Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

În poporul marelui balaur roșu, am realizat o etapă de lucru de nepătruns pentru ființele umane, făcându-le să se clatine în vânt, după care multe se îndepărtează în liniște cu suflarea vântului. Într-adevăr, aceasta este „aria” pe care urmează să o curăț; după aceasta tânjesc și acesta este și planul Meu. Căci mulți dintre cei răi s-au strecurat înăuntru în timp ce lucrez, dar nu mă grăbesc să-i alung. Mai degrabă, îi voi împrăștia la timpul potrivit. Numai după aceea voi fi izvorul vieții, îngăduindu-le celor care Mă iubesc cu adevărat să primească de la Mine rodul smochinului și aroma crinului. În ținutul în care locuiește Satana, ținutul prafului, nu rămâne aur curat, ci doar nisip și, astfel, confruntându-mă cu aceste împrejurări, fac această etapă a lucrării. Ar trebui să știi că ceea ce câștig Eu este aur curat, rafinat, nu nisip. Cum pot cei răi să rămână în casa Mea? Cum le pot permite vulpilor să fie paraziți în paradisul Meu? Folosesc orice metodă imaginabilă pentru a îndepărta aceste lucruri. Înainte ca intențiile Mele să fie dezvăluite, nimeni nu e conștient de ce urmează să fac. Profitând de această ocazie, îi îndepărtez pe cei răi și sunt forțați să plece din prezența Mea. Aceasta este ceea ce le fac celor răi, dar va mai fi o zi în care ei să-Mi facă servicii.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele șapte tunete răsună – Prorocind că Evanghelia Împărăției se va răspândi în tot universul”

Acum, cât mai curând posibil, Îmi doresc să fac un grup de oameni care se conformează intențiilor Mele, un grup de oameni care sunt în stare să fie atenți la poverile Mele. Cu toate acestea, nu pot să Mă abțin să nu-Mi curăț și să nu-Mi purific biserica; biserica este inima Mea. Îi disprețuiesc pe toți oamenii răi care vă împiedică să beți și să mâncați din cuvântul Meu. Asta pentru că există alți oameni care nu Mă doresc cu adevărat. Acești oameni sunt plini de înșelăciune, ei nu se apropie de Mine cu inima lor adevărată; sunt răi și sunt oameni care împiedică aducerea la îndeplinire a voinței Mele; nu sunt oameni care pun adevărul în practică. Acești oameni sunt plini de neprihănire de sine și aroganță, sunt nebunește de ambițioși, iubesc să fie condescendenți și, deși cuvintele pe care le rostesc sunt plăcute auzului, pe ascuns ei nu practică adevărul. Acești oameni răi vor fi cu toții separați și măturați; se vor chinui în toiul dezastrelor.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 24

Poate că, în toți anii tăi de credință în Dumnezeu, nu ai blestemat niciodată pe nimeni sau nu ai săvârșit o faptă rea, totuși, în asocierea ta cu Hristos, nu poți spune adevărul, nu poți să acționezi onest sau să te supui cuvântului lui Hristos; în acest caz, Eu spun că ești cea mai sinistră și mai malițioasă persoană din lume. Poți să fii extrem de cordial și devotat rudelor tale, prietenilor tăi, soției tale (sau soțului tău), fiilor tăi și fiicelor tale și părinților tăi și să nu profiți niciodată de alții, dar, dacă ești incapabil de a fi compatibil cu Hristos, dacă ești incapabil de a interacționa în armonie cu El, atunci, chiar dacă cheltuiești tot ce ai pentru ajutorarea vecinilor tăi sau ai grijă cu meticulozitate de tatăl tău, de mama ta și de membrii familiei tale, aș spune că tot ești o persoană rea și, în plus, plină de trucuri viclene.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care sunt incompatibili cu Hristos sunt cu siguranță potrivnici lui Dumnezeu”

Aceia dintre frați și surori care întotdeauna dau frâu liber negativității sunt lacheii Satanei și deranjează biserica. Astfel de oameni trebuie într-o zi să fie expulzați și eliminați. Dacă oamenii, în credința lor în Dumnezeu, nu au o inimă cu frică de Dumnezeu, dacă nu au o inimă supusă lui Dumnezeu, nu numai că nu vor putea face vreo lucrare pentru El, ci, din contră, vor deveni cei care-I tulbură lucrarea și care I se împotrivesc. A crede în Dumnezeu, dar a nu I te supune sau a nu te teme de El, ci, în schimb, a te împotrivi Lui, este cea mai mare rușine pentru un credincios. Dacă ei, credincioșii, vorbesc și se poartă cu aceeași nepăsare și nestăpânire ca non-credincioșii, atunci sunt mai ticăloși decât non-credincioșii; sunt demoni arhetipali. Cei care, în biserică, dau frâu liber cuvintelor lor veninoase și răutăcioase, care răspândesc zvonuri, instigă la lipsa de armonie și formează clici în rândul fraților și surorilor, ar fi trebuit să fie excluși din biserică. Dar, pentru că acum este o epocă diferită a lucrării lui Dumnezeu, acești oameni sunt îngrădiți, întrucât în mod hotărât urmează să fie eliminați. Toți cei care au fost corupți de Satana au firi corupte. Unii au doar o fire coruptă, în timp ce alții sunt diferiți: nu numai că au firi corupte satanice, dar natura lor este și extrem de malițioasă. Nu numai că vorbele și acțiunile lor le dezvăluie firile corupte satanice, dar, mai mult, acești oameni sunt adevărații diavoli Satane. Comportamentul lor tulbură și perturbă lucrarea lui Dumnezeu, tulbură intrarea în viață a fraților și surorilor și distruge viața normală a bisericii. Mai devreme sau mai târziu, acești lupi în haine de oi trebuie să fie curățiți; față de acești lachei ai Satanei ar trebui adoptată o atitudine necruțătoare, de respingere. Doar acest lucru înseamnă a sta de partea lui Dumnezeu, iar cei care nu reușesc să facă asta se tăvălesc în noroi cu Satana.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”

