Astăzi, cuvintele lui Dumnezeu au ajuns la apogeu, adică, cea de-a doua parte a erei judecății a atins punctul culminant. Însă acesta nu este cel mai înalt punct. În acest moment, tonul lui Dumnezeu s-a schimbat – nu e nici batjocoritor, nici amuzant și nu este nici mustrător, nici dojenitor; Dumnezeu Și-a destins tonul cuvintelor Lui. Acum, Dumnezeu începe să facă „schimb de sentimente” cu omul. Dumnezeu continuă lucrarea erei judecății și, în același timp, deschide calea următoarei secțiuni a lucrării, astfel încât fiecare secțiune a lucrării Lui să fie îngemănată cu cealaltă. Pe de o parte, El vorbește despre „îndărătnicia și recidivismul” oamenilor, iar pe de alta, vorbește despre „bucuriile și necazurile de a fi despărțit și apoi reunit cu oamenii” – toate acestea provocând o reacție în inimile oamenilor, mișcând chiar și cele mai amorțite inimi omenești. Scopul lui Dumnezeu în rostirea acestor cuvinte este, înainte de toate, să-i facă pe toți oamenii să se prosterneze fără un sunet înaintea lui Dumnezeu chiar la final, și numai după aceea „voi face Eu ca acțiunile Mele să se manifeste, făcându-i pe toți să Mă cunoască prin eșecul lor”. În această perioadă, cunoașterea lui Dumnezeu de către oameni rămâne în întregime superficială; nu este cunoaștere adevărată. Cu toate că încearcă din răsputeri, sunt incapabili să fie la înălțimea intențiilor lui Dumnezeu. Azi, cuvintele lui Dumnezeu și-au atins zenitul, dar oamenii rămân în etapele timpurii și, astfel, sunt incapabili să pătrundă cuvântările de aici și acum – asta arată că diferența dintre Dumnezeu și om e pe cât posibil de mare. Pe baza acestei comparații, atunci când cuvintele lui Dumnezeu vor ajunge la sfârșit, oamenii vor fi capabili să atingă doar cele mai joase standarde ale lui Dumnezeu. Acestea sunt mijloacele prin care Dumnezeu lucrează în acești oameni care au fost pe de-a-ntregul corupți de marele balaur roșu, iar Dumnezeu trebuie să lucreze astfel încât să obțină efectul optim. Oamenii bisericilor acordă ceva mai multă atenție cuvintelor lui Dumnezeu, dar intenția lui Dumnezeu este ca ei să poată să-L cunoască pe Dumnezeu în cuvintele Lui – nu este o diferență aici? Și totuși, după cum stau lucrurile, Dumnezeu nu mai este atent la slăbiciunile omului și continuă să vorbească fără să țină seamă dacă oamenii sunt capabili sau nu să-I accepte cuvintele. Potrivit intenției Lui, atunci când cuvintele Lui se vor sfârși, aceea va fi vremea în care lucrarea Lui pe pământ va fi încheiată. Însă lucrarea din acest moment se deosebește de trecut. Când cuvântările lui Dumnezeu ajung la final, nimeni nu va ști; când lucrarea lui Dumnezeu ajunge la final, nimeni nu va ști; și când forma lui Dumnezeu se schimbă, nimeni nu va ști. Astfel este înțelepciunea lui Dumnezeu. Pentru a evita orice învinuire făcută de Satana și orice perturbare a forțelor ostile, Dumnezeu lucrează fără ca cineva să știe, iar în acest moment nu există nicio reacție printre oamenii pământului. Cu toate că despre semnele transfigurării lui Dumnezeu s-a vorbit cândva, nimeni nu poate să o perceapă, căci omul a uitat și nu-i acordă nicio atenție. Din cauza atacurilor atât dinăuntru, cât și dinafară – dezastrele lumii exterioare și arderea și curățirea cuvintelor lui Dumnezeu – oamenii nu mai sunt dispuși să trudească pentru Dumnezeu, căci sunt prea ocupați cu propriile afaceri. Când toți oamenii ajung în punctul de a nega cunoștințele și urmărirea trecutului, când toți oamenii se vor fi văzut pe ei înșiși în mod clar, atunci vor eșua și propriul lor sine nu va mai avea un loc în inimile lor. Numai atunci oamenii vor tânji sincer după cuvintele lui Dumnezeu, numai atunci cuvintele lui Dumnezeu vor avea cu adevărat un loc în inimile lor și numai atunci cuvintele lui Dumnezeu vor fi devenit sursa existenței lor – în acest moment, intențiile lui Dumnezeu vor fi satisfăcute. Însă oamenii de azi sunt foarte departe de a atinge acest punct. Unii dintre ei de-abia s-au mișcat un centimetru și astfel, Dumnezeu spune că acesta este „recidivism”.

