Cum lucrează Dumnezeu asupra omului? Ai înțeles asta? Îți este limpede? Și cum lucrează El în biserică? Care sunt părerile tale în privința acestor lucruri? Te-ai gândit vreodată la aceste întrebări? Ce dorește El să înfăptuiască prin lucrarea Lui în biserică? Îți sunt clare toate aceste lucruri? Dacă nu, atunci tot ce faci este zadarnic și gol! Aceste cuvinte ți-au atins inima? Doar a face progrese active fără a se retrage în mod pasiv – poate fi asta la înălțimea intențiilor lui Dumnezeu? Este suficientă cooperarea orbească? Ce ar trebui făcut dacă ești nelămurit în privința viziunilor? Ar fi în regulă să nu cercetezi mai departe? Dumnezeu spune: „Cândva, Mi-am asumat un mare efort printre oameni, însă ei nu au băgat de seamă și așa, a trebuit să-Mi folosesc cuvintele pentru a-l revela lor, pas cu pas. Cu toate acestea, omul tot nu a putut să-Mi înțeleagă cuvintele și a rămas neștiutor cu privire la scopul planului Meu”. Ce înseamnă aceste cuvinte? V-ați gândit vreodată la scopul acesta? Am acționat cu adevărat cu nepăsare și fără țintă? Dacă da, care ar fi fost rostul? Dacă acest scop îți este neclar și de neînțeles, atunci cum se poate dobândi cooperarea autentică? Dumnezeu spune că toată căutarea omenirii e pe mările nețărmurite, printre cuvinte și doctrine goale. Cât despre căutările voastre, până și tu ești incapabil să spui cărei categorii aparțin. Ce vrea Dumnezeu să realizeze în om? Ar trebui să fiți lămuriți asupra tuturor acestor lucruri. Să fie oare numai pentru a-l face de rușine pe marele balaur roșu într-un mod negativ? Oare după ce l-a făcut de rușine pe marele balaur roșu, ar merge Dumnezeu cu mâna goală în munți să trăiască acolo retras? Atunci, ce vrea Dumnezeu? Vrea El cu adevărat inimile oamenilor? Sau vrea El viețile lor? Sau bogăția și bunurile lor? La ce bun sunt acestea? Lui Dumnezeu nu Îi sunt de niciun folos. A făcut Dumnezeu atât de multă muncă asupra omului doar ca să-l folosească drept dovadă a victoriei Lui împotriva Satanei, astfel încât să-Și poată manifesta „capacitățile”? N-ar părea atunci Dumnezeu chiar „neînsemnat”? Este într-adevăr Dumnezeu acel tip de Dumnezeu? Unul ca un copil, care îi atrage pe adulți în certuri cu ceilalți? Care ar fi rostul acestui lucru? Omul își folosește neîncetat noțiunile pentru a-L măsura pe Dumnezeu. Dumnezeu a spus cândva: „Sunt patru anotimpuri într-un an și trei luni în fiecare anotimp”. Oamenii au ascultat aceste cuvinte, le-au ținut minte și au spus mereu că sunt trei luni într-un anotimp și patru anotimpuri într-un an. Când Dumnezeu i-a întrebat „Câte anotimpuri sunt într-un an? Și câte luni într-un anotimp?”, oamenii au răspuns la unison „Patru anotimpuri, trei luni”. Oamenii mereu încearcă să-L definească pe Dumnezeu prin intermediul regulilor, iar acum, odată intrați în epoca celor „trei anotimpuri pe an, patru luni pe anotimp”, omul rămâne neștiutor, de parcă ar fi orbit, căutând reguli în toate lucrurile. Iar astăzi, omenirea încearcă să aplice „regulile” sale lui Dumnezeu! Sunt, într-adevăr, orbi! Nu văd că nu există acum nicio „iarnă”, doar „primăvară, vară și toamnă”? Omul e într-adevăr prost! A fi ajuns în acest punct crucial și a nu fi conștienți cum să-L cunoască pe Dumnezeu, precum o persoană din anii 1920, care crede că transportul este neconvenabil și că oamenii ar trebui să meargă toți pe jos ori să mâne un măgăruș, sau care crede că oamenii ar trebui să folosească lămpi cu petrol sau că un stil de trai primitiv încă predomină. Nu sunt toate acestea noțiuni care există în creierele oamenilor? De ce mai vorbesc ei despre milă și bunătate astăzi? Ce rost are asta? E aidoma turuitului unei bătrâne despre propriul trecut – ce folos au toate aceste cuvinte? La urma urmelor, prezentul este prezentul; poate fi dat timpul înapoi cu douăzeci sau treizeci de ani? Toți oamenii se lasă purtați de val; de ce sunt atât de reticenți să înțeleagă asta? În epoca actuală a mustrării, ce rost are să se vorbească despre milă și bunătate? Mila și bunătatea – asta e totul în legătură cu Dumnezeu? De ce oare, în