Pe vremuri, oamenii se pregăteau să fie cu Dumnezeu și să trăiască în spirit în fiecare moment. În comparație cu practica din zilele noastre, aceea este o formă simplă de pregătire spirituală; este cea mai superficială și simplă cale de practică înainte ca oamenii să intre pe făgașul bun al vieții și constituie chiar prima etapă a practicii în credința oamenilor. Dacă oamenii se bazează întotdeauna pe acest tip de practică în viețile lor, vor avea multe sentimente și, probabil, vor face greșeli și vor fi incapabili să intre în adevăratele experiențe ale vieții; vor fi capabili doar să-și pregătească spiritele, să se apropie de Dumnezeu în mod normal în inimile lor și mereu vor simți o nemaipomenită bucurie în a-L avea pe Dumnezeu cu ei. Se vor limita la sfera redusă a comuniunii lor cu Dumnezeu și vor fi incapabili să acceseze ceva mai profund. Oamenii care trăiesc în aceste limite sunt incapabili să facă vreun progres semnificativ. În orice moment, ei sunt predispuși să strige: „A! Domnul Isus. Amin!” Ei sunt astfel practic în fiecare zi – este practica vremurilor de odinioară, practica de a trăi în spirit în fiecare moment. Nu este oare vulgar? În prezent, când este timpul să reflectăm la cuvintele lui Dumnezeu, axați-vă doar pe a medita la cuvintele lui Dumnezeu; când este timpul să punem adevărul în practică, axați-vă doar pe punerea adevărului în practică; când este timpul să vă faceți datoria, faceți-vă doar datoria. Acest tip de practică este, de fapt, foarte dezrobitor; vă eliberează. Nu este așa cum se roagă și spun rugăciuni de mulțumire bătrânii oameni religioși. Desigur, înainte, aceasta era practica oamenilor de credință, dar acum o astfel de practică este prea înapoiată. Lucrarea lui Dumnezeu este acum la un nivel mai înalt; ceea ce se discută în prezent, „aducerea lui Dumnezeu în viața reală”, este cel mai important aspect al practicii. Aceasta este umanitatea normală pe care se presupune că oamenii trebuie să o aibă în viața lor reală și ceea ce ar trebui să aibă oamenii în umanitatea lor normală sunt toate cuvintele pe care le rostește Dumnezeu în zilele noastre. Aducerea acestor cuvinte ale lui Dumnezeu în viața reală este semnificația practică a „aducerii lui Dumnezeu în viața reală”. În prezent, oamenii ar trebui să se înzestreze în special cu următoarele: într-o privință, ei trebuie să-și amelioreze calibrul, să se educe și să-și îmbunătățească abilitățile de citire și înțelegere; în alta, ei trebuie să ducă viața unei persoane normale. Abia ai venit înaintea lui Dumnezeu din lume; mai întâi, trebuie să-ți pregătești inima să fie liniștită înaintea lui Dumnezeu. Acesta este chiar începutul practicii și este, de asemenea, primul pas în dobândirea schimbării în firea vieții tale. Unii oameni sunt relativ adaptabili în practica lor; ei meditează la adevăr în timp ce muncesc, descoperind adevărurile și principiile practicii pe care ar trebui să le înțeleagă în realitate. Un aspect este faptul că trebuie să ai o viață umană normală și celălalt este că trebuie să existe o intrare în adevăr. Toate aceste lucruri constituie cea mai bună practică pentru viața reală.