Oamenii răi apreciază lucrurile ticăloase, feroce și otrăvitoare; ei iubesc tot ce e asociat cu lucrurile negative. Când vorbești cu ei despre lucruri pozitive sau despre ceva care e de folos oamenilor și care vine de la Dumnezeu, nu sunt mulțumiți și nu îi interesează să audă despre așa ceva – nu au nicio speranță să fie mântuiți. Oricât de bine are cineva părtășie cu ei despre adevăr sau cât de practic li se vorbește, ei pur și simplu nu sunt interesați, ba chiar pot exprima ostilitate și antagonism. Dar se luminează la față când aud pe cineva vorbind despre plăcerea trupească și devin plini de energie. Aceasta e o fire feroce și ticăloasă și ei nu au o inimă bună. Așadar, nu pot să iubească vreodată lucrurile pozitive. Cum privesc în inima lor lucrurile pozitive? Le disprețuiesc și le privesc de sus, iau în derâdere aceste lucruri. Când vine vorba să fie o persoană onestă, ei se gândesc: „Să fii onest doar te dezavantajează. Zic pas! Dacă ești sincer, ești prost. Uită-te la tine cum înduri greutăți și lucrezi din greu ca să-ți faci datoria, fără să te gândești vreodată la viitorul tău sau la sănătatea ta. Cui o să-i pese dacă o să clachezi de extenuare? Eu nu mă pot obosi.” Altcineva ar putea spune: „Să ne păstrăm o cale de ieșire. Nu ne putem rupe spatele ca tonții. Trebuie să ne pregătim planul de rezervă și apoi doar să depunem un pic mai mult efort.” Cei răi vor fi fericiți când vor auzi acest lucru; este exact ceea ce sperau. Dar când va veni vorba să se supună total față de Dumnezeu și să se sacrifice cu loialitate pentru datoria lor, vor simți repulsie și ură și nu vor accepta așa ceva. Nu e feroce o asemenea persoană? Toți oamenii ca aceștia au o fire feroce. Trebuie doar să ai părtășie cu ei despre adevăr și să le vorbești despre principiile practicii și devin dezgustați și nu mai vor să audă. Vor crede că acest lucru le rănește mândria, le vătămează demnitatea și nu vor putea beneficia de pe urma lui. Își vor spune în sinea lor: „Vorbești întruna despre adevăr, despre principiile practicii. Vorbești mereu despre a fi o persoană cinstită – te poate hrăni sinceritatea? Poate vorbitul sincer să-ți aducă bani? Eu voi face profit trișând!” Ce logică e aceasta? Este logica unui tâlhar. Nu e aceasta o fire feroce? Este bună la suflet această persoană? (Nu.) Acest fel de persoană nu poate ajunge la adevăr. Puținul pe care îl face, pe care îl sacrifică și de care se leapădă este îndreptat în întregime către un scop, unul pe care l-a calculat cu mult în avans. Crede că e o afacere rentabilă să ofere ceva doar dacă primește mai mult în schimb. Ce fire e aceasta? E o fire ticăloasă, feroce.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai cunoașterea de sine este de ajutor în căutarea adevărului”

Oricine tulbură adesea viața bisericească și intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu este un neîncrezător și o persoană rea și trebuie îndepărtat din biserică. Indiferent cine este persoana sau cum a acționat în trecut, dacă tulbură adesea lucrarea bisericii și viața bisericească, refuză să fie emondată și se apără întotdeauna cu raționamente greșite, trebuie să fie îndepărtată din biserică. Această abordare este în întregime pentru menținerea progresului normal al lucrării bisericii și protejarea intereselor aleșilor lui Dumnezeu, aliniindu-se pe deplin adevărurilor-principii și intențiilor lui Dumnezeu. Intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu și lucrarea bisericii nu ar trebui să fie afectate de disputele și problemele nerezonabile ale câtorva persoane rele – nu merită și este, de asemenea, injust față de aleșii lui Dumnezeu.

