Cei care cred în Dumnezeu trebuie să meargă pe calea credinței conform cuvântului lui Dumnezeu și cerințelor Lui. Credincioșii trebuie să se comporte conform adevărului. Dacă oamenii nu dețin adevărul și trăiesc după filosofiile Satanei, în cele din urmă nu vor obține un final sau un sfârșit pozitiv. Numai cuvântul lui Dumnezeu este adevărul etern, neschimbător. Dacă un credincios nu trăiește după cuvântul lui Dumnezeu și nu se comportă conform adevărului, atunci este chiar mai orb decât oamenii lumii, orb fără speranță. Mulți oameni care obțin un oarecare succes într-un anumit domeniu în lumea laică și devin faimoși au mintea tulburată de faimă și câștig și încep să aibă o părere bună despre ei înșiși. De fapt, admirația, laudele, susținerea și recunoașterea pe care ți le oferă alți oameni sunt doar onoruri temporare. Ele nu reprezintă viața, nici nu înseamnă câtuși de puțin că cineva merge pe calea corectă. Nu sunt altceva decât onoruri și glorii temporare. Ce sunt aceste glorii? Sunt reale sau iluzorii? (Iluzorii.) Sunt ca stelele căzătoare, trec cu o străfulgerare și dispar. După ce oamenii obțin asemenea glorii, onoruri, aplauze, lauri și laude, tot trebuie să se întoarcă la viața reală și să trăiască așa cum se cuvine să trăiască. Unii oameni nu pot vedea asta și își doresc ca aceste lucruri să rămână cu ei pentru totdeauna, ceea ce e nerealist. Oamenii doresc să trăiască în acest fel de mediu și atmosferă datorită felului în care îi face să se simtă; vor să se bucure de acest sentiment pentru totdeauna. Dacă nu se pot bucura de el, atunci încep să ia calea greșită. Unii folosesc diverse metode, cum ar fi băutura și abuzul de droguri, pentru a se amorți; așa abordează oamenii care trăiesc în lumea Satanei faima și câștigul. Odată ce o persoană devine celebră și primește ceva glorie, tinde să-și piardă direcția și nu știe cum ar trebui să acționeze și nici ce ar trebui să facă. Ea are capul în nori și nu poate coborî – acest lucru este periculos. Ați fost vreodată într-o asemenea stare sau ați manifestat un astfel de comportament? (Da.) Ce cauzează acest lucru? Faptul că oamenii au firi corupte: sunt prea vanitoși, prea aroganți, nu pot rezista ispitei sau laudelor și nu urmăresc adevărul și nu îl înțeleg. Ei cred că sunt unici pur și simplu datorită unei mici realizări sau gloriei pe care o primesc; cred că au devenit o persoană grozavă sau un super-erou. Ei cred că ar fi o crimă să nu aibă o părere bună despre ei înșiși, dată fiind toată această celebritate, tot acest câștig și toată această glorie. Oamenii care nu înțeleg adevărul tind să aibă o părere bună despre ei înșiși în orice moment sau loc. Când încep să aibă o părere prea bună despre ei înșiși, le este ușor să revină cu picioarele pe pământ? (Nu.) Oamenii cu ceva rațiune nu au o părere bună despre ei înșiși fără niciun motiv. Când încă nu au realizat nimic, nu au nimic de oferit și nimeni din grup nu le acordă atenție, ei nu pot avea o părere bună despre ei înșiși nici dacă și-ar dori. Pot să fie puțin aroganți și narcisiști sau ar putea să simtă că sunt oarecum talentați și mai buni decât alții, dar nu tind să aibă o părere bună despre ei înșiși. În ce împrejurări oamenii au o părere bună despre ei înșiși? Când alții îi laudă pentru vreo realizare. Ei cred că sunt mai buni decât alții, că alți oameni sunt obișnuiți și banali, că ei și numai ei sunt persoane cu statut și nu sunt în aceeași categorie sau la același nivel cu ceilalți oameni, că sunt mai presus decât aceștia. Așa devin plini de sine. Și se cred îndreptățiți să aibă o părere bună despre ei înșiși. Cum se gândesc ei la asta? Iată ceea ce consideră: „Am o forță unică, un calibru și un creier unic și sunt dornic să urmăresc adevărul. Am realizat ceva acum – mi-am făcut un nume, iar reputația și valoarea mea sunt mai presus decât ale altor oameni. Prin urmare, cu siguranță sunt remarcabil și sunt o persoană pe care toată lumea o admiră, așa că e corect să am o părere bună despre mine.” Asta gândesc ei în mintea lor și, în cele din urmă, devine o normalitate și un lucru de la sine înțeles că ar trebui să aibă o părere bună despre ei înșiși. Ei cred că acest lucru este fără îndoială corect și logic. Dacă nu au o părere bună despre ei înșiși, se simt dezechilibrați, ca și cum s-ar subestima și nu s-ar ridica la standardele acceptate de ceilalți; și așa, cred că e firesc să aibă o părere bună despre ei înșiși. Care sunt consecințele unei păreri atât de bune despre ei înșiși? (Nu vor mai coopera cu ceilalți și vor vrea să facă lucrurile în felul lor.) Acesta este un aspect al comportamentului lor. Ce altceva? (Nu mai sunt raționali, nu mai caută să avanseze în domeniul lor de activitate și se bazează prea mult pe ceea ce au deja de oferit.) (Refuză să se supună situațiilor care nu le plac.) De ce refuză să se supună? Înainte puteau? (Înainte nu aveau mijloacele necesare pentru a fi aroganți și erau capabili să se stăpânească și să se abțină, astfel că se puteau supune într-o oarecare măsură. Dar acum, simt că au mijloacele și calificările necesare și că sunt diferiți de ceilalți, deci cred că își pot impune propriile condiții și refuză să se supună.) Ei simt că sunt diferiți față de cei care erau înainte, că au statut, sunt celebri și nu ar trebui să se supună cu ușurință altora. Dacă ar face asta, nu ar fi potrivit pentru statutul lor și nu ar fi la înălțimea numelui lor. Ei simt că au dreptul să spună „nu” și dreptul să refuze să se supună altora. Ce alte comportamente afișează? [Dacă situația lor devine gravă, ei ar putea chiar să devină ca Pavel, spunând: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârșit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa dreptății” (2 Timotei 4:7-8), și încep să negocieze condiții cu Dumnezeu, uitând că sunt ființe create.] Ei uită cine sunt. Credeți că este bine ca o persoană să aibă o părere bună despre ea însăși? (Nu.) Nu, atunci de ce oamenii au o părere bună despre ei înșiși? (Din cauza firii satanice din lăuntrul lor.) A avea o fire satanică e inevitabil și aceasta este cu siguranță rădăcina problemei. Ce alte motive mai sunt? Să vorbim despre motivele practice. (Oamenii pun prea mult accent pe realizările lor, tratându-le ca pe însăși viața. Astfel, ei se bucură mereu de succesul lor, ceea ce duce la o stare de mulțumire de sine din care nu pot scăpa.) Acesta este miezul problemei. Are legătură cu lucrurile pe care oamenii le urmăresc și la care aspiră în inimile lor, precum și cu calea pe care aleg să o urmeze. Mulți oameni cred că au statură atâta vreme cât pot realiza anumite sarcini de rutină și pot face anumite îndatoriri care necesită cunoștințe tehnice. Cu cât lucrarea lor este mai iscusită, excepțională și mai desăvârșită, cu atât mai mult dovedește că dețin realitatea, că Îl iubesc pe Dumnezeu și că I se supun. Ei consideră asta viața lor. Ca atare, cu siguranță prețuiesc și urmăresc acest lucru ca scop al vieții lor, dar scopul și direcția lor sunt greșite, la fel și calea lor. Mai mult decât atât, la rădăcină, există deviații în înțelegerea oamenilor cu privire la viață, urmărirea adevărului și ce înseamnă să deții adevărul-realitate. Când există deviații în înțelegerea oamenilor, cu siguranță există deviații și în cunoașterea și estimarea finală a unui lucru. Dacă există deviații în înțelegerea ta, atunci cu siguranță există deviații și în ceea ce urmărești. Drept urmare, calea pe care o alegi este în mod cert problematică și vor exista și deviații în direcția și obiectivele tale de viață.

