mic. Să practici analiza și destăinuirea în scopul de a fi o persoană cinstită și a te abține de la a minți necesită curaj, iar a cere cuiva iertare după ce l-ai mințit necesită și mai mult curaj. Dacă practicați aceste lucruri vreme de un an sau doi – sau poate între trei și cinci ani – garantat veți vedea rezultate clare și nu vă va fi greu să scăpați de minciuni.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”

În momentul acesta, aveți o cale de a fi onești? Trebuie să vă examinați fiecare cuvântare și acțiune din viață, pentru a putea detecta mai multe minciuni și înșelătorie și să vă recunoașteți firea înșelătoare. Apoi, trebuie să vă uitați la felul în care oamenii onești practică și experimentează și să trageți unele învățăminte. De asemenea, trebuie să practicați acceptarea scrutării din partea lui Dumnezeu în toate lucrurile și să veniți adesea înaintea Lui, ca să vă rugați și să aveți părtășie cu El. Să presupunem că tocmai ai spus o minciună. Îți dai seama imediat că: „Câteva dintre lucrurile pe care tocmai le-am spus nu au fost exacte – trebuie să recunosc repede acest lucru și să-l îndrept, anunțând pe toată lumea că tocmai am spus o minciună.” Te corectezi pe loc. Dacă te corectezi mereu în felul acesta și dacă practicarea în felul acesta devine un obicei, atunci, când mai spui o minciună și nu o corectezi, nu te vei simți în largul tău, iar Dumnezeu te va ajuta, veghindu-te. Practicând și experimentând astfel pentru o vreme, vei începe să minți mai puțin, vor exista tot mai puține impurități în cuvintele tale, iar acțiunile tale vor deveni din ce în ce mai puțin întinate și tot mai pure – și, prin asta, vei fi fost curățit. Aceasta este calea spre a fi onest. Trebuie să te schimbi treptat, puțin câte puțin. Cu cât te schimbi mai mult, cu atât mai bun vei deveni; cu cât te schimbi mai mult, cu atât mai oneste vor deveni cuvintele tale, iar tu vei înceta să minți – aceasta este starea corectă. Toți oamenii corupți au aceeași problemă: toți se nasc capabili să mintă și li se pare extrem de dificil să-și împărtășească gândurile cele mai intime sau să vorbească sincer. Chiar dacă vor să spună adevărul, pur și simplu nu se pot hotărî s-o facă. Toți oamenii cred că a fi onest este o prostie și o nesăbuință – cred că numai idioții vorbesc sincer și că este foarte probabil ca o persoană să sufere pierderi, dacă este complet transparentă cu alți oameni și spune mereu ce gândește și că alții nu vor vrea să interacționeze cu ea, ci o vor disprețui. Ați disprețui o astfel de persoană? Aveți această părere? (Înainte să cred în Dumnezeu, aș fi disprețuit-o, dar acum admir astfel de oameni și cred că este mai bine să trăim o viață simplă și onestă. Dacă trăiește în felul acesta, omul își împovărează mai puțin inima. Altfel, dacă mint pe cineva, trebuie să acopăr acest lucru și ajung să-mi sap o groapă tot mai mare și, în cele din urmă, minciuna