de Shizai, China

Eu și soțul meu lucrăm în domeniul mobilei de birou. La început, făceam afaceri în mod foarte cinstit, făcând exact ce ne cereau clienții, fără să amestecăm nimic contrafăcut. Dar a trecut un an și, după toate taxele pe care a trebuit să le plătim, ne-a rămas doar cu ce să trăim. Proprietarii magazinului de alături lucrau în același domeniu, dar câștigau mult mai mult decât noi. Eram nedumerită: de ce nu puteam niciodată să câștigăm cât ei? Am vrut să privesc și să învăț, ca să văd cum își câștigau ei banii. Într-o zi, un client a intrat în magazinul lor și a comandat o canapea, un birou de recepție și o masă, dorind ca toate acestea să fie de calitate premium. L-am văzut pe proprietar promițându-i că totul va fi de cea mai bună calitate, dar imediat ce a plecat clientul, a luat produse de mâna a treia de la fabrica lor, le-a trecut drept produse de primă clasă și le-a trimis clientului. A făcut peste 10.000 de yuani cât ai zice pește. Văzându-i că folosesc o astfel de tactică, am fost foarte uimită. M-am gândit: „Deci așa procedează! Nu înseamnă că păcălesc clientul? Nu e un mod foarte cinstit de a face afaceri.” Dar apoi mi-am zis: „Lucrăm în același domeniu, dar ei câștigă mai bine și duc o viață mai bună, iar noi abia ne descurcăm. E o discrepanță mult prea mare.” M-am gândit că aș putea învăța câteva lucruri de la ei. Prin urmare, ca să câștig mai mulți bani, am început să-mi ignor conștiința și să vând lucruri așa cum făceau vecinii.

Odată, a venit un client să se aprovizioneze cu materiale de birou și a cerut ca totul să fie de bună calitate. L-am asigurat în repetate rânduri, spunându-i că va primi doar ce-i mai bun și că va avea garanție pe viață, astfel încât să se simtă confortabil să cumpere de la noi. După ce a plecat, am înlocuit ce alesese cu produse de mâna a treia care arătau exact ca produsele bune, deoarece costă mult mai puțin. M-am simțit foarte agitată când am livrat comanda. M-am gândit: „Dacă își dă seama și își cere banii înapoi, nu voi pierde doar bani. O să-mi spună în față că sunt o escroacă.” Gândul acesta m-a făcut să mă simt și mai agitată. Inima îmi bătea mai repede și nu puteam nici măcar să-l privesc în ochi. Am fost surprinsă când a verificat comanda și nu a observat nimic și am putut în final să mă relaxez puțin. Când factura a fost plătită, făcusem zeci de mii în plus și, chiar dacă mă încercau sentimente de vinovăție și știam că era necinstit și lipsit de etică, nu mă puteam abține să nu fiu mulțumită în secret deoarece câștigam atât de mulți bani așa repede. După ceva timp, minciunile și înșelătoriile mele constante chiar mi-au provocat câteva probleme. Uneori, când vindeam ceva contrafăcut, un client mă suna mai târziu pentru o reparație. Dar lucrurile acelea false nu aveau niciun serviciu post-vânzare, așa că trebuia să găsesc tot soiul de scuze pentru a le amâna. Uneori, cineva spunea furios: „Voi, oamenii de afaceri, nu vă asumați nicio răspundere după ce vindeți ceva. Nu sunteți deloc demni de încredere!” Nu-mi era ușor să aud un client spunând așa ceva, dar apoi îmi ziceam că toți ceilalți fac afaceri în felul acela, deci nu era oare perfect normal? Acel sentiment de vinovăție a dispărut treptat.