Toate cuvintele lui Dumnezeu conțin multe întrebări. De ce continuă Dumnezeu să pună asemenea întrebări? „De ce nu pot oamenii să se căiască și să se nască din nou? De ce sunt ei veșnic dispuși să trăiască în mlaștină în loc să trăiască într-un loc fără noroi? […]” În trecut, Dumnezeu a lucrat atrăgând direct atenția asupra lucrurilor sau prin expunere directă. Dar după ce oamenii au îndurat o durere nemaipomenită, Dumnezeu nu a mai vorbit direct în acest fel. Cu aceste întrebări, oamenii își văd propriile defecte și înțeleg și calea spre practică. Deoarece tuturor oamenilor le place să mănânce ceea ce este disponibil cu ușurință, Dumnezeu vorbește potrivit cererilor lor, dându-le subiecte asupra cărora să cugete, astfel încât să poată să cugete asupra lor. Acesta este un aspect al semnificației întrebărilor lui Dumnezeu. În mod firesc, aceasta nu e semnificația unora dintre celelalte întrebări ale Lui, de exemplu: Oare să Mă fi purtat rău cu ei? Oare să îi fi îndrumat în direcția greșită? Oare îi conduc Eu spre iad? Întrebări ca acestea arată noțiunile încremenite în adâncul inimilor oamenilor. Cu toate că gurile lor nu dau glas acestor noțiuni, există îndoială în cele mai multe dintre inimile lor și ei cred că ale lui Dumnezeu cuvinte îi zugrăvesc ca fiind total lipsiți de merite. Firește, asemenea oameni nu se cunosc pe sine, dar în cele din urmă, ei se vor recunoaște înfrânți de cuvintele lui Dumnezeu – acest lucru este inevitabil. După aceste întrebări, Dumnezeu spune și că „Intenționez să fărâm în țăndări toate națiile, ca să nu mai vorbesc de familia omului”. Când oamenii vor accepta numele lui Dumnezeu, toate națiunile se vor cutremura drept rezultat, oamenii își vor schimba treptat mentalitatea, iar în familii, relațiile dintre tată și fiu, mamă și fiică sau soț și soție vor înceta să mai existe. Mai mult decât atât, relațiile dintre oamenii din familii vor deveni și mai înstrăinate; ei se vor alătura marii familii, iar convențiile obișnuite ale vieților aproape tuturor familiilor vor fi zdruncinate. Din această cauză, conceptul de „familie” din inimile oamenilor va deveni din ce în ce mai obscur.

