de Zhao Fan, China

Am preluat răspunderea pentru lucrarea de udare a bisericii în iunie 2020. Deoarece lucrarea noastră era afectată de lipsa oamenilor pentru udare, eram foarte neliniștită. Mă gândeam că dacă nu compensam această lipsă, conducătorii puteau să creadă că nu făceam lucrare practică. Tocmai când mă frământam cu asta, un conducător mi-a propus o candidată, spunând că sora Xiaodan, care abia fusese transferată la noi, ar putea face udare. Am fost încântată și m-am liniștit cu adevărat. Am stabilit imediat o întâlnire cu Xiaodan ca să rânduiesc ca ea să-i ude pe nou-veniți.

Ca să o pregătesc pe soră și să îmbunătățesc repede lucrarea noastră de udare, am găsit câțiva oameni care să o familiarizeze cu situațiile nou-veniților. Nu peste mult timp, conducătorul a trimis un mesaj că sora Zhou Nuo, care era reponsabilă de lucrarea video, avea nevoie ca Xiaodan să meargă să ajute la crearea videoclipurilor, iar Xiaodan a fost de acord. Am fost uimită când am văzut asta: mă ocupasem de toate, de la a o contacta până la a-i organiza îndatoririle și voisem să o pun la curent imediat ca să îmbunătățesc lucrarea noastră, dar Zhou Nuo ne-a întrerupt din mers. M-am gândit că, dacă Xiaodan va pleca, va trebui să găsesc pe altcineva ca să ne ajute și, dacă nu puteam găsi o persoană potrivită, nou-veniții nu aveau să fie udați. Ce ar crede conducătorii despre mine dacă s-ar întâmpla asta? Oare ar fi în van pregătirea mea anterioară a lui Xiaodan? Nu puteam accepta asta. Am vrut să găsesc o cale de a o păstra. Așa că i-am răspuns imediat conducătorului, spunându-i că aveam mare nevoie de oameni pentru udare și că ar trebui să chibzuim numirea oamenilor în funcție de nevoile lucrării și de atuurile oamenilor. Pe deasupra, am accentuat că Xiaodan făcuse înainte lucrarea de udare, așa că am vrut ca acel conducător să vorbească cu Zhou Nuo pentru a-i permite lui Xiaodan să-și continue lucrarea de udare. Peste două zile, am primit un răspuns că Xiaodan avea o bază pentru producția video. Și ea era interesată de asta, așa că per ansamblu, era mai potrivită pentru producția video. Am fost foarte dezamăgită și m-am gândit că Xiaodan nu s-ar fi gândit niciodată să facă asta dacă Zhou Nuo nu i-ar fi cerut-o. Dar faptul era consumat, așa că trebuia să găsesc pe altcineva cât mai repede, altfel lucrarea noastră ar fi avut de suferit și conducătorul ar fi spus cu siguranță că nu făceam lucrare practică. I-am evaluat pe ceilalți membri ai bisericii și am găsit câteva surori de calibru bun, care erau bune căutătoare și corespundeau așteptărilor. Printre ele, sora Yang Mingyi era cordială și ușor de abordat, iar nou-veniților le plăcea să participe la adunări cu ea. Era o alegere bună pentru această poziție. Am fost foarte fericită și am început să le pregătesc pe acele surori, acordându-i o atenție specială lui Mingyi. Mă gândeam că trebuia într-adevăr să țin situația sub control și să o cultiv cât mai repede posibil, astfel încât toți să mă considere capabilă.

