Capitolul 19

Se pare că, în imaginația oamenilor, Dumnezeu este foarte semeț și este de nepătruns. Este ca și cum Dumnezeu nu ar locui în mijlocul umanității și i-ar disprețui pe oameni pentru că este atât de semeț. Cu toate acestea, Dumnezeu distruge noțiunile oamenilor și le elimină pe toate, îngropându-le în „morminte” unde se transformă în cenușă. Atitudinea lui Dumnezeu față de noțiunile umanității este similară atitudinii Lui față de cei morți, definindu-le după placul inimii. Se pare că „noțiunile” nu au reacții; de aceea, Dumnezeu face această lucrare de la crearea lumii până astăzi și nu S-a oprit niciodată. Din cauza trupului, oamenii sunt corupți de Satana și, din cauza acțiunilor Satanei pe pământ, oamenii își formează tot felul de noțiuni pe parcursul experiențelor personale. Lucrul acesta se numește „formare naturală”. Aceasta este ultima etapă a lucrării lui Dumnezeu pe pământ, deci metoda lucrării Sale a atins apogeul, iar El îi pregătește mai intens pe oameni astfel încât ei să poată fi făcuți compleți în lucrarea Sa finală, mulțumind în cele din urmă voia lui Dumnezeu. Înainte, în mijlocul umanității erau doar luminarea și iluminarea Duhului Sfânt, dar nu și cuvinte rostite de Dumnezeu Însuși. Când Dumnezeu a vorbit cu propria-I voce, toată lumea a fost uimită, iar cuvintele de astăzi sunt și mai enigmatice. Semnificația lor este și mai greu de înțeles, iar oamenii par să fie confuzi, întrucât cincizeci la sută din cuvintele Lui sunt între ghilimele. „Când vorbesc, omul ascultă glasul Meu cu atenție concentrată; dar când încetez să vorbesc, el începe din nou propria sa «întreprindere»”. Acest pasaj include un cuvânt între ghilimele. Cu cât mai mult umor vorbește Dumnezeu, așa cum face aici, cu atât mai mult îi atrag cuvintele pe oameni să le citească. Oamenii pot să accepte să fie tratați atunci când sunt relaxați. Totuși, în primul rând, acest lucru este pentru a-i împiedica pe mai mulți oameni să fie descurajați sau dezamăgiți atunci când nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este o tactică în războiul lui Dumnezeu împotriva Satanei. Numai astfel vor rămâne oamenii interesați de cuvintele lui Dumnezeu și vor continua să le acorde atenție chiar și atunci când nu le pot urma firul. Pe de altă parte, și celelalte cuvinte ale Sale care nu sunt înconjurate de citate au un farmec deosebit și, astfel, acestea sunt mai ușor de recunoscut și îi fac pe oameni să iubească și mai mult cuvintele lui Dumnezeu și să simtă dulceața cuvintelor Lui în inima lor. Întrucât cuvintele lui Dumnezeu vin într-o mare varietate de forme și sunt bogate și diverse, și datorită faptului că substantivele nu se repetă printre multele Lui cuvinte, în al treilea lor sens, oamenii cred că Dumnezeu este întotdeauna nou și niciodată vechi. De exemplu: „Eu nu cer omului să fie un simplu «consumator», însă îi cer să fie un «producător» capabil să provoace înfrângerea Satanei.” Semnificațiile cuvintelor „consumator” și „producător” din acea frază sunt similare unor cuvinte rostite în trecut, dar Dumnezeu nu este inflexibil; mai degrabă, El îi face pe oameni să fie conștienți de prospețimea Sa și, prin urmare, să prețuiască dragostea lui Dumnezeu. Judecata Lui și cerințele Sale de la umanitate sunt conținute în umorul din discursul lui Dumnezeu. Întrucât toate cuvintele lui Dumnezeu au obiective și semnificații, umorul Său nu este pur și simplu menit să destindă atmosfera sau să-i facă pe oameni să râdă zgomotos, și nici nu este menit să le relaxeze mușchii. În schimb, umorul lui Dumnezeu intenționează să-i elibereze pe oameni de cinci mii de ani de robie, niciodată să mai fie legați, astfel încât să fie mai capabili să accepte cuvintele lui Dumnezeu. Metoda lui Dumnezeu este de a folosi o lingură de zahăr ca medicamentul să alunece mai ușor; El nu-i forțează pe oameni să înghită medicamente amare. În dulceață e amărăciune, iar în amărăciune e dulceață.