Toată lumea știe că nu e un lucru bun ca o persoană să aibă o părere bună despre ea însăși pur și simplu pentru că a reușit să obțină anumite rezultate în datoria sa. Așadar, de ce oamenii încă tind să aibă o părere bună despre ei înșiși? În parte, acest lucru se datorează aroganței și superficialității oamenilor. Există și alte motive? (Oamenii nu-și dau seama că Dumnezeu este Cel care îi îndrumă spre obținerea acestor rezultate. Consideră că ei au tot meritul și că dețin mijloacele necesare, așa că au o părere bună despre ei înșiși. De fapt, fără lucrarea lui Dumnezeu, oamenii sunt incapabili să facă ceva, dar ei nu pot vedea asta.) Această afirmație e corectă și, de asemenea, este esențială pentru această problemă. Dacă oamenii nu-L cunosc pe Dumnezeu și nu au Duhul Sfânt care să-i lumineze, ei se vor crede întotdeauna capabili de orice. Așa că, dacă au mijloacele necesare, pot să devină aroganți și să aibă o părere bună despre ei înșiși. Sunteți capabili să simțiți călăuzirea lui Dumnezeu și luminarea Duhului Sfânt pe parcursul realizării datoriei voastre? (Da.) Dacă sunteți capabili să simțiți lucrarea Duhului Sfânt, însă tot aveți o părere foarte bună despre voi înșivă și credeți că aveți realitatea, ce se întâmplă aici? (Când îndeplinirea datoriei noastre a dat ceva roade, credem că jumătate din merit Îi aparține lui Dumnezeu și jumătate ne aparține nouă. Ne amplificăm cooperarea într-o măsură nelimitată, gândindu-ne că nimic nu a fost mai important decât cooperarea noastră și că luminarea lui Dumnezeu nu ar fi fost posibilă fără ea.) Deci, de ce te-a luminat Dumnezeu? Poate Dumnezeu să lumineze și alți oameni? (Da.) Când Dumnezeu luminează pe cineva, este prin harul lui Dumnezeu. Și ce este acea fărâmă de cooperare din partea ta? Este ceva pentru care ți se cuvin merite sau este datoria și responsabilitatea ta? (Este datoria și responsabilitatea noastră.) Când recunoști că este datoria și responsabilitatea ta, atunci ai mentalitatea corectă și nu te vei mai gândi să încerci să-ți asumi meritele pentru asta. Dacă întotdeauna te gândești: „Aceasta este contribuția mea. Ar fi fost posibilă luminarea lui Dumnezeu fără cooperarea mea? Această sarcină necesită cooperarea omului; cooperarea noastră reprezintă cea mai mare parte a îndeplinirii acestui lucru”, atunci te înșeli. Cum ai fi putut coopera, dacă Duhul Sfânt nu te-ar fi luminat și dacă nimeni nu ar fi avut părtășie cu tine despre adevărurile-principii? Nu ai ști ceea ce cere Dumnezeu; nici nu ai cunoaște calea practicii. Chiar dacă ai vrea să I te supui lui Dumnezeu și să cooperezi, nu ai ști cum. Oare această „cooperare” a ta nu reprezintă doar cuvinte goale? Fără o adevărată cooperare, acționezi numai conform propriilor idei – și, în acest caz, ar putea datoria pe care o îndeplinești să fie conform standardului? În niciun caz. Asta indică chestiunea în discuție. Care este chestiunea? Indiferent de datoria pe care o îndeplinește o persoană, dacă obține rezultate, își îndeplinește datoria conform standardului și dobândește aprobarea lui Dumnezeu, depinde de acțiunile lui Dumnezeu. Chiar dacă îți îndeplinești responsabilitățile și datoria, dacă Dumnezeu nu lucrează, dacă Dumnezeu nu te luminează și nu te îndrumă, atunci nu îți vei cunoaște calea, direcția sau obiectivele. Ce se întâmplă în cele din urmă? După ce ai trudit atâta vreme, nu îți vei fi îndeplinit datoria cum se cuvine, nici nu vei fi dobândit adevărul și viața – totul va fi fost în zadar. Prin urmare, a-ți îndeplini datoria conform standardului, a-i edifica pe frații și pe surorile tale și a obține aprobarea lui Dumnezeu, toate depind de Dumnezeu! Oamenii pot face doar acele lucruri de care sunt capabili personal, pe care s-ar cuveni să le facă și care se încadrează în capacitățile lor inerente – nimic mai mult. Atunci, în cele din urmă, îndeplinirea îndatoririlor tale într-o manieră eficientă depinde de îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu și de luminarea și conducerea Duhului Sfânt; numai atunci poți să înțelegi adevărul și să finalizezi însărcinarea dată de Dumnezeu conform căii pe care El ți-a dat-o și principiilor pe care El le-a stabilit. Acest lucru reprezintă harul și binecuvântarea lui Dumnezeu, iar dacă oamenii nu pot vedea asta, sunt orbi. Indiferent ce fel de lucrare face casa lui Dumnezeu, care ar trebui să fie rezultatul? Pe de o parte, este aducerea mărturiei pentru Dumnezeu și propovăduirea Evangheliei Sale, iar pe de altă parte, zidirea fraților și surorilor și aducerea de beneficii pentru ei. Lucrarea casei lui Dumnezeu ar trebui să obțină rezultate în ambele domenii. În casa lui Dumnezeu, indiferent de datoria pe care o realizezi, poți obține rezultate fără îndrumarea lui Dumnezeu? Categoric nu. Se poate spune că, fără îndrumarea lui Dumnezeu, ceea ce faci este, practic, inutil. De-a lungul anilor, pe măsură ce continuați să vă faceți îndatoririle, cu cât faceți mai mult aceste îndatoriri, cu atât v-ați apropiat mai mult de cerințele lui Dumnezeu, cu atât mai mult I-ați înțeles intențiile și cu atât mai mult ați priceput principiile. Cum sunt dobândite toate acestea? (Prin călăuzirea lui Dumnezeu.) Fără călăuzirea lui Dumnezeu și luminarea Duhului Sfânt, cu ce sunt oamenii capabili să „contribuie”, de fapt? O parte din „contribuția” lor sunt închipuirile omenești. Uneori, oamenii fac îndatoriri după propriile închipuiri, crezând că, făcând astfel, pot aduce mărturie pentru Dumnezeu. Cu toate acestea, rezultatul este opus. Ceea ce produc ei nu numai că nu reușește să obțină efectul dorit de a aduce mărturie pentru Dumnezeu, ci, în schimb, pare ireal și inutil, un simplu produs al închipuirilor și născocirii omenești, care, în cele din urmă, Îl dezonorează pe Dumnezeu. O altă parte a acestei „contribuții” o reprezintă noțiunile umane. Oamenilor le place să acționeze pe baza propriilor noțiuni și cred că noțiunile lor sunt în acord cu