Aducerea lui Dumnezeu în viețile reale ale oamenilor necesită în primul rând ca aceștia să-L slăvească pe Dumnezeu, să caute să-L cunoască pe Dumnezeu și să îndeplinească datoria unei ființe create de Dumnezeu în cadrul umanității normale. Nu este o obligație absolută de a se ruga lui Dumnezeu de fiecare dată când fac ceva, acest lucru nu este în regulă, iar ei ar trebui să se simtă îndatorați față de El dacă nu se roagă. Practica din zilele noastre nu este așa; este foarte relaxată și simplă! Nu le impune oamenilor să respecte doctrine. În schimb, fiecare persoană ar trebui să se poarte în funcție de statura sa individuală: dacă membrii familiei tale nu cred în Dumnezeu, tratează-i ca pe necredincioși și, dacă ei cred, tratează-i ca pe credincioși. Nu da dovadă de dragoste și răbdare, în schimb, dă dovadă de înțelepciune. Unii oameni ies să cumpere legume și, în timp ce merg, murmură: „O, Dumnezeule! Ce legume ai vrea să cumpăr azi? Te implor să mă ajuți. Dumnezeu cere să-I slăvim numele în toate lucrurile și să fim cu toții martori, deci, chiar dacă vânzătorul îmi dă ceva stricat, tot Îi voi mulțumi lui Dumnezeu – voi îndura. Noi, cei care credem în Dumnezeu, nu putem alege dintre legume”. Ei cred că a face acest lucru este mărturie, iar rezultatul este că își cheltuie banii ca să cumpere o grămadă de legume stricate, dar tot se roagă și spun: „O, Dumnezeule! Tot voi mânca aceste legume stricate atât timp cât Tu găsești că este acceptabil”. Oare această practică nu este denaturată? Nu înseamnă să urmezi o doctrină? Înainte, oamenii se pregăteau să trăiască în spirit în fiecare moment – acest lucru are legătură cu lucrarea săvârșită anterior, în Epoca Harului. Evlavia, smerenia, iubirea, răbdarea, recunoștința pentru toate lucrurile – acestea se cereau de la fiecare credincios din Epoca Harului. La acea vreme, oamenii se rugau lui Dumnezeu în tot ceea ce făceau; se rugau când cumpărau haine și, când erau anunțați despre o întrunire, tot se rugau: „O, Dumnezeule! Ai vrea să merg sau nu? Dacă ai vrea să merg, atunci netezește-mi calea. Dacă n-ai vrea să merg, fă-mă să mă împiedic și să cad”. Ei Îl implorau pe Dumnezeu în timpul rugăciunii și, după rugăciune, se simțeau neliniștiți și nu plecau. Unele surori, temându-se că soții lor necredincioși le-ar fi bătut după ce veneau acasă de la întruniri, se simțeau neliniștite când se rugau și, drept urmare, nu mergeau la întruniri. Ele credeau că aceasta este intenția lui Dumnezeu, dar, de fapt, dacă ar fi mers, nu s-ar fi întâmplat nimic. Rezultatul era că ratau o întrunire. Toate acestea erau rezultatul ignoranței oamenilor. Toți oamenii care practică astfel trăiesc după propriile lor sentimente. Acest mod de a practica este atât de denaturată și are o culoare neclară. Sunt prea multe dintre sentimentele și gândurile lor personale. Dacă ți se spune despre o întrunire, atunci mergi; nu mai este nevoie să te rogi lui Dumnezeu. Nu este simplu? Dacă trebuie să cumperi un articol de îmbrăcăminte azi, atunci du-te imediat și fă-o. Nu te ruga lui Dumnezeu și spune: „O, Dumnezeule! Ai vrea sau nu să merg? Dacă se întâmplă ca unul dintre frați sau una dintre surori să vină când sunt plecat?” Te temi să nu vină un frate sau o soră, așa că nu mergi, totuși, rezultatul este că seara trece fără să vină cineva. Chiar și în Epoca Harului, acest mod de a practica era anormal și greșit. Drept urmare, dacă oamenii practică la fel ca în vremurile trecute, în viața lor nu se va petrece nicio schimbare. Ei doar se vor resemna cu ignoranță indiferent de ceea ce vine, nu vor da importanță discernământului și nu vor face altceva decât să se supună orbește și să îndure. La acea vreme, oamenii se axau pe slăvirea lui Dumnezeu – dar Dumnezeu nu a dobândit nicio glorie de la ei, deoarece ei nu trăiseră nimic practic. Ei doar se înfrânau și se limitau potrivit noțiunilor lor personale și nici măcar numeroșii ani de practică nu au adus nicio schimbare în viața lor. Știau doar să îndure, să fie umili, să iubească și să ierte, dar nu aveau nici cea mai mică luminare de la Duhul Sfânt. Cum puteau oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu astfel? Și cum puteau ei să-L slăvească pe Dumnezeu?