[…] Unii oameni au o fire malițioasă. Dacă cineva spune ceva care îi rănește sau îi ofensează, vor urî acea persoană și se vor gândi la moduri în care să o atace și să se răzbune împotriva acesteia. Indiferent cum se are părtășie despre adevăr cu ei sau cum sunt emondați, ei nu acceptă acest lucru. Mai degrabă ar muri decât să se pocăiască și continuă să tulbure viața bisericească. Asta dovedește că sunt oameni răi. Nu putem continua să tolerăm aceste tipuri de oameni răi. Ei ar trebui îndepărtați din biserică în conformitate cu adevărurile-principii. Acesta este singurul mod de a rezolva minuțios această problemă. Indiferent ce greșeli au comis ori ce lucruri rele au făcut, acei oameni cu firi malițioase nu vor permite nimănui să-i expună ori să-i emondeze. Dacă cineva îi expune și îi ofensează, se vor înfuria, se vor răzbuna și nu vor abandona niciodată această problemă. Nu au deloc răbdare și toleranță față de alți oameni și nu exercită îngăduință față de ei. Pe ce principiu se bazează conduita lor? „Mai degrabă aş trăda, decât să fiu trădat.” Cu alte cuvinte, ei nu tolerează să fie ofensați de nimeni. Nu este aceasta logica oamenilor răi? Aceasta este exact logica oamenilor răi. Nimănui nu îi este permis să-i ofenseze. Pentru ei, este inacceptabil să fie provocați cât de puțin și urăsc pe oricine face acest lucru. Vor continua să atace acea persoană și nu vor abandona niciodată chestiunea – așa sunt oamenii răi. Ar trebui să izolați sau să îndepărtați oamenii răi imediat ce descoperiți că au esența oamenilor răi, înainte să poată face vreun rău prea mare. Aceasta va reduce la minim daunele pe care le fac; este alegerea înțeleaptă. Conducătorii și lucrătorii sunt pasivi dacă așteaptă până când o persoană rea provoacă vreun fel de dezastru pentru a-i trata. Asta ar dovedi că acei conducători și lucrători sunt foarte nesăbuiți și nu au principii în acțiunile lor. Există unii conducători și lucrători care sunt pur și simplu atât de nesăbuiți și ignoranți. Ei insistă să aștepte până au dovezi concludente înainte de a trata oamenii răi deoarece consideră că este singurul mod în care conștiințele le vor fi împăcate. Însă, de fapt, nu ai nevoie de dovezi concludente pentru a fi sigur că o persoană este rea. Îți poți da seama după cuvintele și acțiunile sale din fiecare zi. Odată ce ești sigur că este o persoană rea, poți începe prin a o restrânge sau a o izola. Aceasta va asigura că nici lucrarea bisericii, nici intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu nu sunt afectate. […] Spuneți-Mi, dacă cineva este caracterizat ca fiind o persoană rea, mai este nevoie să aveți părtășie cu ea despre adevăr, pentru a o ajuta? (Nu.) Nu este nevoie să îi dăm o șansă. Unii oameni au prea multă „dragoste”, oferindu-le mereu celor răi șansa de a se căi, dar poate acest lucru să producă vreun efect? Se conformează acest lucru principiilor din cuvintele lui Dumnezeu? Ai văzut vreo persoană rea care să se poată căi cu adevărat? Nimeni nu a văzut vreodată așa ceva. A spera că oamenii răi se vor căi este ca și cum ai compătimi șerpii veninoși; este ca și cum ai compătimi fiarele sălbatice. Acest lucru se datorează faptului că, pe baza esenței oamenilor răi, se poate determina că oamenii răi nu vor iubi niciodată lucrurile pozitive, nu vor accepta niciodată adevărul și nu se vor căi niciodată. Nu veți găsi cuvântul „căință” în dicționarul lor. Indiferent de modul în care ai părtășie despre adevăr cu ei, nu vor lăsa deoparte propriile considerente și interese și vor găsi diverse motive și scuze pentru a se justifica și nimeni nu îi poate convinge. Dacă suferă o pierdere, aceasta este insuportabilă pentru ei și îi vor bate la cap la nesfârșit pe ceilalți cu privire la aceasta. Cum pot astfel de oameni, care nu sunt dispuși să sufere nicio pierdere, să se căiască sincer? Oamenii extrem de egoiști sunt cei care își stabilesc drept prioritate propriile interese mai presus de orice; sunt oameni răi și nu se vor căi niciodată.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (14)”

Ce fel de persoană este aceea care nu are deloc dragoste pentru frați și surori? De ce nu are nicio relație interpersonală normală cu frații și surorile? Acest tip de persoană, indiferent cu cine interacționează, leagă aceste interacțiuni doar de interese și tranzacții; dacă nu sunt implicate interese sau tranzacții, nu-și va bate capul cu oamenii. Nu este rea o astfel de persoană? Unii oameni nu urmăresc adevărul și trăiesc doar pe baza sentimentelor; se apropie de oricine îi tratează bine și îl consideră bun pe oricine îi ajută. Nici acești oameni nu au relații interpersonale normale. Ei trăiesc doar pe baza sentimentelor proprii, așadar pot să-i trateze echitabil și corect pe frați și pe surori? Acest lucru este absolut de nerealizat. Prin urmare, oricine nu are o relație interpersonală normală cu frații și surorile sau cu aceia care cred sincer în Dumnezeu este o persoană fără conștiință și rațiune, este o persoană fără umanitate normală și, cu siguranță, nu este o persoană care iubește adevărul. Aceste persoane nu sunt diferite de plebea măruntă din rândul non-credincioșilor; interacționează cu oricine este benefic pentru ei și îi ignoră pe cei care nu sunt. Mai mult, atunci când văd pe cineva care urmărește adevărul sau pe cineva care poate împărtăși mărturii bazate pe experiență – cineva pe care toată lumea îl admiră și îl place – devin geloși și plini de ură și încearcă orice pentru a aduna muniție cu care să-i judece și să-i condamne pe acești oameni care urmăresc adevărul. Nu așa procedează oamenii răi? Astfel de oameni nu au conștiință și rațiune – sunt mai răi decât fiarele. Nu pot trata oamenii corect, nu se pot înțelege cu ceilalți în mod normal, nu pot construi relații interpersonale normale cu aleșii lui Dumnezeu și chiar îi pot urî pe cei care urmăresc adevărul. Astfel de oameni trebuie să se simtă foarte solitari și singuri în inimile lor, dând mereu vina pe alții și pe lume. Ce bucurie sau sens au ei în viață? Acești oameni au o fire haină și, indiferent cu cine interacționează, pot ajunge să o urască pe acea persoană din cauza unor chestiuni banale, condamnând-o și răzbunându-se pe ea, aducând dezastre asupra ei. Astfel de indivizi răi sunt diavoli în toată regula, aducând dezastrul în biserică în fiecare zi în care rămân în ea. Dacă rămân mult timp, dezastrele vor fi nesfârșite. Se pot evita dezastrele doar prin îndepărtarea lor din biserică.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (14)”

