Umanitatea voastră are prea multe lipsuri, stilul vostru de viață este prea josnic și depravat, nu aveți umanitate și vă lipsește pătrunderea. De aceea trebuie să vă înzestrați cu lucrurile umanității normale. Să aveți conștiință, rațiune și pătrundere; să știți cum să vorbiți și să vedeți lucrurile; să acordați atenție curățeniei; să acționați ca ființe omenești normale – toate acestea sunt caracteristici ale cunoașterii umanității normale. Când vă purtați cum se cuvine în ceea ce privește aceste lucruri, atunci se consideră că aveți un nivel acceptabil de umanitate. De asemenea, trebuie să vă echipați pentru viața spirituală. Trebuie să cunoașteți întreaga lucrare a lui Dumnezeu pe pământ și să aveți experiența cuvintelor Lui. Ar trebui să știi cum să te supui rânduielilor Sale și cum să îndeplinești datoria unei ființe create. Acestea sunt cele două aspecte în care ar trebui să pătrunzi astăzi – să te echipezi pentru o viață de umanitate și să practici pentru o viață de spiritualitate. Ambele sunt indispensabile.

Unii oameni sunt absurzi: știu doar să se doteze cu trăsăturile umanității. Niciun cusur nu poate fi găsit în înfățișarea lor; lucrurile pe care le spun și maniera lor de a vorbi sunt adecvate, iar ținuta lor este foarte demnă și potrivită. Dar ei sunt goi pe dinăuntru; abia par să aibă o umanitate normală la suprafață. Unii se concentrează doar pe ce să mănânce, să poarte și să spună. Există chiar și cei care se concentrează exclusiv pe lucruri cum ar fi să șteargă podeaua, să facă patul și curățenia generală. Poate că sunt bine pregătiți în toate aceste lucruri, dar când le ceri să vorbească despre cunoștințele lor referitoare la lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă sau despre mustrare și judecată ori încercări și rafinare, probabil că nu vor demonstra nici cea mai mică experiență. I-ai putea întreba: „Înțelegi care este lucrarea cea mai importantă a lui Dumnezeu pe pământ? În ce fel lucrarea lui Dumnezeu întrupat de astăzi este diferită de lucrarea lui Isus? Și de lucrarea lui Iahve? Sunt Ei un singur Dumnezeu? A venit El pentru a pune capăt acestei epoci sau pentru a mântui omenirea?” Dar astfel de oameni nu au nimic de spus despre aceste chestiuni. Unii se împodobesc în mod minunat, dar superficial: surorile se împodobesc drăguț ca florile, iar frații se îmbracă precum niște prinți sau niște tineri filfizoni bogați. Lor le pasă doar de lucrurile exterioare, cum ar fi lucrurile pe care le mănâncă și le poartă; în interior, ei sunt săraci și nu au nici cea mai mică cunoaștere a lui Dumnezeu. Ce semnificație poate să fie în asta? După aceea, mai sunt unii îmbrăcați ca niște sărmani cerșetori – chiar arată ca sclavii din Asia de Est! Voi chiar nu înțelegeți ce vă cer Eu? Comunicați între voi: ce ați câștigat de fapt? Ați crezut în Dumnezeu toți acești ani și totuși, asta e tot ce ați cules – nu vă simțiți jenați? Nu vă e rușine? Ați urmat pe calea adevărată în toți acești ani, totuși astăzi statura voastră încă este mai mică decât cea a unei vrăbii. Uitați-vă la tinerele doamne din mijlocul vostru, drăguțe ca în poze cu hainele și machiajul lor, comparându-se unele cu altele – ce anume comparați? Plăcerile voastre? Cererile voastre? Credeți că am venit să recrutez modele? Nu aveți nicio rușine! Unde este viața voastră? Oare ceea ce urmăriți nu reprezintă doar propriile voastre dorințe extravagante? Crezi că ești atât de frumos, însă, deși poate ești gătit cu podoabe, oare nu ești de fapt un vierme ce se zvârcolește, născut într-un morman de gunoi? Astăzi, ești norocos să te bucuri de aceste binecuvântări cerești nu datorită feței tale frumoase, ci pentru că Dumnezeu face o excepție prin ridicarea ta. Încă nu-ți este clar de unde ai venit? La menționarea vieții, închizi gura și nu spui nimic, mut ca o statuie, totuși, încă mai ai neobrăzarea să te pui la patru ace? Încă mai ai tendința să-ți dai cu pudră și farduri pe față? Și uitați-vă la filfizonii din mijlocul vostru, oameni îndărătnici care-și petrec toată ziua hoinărind, neastâmpărați, cu o expresie nonșalantă pe față. Oare așa ar trebui să se poarte o persoană? Căror lucruri își dedică atenția toată ziua fiecare dintre voi, bărbați sau femei? Știți de cine depindeți pentru a vă hrăni? Uită-te la hainele tale, uită-te la ceea ce ai cules în mâinile tale, mângâie-ți burta – ce profit ai avut în urma prețului de sânge și sudoare pe care l-ai plătit în toți acești ani de credință? Încă te mai gândești să vizitezi obiective turistice, încă te mai gândești să-ți împodobești trupul împuțit – căutări fără valoare! Ți se cere să fii o persoană normală, dar astăzi nu numai că ești anormal, ci ești aberant. Cum poate o astfel de persoană să aibă îndrăzneala să vină înaintea Mea? Cu o umanitate ca asta, făcând paradă cu farmecele tale și fălindu-te cu propriul trup, trăind mereu în mijlocul poftelor trupului – nu ești un descendent al demonilor murdari și al duhurilor rele? Nu voi permite ca un astfel de demon murdar să mai existe mult timp! Și să nu ai impresia că nu știu ce crezi în inima ta. S-ar putea să-ți ții ferm sub control poftele și trupul, dar cum aș putea Eu să nu știu gândurile pe care le nutrești în inima ta? Cum să nu știu tot ceea ce doresc ochii tăi? Tinere doamne, oare nu vă faceți așa de drăguțe pentru a vă etala trupul? Ce folos vă aduc bărbații? Vă pot salva ei cu adevărat de marea suferinței? Cât despre filfizonii dintre voi, vă îmbrăcați astfel încât să păreți manierați și distinși, dar nu este oare un șiretlic conceput pentru a atrage atenția asupra înfățișării voastre dichisite? Pentru cine faceți asta? Ce beneficii reprezintă femeile pentru voi? Nu sunt ele sursa păcatului vostru? Bărbați și femei, v-am spus multe cuvinte, totuși, voi ați respectat doar câteva dintre ele. Sunteți tari de urechi, ochii vi s-au încețoșat, iar inimile vă sunt întărite într-atât încât în corpurile voastre nu există altceva decât pofte, așa că sunteți prinși în mrejele lor, incapabili să scăpați. Cine oare vrea să se apropie vreun pic de voi, niște viermi