Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

A-L sluji pe Dumnezeu nu este o sarcină simplă. Cei a căror fire coruptă rămâne neschimbată nu pot niciodată să Îl slujească pe Dumnezeu. Dacă firea ta nu a fost judecată și mustrată de cuvintele lui Dumnezeu, atunci firea ta încă îl reprezintă pe Satana, ceea ce demonstrează că Îl slujești pe Dumnezeu din cauza bunelor intenții personale, că slujirea ta se bazează pe natura ta satanică. Tu Îl slujești pe Dumnezeu potrivit caracterului tău firesc și preferințelor tale personale. Mai mult, gândești mereu că lucrurile pe care ești dispus să le faci sunt plăcute pentru Dumnezeu și că lucrurile pe care nu îți dorești să le faci sunt cele pe care Dumnezeu le urăște; lucrezi în conformitate deplină cu propriile tale preferințe. Se poate numi aceasta slujire a lui Dumnezeu? În ultimă instanță, în firea vieții tale nu va avea loc nici cea mai mică schimbare; în schimb, slujirea ta te va face și mai încăpățânat, astfel înrădăcinându-ți profund firea coruptă și, drept urmare, în tine se vor naște reguli despre slujirea lui Dumnezeu care, în principal, se bazează pe propriul tău caracter și pe experiențele rezultate din slujirea potrivită propriei tale firi. Acestea sunt experiențele și lecțiile omului. Reprezintă filosofia omului pentru interacțiunile lumești. Oamenii de acest fel pot fi clasificați ca farisei și conducători religioși. Dacă nu se trezesc niciodată și nu se pocăiesc, atunci cu siguranță vor deveni hristoșii falși și antihriștii care îi induc pe oameni în eroare în zilele de pe urmă. Hristoșii falși și antihriștii despre care s-a vorbit se vor ridica din rândul unor astfel de oameni. Dacă aceia care Îl slujesc pe Dumnezeu sunt călăuziți de propriul lor caracter și acționează potrivit voinței lor proprii, riscă să fie eliminați în orice clipă. Cei care recurg la mulțimea anilor lor de experiență dobândită în slujba lui Dumnezeu ca să câștige inimile altora, să le facă morală și să îi constrângă și să se înalțe – și care nu se pocăiesc niciodată, care nu-și mărturisesc păcatele niciodată și care nu renunță niciodată la beneficiile acordate de poziția pe care o au – acești oameni vor cădea înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt oameni asemenea lui Pavel, luându-și prea multe libertăți în baza vechimii lor și etalându-și calitățile. Dumnezeu nu va desăvârși astfel de oameni. O astfel de slujire tulbură lucrarea lui Dumnezeu. Oamenii se agață întotdeauna de cele vechi. Se agață de noțiuni din trecut, de orice din vremuri trecute. Acesta este un obstacol mare în calea slujirii lor. Dacă nu te poți debarasa de ele, aceste lucruri îți vor distruge întreaga viață. Dumnezeu nu te va lăuda nicidecum, nici dacă îți rupi picioarele alergând sau te spetești lucrând din greu, nici dacă ești martirizat în slujba ta față de Dumnezeu. Dimpotrivă: îți va spune că ești un făcător de rele.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Slujirea religioasă trebuie curățită”

Există mult mai puține abateri în lucrarea celor care au fost supuși emondării, judecății și mustrării, iar expresia lucrării lor este mult mai precisă. Cei care se bazează pe naturalețea lor pentru a lucra săvârșesc unele greșeli majore. Lucrarea oamenilor nedesăvârșiți exprimă prea mult din naturalețea lor, ceea ce prezintă un obstacol major în lucrarea Duhului Sfânt. Oricât de bun este calibrul unei persoane, și aceasta trebuie să fie supusă emondării și judecății înainte de a putea săvârși lucrarea însărcinării date de Dumnezeu. Dacă nu a fost supusă unei astfel de judecăți, lucrarea sa, indiferent cât de bine e săvârșită, nu poate fi în acord cu principiile adevărului și este întotdeauna un produs al naturaleții și