Oamenii care sunt iraționali și supărători în mod intenționat se gândesc doar la propriile interese atunci când acționează, făcând orice își doresc. Cuvintele lor nu sunt altceva decât erezii absurde, iar ei sunt insensibili la rațiune, debordând de firi vicioase. Nimeni nu îndrăznește să se asocieze cu ei și nimeni nu este dispus să aibă părtășie despre adevăr cu ei, de teamă să nu atragă dezastrul asupra lor. Ceilalți oameni stau ca pe ghimpi de fiecare dată când le spun ce gândesc, temându-se că, dacă spun un cuvânt care nu este pe placul lor sau care nu este în conformitate cu dorințele lor, vor profita de acest lucru și vor face acuzații scandaloase. Nu sunt răi oamenii ca aceștia? Oare nu sunt ei demoni în viață? Toți cei cu firi vicioase și rațiune nefondată sunt demoni vii. Iar când o persoană interacționează cu un demon viu, poate atrage un dezastru asupra sa cu o singură clipă de neglijență. Nu ar însemna mari necazuri dacă astfel de demoni vii ar fi prezenți în biserică? (Ba da.) După ce acești demoni în viață au făcut crize de furie și și-au vărsat mânia, s-ar putea să vorbească precum un om pentru un timp și să își ceară scuze, dar nu se vor schimba ulterior. Cine știe când li se va acri starea de spirit și vor mai avea un acces de furie, debitându-și argumentele absurde. Ținta acceselor de furie și a izbucnirilor lor este diferită de fiecare dată; la fel și sursa și fundalul izbucnirilor lor. Cu alte cuvinte, orice îi poate declanșa, orice îi poate face să se simtă nemulțumiți și orice îi poate face să reacționeze într-un mod isteric și irațional. Cât de îngrozitor, cât de supărător! Acești oameni răi și dereglați își pot pierde mințile în orice moment; nimeni nu știe ce sunt capabili să facă. Am cea mai mare ură pentru astfel de oameni. Fiecare dintre ei ar trebui să fie înlăturat – toți trebuie îndepărtați. Nu vreau să am nicio legătură cu ei. Au mintea tulbure și o fire brutală, sunt plini de argumente absurde și de cuvinte diavolești, iar atunci când li se întâmplă lucruri, răbufnesc cu privire la acestea într-un mod impetuos. Unii dintre ei plâng când răbufnesc, alții țipă, alții bat din picioare și sunt unii care chiar scutură din cap și gesticulează. Pur și simplu, sunt fiare, nu oameni. Unii bucătari aruncă oale și farfurii când își pierd cumpătul; alții, care cresc porci sau câini, le dau cu piciorul și lovesc aceste animale când își pierd cumpătul, vărsându-și toată furia asupra lor. Indiferent ce se întâmplă, acești indivizi reacționează mereu cu furie; nici nu se calmează ca să reflecteze, nici nu acceptă acel lucru de la Dumnezeu. Ei nu se roagă și nu caută adevărul, nici nu caută să aibă părtășie cu alții. Când nu au de ales, îndură; când nu sunt dispuși să îndure, o iau razna, debitând argumente absurde, acuzându-i și condamnându-i pe alții. Spun deseori lucruri precum: „Știu că toți sunteți educați și mă priviți cu dispreț”; „Știu că familiile voastre sunt bogate și mă disprețuiți pentru că sunt sărac”; sau „Știu că mă disprețuiți pentru că nu am o bază solidă în credința mea și pentru că nu urmăresc adevărul.” În ciuda faptului că sunt în mod evident conștienți de numeroaselor lor probleme, nu caută niciodată adevărul pentru a le rezolva și nici nu discută despre cunoașterea de sine în părtășia lor cu ceilalți. Când sunt menționate problemele lor, le resping și dau vina pe altcineva, împingând toate problemele și responsabilitățile asupra altora și chiar se plâng că motivul pentru comportamentul lor este faptul că alții îi maltratează. Este ca și cum crizele lor de furie și provocările lipsite de sens ar fi cauzate de alții, ca și cum toți ceilalți ar fi de vină și, pur și simplu, ei nu au altă opțiune decât să acționeze în acest fel – cred că se apără în mod legitim. Ori de câte ori sunt nemulțumiți, încep să-și verse resentimentele și să debiteze prostii, insistând asupra argumentelor lor absurde, de parcă toți ceilalți ar greși, înfățișându-i pe alții ca pe niște ticăloși și pe ei înșiși ca pe singurele persoane bune. Indiferent cât de multe crize de furie fac sau câte argumente absurde debitează, cer să se vorbească bine despre ei. Chiar și atunci când greșesc, le interzic altora să-i expună sau să-i critice. Dacă atragi atenția chiar și asupra unei mici probleme a lor, te vor ademeni în dispute fără sfârșit, iar atunci poți să-ți iei gândul de la o viață pașnică. Ce fel de persoană este aceasta? Este cineva irezonabil și dificil în mod intenționat, iar cei care procedează așa sunt considerați oameni răi.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (26)”