Au trecut câțiva ani și, deși câștigasem ceva bani și trăiam mai confortabil, nu simțeam nicio bucurie în inimă. În schimb, mă simțeam mereu pe marginea prăpastiei pentru că vândusem atâtea lucruri contrafăcute, temându-mă de ziua când un client ar afla că există o problemă de calitate și ar suna să-și ceară banii înapoi sau m-ar raporta. Asta m-ar costa o mulțime de bani. În plus, mi-ar afecta reputația și oamenii m-ar putea vorbi pe la spate. Sperând să evit asta, mă gândeam tot timpul cum să calmez lucrurile dacă aș primi vreodată un astfel de apel. Să trăiesc în acest fel era epuizant pentru mine. Deseori mă gândeam: „Dacă doar fac afaceri în mod cinstit și comand ce-mi cere clientul, fără să-i dau marfă de calitate inferioară, n-ar mai trebui să-mi fac griji în permanență. Dar sunt așa multe cheltuieli generale pentru afacerea și casa mea. Dacă fac afaceri cinstit, luând ce-mi clienții, n-aș câștiga mulți bani. Nu se spune «hoțul neprins, negustor cinstit»? Nu așa stau lucrurile în zilele noastre? Nu pot câștiga suficient fără înșelăciune, așa că o să mă concentrez doar asupra banilor.” Și astfel, deși îmi simțeam uneori conștiința încărcată, am continuat să folosesc tactici necinstite de afaceri ca să câștig mai mult.

În 2004, cumnata mea mi-a împărtășit lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Citind cuvintele lui Dumnezeu, am devenit convinsă că era lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și am început să trăiesc viața bisericească. Într-o zi, am citit aceasta în cuvintele lui Dumnezeu: „Împărăția Mea are nevoie de cei care sunt sinceri, de cei care nu sunt ipocriți sau amăgitori. Nu sunt oamenii sinceri și onești nepopulari în lume? Eu sunt chiar opusul. Este acceptabil ca oamenii onești să vină la Mine; tipul acesta de persoană Mă încântă și, în plus, am nevoie de tipul acesta de persoană. Chiar aceasta este dreptatea Mea” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 33). „S-ar cuveni să știți că lui Dumnezeu Îi place omul cinstit. În esență, Dumnezeu este onest și, astfel, puteți avea mereu încredere în cuvintele Sale; în plus, acțiunile Lui sunt fără cusur și mai presus de orice îndoială, și de aceea lui Dumnezeu Îi plac cei care sunt absolut cinstiți cu El” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trei avertismente”). Citind aceasta, am aflat că lui Dumnezeu Îi plac oamenii cinstiți și că ne cere să fim cinstiți și integri în cuvintele și faptele noastre. Nu ar trebui să-L amăgim sau să-L înșelăm pe Dumnezeu sau pe om. Mi-am zis: „Să fii cinstit e un lucru bun și e un mod liniștit și relaxant de a trăi. Dar în această societate obsedată de bani, oamenii cinstiți par doar niște idioți pentru ceilalți. Mai ales pentru cei dintre noi care suntem afaceriști, păcălirea clienților e un secret știut de toți. Dacă sunt pe deplin cinstită, nu voi câștiga deloc bani, iar apoi nu-mi voi putea câștiga existența. Cineva ar putea chiar să mă considere o proastă și să mă înșele. Dar Dumnezeu ne cere să fim oameni cinstiți, deci ce ar trebui să fac?” M-am gândit la un compromis. Voi vorbi și mă voi purta pe deplin cinstit în biserică, cu frații și surorile. N-ar fi nevoie să fiu cu ochii în patru și nimeni n-ar râde de mine. Dar nu puteam fi o persoană cinstită la serviciu. Așa că am început să pun asta în practică.