bunătății sale umane. Lucrarea celor care au trecut prin emondare și judecată este mult mai precisă decât lucrarea celor care nu au fost emondați și judecați. Cei care nu au fost judecați nu exprimă decât trupul uman și gândurile umane, amestecate cu multă inteligență umană și talent înnăscut. Lucrul acesta nu este expresia exactă a omului cu privire la lucrarea lui Dumnezeu. Aceia care urmează astfel de oameni sunt aduși în fața lor prin calibrul lor înnăscut. Deoarece ei exprimă prea mult din înțelegerea și experiența omului, care sunt aproape detașate de intenția inițială a lui Dumnezeu și deviază prea mult de la aceasta, lucrarea acestui tip de persoană nu poate aduce oamenii în fața lui Dumnezeu, ci, mai degrabă, îi aduce înaintea omului. Așadar, cei care nu au fost supuși judecății și mustrării nu sunt calificați să săvârșească lucrarea însărcinării date de Dumnezeu. Lucrarea unui lucrător calificat îi poate aduce pe oameni pe calea dreaptă și le poate îngădui o mai mare pătrundere în adevăr. Lucrarea lui îi poate aduce pe oameni înaintea lui Dumnezeu. În plus, lucrarea pe care el o săvârșește poate varia de la individ la individ și nu este condiționată de reguli, oferindu-le oamenilor liberare și libertate și capacitatea de a se dezvolta treptat în viață și de a avea o intrare mai profundă în adevăr. Lucrarea unui muncitor necalificat nu este la înălțime. Lucrarea lui este nesăbuită. El poate doar să le impună reguli oamenilor, iar ceea ce le cere oamenilor nu diferă de la individ la individ; el nu lucrează conform nevoilor reale ale oamenilor. În acest tip de lucrare, există prea multe reguli și doctrine, iar aceasta nu îi poate aduce pe oameni la realitate, nici la practica normală a dezvoltării în viață. Acest lucru doar le poate permite oamenilor să respecte câteva reguli fără valoare. O astfel de îndrumare poate doar să-i ducă pe oameni pe căi greșite. El te conduce să devii ca el; el te poate aduce către ceea ce are și este el. Pentru ca adepții să discearnă dacă liderii sunt calificați, cheia constă în a privi calea pe care îi îndrumă ei și rezultatele lucrării lor, a vedea dacă adepții primesc principii în acord cu adevărul și dacă primesc căi de practică potrivite pentru transformarea lor. Ar trebui să distingi între lucrările diferite ale diverselor tipuri de oameni; nu ar trebui să fii un adept naiv. Acest lucru influențează situația intrării oamenilor. Dacă nu ești capabil să distingi conducerea cărei persoane are o cale și a căreia nu are, vei fi foarte ușor indus în eroare. Toate acestea au o influență directă asupra vieții tale. Există prea multă naturalețe în lucrarea persoanelor nedesăvârșite; este amestecată cu prea multă dorință umană. Ființa lor reprezintă naturalețea – ceva cu care s-au născut. Nu este viața ce urmează emondării sau realitatea de după transformare. Cum poate o astfel de persoană să îi sprijine pe cei care caută viața? Viața pe care o are inițial omul este inteligența sau talentul său înnăscut. Acest tip de inteligență sau talent este destul de departe de cerințele exacte pe care le are Dumnezeu de la om. Dacă un om nu a fost desăvârșit, iar firea lui coruptă nu a fost emondată, va exista o prăpastie între ceea ce exprimă el și adevărul; ceea ce exprimă el va fi amestecat cu lucruri neclare, precum imaginația lui și o experiență unilaterală. Mai mult, indiferent cum lucrează, oamenii simt că nu există niciun obiectiv general și niciun adevăr potrivit pentru intrarea tuturor oamenilor. O mare parte din ceea ce li se cere oamenilor le depășește abilitatea, de parcă ei ar fi rațe obligate să stea pe stinghii. Aceasta este lucrarea voinței umane. Firea coruptă a omului, gândurile și noțiunile lui îi străbat