adevărul. Când acționează conform noțiunilor lor, ei cred că primesc aprobarea celorlalți și Îl slăvesc pe Dumnezeu. Drept urmare, ei fac multe lucruri pe baza propriilor noțiuni și nu numai că nu reușesc să obțină efectul dorit de a fi martori pentru Dumnezeu, ci, mai degrabă, ei îi induc în eroare pe alții să accepte aceste noțiuni ca adevăr. Asta nu numai că îi împiedică să I se supună lui Dumnezeu, dar duce și la neînțelegeri, suspiciuni, condamnări și blasfemie la adresa lui Dumnezeu. Acestea sunt consecințele faptului de a acționa pe baza propriilor noțiuni și de a răspândi aceste noțiuni. Când oamenilor le lipsește o înțelegere a adevărului, se bazează pe închipuiri și noțiuni pentru a-și ghida acțiunile. În afară de închipuiri și noțiuni, un alt aspect al „contribuției” oamenilor este cunoașterea umană. După ce au dobândit o gamă bogată de cunoștințe în diferite domenii, ei folosesc aceste cunoștințe pentru a evalua cerințele lui Dumnezeu, a-și imagina ce este adevărul și a judeca singuri cum să-și facă datoria și să îndeplinească intențiile lui Dumnezeu. Care este rezultatul unor astfel de acțiuni? Ele cu siguranță contrazic intențiile lui Dumnezeu, deoarece cunoașterea umană contrazice adevărul și este în opoziție cu acesta. Când oamenii își fac datoria pe baza cunoașterii umane, ce fel de situație creează asta în biserică? Oamenii vor începe să idolatrizeze cunoașterea și să se compare unii cu alții pentru a vedea cine știe mai multe, cine a citit mai multe cărți sau cine deține calificări academice mai înalte. Acesta e genul de lucruri pe care le place să le compare. Când se ivește o astfel de situație în cadrul bisericii, are vreo legătură cu faptul că oamenii folosesc cunoașterea umană pentru a-L sluji pe Dumnezeu și a aduce mărturie pentru El? Cu siguranță, da. Care sunt consecințele folosirii cunoașterii pentru a-și realiza datoria și a aduce mărturie pentru Dumnezeu? Acest lucru duce la o preferință pentru cunoașterea umană în loc de preferința pentru iubirea de adevăr, deviind oamenii pe calea urmăririi cunoașterii umane. Este incorect și determină o abatere completă de la adevărata cale. Când vine vorba de a aduce mărturie despre Dumnezeu și de a-L sluji, indiferent dacă oamenii folosesc închipuiri, noțiuni sau cunoștințe umane pentru a face lucruri, niciuna dintre aceste abordări nu poate obține rezultatul dorit de a-i ajuta pe oameni să-L cunoască pe Dumnezeu și să I se supună. În schimb, acestea îi pot împiedica cu ușurință pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu. Prin urmare, a folosi închipuiri, noțiuni sau cunoștințe omenești pentru a aduce mărturie pentru Dumnezeu e întru totul un fel de împotrivire față de Dumnezeu. Acest lucru perturbă și tulbură lucrarea lui Dumnezeu, iar El nu aprobă astfel de acțiuni.

Închipuirile, noțiunile și cunoștințele omenești sunt toate aspecte ale tărâmului gândirii. Un lucru pe care se bazează acțiunile umane îl reprezintă propriile gânduri și puncte de vedere ale unei persoane, în timp ce altul îl reprezintă firea coruptă a unei persoane, care joacă un rol crucial. Dacă oamenii nu înțeleg adevărul, nu se cunosc pe ei înșiși, nu acceptă adevărul, nu practică adevărul și sunt incapabili să se supună lui Dumnezeu și adevărului, atunci pe ce își bazează ei realizarea datoriei lor? Ei acționează pe baza aroganței, înșelăciunii, răutății, cruzimii și intransigenței lor, care sunt toate aspecte ale firii lor corupte. Care sunt consecințele realizării datoriei pe baza acestor firi corupte? (Oamenii nu pot coopera armonios cu ceilalți și, de asemenea, pot tulbura și perturba lucrarea bisericii.) Se cuvine ca aceste consecințe să fie cunoscute. Fiecare face cum îi e pe plac, fără a practica adevărul. Fiecare persoană își vede de treaba ei, acționând în dizarmonie și provocând tulburare și neliniște. O muncă ce ar fi putut fi bine executată devine haotică și dezordonată. Acest lucru nu e cu nimic diferit de felul în care se fac lucrurile printre non-credincioși. În tabăra Satanei, fie în societate, fie în cercurile oficiale, care este atmosfera dominantă? Ce practici sunt populare? S-ar cuveni să înțelegeți ceva despre acestea. Care sunt principiile și liniile directoare ale acțiunilor lor? Fiecare ignoră părerile celorlalți; fiecare merge pe drumul propriu. Ei acționează în propriul interes și fac ceea ce doresc. Oricine are autoritate, are ultimul cuvânt. Ei nu se gândesc nici măcar o clipă la ceilalți. Fac pur și simplu doar ce vor, luptând pentru faimă, câștig și statut și acționând doar conform propriilor preferințe. De îndată ce primesc putere, exercită rapid această putere asupra celorlalți. Dacă îi jignești, doresc să te chinuie și nu poți face altceva decât să le oferi daruri. Sunt la fel de răi ca scorpionii, dispuși să încalce legile, reglementările guvernamentale și chiar să comită fărădelegi. Toate acestea sunt lucruri de care sunt capabili. Iată cât este de întuneric și de rău în tabăra Satanei. Acum, Dumnezeu a venit să mântuiască omenirea, să le permită oamenilor să accepte adevărul, să înțeleagă adevărul și să se elibereze de robia și controlul Satanei. Dacă nu acceptați adevărul și nu practicați adevărul, nu trăiți încă sub controlul Satanei? În acest caz, care e diferența dintre starea voastră actuală și cea a diavolilor și a Satanei? Ați concura în același mod în care concurează non-credincioșii. Ați lupta în același mod în care luptă non-credincioșii. De dimineața până seara, ați conspira, ați pune la cale strategii, ați invidia și v-ați implica în dispute. Care este rădăcina acestei probleme? Faptul că oamenii au firi corupte și trăiesc în conformitate cu aceste firi corupte. Domnia firilor corupte este domnia Satanei; umanitatea coruptă sălășluiește într-o fire satanică și nimeni nu e o excepție. Așadar, nu ar trebui să crezi că ești prea bun, prea blând sau prea cinstit pentru a te angaja în lupte pentru