ce se zvârcolesc în murdărie și jeg? Să nu uitați că nu sunteți nimic altceva decât cei pe care i-am ridicat din mormanul de bălegar, că inițial nu ați avut umanitate normală. Ceea ce vă cer este umanitatea normală pe care nu o aveați inițial, nu să vă etalați desfrâul sau să dați frâu liber trupului vostru rânced, care a fost antrenat de către diavol atâția ani. Când vă îmbrăcați așa, nu vă temeți că veți fi ademeniți și mai mult? Nu știți că ați fost, inițial, din păcat? Nu știți că trupurile voastre sunt atât de pline de pofte, încât asta vi se infiltrează prin haine, dezvăluind stările voastre de demoni urâți și murdari peste măsură? Nu cumva știți asta mai clar decât oricine? Inimile voastre, ochii voștri, buzele voastre – nu au fost spurcate toate de demoni murdari? Nu sunt murdare aceste părți ale voastre? Crezi că, atât timp cât nu acționezi, ești cel mai sfânt? Crezi că îmbrăcându-vă cu haine frumoase puteți acoperi sufletele voastre sordide? Nu o să meargă! Vă sfătuiesc să fiți mai realiști: nu fiți necinstiți și falși, și nu vă lăudați. Vă etalați desfrâul unii înaintea altora, dar tot ce veți primi în schimb este suferința veșnică și mustrarea neînduplecată! Ce nevoie aveți să vă faceți ochi dulci și să vă dedați poveștilor de dragoste? Este aceasta măsura integrității voastre, amploarea corectitudinii voastre? Îi detest pe aceia dintre voi care se ocupă cu leacuri malefice și vrăjitorie; îi detest pe tinerii și tinerele dintre voi care își iubesc propriile trupuri. Ați face bine să vă înfrânați, pentru că astăzi vi se cere să aveți umanitate normală, nu să faceți paradă cu poftele voastre trupești – totuși, vă etalați desfrâul cu orice ocazie, pentru că trupurile voastre sunt prea îmbelșugate, iar desfrâul vostru, prea mare!

În aparență, viața ta de umanitate este rânduită foarte bine, dar nu ai nimic de spus când ți se cere să vorbești despre cunoașterea ta de viață; iar în aceasta, ești sărăcit. Trebuie să te înzestrezi cu adevărul! Viața ta de umanitate s-a schimbat înspre bine, și la fel trebuie să se schimbe și viața din tine; schimbă-ți gândurile, transformă-ți părerile despre credința în Dumnezeu, schimbă cunoașterea și gândirea dinăuntrul tău și schimbă-ți cunoașterea de Dumnezeu așa cum este ea în cadrul noțiunilor tale. Prin tratare, revelații și aprovizionare, schimbă-ți treptat cunoașterea despre tine însuți, despre viața omenească și despre credința în Dumnezeu; fă ca înțelegerea ta să fie capabilă de puritate. În acest fel, gândurile din om se schimbă, modul în care vede lucrurile se schimbă, la fel și mentalitatea lui. Numai asta se poate numi o schimbare în firea vieții. Nu ți se cere să petreci toate orele din zi citind cuvintele lui Dumnezeu sau spălând haine și făcând curat. O viață cu umanitate normală trebuie să fie cel puțin suportabilă în mod natural. În plus, când te confrunți cu chestiuni externe, tot trebuie să folosești ceva înțelegere și rațiune; dar cel mai important este să fii echipat cu adevărul vieții. Când te echipezi pentru viață, trebuie să te concentrezi pe a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să poți vorbi despre cunoașterea lui Dumnezeu, despre opiniile tale asupra vieții omenești și, în special, despre cunoștințele cu privire la lucrarea făcută de Dumnezeu în zilele de pe urmă. Din moment ce urmărești viața, trebuie să te echipezi cu aceste lucruri. Când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să le măsori față de starea ta reală. Asta înseamnă că, atunci când îți descoperi neajunsurile în timpul experiențelor tale reale, trebuie să fii în stare să găsești o cale de a practica, de a întoarce spatele motivațiilor și noțiunilor tale incorecte. Dacă te străduiești mereu să faci aceste lucruri și îți dedici inima dobândirii lor, atunci vei avea o cale de urmat, nu te vei simți gol și, astfel, vei putea menține o stare normală. Numai atunci vei fi cineva care poartă o povară în propria viață și care are credință. Oare de ce, după ce au citit cuvintele lui Dumnezeu, unii oameni nu sunt în stare să le pună în practică? Nu cumva pentru că nu pot înțelege lucrurile esențiale? Nu cumva pentru că nu iau viața în serios? Motivul pentru care nu pot pricepe lucrurile cruciale și nu au o cale de a practica este că, atunci când citesc cuvintele lui Dumnezeu, nu sunt în stare să-și pună propriile stări în relație cu acestea, nici nu pot să-și stăpânească propriile stări. Unii oameni spun: „Eu citesc cuvintele lui Dumnezeu și le pun în relație cu starea mea, și știu că sunt corupt și de calibru slab, dar sunt incapabil să mulțumesc voia lui Dumnezeu”. Ai văzut abia suprafața; există multe lucruri reale pe care nu le știi: cum să lași deoparte bucuriile trupului, cum să lași deoparte neprihănirea de sine, cum să te schimbi, cum să pătrunzi în aceste lucruri, cum să-ți îmbunătățești calibrul și cu ce aspect să începi. Înțelegi doar câteva lucruri la suprafață și tot ceea ce știi e că ești într-adevăr foarte corupt. Când te întâlnești cu frații și surorile tale, vorbești despre cât de corupt ești și se pare că te cunoști pe tine însuți și că porți o mare povară pentru viața ta. De fapt, firea ta coruptă nu s-a schimbat, ceea ce dovedește că nu ai găsit calea de a practica. Dacă tu conduci o biserică, atunci trebuie să fii capabil să pricepi stările fraților și surorilor și să le semnalezi. Oare va fi suficient să spui: „Sunteți niște neascultători și niște înapoiați!”? Nu, trebuie să vorbești anume despre felul în care se manifestă neascultarea și înapoierea lor. Trebuie să vorbești despre stările lor de neascultare, despre comportamentele lor de neascultare și firile lor satanice, și trebuie să vorbești despre aceste lucruri în așa fel încât să fie complet convinși de adevărul din cuvintele tale. Folosește fapte și exemple pentru a spune ce ai de spus, spune-le exact cum să se desprindă de comportamentul răzvrătit și indică-le calea de a practica – iată cum să convingi oamenii. Doar cei care fac astfel sunt capabili de a-i conduce pe ceilalți; doar ei au adevărul-realitate.