Fenomenul ca o persoană să fie condamnată, etichetată și chinuită în mod arbitrar apare adesea în fiecare biserică. De exemplu, unii oameni nutresc prejudecăți împotriva unui anumit conducător sau lucrător și, pentru a se răzbuna, comentează despre acesta pe la spatele său, dându-i în vileag și disecându-i sub pretextul părtășiei despre adevăr. Intenția și scopurile de la baza unor astfel de acțiuni sunt greșite. Dacă o persoană chiar are părtășie despre adevăr pentru a da mărturie pentru Dumnezeu și pentru a aduce beneficii altora, ar trebui să aibă părtășie despre propriile experiențe adevărate și să le aducă beneficii altora disecându-se și cunoscându-se pe sine. O astfel de practică dă rezultate mai bune și aleșii lui Dumnezeu vor fi de acord cu ea. Dacă părtășia cuiva dă în vileag, atacă și înjosește o altă persoană în încercarea de a o lovi sau de a se răzbuna pe ea, atunci intenția părtășiei este greșită, este nejustificată, detestată de Dumnezeu și nu este edificatoare pentru frați și surori. Dacă intenția cuiva este să-i condamne pe ceilalți sau să-i chinuie, atunci este o persoană rea și face rău. Toți aleșii lui Dumnezeu ar trebui să aibă discernământ când vine vorba de oameni răi. Dacă o persoană lovește, dă în vileag sau înjosește oamenii voit, atunci aceasta ar trebui ajutată cu iubire, ar trebui să se aibă părtășie cu ea și ar trebui disecată sau emondată. Dacă este incapabilă să accepte adevărul și refuză cu încăpățânare să-și ajusteze metodele, atunci aceasta este o chestiune complet diferită. Când vine vorba de oameni răi care-i condamnă, îi etichetează și îi chinuie adesea în mod arbitrar pe ceilalți, aceștia ar trebui să fie dați întru totul în vileag, pentru ca toată lumea să învețe să-i deslușească și apoi ar trebui să le fie restricționat accesul în biserică sau să fie excluși. Acest lucru este esențial, întrucât astfel de oameni perturbă viața bisericească și lucrarea bisericii și este posibil să-i inducă în eroare pe oameni și să provoace haos în biserică. În mod deosebit, unii oameni răi îi atacă și îi condamnă adesea pe ceilalți doar pentru a-și atinge scopul de a se da în spectacol și de a-i determina pe ceilalți să-i aprecieze. Acești oameni răi folosesc frecvent oportunitatea de a avea părtășie despre adevăr la adunări pentru a-i da în vileag, a-i diseca și a-i suprima în mod indirect pe alții. Ba chiar justifică acest lucru spunând că o fac pentru a ajuta oamenii și pentru a rezolva problemele prezente în biserică și folosesc aceste pretexte drept o acoperire prin care să-și atingă scopurile. Sunt genul de oameni care îi atacă și îi chinuie pe alții și sunt cu toții, în mod clar, oameni răi. Toți cei care atacă și condamnă oamenii care urmăresc adevărul sunt extrem de răutăcioși și numai cei care-i dau în vileag și-i disecă pe oamenii răi pentru a salva lucrarea casei lui Dumnezeu au simțul dreptății și sunt aprobați de Dumnezeu. Oamenii răi sunt adesea foarte vicleni în faptele lor rele; sunt cu toții pricepuți în a folosi doctrina pentru a-și găsi justificări și pentru a-și atinge scopul de a-i induce în eroare pe ceilalți. Dacă aleșii lui Dumnezeu nu au discernământ în privința lor și nu-i pot restricționa pe acești oameni răi, viața bisericească și lucrarea bisericii vor deveni complet dezordonate – sau chiar un pandemoniu. Când oamenii răi au părtășie despre probleme și le disecă, au întotdeauna o intenție și un scop și acest lucru este întotdeauna îndreptat către cineva. Ei nu se disecă, nu se cunosc, nici nu se destăinuie și nu-și dezvăluie profunzimile pentru a-și rezolva propriile probleme, ci, mai degrabă, profită de ocazie pentru a-i da în vileag, a-i diseca și a-i ataca pe ceilalți. Profită adesea de părtășia despre cunoașterea lor de sine pentru a-i diseca și a-i condamna pe alții și, prin părtășia despre cuvintele lui Dumnezeu și despre adevăr, îi dau în vileag pe oameni, îi înjosesc și îi defăimează. În special, simt repulsie și ură față de cei care urmăresc adevărul, duc o povară pentru lucrarea bisericii și își îndeplinesc deseori îndatoririle. Oamenii răi vor folosi tot felul de justificări și scuze pentru a lovi în motivația acestor oameni și pentru a-i împiedica să efectueze lucrarea bisericii. O parte din ceea ce simt față de aceștia reprezintă invidie și ură; o altă parte este teama că acești oameni, ridicându-se pentru a face lucrare, reprezintă o amenințare la adresa faimei, câștigului și statutului lor. Prin urmare, sunt nerăbdători să încerce toate modalitățile posibile de a-i avertiza, de a-i suprima și de a-i restricționa, mergând chiar până într-acolo încât să adune muniție cu care să le însceneze unele lucruri și să denatureze faptele pentru a-i condamna. Acest lucru dezvăluie întru totul faptul că firea acestor oameni răi este una care urăște adevărul și lucrurile pozitive. Ei îi urăsc în mod deosebit pe cei care urmăresc adevărul și iubesc lucrurile pozitive și pe cei care sunt mai degrabă candizi, cumsecade și verticali. Poate că nu spun asta, dar acesta este tipul de mentalitate pe care îl au. Prin urmare, de ce îi vizează îndeosebi pe urmăritorii adevărului şi pe oamenii cumsecade și verticali, pentru a-i da în vileag, a-i înjosi, a-i suprima și a-i exclude? Aceasta este, în mod clar, o încercare din partea lor de a-i doborî și de a-i lovi pe oamenii buni și pe cei care urmăresc adevărul, pentru a-i călca în picioare, astfel încât să poată controla biserica. Unii oameni nu cred că este așa. Le adresez acestora o întrebare: de ce acești oameni răi, atunci când au părtășie despre adevăr, nu se dau în vileag sau nu se disecă pe ei înșiși ci, în schimb, îi vizează și îi dau mereu în vileag pe alții? Oare chiar este posibil ca ei să nu dezvăluie corupție sau să nu aibă firi corupte? Cu siguranță, nu. Atunci, de ce insistă să îi vizeze pe alții pentru expunere și disecare? Ce încearcă să obțină, mai exact? Această întrebare necesită o gândire profundă. O persoană procedează cum ar trebui dacă dă în vileag faptele rele ale oamenilor răi care tulbură biserica. Dar, în schimb, acești oameni îi dau în vileag și îi chinuie pe oamenii buni, sub pretextul părtășiei despre adevăr. Care sunt intenția și scopul lor? Oare sunt furioși pentru că văd că Dumnezeu îi mântuiește pe oamenii buni? Asta este, de fapt. Dumnezeu nu-i mântuiește pe oamenii răi, așa că aceștia Îl urăsc pe Dumnezeu și pe oamenii buni – este un lucru destul de firesc. Oamenii răi nu acceptă sau nu urmăresc adevărul; nu pot fi ei înșiși mântuiți și, totuși, îi chinuie pe acei oameni buni care urmăresc adevărul și care pot fi mântuiți. Care este problema aici? Dacă acești oameni ar avea cunoaștere de sine și despre adevăr, ar putea să se destăinuie și să aibă părtășie, însă ei îi vizează și îi provoacă mereu pe alții – întotdeauna au tendința de a-i ataca pe alții – și îi stabilesc pe cei care urmăresc adevărul drept dușmanii lor închipuiți. Acestea sunt semnele distinctive ale oamenilor răi. Cei capabili de un asemenea rău îi reprezintă pe veritabilii diavoli și satane, antihriști prin excelență care ar trebui să fie restricționați și, dacă fac mult rău, trebuie să fie tratați prompt – excludeți-i din biserică. Toți cei care îi lovesc și îi exclud pe oamenii buni sunt mere putrede. De ce îi numesc mere putrede? Pentru că sunt pasibili să provoace dispute și conflicte inutile în biserică, făcând ca situația de acolo să devină din ce în ce mai gravă. Ei vizează o persoană într-o zi și altă persoană în altă zi și îi vizează mereu pe ceilalți, pe cei care iubesc și urmăresc adevărul. Acest lucru este pasibil să tulbure viața bisericească și să aibă repercusiuni asupra mâncatului și băutului cuvintelor lui Dumnezeu în mod normal de către aleșii Lui, precum și asupra părtășiei lor normale despre adevăr. Acești oameni răi profită adesea de faptul că trăiesc viața bisericească pentru a-i ataca pe alții în numele părtășiei despre adevăr. Există ostilitate în tot ceea ce spun; fac remarci provocatoare pentru a-i ataca și a-i condamna pe cei care urmăresc adevărul și pe cei care se consumă pentru Dumnezeu. Care vor fi consecințele acestui lucru? Va perturba și tulbura viața bisericească și îi va face pe oameni să fie tulburați în inimile lor și să nu poată fi liniștiți înaintea lui Dumnezeu. În special, lucrurile fără scrupule pe care le spun acești oameni răi pentru a-i condamna, a-i lovi și a-i răni pe ceilalți pot să provoace împotrivire. Acest lucru nu este propice pentru rezolvarea problemelor; dimpotrivă, stimulează frica și anxietatea în biserică și încordează relațiile dintre oameni, conducând la apariția tensiunilor între aceștia și făcându-i să intre în conflicte. Comportamentul acestor oameni nu numai că are un impact asupra vieții bisericești, ci dă naștere și la conflicte în biserică. Poate chiar să aibă un impact asupra lucrării bisericii în ansamblu și asupra răspândirii Evangheliei. Prin urmare, conducătorii și lucrătorii trebuie să avertizeze acest tip de oameni și trebuie, de asemenea, să îi restricționeze și să se ocupe de ei. Pe de o parte, frații și surorile trebuie să le impună restricții severe acestor oameni răi care adesea îi atacă și îi condamnă pe alții. Pe de altă parte, conducătorii de biserică ar trebui să-i dea în vileag și să-i oprească prompt pe cei care îi lovesc și îi condamnă în mod arbitrar pe ceilalți și, dacă rămân incorijibili, să-i îndepărteze din biserică. Oamenii răi trebuie împiedicați să tulbure viața bisericească în adunări și, în același timp, persoanelor zăpăcite ar trebui să li se interzică să vorbească într-un mod care să afecteze viața bisericească. Dacă se găsește o persoană rea care face rău, aceasta trebuie să fie dată în vileag. Nu trebuie, în niciun caz, să i se permită să acționeze conform propriei voințe, făcând rău după bunul plac. Acest lucru este necesar pentru a menține viața normală a bisericii și de a ne asigura că aleșii lui Dumnezeu se pot aduna, pot mânca și bea din cuvintele lui Dumnezeu și pot avea părtășie despre adevăr în mod normal, permițându-le să-și îndeplinească datoria în mod firesc. Numai atunci se poate împlini voia lui Dumnezeu în biserică și numai astfel pot aleșii Săi să înțeleagă adevărul, să pătrundă în realitate și să dobândească binecuvântările lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (15)”