putere și câștig. Dacă nu înțelegi adevărul și nu ești condus de Dumnezeu, cu siguranță nu ești o excepție și nu te vei abține nicidecum, pe motivul nevinovăției sau bunătății tale ori datorită tinereții tale, să te lupți pentru faimă și câștig. De fapt, și tu vei căuta faima, câștigul și statutul, atât timp cât ai șansa, iar circumstanțele o permit. A te lupta pentru faimă și câștig reprezintă comportamentul specific al oamenilor care au natura ticăloasă a Satanei. Nimeni nu este o excepție. Toată omenirea coruptă trăiește pentru faimă, câștig și statut și va plăti orice preț în lupta sa pentru aceste lucruri. Așa este cu toți cei care trăiesc sub controlul Satanei. Prin urmare, o persoană care nu acceptă sau nu înțelege adevărul, care nu poate să acționeze conform principiilor este una care trăiește în mijlocul unei firi satanice. O fire satanică a ajuns deja să-ți domine gândurile și să-ți controleze comportamentul; Satana te-a așezat în întregime sub controlul și robia sa, iar dacă nu accepți adevărul și nu te răzvrătești împotriva Satanei, nu vei putea scăpa. Acum, pe măsură ce îți îndeplinești datoria în casa lui Dumnezeu, ești oarecum supus, cu o oarecare tenacitate în inimă, oarecum serios, ai ceva simț al responsabilității, poți lăsa deoparte grija pentru propriul statut, ești adeseori capabil să te opui competitivității, ești capabil să cedezi înaintea celorlalți, capabil să cooperezi armonios cu ceilalți și poți căuta și aștepta atunci când întâmpini lucruri pe care nu le înțelegi. Cum ai obținut această atitudine și acest comportament? Acest lucru e direct legat de provizia, îndrumarea și udarea de la Dumnezeu. Toate acestea sunt rezultatul numeroaselor cuvinte pe care le-a rostit Dumnezeu. Altfel, chiar dacă o persoană are calibru bun, nu poate să descopere adevărul sau să înțeleagă adevărul. Dacă Dumnezeu nu ar fi venit să exprime aceste adevăruri, unde ar merge oamenii să găsească adevărul? Din copilărie, oamenii primesc educație și merg mulți ani la școală, dar au aflat ei adevărul? Deloc. Oamenii admiră celebritățile și figurile grandioase și preamăresc cunoașterea culturală, dar au aflat ei adevărul? Nu l-au aflat. Chiar și după ce au citit foarte multe cărți, ei nu au aflat adevărul. De fapt, nu există deloc adevăr în lume. Abia după ce Dumnezeu a venit și a adus adevărul și calea către viața veșnică, și după ce au citit cuvântul lui Dumnezeu mai mulți ani, oamenii descoperă în sfârșit adevărul. Abia atunci își dau seama de valoarea și însemnătatea inestimabilă a adevărului. În acest moment, oamenii ajung să recunoască faptul că, în trecut, cuvintele, acțiunile și conduita lor personală s-au bazat pe închipuiri, noțiuni și cunoștințe umane. În afară de aceste lucruri, ei au fost mânați de firile lor corupte. Noțiunile, cunoștințele umane și închipuirile care umplu inimile oamenilor nu sunt adevărul. Prin urmare, oamenii tind să trăiască diferite aspecte ale caracterului corupt al Satanei. Ei nu pot să trăiască asemănarea umană sau să se abțină de la a minți nici dacă își doresc și le este greu să facă până și câteva lucruri bune. Cei care trăiesc conform firii Satanei manifestă în mod natural întruchiparea Satanei. Cuvintele, acțiunile și comportamentul lor sunt toate influențate de firea Satanei și niciunul dintre ei nu poate scăpa de ea. Dacă sunteți capabili să recunoașteți acest punct, atunci, în procesul de a vă realiza datoria, indiferent dacă obțineți anumite rezultate, aduceți anumite contribuții, manifestați un comportament bun sau treceți prin anumite schimbări, ce mentalitate ar trebui să aveți? (Una de recunoștință față de Dumnezeu.) Ar trebui să-I mulțumiți lui Dumnezeu și să-I dați toată slava. Dumnezeu e Cel care a făcut asta și nu există nimic cu care oamenii să se laude. Fiecare persoană are niveluri diferite de aptitudini. De exemplu, unii oameni sunt sensibili în mod natural la ritmul și melodia muzicii, în timp ce alții excelează în dans. Indiferent de talentele naturale pe care le au oamenii, toate sunt date de Dumnezeu și nu există nimic cu care oamenii să se laude. Cu siguranță nu au obținut aceste talente inerente de la părinți, deoarece părinții s-ar putea să nu aibă ei înșiși aceste talente și, chiar dacă le au, nu pot să le dea copiilor lor; părinții nu le pot preda talentele copiilor lor, dacă aceștia nu au deja o abilitate naturală. Prin urmare, talentele și darurile pe care le au oamenii nu au nimic de-a face cu părinții lor. Desigur, aceste talente nu sunt ceva ce poate fi dobândit prin învățare. Darurile și abilitățile cu care se nasc oamenii sunt dăruite de Dumnezeu. Ele au fost predeterminate de Dumnezeu cu mult timp în urmă. Dacă Dumnezeu te-a făcut prost, atunci există un sens în prostia ta; dacă El te-a făcut inteligent, atunci există un sens în inteligența ta. Indiferent ce puncte forte ți-a dat Dumnezeu, la orice te pricepi, oricât de mare ar fi IQ-ul tău, Dumnezeu a avut scopul Său făcând așa. Toate aceste lucruri au fost predeterminate de Dumnezeu. Rolul pe care îl joci în viața ta și datoria pe care o poți face au fost, de asemenea, predeterminate de Dumnezeu cu mult timp în urmă. Unii oameni văd că alții au puncte forte pe care ei nu le au și se simt indignați. Ei vor să schimbe lucrurile învățând mai mult, văzând mai mult și fiind mai sârguincioși. Dar există o limită la ceea ce pot realiza, indiferent cât de sârguincioși sunt, și nu-i pot depăși pe cei cu daruri și puncte forte. Indiferent cât de mult efort depui este inutil. Orice a predeterminat Dumnezeu să fii, asta ești. El dă fiecăruia daruri și puncte forte diferite și nimeni nu poate face nimic pentru a schimba acest lucru. La orice te pricepi, acolo ar trebui să depui mai mult efort. Orice datorie ți se potrivește este datoria pe care ar trebui să o faci. Nu încerca să te forțezi să faci lucruri la care nu te pricepi și nu-i invidia pe alții. Fiecare are funcția sa. Nu