Acum ați fost aprovizionați cu multe adevăruri prin părtășie și trebuie să le faceți inventarul. Ar trebui să poți deduce câte adevăruri sunt în total. Odată ce cunoști și poți deosebi tu însuți diferitele aspecte ale umanității normale pe care ar trebui să le aibă cineva, principalele aspecte ale schimbării din firea vieții unei persoane, aprofundarea viziunilor și mijloacele eronate de a cunoaște și de a experimenta pe care oamenii le-au folosit de-a lungul veacurilor – doar atunci vei fi pe calea cea bună. Oamenii religiei se închină Bibliei ca și cum aceasta ar fi Dumnezeu; în special, ei privesc cele Patru Evanghelii ale Noului Testament ca și cum ar fi patru fețe diferite ale lui Isus și vorbesc despre Treimea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt. Toate acestea sunt cât se poate de ridicole, iar voi trebuie să vedeți cu toții dincolo de ele; mai mult decât atât, trebuie să aveți cunoașterea esenței lui Dumnezeu devenit trup și a lucrării din zilele de pe urmă. Există, de asemenea, acele metode vechi de practicare, acele sofisme și abateri privitoare la practică – a trăi în spirit, a fi plini de Duhul Sfânt, a se resemna înaintea a orice se întâmplă, a se supune în fața autorității – asta trebuie să știi; ar trebui să știi cum practicau înainte oamenii și cum trebuie să practice ei astăzi. Cât despre cum ar trebui conducătorii și lucrătorii să coopereze în biserici, cum să lași deoparte neprihănirea de sine și condescendența, cum ar trebui frații și surorile să trăiască unul alături de celălalt, cum să stabilești relații normale cu ceilalți oameni și cu Dumnezeu, cum să dobândești normalitatea în viața umană, ce ar trebui să aibă oamenii în viața lor spirituală, cum ar trebui să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu, care dintre cuvintele Lui se referă la cunoaștere, care privesc viziunile și care dintre ele au legătură cu calea de a practica – nu s-a vorbit despre toate aceste lucruri? Aceste cuvinte sunt deschise celor care urmăresc adevărul și nimănui nu i se acordă un tratament preferențial. Astăzi, ar trebui să cultivați abilitatea de a trăi independent, nu să vă bazați pe o mentalitate de dependență. În viitor, când nu va fi nimeni care să vă călăuzească, vă veți gândi la aceste cuvinte ale Mele. În vremuri de necaz, atunci când nu este posibil să conducem viața bisericească, atunci când frații și surorile nu se pot întâlni unul cu celălalt, majoritatea dintre ei trăind singuri, reușind cel mult doar să comunice cu oamenii din zona lor – în astfel de vremuri, ținând cont de statura voastră actuală, pur și simplu nu puteți rămâne neclintiți. În toiul necazurilor, multora li se pare greu să rămână neclintiți. Doar cei care cunosc a vieții cale și sunt echipați cu destul adevăr pot continua să facă progrese și pot atinge treptat purificarea și transformarea. A trece prin necazuri nu-i lucru ușor; dacă tu crezi că vei fi trecut prin ele în doar câteva zile, atunci asta arată cât de simplistă este gândirea ta! Crezi că, dacă înțelegi multă doctrină, vei fi capabil să rămâi neclintit, dar nu-i așa! Dacă nu recunoști lucrurile esențiale din cuvintele lui Dumnezeu, nu ești capabil să pricepi trăsăturile cruciale ale adevărului și nu ai o cale de practicat, atunci, când vine momentul și ți se întâmplă ceva, te vei afunda în confuzie. Nu vei reuși să reziști ispitei Satanei și nici începutului rafinării. Dacă nu există niciun adevăr în tine și duci lipsă de viziuni, atunci, când va veni clipa, nu te vei putea opri din cădere. Vei renunța la orice speranță și vei spune: „Ei bine, dacă tot o să mor, aș putea la fel de bine să fiu mustrat până la capăt! Fie că e vorba de mustrare sau de a fi trimis la iazul de foc, așa să fie – voi lua lucrurile pe măsură ce vor veni!” E la fel cum era în timpul făcătorilor de servicii: unii oameni credeau că erau făcători de servicii orice-ar fi fost, așa că nu mai urmăreau viața. Ei fumau și beau, își îngăduiau plăcerile trupului și făceau ce le plăcea. Unii reveneau pur și simplu în lume ca să muncească. La fel este și un mediu neprimitor: dacă nu reușești să-l depășești, de îndată ce te delași puțin, vei abandona orice speranță. Dacă nu poți depăși influența Satanei, vei fi făcut prizonier de Satana înainte de a-ți da seama și vei fi trimis din nou la distrugere. Așa că, astăzi, trebuie să te echipezi cu adevărul; trebuie să poți trăi independent; iar atunci când citești cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să fii capabil de a căuta o cale de practică. Dacă nu ar exista lideri și lucrători care să te ude și să te păstorească, tot ar trebui să reușești să găsești o cale de urmat, să poți să-ți găsești propriile neajunsuri, să găsești adevărurile cu care trebuie să te echipezi și pe care să le practici. Ar putea Dumnezeu, după venirea Sa pe pământ, să-l însoțească neîncetat pe om? În concepțiile lor, unii oameni cred astfel: „Dumnezeule, dacă nu lucrezi asupra noastră până la un anumit punct, atunci lucrarea Ta nu se poate considera încheiată, deoarece Satana Te acuză”. Îți spun, odată ce-Mi voi fi terminat de rostit cuvintele, atunci lucrarea Mea se va fi încheiat cu succes. De îndată ce nu voi mai avea nimic de spus, lucrarea Mea va fi completă. Sfârșitul lucrării Mele va fi dovada înfrângerii Satanei și, ca atare, se poate spune că a fost îndeplinită cu succes, fără nicio acuzație din partea Satanei. Dar, dacă încă nu este nicio schimbare în voi până în momentul când lucrarea Mea se va fi încheiat, atunci astfel de oameni ca voi sunt dincolo de mântuire și vor fi alungați. Nu voi face mai multă