Oamenii buni spun și fac lucruri cu conștiință și rațiune, în timp ce oamenii răi nu au conștiință și rațiune. Atunci când oamenii răi fac ceva rău și sunt expuși, nu sunt înțelegători: „Pf, chiar dacă știu cu toții, există ceva ce pot să facă în privința asta? Voi face orice vreau! Nu-mi pasă cine mă expune sau mă critică. Ce îmi poate face cineva cu adevărat?” Oricâte lucruri rele face o persoană rea, acesteia nu îi este rușine. Atunci când o persoană obișnuită face ceva rău, ea vrea să mascheze și să ascundă acel lucru. Dacă cineva ajunge să o expună, îi este prea rușine să dea ochii cu cineva și nici măcar nu mai vrea să trăiască: „Ah, cum am putut face așa ceva? Sunt cu adevărat lipsit de rușine!” Este extrem de plină de remușcări și chiar se blestemă, jurând că nu va mai face niciodată așa ceva. Acest tip de comportament este dovada că are simțul rușinii, că încă are o oarecare umanitate. O persoană lipsită de rușine nu are conștiință și rațiune și toți oamenii răi sunt lipsiți de rușine. Indiferent ce fel de fapte rele săvârșește o persoană rea, nu îi va înroși fața și nu-i va accelera bătăile inimii, iar ea tot își va apăra fără scrupule acțiunile, transformând aspectele negative în altele pozitive, vorbind despre fapte rele de parcă ar fi bune. Are o astfel de persoană simțul rușinii? (Nu.) Dacă are acest tip de atitudine, se va căi ea cu adevărat în viitor? Nu, ea doar va continua să acționeze în aceeași manieră. Acest lucru înseamnă că este lipsită de rușine, iar nerușinarea înseamnă a nu avea conștiință și rațiune. Oamenii care au conștiință și rațiune sunt prea rușinați să dea ochii cu cineva după ce sunt expuși pentru că au făcut ceva rău, și nu mai fac niciodată acel lucru. De ce se întâmplă asta? Întrucât simt că acesta a fost un lucru rușinos și sunt prea plini de rușine pentru a da ochii cu oricine; în umanitatea lor există un simț al rușinii. Nu reprezintă acesta standardul minim pentru o umanitate normală? (Ba da.) Oare poate o persoană care nici măcar nu simte rușine să fie numită om? Nu, nu poate. Are o persoană care nu simte rușinea o minte normală? (Nu, nu are.) Aceasta nu are o minte normală, darămite iubire față de lucrurile pozitive.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul doi: Ei îi atacă și îi exclud pe dizidenți”