toate părțile corpului. Omul nu se naște cu instinctul de a practica adevărul și nici nu are instinctul de a înțelege adevărul direct. Împreună cu firea coruptă a omului, când acest tip de persoană naturală lucrează, oare nu cauzează tulburări? Însă un om care a fost desăvârșit are experiența adevărului pe care oamenii ar trebui să-l înțeleagă și cunoștințe despre firile lor corupte, astfel că lucrurile vagi și ireale din lucrarea lui dispar treptat, denaturările umane se împuținează, iar lucrarea și slujirea lui se apropie și mai mult de standardele impuse de Dumnezeu. Astfel, lucrarea lui a pătruns în adevărul-realitate și, de asemenea, a devenit realistă. Gândurile omului blochează în special lucrarea Duhului Sfânt. Omul are o imaginație bogată, o logică rezonabilă și o experiență vastă în rezolvarea problemelor. Dacă aceste aspecte ale omului nu sunt supuse emondării și corectării, devin, toate, obstacole în lucrare. Prin urmare, lucrarea omului nu poate atinge cel mai înalt grad de precizie, mai ales lucrarea oamenilor nedesăvârșiți.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului”

Cei ale căror firi s-au transformat simt frică față de Dumnezeu, iar răzvrătirea lor împotriva lui Dumnezeu slăbește treptat. Mai mult decât atât, în realizarea îndatoririlor lor, nu mai au nevoie ca alții să își facă griji pentru ei și nici Duhul Sfânt nu trebuie întotdeauna să facă lucrare de disciplinare asupra lor. Practic, ei se pot supune lui Dumnezeu, iar viziunea lor asupra lucrurilor este în conformitate cu adevărul. Toate acestea echivalează cu a fi devenit compatibili cu Dumnezeu. Să presupunem că cineva îți predă o lucrare. Nu ai nevoie de nimeni care să te conducă, să te supravegheze. Poți să îndeplinești această lucrare doar cu ajutorul cuvântului lui Dumnezeu și prin rugăciune. În timpul acestei lucrări, nu ești superficial, sau arogant, sau neprihănit de sine, nici nu faci lucrurile în felul tău; nu constrângi pe nimeni și ești capabil să-i ajuți pe alții cu compasiune. Îi poți ajuta pe toți să obțină aprovizionare și beneficii și poți să-i îndrumi pe oameni să o ia pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu. În plus, în timpul acestei lucrări, nu cauți statutul propriu sau interesele personale, nu îți însușești nimic din ceea ce nu ai dobândit, nu vorbești în favoarea ta și, indiferent cum te tratează ceilalți, tu îi tratezi cum se cuvine. Atunci, vei fi o persoană cu o statură relativ bună. Nu este un lucru simplu pentru cineva să preia unele lucrări și să-i aducă pe aleșii lui Dumnezeu în realitatea cuvântului Său. Acest lucru nu poate fi făcut fără adevărul-realitate. Există mulți care se bazează pe daruri de seamă în lucrare, dar care cad și eșuează. Oamenii care nu dețin adevărul nu sunt deloc de încredere, cu atât mai mult dacă nu și-au schimbat firile.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar urmărind adevărul poate cineva să obțină o schimbare a firii”

Oamenii care au experimentat o schimbare în firile lor sunt diferiți; ei au înțeles adevărul, ei au discernământ asupra tuturor problemelor, știu cum să acționeze în conformitate cu voia lui Dumnezeu, cum să acționeze în conformitate cu adevărul-principiu și cum să acționeze pentru a-L satisface pe Dumnezeu și ei înțeleg natura corupției pe care o dezvăluie. Când sunt revelate propriile lor idei și noțiuni, ei sunt capabili să aibă discernământ și să se răzvrătească împotriva trupului. Acesta este modul în care se manifestă o schimbare în fire. Principala manifestare a oamenilor care au suferit o schimbare a firii este că ei au ajuns să înțeleagă clar adevărul, iar când realizează lucrurile, pun adevărul în practică cu o acuratețe relativă, și nu dezvăluie