lucrare decât este necesar. Nu-Mi voi continua lucrarea pe pământ până când vei fi fost tu cucerit într-o anumită măsură și veți avea cu toții o cunoaștere clară, calibrul vostru se va fi îmbunătățit și veți fi mărturie atât lăuntric, cât și în exterior. Asta ar fi imposibil! Astăzi, lucrarea pe care o fac asupra voastră are scopul de a vă conduce într-o viață de umanitate normală; este lucrarea de a inaugura o nouă epocă și a conduce omenirea în viața noii epoci. Pas cu pas, această lucrare se împlinește și se desfășoară printre voi, direct: Eu vă învăț față în față, vă iau de mână, vă spun orice nu înțelegeți, vă ofer tot ce vă lipsește. Se poate spune că, pentru voi, toată această lucrare este provizia pentru viață și vă călăuzește într-o viață de umanitate normală; are scopul specific de a asigura aprovizionarea pentru viața acestui grup de oameni în timpul zilelor de pe urmă. Pentru Mine, toată această lucrare are scopul de a pune capăt epocii vechi și a inaugura o nouă epocă; cât despre Satana, Eu M-am întrupat tocmai pentru a-l învinge. Lucrarea pe care o fac în mijlocul vostru acum este provizia voastră de astăzi și mântuirea voastră în timp util, dar, în acești câțiva ani, vă voi spune toate adevărurile, întreaga cale a vieții și chiar lucrarea viitorului; asta va fi de ajuns să vă permită să experimentați normal lucrurile în viitor. Ceea ce v-am încredințat sunt doar cuvintele Mele toate. Nu rostesc niciun alt îndemn; astăzi, toate cuvintele pe care vi le spun sunt îndemnul Meu pentru voi, deoarece astăzi nu aveți deloc experiență în multe dintre cuvintele pe care le rostesc și nu înțelegeți semnificația lor lăuntrică. Într-o zi, experiențele voastre vor ajunge să dea roade, întocmai cum am vorbit astăzi. Aceste cuvinte sunt viziunile voastre de astăzi și sunt cele de care veți depinde în viitor; ele reprezintă provizia pentru viața de astăzi și îndemnul pentru viitor, și niciun alt îndemn nu ar putea fi mai bun. Asta pentru că timpul pe care îl am pentru a lucra pe pământ nu este la fel de lung ca timpul pe care îl aveți voi pentru a-Mi experimenta cuvintele; Eu pur și simplu Îmi termin lucrarea, în timp ce voi urmăriți viața, un proces ce implică o lungă călătorie prin viață. Numai după ce ați experimentat multe lucruri veți putea să câștigați complet calea vieții; numai atunci veți putea vedea până la sensul lăuntric al cuvintelor pe care Eu le rostesc astăzi. Când veți avea cuvintele Mele în mâinile voastre, când fiecare dintre voi va fi primit toate însărcinările Mele, odată ce vă voi da toate sarcinile ce se cuvin, iar lucrarea cuvintelor se va încheia, indiferent în ce măsură a fost dobândit un rezultat, atunci și împlinirea voii lui Dumnezeu va fi fost dobândită. Nu e așa cum îți imaginezi tu, că trebuie să fii schimbat într-o anumită măsură; Dumnezeu nu acționează conform noțiunilor tale.

Oamenii nu obțin creșterea în propriile vieți doar în câteva zile. Chiar dacă mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi, nu este suficient. Ei trebuie să experimenteze o perioadă de creștere în viețile lor. Acesta este un proces necesar. Prin calibrul pe care oamenii îl au astăzi, ce pot ei să dobândească? Dumnezeu lucrează conform nevoilor oamenilor, făcând cereri adecvate pe baza calibrului lor inerent. Să presupunem că această lucrare ar fi efectuată într-un grup de oameni de calibru superior: cuvintele rostite ar fi mai mărețe decât cele adresate vouă, viziunile ar fi mai înalte, iar adevărurile ar fi și mai înalte. Unele cuvinte ar trebui să fie mai severe, mai capabile să aprovizioneze viețile oamenilor, mai capabile să dezvăluie taine. Vorbind printre astfel de oameni, Dumnezeu i-ar aproviziona în funcție de nevoile lor. Se poate spune că cererile care vi se fac astăzi sunt cele mai riguroase; dacă această lucrare s-ar desfășura asupra celor de calibru mai înalt, atunci cererile ar fi și mai ridicate. Toată lucrarea lui Dumnezeu este făcută conform calibrului inerent al persoanelor. Măsura în care oamenii au fost schimbați și cuceriți astăzi este cea mai mare măsură posibilă; nu vă utilizați noțiunile proprii pentru a măsura cât de eficace a fost această etapă de lucru. Ar trebui să fiți lămuriți în legătură cu ceea ce aveți în mod inerent și nu ar trebui să aveți o părere prea bună despre voi înșivă. Inițial, niciunul dintre voi nu a urmărit viața, ci erați cerșetori care rătăceau pe străzi. Ca Dumnezeu să vă prelucreze în măsura în care vă imaginați voi, să vă facă pe toți să vă prosternați, pe deplin convinși, ca și cum ați fi avut o mare viziune – asta ar fi imposibil! Este imposibil, pentru că cineva care nu a văzut minunile lui Dumnezeu nu poate să creadă pe deplin tot ceea ce spun Eu. Chiar dacă Mi-ați examina îndeaproape cuvintele, tot nu le-ați crede în întregime; aceasta este natura omului. Cei care urmăresc adevărul vor trece prin anumite schimbări, în timp ce credința pe care o aveau odinioară cei care nu urmăresc adevărul se va reduce și ar putea chiar să dispară. Cea mai mare problemă cu voi este că nu puteți să credeți complet fără să fi văzut împlinirea cuvintelor lui Dumnezeu și nu sunteți împăcați fără să fi văzut minunile Lui. Fără să fi văzut astfel de lucruri, cine I-ar putea fi absolut loial lui Dumnezeu? Așadar, Eu spun că nu în Dumnezeu credeți voi, ci în minuni. Am vorbit acum clar despre diferite aspecte ale adevărului; fiecare dintre ele este complet și există o legătură foarte strânsă între toate. Le-ai văzut și acum trebuie să le pui în practică. Astăzi, Eu îți arăt calea, iar în viitor, ar trebui să le pui în practică tu însuți. Cuvintele