De ce, în cuvintele lui Dumnezeu de azi, s-a dedicat atât de mult „schimbului de sentimente” cu oamenii? Firește, asta e și pentru a obține un anume efect, iar de aici se poate vedea că inima lui Dumnezeu este plină de neliniște. Dumnezeu spune: „Când Eu sunt trist, cine Mă poate alina cu inima sa?” Dumnezeu rostește aceste cuvinte deoarece inima Lui este copleșită de durere. Oamenii sunt incapabili să arate considerație deplină față de intențiile lui Dumnezeu și sunt întotdeauna destrăbălați, nu se pot ține în frâu și fac după cum le place; sunt prea josnici, și întotdeauna se iartă pe ei înșiși și nu sunt atenți la intențiile lui Dumnezeu. Dar din pricină că oamenii au fost corupți de către Satana până în ziua de azi și sunt incapabili de a se elibera, Dumnezeu spune: „Cum pot să scape din fălcile lupului hămesit? Cum pot să scape de amenințările și ispitirile lui?” Oamenii trăiesc în trup, ceea ce înseamnă a trăi în gura lupului hămesit. Din această cauză și pentru că oamenii nu au nicio conștiință de sine și întotdeauna se complac și cedează depravării, Dumnezeu nu poate să nu Se simtă neliniștit. Cu cât mai mult Dumnezeu le reamintește astfel oamenilor, cu atât mai bine se simt ei în inimile lor și cu atât mai mult devin dispuși să interacționeze cu Dumnezeu. Numai atunci omul și Dumnezeu se vor înțelege în mod armonios, fără nicio despărțire sau distanță între ei. Azi, toată omenirea așteaptă venirea zilei lui Dumnezeu și astfel, omenirea nu a avansat niciodată. Totuși Dumnezeu spune: „Când Soarele dreptății va apărea, Răsăritul va fi iluminat și atunci, la rându-i, va ilumina întregul univers, atingându-i pe toți”. Cu alte cuvinte, când Dumnezeu Își va schimba forma, Orientul va fi iluminat primul, iar națiunea din Orient va fi prima care să fie înlocuită, după care țările rămase vor fi înnoite de la sud la nord. Aceasta este ordinea și toate vor fi în concordanță cu cuvintele lui Dumnezeu. Odată ce această etapă se va termina, toți oamenii vor vedea. Dumnezeu lucrează potrivit acestei ordini. Când vor vedea această zi, oamenii se vor bucura peste măsură. Se poate vedea din intenția presantă a lui Dumnezeu că această zi nu este departe.

În cuvintele spuse aici azi, cea de a doua și cea de a treia parte provoacă lacrimi de durere în toți acei care Îl iubesc pe Dumnezeu. Inimile lor sunt imediat învăluite în tristețe și de atunci înainte, toți oamenii sunt umpluți de o mâhnire nemaipomenită din pricina inimii lui Dumnezeu. Ei nu simt niciun confort până când Dumnezeu nu Își încheie lucrarea pe pământ. Aceasta este tendința generală. „Mânia se ridică în inima Mea, acompaniată de un sentiment vertiginos de amărăciune. Când ochii Mei văd faptele oamenilor și fiecare cuvânt și acțiune a lor ca fiind murdare, mânia Mea erupe, iar în inima Mea există un simț mai dezvoltat al nedreptăților lumii oamenilor, ceea ce Mă întristează și mai tare; tânjesc să pun capăt trupului omului pe loc. Nu știu de ce omul este incapabil să se curețe pe sine în trup, de ce omul nu poate să se iubească pe sine în trup. Oare să fie faptul că «funcția» trupului este atât de importantă?” În cuvintele lui Dumnezeu de azi, Dumnezeu i-a dezvăluit public omului toată neliniștea din inima Lui, fără să-i ascundă ceva. Când îngerii din cel de-al treilea Cer cântă cântece pentru El, Dumnezeu încă tânjește după oamenii de pe pământ și din această cauză El spune: „Când îngerii cântă cântece întru slava Mea, asta nu poate decât să-Mi stârnească mila pentru oameni. Inima Mea se umple deodată de tristețe și Îmi este imposibil să Mă eliberez de această emoție dureroasă”. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu rostește cuvintele: „Voi îndrepta nedreptățile lumii omenești. Îmi voi face lucrarea Mea cu propriile mâini în întreaga lume, împiedicându-l pe Satana să-i facă iarăși rău poporului Meu, interzicându-le tuturor dușmanilor Mei să facă din nou orice le este pe plac. Voi deveni Împărat pe pământ și Îmi voi muta tronul acolo, făcându-i pe toți dușmanii Mei să cadă la pământ și să-și mărturisească fărădelegile înaintea Mea”. Tristețea lui Dumnezeu Îi sporește ura pentru diavoli și astfel, El le revelează maselor în avans cum vor sfârși diavolii. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu a dorit dintotdeauna să fie reunit cu toți oamenii și să pună capăt vechii epoci. Toți oamenii din întregul univers încep să se miște – altfel spus, toți oamenii din cosmos intră sub călăuzirea lui Dumnezeu. Drept rezultat, gândurile lor se îndreaptă spre revoltă împotriva împăraților lor. Nu peste mult timp, oamenii din lume vor erupe în haos și conducătorii tuturor țărilor vor fugi în toate direcțiile, în cele din urmă fiind târâți la ghilotină de către popoarele lor. Acesta e sfârșitul sfârșitului al regilor diavolilor; în final, niciunul dintre ei nu va putea să scape și toți trebuie să treacă prin asta. Azi, cei care sunt „isteți” au început să dea înapoi. Văzând că situația nu e promițătoare, ei folosesc această oportunitate pentru a se retrage și a scăpa de greutățile catastrofei. Dar o spun răspicat, lucrarea pe care Dumnezeu o face în zilele de pe urmă este îndeosebi mustrarea omului, deci cum ar putea acești oameni să scape? Azi este primul pas. Într-o bună zi, totul din univers va cădea în tumultul războiului; oamenii de pe pământ nu vor mai avea niciodată conducători, întreaga lume va fi ca o grămadă de nisip mărunt, neguvernată de nimeni, iar oamenilor le va păsa numai de propriile vieți, nepăsători față de nimeni altcineva, căci totul e controlat de mâna lui Dumnezeu – iată de ce Dumnezeu spune: „Întreaga omenire se destramă în diferitele nații ale lumii, potrivit intențiilor Mele.” Sunetul trâmbițelor îngerilor despre care Dumnezeu vorbește acum constituie un semn – ele dau semnalul de alarmă pentru oameni, iar când trâmbițele vor mai suna o dată, ultima zi a lumii va fi sosit. În acel moment, toată mustrarea lui Dumnezeu se va abate asupra pământului în totalitatea sa; aceasta va fi o judecată fără inimă și startul oficial al erei mustrării. Printre israeliți, se va auzi adesea glasul lui Dumnezeu pentru a-i călăuzi prin medii diferite, și li se vor arăta și îngerii. Israeliții vor fi făcuți compleți în numai câteva luni și, deoarece nu vor trebui să treacă prin etapa de a se sustrage veninului marelui balaur roșu, va fi ușor pentru ei să intre pe calea cea bună sub diferite tipuri de călăuzire. După evenimentele din Israel se poate vedea starea întregului univers, iar asta arată efectiv cât de rapide sunt etapele lucrării lui Dumnezeu. „A sosit vremea! Îmi voi pune lucrarea în mișcare, voi domni ca Împărat printre oameni!” În trecut, Dumnezeu a domnit doar în cer. Azi, El domnește pe pământ; Dumnezeu Și-a luat înapoi toată autoritatea Lui și astfel, este prezis că toată omenirea nu va mai trăi niciodată o viață omenească normală, căci Dumnezeu va reordona cerul și pământul și nici unui om nu-i este îngăduit să se amestece. Astfel, Dumnezeu îi amintește adesea omului că „a sosit vremea!” Când israeliții se vor fi întors toți în țara lor – în ziua în care țara lui Israel va fi fost în întregime redobândită – marea lucrare a lui Dumnezeu va fi completă. Fără ca cineva să-și dea seama, oamenii din întregul univers se vor revolta, iar națiunile de pe tot cuprinsul universului vor cădea asemenea stelelor din cer; într-o clipă, ele se vor prăbuși în ruine. După ce Se va fi ocupat de ele, Dumnezeu va clădi preaiubita Împărăție a inimii Lui.