crede că poți face totul bine sau că ești desăvârșit și mai bun decât alții. Nu dori mereu să-i înlocuiești pe alții și să te pui în evidență. Aceasta este o fire coruptă. Sunt unii care cred că nu pot face nimic bine și că nu au deloc puncte forte. Dacă așa stau lucrurile, ar trebui să fii doar o persoană care ascultă și se supune într-o manieră practică. Execută bine lucrurile pe care ești capabil să le faci și dă tot ce ai mai bun. Este suficient. Dumnezeu va fi mulțumit. Nu te gândi mereu să îi depășești pe toți, să faci totul mai bine decât ceilalți și să ieși în evidență în toate felurile. Ce fel de fire este aceasta? (O fire arogantă.) Oamenii au întotdeauna o fire arogantă și, chiar dacă vor să lupte pentru adevăr și să-L mulțumească pe Dumnezeu, dau greș. A fi controlați de o fire arogantă îi face pe oameni cât se poate de predispuși să provoace abateri. De exemplu, există unii oameni care vor întotdeauna să se dea în spectacol, exprimându-și bunele intenții în locul cerințelor lui Dumnezeu. Ar aproba Dumnezeu acest tip de exprimare a bunelor intenții? Pentru a fi atent la intențiile lui Dumnezeu, trebuie să urmezi cerințele lui Dumnezeu și, pentru a-ți îndeplini datoria, trebuie să te supui rânduielilor lui Dumnezeu. Oamenii care își exprimă bunele intenții nu sunt atenți la intențiile lui Dumnezeu, ci încearcă mereu să facă noi trucuri și să spună cuvinte răsunătoare. Dumnezeu nu îți cere să fii conștient în acest fel. Unii oameni spun că asta înseamnă că sunt competitivi. În sine, a fi competitiv este ceva negativ. Este o dezvăluire – o manifestare – a firii arogante a Satanei. Când ai o fire ca aceasta, încerci mereu să-i ții pe ceilalți jos, încerci mereu să-i întreci, încerci mereu să-i înșeli, încerci mereu să iei de la oameni. Ești foarte invidios, nu cedezi în fața nimănui și încerci întotdeauna să ieși în evidență din mulțime. Asta îți va aduce necazuri; așa acționează Satana. Dacă vrei cu adevărat să fii o ființă creată care corespunde standardului, atunci nu-ți urmări visurile. Să încerci să fii superior și mai capabil decât ești pentru a-ți atinge scopurile e un lucru rău. Ar trebui să înveți să te supui orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu și să fii de neclintit în locul pe care ar trebui să-l ocupe o ființă umană; doar aceasta este o dovadă de rațiune.

Care sunt principiile după care vă purtați? Ar trebui să vă purtați conform poziției voastre, să vă găsiți locul adecvat și să faceți bine datoria pe care se cuvine să o faceți; doar astfel sunteți persoane cu rațiune. De exemplu, dacă excelezi la anumite competențe profesionale și ai o bună înțelegere a principiilor, ar trebui să îți asumi responsabilitatea și să desfășori verificări adecvate în acest domeniu; dacă poți veni cu idei și perspective, inspirându-i pe ceilalți astfel încât să își îndeplinească mai bine îndatoririle, ar trebui să vii cu idei. Dacă poți să găsești locul potrivit pentru tine și să cooperezi armonios cu frații și surorile tale, îți vei îndeplini datoria – asta înseamnă să te porți conform poziției tale. Inițial, poate că doar ești capabil să oferi câteva idei, dar totuși vrei să oferi altceva și te trezești incapabil să o faci, în ciuda eforturilor mari. Când alții oferă acele lucruri, s-ar putea să te simți supărat și să nu vrei să auzi, să fii tulburat și să te simți constrâns în interior, și să te plângi de Dumnezeu și să spui că Dumnezeu este nedrept. Aceasta este ambiție. Ce fire este aceea care dă naștere ambiției într-o persoană? O fire arogantă dă naștere ambiției. Aceste stări pot apărea cu siguranță în voi în orice moment, iar dacă nu căutați adevărul pentru a le înlătura și nu aveți intrare în viață și nu vă puteți schimba în acest sens, atunci standardul la care puteți ajunge în datoria voastră și puritatea cu care o faceți vor fi scăzute, iar rezultatele nu vor fi nici ele foarte bune. Acest lucru nu înseamnă a vă face datoria conform standardului și înseamnă că Dumnezeu nu a câștigat slavă de la voi. Dumnezeu a oferit fiecărei persoane puncte forte și daruri diferite. Unii oameni au puncte forte în două sau trei domenii, alții au puncte forte într-un domeniu, iar alții nu au deloc puncte forte – dacă puteți aborda corect aceste chestiuni, atunci aveți rațiune. O persoană care are rațiune va putea să-și găsească locul, să se poarte conform poziției sale și să își facă bine îndatoririle. O persoană care nu își poate găsi niciodată locul este o persoană care are mereu ambiții. În inima ei, aceasta urmărește întotdeauna statutul și beneficiile. Nu este niciodată mulțumită de ceea ce are. Pentru a obține mai multe beneficii, se extinde cu lăcomie; vrea mereu să-și satisfacă dorințele extravagante. Crede că, dacă oamenii au daruri și un calibru bun, ar trebui să se bucure mai mult de harul lui Dumnezeu și că a avea unele dorințe extravagante nu reprezintă o greșeală. Are acest tip de persoană rațiune? Oare nu este lipsit de rușine să ai mereu dorințe extravagante? Oamenii care au conștiință și rațiune pot simți că este un lucru lipsit de rușine și pot căuta adevărul pentru a renunța la dorințele lor extravagante. Dacă cineva înțelege adevărul, nu va face aceste lucruri nesăbuite. Dacă speri să-ți îndeplinești datoria cu devotament, astfel încât să răsplătești iubirea lui Dumnezeu, aceasta nu reprezintă o dorință extravagantă. Acest lucru este conform conștiinței și rațiunii umanității normale. Este pe placul lui Dumnezeu. Dacă într-adevăr îți dorești să-ți faci bine datoria, trebuie mai întâi să stai în locul potrivit pentru tine și apoi să faci ceea ce poți cu toată inima, cu toată mintea, cu toată puterea și să faci lucrurile cât de bine posibil – acest lucru este conform standardului și există devotament în a îndeplini o datorie în acest mod. Asta este ceea ce ar trebui să facă o adevărată ființă creată. În primul rând, trebuie să înțelegi ce este o ființă creată