pe care le rostesc acum îi solicită pe oameni în funcție de circumstanțele lor reale, iar Eu lucrez pe baza nevoilor lor și a lucrurilor dinăuntrul lor. Dumnezeul concret a venit pe pământ pentru a face o lucrare concretă, pentru a lucra conform circumstanțelor și nevoilor reale ale oamenilor. El nu este nerezonabil. Când Dumnezeu acționează, El nu constrânge oamenii. De exemplu, faptul că te căsătorești sau nu ar trebui să fie bazat pe împrejurările tale reale; adevărul ți-a fost spus în mod clar, iar Eu nu te rețin. Unii oameni sunt oprimați de propriile familii în așa fel încât nu pot să creadă în Dumnezeu dacă nu se căsătoresc. Astfel, căsătoria le este, în mod contrar, de ajutor. Altora, căsnicia nu le aduce niciun beneficiu, ci îi costă ceea ce aveau odată. Cazul tău personal trebuie să depindă de circumstanțele tale reale și de propria ta hotărâre. Nu sunt aici ca să inventez reguli și regulamente prin care să vă fac cereri. Mulți oameni strigă întruna: „Dumnezeu este practic; lucrarea Lui e întemeiată pe realitate și pe realitatea împrejurărilor noastre” – dar știi ce o face, de fapt, reală? Termină cu atâtea cuvinte goale! Lucrarea lui Dumnezeu este reală și se bazează pe realitate; nu are nicio doctrină, ci este în întregime liberă, cu totul deschisă și nedisimulată. Care sunt detaliile specifice ale acestor câteva principii? Poți spune care părți ale lucrării lui Dumnezeu sunt astfel? Trebuie să vorbești detaliat, trebuie să ai mai multe feluri de mărturii din experiență și trebuie să-ți fie clară această trăsătură a lucrării lui Dumnezeu – trebuie să o cunoști și doar atunci vei fi în măsură să rostești aceste cuvinte. Oare ai putea răspunde dacă cineva te-ar întreba: „Ce lucrare a făcut Dumnezeu întrupat pe pământ în timpul zilelor de pe urmă? De ce Îl numiți Dumnezeul concret? Ce înseamnă «concret» aici? Poți vorbi despre lucrarea Sa concretă, despre ce anume include? Isus este Dumnezeu devenit trup, iar Dumnezeu de azi este, de asemenea, Dumnezeu devenit trup, deci care sunt diferențele dintre Ei? Și care sunt asemănările? Ce lucrare a făcut fiecare dintre Ei?” Toate acestea privesc faptul de a fi mărturie! Nu fi nelămurit în legătură cu aceste lucruri. Sunt alții care spun: „Lucrarea de astăzi a lui Dumnezeu este reală. Nu este niciodată o demonstrație de semne și minuni”. Oare chiar nu face El semne și minuni? Ești sigur? Știi ce este cu adevărat lucrarea Mea? Cineva ar putea spune că El nu face semne și minuni, dar oare lucrarea pe care El o face și cuvintele pe care le rostește nu sunt minuni? Cineva ar putea spune că nu lucrează prin semne și minuni, dar asta depinde de felul în care acest lucru este explicat și cui se adresează. Fără a merge la biserică, El a dezvăluit stările oamenilor și, fără a mai întreprinde altă lucrare în afară de a vorbi, El i-a impulsionat pe oameni – acestea nu sunt minuni? Doar prin cuvinte, El a cucerit oamenii, iar oamenii Îl urmează bucuroși, fără planuri sau speranțe – nu este și aceasta o minune? Când El vorbește, cuvintele Sale le induc oamenilor o anumită stare de spirit. Dacă nu se simt bucuroși, se simt melancolici; dacă nu sunt supuși rafinării, atunci sunt supuși mustrării. Cu doar câteva cuvinte tăioase, El aduce mustrarea asupra oamenilor – nu-i asta supranatural? Ar putea oamenii să facă așa ceva? Ai citit Biblia toți acești ani, dar nu ai înțeles nimic, nu ai dobândit nicio pătrundere; ai fost incapabil să te separi de acele feluri tradiționale și învechite de credință. Nu ai cum să înțelegi sensul Bibliei. Cu toate acestea, El poate înțelege pe deplin Biblia – nu e ceva supranatural? Dacă nu ar fi fost nimic supranatural la Dumnezeu când a venit pe pământ, ar reuși El să vă cucerească? Fără lucrarea Sa extraordinară, divină, care dintre voi ar fi convins? În ochii tăi, se pare că o persoană normală lucrează și trăiește cu voi – la suprafață, El pare să fie o persoană normală, obișnuită; ceea ce vezi este o fațadă a umanității normale, dar, de fapt, este divinitatea care lucrează. Nu este umanitatea normală, ci divinitatea; este Dumnezeu Însuși lucrând, lucrare pe care o duce la îndeplinire folosind umanitatea normală. Drept urmare, lucrarea Lui este atât normală, cât și supranaturală. Lucrarea pe care o face El nu poate fi făcută de om; și, dat fiind că nu poate fi făcută de oamenii de rând, este făcută de o ființă extraordinară. Cu toate acestea, divinitatea este cea care e extraordinară, nu umanitatea; divinitatea este diferită de umanitate. O persoană care este folosită de Duhul Sfânt are, de asemenea, o umanitate obișnuită, normală, dar este incapabilă să facă această lucrare. Aici este diferența. Ai putea spune: „Dumnezeu nu este un Dumnezeu supranatural, El nu face nimic supranatural. Dumnezeul nostru rostește cuvinte practice și reale. El vine în biserică pentru a face o lucrare practică și reală. În fiecare zi, El ne vorbește față în față și, față în față, El ne arată stările noastre – Dumnezeul nostru este real! El trăiește cu noi și tot ce are legătură cu El este întru totul normal. Nimic din aparența Lui nu Îl deosebește ca fiind Dumnezeu. Există chiar și momente în care El se înfurie și vedem măreția mâniei Lui, iar uneori zâmbește și noi Îi observăm purtarea zâmbitoare. El este Dumnezeu Însuși, cu o formă și o înfățișare, făcut din carne și sânge, care este real și concret”. Când mărturisești astfel, este o mărturie incompletă. Ce fel de ajutor va fi pentru alții? Dacă nu poți aduce mărturie despre povestea și esența lăuntrică a lucrării lui Dumnezeu Însuși, atunci „mărturia” ta nu-și merită numele!

