de Xinyi, China

În martie 2023, îndeplineam datoria de conducătoare districtuală. Pentru că aveam multe responsabilități, deseori trebuia să mă trezesc devreme și să mă grăbesc să plec și uneori, nu ajungeam acasă până la lăsarea nopții. După ce ajungeam acasă, trebuia să mă mai ocup și de unele scrisori, iar lucrarea părea să nu aibă sfârșit. Uneori, mai dezvăluiam câte o fire coruptă în timp ce îmi îndeplineam îndatoririle și mi-aș fi dorit să mănânc și să beau cuvintele lui Dumnezeu pentru a o îndrepta, dar mereu simțeam că devoționalele ar lua prea mult timp. După ce m-am ținut astfel ocupată o perioadă de timp, am simțit că nu făcusem vreun progres prea mare către pătrunderea în viață, iar inima mea se simțea mereu goală. Pentru că mă concentram doar pe muncă fără să acord atenție pătrunderii în viață, treptat, spiritul meu a devenit indiferent; nu știam cum să caut adevărul atunci când întâmpinam probleme și nu puteam să împărtășesc nicio înțelegere în timpul adunărilor. Știam că relația mea cu Dumnezeu nu era normală, așa că mă simțeam un pic speriată și simțeam că sunt într-o criză. Dacă nu schimbam ceva în viața-fire a mea, atunci, indiferent cât de mult părea că alerg sau că sufăr, tot nu aș primi aprobarea lui Dumnezeu. Așa că nu am mai vrut să-mi fac îndatoririle de conducătoare, gândindu-mă că această datorie era prea aglomerată și că nu mai aveam timp să urmăresc adevărul ca să îmi îndrept firea coruptă. În acea perioadă, deși nu am renunțat la îndatoririle mele, mi-am pierdut motivația și nu am mai avut un simț al poverii prea puternic pentru îndatoririle mele. Mai târziu, am observat că frații și surorile care făceau îndatoriri bazate pe texte citeau deseori cuvintele lui Dumnezeu și mărturii bazate pe experiențe scrise de alți frați și surori. M-am gândit că ar fi chiar bine să faci îndatoriri bazate pe texte și că ai mai multe de câștigat din această datorie decât din altele, așa că am sperat să fac și eu îndatoriri bazate pe texte pe viitor, pentru că m-ar ajuta cu pătrunderea mea în viață și mi-ar crește speranța la mântuire.

Într-o zi din noiembrie, conducătorii superiori mi-au zis că era nevoie urgentă de personal pentru lucrarea bazată pe texte. Pentru că avusesem unele rezultate în supravegherea lucrării bazate pe texte, voiau să îmi aloce acea datorie. La primirea acestei vești, am fost foarte fericită, crezând că, dacă fac această datorie, sigur mă va ajuta cu pătrunderea în viață. Am simțit că trebuie să profit de această oportunitate. Dar, spre surprinderea mea, doar după ce am început propriu-zis să colaborez mi-am dat seama că, pe lângă trierea articolelor, trebuia să și cultiv oameni, dar și să rezolv probleme legate de pătrunderea în viață a fraților și surorilor, și am descoperit că volumul de muncă al acestei datorii nu era mai redus decât acela al unui conducător. Mai mult decât atât, din moment ce de-abia începusem să mă instruiesc și nu eram obișnuită cu principiile sau cu lucrarea, aveam mereu nenumărate sarcini de îndeplinit. Deoarece prioritatea mea era să fac lucrarea bine, simțeam că devoționalele de dimineață sunt o pierdere de timp, iar serile trebuia, de asemenea, să lucrez ore suplimentare pentru a tria articole, așa că m-am blocat într-un ciclu de lucru zilnic și nu m-am mai concentrat pe examinarea firilor corupte pe care le dezvăluiam. Uneori, când îmi dădeam seama că starea mea era proastă, voiam să mănânc și să beau cuvintele lui Dumnezeu pentru a o putea îndrepta, dar de câte ori mă gândeam la câtă muncă îmi rămânea de făcut, amânam subiectul pătrunderii în viață. Inițial, crezusem că să fac datoria bazată pe texte mă va ajuta cu pătrunderea mea în viață, dar acum nu mai găseam timp nici măcar pentru devoționale. Dacă continuam să mă mențin atât de ocupată în fiecare zi, cum voi mai găsi timp să caut adevărul și să îmi rezolv problemele? Fără o schimbare în viața-fire a mea, cum voi putea fi mântuită? Cu cât mă gândeam mai mult la acest lucru, cu atât mă întristam mai tare și chiar regretam că preluasem această datorie. Mai ales când am văzut că unele mărturii bazate pe experiențe ale fraților și surorilor au fost transformate în videoclipuri și publicate online, am simțit o neliniște profundă, pentru că eu crezusem în Dumnezeu timp de mai mulți ani fără să scriu nici măcar o mărturie bazată pe experiență și nici nu îndreptasem niciun aspect al firii mele corupte. Ce sens avea să fiu ocupată în fiecare zi? Nu puteam decât să mă plâng, considerând că îmi fusese alocată o îndatorire nepotrivită de către conducători și că acest lucru mă împiedica să urmăresc adevărul și să am o șansă la mântuire. Știam că este greșit să cred acest lucru, așa că m-am rugat lui Dumnezeu în inima mea: „Dumnezeule, mereu simt că sunt prea ocupată cu îndatoririle mele ca să urmăresc adevărul. Știu că este greșit să cred acest lucru, dar încă nu am prea multă înțelegere despre mine. Te rog, luminează-mă, călăuzește-mă și ajută-mă să-mi înțeleg problemele.”