adevărată: o ființă creată normală nu este un supraom, ci o persoană care trăiește pe pământ ancorat în realitate; nu e deloc extraordinară și nicidecum excepțională, ci la fel ca orice persoană obișnuită. Dacă dorești mereu să-i depășești pe ceilalți, să fii clasat deasupra celorlalți, atunci ești condus de firea arogantă a Satanei și e o amăgire cauzată de ambiția ta. Nu poți, de fapt, să realizezi acest lucru și îți e imposibil să faci astfel. Dumnezeu nu ți-a dat un asemenea talent sau abilitate, nici nu ți-a dat o asemenea esență. Nu uita că ești un membru obișnuit al omenirii, în niciun fel diferit de ceilalți; este vorba doar de faptul că aspectul, familia și contextul nașterii tale pot fi diferite și pot exista unele diferențe privind punctele tale forte și darurile tale. Dar nu uita acest lucru: oricât de unic ești, e doar în aceste moduri mici, iar firea ta coruptă este la fel ca a altora. Atitudinea pe care ar trebui să o ai și principiile la care trebuie să aderi în realizarea datoriei tale sunt identice cu ale altora. Oamenii diferă doar în punctele lor forte și în darurile lor. În biserică, unii oameni pot cânta la chitară, alții pot cânta la erhu, iar alții pot cânta la tobe. Dacă ești interesat de oricare dintre aceste domenii, poți învăța. Indiferent despre ce abilitate specifică sau tehnologie e vorba, atât timp cât îți place să înveți și ești priceput, poți învăța. Odată ce ai învățat o nouă abilitate, o poți folosi pentru a realiza o datorie suplimentară, fiind nu numai pe placul oamenilor, ci și pe al lui Dumnezeu. Este un lucru cât se poate de binecuvântat să dobândești mai multe abilități și să contribui mai mult la lucrarea casei lui Dumnezeu. Nu e nimic rău în a învăța lucruri noi când cineva e tânăr și are o memorie bună. Există doar beneficii în asta și niciun rău. Este avantajos pentru realizarea îndatoririlor și pentru lucrarea casei lui Dumnezeu. A se concentra pe învățarea diverselor lucruri noi în timp ce-și face datoria înseamnă că o persoană e sârguincioasă și responsabilă; este mult mai bună decât acei oameni care nu sunt dedicați lucrării lor. Cu toate acestea, dacă studiezi un lucru de ceva timp și încă nu înțelegi, asta indică faptul că nu ai calibru în domeniul respectiv. Este la fel ca în cazul unor oameni, care pot să danseze bine, dar cântă fals și nu au ureche muzicală – acest lucru este înnăscut și nu poate fi schimbat. O astfel de situație ar trebui abordată corect. Dacă poți dansa, atunci dansează bine. Dacă ai o inimă de laudă pentru Dumnezeu, chiar de cânți fals, pe Dumnezeu nu Îl deranjează. Atât timp cât ai bucurie în inima ta, este suficient. Indiferent în ce constau punctele tale forte, este bine dacă le poți valorifica. Să-ți îndeplinești conștiincios datoria care îți revine e ceea ce înseamnă să te porți în conformitate cu poziția care ți se cuvine.

Oamenii nu ar trebui să considere că sunt perfecți, foarte distinși, foarte nobili, ori foarte diferiți de alții; toate acestea sunt provocate de firea arogantă a omului și de ignoranță. Să te crezi întotdeauna deosebit – acest lucru este cauzat de o fire arogantă; să nu-ți poți accepta niciodată neajunsurile și să nu-ți poți confrunta niciodată greșelile și eșecurile – acest lucru este cauzat de o fire arogantă; să nu le permiți niciodată altora să îți fie superiori sau să fie mai buni decât tine – acest lucru este cauzat de o fire arogantă; să nu permiți niciodată punctelor forte ale altora să le depășească pe ale tale – acest lucru este cauzat de o fire arogantă; să nu le permiți niciodată altora să aibă idei, sugestii și puncte de vedere mai bune decât ale tale, iar când descoperi că alții sunt mai buni decât tine, să devii negativ, să nu vrei să vorbești, să te simți tulburat și abătut și să te superi – toate acestea sunt cauzate de o fire arogantă. O fire arogantă te poate face incapabil să accepți să fii corectat de alții din cauza dorinței de a-ți proteja mândria, incapabil să-ți confrunți neajunsurile și incapabil să-ți accepți eșecurile și greșelile. Mai mult decât atât, când cineva este mai bun decât tine, asta poate face ca ura și invidia să se ivească în inima ta și poți să te simți constrâns și chiar să nu dorești să-ți faci datoria și să devii superficial când o faci. O fire arogantă poate face aceste comportamente și practici să se ivească în tine. Dacă puteți, puțin câte puțin, să intrați mai adânc în toate aceste detalii, să progresați în privința lor și să obțineți o înțelegere a lor; și dacă puteți apoi, treptat, să vă răzvrătiți împotriva acestor gânduri, să vă răzvrătiți împotriva acestor noțiuni, puncte de vedere și chiar comportamente eronate și să încetați să mai fiți constrânși de ele; și dacă, pe parcursul îndeplinirii datoriei voastre, puteți să vă găsiți locul potrivit, să acționați conform principiilor și să faceți datoria pe care puteți și ar trebui s-o faceți, atunci, cu cât vă faceți mai mult datoria, cu atât mai buni veți deveni în aceasta. În acest fel, veți fi intrat în adevărul-realitate. Dacă poți intra în adevărul-realitate, va părea că ai o asemănare umană și oamenii vor spune: „Această persoană se poartă conform poziției sale și își face datoria în mod practic. Ea nu se bazează pe naturalețe, pe impulsivitate sau pe firea sa coruptă satanică pentru a-și face datoria. Ea acționează cu reținere și are o inimă cu frică de Dumnezeu. Există în ea elemente de iubire față de adevăr, iar ea arată manifestări și dezvăluiri de răzvrătire împotriva propriului trup și a propriilor preferințe.” Cât de minunat este să te porți în acest fel! În situațiile în care ceilalți îți menționează neajunsurile, nu doar că poți să le accepți, ci ești optimist, înfruntându-ți neajunsurile și problemele cu stăpânire de sine. Starea ta de spirit este destul de normală, fără extreme, fără impulsivitate. Nu asta înseamnă să ai o asemănare umană? Doar astfel de oameni au rațiune.