va fi expusă.) Să minți și să înșeli sunt comportamente nesăbuite și este mult mai înțelept să spui pur și simplu adevărul și să vorbești din inimă. Toți oamenii înțeleg această chestiune acum – dacă cineva mai crede că a minți și a înșela sunt semnele unui calibru bun și ale istețimii, atunci este incredibil de nesăbuit, încăpățânat în aroganța lui și îi lipsește chiar și cea mai mică fărâmă de adevăr. Orice persoană care deja înaintează în vârstă și crede în continuare că oamenii înșelători sunt cei mai deștepți și că oamenii onești sunt toți nesăbuiți este un tip de persoană absurdă, fără pic de discernământ. Fiecare își trăiește propria viață – unii oameni care practică onestitatea în fiecare zi sunt fericiți și relaxați și se simt liberi și descătușați în inimile lor. Nu le lipsește nimic și trăiesc vieți mai confortabile. Tuturor le place să interacționeze cu astfel de oameni și chiar ar trebui să fie ținta invidiei tuturor – astfel de oameni au ajuns să înțeleagă sensul vieții. Există unii oameni nesăbuiți care se gândesc: „Acea persoană spune mereu adevărul și a fost emondată, nu-i așa? Ei bine, așa i-a trebuit! Uită-te la mine – îmi țin intențiile ascunse și nu vorbesc despre ele și nu le dezvălui, așa că nu am fost emondat, nu am suferit pierderi și nu m-am făcut de râs în fața tuturor. E minunat! Oamenii care-și maschează intențiile, nu vorbesc onest cu nimeni și îi împiedică pe ceilalți să afle ce gândesc sunt cei superiori și foarte inteligenți.” Totuși, toată lumea poate să vadă că acești oameni sunt cei mai înșelători și vicleni; alți oameni se păzesc mereu de ei și păstrează distanța față de ei. Nimeni nu vrea să fie prieten cu oameni înșelători. Nu așa stau lucrurile? Dacă o persoană este neprihănită și spune adesea adevărul, dacă este capabilă să-și deschidă inima față de ceilalți și nu are intenții dăunătoare față de alți oameni, deși, ocazional, ar putea părea ignorantă și ar putea acționa nesăbuit, va fi percepută, în general, ca o persoană bună și toată lumea va fi destul de dispusă să interacționeze cu ea. Este un fapt general recunoscut că oamenii se bucură de beneficii și de un sentiment de siguranță atunci când interacționează cu oameni onești și buni. Credincioșii în Dumnezeu care sunt onești și urmăresc adevărul nu sunt iubiți numai de ceilalți din biserică, dar și de Însuși Dumnezeu. Imediat ce câștigă adevărul, au mărturie adevărată și sunt capabili să primească aprobarea lui Dumnezeu – nu-i face acest lucru cei mai binecuvântați dintre toți oamenii? Cei care înțeleg puțin din adevăr vor vedea clar această chestiune. În comportamentul tău, ar trebui să încerci să fii o persoană bună și onestă, care deține adevărul; în felul acesta, nu numai că vei fi iubit de ceilalți, dar vei obține și binecuvântările lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar fiind o persoană onestă poți trăi adevărata asemănare umană”