În timpul unei adunări, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Unii oamenii spun mereu că sunt atât de ocupați cu îndatoririle lor, încât nu au timp să urmărească adevărul. Acest lucru nu este valabil. În cazul unei persoane care urmărește adevărul, orice lucrare ar face, imediat ce va sesiza o problemă, va căuta adevărul pentru a o rezolva și va ajunge să înțeleagă și să dobândească adevărul. Aceasta este o certitudine. Sunt mulți care cred că adevărul poate fi înțeles doar dacă se întrunesc zilnic. Nimic nu ar putea fi mai greșit. Adevărul nu e un lucru care poate fi înțeles doar întrunindu-se sau ascultând predici; au nevoie și să practice și să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu și au nevoie și de acel proces de descoperire și rezolvare a problemelor. Ceea ce este crucial e că trebuie să învețe să caute adevărul. Cei care nu iubesc adevărul nu îl caută, indiferent de problemele care se abat asupra lor; iubitorii de adevăr îl caută, oricât de ocupați sunt cu îndatoririle lor. Așadar, putem spune cu certitudine că acei oameni care se plâng mereu că sunt atât ocupați cu îndatoririle lor, încât nu au timp de adunări, trebuind, în consecință, să-și amâne urmărirea adevărului, nu sunt iubitori ai adevărului. Sunt oameni cu o pricepere absurdă, care nu au înțelegere spirituală. […] Dacă cineva urmărește adevărul nu este o chestiune legată de cât de ocupat este cu datoria lui sau de cât de mult timp are; depinde de măsura în care iubește adevărul în inima sa. Adevărul e că toată lumea are timp din abundență; diferența este modul în care îl petrece fiecare persoană. Este posibil ca oricine spune că nu are timp de urmărit adevărul să își petreacă timpul cu desfătări trupești sau să fie ocupat cu treburi externe. Nu își petrece acel timp căutând adevărul pentru a rezolva probleme. Așa sunt oamenii neglijenți cu ceea ce urmăresc. Acest lucru întârzie marea chestiune a intrării lor în viață” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (3)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că senzația permanentă că sunt prea ocupată cu îndatoririle mele pentru a mă concentra pe pătrunderea în viață provenea din problema fundamentală că nu iubeam adevărul. Când eram conducătoare, aveam multe de făcut și simțeam că nu am timp să citesc cuvintele lui Dumnezeu pentru a-mi îndrepta firea coruptă, așa că voiam să fac o datorie care implica o singură atribuție. Dar după ce m-am mutat la datoria bazată pe texte, încă simțeam că sunt prea ocupată cu această datorie și că acest lucru îmi afecta pătrunderea în viață și îmi împiedica șansa la mântuire. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am conștientizat că scuzele mele erau complet nevalabile. Cei care iubesc și urmăresc adevărul pot căuta adevărul și reflecta asupra lor în orice situație și pot trage învățăminte din acestea. Dar cei care nu iubesc adevărul nu se concentrează pe căutarea adevărului în orice situație și găsesc mereu tot felul de scuze pentru a nu urmări adevărul. M-am gândit la mulți frați și surori care sunt conducători și supraveghetori. Și ei sunt ocupați cu lucrarea zi de zi, cu toate acestea, încă au timp pentru a căuta adevărul și pentru a se concentra pe pătrunderea în viață. Exact ca atunci când o conducătoare a venit la echipa noastră ca să ne monitorizeze lucrarea. Am văzut că era responsabilă pentru lucrarea noastră și, concomitent, gestiona și alte sarcini, iar ea era mult mai ocupată decât mine în fiecare zi și totuși, reușea să găsească timp pentru devoționale și pentru contemplarea cuvintelor lui Dumnezeu. În plus, când ne-a povestit despre experiențele pe care le-a câștigat după ce a fost emondată, a fost benefic și pentru noi. Am înțeles că alții pot căuta adevărul și pot desprinde lecții în situațiile pe