„Atunci când o licărire slabă de lumină începe să se arate la Răsărit, toți oamenii din univers, din acel motiv, își îndreaptă, pentru moment, atenția spre lumina de la Răsărit. Nemaifiind în continuare cufundată în somn, omenirea merge să observe sursa luminii estice, dar, din cauza limitelor puterii umane, nimeni nu poate vedea locul de unde provine lumina.” Acest lucru se întâmplă peste tot în univers, nu numai în mijlocul fiilor lui Dumnezeu și al poporului Său. Toți oamenii din cercurile religioase și necredincioșii au această reacție. În momentul în care lumina lui Dumnezeu strălucește, inimile lor se schimbă treptat, iar ei încep pe neștiute să descopere că viețile lor nu au sens, că viața umană e lipsită de valoare. Oamenii nu urmăresc un viitor, nu se gândesc la ziua de mâine și nici nu-și fac griji în privința acesteia; mai degrabă, ei se agață de ideea că ar trebui să mănânce și să bea mai mult cât sunt încă „tineri” și că totul va fi meritat odată ce va sosi ziua de pe urmă. Oamenii nu au nicio dorință de a guverna lumea. Vigoarea din dragostea omenirii pentru lume a fost furată în întregime de „diavol”, dar nimeni nu știe care este rădăcina. Ei nu pot decât să alerge încoace și încolo, informându-se unul pe celălalt, căci ziua lui Dumnezeu nu a sosit încă. Într-o zi, toată lumea va vedea răspunsurile tuturor tainelor de nepătruns. Exact la asta S-a referit Dumnezeu când a spus: „Omul se va trezi din somn și din vis și, doar atunci, își va da seama că ziua Mea se apropie încet în lume.” Când acel moment va veni, toți oamenii care-I aparțin lui Dumnezeu vor fi ca frunzele verzi, „așteptând să-Mi consacre porțiunea lor individuală, în momentul în care Eu sunt pe pământ.” Deci mulți dintre oamenii lui Dumnezeu din China tot se prăbușesc după ce El Își face auzit glasul și, astfel, Dumnezeu spune: „[…] însă, fără puterea de a modifica faptul îndeplinit, pot doar să aștepte ca Eu să pronunț sentința.” Printre ei, tot vor fi câțiva de eliminat – nu toți vor rămâne neschimbați. Mai degrabă, oamenii pot doar să atingă standardul numai după ce au fost supuși testului, în urma căruia li se eliberează „certificate de calitate”; în caz contrar, aceștia vor deveni rebuturi în grămada de rămășițe. Dumnezeu subliniază în mod constant adevărata stare a umanității, așa că oamenii simt din ce în ce mai mult tăinicia lui Dumnezeu. „Dacă El nu ar fi Dumnezeu, cum ar putea să ne cunoască atât de bine adevărata stare?” Cu toate acestea, din cauza slăbiciunii oamenilor, „în inimile oamenilor, Eu nu sunt nici sus, nici jos. În ceea ce-i privește pe oameni, este o chestiune de indiferență dacă Eu exist sau nu.” Nu aceasta este tocmai starea tuturor oamenilor care se potrivește cel mai bine realității? În ceea ce-i privește pe oameni, Dumnezeu există atunci când Îl caută și nu există atunci când nu-L caută. Altfel spus, Dumnezeu există în inimile oamenilor în momentul în care ei au nevoie de ajutorul Său, dar, când nu mai au nevoie de El, Dumnezeu nu mai există. Asta este în inimile oamenilor. În realitate, toată lumea de pe pământ gândește așa, inclusiv toți „ateii”, iar „impresia” lor despre Dumnezeu este, de asemenea, vagă și opacă.