Oamenii pot intra pe calea corectă a credinței în Dumnezeu doar dacă Îl aduc pe Dumnezeu în viețile lor reale și în viețile lor omenești normale. Cuvintele lui Dumnezeu vă conduc în zilele noastre; nu este nevoie să căutați și să orbecăiți ca în vremurile trecute. Când vei putea practica potrivit cuvintelor lui Dumnezeu și te vei putea examina și măsura în funcție de stările omenești pe care Eu le-am dezvăluit, atunci vei fi capabil să obții schimbarea. Aceasta nu este o doctrină, ci ceea ce îi cere Dumnezeu omului. Astăzi, dă-Mi voie să-ți spun cum stau lucrurile: preocupă-te doar să te porți potrivit cuvintelor Mele. Cerințele Mele de la tine se bazează pe nevoile unei persoane normale. Ți-am spus deja cuvintele Mele; atât timp cât te axezi pe practicarea lor, vei fi în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Acum este timpul să trăim în cuvintele lui Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu au explicat totul, toate au fost clarificate și, atât timp cât trăiești după cuvintele lui Dumnezeu, vei avea o viață pe deplin liberă și emancipată. În trecut, când oamenii Îl aduceau pe Dumnezeu în viețile lor reale, ei practicau și adoptau prea multe doctrine și ritualuri; chiar și în cazul chestiunilor minore, se rugau și căutau, lăsând deoparte cuvintele clar rostite de Dumnezeu și neglijând să le citească. În schimb, își dedicau toate eforturile pentru căutare – cu rezultatul unei lipse totale de efect. Să luăm, de exemplu, problemele mâncării și ale hainelor: te rogi și pui aceste chestiuni în mâinile lui Dumnezeu, cerând ca Dumnezeu să-ți rezolve totul. Când Dumnezeu va auzi aceste cuvinte, va spune: „Trebuie să Mă obosesc cu astfel de detalii neînsemnate? Unde au dispărut umanitatea normală și rațiunea pe care le-am creat pentru tine?” Uneori o persoană face o greșeală în acțiunile sale; atunci, ea crede că L-a ofensat pe Dumnezeu și se inhibă. Stările unor oameni sunt foarte bune, dar, atunci când fac un lucru mărunt în mod incorect, ei cred că Dumnezeu îi mustră. De fapt, nu este acțiunea lui Dumnezeu, ci este chiar influența minții oamenilor. Uneori nu este nimic în neregulă cu modul în care experimentezi, dar alții spun că nu experimentezi corect, așa că te lași prins în capcană – devii negativ și întunecat în sinea ta. Deseori, când oamenii sunt negativi în acest mod, cred că sunt mustrați de Dumnezeu, dar Dumnezeu spune: „Nu am făcut nicio lucrare de mustrare asupra ta; cum ai putea să Mă învinovățești astfel?” Oamenii devin prea ușor negativi. De asemenea, ei sunt deseori prea sensibili și se plâng adesea de Dumnezeu. Dumnezeu nu îți cere să suferi în acel mod, totuși, îți îngădui să cazi în acea stare. Acel tip de suferință nu are nicio valoare. Oamenii nu cunosc lucrarea înfăptuită de Dumnezeu și, în multe lucruri, sunt ignoranți și incapabili să vadă clar, așa că devin prizonierii propriilor noțiuni și închipuiri, încurcându-se din ce în ce mai mult. Unii oameni spun că toate lucrurile și chestiunile sunt în mâinile lui Dumnezeu – așadar, ar putea Dumnezeu să nu știe când oamenii sunt negativi? Bineînțeles că Dumnezeu știe. Când ești prins în capcana noțiunilor umane, Duhul Sfânt nu are cum să lucreze în tine. Deseori, unii oamenii sunt blocați într-o stare negativă, dar tot Îmi săvârșesc lucrarea. Indiferent dacă ești negativ sau pozitiv, Eu nu sunt constrâns de tine – dar tu ar trebui să știi că numeroasele cuvinte pe care le rostesc și marea lucrare pe care o săvârșesc sunt strâns legate între ele, în funcție de stările oamenilor. Faptul că ești negativ nu împiedică lucrarea Duhului Sfânt. În momentul mustrării și încercării morții, oamenii erau cu toții blocați într-o stare negativă, dar lucrul acesta nu Mi-a împiedicat lucrarea. Când ai fost negativ, Duhul Sfânt a continuat să facă ce trebuia făcut în alții. S-ar putea ca preț de o lună să te oprești din a căuta, dar Eu lucrez în continuare – lucrarea Duhului Sfânt nu poate fi oprită indiferent ce faci în prezent sau în viitor. Unele stări negative provin din slăbiciunea omenească; când oamenii cred că sunt cu adevărat incapabili să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu sau să le înțeleagă, devin negativi. De exemplu, în timpul mustrării, cuvintele lui Dumnezeu vorbeau despre iubirea față de Dumnezeu până la un anumit punct în toiul mustrării, dar oamenii se credeau incapabili. Ei se simțeau deosebit de mâhniți și deplângeau faptul că trupul lor fusese corupt atât de profund de Satana și că aveau un calibru atât de slab. Simțeau că este un mare păcat că s-au născut în acest mediu. Și unii oamenii simțeau că este prea târziu să creadă în Dumnezeu și să-L cunoască și că sunt nedemni de a fi desăvârșiți. Toate acestea sunt stări umane normale.