care le întâmpină, conducând la progres în viață. Mi-am mai amintit și de unele persoane pe care le întâlnisem înainte, care făceau îndatoriri cu o singură atribuție, care se mulțumeau doar să termine ce aveau de făcut în fiecare zi și apoi petreceau restul timpului făcând lucruri omenești. Era clar că aveau suficient timp pentru a cugeta la cuvintele lui Dumnezeu și pentru a căuta adevărul, totuși nu aveau un simț al poverii pentru pătrunderea lor în viață și nu acordau atenție atunci când alții le reaminteau, ci chiar se împotriveau. Văzând lucrurile astfel, am înțeles că convingerea mea că a fi ocupat cu îndatoririle înseamnă să nu mai ai timp pentru a urmări adevărul era fundamental nepotrivită cu adevărul și complet absurdă. La fel ca acum, când făceam îndatoriri bazate pe texte și triam mărturii bazate pe experiențe, fiecare articol pe care îl revizuiam implica adevărul; și totuși, de ce încă simțeam că nu aveam timp pentru a mă concentra pe pătrunderea în viață? Motivul de bază era că eu nu iubeam adevărul, cu toate acestea, chiar i-am învinovățit pe conducători că mi-au alocat o datorie nepotrivită, ceea ce era pur și simplu ilogic și irațional. Eram expusă de Dumnezeu ca o persoană care are cu adevărat o înțelegere absurdă și o lipsă a înțelegerii spirituale!

Mai târziu, am citit unele cuvinte ale lui Dumnezeu și am înțeles cum să obținem pătrunderea în viață în timp ce ne îndeplinim îndatoririle. Dumnezeu Atotputernic spune: „Oricât de ocupați sunt cu îndatoririle lor, oamenii care urmăresc adevărul tot pot să caute adevărul pentru a rezolva problemele care se abat asupra lor, să ceară părtășie despre lucrurile care nu le sunt clare din predicile pe care le-au auzit și să-și liniștească inimile pentru a reflecta asupra modului în care au evoluat, apoi să se gândească la cuvintele lui Dumnezeu și să se uite la înregistrări cu mărturii despre experiențe. Ei câștigă lucruri din asta. Indiferent cât sunt de ocupați cu îndatoririle lor, asta nu le îngreunează deloc intrarea în viață, nici nu o întârzie. Pentru oamenii care iubesc adevărul este firesc să practice în acest fel. Oamenii care nu iubesc adevărul nu îl caută și nu sunt dispuși să se liniștească înaintea lui Dumnezeu, pentru a reflecta asupra lor înșiși și a se cunoaște, indiferent dacă sunt ocupați cu datoria lor și indiferent de problemele care se abat asupra lor. Așadar, chiar dacă sunt ocupați sau relaxați în datoria lor, ei nu urmăresc adevărul. Realitatea este că dacă cineva simte în inimă să urmărească adevărul și dacă tânjește după el și poartă povara intrării în viață și a schimbării firii, atunci se va apropia mai mult de Dumnezeu în inima sa și se va ruga Lui, oricât de ocupat este cu datoria lui. Cu siguranță va obține o parte din luminarea și strălucirea Duhului Sfânt, iar viața sa va progresa fără încetare. Dacă cineva nu iubește adevărul și nu poartă nicio povară a intrării în viață sau a schimbării firii, sau dacă nu este interesat de aceste lucruri, atunci nu poate câștiga nimic. A reflecta asupra propriilor manifestări de corupție este un lucru care trebuie făcut oriunde și oricând. De exemplu, dacă cineva a manifestat corupție în timp ce-și îndeplinea datoria, atunci, în inima lui, trebuie să se roage lui Dumnezeu, să reflecteze asupra lui însuși și să-și cunoască firea coruptă și să caute adevărul pentru a o înlătura. Aceasta este o chestiune care ține de inimă; nu are nicio legătură cu sarcina de care trebuie să se ocupe imediat. Este ușor de făcut? Acest lucru depinde de măsura în care ești o persoană care urmărește adevărul. Oamenii care nu iubesc adevărul nu sunt interesați de chestiuni legate de creșterea în viață. Ei nu se gândesc la astfel de lucruri. Doar oamenii care urmăresc adevărul sunt dispuși să se dedice creșterii în viață; doar