Deși găsisem deja alte câteva surori care să facă lucrarea de udare, tot o voiam înapoi pe Xiaodan. Într-o zi, la o adunare, o altă conducătoare a întrebat de Xiaodan și m-am mâhnit pe ascuns, gândindu-mă în sinea mea: „Trebuie să-i spun că Zhou Nuo a rânduit ca Xiaodan să învețe să facă videouri, astfel încât să o emondeze pe Zhou Nuo și să mă ajute să o aduc înapoi pe Xiaodan. Atunci, voi avea o mână de ajutor în plus la udare și ne vom descurca mai bine.” Așadar, i-am spus acestei conducătoare totul despre Zhou Nuo care a pus-o pe Xiaodan să facă videouri și am accentuat că eu o pregătisem înainte, dar Zhou Nuo mi-a înhățat-o. Pe neașteptate, a spus: „Biserica este o singură unitate și nu poate fi divizată. Oriunde este trimisă ea este pentru lucrarea noastră, iar producția video are nevoie de mai mulți oameni, așa că nu ar trebui să ne împotrivim. Dacă Xiaodan a fost repartizată acolo, trebuie să ne supunem.” Am fost dezamăgită când am văzut că nu îmi lua partea conducătoarea.

Ulterior, două dintre surorile recent cultivate chiar au preluat udarea independentă a nou-veniților, așa că am fost fericită și am simțit că efortul meu nu fusese irosit și că voi da bine în ochii conducătorilor când aceștia vor afla despre lucrare. Dar într-o zi, spre surprinderea mea, partenera mea, sora Li Xiangzhen, mi-a spus că Zhou Nuo o voia pe Mingyi la producția video. Simțindu-mă cuprinsă de un val de neliniște, am spus: „Am pregătit-o deja eu pe Mingyi. De ce vrea Zhou Nuo să o ia să învețe să facă videouri? Mai întâi a luat-o pe Xiaodan și, acum, pe Mingyi. Culege toate roadele muncii mele și mă lasă fără oameni. Nu este efortul meu în zadar?” Am fost foarte răvășită și i-am replicat dur lui Xiangzhen: „Nu-i poți spune lui Zhou Nuo că Mingyi face deja udare și că ar trebui să caute pe altcineva?” Stânjenită, Xiangzhen a spus: „Atât producția video, cât și udarea sunt foarte importante și este mai greu să găsim oameni pentru lucrarea de producție. Ar trebui să discutăm mai mult despre cum să rânduim următoarea lucrare.” M-am gândit în sinea mea: „Despre ce să discutăm mai mult? Zhou Nuo îmi ia oamenii pe care i-am vrut. Nici nu îmi pot păstra ucenicii, așadar, ce vor crede toți despre mine? Nu pot să accept asta. Orice ar fi, de data asta trebuie să vorbesc cu conducerea și să-i fac să intervină, altfel va fi foarte umilitor.”

Urma să le scriu o scrisoare imediat ce ajungeam acasă, dar pur și simplu nu am știut ce să scriu. M-am gândit: „Las-o baltă. Ar trebui să stabilesc o dată când să vorbesc direct cu Mingyiși să-i cer să continue să lucreze la udare, ca să o pot păstra.” Tocmai când eram pe punctul să-i scriu lui Mingyi, mi-am pierdut toată inspirația și n-am știut ce să spun. Am fost foarte tulburată și am rememorat tot ce se întâmplase. De ce eram atât de furioasă când ucenicii mei erau transferați la Zhou Nuo, ba chiar voiam să mă plâng conducerii? De ce eram atât de hotărâtă să o recuperez pe Mingyi? Așadar, I-am spus o rugăciune lui Dumnezeu și am început să mă calmez, apoi am citit un pasaj din cuvintele Lui: „În casa lui Dumnezeu, toți cei care urmăresc adevărul sunt uniți înaintea lui Dumnezeu, nu separați. Ei lucrează cu toții către un scop comun: să-și îndeplinească datoria, să facă lucrarea care le revine, să acționeze conform adevărurilor-principii, să facă precum cere Dumnezeu și să-I mulțumească voia. Dacă scopul tău nu este de dragul acestui lucru, ci de dragul tău, de dragul satisfacerii propriilor dorințe egoiste, atunci asta reprezintă revărsarea unei firi satanice