corupție atât de des. În general, cei ale căror firi s-au transformat par a fi deosebit de rezonabili și dotați cu discernământ și, datorită înțelegerii pe care o au asupra adevărului, nu mai dezvăluie la fel de multă neprihănire de sine sau aroganță. Ei pot vedea și discerne mult din corupția care a fost dezvăluită în ei, așadar ei nu lasă ca aroganța să se nască. Ei sunt capabili să aibă o înțelegere măsurată despre locul pe care ar trebui să-l aibă și despre lucrurile rezonabile pe care ar trebui să le facă, despre cum să fie ascultători, despre ce să spună și ce să nu spună, ce să spună și ce să le facă anumitor oameni. Astfel, oamenii ale căror firi s-au schimbat sunt relativ rezonabili și numai asemenea oameni trăiesc cu adevărat o asemănare umană. Deoarece înțeleg adevărul, sunt capabili să vorbească și să vadă lucrurile în conformitate cu acesta și sunt principiali în tot ceea ce fac; ei nu sunt supuși influenței vreunei persoane, vreunui eveniment sau lucru și au toți propriile perspective și pot susține adevărul-principiu. Firile lor sunt relativ stabile, nu trec de la o extremă la alta și, indiferent de circumstanțele lor, înțeleg cum să-și îndeplinească îndatoririle în mod corespunzător și cum să se comporte spre mulțumirea lui Dumnezeu. Cei ale căror firi s-au schimbat nu se concentrează asupra a ceea ce trebuie să facă la exterior pentru a-i face pe ceilalți să aibă o părere bună despre ei; ei au câștigat claritate internă cu privire la ce trebuie să facă pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Prin urmare, din exterior, ei pot să nu pară a fi atât de entuziaști sau a fi făcut ceva important, dar tot ceea ce fac ei este semnificativ, este valoros și are rezultate practice. Cei ale căror firi s-au schimbat dețin cu siguranță multe adevăruri-realități, iar acest lucru poate fi confirmat de perspectivele lor asupra lucrurilor și de principiile lor de acțiune. Cei care nu au obținut adevărul nu au obținut absolut nicio schimbare în firea vieții.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

În religie, mulți oameni pătimesc în mod semnificativ toată viața lor: își supun corpul și își poartă crucea și chiar continuă să sufere și să îndure până în pragul morții! Unii încă postesc în dimineața morții lor. Toată viața, își refuză mâncarea și îmbrăcămintea bună, concentrându-se doar la suferință. Ei sunt în stare să-și supună corpul și să se lepede de trup. Duhul lor este lăudabil pentru suferința îndelungată. Dar gândirea, noțiunile, atitudinea lor mentală și, într-adevăr, vechea lor natură nu au fost câtuși de puțin emondate. Sunt lipsiți de adevărata cunoaștere de sine. Chipul lui Dumnezeu din mintea lor este cel tradițional al unui Dumnezeu nedeslușit. Hotărârea lor de a pătimi pentru Dumnezeu vine din râvna și caracterul bun al umanității lor. Chiar dacă ei cred în Dumnezeu, nici nu-L înțeleg și nici nu-I cunosc intențiile. Ei doar lucrează și suferă orbește pentru Dumnezeu. Nu pun niciun fel de preț pe discernământ, nu prea le pasă de cum trebuie să se asigure că slujirea lor împlinește, de fapt, intențiile lui Dumnezeu, și cu atât mai puțin sunt conștienți de cum să atingă cunoașterea de Dumnezeu. Dumnezeul pe care Îl slujesc nu este Cel în chipul Său inerent, ci un Dumnezeu pe care și L-au imaginat, despre care doar au auzit sau despre care doar au citit în legende. Apoi își folosesc imaginațiile bogate și cucernicia ca să pătimească pentru Dumnezeu și să preia lucrarea Sa, pe care El vrea s-o facă. Slujirea lor este prea inexactă, astfel încât, practic, niciunul dintre ei nu este cu adevărat în stare să slujească în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Indiferent cu câtă bucurie suferă, perspectiva lor