ei cugetă frecvent la problemele care există cu adevărat și la modul în care să caute adevărul ca să rezolve acele probleme. De fapt, procesul rezolvării problemelor și cel al urmăririi adevărului sunt același lucru. Dacă cineva se concentrează în mod constant asupra căutării adevărului pentru a rezolva probleme în timp ce-și îndeplinește datoria și dacă a rezolvat destul de multe de-a lungul câtorva ani de practică asemănătoare, atunci îndeplinirea datoriei de către el este cu siguranță la înălțimea standardului. Astfel de oameni au mult mai puține manifestări de corupție și au dobândit multă experiență adevărată prin îndeplinirea îndatoririlor lor. Prin urmare, ei sunt capabili să mărturisească pentru Dumnezeu. Cum trec acești oameni prin experiența care a început când au preluat prima dată o datorie, până când au fost capabili să mărturisească pentru Dumnezeu? Fac acest lucru bazându-se pe căutarea adevărului pentru rezolvarea problemelor. De aceea, oricât de ocupați sunt cu îndatoririle lor oamenii care urmăresc adevărul, ei îl vor căuta pentru a rezolva probleme și a reuși să-și îndeplinească îndatoririle în conformitate cu principiile și vor fi capabili să practice adevărul și să se supună lui Dumnezeu. Acesta este procesul de intrare în viață și este, de asemenea, procesul de pătrundere în adevărul-realitate” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (3)”]. În trecut, am crezut mereu că devoționalele oferă suficient timp pentru a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu și pentru a reflecta asupra problemelor mele și a le înțelege și că aceasta era calea de a mă concentra pe pătrunderea în viață. Așa că, ori de câte ori eram ocupată cu îndatoririle mele, mă concentram doar pe lucrare, lăsând laoparte subiectul pătrunderii în viață. Mi-am separat pătrunderea în viață și îndatoririle. Adevărul este că devoționalele nu ar trebui să fie înlănțuite de reglementări, iar cei care au un simț al poverii pentru pătrunderea lor în viață și iubesc adevărul pot desprinde lecții indiferent cât de ocupați sunt. La fel ca atunci când o persoană face o datorie de conducători și de lucrători, sunt mulți oameni, multe situații și lucruri pe care le întâlnește în fiecare zi. Uneori, frații și surorile trec prin greutăți sau firile lor corupte le influențează îndatoririle. În acest caz, conducătorii și lucrătorii trebuie să reflecteze asupra stărilor acestora și să caute cuvintele lui Dumnezeu pentru a-i ajuta să le îndrepte. Uneori, când observă că frații și surorile își dezvăluie firile lor grav corupte, perturbând și tulburând lucrarea bisericii, trebuie să îi expună și să îi emondeze. Atunci când se fac îndatoriri bazate pe texte, fiecare articol triat implică un anumit aspect al adevărului care poate să îndrepte un aspect al firii corupte, iar dacă sunt lucruri pe care o persoană nu le înțelege în totalitate, trebuie să caute activ adevărul, pentru a putea tria articolele potrivite, conform principiilor. Toate aceste lucruri au legătură cu pătrunderea în viață. Mai mult decât atât, când interacționam cu surorile cu care colaboram, pentru că îmi lipsea înțelegerea principiilor, iar eficiența în îndeplinirea îndatoririlor mele era scăzută, mi-am dat seama că eram preocupată de faimă și de reputație, că mă comparam cu surorile mele și că trebuia să caut urgent adevărul pentru a-mi îndrepta firea coruptă, pentru a-mi putea dedica de îndată timpul și atenția îndatoririlor mele. Pe lângă acest lucru, este foarte important și să profităm de momentele libere pentru a ne liniști în fața lui Dumnezeu și a contempla cuvintele Sale; spre exemplu, chiar și timpul petrecut spălându-ne, mâncând sau discutând poate fi utilizat pentru a cugeta la cuvintele lui Dumnezeu sau pentru a reflecta la corupțiile dezvăluite de-a lungul