Trupul omului aparține Satanei, este plin de firi rebele, este deplorabil de murdar și este ceva necurat. Oamenii râvnesc prea mult la desfătarea trupului și sunt prea multe manifestări ale trupului; de aceea Dumnezeu disprețuiește trupul omului într-o anumită măsură. Când oamenii se leapădă de lucrurile murdare și corupte ale Satanei, ei dobândesc mântuirea lui Dumnezeu. Dar, dacă tot nu se dezbară de murdărie și stricăciune, ei continuă să trăiască sub puterea Satanei. Viclenia, înșelăciunea și necinstea oamenilor sunt toate lucruri ale Satanei. Mântuirea lui Dumnezeu pentru tine este ca să te scape de aceste lucruri ale Satanei. Lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi greșită; ea este făcută întru totul pentru a-i mântui pe oameni de întuneric. Când ai crezut până într-un anumit punct, când te poți debarasa de stricăciunea trupului și nu mai ești constrâns de această stricăciune, nu vei fi fost mântuit? Când trăiești sub puterea Satanei, ești incapabil să-L manifești pe Dumnezeu, ești ceva murdar și nu poți primi moștenirea lui Dumnezeu. Odată ce ai fost curățit și desăvârșit, vei fi sfânt, vei fi o persoană normală și vei fi binecuvântat de Dumnezeu și plăcut Lui. Lucrarea săvârșită de Dumnezeu astăzi este mântuire și, mai mult, este judecată, mustrare și blestemare. Ea are mai multe aspecte. Toți vedeți că ale lui Dumnezeu cuvântări includ judecată și mustrare, cât și blesteme. Vorbesc ca să obțin un efect, ca să-i fac pe oameni să se cunoască pe ei înșiși, și nu ca să-i trimit la moarte. Vouă Îmi dedic inima. Cuvântarea este una dintre metodele prin care lucrez; prin cuvinte exprim firea lui Dumnezeu și îți îngădui să-I înțelegi intențiile. Trupul tău poate să moară, dar ai un duh și un suflet. Dacă oamenii ar avea doar trup, atunci nu ar exista nicio semnificație în credința lor și nu ar exista nicio semnificație nici în toată această lucrare pe care am săvârșit-o. Astăzi vorbesc într-un fel și apoi în altul; o vreme sunt extrem de mânios față de oameni și apoi, ceva timp, sunt extraordinar de iubitor; fac toate acestea ca să obțin o schimbare în firile tale, precum și ca să-ți transform noțiunile privind lucrarea lui Dumnezeu.