inițială asupra slujirii și chipul lui Dumnezeu din mintea lor rămân neschimbate, pentru că ei nu au fost supuși judecății, mustrării, rafinării lui și desăvârșirii Lui și pentru că nimeni nu i-a îndrumat folosind adevărul. Chiar dacă ei cred în Isus Mântuitorul, niciunul dintre ei nu L-a văzut vreodată. Ei Îl cunosc doar din legende și zvonuri. Drept urmare, slujba lor nu înseamnă decât să slujească la întâmplare, cu ochii închiși, ca un orb care își slujește propriul tată. Ce se poate obține, în cele din urmă, printr-o astfel de slujire? Și cine ar aproba-o? De la început până la sfârșit, slujirea lor nu se schimbă deloc, niciodată; ei primesc doar lecții făcute de om și își bazează slujirea numai pe naturalețea lor și pe propriile preferințe. Ce recompensă ar putea aduce acest lucru? Nici măcar Petru, care L-a văzut pe Isus, nu știa cum să slujească potrivit intențiilor lui Dumnezeu; a ajuns să afle acest lucru la sfârșit, când era bătrân. Ce spune acest lucru despre acei oameni orbi care nu au experimentat câtuși de puțin emondarea și nu au avut pe nimeni care să-i călăuzească? Slujirea de astăzi a multora dintre voi nu este precum cea a acestor orbi? Toți cei care nu au primit judecată, emondare și care nu s-au schimbat – nu sunt ei toți cei cuceriți incomplet? La ce folosesc astfel de oameni? Dacă gândirea, cunoașterea ta despre viață și cunoașterea despre Dumnezeu nu arată nicio schimbare nouă și tu nu câștigi cu adevărat nimic, atunci nu vei realiza niciodată nimic remarcabil în slujirea ta! Fără o viziune și o nouă cunoaștere a lucrării lui Dumnezeu, nu ești cucerit. Modul tău de a-L urma pe Dumnezeu va fi apoi precum al celor care pătimesc și postesc: va avea o valoare mică! Eu spun că slujirea lor este inutilă tocmai pentru că este puțină mărturisire în ceea ce fac aceștia! De-a lungul vieții lor, acei oameni suferă și își petrec timp în închisoare; sunt veșnic răbdători, iubitori și își poartă veșnic crucea, sunt ridiculizați și respinși de lume, experimentează toate greutățile și, cu toate că sunt ascultători până la capăt, tot nu sunt cuceriți și nu pot oferi nicio mărturie despre faptul că sunt cuceriți. Ei au suferit mult, însă, în sinea lor, nu-L cunosc deloc pe Dumnezeu. Nu au fost emondate niciunele dintre lor gânduri, vechile noțiuni, practici religioase, cunoașteri făcute de om și idei umane. Nu există nici cea mai mică urmă de cunoaștere nouă în ele. Nicio parte din cunoașterea lor de Dumnezeu nu este adevărată sau corectă. Ei au înțeles greșit intențiile lui Dumnezeu. Îl slujește asta pe Dumnezeu? Indiferent de cunoașterea ta de Dumnezeu din trecut, dacă astăzi rămâne la fel și tu continui să-ți bazezi cunoașterea de Dumnezeu pe propriile tale noțiuni și idei, indiferent de ceea ce face El, adică, dacă spui că nu ai nicio cunoaștere nouă, adevărată de Dumnezeu și dacă eșuezi să cunoști adevărata imagine și firea a lui Dumnezeu, dacă a ta cunoaștere de Dumnezeu este încă ghidată de gândirea feudală, superstițioasă, și încă se naște din imaginația și noțiunile umane, atunci nu ai fost cucerit. Toate cuvintele pe care ți le spun acum sunt menite să-ți permită să afli și să ai această cunoaștere pentru a te conduce la o mai nouă și corectă cunoaștere; de asemenea, sunt menite să emondeze vechile noțiuni și cunoștințe pe din tine, astfel încât să poți avea o nouă cunoaștere. Dacă mănânci și bei cu adevărat cuvintele Mele, atunci cunoașterea ta se va schimba în mod considerabil. Atât timp cât mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu cu o inimă supusă, perspectiva ta va fi schimbată. Atât timp cât poți accepta mustrările repetate, vechea ta mentalitate se va schimba treptat. Atât timp cât vechea ta mentalitate este complet înlocuită cu cea nouă, practica ta se va schimba, de asemenea, corespunzător. În acest fel, slujirea ta va deveni din ce în ce mai precisă, din ce în ce mai capabilă să fie la înălțimea intențiilor lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (3)”