unei zile. Sunt atât de multe domenii în îndatoririle unei persoane în care trebuie să caute adevărul și să deprindă lecții. După aceea, când îmi făceam îndatoririle, practicam conform cuvintelor lui Dumnezeu și uneori, când era mai mult de lucru, mă trezeam un pic mai devreme sau îmi foloseam pauza de prânz pentru a scrie notițe devoționale sau articole. Practicând astfel, am simțit că relația mea cu Dumnezeu devenea mai apropiată. Când triam articole, citeam mărturiile bazate pe experiențe ale fraților și surorilor mele și reflectam conștient la propriile mele probleme din perspectiva acestora. Uneori, citind mărturiile lor bazate pe experiențe, obțineam o înțelegere mai bună a propriilor probleme și, de fiecare dată, îmi dădeam seama că puteam să câștig ceva. Treptat, am simțit că spiritul meu devine mai treaz și mi-am dat seama cu adevărat că pătrunderea în viață și îndatoririle nu sunt deconectate. Simțeam din ce în ce mai mult că această datorie era minunată și că, deși era aglomerată, mă ajuta să îmi îndrept firea coruptă. Am devenit dispusă să continui să practic și să mă concentrez pe pătrunderea în viață prin această datorie.

Într-o zi, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu într-o mărturie bazată pe experiență, care m-a ajutat să înțeleg ceva mai multe despre starea mea. Dumnezeu Atotputernic spune: „Oamenii cred în Dumnezeu pentru a fi binecuvântați, răsplătiți, încoronați. Nu există acest lucru în inima fiecăruia? Este cert că există. Deși oamenii nu vorbesc deseori despre asta, ba chiar își ascund motivul și dorința de a obține binecuvântări, această dorință și acest motiv din adâncul inimilor oamenilor au fost întotdeauna de nezdruncinat. Indiferent câtă teorie spirituală înțeleg oamenii, ce cunoștințe experiențiale au, ce datorie pot să îndeplinească, câtă suferință îndură sau cât de mare e prețul pe care-l plătesc, ei nu renunță niciodată la motivația pentru binecuvântări adânc ascunsă în inimile lor și întotdeauna trudesc în tăcere în folosul ei. Nu este acesta lucrul cel mai adânc îngropat în inimile oamenilor? Fără această motivație de a primi binecuvântări, cum te-ai simți? Cu ce atitudine ți-ai îndeplini datoria și L-ai urma pe Dumnezeu? Ce ar deveni oamenii dacă s-ar descotorosi de această motivație de a primi binecuvântări care este ascunsă în inimile lor? E posibil ca mulți oameni să devină negativi, în vreme ce unii ar deveni demotivați în îndatoririle lor. Și-ar pierde interesul în credința lor în Dumnezeu, de parcă sufletul lor ar fi dispărut. Ar părea că le-a fost smulsă inima. De aceea spun că motivația pentru binecuvântări este ceva ascuns adânc în inimile oamenilor” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Șase indicatori ai progresului în viață”). Gândindu-mă la cuvintele lui Dumnezeu, am conștientizat că în spatele împotrivirii și negativității mele se ascundea o dorință egoistă de binecuvântări. În tot acest timp, am crezut că nu este nimic greșit cu dorința mea de a urmări adevărul și de a mă concentra pe pătrunderea în viață și doar prin expunerea cuvintelor lui Dumnezeu mi-am dat seama că fusesem indusă în eroare de propria mea fațadă. Gândindu-mă la perioada când doar ce Îl găsisem pe Dumnezeu, mă supuneam oricărei datorii pe care biserica o rânduia pentru mine și păream activă și entuziasmată. Ulterior, am renunțat la familie și la copii și, deși inima mea era chinuită și îndurerată, am sperat să primesc binecuvântări pe viitor, așa că am dat deoparte cu hotărâre căsnicia și familia pentru a-mi dedica tot timpul îndatoririlor. Privind în urmă, mi-am dat seama că motivația mea a fost condusă de dorința pentru binecuvântări. Am crezut că să plec de acasă pentru a-mi face îndatoririle mi-ar oferi mai multe oportunități de a practica, iar acest lucru mi-ar crește