Într-o zi, a venit un client și a comandat 120 de birouri și mese. Toate modelele expuse pe care le-a ales erau de calitate bună și nu miroseau a formaldehidă. Mă gândeam: „Voi schimba ce a comandat cu produsele unei alte fabrici, care arată exact la fel ca produsele pe care le dorea, deși calitatea e inferioară și chiar miros a formaldehidă. O să câștig atunci 1.200 de yuani în plus.” Mi-am zis să-i vând mobilă de calitate inferioară. Dar apoi m-am gândit la faptul că formaldehida e toxică și nu m-am simțit în largul meu. Cu toate astea, știam că toate celelalte magazine fac afaceri în modul acesta. Dacă nu l-aș păcăli eu, ar merge pur și simplu în altă parte și ar fi păcălit acolo. Mi-am spus că aș putea la fel de bine să câștig eu acei bani. Așadar, cu conștiința împăcată, am dat comandă de produse contrafăcute. Când am făcut livrarea, câteva zile mai târziu, clientul era suspicios în privința calității și a mirosului. M-a întrebat: „Nu e periculoasă substanța asta? Cum poți să faci afaceri așa? Nu mai vreau lucrurile astea!” Am vrut să negociez cu el și să-i ofer un preț mai bun, cu condiția să păstreze totul. Dar nici măcar nu m-a lăsat să vorbesc, zicând în schimb foarte ferm și decis că vrea să returneze totul. Nu aveam altă opțiune decât să iau înapoi toate cele 120 de birouri și scaune. Mă simțeam groaznic odată ajunsă acasă. Mă gândeam că e o muncă grea să faci lucrurile în mod necinstit și consumă multe resurse. Nu era vorba doar de bani; reputația și demnitatea îmi fuseseră știrbite. Culegeam ce am semănat. Dacă aș face lucrurile așa cum cerea Dumnezeu și n-aș vinde produse contrafăcute, deși n-aș câștiga la fel de mulți bani, nimeni nu s-ar supăra pe mine și nu m-aș epuiza sau simți pe muchie de cuțit. Comportându-mă necinstit îmi făceam rău și mie, dar și altora! Am venit înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, spunând: „O, Dumnezeule! Ne ceri să fim oameni cinstiți, dar eu tot sunt necinstită în afacerea mea. Ce s-a întâmplat azi a fost disciplina Ta și mi-a ajuns amărăciunea de a trăi astfel. Nu mai vreau să înșel oamenii. Vreau să mă călăuzești să fiu onestă. Sunt gata să mă străduiesc să-Ți satisfac cerințele.”

Într-o zi, în timpul rugăciunilor mele, am citit asta în cuvintele lui Dumnezeu: „Eu sunt Dumnezeul care cercetează tainele inimii omului. Nu te purta într-un fel în fața unora și într-un alt fel pe la spatele lor; Eu văd clar tot ceea ce faci și, cu toate că pe alții îi poți păcăli, pe Mine nu Mă poți păcăli. Eu văd totul clar. Nu ai cum să ascunzi nimic; totul se află în mâinile Mele” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 44). „Crezi că nu vei păți nimic după ce i-ai luat cuiva bani prin înșelăciune? Crezi că, după ce ai luat banii aceia printr-un șiretlic, nu vei înfrunta nicio consecință? Așa ceva ar fi imposibil; chiar vor exista consecințe! Indiferent de cine sunt sau dacă ei cred sau nu că există un Dumnezeu, toți indivizii trebuie să-și asume responsabilitatea pentru comportamentul lor și să suporte consecințele acțiunilor lor” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul (X)”). „Faptul că Dumnezeu cere oamenilor să fie cinstiți dovedește că El îi detestă cu adevărat pe cei care sunt înșelători și că Lui nu-i plac oamenii înșelători. Faptul că lui Dumnezeu nu-I plac oamenii înșelători înseamnă că Lui nu Îi plac acțiunile, firea și motivațiile lor; adică, Lui nu-I place cum fac ei lucrurile. Prin urmare, dacă vrem să-I facem pe plac lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să ne schimbăm acțiunile și felul în care existăm. Înainte, ne bazam pe minciuni și prefăcătorie pentru a trăi printre oameni, folosindu-le drept capitalul nostru și drept baza existențială, viața și fundamentul după care ne comportam. Asta era ceva ce Dumnezeu disprețuia” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”).