Zilele de pe urmă au sosit și țări din întreaga lume sunt în fierbere. Haosul politic, foametea, epidemiile, inundațiile și seceta apar peste tot. Sunt catastrofe în lumea omului; cerurile au trimis și ele dezastrul. Acestea sunt semne ale zilelor de pe urmă. Dar, pentru oameni, pare o lume a veseliei și a grandorii; devine din ce în ce mai mult astfel, inimile oamenilor sunt atrase toate de aceasta și mulți oameni sunt prinși în capcană și incapabili să se elibereze din ea; un număr mare va fi indus în eroare de cei care apelează la vicleșuguri și vrăjitorie. Dacă nu te străduiești să progresezi, dacă ești lipsit de idealuri și nu te-ai ancorat în adevărata cale, vei fi măturat de valurile învolburate ale păcatului. China este cea mai înapoiată dintre toate țările; este tărâmul unde stă încolăcit marele balaur roșu, are cei mai mulți oameni care slăvesc idoli și apelează la vrăjitorie, are cele mai multe temple și este un loc unde sălășluiesc demoni murdari. Te-ai născut din ea, ai fost educat de ea și ești impregnat de influența ei; ai fost corupt și torturat de ea, dar, după ce te-ai trezit, te-ai răzvrătit împotriva ei și ești întru totul câștigat de Dumnezeu. Aceasta este gloria lui Dumnezeu și de aceea această etapă a lucrării are o mare însemnătate. Dumnezeu a făcut o lucrare atât de grandioasă, a rostit atât de multe cuvinte și, în cele din urmă, vă va câștiga în întregime – aceasta este o parte a lucrării de gestionare a lui Dumnezeu și sunteți „prada de război” în lupta dintre Dumnezeu și Satana. Cu cât înțelegeți mai mult adevărul și cu cât este mai bună viața voastră bisericească, cu atât mai mult este îngenuncheat marele balaur roșu. Toate acestea sunt chestiuni ale tărâmul spiritual – sunt bătălii din tărâmul spiritual și, când Dumnezeu va fi victorios, Satana va fi batjocorit și se va prăbuși. Această etapă a lucrării lui Dumnezeu are o importanță covârșitoare. Dumnezeu lucrează la o scară atât de măreață și mântuiește pe deplin acest grup de oameni astfel încât să poți să scapi de influența Satanei, să trăiești pe tărâmul sfânt, să trăiești în lumina lui Dumnezeu și să ai conducerea și îndrumarea luminii. Atunci viața ta va avea un sens. Ce mâncați și purtați este diferit pentru non-credincioși; voi vă bucurați de cuvintele lui Dumnezeu și trăiți o viață plină de sens – și de ce se bucură ei? Ei se bucură doar de „moștenirea lor strămoșească” și de „spiritul național”. Nu au nici cea mai mică urmă de umanitate! Hainele, cuvintele și acțiunile voastre sunt toate diferite de ale lor. În cele din urmă, voi veți scăpa pe deplin de murdărie, nu veți mai fi înrobiți de ispita Satanei și veți câștiga proviziile zilnice ale lui Dumnezeu. Ar trebui să fiți mereu prudenți. Deși trăiți într-un loc murdar, voi sunteți neîntinați de murdărie și puteți trăi alături de Dumnezeu, primind marea Sa protecție. Dumnezeu v-a ales dintre toți cei din acest ținut galben. Nu sunteți cei mai binecuvântați oameni? Tu ești o ființă creată – ar trebui, desigur, să-L slăvești pe Dumnezeu și să urmărești o viață plină de sens. Dacă nu-L slăvești pe Dumnezeu, ci trăiești în trupul tău murdar, atunci nu ești doar o bestie cu chip de om? Deoarece ești o ființă omenească, ar trebui să te sacrifici pentru Dumnezeu și să înduri toate suferințele! Ar trebui să accepți cu bucurie și cu încredere mica suferință la care ești supus astăzi și să trăiești o viață plină de sens, ca Iov și Petru. În această lume, omul poartă hainele diavolului, se hrănește cu mâncare de la diavol, lucrează și slujește la porunca diavolului, devenind cu totul călcat în picioare în mizeria lui. Dacă nu deslușești sensul vieții sau nu obții adevărata cale, atunci ce însemnătate are să trăiești astfel? Sunteți oameni care urmăriți calea cea dreaptă, aceia care își doresc o îmbunătățire. Sunteți oameni care vă ridicați în națiunea marelui balaur roșu, cei pe care Dumnezeu îi numește drepți. Nu este aceasta viața cea mai plină de sens?