Ce fel de fire e aceea când oamenii se prefac mereu, se scot basma curată întotdeauna, își dau mereu aere, astfel încât ceilalți să aibă o părere bună despre ei și să nu poată să le vadă defectele sau neajunsurile, când încearcă veșnic să le prezinte oamenilor cea mai bună parte a lor? Aceasta este aroganță, prefăcătorie, ipocrizie, este firea Satanei, este ceva ticălos. Gândiți-vă la membrii regimului satanic: indiferent cât de mult se luptă, se dușmănesc sau ucid în întuneric, nimeni nu are voie să îi raporteze sau să îi expună. Se tem că oamenii le vor vedea fața demonică și fac tot ce le stă în putință ca să o ascundă. În public, fac tot posibilul să se scoată basma curată, spunând cât de mult iubesc oamenii, cât de măreți, glorioși și infailibili sunt. Aceasta este natura Satanei. Tertipurile și înșelăciunea sunt trăsătura cea mai proeminentă a naturii Satanei. Și care este scopul acestei înșelăciuni și al acestor tertipuri? Să-i păcălească pe oameni, să-i împiedice să-i vadă esența și adevărata față și, astfel, să atingă scopul de a-și prelungi domnia. S-ar putea ca oamenii obișnuiți să nu aibă o astfel de putere și un asemenea statut, dar și aceștia își doresc să-i determine pe alții să-și facă o părere favorabilă despre ei și ca oamenii să-i stimeze și să îi ridice la un statut înalt în inimile lor. Aceasta este o fire coruptă, iar dacă oamenii nu înțeleg adevărul, sunt incapabili să o recunoască. Firile corupte sunt cel mai greu de recunoscut dintre toate: este ușor să îți recunoști defectele și neajunsurile, dar nu este ușor să îți recunoști firea coruptă. Oamenii care nu se cunosc pe ei înșiși nu discută niciodată despre firile lor corupte – cred întotdeauna că ei sunt în regulă. Și, fără a-și da seama, încep să se fălească: „În toți anii mei de credință, am trecut prin atâtea persecuții și am îndurat atâtea greutăți. Știți cum le-am depășit pe toate?” Este aceasta o fire arogantă? Care este motivația faptului că se afișează? (Să-i facă pe oameni să aibă o părere bună despre ei.) Care este motivul pentru care îi fac pe oameni să aibă o părere bună despre ei? (Să li se acorde statut în mintea unor astfel de oameni.) Când ți se acordă statut în mintea altora, atunci, când se află în compania ta, ei îți arată respect și sunt deosebit de politicoși când vorbesc cu tine. Întotdeauna te admiră, întotdeauna te lasă să fii primul în orice, îți fac loc, te flatează și te ascultă. În toate lucrurile, te caută și te lasă să iei decizii. Iar tu ai un sentiment de bucurie din asta – simți că ești mai puternic și mai bun decât oricine altcineva. Tuturor le place această senzație. Este sentimentul de a avea statut în inima cuiva; oamenii vor să se complacă în asta. De asta oamenii concurează pentru statut și toți vor să li se acorde statut în inima altora, să fie stimați și venerați de alții. Dacă nu ar putea obține o astfel de bucurie din statut, nu l-ar urmări. De exemplu, dacă nu ai un statut în mintea cuiva, acesta ar discuta cu tine de pe picior de egalitate, tratându-te ca pe un egal. Te-ar contrazice când e necesar, nu ar fi politicos sau respectuos cu tine și ar putea chiar să plece înainte ca tu să fi terminat de vorbit. Te-ai simți deranjat? Nu îți place când oamenii te tratează așa; îți place când te măgulesc, te admiră și te venerează în fiecare moment. Îți place când ești în centrul tuturor lucrurilor, totul se învârte în jurul tău și toată lumea te ascultă, te admiră și se supune conducerii tale. Nu e asta o dorință de a domni ca un rege, de a avea putere? Cuvintele și acțiunile tale sunt motivate de urmărirea și dobândirea statutului, iar tu rivalizezi, îl înșfaci și concurezi cu ceilalți pentru acesta. Scopul tău este să pui mâna pe o poziție și să-i faci pe aleșii lui Dumnezeu să te asculte, să te sprijine și să te venereze. Odată ce ai pus mâna pe acea poziție, tu ai obținut atunci putere și te poți bucura de beneficiile statutului, de admirația celorlalți și de toate celelalte avantaje care vin cu acea poziție. Oamenii se deghizează mereu, se dau mari în fața celorlalți, salvează aparențele, se prefac și se înfrumusețează pentru a-i face pe alții să creadă că sunt perfecți. Țelul lor în acest sens este să câștige statut, astfel încât să se poată bucura de beneficiile statutului. Dacă nu crezi asta, gândește-te cu atenție: de ce vrei întotdeauna să-i faci pe oameni să aibă o părere bună despre tine? Vrei să-i faci să te venereze și să te admire, astfel încât să poți, în cele din urmă, să preiei puterea și să te bucuri de beneficiile statutului. Statutul pe care îl cauți cu atâta disperare îți va aduce multe beneficii, iar aceste beneficii sunt tocmai ceea ce invidiază și doresc ceilalți. Când oamenii simt gustul multelor beneficii pe care le conferă statutul, acesta îi îmbată, iar ei se complac în acea viață luxoasă. Oamenii cred că doar aceasta e o viață care nu a fost irosită. Omenirea coruptă e încântată să se complacă în aceste lucruri. Prin urmare, odată ce o persoană atinge o anumită poziție și începe să se bucure de diversele beneficii pe care aceasta le aduce, ea se va deda neîncetat la aceste plăceri păcătoase, chiar până într-atât încât nu va renunța niciodată la ele. În esență, urmărirea faimei și a statutului este condusă de dorința de a savura avantajele care vin cu o anumită poziție, de a domni ca un rege, de a exercita controlul asupra aleșilor lui Dumnezeu, a pune stăpânire peste toate și a întemeia o împărăție independentă unde să se poată bucura de beneficiile statutului lor și să se lase pradă plăcerilor păcătoase. Satana folosește metode de tot felul pentru a înșela oamenii, pentru a-i păcăli și pentru a-i lua de proști, oferindu-le impresii false. Folosește chiar și intimidarea și amenințările pentru a-i face pe oameni să îl admire și să se teamă de el, cu scopul final de a-i face să i se supună și să îl venereze. Asta este ceea ce îi place Satanei; acesta este și scopul său în a concura cu Dumnezeu pentru a-i câștiga pe oameni. Prin urmare, atunci când lupți pentru statut și reputație printre alți oameni, pentru ce lupți? Oare chiar o faci pentru renume? Nu. De fapt, lupți pentru beneficiile pe care ți le aduce renumele. Dacă întotdeauna vrei să te bucuri de acele beneficii, atunci va trebui să lupți pentru ele. Dar dacă nu apreciezi acele beneficii și spui: „Nu contează cum mă tratează oamenii. Sunt doar o persoană obișnuită. Nu sunt demn de un tratament atât de bun, nici nu vreau să venerez o persoană. Dumnezeu este Unicul pe care ar trebui să Îl venerez și de care să mă tem cu adevărat. Numai El este Dumnezeul meu și Domnul meu. Indiferent cât ar putea cineva să fie de bun, cât de mari sunt abilitățile sale, cât de vast este talentul acestuia sau cât de magnifică ori desăvârșită este imaginea sa, el nu este obiectul