Am putut simți din cuvintele lui Dumnezeu că firea Lui e dreaptă, sfântă și nu tolerează nicio jignire. El ne cercetează fiecare cuvânt și faptă și, în cele din urmă, primim cu toții ce merităm, potrivim faptelor noastre. Puteam înșela ca să câștig mai mulți bani ceva timp, dar urma să culeg roadele amare mai târziu. Urma să ajung în iad și să fiu pedepsită după moarte. Asta e o lege cerească. Am văzut cât de nesăbuită fusesem. M-am gândit că aș putea să fiu onestă cu frații și surorile, dar necinstită în afacerea mea, ca să intru în grațiile lui Dumnezeu și să fiu binecuvântată mai târziu, fără să-mi afecteze interesele între timp. Puteam să-i păcălesc pe oameni cu micile mele trucuri, dar nu pe Dumnezeu. Am plătit destul de mulți bani pentru acele birouri și scaune. Asta era disciplina lui Dumnezeu, dar El mă și avertiza și mă mântuia. În caz contrar, aș fi continuat să-mi fac pe plac și să fiu necinstită și cu siguranță mi-aș fi primit pedeapsa în cele din urmă. Acest gând m-a făcut să-mi fie puțin teamă și am început să reflectez asupra mea. Gândidu-mă înapoi la anii mei în afaceri, îmi ignorasem conștiința ca să câștig mai mult, schimbând produsele de calitate bună comandate de clienți cu unele inferioare. Mințisem, înșelasem și continuasem să prezint bunuri de calitate slabă drept fiind de calitate mai bună. Chiar și după ce am dobândit credința, știind prea bine că Dumnezeu ne cere să fim cinstiți, să nu păcălim oamenii sau pe Dumnezeu, tot am înșelat și am mințit clienții ca să scot un ban, câștigând bani necinstiți. Nu mă dădeam în lături de la nimic de dragul banilor. Conduceam o afacere dubioasă, înșelând oameni, fiind coruptă de Satana și lipsită de conștiință sau rațiune. Eram vicleană, egoistă și demnă de dispreț, trăind ca un demon fără nicio asemănare umană. Era întocmai așa cum a spus Domnul Isus: „Voi sunteţi de la tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui vostru! El de la început a fost ucigaş şi n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbeşte din ale lui, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii!” (Ioan 8:44). „Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» şi «Nu» să fie «Nu». Ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău” (Matei 5:37). Doar diavolul minte și înșală întruna și asta făceam eu. Nu aveam oare asemănarea diavolului? Unde era asemănarea mea umană? Gândind asta, m-am simțit foarte dezgustată de mine însămi. Nu mai vreau să mint pentru propriul meu interes. Mai târziu, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Fii o persoană onestă; roagă-te pentru a te elibera de viclenia din inima ta. Purifică-te prin rugăciune de fiecare dată, fii mișcat de Duhul lui Dumnezeu prin rugăciune, și firea ta se va schimba treptat” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre practica rugăciunii”). „Sinceritatea înseamnă să vă dăruiți inima lui Dumnezeu, să fiți sinceri cu El în privința tuturor lucrurilor, să fiți deschiși cu El în toate lucrurile, să nu ascundeți niciodată faptele, să nu încercați să-i înșelați pe cei superiori și pe cei inferiori vouă și niciodată să nu faceți lucruri doar ca să intrați în grațiile lui Dumnezeu. Pe scurt, să fiți cinstiți înseamnă să fiți puri în acțiunile și cuvintele voastre și să nu înșelați nici pe Dumnezeu, nici pe om” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trei avertismente”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat o cale de a practica. Știam că trebuie să mă bazez pe Dumnezeu în efortul meu de a deveni o persoană onestă și să mă rog Lui în legătură cu dificultățile mele de a mă elibera de firea mea coruptă. În plus, trebuia să mă rog când ceva din afacere avea legătură cu banii sau cu interesele mele, să accept cercetarea lui Dumnezeu și să fiu o persoană integră. Trebuia să spun lucrurilor pe nume și să caut adevărul din fapte în cuvânt și comportament. M-am rugat atunci când am realizat toate acestea, gata să accept cercetarea lui Dumnezeu și să-I pun cuvintele în practică.

La scurt timp după, a venit un client să comande niște dulapuri metalice. A cerut dulapuri de calitate peste medie, cu o construcție solidă. La acel moment, m-am gândit: „Dacă dau comanda exact așa cum dorește, n-o să câștig mulți bani după cheltuielile generale și alte costuri. Dacă îi găsesc ceva puțin mai șubred și el nu observă, aș putea scoate 10.000 de yuani sau mai mult din afacerea asta. Ce-ar fi să comand pur și simplu ceva mai puțin solid?” Pe când o întorceam pe toate părțile în mintea mea, mi-am amintit de consecințele tuturor dăților când înșelasem oameni. Nu doar că nu câștigasem nimic, dar pierdusem și bani și mă simțisem groaznic. M-am gândit și că oamenii cinstiți Îi aduc bucurie lui Dumnezeu și sunt binecuvântați de El și că El ne cere să spunem adevărul absolut. Nu puteam să-mi ignor conștiința și să fac ceva necinstit doar pentru bani. Am realizat că, prin această nouă provocare, Dumnezeu mă testa să vadă dacă pot practica în acord cu decizia pe care o luasem în fața Lui. M-am rugat lui Dumnezeu, rugându-L să mă protejeze de ispită și să-mi dea puterea de a practica adevărul, de a mă lepăda de mine și de a fi o persoană onestă, care Îl desfată pe Dumnezeu. M-am simțit mai puternică după rugăciunea mea. I-am comandat dulapurile metalice exact așa cum ceruse și, chiar dacă n-am câștigat la fel de mult, am simțit un adevărat sentiment de liniște în inima mea. Am simțit și cât de minunat e să practici cinstea în acord cu cuvintele lui Dumnezeu. Nu era stresant și nu-mi făceam griji pentru ce s-ar putea întâmpla.