Pentru a practica să fii o persoană onestă, mai întâi trebuie să înveți să îți deschizi inima în fața lui Dumnezeu și să-i spui cuvinte sincere în rugăciunile din fiecare zi. De exemplu, dacă azi ai spus o minciună ce a trecut neobservată de alții și nu ai avut curajul să te destăinui în fața tuturor, cel puțin ar trebui să cugeți în fața lui Dumnezeu la greșelile examinate și descoperite și minciunile rostite și să spui: „O, Dumnezeule, am mințit din nou pentru a-mi proteja propriile interese și am greșit. Te rog să mă disciplinezi dacă voi minți din nou.” Dumnezeu este mulțumit de o asemenea atitudine și El își va aminti de ea. E posibil să ți se ceară un efort susținut pentru a înlătura această fire coruptă de a spune minciuni, dar fii fără grijă, Dumnezeu este de partea ta. Te va îndruma și te va ajuta să depășești această dificultate de care te lovești în mod repetat și îți va da curajul de a trece de la a nu-ți recunoaște niciodată minciunile la a le recunoaște și a fi în stare să ți le dezvălui deschis. Nu numai că îți vei recunoaște minciunile, dar vei putea și să dezvălui deschis de ce minți, intenția și motivele din spatele minciunilor tale. Când vei avea curajul de a trece de această barieră, de a ieși din cușca Satanei și de sub controlul lui și să ajungi progresiv la un punct în care nu vei mai minți, vei începe treptat să trăiești în lumină, sub îndrumarea și binecuvântarea lui Dumnezeu. Când vei trece dincolo de ce îți dictează trupul și vei fi în stare să te supui adevărului, să te dezvălui în mod deschis și să îți declari public poziția, fără nicio reținere, atunci vei fi eliberat și liber. Când vei trăi în acest fel, nu numai că vei fi plăcut de cei din jur, dar și Dumnezeu va fi mulțumit. Deși s-ar putea să mai faci greșeli uneori și să spui minciuni și să ai intenții personale, motive ascunse sau gânduri și comportamente egoiste și josnice, vei putea accepta examinarea atentă a lui Dumnezeu, dezvăluindu-ți intențiile, starea reală și firile corupte înaintea Lui și căutând adevărul de la El. După ce ai înțeles adevărul, vei avea o cale de practică. Când calea ta de practică este corectă și te îndrepți în direcția bună, viitorul tău va fi frumos și luminos. Astfel, vei trăi cu inima împăcată, spiritul îți va fi hrănit și te vei simți împlinit și mulțumit. Dacă nu poți să te eliberezi de sub controlul trupului, dacă cedezi mereu emoțiilor, intereselor personale și filozofiilor satanice, dacă vorbești și acționezi într-un mod secretos și te ascunzi mereu în umbră, atunci trăiești sub puterea Satanei. Dar, dacă vei înțelege adevărul, dacă te vei elibera de controlul trupului și vei practica adevărul, treptat, vei ajunge să dobândești asemănare umană. Vei fi sincer și direct în cuvintele și faptele tale și îți vei putea dezvălui opiniile, ideile și greșelile făcute, permițându-le tuturor să le vadă clar. În cele din urmă, oamenii te vor recunoaște ca pe un om sincer. Ce este o persoană transparentă? Este cineva care vorbește cu o onestitate excepțională, ale cărei cuvinte sunt considerate ca fiind adevărate de toată lumea. Chiar dacă mint neintenționat sau spun ceva greșit, oamenii îi vor putea ierta, știind că a fost fără intenție. Dacă își dau seama că au mințit sau au spus ceva greșit, își cer scuze și se corectează. Aceasta este o persoană transparentă. O astfel de persoană este apreciată și toți au încredere în ea. Trebuie să ajungi la acest nivel pentru a câștiga încrederea lui Dumnezeu și a celorlalți. Nu este o sarcină simplă – este cel mai înalt nivel de demnitate pe care îl poate avea o persoană. O astfel de persoană are respect de sine. Dacă nu ești în stare să câștigi încrederea altor oameni, cum te poți aștepta să câștigi încrederea lui Dumnezeu? Există persoane care duc o viață dezonorantă, care născocesc în mod constant minciuni și își abordează sarcinile într-un mod neglijent și superficial. Aceștia nu au nici cel mai mic simț al responsabilității, refuză să fie emondați și tratați, recurg întotdeauna la argumente speculative și sunt antipatici pentru toți cei care îi întâlnesc. Trăiesc fără niciun sentiment de rușine. Pot fi ei considerați cu adevărat ființe umane? Oamenii care sunt percepuți de ceilalți ca fiind nesuferiți și de neîncredere și-au pierdut complet umanitatea. Dacă ceilalți nu pot avea încredere în ei, poate Dumnezeu să aibă încredere în ei? Dacă ceilalți nutresc antipatie față de ei, poate Dumnezeu să-i placă? Dumnezeu detestă și Îi este lehamite de astfel de oameni, iar aceștia vor fi inevitabil alungați. Ca ființă umană, trebuie să fii cinstit și să-ți onorezi angajamentele. Fie că faci lucruri pentru alții sau pentru Dumnezeu, trebuie să te ții de cuvânt. Când cineva a câștigat încrederea oamenilor și poate să-l mulțumească și să-L asigure pe Dumnezeu, atunci este o persoană relativ cinstită. Dacă ești demn de încredere în acțiunile tale, nu numai că alții te vor plăcea, dar și Dumnezeu te va plăcea cu siguranță. Fiind o persoană onestă, Îi poți face pe plac lui Dumnezeu și poți trăi cu demnitate. Prin urmare, onestitatea ar trebui să fie temelia comportamentului cuiva.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar fiind o persoană onestă poți trăi adevărata asemănare umană”