șansele de a fi mântuită pe viitor. Când mi-am făcut îndatoririle de conducătoare, am simțit că această datorie mă ține zilnic atât de ocupată, încât nu mai aveam timp să mănânc și să beau cuvintele lui Dumnezeu, și că, indiferent cât de intens părea că lucrez, fără nicio schimbare în viața-fire a mea, aș fi în cele din urmă dezvăluită și eliminată. Am simțit că îndatoririle mele de conducătoare nu erau oportune pentru mântuirea și binecuvântările mele, așa că m-am gândit să le schimb cu o datorie care presupunea o singură atribuție. Dar, în mod neașteptat, chiar și după ce am preluat îndatoriri bazate pe texte, tot nu mi-am putut face timp pentru a mânca și a bea corespunzător cuvintele lui Dumnezeu, așa că m-am simțit plină de regrete, crezând că această datorie mă împiedica să urmăresc adevărul și mântuirea, și m-am simțit nedreptățită și îndurerată. Eram dispusă să fac orice datorie despre care credeam că îmi va permite să obțin binecuvântări și m-am împotrivit și am devenit negativă față de îndatoririle despre care credeam că nu îmi vor permite să obțin binecuvântări. Ba chiar m-am plâns de faptul că liderii îmi rânduiseră îndatoriri care nu mi se potriveau, eșuând să mă supun suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu. Cugetând la oportunitățile pe care Dumnezeu mi le-a dat pentru a-mi face îndatoririle, mi-am dat seama că aveau scopul de a mă încuraja să mă concentrez pe căutarea adevărului, pentru a-mi îndrepta firea coruptă, dar totuși, nu știam ce este bine pentru mine și nu am reușit să prețuiesc o astfel de oportunitate valoroasă de a practica, estimând mereu dacă voi putea obține binecuvântări. Am fost atât de urâtă și de detestabilă! Dacă nu aș fi făcut schimbări, în scurt timp aș fi ajuns să fiu dezvăluită și eliminată! Așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că ai rânduit o astfel de situație pentru mine pentru a mă dezvălui, ajutându-mă să îmi văd neajunsurile. Sunt dispusă să îmi schimb punctul de vedere greșit despre ceea ce trebuie să urmăresc și să mă supun orchestrărilor și rânduielilor Tale. Te rog, călăuzește-mă.”

Deși încă sunt ocupată cu îndatoririle mele, nu mă mai simt neîndreptățită sau deprimată. Încerc să mă concentrez pe înregistrarea a ceea ce înțeleg și câștig atunci când îmi îndeplinesc îndatoririle și pe corupțiile pe care le dezvălui și mă rog lui Dumnezeu cu un simț al poverii, cerându-I luminare și călăuzire; puțin câte puțin, reflectez asupra mea și reușesc să mă cunosc pe mine însămi. În timpul devoționalelor mele, urmăresc videoclipuri cu mărturii bazate pe experiențe care tratează problemele mele și încerc să petrec zilnic un timp pentru a reflecta asupra mea și pentru a căuta adevărul și mă străduiesc să scriu o mărturie bazată pe experiență în fiecare lună. Într-o zi, am văzut că mărturia bazată pe experiență pe care am scris-o fusese transpusă într-un videoclip și încărcată pe pagina web. Eram atât de încântată. Ulterior, am văzut că experiența mea era împărtășită de mulți frați și surori, ceea ce a rezolvat și problemele lor despre pătrunderea în viață. Mi-am dat seama că și alții cu aceleași probleme ar putea să beneficieze de mărturiile bazate pe experiențe și că acest lucru era cu adevărat valoros și plin de însemnătate. Acest fapt mi-a întărit hotărârea de a urmări adevărul.

Trecând prin această situație, mi-am dat seama cu adevărat că urmărirea pătrunderii în viață concomitent cu îndeplinirea îndatoririlor nu era atât de dificilă și că, atât timp cât atitudinile noastre se schimbă și colaborăm cu adevărat, Dumnezeu ne va lumina și ne va călăuzi. Acest lucru este foarte benefic pentru urmărirea adevărului și pentru mântuire! Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru îndrumarea Sa și pentru că mi-a permis să obțin aceste câștiguri.