Am citit mai târziu aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Născut pe un pământ atât de murdar, omul a fost grav influențat de societate, a fost influențat de etici feudale și educat la «instituții de învățământ superior». Gândirea înapoiată, moralitatea coruptă, perspectiva plină de răutate asupra vieții, filosofia josnică de viață, existența aceasta fără nicio valoare, stilul de viață și obiceiurile depravate – toate aceste lucruri au pătruns adânc în inima omului și i-au subminat și atacat grav conștiința. Drept rezultat, omul este și mai departe de Dumnezeu și I se împotrivește Lui mai mult ca niciodată. […] Chiar și atunci când aud adevărul, cei care trăiesc în întuneric nu se gândesc la cum să îl pună în practică, nici nu sunt înclinați să Îl caute pe Dumnezeu, chiar dacă I-au văzut arătarea. Cum ar putea o omenire atât de depravată să aibă vreo șansă la mântuire? Cum ar putea o omenire atât de decăzută să trăiască în lumină?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „A avea o fire neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu”). „Înainte ca oamenii să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu şi să dobândească adevărul, natura Satanei este cea care preia controlul în ei şi îi domină. Ce lucruri specifice sunt în acea natură? De exemplu, de ce eşti egoist? De ce trebuie să îţi protejezi propria poziție? De ce ai emoții atât de puternice? De ce te bucuri de acele lucruri nedrepte? De ce îți plac cele rele? Care este baza preferinței tale pentru aceste lucruri? De unde vin aceste lucruri? De ce ești așa de fericit să le accepți? De pe acum, ați ajuns cu toții să înțelegeți că motivul principal din spatele acestor lucruri este că otrava Satanei e înăuntrul vostru. Iar în legătură cu ce este otrava Satanei, aceasta poate fi pe deplin exprimată în cuvinte. De exemplu, dacă întrebi: «Cum ar trebui să trăiască oamenii? Pentru ce ar trebui să trăiască ei?», oamenii vor răspunde: «Fiecare pentru sine, iar pentru ceilalți, diavolul». Această singură frază exprimă sursa problemei. Filosofia Satanei a devenit viața oamenilor. Indiferent ce urmăresc oamenii, o fac pentru ei înșiși – și, astfel, trăiesc doar pentru ei înșiși. «Fiecare pentru sine, iar pentru ceilalți, diavolul» – aceasta este viața și filosofia omului și reprezintă, de asemenea, natura umană. Aceste cuvinte ale Satanei sunt tocmai otrava Satanei, iar, când oamenii o interiorizează, ea devine natura lor. Natura Satanei este demascată prin aceste cuvinte; ele îl reprezintă în totalitate. Această otravă devine viața omului și fundamentul existenței sale; umanitatea coruptă a fost, în mod constant, stăpânită de această otravă timp de mii de ani” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să mergi pe calea lui Petru”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au ajutat să-mi dau seama de ce nu mă puteam opri din mințit și înșelat. Pentru că eram atât de profund coruptă de Satana. Satana se folosește de societatea și de educația noastră formală ca să ne îndoctrineze cu legi satanice precum „Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate”, „Banii nu sunt totul, dar fără ei nu poți face nimic”, „Banii fac lumea să se învârtă” și „Banii sunt pe primul loc”. Mai există și „hoțul neprins, negustor cinstit”. Acestea mi-au intrat pe sub piele și au devenit natura mea. Așa că am ajuns să idolatrizez banii și, pas cu pas, am abandonat și cele mai elementare standarde de dragul profitului. Am devenit tot mai rea, mai lacomă și mai materialistă. Eram atât de egoistă și de vicleană. Când făceam afaceri, înlocuiam cu produse inferioare și făceam rău fără să recunosc asta. Puneam banii și interesele mele personale deasupra tuturor celorlalte lucruri, chiar compromițându-mi propria conștiință și integritate. Pierdusem complet umanitatea corectă. Câștigasem