Există adesea intenții la baza minciunilor oamenilor, dar unele minciuni nu au nicio intenție la bază și nici nu sunt plănuite în mod deliberat. În schimb, ele sunt spuse în mod firesc. Minciunile de acest fel sunt ușor de înlăturat; minciunile cu intenții la bază sunt cele greu de înlăturat. Asta fiindcă aceste intenții vin din natura ta și reprezintă șiretlicurile Satanei și sunt intenții pe care oamenii le aleg în mod voit. Dacă cineva nu iubește adevărul, va fi incapabil să se lepede de trup – deci ar trebui să se roage lui Dumnezeu, să se bazeze pe El și să caute adevărul, pentru a rezolva problema. Dar mințitul nu poate fi înlăturat dintr-o dată. Se va repeta cu câte o ocazie, ba chiar cu mai multe. Aceasta este o situație normală și, atât timp cât înlături absolut toate minciunile pe care le spui și continui să faci acest lucru, va veni și ziua în care le vei fi înlăturat pe toate. Înlăturarea mințitului este un război prelungit: când spui o minciună, reflectează asupra ta și apoi roagă-te lui Dumnezeu. Când mai spui una, reflectează asupra ta și roagă-te din nou lui Dumnezeu. Cu cât te rogi mai mult lui Dumnezeu, cu atât îți vei urî mai mult firea coruptă și cu atât îți vei dori mai mult să practici adevărul și să-l trăiești. Astfel, vei avea puterea de a abandona minciunile. După o perioadă de astfel de experiență și practică, vei fi capabil să vezi că minciunile tale au devenit mult mai puține, că trăiești într-o tihnă mult mai mare și că nu mai ai nevoie să minți sau să-ți acoperi minciunile. Deși poate că nu vorbești mult, zilnic, fiecare propoziție va veni din inimă și va fi adevărată, cu foarte puține minciuni. Cum te vei simți trăind așa? Nu te vei simți descătușat și eliberat? Firea ta coruptă nu te va guverna și nu vei fi constrâns de ea și cel puțin vei începe să vezi rezultatele practicii de a fi o persoană cinstită. Firește, când întâlnești ocazii speciale, poate că uneori mai lași să scape o mică minciună. Poate sunt momente când te confrunți cu vreun pericol sau vreun soi de problemă, sau vrei să-ți menții siguranța, momente în care nu te poți abține să minți. Totuși, trebuie să reflectezi asupra acestui lucru, să-l înțelegi și să rezolvi problema. Ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să spui: „Încă există minciuni și șiretlicuri în mine. Fie ca Dumnezeu să mă mântuiască de firea mea coruptă, o dată pentru totdeauna.” Când practici intenționat înțelepciunea, nu se consideră o dezvăluire a corupției. Asta trebuie să experimentezi, ca să fii o persoană cinstită. În acest mod, minciunile tale vor deveni chiar mai puține. Azi, spui zece minciuni, mâine s-ar putea să spui nouă, după aceea vei spune opt. Mai târziu, vei spune doar două sau trei. Vei spune tot mai mult adevărul și practica ta de a fi o persoană cinstită se va apropia din ce în ce mai mult de voia lui Dumnezeu, de cerințele și standardele Lui – și ce bine va fi! Ca să practici onestitatea, trebuie să ai o cale și trebuie să ai un țel. Mai întâi, rezolvă problema de a spune minciuni. Trebuie să cunoști esența care stă în spatele faptului că spui aceste minciuni. Trebuie și să analizezi ce intenții și ce motive te împing să spui aceste minciuni, de ce ești posedat de astfel de intenții și care este esența lor. Când ai clarificat toate aceste probleme, vei fi redresat total problema mințitului și când ți se întâmplă ceva, vei avea principii de practică. Dacă vei continua cu o asemenea practică și experiență, atunci cu siguranță vei vedea rezultate. Într-o zi, vei spune: „Este simplu să fii cinstit. Să fii înșelător este atât de epuizant! Nu mai vreau să fiu o persoană înșelătoare, să trebuiască mereu să mă gândesc la ce minciuni să mai spun și la cum să-mi acopăr minciunile. Este ca și cum aș fi o persoană cu o boală mintală, vorbind în contradicții – cineva care nu merită să fie numit «ființă umană»! O astfel de viață este atât de obositoare și nu mai vreau să trăiesc așa!” În acel moment, vei avea o șansă de a fi cu adevărat sincer și asta va dovedi că ai început să faci progrese spre a deveni o persoană cinstită. Acesta este un progres major. Sigur, poate că unii dintre voi, atunci când veți începe să practicați, veți fi îngroziți după ce veți rosti cuvinte cinstite și vă veți destăinui. Fața vi se va înroși, vă veți simți rușinați și vă veți teme că ceilalți vor râde de voi. Ce ar trebui să faceți atunci? Tot trebuie să vă rugați lui Dumnezeu și să-I cereți să vă dea putere. Spune: „Dumnezeule, vreau să fiu o persoană cinstită, dar mă tem că oamenii vor râde de mine atunci când spun adevărul. Te rog să mă salvezi din constrângerea firii mele corupte; lasă-mă să trăiesc conform cuvintelor Tale și să fiu descătușat și eliberat.” Când te rogi astfel, în inima ta va fi și mai multă lumină și îți vei spune: „Este bine să pun asta în practică. Astăzi, am practicat adevărul. În sfârșit, am fost și eu, o dată, o persoană cinstită.” În timp ce te rogi așa, Dumnezeu te va luminat. El va lucra în inima ta și te va mișca, permițându-ți să prețuiești cum este să fii o persoană cinstită. Acesta este modul în care adevărul trebuie pus în practică. Chiar la început, nu vei avea o cale, dar, căutând adevărul, vei găsi una. Când oamenii încep să caute adevărul, nu au neapărat credință. Le este greu oamenilor să nu aibă o cale, dar odată ce înțeleg adevărul și au o cale de practică, inimile lor se bucură de ea. Dacă sunt capabili să practice adevărul și să se poarte conform principiilor, inimile lor vor găsi alinare, iar ei vor dobândi libertate și eliberare.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”