Există un tip de persoană care e iubitoare și tolerantă cu oricine și dispusă să-i ajute pe toți. Singurul lucru de care nu e interesată este adevărul. Se opune mereu lui Dumnezeu și nu se poate pune de acord cu El. Este dușmanul inveterat al lui Dumnezeu. Ce fel de persoane sunt acestea? Sunt neîncrezători și diavoli. Cei care sunt scârbiți de adevăr și urăsc adevărul sunt diavoli. Atâta vreme cât ceva implică adevărul sau ceea ce Dumnezeu spune sau cere, nu numai că nu acceptă acel lucru, ci se îndoiesc de el, i se împotrivesc și răspândesc noțiuni despre el. Mai fac și multe lucruri care sunt dăunătoare lucrării bisericii, ba chiar protestează public împotriva lui Dumnezeu când interesele lor personale au fost lezate. Asemenea oameni sunt diavoli; ei sunt persoane care urăsc adevărul și-L urăsc pe Dumnezeu. În natura fiecărei persoane există o fire care urăște adevărul; prin urmare, toți au o esență care Îl urăște pe Dumnezeu. Singura diferență este gradul acestei uri, dacă este moderată sau gravă. Unii oameni sunt capabili să facă rău ca să se opună lui Dumnezeu, în timp ce alții doar dezvăluie o fire coruptă sau emoții negative. Așadar, de ce sunt unii oameni capabili să-L urască pe Dumnezeu? Ce rol joacă? Sunt capabili să-L urască pe Dumnezeu deoarece au o fire care urăște adevărul. Când au această fire înseamnă că sunt diavoli și dușmani ai lui Dumnezeu. Ce este un diavol? Toți aceia care urăsc adevărul și Îl urăsc pe Dumnezeu sunt diavoli. Pot fi diavolii mântuiți? În niciun caz. În timp ce Dumnezeu mântuiește omenirea, mulți oameni se vor ridica, I se vor opune și vor tulbura lucrarea casei lui Dumnezeu. Asemenea oameni sunt diavoli. Ei pot fi numiți și demoni vii. În bisericile de pretutindeni, oricine tulbură lucrarea bisericii este un diavol și un demon viu. Și oricine asuprește biserica și nu acceptă adevărul în nicio măsură este un demon viu. Prin urmare, dacă identificați corect ce oameni sunt demoni vii, trebuie să acționați rapid pentru a-i îndepărta. Dacă există anumiți oameni a căror purtare este de obicei foarte bună, dar ocazional starea lor e rea sau statura lor e prea mică, iar ei nu înțeleg adevărul și fac ceva care provoacă tulburări și perturbări, dar nu fac asta de obicei și nu le stă în fire, atunci pot rămâne. Umanitatea anumitor oameni nu este foarte bună; dacă cineva îi jignește, nu vor renunța niciodată. Se vor certa la nesfârșit cu acea persoană, fiind necruțători când se simt îndreptățiți. Totuși, acești oameni au un merit, anume că sunt dispuși să muncească și să îndure greutăți. Asemenea oameni pot rămâne deocamdată. Dacă acești oameni fac frecvent rele și tulbură lucrarea bisericii, atunci aparțin diavolilor și Satanei și nu pot fi în niciun caz mântuiți. Acest lucru e sută la sută sigur. Oamenii de acest fel trebuie îndepărtați din biserică; categoric nu li se poate permite să rămână.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Atitudinea pe care ar trebui să o aibă omul față de Dumnezeu”

Fiecare biserică are oameni care tulbură biserica sau care perturbă lucrarea lui Dumnezeu. Toți sunt satane care, deghizate, s-au strecurat în casa lui Dumnezeu. Asemenea oameni se prefac foarte bine: vin cu mare respect înaintea Mea, dând din cap și plecându-se, trăind precum câinii râioși, dedicând „tot” ce au pentru a-și atinge obiectivele – dar, în fața fraților și surorilor, își arată partea urâtă. Când văd oameni care practică adevărul, îi atacă și îi împing deoparte; când văd oameni mai formidabili decât sunt ei înșiși, îi flatează și se gudură pe lângă aceștia. Devin de nestăpânit în biserică. Se poate spune că astfel de „tirani locali”, astfel de „căței de salon” există în majoritatea bisericilor. Aceștia se poartă diavolește împreună, făcându-și unii altora cu ochiul și având semnale secrete, și niciunul dintre ei nu practică adevărul. Cel care are cel mai mult venin este „demonul șef” și cel care are cel mai mare prestigiu îi conduce, ținând sus steagul lor. Acești oameni se poartă ca apucații în biserică, răspândindu-și negativitatea, împrăștiind moarte, făcând tot ce doresc, spunând tot ceea ce doresc, și nimeni nu îndrăznește să îi oprească. Sunt plini de firea Satanei. De îndată ce încep să cauzeze probleme, un aer al morții intră în biserică. Aceia care practică adevărul în cadrul bisericii sunt disprețuiți, incapabili să facă tot ce le stă în putință, în timp ce aceia care deranjează biserica și răspândesc moartea își fac de cap în sânul bisericii – și, mai mult decât atât, majoritatea oamenilor îi urmează. Aceste biserici sunt pur și simplu sub controlul Satanei; diavolul este regele lor. Dacă oamenii din asemenea biserici nu se ridică și nu îi alungă pe acei demoni șefi, atunci și ei se vor ruina mai devreme sau mai târziu. De acum înainte, trebuie luate măsuri împotriva unor astfel de biserici. Dacă cei care sunt capabili să practice un pic din adevăr nu caută să facă asta, atunci acea biserică va fi nimicită. Dacă în biserică nu este niciun om dispus să practice adevărul și nimeni care să poată rămână ferm în mărturia sa pentru Dumnezeu, atunci acea biserică ar trebui să fie complet izolată, iar legătura sa cu alte biserici ar trebui tăiată. Lucrul acesta se numește „îngroparea morții”; înseamnă lepădarea de Satana.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”

Oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu sunt cei dispuși să-I pună cuvântul în aplicare și să practice adevărul. Oamenii care pot să rămână neclintiți în mărturia lor pentru Dumnezeu sunt, de asemenea, cei dispuși să-I pună în aplicare cuvântul și care pot sta cu adevărat de partea adevărului. Toți oamenii care recurg la șiretlicuri și nedreptate sunt lipsiți de adevăr și toți Îl fac de rușine pe Dumnezeu. Cei care provoacă dispute în biserică sunt lacheii Satanei și întruchiparea sa. Acești oameni sunt foarte răuvoitori. Toți cei care nu au discernământ și sunt incapabili să stea de partea adevărului au intenții rele și întinează adevărul. Mai mult decât atât, sunt reprezentanții arhetipali ai Satanei. Nu mai pot fi răscumpărați și, firește, vor fi eliminați. Familia lui Dumnezeu nu le permite celor care nu practică adevărul să rămână, precum nu le permite să rămână nici acelora care dărâmă în mod intenționat biserica. Totuși, acum nu este momentul pentru a face lucrarea de expulzare; astfel de persoane vor fi pur și simplu date în vileag și eliminate în final. Nu se va mai face nicio lucrare inutilă pentru acești oameni; cei care aparțin Satanei nu pot să stea de partea adevărului, în timp ce aceia care caută adevărul pot sta de partea acestuia. Oamenii care nu practică adevărul nu sunt demni să audă calea adevărului și nu sunt demni să fie martori pentru adevăr. Pur și simplu, adevărul nu este pentru urechile lor; mai degrabă, e adresat celor care îl practică. Înainte ca sfârșitul fiecărei persoane să fie dezvăluit, cei care tulbură biserica și perturbă lucrarea lui Dumnezeu vor fi primii lăsați de-o parte acum, pentru a fi tratați mai târziu. Odată ce lucrarea este finalizată, toți acești oameni vor fi dați în vileag și, apoi, eliminați. Deocamdată, cât adevărul este oferit, vor fi ignorați. Când întreg adevărul va fi dezvăluit oamenilor, acei oameni ar trebui eliminați; acela va fi momentul când toți oamenii vor fi clasificați după felul lor. Trucurile josnice ale celor fără discernământ îi vor conduce la distrugerea de mâinile celor răi și îi vor ispiti să se îndepărteze și să nu se mai întoarcă niciodată. Pentru că nu iubesc adevărul, pentru că sunt incapabili să stea de partea adevărului, pentru că-i urmează pe oamenii răi și stau de partea lor și pentru că uneltesc cu oamenii răi și Îl sfidează pe Dumnezeu, acesta este tratamentul pe care îl merită. Ei știu foarte bine că acei oameni răi radiază răutate și, totuși, își împietresc inimile și întorc spatele adevărului ca să îi urmeze. Oare nu fac răul toți acești oameni care nu practică adevărul, ci, în schimb, fac lucruri distructive și abominabile? Deși printre ei sunt cei care se prezintă ca regi și alții care îi urmează, oare naturile lor sfidătoare de Dumnezeu nu sunt toate la fel? Ce scuză pot să aibă ca să afirme că Dumnezeu nu îi mântuiește? Ce scuză pot să aibă ca să pretindă că Dumnezeu nu este drept? Oare nu propriul lor rău este cel care îi distruge? Oare nu propria lor răzvrătire este cea care îi trage în jos, în iad? În final, oamenii care practică adevărul vor fi mântuiți și desăvârșiți datorită adevărului. În final, aceia care nu practică adevărul vor aduce asupra lor distrugerea din cauza adevărului. Acestea sunt sfârșiturile care îi așteaptă pe cei care practică adevărul și pe cei care nu o fac. Pe cei care nu intenționează să practice adevărul îi sfătuiesc să părăsească degrabă biserica pentru a evita să comită și mai multe păcate. Când va veni timpul, va fi prea târziu pentru regrete. Mai ales aceia care formează clici și creează disensiuni și tiranii locali din cadrul bisericii trebuie să plece chiar mai curând. Acești oameni, care au natura lupilor răi, sunt incapabili să se schimbe. Ar fi mai bine ca ei să părăsească biserica cu prima ocazie, să nu mai deranjeze niciodată viața normală a fraților și surorilor și, astfel, să evite pedeapsa lui Dumnezeu. Aceia dintre voi care au mers împreună cu ei ar face bine să profite de această oportunitate pentru a reflecta asupra propriilor persoane. Veți părăsi biserica alături de cei răi sau veți rămâne și veți urma supuși? Trebuie să cântăriți cu grijă această chestiune. Vă dau încă o oportunitate de a alege și aștept răspunsul vostru.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”

Mărturii similare bazate pe experiențe

Consecințele incapacității de a identifica oamenii răi

Imnuri similare

Dumnezeu nu-i mântuiește pe cei răi

Oricine nu practică adevărul va fi eliminat