mulți bani în felul acela, dar nu mă simțeam deloc fericită. În schimb, mă simțeam mereu epuizată și la capătul răbdării. Era un mod dureros de a trăi. Apoi mi-am dat seama, în final, că totul era din cauză că Satana mă corupsese, că trăisem după legile Satanei de supraviețuire. Am realizat și de ce este lumea atât de întunecată și de rea în zilele noastre. Pentru că toată lumea trăiește după otrăvurile Satanei precum „Omul face orice ca să se îmbogățească” și „Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate”. Așa că oamenii idolatrizează banii, faima și statutul, râvnesc după plăceri rele, devenind tot mai egoiști, lacomi și răi. Oamenii se luptă între ei pentru bani și câștig, făcându-și rău și înșelându-se reciproc, fără a se da în lături de la nimic. Nici măcar rudele și prietenii nu sunt o excepție. Nimănui nu-i mai pasă de conștiință sau integritate și cu greu mai par ființe omenești. Societatea noastră, controlată atât de strâns de Satana, e ca un cazan de vopsea, o mașină de tocat carne. Fără credință în Dumnezeu, nu avem cum să cunoaștem adevărul despre felul în care Satana corupe omenirea sau să scăpăm de influența lui întunecată. Doar devenim tot mai corupți și depravați și suntem, în cele din urmă, devorați de Satana. Asta e consecința coruperii și vătămării noastre de către Satana. Înțelegând asta, am mulțumit din suflet pentru protecția și mântuirea lui Dumnezeu. Fără îndrumarea, susținerea și judecata cuvintelor lui Dumnezeu Atotputernic, n-aș fi cunoscut importanța de a fi o persoană cinstită. Și n-aș fi înțeles nici esența și consecințele de a minți în permanență. Aș fi continuat să trăiesc sub controlul Satanei, înșelând mereu, abia trăind ca o ființă umană. Oricât de mulți bani aș fi câștigat, tot aș fi sfârșit prin a fi pedepsită în iad. De atunci înainte, am practicat un comportament sincer și onest în afacerea mea. Uneori eram cu adevărat tentată de bani și încă mă gândeam să-i păcălesc și să-i înșel pe oameni, dar știam că Dumnezeu urăște asta și nici oamenilor nu le place. Mă rugam lui Dumnezeu să mă lepăd de motivele mele greșite și să practic felul de a fi al unei persoane corecte. Spre surpriza mea, când am făcut asta, n-am câștigat mai puțin. Afacerea mea a înflorit și am avut tot mai mulți clienți. Am câștigat respectul oamenilor și unii clienți fideli aveau încredere în mine, așa că nici măcar nu mai veneau să se uite la lucruri, ci doar comandau prin telefon. Am simțit tot mai mult cât de relaxat, liber și sigur te simți atunci când ești cinstit și practici cuvintele lui Dumnezeu.

Odată, a venit un client și a comandat 500 de dulapuri metalice, cerând ca materialele să aibă o grosime de 0,7 mm. Nu am ezitat deloc, ci am dat comanda exact așa cum ceruse. În mod surprinzător, când a fost livrată marfa, a scos un șubler mic ca să verifice grosimea, dar am fost perfect calmă, fără griji sau teamă. După ce a măsurat, a spus: „Chiar ești demnă de încredere. Mulți oameni vor doar să câștige bani și nu sunt de încredere. Nu mai sunt destui oameni ca tine. Voi comanda mai mult de la tine în viitor.” Auzindu-l spunând asta, am simțit și mai profund cât de minunat e să fii cinstit, potrivit cuvintelor lui Dumnezeu. E întocmai așa cum spun cuvintele lui Dumnezeu: „Direcția viitoare va fi următoarea: cei care dobândesc cuvântările din gura lui Dumnezeu vor avea o cale pe care să umble pe pământ și, fie ei oameni de afaceri sau oameni de știință, educatori sau industriași, celor care sunt fără cuvintele lui Dumnezeu le va fi foarte greu să facă până și cel mai mic pas și vor fi forțați să caute adevărata cale. Asta se înțelege prin fraza «Cu adevărul, vei străbate întreaga lume; fără adevăr, nu vei ajunge nicăieri»” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Împărăția Milenară a sosit”). Slavă lui Dumnezeu pentru mântuirea Sa!