În cele din urmă, cel mai simplu mod de a practica a fi o persoană cinstită este de a spune pur și simplu lucrurile așa cum sunt, de a rosti cuvinte cinstite și de a vorbi în conformitate cu faptele. Așa cum a spus Domnul Isus: „Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» și «Nu» să fie «Nu»” (Matei 5:37). A fi o persoană cinstită necesită practicarea conform acestui principiu – după ce veți exersa în acest sens timp de câțiva ani, cu siguranță veți observa rezultate. Cum practicați acum a fi persoane cinstite? (Nu denaturez ceea ce spun și nu îi păcălesc pe ceilalți). Ce înseamnă „a nu fi vag”? Înseamnă să nu minți sau să nu nutrești intenții și scopuri personale în ceea ce spui. Dacă nutrești înșelăciune sau intenții și scopuri personale, atunci minciunile vor ieși la iveală în mod natural. Dacă în sinea ta nu există înșelăciune, intenții sau scopuri personale, atunci ceea ce spui nu va fi vag și nici nu va conține vreo minciună; când spui „da”, va însemna „da”, iar când spui „nu”, va însemna „nu”. A-ți purifica în primul rând inima este cel mai important pas. Odată ce inima ta este purificată, toate problemele aroganței și minciunilor tale înșelătoare vor fi rezolvate. Pentru a fi o persoană cinstită, trebuie să-ți curăți inima de aceste denaturări; după ce ai făcut acest lucru, va fi ușor să fii o persoană cinstită. Este complicat să fii o persoană cinstită? Nu, nu este. Indiferent care este starea ta interioară sau ce firi corupte ai putea avea, ar trebui să practici adevărul de a fi o persoană cinstită. Trebuie mai întâi să rezolvi problema faptului că spui minciuni – acest lucru este cel mai important. În primul rând, când vorbești, ar trebui să practici a spune ceea ce gândești, să spui cuvinte adevărate, să spui lucrurilor pe nume și să te abții complet de la minciună; nu ar trebui să spui nici măcar cuvinte denaturate și ar trebui să te asiguri că tot ce spui pe parcursul zilei este adevărat și cinstit. Procedând astfel, practici adevărul și practici a fi o persoană cinstită. De constatați că minciuna sau cuvintele denaturate se revarsă din tine, reflectează prompt asupra ta și disecă și conștientizează motivele pentru care minți și ce îți poruncește să minți. Apoi, pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, disecă această problemă fundamentală și esențială. Odată ce vei dobândi claritate cu privire la cauza principală a minciunilor tale, vei fi capabil să te revolți împotriva acestei firi satanice din discursul și acțiunile tale. Nu vei mai recurge la minciuni atunci când te vei confrunta cu situații similare și vei putea să vorbești conform faptelor și să nu te mai implici în discursuri înșelătoare. În acest fel, spiritul tău va fi liber și eliberat și vei putea trăi înaintea lui Dumnezeu. Dacă ești capabil să trăiești conform cuvintelor lui Dumnezeu, trăiești în lumină. Însă, dacă te implici în mod constant în înșelăciune, uneltiri și intrigi, ascunzându-te mereu ca un hoț în colțuri întunecate și gestionându-ți problemele în secret, atunci nu vei îndrăzni să trăiești înaintea lui Dumnezeu. Pentru că ai motive ascunse, vrei mereu să-i păcălești pe ceilalți pentru a-ți atinge propriile scopuri și nutrești prea multe lucruri rușinoase și îngrozitoare în inima ta, încerci în mod constant să le ascunzi și să le disimulezi, să le împachetezi și să le maschezi, dar nu poți ascunde aceste lucruri la nesfârșit. Mai devreme sau mai târziu, ele vor ieși la lumină. O persoană care are motive ascunse este incapabilă să trăiască în lumină. Dacă nu practică auto-reflecția, analizându-se și destăinuindu-se, nu va putea să se elibereze de controlul și de robia firilor sale corupte. Va rămâne prinsă într-o viață de păcat, incapabilă să se elibereze. În cele din urmă, în orice situație, trebuie să nu minți. Dacă știi că e greșit să minți și nu este în concordanță cu adevărul, dar insiști să minți și să îi păcălești pe ceilalți, chiar inventând lucruri pentru a ascunde faptele și realitatea situației, pentru a înșela oamenii, atunci te implici în mod intenționat în fărădelegi. O astfel de persoană nu poate obține mântuirea.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Calea de a înlătura o fire coruptă”

Fragmente din filme similare

Cum să rezolvi o problemă mințind și înșelând?

Mărturii similare bazate pe experiențe

Cum am încetat să spun minciuni

Durerea de a spune minciuni

Cuvântul învinge toate minciunile