În ochii lui Dumnezeu, tot ce face fiecare persoană care crede în Dumnezeu este în dezacord cu adevărul, în raport de incompatibilitate față de cuvântul lui Dumnezeu și ostil Lui. Este posibil să nu acceptați nici acest lucru și să spuneți: „Îl slujim pe Dumnezeu, ne închinăm la El, ne facem datoria în casa lui Dumnezeu. Am făcut atât de multe, toate conform cuvintelor și cerințelor lui Dumnezeu și în concordanță cu rânduielile de lucru. Cum se poate spune că ne împotrivim lui Dumnezeu și Îl trădăm? De ce ne critici mereu entuziasmul? Am renunțat la familia și la carierele noastre cu foarte mare dificultate și am fost hotărâți să-L urmăm pe Dumnezeu, așadar, cum poți Tu să vorbești așa despre noi?” Scopul, când vorbesc astfel, este să Mă asigur că toată lumea înțelege: nu este adevărat că un om care se comportă destul de bine sau renunță la ceva sau suferă niște greutăți își va schimba natura trădătoare. Nici vorbă! Suferința este necesară, așa cum este și îndeplinirea datoriei tale, însă doar fiindcă poți să suferi sau să-ți faci datoria nu înseamnă că firea ta coruptă nu mai există. Asta fiindcă în nimeni nu s-a produs o schimbare reală în viața-fire și toți sunt încă departe de a satisface intențiile lui Dumnezeu și de a întruni cerințele Lui. Credința oamenilor în Dumnezeu este prea impură, firile lor corupte sunt dezvăluite prea mult. Deși mulți conducători sau lucrători Îl slujesc pe Dumnezeu, I se și împotrivesc. Ce înseamnă asta? Că ei se opun în mod intenționat cuvintelor lui Dumnezeu și nu practică în conformitate cu dorințele Sale. Încalcă în mod intenționat adevărul, insistă să acționeze conform voinței proprii, să-și realizeze propriile intenții și scopuri, să-L trădeze pe Dumnezeu și să-și întemeieze propria împărăție independentă, unde totul se face așa cum spun ei. Asta înseamnă să-L slujești pe Dumnezeu, dar să I te și împotrivești. Acum înțelegeți?

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Calea de practică spre schimbarea firii unei persoane”

Odată ce chiar înțelegi adevărul și începi să-l iubești dinlăuntrul tău, îți va fi ușor să faci lucruri care se conformează adevărului. Îți vei face datoria și vei practica adevărul în mod normal – și chiar fără efort și în mod plăcut și vei simți că a face vreun lucru negativ ar necesita un mare efort. Asta este din cauză că adevărul a preluat un rol dominant în inima ta. Dacă tu chiar înțelegi adevărurile despre viața umană, atunci vei avea o cale de urmat în privința a ce fel de persoană să fii, cum să fii o persoană deschisă și directă, o persoană onestă și cineva care este martor pentru Dumnezeu și care-L slujește. Și, odată ce vei înțelege aceste adevăruri, nu vei mai putea niciodată să comiți acte malefice care Îl sfidează, nici nu vei mai juca vreodată rolul unui lider fals, al unui lucrător fals sau al unui antihrist. Chiar dacă Satana te induce în eroare sau cineva malefic te atrage, tu nu vei face asta; oricine încearcă să te forțeze, tot nu vei acționa în felul acela. Dacă oamenii câștigă adevărul, iar adevărul devine viața lor, ei vor deveni capabili să deteste răul și să simtă un dezgust lăuntric față de lucrurile negative. Le-ar fi dificil să comită rele, deoarece firea vieții lor s-a schimbat și au fost desăvârșiți de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar urmărind adevărul poate cineva să obțină o schimbare a firii”

Imnuri similare

Doar apropiații lui Dumnezeu sunt vrednici să-I slujească