corupte. În casa lui Dumnezeu, datoriile sunt făcute în conformitate cu adevărurile-principii, pe când acțiunile necredincioșilor sunt guvernate de firile lor satanice. Acestea sunt două căi foarte diferite. Necredincioșii sunt proprii sfătuitori, fiecare cu propriile scopuri și planuri, fiecare trăind pentru propriile interese. Din acest motiv, ei se zbat pentru beneficiul propriu și nu sunt dispuși să renunțe la un dram din ceea ce câștigă. Sunt divizați, nu uniți, pentru că nu acționează pentru un scop comun. Intenția și natura din spatele a ceea ce fac sunt aceleași. Toți acționează pentru ei înșiși. Nu există niciun adevăr care să domnească în asta; ceea ce chiar domnește și deține puterea aici este o fire coruptă, satanică. Ei sunt controlați de către firile lor satanice corupte și nu se pot abține, așa că se cufundă tot mai adânc în păcat. În casa lui Dumnezeu, dacă principiile, metodele, motivația și punctul de plecare al acțiunilor voastre nu ar fi diferite de cele ale necredincioșilor, dacă și voi ați fi păcăliți, controlați și manipulați de o fire coruptă satanică, iar punctul de plecare al acțiunilor voastre ar fi interesele, reputația, mândria și statutul proprii, atunci v-ați îndeplini datoria într-un fel cu nimic diferit de felul în care necredincioșii fac lucrurile” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Apoi, am reflectat la cum mă comportasem recent. Oare nu eram într-o stare în care luptam cu ceilalți pentru imaginea și statutul meu? Imediat ce am aflat că Xiaodan venea la biserica noastră, primul meu gând a fost că rezultatele echipei ar putea fi îmbunătățite după ce o voi pregăti și că, prin asta, îmi voi putea dovedi aptitudinile, câștigând aprobarea conducătorilor. Așadar, nu am precupețit niciun efort pentru a o pregăti. Când am aflat că Zhou Nuo rânduise să fie transferată la producția video, m-am temut că lucrarea noastră va avea de suferit dacă nu voi putea găsi alt candidat bun, apoi îmi voi strica imaginea în fața conducerii și-mi voi pierde poziția. Am fost pornită împotriva lui Zhou Nuo și am încercat să conving conducerea să mi-o dea înapoi pe Xiaodan. Apoi, am ripostat când am auzit că Mingyi urma să fie transferată, ba chiar am vrut să mă plâng conducerii și să o aduc înapoi, doar pentru a-mi păstra renumele și statutul. Mă comportam exact ca un necredincios, luptând pentru renume și statut, trăind o asemănare satanică hidoasă. Casa lui Dumnezeu cultivă oameni astfel încât frații și surorile să se poată folosi de atuurile lor și să-și îndeplinească rolul în răspândirea Evangheliei. Tratam cultivarea oamenilor ca pe o modalitate de a câștiga renume și statut, concurând cu ceilalți pentru a-mi proteja imaginea și statutul. Aceasta nu este umanitate normală! A trebuit să mă întreb de ce luptam întotdeauna cu ceilalți oameni pentru imaginea și statutul meu. În căutarea mea, am citit asta în cuvintele lui Dumnezeu: „Atunci când antihriștii concurează pentru pozițiile de conducere din biserici și pentru faimă printre aleșii lui Dumnezeu, folosesc toate mijloacele posibile pentru a-i ataca pe ceilalți și a se preamări. Nu iau în considerare cât de grav pot dăuna lucrării casei lui Dumnezeu și intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Îi interesează doar dacă ambițiile și dorințele lor pot fi satisfăcute și dacă statutul și reputația lor pot fi protejate. Rolul lor în biserici și printre aleșii lui Dumnezeu este acela de demoni, de oameni răi, de lachei ai Satanei. Ei nu sunt, în niciun caz, oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu și nici nu sunt adepți ai lui Dumnezeu, cu atât mai puțin sunt oameni care iubesc și acceptă adevărul. Când intențiile și scopurile lor nu au fost încă atinse, nu reflectează niciodată la ei înșiși, nu reflectează niciodată dacă motivațiile și scopurile lor sunt în conformitate cu adevărul, nu caută niciodată cum să meargă pe calea căutării adevărului pentru a obține mântuirea. Nu cred în Dumnezeu și aleg calea pe care s-ar cuveni să o urmeze cu o stare de spirit ascultătoare; în schimb, își frământă creierii: cum să ajungă în postura de conducător sau lucrător? Cum să concureze cu liderii și lucrătorii bisericii? Cum să-i înșele și să-i controleze pe aleșii lui Dumnezeu și să-L transforme pe Hristos într-o simplă imagine? Cum să-și asigure un loc în biserică? Cum să se asigure că au o bază fermă în biserică, cum să câștige statut, cum să evite să eșueze în lupta lor pentru a câștiga statut și cum să își atingă, în cele din urmă, scopul de a-i controla pe aleșii lui Dumnezeu și de a-și înființa propria împărăție? Acestea sunt lucrurile care îi preocupă pe antihriști, zi și noapte” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a treia)”). „Antihriștii se gândesc serios la modul în care să trateze adevărurile-principii, însărcinările date de Dumnezeu și lucrarea casei lui Dumnezeu sau la cum să gestioneze lucrurile cu care se confruntă. Nu se gândesc la cum să împlinească voia lui Dumnezeu, cum să nu aducă prejudicii intereselor casei lui Dumnezeu, cum să-L mulțumească pe Dumnezeu sau cum să fie de folos fraților și surorilor; acestea nu sunt lucruri la care se gândesc. Ce iau în considerare antihriștii? Dacă statutul și reputația lor vor fi sau nu afectate și dacă prestigiul lor va fi știrbit. Dacă a face un lucru conform adevărurilor-principii aduce beneficii lucrării bisericii și fraților și surorilor, dar ar face ca reputația lor să aibă de suferit și i-ar determina pe mulți oameni să-și dea seama de adevărata lor statură și să știe ce fel de natură-esență au, atunci cu siguranță nu vor acționa conform adevărurilor-principii. Dacă a întreprinde lucrare practică îi va face pe mai mulți oameni să aibă o părere bună despre ei, să-i respecte și să-i admire, le va îngădui să dobândească un prestigiu și mai mare sau va permite cuvintelor acestora să aibă autoritate și să determine mai mulți oameni să li se supună, atunci vor alege să o facă în acel mod; altfel, nu vor alege să-și ignore interesele din considerație pentru interesele casei lui Dumnezeu sau pentru frați și surori. Aceasta este natura-esență a antihriștilor. Nu reprezintă un lucru egoist și ticălos? În orice situație, antihriștii văd statutul și reputația lor ca având cea mai mare importanță. Nimeni nu poate concura cu ei” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a treia)”). Cuvântul lui Dumnezeu îi expune pe antihriști drept incredibil de egoiști, punându-și interesele mai presus de orice. Dacă cineva le afectează renumele și statutul, își vor frământa creierii să lupte cu el, fără să se gândească deloc la ce ar fi benefic bisericii și fraților și surorilor. Am reflectat asupra mea și mi-am dat seama că mă purtam exact ca un antihrist. Am vrut să aranjez ca Xiaodan și Mingyi să ude nou-veniții, folosindu-le pentru a-mi îmbunătăți performanța lucrării și a câștiga aprobarea conducătorilor. Când Zhou Nou le-a transferat, mi-am făcut griji că vor fi afectate rezultatele lucrării mele, punându-mi apoi în pericol renumele și statutul și, astfel, am vrut să mă confrunt cu ea ca să le aduc înapoi pe cele două surori, fără să mă gândesc dacă purtarea mea n-ar putea prejudicia bisericii. Mă gândeam doar la renumele și statutul meu. Am fost atât de egoistă, total lipsită de umanitate și rațiune! Frații și surorile nu sunt proprietatea nimănui. Calibrul și atuurile lor au fost toate determinate de Dumnezeu și le-au fost date pentru propria Lui lucrare. Nu există: „acesta este al meu, acela este al tău” sau „primul venit, primul servit”. Oamenii ar trebui să meargă oriunde este nevoie de ei în biserică. Este categoric drept. A fost rațional și adecvat faptul că Zhou Nuo urma principiile și pregătea oameni pentru biserică pe baza atuurilor acestora. Dar eu am crezut că deoarece alesesem să le pregătesc pe cele două surori prima, nimeni n-ar trebui să se atingă de ele. Ba chiar am semnalat că pregăteam oameni pentru biserică, folosindu-i pe frați și surori ca pe asistenții mei personali, folosindu-mă de ei pentru a-mi îndeplini propriile ambiții și dorințe de a-i face pe oameni să mă admire. Când faptele lui Zhou Nuo mi-au afectat renumele și statutul, am încercat tactici de a-i sta în cale și mi-am dat frâu liber frustrării. N-am procedat ca membrii clerului bisericii, care pretind: „Acestea sunt oile noastre și nimeni nu le poate fura”? Pastorii și prezbiterii fac totul ca să se împotrivească lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și să o condamne, pentru a-și proteja statutul și a-și păstra traiul, împiedicându-i pe credincioși să investigheze adevărata cale, ținându-i ferm pe enoriași în strânsoarea lor. Am vrut să-i păstrez în strânsoarea mea pe cei pe care îi pregătisem, pentru aprobarea conducătorilor și stima membrilor bisericii, tratându-i ca pe proprietatea mea personală și nelăsându-i să fie transferați. Cu ce am fost diferită de acei membri ai clerului? Nu eram pe o cale a antihristului împotriva lui Dumnezeu? M-au trecut sudori reci când am realizat asta. Am văzut cât am fost de egoistă și de demnă de dispreț, că nu susțineam deloc interesele bisericii, ci doar statutul propriu. Am fost orbită de dorința mea de renume și statut – cât de periculos! M-am gândit la antihriștii care au fost excluși pentru că au căutat fără să se căiască renumele și statutul și au sfârșit prin a face prea mult rău. Știam că aș sfârși în același fel dacă aș continua pe acea cale.

Am citit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Atunci când ai impulsul și dorința constantă de a concura pentru statut, trebuie să îți dai seama la ce lucruri rele va duce acest tip de stare dacă este lăsată nerezolvată. Așa că nu pierde timpul în căutarea adevărului, elimină-ți dorința de a concura pentru statut, înainte ca aceasta să crească și să se maturizeze și înlocuiește-o cu practicarea adevărului. Când practici adevărul, dorința ta de a concura pentru statut va fi diminuată și nu vei tulbura lucrarea bisericii. În acest fel, Dumnezeu Își va aminti de acțiunile tale și le va lăuda” (Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a treia)”). Cuvântul lui Dumnezeu mi-a dat o cale de practicare. Când luptam pentru interesele personale, trebuia să mă rog imediat lui Dumnezeu și să mă lepăd de mine, să renunț la propriile dorințe, să caut adevărurile-principii și să le urmez. De fapt, indiferent de locul în care Xiaodan și Mingyi erau repartizate, era ca ele să cultive oameni pentru biserică, iar țelul final era să scoată la iveală atuurile fiecăruia dintre ei, ca aceștia să-și îndeplinească îndatoririle cât mai bine cu putință și să fie martori pentru Dumnezeu. Ar trebui să fiu fericită, nu să lupt pentru renumele și statutul meu. Iar cultivarea în biserică este principială. Este făcută pe baza nevoilor lucrării bisericii și conform atuurilor individuale ale oamenilor. Compatibilitatea oamenilor pentru orice datorie ar trebui evaluată pe baza atuurilor lor. Dacă cineva are mai multe talente, atunci ar trebui pus în îndatoriri în care este cea mai mare nevoie de el, în datoria care are nevoie de mai mulți oameni, în slujba care are nevoie de cooperare urgentă și, de asemenea, în datoria pe care este dispus să o îndeplinească. Nu există mulți oameni cu atuuri pentru producția video. Dar pentru udare, oamenii cu înțelegere pură care sunt lămuriți în privința adevărurilor ce implică viziunile din lucrarea lui Dumnezeu, care sunt iubitori și răbdători, se pot descurca bine. Avem mai mulți candidați pentru datoria de udare decât pentru producția video. Xiaodan avea experiență în editarea imaginilor, așadar, avea câteva aptitudini pentru producția video. Îi plăcea și să învețe să facă videouri, așa că era rezonabil să fie pusă în acea datorie. Deși le-am pierdut pe Xiaodan și Mingyi, tot am putut să găsesc alți frați și surori din biserică pe care să-i cultiv. Doar că asta cerea mai mult timp și efort. M-am rugat lui Dumnezeu după ce am înțeles toate astea. Am fost pregătită să-mi corectez motivele, să urmez principii în datoria mea și să pun capăt luptei cu Zhou Nuo pentru imaginea și statutul meu.

Câteva zile mai târziu, Zhou Nuo a trimis un mesaj spunând că o altă biserică îi transferase câțiva oameni, așa că le putea lăsa pe Xiaodan și Mingyi să se întoarcă. A spus că puteau fi repartizate din nou la alte îndatoriri în funcție de atuurile lor. Auzind această veste, mi-a fost foarte rușine. După aceea, am rânduit ca acele două surori să se întoarcă la udarea nou-veniților. La scurt timp, am auzit că liderul bisericii urma să aranjeze ca Mingyi să deseneze imagini. M-am gândit în sinea mea: „Mingyi este atât de bună la udare, așadar de ce ar fi trimisă la acea datorie? Dacă este transferată, nu-mi voi fi irosit efortul de a o pregăti? Trebuie să vorbesc cu ea și să îi cer să rămână la udare.” Când au apărut aceste gânduri, am realizat că luptam din nou pentru renume și statut, așa că am spus repede o rugăciune înaintea lui Dumnezeu, cerându-I să mă îndrume să mă lepăd de mine și să pun pe primul plan interesele bisericii. Oriunde era trimisă Mingyi, cu siguranță era pentru nevoile bisericii. Nu puteam lucra pentru renume și statut, ci trebuia să mă spun. M-am simțit mult mai în largul meu când am privit lucrurile astfel. Ulterior, am văzut-o pe acea conducătoare și ea a spus că Mingyi era pricepută la desen, așa că, pe baza principiilor, era mai potrivită pentru acea datorie. N-am fost supărată, nici dezamăgită să aud asta, ci am zâmbit și am spus: „Slavă lui Dumnezeu! Înainte, știu că aș fi luptat pentru renume și statut, dar mi-am dat seama cât de egoistă fusesem din ceea ce au dezvăluit cuvintele lui Dumnezeu, cum Îl dezgustă asta pe Dumnezeu și știu că orice rânduieli sunt făcute de biserică, acestea au loc pe baza principiilor. Mingyi este bună la desen, așadar, a o repartiza pentru acea datorie este în conformitate cu principiile și nu mă deranjează.” Conducătoarea a zâmbit după ce m-a auzit spunând asta.

Această experiență chiar mi-a arătat că a ține seama de interesele bisericii și de frați și surori în loc să lupt pentru renumele și statutul meu mă face să mă simt în largul meu și să am inima împăcată. Slavă lui Dumnezeu!