„De aceea, munții devin granițe între națiuni pe pământ, apele devin bariere pentru a ține oamenii despărțiți între pământuri, iar aerul devine cel care curge de la un om la altul, în spațiul de pe pământ.” Aceasta a fost lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu când crea lumea. Menționarea acestui lucru aici îi zăpăcește pe oameni: e posibil ca Dumnezeu să vrea să creeze o altă lume? Este corect să spunem acest lucru: de fiecare dată când Dumnezeu vorbește, cuvintele Sale conțin crearea, gestionarea și distrugerea lumii; doar că uneori sunt clare, iar alteori sunt vagi. Întreaga gestionare a lui Dumnezeu este inclusă în cuvintele Lui; doar că oamenii nu le pot distinge. Binecuvântările pe care Dumnezeu le oferă oamenilor le însutesc credința. Din exterior, pare că Dumnezeu le face o promisiune, dar, în esență, este măsura cerințelor Lui pentru oamenii Împărăției Sale. Cei ce sunt potriviți pentru a fi folosiți vor rămâne, iar cei care nu sunt potriviți vor fi înghițiți de o calamitate care se abate din cer. „Tunetul asurzitor din cer îl doboară pe om; munții înalți, în timp ce se răstoarnă, îl îngroapă; fiarele sălbatice, în foamea lor, îl devorează; și oceanele care se ridică în talazuri se închid peste capul lui. Pe măsură ce umanitatea se implică într-un conflict fratricid, toți oamenii își vor căuta propria distrugere în calamitățile care se ridică din mijlocul umanității.” Acesta este „tratamentul special” care va fi acordat celor care nu ating standardele și cărora nu li se va aduce mântuirea în Împărăția lui Dumnezeu. Cu cât Dumnezeu spune mai multe lucruri precum „Voi, cu siguranță, sub îndrumarea luminii Mele, veți străpunge încleștarea forțelor întunericului. Cu siguranță, în mijlocul întunericului, nu veți pierde lumina care vă ghidează”, cu atât mai mulți oameni devin conștienți de caracterul lor onorabil; ca atare, au mai multă credință pentru a căuta noua viață. Dumnezeu le oferă oamenilor ceea ce ei Îi cer. După ce Dumnezeu îi dă în vileag într-o anumită măsură, El Își schimbă modul de a vorbi, folosind un ton de binecuvântare pentru a obține cel mai bun rezultat. A avea cerințe de la omenire astfel dă rezultate mai practice. Întrucât toți oamenii sunt dispuși să discute despre afaceri cu partenerii lor – toți sunt experți în afaceri – tocmai acest lucru îl vizează Dumnezeu când spune asta. Așadar, ce este „Sinim”? Aici, Dumnezeu nu Se referă la Împărăția de pe pământ, care este coruptă de Satana, ci mai degrabă la o adunare a tuturor îngerilor care au venit de la Dumnezeu. Cuvintele „hotărâți și de neclintit” implică faptul că îngerii vor învinge toate forțele Satanei, consacrând astfel Sinimul în întregul univers. Astfel, adevăratul sens al Sinimului este o adunare a tuturor îngerilor de pe pământ și, aici, se referă la cei de pe pământ. Prin urmare, Împărăția care va exista ulterior pe pământ va fi numită „Sinim”, și nu „Împărăție”. Nu există niciun sens real pentru „Împărăția” de pe pământ; este, în esență, Sinimul. Astfel, putem afla adevăratul sens al cuvintelor „cu siguranță Îmi veți emana slava în întregul univers” numai raportându-le la definiția Sinimului. Lucrul acesta demonstrează viitorul clasament al tuturor oamenilor de pe pământ. Toți oamenii din Sinim vor fi regi care conduc toate popoarele pământului, după ce au îndurat mustrarea. Tot ce este pe pământ va funcționa normal datorită conducerii oamenilor din Sinim. Aceasta nu este decât o schiță, în linii mari, a situației. Toți oamenii vor rămâne în Împărăția lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că vor fi lăsați în Sinim. Oamenii de pe pământ vor putea să comunice cu îngerii. Ca atare, între cer și pământ va exista o legătură; sau, altfel spus, toți oamenii de pe pământ I se vor supune lui Dumnezeu și-L vor iubi așa cum fac îngerii din cer. În acel moment, Dumnezeu Se va arăta public tuturor oamenilor de pe pământ și le va permite să-I vadă adevăratul chip cu ochiul liber și li Se va dezvălui în orice moment.

Anterior: Capitolul 18

Înainte: Capitolul 20

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Dumnezeu Însuși, Unicul (V)

Sfințenia lui Dumnezeu (II)Frați și surori, haideți să cântăm un imn astăzi. Găsiți unul care vă place și pe care îl cântați adesea. (Am...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte