Cu cât oamenii înțeleg mai puțin din cuvintele lui Dumnezeu, cu atât sunt mai sceptici privind mijloacele actuale de lucru ale lui Dumnezeu – aceasta este starea lor. Dar acest fapt nu are niciun efect asupra lucrării lui Dumnezeu; când cuvintele Lui ajung într-un anumit punct, inimile oamenilor se vor schimba în mod firesc. În viața lor, toți sunt obsesiv preocupați de cuvintele lui Dumnezeu și, în plus, încep tânjească după cuvintele Lui și, din cauza expunerii continue a lui Dumnezeu, încep să se disprețuiască. Totuși, Dumnezeu a rostit și multe cuvinte precum următoarele: „Când a înțeles cu desăvârșire toate cuvintele Mele, statura omului este la înălțimea intențiilor Mele, iar pledoariile sale sunt rodnice și nu zadarnice sau inutile; Eu binecuvântez rugămințile omenirii care sunt sincere și nu o prefăcătorie”. De fapt, oamenii sunt incapabili să înțeleagă cu desăvârșire cuvintele lui Dumnezeu, ei abia pot să le înțeleagă la suprafață. Dumnezeu pur și simplu folosește aceste cuvinte ca să le ofere un obiectiv pe care să-l urmărească, pentru a-i determina să simtă că Dumnezeu nu face lucrurile cu superficialitate, ci este serios în legătură cu lucrarea Lui; numai atunci vor avea ei credința să urmărească. Și pentru că toți oamenii stăruie doar pentru ei înșiși, nu pentru voia lui Dumnezeu, dar Dumnezeu nu este schimbător ca vântul, cuvintele Lui au fost întotdeauna îndreptate spre natura omului. Deși astăzi majoritatea oamenilor stăruie, ei nu sunt sinceri – este doar o prefăcătorie. Starea tuturor oamenilor este că „ei Îmi consideră gura drept un corn al abundenței. Toți oamenii doresc să obțină ceva din gura Mea. Fie că este vorba de secretele de stat, de misterele cerului, de dinamica lumii spirituale sau de destinația omenirii”. Din cauza curiozității lor, toți oamenii sunt dispuși să caute aceste lucruri și nu își doresc să obțină nimic din aprovizionarea cu viață din cuvintele lui Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu spune: „Omului îi lipsesc prea multe: el nu are nevoie doar de «suplimente nutritive», ci, mai mult decât atât, are nevoie de «sprijin mental» și o «aprovizionare spirituală»”. Noțiunile oamenilor sunt cele care au condus la negativitatea de astăzi, și din cauză că ochii lor fizici sunt prea „feudali”, nu există nicio vigoare în ceea ce spun și fac ei și sunt superficiali și pripiți în toate lucrurile. Nu acestea sunt condițiile oamenilor? Oare oamenii nu ar trebui să se grăbească și să remedieze acest lucru, decât să continue așa cum sunt? Ce beneficii are cunoașterea viitorului pentru om? De ce oamenii au o reacție după ce citesc câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu, dar restul cuvintelor Sale nu au niciun efect? Când Dumnezeu spune, de exemplu, „Ofer un leac pentru boala omului ca efecte mai bune să poată fi obținute, astfel încât tuturor să le poată fi redată starea de sănătate și, astfel, datorită leacului Meu, ei să se poată întoarce la normalitate,” cum de aceste cuvinte nu au niciun efect asupra oamenilor? Oare nu tot ce e făcut de Dumnezeu este ceea ce s-ar cuveni să fie atins de om? Dumnezeu are de lucru – de ce oamenii nu au o cale pe care să meargă? Oare asta nu înseamnă că fug în direcția opusă lui Dumnezeu? De fapt, există multă muncă pe care oamenii s-ar cuveni să o facă – de exemplu, cât de multe știu ei despre „marele balaur roșu” din cuvintele „Urâți cu adevărat marele balaur roșu?” Zicala lui Dumnezeu, „De ce v-am întrebat de atâtea ori?” arată că oamenii încă n-au nicio idee despre natura marelui balaur roșu și că rămân incapabili să înțeleagă mai profund lucrurile. Nu este aceasta chiar lucrarea pe care s-ar cuveni să o facă omul? Cum se poate spune că omul nu are nicio lucrare de făcut? Dacă acesta ar fi cazul, care ar fi semnificația întrupării lui Dumnezeu? Acționează Dumnezeu în pripă și superficial de dragul de a face, totuși, ceva? Poate marele balaur roșu să fie înfrânt în acest fel?

Dumnezeu spune: „Am început deja și voi iniția prima etapă a lucrării Mele de mustrare în locuința marelui balaur roșu”. Aceste cuvinte sunt îndreptate spre lucrarea în divinitate; oamenii de astăzi au intrat deja în mustrare în avans și, astfel, Dumnezeu spune că acesta este primul pas al lucrării Lui. El nu îi face pe oameni să suporte mustrarea dezastrelor, ci pe cea a cuvintelor. Pentru că atunci când tonul cuvintelor lui Dumnezeu se schimbă, oamenii devin total ignoranți și, după aceea, toți intră în mustrare. Fiind supuși mustrării, „vă veți îndeplini în mod oficial datoria și Mă veți lăuda în mod oficial în toate ținuturile pentru totdeauna!” Aceștia sunt pașii lucrării lui Dumnezeu – sunt planul Său. Mai mult, acești oameni ai lui Dumnezeu vor vedea personal metodele prin care marele balaur roșu este mustrat, așadar catastrofa începe oficial în afara lor, în lumea care-i înconjoară. Acesta este unul dintre mijloacele prin care Dumnezeu îi mântuiește pe oameni. Pe plan intern, ei sunt mustrați, iar în afară se produce catastrofa – altfel spus, cuvintele lui Dumnezeu se împlinesc. Din acest motiv, oamenii ar prefera să fie supuși mustrării, nu catastrofei, și din acest motiv ei rămân. Pe de o parte, acesta este punctul în care a ajuns lucrarea lui Dumnezeu; pe de altă parte, este astfel ca toți oamenii să poată să cunoască firea lui Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu spune: „Timpul în care poporul Meu se va bucura de Mine va fi când marele balaur roșu va fi mustrat. A face ca poporul marelui balaur roșu să se ridice și să se răzvrătească împotriva lui este planul Meu și metoda prin care Îmi fac poporul Meu desăvârșit și este o mare oportunitate pentru tot poporul Meu să crească în viață”. Cum se face că Dumnezeu rostește aceste cuvinte și, totuși, ele nu atrag atenția oamenilor?

Țările se află într-un mare haos, pentru că toiagul lui Dumnezeu a început să-și joace rolul pe pământ. Lucrarea lui Dumnezeu poate fi văzută în starea pământului. Când Dumnezeu spune, „apele vor vui, munții se vor răsturna, marile râuri se vor dezintegra”, aceasta este lucrarea inițială a toiagului pe pământ, al cărei rezultat este acela că „toate gospodăriile de pe pământ vor fi zdruncinate și toate națiunile de pe pământ vor fi despicate; zilele reuniunii dintre soț și soție vor fi de mult uitate, mama și fiul nu se vor mai întâlni niciodată, tatăl și fiica nu se vor mai întâlni niciodată. Tot ce obișnuia să fie pe pământ va fi nimicit de Mine”. Aceasta va fi starea generală a familiilor de pe pământ. Firește, nu ar putea fi starea tuturor, dar este starea majorității acestora. Pe de altă parte, se referă la circumstanțele experimentate de oamenii din acest curent, în viitor. Aceasta prezice că, odată ce ei au fost supuși mustrării cuvintelor și non-credincioșii au fost supuși catastrofelor, nu vor mai exista relații familiale între oamenii de pe pământ; toți vor fi poporul Sinimului și toți vor fi credincioși în Împărăția lui Dumnezeu. Prin urmare, zilele reuniunii dintre soț și soție vor fi de mult uitate, mama și fiul nu se vor mai întâlni niciodată, tatăl și fiica nu se vor mai întâlni niciodată. Și astfel, familiile oamenilor de pe pământ vor fi despărțite, sfâșiate în bucăți, iar aceasta va fi lucrarea finală pe care Dumnezeu o face în oameni. Și pentru că Dumnezeu va răspândi această lucrare în tot universul, El folosește ocazia ca să le clarifice oamenilor cuvântul „sentimente”, permițându-le astfel să vadă că intenția lui Dumnezeu este să distrugă familiile tuturor oamenilor și să arate că Dumnezeu folosește mustrarea ca să rezolve toate „conflictele familiale” din rândul oamenilor. Dacă nu, nu ar exista nicio modalitate de a apropia de încheiere ultima parte a lucrării lui Dumnezeu de pe pământ. Partea finală a cuvintelor lui Dumnezeu dă în vileag cea mai mare slăbiciune a oamenilor – toți trăiesc într-o stare de sentimente – și, astfel, Dumnezeu nu evită pe niciunul dintre ei și expune secretele ascunse în inimile întregii omeniri. De ce le este oamenilor atât de greu să se separe de sentimentele lor? Procedând astfel, depășesc ei standardele conștiinței? Poate conștiința să împlinească voia lui Dumnezeu? Pot sentimentele să-i ajute pe oameni să treacă peste nenorociri? În ochii lui Dumnezeu, sentimentele sunt dușmanul Său – nu s-a menționat clar acest lucru în cuvintele lui Dumnezeu?