A fi mărturie pentru Dumnezeu ține în primul rând de a vorbi despre cunoștințele tale privind lucrarea lui Dumnezeu, despre cum cucerește El oamenii, despre cum mântuiește oamenii, despre cum îi schimbă; ține de a vorbi despre cum îi îndrumă pe oameni să intre în adevărul-realitate, îngăduindu-le să fie cuceriți, desăvârșiți și mântuiți de El. A fi mărturie înseamnă a vorbi despre lucrarea Lui și despre tot ceea ce ai experimentat. Numai lucrarea Lui Îl poate reprezenta și numai lucrarea Lui Îl poate dezvălui public, în totalitatea Sa; lucrarea Lui este mărturie pentru El. Lucrarea și cuvântările Lui reprezintă în mod direct Duhul; lucrarea pe care El o face este realizată de Duh, iar cuvintele pe care le spune sunt spuse de Duh. Aceste lucruri sunt doar exprimate prin trupul întrupat al lui Dumnezeu, însă, în realitate, ele sunt expresia Duhului. Toată lucrarea pe care o face El și toate cuvintele pe care le rostește reprezintă esența Sa. Dacă, după îmbrăcarea Sa în trup și venirea printre oameni, Dumnezeu nu ar fi vorbit și nu ar fi lucrat, iar apoi v-ar fi cerut să-I cunoașteți realitatea, normalitatea și omnipotența, ai fi putut să faci asta? Ai putea să știi care este esența Duhului? Ai fi capabil să știi care sunt atributele trupului Său? El vă cere să-I fiți mărturie doar pentru că ați experimentat fiecare pas al lucrării Sale. Dacă nu ați fi experimentat acest lucru, atunci El nu ar insista să-I fiți mărturie. Astfel, atunci când ești mărturie pentru Dumnezeu, nu mărturisești doar pentru exteriorul Lui de umanitate normală, ci și pentru lucrarea pe care o face și pentru calea pe care o conduce; trebuie să aduci mărturie despre cum ai fost cucerit de El și în ce aspecte ai fost desăvârșit. Acesta este tipul de mărturie care ar trebui să fii. Dacă, oriunde te duci, tu strigi: „Dumnezeul nostru a venit să lucreze, iar lucrarea Sa este cu adevărat practică! El ne-a câștigat fără fapte supranaturale, fără vreun semn sau vreo minune!”, alții vor întreba: „Ce vrei să spui atunci când zici că El nu arată semne și minuni? Cum să te fi putut cuceri fără să arate semne și minuni?” Iar tu spui: „El vorbește și, fără să arate semne și minuni, ne-a cucerit. Lucrarea Lui ne-a cucerit”. În cele din urmă, dacă nu reușești să spui nimic esențial, dacă nu poți vorbi despre detalii, este oare o adevărată mărturie? Când Dumnezeu întrupat cucerește oamenii, cele care fac asta sunt cuvintele Lui divine. Umanitatea nu poate împlini acest lucru; nu este ceva pe care un simplu muritor îl poate realiza și chiar și cei cu cel mai înalt calibru dintre oamenii obișnuiți sunt incapabili de acest lucru, deoarece divinitatea Lui este superioară oricărei ființe create. Pentru oameni, este ceva extraordinar; Creatorul, la urma urmei, este superior oricărei ființe create. Ființele create nu pot fi mai presus decât Creatorul; dacă ai fi mai presus decât El, nu ar putea să te cucerească, iar El te poate cuceri doar pentru că este mai presus de tine. Cel care poate cuceri toată omenirea este Creatorul și nimeni altul în afară de El nu poate face această lucrare. Aceste cuvinte înseamnă „mărturie” – tipul de mărturie care ar trebui să fii. Pas cu pas, ai experimentat mustrare, judecată, rafinare, încercări, eșecuri, piedici și necazuri și ai fost cucerit; ai lăsat la o parte perspectivele trupului, motivațiile tale personale și interesele intime ale trupului. Altfel spus, cuvintele lui Dumnezeu ți-au cucerit întru totul inima. Deși viața ta nu a crescut în măsura cerută de El, tu știi toate aceste lucruri și ești total convins de ceea ce face El. Așadar, aceasta se poate numi mărturie, o mărturie care este reală și adevărată! Lucrarea pe care a venit Dumnezeu să o facă, lucrarea de judecată și mustrare, este menită să cucerească omul, dar El, de asemenea, Își încheie lucrarea, sfârșește epoca și realizează lucrarea sfârșitului. El încheie întreaga epocă, mântuind toată omenirea, izbăvind omenirea de păcat o dată pentru totdeauna; El câștigă complet omenirea, cea pe care El a creat-o. Ar trebui să fii mărturie pentru toate acestea. Ai experimentat atât de mult din lucrarea lui Dumnezeu, ai văzut-o cu ochii tăi și ai experimentat-o personal; când ai ajuns chiar la sfârșit, nu trebuie să fii incapabil să îndeplinești funcția care-ți revine. Ce păcat ar fi! În viitor, atunci când