închinării mele, deoarece el nu este adevărul. Nu este Creatorul; el nu este Mântuitorul și nu poate orchestra sau domni suveran asupra destinului omului. El nu e obiectul venerației mele. Nicio persoană umană nu merită venerația mea”, nu e asta în conformitate cu adevărul? În schimb, dacă nu îi venerezi tu pe alții, cum ar trebui să-i tratezi dacă încep ei să te venereze pe tine? Trebuie să găsești o modalitate de a-i împiedica să facă asta și a-i ajuta să se elibereze de o astfel de mentalitate. Trebuie să găsești o modalitate de a le arăta adevărata ta față și de a-i lăsa să-ți vadă urâțenia și adevărata natură. Cheia este să-i faci pe oameni să înțeleagă că, indiferent cât de bun este calibrul tău, cât ești de educat, cât ești de documentat sau de inteligent, tu ești totuși doar o persoană obișnuită. Nu ești un obiect de admirație sau de închinare pentru nimeni. Mai întâi de toate, trebuie să rămâi ferm pe poziția ta și să nu te retragi după ce ai făcut greșeli sau te-ai făcut de râs. Dacă, după ce ai făcut greșeli sau te-ai făcut de râs, nu numai că nu reușești să admiți acest lucru, ci și folosești înșelăciunea pentru a-l ascunde sau atenua, atunci îți agravezi greșeala și faci să pari și mai urât. Ambiția ta devine și mai evidentă. Ființele umane corupte se pricep la deghizare. Indiferent ce fac sau ce corupție dezvăluie, încearcă mereu să se deghizeze. Dacă ceva nu merge bine sau fac ceva greșit, vor să dea vina pe alții. Vor să primească meritul pentru lucrurile bune, iar vina pentru lucrurile rele să o poarte alții. Nu există o mulțime de astfel de deghizări în viața reală? Sunt prea multe. A face greșeli sau a te deghiza: care dintre acestea are legătură cu firile corupte? Deghizarea este o chestiune care ține de firile corupte, implică o fire arogantă, ticăloșie și înșelătorie; este deosebit de detestată de Dumnezeu. De fapt, atunci când te deghizezi, toată lumea înțelege ce se întâmplă, dar tu crezi că ceilalți nu văd asta și faci tot posibilul să argumentezi și să te justifici într-un efort de a-ți salva imaginea și de a-i face pe toți să creadă că nu ai făcut nimic rău. Nu este asta o prostie? Cum evaluează alții acest lucru? Ce simt ei? Dezgust și scârbă. Dacă, după ce ai făcut o greșeală, o poți trata corect și poți permite tuturor celorlalți să vorbească despre ea, să o comenteze și să o discearnă, și dacă o poți diseca și dezvălui pentru ca alții să o vadă, care va fi părerea tuturor despre tine? Cu siguranță vor spune că ești o persoană cinstită, deoarece inima ta este deschisă lui Dumnezeu, și ei pot vedea inima ta prin acțiunile și comportamentul tău. Dar dacă încerci să te deghizezi și să-i înșeli pe toți, ei vor avea o părere proastă despre tine și vor spune că ești o persoană proastă și neînțeleaptă. Dacă nu încerci să te prefaci sau să te justifici, dacă îți poți admite greșeala, toată lumea va spune că ești cinstit și înțelept. Și ce te face înțelept? Toată lumea face greșeli. Toată lumea are neajunsuri și defecte. Și toată lumea are aceleași firi corupte. Nu te crede mai nobil, mai desăvârșit și mai bun decât alții; a gândi astfel este atât de lipsit de rațiune! Odată ce poți vedea clar firile corupte ale oamenilor și adevărata față a esenței lor corupte, și nu încerci să-ți acoperi propriile greșeli și nu folosești greșelile altora împotriva lor, și ești capabil să le abordezi pe ambele corect, abia atunci vei vedea lucrurile în profunzime și nu vei face lucruri prostești, și vei fi o persoană înțeleaptă. Toți cei care sunt lipsiți de rațiune nu sunt oameni înțelepți, sunt proști. Ori de câte ori fac o greșeală sau fac ceva absurd și sunt emondați, meditează la asta și încearcă mereu să se justifice și să se apere, în timp ce se furișează pe la spate. Este dezgustător să fii martor la asta. De fapt, ceea ce fac ei este imediat evident pentru alți oameni, și totuși ei încă fac un spectacol flagrant. Pentru alții, pare un spectacol de clovni. Nu este aceasta prostie? Chiar este. Oamenii proști nu au nicio înțelepciune. Oricâte predici aud, ei tot nu înțeleg adevărul și nu văd niciun lucru așa cum este de fapt. Ei nu coboară niciodată de pe propriul piedestal, crezând că sunt diferiți de toți ceilalți și mai nobili; aceasta este aroganță și neprihănire de sine, aceasta este prostie. Oamenii proști nu au înțelegere spirituală, nu-i așa? Chestiunile în privința cărora ești prost și neînțelept sunt cele cu privire la care nu ai o înțelegere spirituală și nu poți înțelege adevărul ușor. Aceasta este realitatea chestiunii.

Transformarea unei firi corupte nu are loc peste noapte. O persoană trebuie să reflecteze asupra ei și să se examineze continuu în toate chestiunile. Trebuie să-și examineze acțiunile și comportamentele în lumina cuvintelor lui Dumnezeu, să încerce să se înțeleagă pe sine și să găsească calea de a practica adevărul. Acesta este modul de a aborda o fire coruptă. E necesar să reflecteze asupra firilor corupte care se dezvăluie în viața de zi cu zi și să le exploreze, să practice disecarea și discernământul pe baza propriei înțelegeri a adevărului și să avanseze treptat, astfel încât să fie capabilă să practice adevărul și să-și alinieze toate acțiunile la adevăr. Printr-o astfel de urmărire, de practică și de înțelegere de sine, aceste dezvăluiri de corupție încep să se reducă și există speranță că firea sa va fi în cele din urmă transformată. Aceasta este calea. Transformarea firii unei persoane este o chestiune de creștere în viața sa. Trebuie să înțeleagă adevărul și să îl practice. Doar prin practicarea adevărului poate aborda problema unei firi corupte. Dacă o fire coruptă continuă să se dezvăluie în mod constant, chiar până într-atât încât să se dezvăluie în fiecare acțiune și cuvânt, înseamnă că firea sa nu a fost transformată. Orice chestiuni legate de o fire coruptă ar trebui să fie analizate în amănunt și explorate cu seriozitate. O persoană ar trebui să caute adevărul pentru a scoate la iveală și a aborda cauzele fundamentale ale unei firi corupte. Acesta e singurul mod de a rezolva complet problema unei firi corupte. Odată ce ai găsit această cale, există speranță pentru o transformare în firea ta. Acestea nu sunt chestiuni lipsite de fond; sunt relevante pentru viața reală. Cheia este dacă indivizii se pot dedica din toată inima și cu sârguință adevărurilor-realități și dacă pot practica adevărul. Atâta vreme cât sunt capabili să practice adevărul, ei pot începe treptat să se elibereze de firea lor coruptă. Apoi, se pot comporta conform cerințelor lui Dumnezeu – cu alte cuvinte, se pot comporta conform poziției lor. Găsindu-și locul, rămânând fermi în rolul lor de ființe create și devenind persoane care se supun cu adevărat lui Dumnezeu și Îl venerează, ei vor fi aprobați de Dumnezeu.

20 februarie 2020