Evanghelia este răspândită, ar trebui să poți vorbi despre propriile tale cunoștințe, să mărturisești pentru tot ce ai câștigat în inima ta și să nu cruți niciun efort. Asta e ceea ce ar trebui să dobândească o ființă creată. Care este semnificația propriu-zisă a acestei etape a lucrării lui Dumnezeu? Care este efectul ei? Și cât de mult din ea este îndeplinit în om? Ce ar trebui să facă oamenii? Când puteți vorbi clar despre toată lucrarea pe care Dumnezeu întrupat a făcut-o de când a venit pe pământ, atunci mărturia voastră va fi completă. Când poți vorbi clar despre aceste cinci lucruri: semnificația lucrării Sale, conținutul acesteia, esența ei, firea pe care o reprezintă și principiile ei, atunci asta va dovedi că ești capabil de a fi mărturie pentru Dumnezeu, că ești cu adevărat în posesia cunoașterii. Cerințele Mele de la voi nu sunt foarte mari și pot fi îndeplinite de toți cei care urmăresc cu adevărat. Dacă ești hotărât să fii unul dintre martorii lui Dumnezeu, trebuie să înțelegi ceea ce urăște Dumnezeu și ceea ce iubește El. Ai experimentat mult din lucrarea Lui; prin această lucrare, trebuie să ajungi să-I cunoști firea, să înțelegi voia Lui și cerințele Lui de la omenire și să folosești această cunoaștere pentru a mărturisi despre El și a-ți îndeplini datoria. Poți spune doar că: „Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Judecata și mustrarea Lui sunt foarte severe. Cuvintele Sale sunt foarte aspre; sunt drepte și mărețe și sunt de neofensat de către orice om”, dar, în cele din urmă, îl aprovizionează aceste vorbe pe om? Care este efectul lor asupra oamenilor? Știi cu adevărat că această lucrare de judecată și de mustrare este cea mai benefică pentru tine? Judecata și mustrarea lui Dumnezeu îți dezvăluie răzvrătirea și stricăciunea, nu-i așa? Ele pot să curețe și să gonească acele lucruri murdare și stricate dinlăuntrul tău, nu este așa? Dacă n-ar exista judecată și mustrare, ce s-ar alege de tine? Recunoști cu adevărat faptul că Satana te-a corupt în cel mai profund grad? Astăzi, ar trebui să vă echipați cu aceste lucruri și să le știți bine.

Credința în Dumnezeu din ziua de azi nu este credința pe care ați putea să v-o închipuiți – că este suficient să citiți cuvintele lui Dumnezeu, să vă rugați, să cântați, să dansați, să vă îndepliniți datoria și să duceți o viață de umanitate normală. Ar putea oare credința să fie atât de simplă? Rezultatele sunt cruciale. Nu câte feluri de a face lucrurile ai; în schimb, cum anume poți obține rezultatele cele mai bune. Poate că ești capabil să ții sus cuvintele lui Dumnezeu și să expui unele cunoștințe pe care le ai, dar când le lași deoparte, nu ai nimic de spus. Asta arată că ești capabil doar să rostești cuvinte și doctrine, dar nu ai cunoașterea experienței. Astăzi, dacă nu înțelegi ce este crucial, nu ajunge – asta e de importanță vitală pentru a pătrunde în realitate! Începi să te antrenezi în felul următor: mai întâi, să citești cuvintele lui Dumnezeu, să ajungi să cunoști bine termenii spirituali din ele, să găsești viziunile cheie din ele, să identifici părțile care țin de practică, să pui laolaltă toate aceste elemente, unul câte unul, să le pătrunzi prin experiența ta. Acestea sunt lucrurile cheie pe care trebuie să le pricepi. Cea mai importantă practică atunci când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu este următoarea: după citirea unui capitol din cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să fii capabil să localizezi părțile cheie care privesc viziunile și, de asemenea, să localizezi părțile cheie în ceea ce privește practica; să folosești viziunile drept temelie și să folosești practica drept ghid în viață. Asta e ceea ce vă lipsește cel mai mult și dificultatea voastră cea mai mare; în inimile voastre, rareori îi acordați atenție. În general, toți sunteți într-o stare de lene, nemotivați, fără a fi dispuși să faceți vreun sacrificiu personal; sau așteptați pasiv, iar unii chiar se plâng; ei nu înțeleg scopurile și semnificația lucrării lui Dumnezeu și le este greu să urmărească adevărul. Astfel de oameni detestă adevărul și, în cele din urmă, vor fi alungați. Niciunul dintre ei nu poate fi desăvârșit și niciunul nu poate supraviețui. Dacă oamenii nu au puțină hotărâre prin care să se împotrivească forțelor Satanei, atunci nu au nicio speranță!

Acum, dacă urmărirea voastră a fost sau nu eficientă se măsoară în funcție de ceea ce aveți în prezent. Aceasta se folosește pentru a vă determina sfârșitul; adică sfârșitul vostru este arătat în sacrificiile pe care le-ați făcut și în lucrurile pe care le-ați făcut. Sfârșitul vostru va fi dezvăluit de urmărirea voastră, de credința voastră și de ceea ce ați făcut. Printre voi toți, există mulți care sunt deja dincolo de mântuire, căci astăzi este ziua dezvăluirii sfârșiturilor oamenilor și nu voi fi confuz în lucrarea Mea; nu-i voi conduce în următoarea epocă pe cei care nu pot fi nicicum mântuiți. Va veni o vreme în care lucrarea Mea se va termina. Nu voi lucra asupra acelor cadavre mirositoare, lipsite de spirit, care nu pot fi deloc mântuite; acum sunt zilele de pe urmă ale mântuirii omului, iar Eu nu voi face o lucrare fără rost. Nu cârtiți împotriva Cerurilor și a pământului – sfârșitul lumii vine. Este inevitabil. Lucrurile au ajuns în acest punct și nu există nimic pe care tu, ca ființă umană, poți să-l faci pentru a le opri; nu poți schimba lucrurile după bunul tău plac. Ieri, nu ai plătit un preț pentru a urmări adevărul și nu ai fost loial; astăzi, a sosit timpul, ești dincolo de mântuire; iar mâine, vei fi alungat și nu va exista nicio marjă pentru mântuirea ta. Chiar dacă inima Mea este blândă și fac tot posibilul să te mântuiesc, dacă tu nu te lupți pentru tine și nu te gândești profund la tine, ce legătură are asta cu Mine? Cei care se gândesc doar la trupul lor și cărora le place confortul; cei care par să creadă, dar nu cred cu adevărat; cei care se implică în leacuri rele și vrăjitorie; cei care sunt promiscui, zdrențuiți și neîngrijiți, cei care fură jertfele către Iahve și posesiunile Lui; cei care iubesc mita; cei care visează, cu mintea în altă parte, să se ridice în ceruri; cei care sunt aroganți și îngâmfați, care se zbat doar pentru faimă și avere personală; cei care împrăștie cuvinte impertinente; cei care Îl blasfemiază pe Dumnezeu Însuși; cei care nu fac altceva decât să facă judecăți împotriva lui Dumnezeu Însuși și să-L defăimeze; cei care formează grupări și caută independența, cei care se înalță pe sine deasupra lui Dumnezeu; acei tineri frivoli, precum și bărbații și femeile de vârstă mijlocie sau mai înaintată care sunt prinși în mrejele desfrâului; acei bărbați și acele femei care se bucură de faima și averea personală și care urmăresc, printre altele, statutul personal; acei oameni care nu se căiesc și care sunt prinși în păcat – nu sunt ei, cu toții, dincolo de mântuire? Desfrâul, păcătoșenia, leacurile rele, vrăjitoria, vulgaritățile și cuvintele impertinente, toate se dezlănțuie printre voi; iar adevărul și cuvintele vieții sunt călcate în picioare de voi și limba sfântă printre voi e pângărită. Voi, neamuri, umflate de mizerie și neascultare! Care va fi sfârșitul vostru? Cum pot cei care iubesc trupul, care comit vrăjitorii ale trupului și care sunt împotmoliți în păcate obscene să trăiască în continuare? Nu știți că oamenii ca voi sunt niște viermi dincolo de mântuire? Ce vă îndreptățește să cereți una și alta? Până în prezent, nu a existat nici cea mai mică schimbare în cei care nu iubesc adevărul, ci iubesc doar trupul – cum pot fi mântuiți astfel de oameni? Cei care nu iubesc a vieții cale, care nu Îl preamăresc pe Dumnezeu și nu-I sunt mărturie, care uneltesc de dragul propriului statut, care se ridică în slăvi – nu sunt ei, și astăzi, tot la fel? Unde este valoarea în a-i mântui? Dacă poți să fii mântuit nu depinde de câtă vechime ai sau de câți ani ai lucrat, cu atât mai puțin de cât de multe acreditări ai adunat. Dimpotrivă, depinde de faptul dacă urmărirea ta a dat roade. Se cuvine să știi că cei care sunt mântuiți sunt „pomii” care dau rod, nu copacii cu frunzișuri luxuriante și flori abundente, dar care nu dau roade. Chiar dacă ai petrecut mulți ani rătăcind pe străzi, ce contează? Unde este mărturia ta? Ai cu mult mai puțin o inimă cu frică de Dumnezeu decât una de iubire față de tine și dorințele tale desfrânate – nu este un astfel de om un degenerat? Cum ar putea să fie un specimen și un model pentru mântuire? Natura ta este incorigibilă, ești prea răzvrătit, nu poți fi mântuit! Nu sunt astfel de oameni cei ce vor fi alungați? Oare momentul când lucrarea Mea se încheie nu este și momentul în care sosește ziua ta din urmă? Am lucrat atât de mult și am rostit atât de multe cuvinte printre voi – cât de mult a intrat cu adevărat în urechile voastre? Cât de mult v-ați supus vreodată? Când se va încheia lucrarea Mea, va fi și momentul când veți înceta să vă împotriviți Mie, când veți înceta să Mă înfruntați. În timp ce Eu lucrez, voi acționați neîncetat împotriva Mea; nu-Mi respectați niciodată cuvintele. Eu Îmi fac lucrarea Mea, iar voi vă vedeți de „lucrarea” voastră, făcându-vă propria mică împărăție. Nu sunteți altceva decât o haită de vulpi și câini, tot ce faceți e împotriva Mea! Încercați necontenit să-i aduceți în îmbrățișarea voastră pe cei ce vă oferă iubirea lor deplină – unde e inima voastră plină de teamă? Tot ceea ce faceți este înșelător! Nu aveți nicio ascultare și nicio teamă, iar tot ceea ce faceți este înșelător și blasfemator! Pot fi astfel de oameni mântuiți? Bărbații imorali sexual și lascivi vor întotdeauna să atragă stricate vanitoase pentru propria plăcere. Nu voi mântui sub nicio formă astfel de demoni imorali sexual. Vă urăsc, demoni murdari, iar lascivitatea și vanitatea voastră vă vor arunca în iad. Ce aveți de spus în apărarea voastră? Voi, demoni murdari și spirite rele, sunteți atât de respingători! Sunteți dezgustători! Cum ar putea fi mântuit un asemenea gunoi? Mai pot fi mântuiți cei prinși în mrejele păcatului? Astăzi, acest adevăr, această cale și această viață nu vă atrag; dimpotrivă, sunteți atrași de păcătoșenie, de bani, de statut, de faimă și câștig, de plăcerile trupului, de frumusețea bărbaților și de farmecul femeilor. Ce vă califică să intrați în Împărăția Mea? Imaginea voastră este chiar mai presus decât cea a lui Dumnezeu, statutul vostru, chiar mai înalt decât al lui Dumnezeu, ca să nu mai spun nimic despre prestigiul vostru printre oameni – ați devenit idoli pe care oamenii îi venerează. Nu ai devenit arhanghelul? Când se dezvăluie sfârșitul oamenilor, adică atunci când și lucrarea mântuirii se apropie de sfârșit, mulți dintre voi veți fi cadavre care sunt dincolo de mântuire și trebuie să fie alungate. În timpul lucrării de mântuire, Eu sunt binevoitor și bun față de toți oamenii. Când lucrarea se termină, va fi dezvăluit sfârșitul diferitelor tipuri de persoane și, în acel moment, nu voi mai fi binevoitor și bun, pentru că sfârșitul oamenilor va fi fost dezvăluit, iar fiecare va fi fost clasificat în funcție de felul său și nu va avea niciun rost să fac mai multă lucrare de mântuire, deoarece epoca mântuirii va fi trecut și, din moment ce va fi trecut, nu se va întoarce.