această epocă a „făinii și orezului”, oamenii continuă să consume „mei și legume sălbatice”? Ceea ce Dumnezeu nu este dispus să facă, omul Îl forțează. Dacă El Se împotrivește, este etichetat drept „contra-revoluționar” și, cu toate că s-a spus iar și iar că Dumnezeu nu este, în mod inerent, un Dumnezeu milostiv sau iubitor, cine ascultă? Omul este prea absurd. E ca și cum cuvântul lui Dumnezeu nu ar avea niciun efect. Oamenii Îmi văd mereu cuvintele într-o lumină diferită. Dumnezeu a fost mereu agresat de omenire, ca și cum crimele au fost imputate fără temei oamenilor inocenți – deci cine poate fi în asentiment cu Dumnezeu? Sunteți întotdeauna dispuși să trăiți în mila și bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu, așa că ce poate face Dumnezeu decât să îndure insultele omului? Totuși, sper că veți explora profund cum lucrează Duhul Sfânt înainte să vă certați cu Dumnezeu. Însă vă îndemn să cercetați cu atenție sensul original al cuvântului lui Dumnezeu – să nu vă credeți deștepți gândindu-vă că aceste cuvinte ale lui Dumnezeu sunt „diluate”. Nu-i nevoie de asta! Cine poate să spună cât de „diluat” e cuvântul lui Dumnezeu? Numai dacă nu cumva Dumnezeu spune asta direct sau o indică în mod clar. Să nu aveți o părere atât de bună despre voi. Dacă puteți să vedeți calea de practică din cuvintele Lui, atunci veți fi corespuns cerințelor Lui. Ce altceva mai doriți să vedeți? Dumnezeu a spus: „Voi înceta să arăt vreo îndurare pentru slăbiciunea omului”. Dacă nu puteți pricepe nici înțelesul acestei afirmații evidente și simple, ce rost ar avea studiul și investigarea ulterioare? Lipsit până și de cunoștințele mecanice de bază, ai fi calificat să construiești o rachetă? O astfel de persoană nu ar fi cineva care se laudă în van? Omul nu are resursele să facă lucrarea lui Dumnezeu; numai Dumnezeu e cel care îl înalță. A-L sluji pur și simplu, fără a ști ce iubește El sau ce urăște – nu e asta o rețetă pentru dezastru? Oamenii nu se cunosc pe ei înșiși, dar se cred extraordinari. Cine se cred! N-au nicio idee ce e bine sau ce e rău. Amintiți-vă de trecut și priviți înainte spre viitor – cum sună asta? După aceea, ajungeți să vă cunoașteți pe voi înșivă.

Dumnezeu a dezvăluit foarte multe despre intențiile și scopurile omului. El a spus: „Doar atunci am văzut clar intențiile și scopurile omului. Am oftat dintre nori: de ce oamenii acționează întotdeauna pentru ei înșiși? Oare mustrările Mele nu sunt menite să-i desăvârșească? Le critic Eu dinadins atitudinea pozitivă?” Cât de mult ați aflat despre voi înșivă din aceste cuvinte? Au dispărut cu adevărat intențiile și scopurile omului? Ați cercetat asta chiar voi? Ați putea la fel de bine să veniți dinaintea lui Dumnezeu și să încercați să înțelegeți asta: ce rezultat a fost obținut de lucrarea de mustrare pe care a făcut-o Dumnezeu în voi? L-ați rezumat? Poate că rezultatul e minuscul; altminteri, ați fi vorbit deja de el cu termeni grozavi. Ce vă pune Dumnezeu să împliniți? Dintre multele cuvinte care v-au fost spuse, cât de multe au ajuns să rodească și cât de multe au fost spuse în zadar? În ochii lui Dumnezeu, doar puține dintre cuvintele Lui au ajuns să rodească; asta din cauză că oamenii sunt veșnic incapabili să descifreze sensul original al cuvintelor Lui și ceea ce acceptă ei nu sunt decât ecouri ale cuvintelor, ricoșând dintr-un perete. Este aceasta calea de a cunoaște intențiile lui Dumnezeu? În viitorul apropiat, Dumnezeu va avea mai mult de lucru pentru om; poate omul să împlinească acea lucrare cu puțina statură pe care o are acum? Dacă nu deviantă, atunci greșită sau altminteri, arogantă – astfel, s-ar părea, este natura umană. Găsesc asta greu de neînțeles; deși Dumnezeu a spus atât de multe, cum se face că omul nu pune nimic la inimă? Ar putea Dumnezeu să vorbească în glumă cu omul și să nu caute vreun rezultat? Sau să-l pună pe om să interpreteze o piesă numită „Bucurie, supărare, suferință și fericire”? Să-l facă pe om fericit pentru un moment, să-l facă să plângă în următorul – iar apoi, când omul pleacă din scenă, să fie lăsat pe cont propriu? Ce rezultat ar avea asta? „Cum se face că cerințele pe care le am de la om nu se realizează niciodată? Cumva îi cer unui câine să se cațăre într-un copac? Cumva fac mult zgomot pentru nimic?” Toate cuvintele lui Dumnezeu vizează starea efectivă a omului. Nu ar fi deloc rău a privi înăuntrul tuturor oamenilor pentru a vedea cine trăiește în cuvântul lui Dumnezeu. „Chiar și acum, mare parte din pământ continuă să se schimbe. Dacă, într-o zi, pământul se schimbă cu adevărat într-un alt tip, îl voi arunca deoparte cu o mișcare a mâinii Mele – nu e tocmai asta lucrarea Mea în etapa actuală?” Într-adevăr, chiar și acum Dumnezeu Își vede de lucrarea Lui; totuși, ce a spus despre a-l „arunca deoparte cu o mișcare a mâinii Mele”, se referă la viitor, deoarece totul trebuie să aibă un proces. Lucrarea în curs a lui Dumnezeu tinde către asta – vă e clar acest lucru? Există imperfecțiuni în intențiile omului, iar duhuri necurate au profitat de ocazie pentru a se manifesta. În acest moment, „pământul se schimbă într-un alt tip”. Oamenii vor fi trecut atunci printr-o schimbare calitativă, deși nu o schimbare a substanței lor, deoarece vor exista alte lucruri pe pământul îmbunătățit. Cu alte cuvinte, pământul original era inferior, dar după îmbunătățire, poate fi folosit. Totuși, după ce a fost folosit o perioadă și nu mai este folosit, va reveni treptat la vechiul său aspect. Acesta este un rezumat al următorului pas din lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea viitoare va fi mai complexă, deoarece va fi timpul ca toate lucrurile să fie separate după tip. La locul de întâlnire, când lucrurile ajung la un sfârșit, va fi inevitabil haos și oamenii vor fi lipsiți de convingeri puternice. E întocmai cum a spus Dumnezeu; „Oamenii sunt cu toții interpreți care cântă pe orice melodie se pune”. Oamenii au capacitatea de a cânta pe orice melodie se pune, deci Dumnezeu exploatează acest defect din ei pentru a face următorul pas din lucrarea Lui, permițând astfel tuturor oamenilor să-și remedieze acest defect. Tocmai pentru că oamenii nu au statură adevărată, ei devin ca iarba care crește pe un zid. Dacă ar câștiga statură, ar deveni copaci semeți care ating cerul. Dumnezeu plănuiește să folosească o parte din lucrarea duhurilor malefice pentru a desăvârși o parte din omenire, permițându-le acestor oameni să priceapă în întregime nelegiuirile diavolului, pentru ca toată omenirea să-și poată cunoaște cu adevărat „strămoșii”. Numai în acest fel vor putea oamenii să se elibereze complet, nu numai lepădându-se de posterioritatea diavolilor, ci chiar de a strămoșilor diavolilor. Acesta este adevăratul scop al lui Dumnezeu în a-l înfrânge întru totul pe marele balaur roșu, pentru a face în așa fel încât toată omenirea să cunoască adevărata formă a marelui balaur roșu, să-i smulgă de tot masca și să-i privească adevărata formă. Asta e ceea ce Dumnezeu vrea să împlinească și este țelul final al întregii lucrări pe care a făcut-o pe pământ și ceea ce năzuiește El să înfăptuiască în toată omenirea. Acest lucru este cunoscut drept mobilizarea tuturor lucrurilor pentru a servi scopului lui Dumnezeu.

Cât despre lucrarea viitoare, vă este limpede cum se va face? Aceste lucruri trebuie înțelese. De exemplu: de ce spune Dumnezeu că oamenii nu se ocupă niciodată de ceea ce ar trebui să facă? De ce spune El că există mulți oameni care nu izbutesc să-și termine temele pe care le-a repartizat lor? Cum pot aceste lucruri să fie împlinite? V-ați gândit vreodată la aceste întrebări? Au devenit acestea subiecte de părtășie pentru voi? În această etapă a lucrării, omul trebuie să fie făcut să înțeleagă intențiile actuale ale lui Dumnezeu. Odată ce acest lucru va fi fost împlinit, celelalte pot fi discutate – nu este acesta un mod grozav de a se ocupa de lucruri? Ce dorește Dumnezeu să înfăptuiască în om trebuie să fie explicat clar, altminteri totul ar fi în zadar, iar omul nu ar putea să intre în asta, cu atât mai puțin să o dobândească, și totul ar fi vorbărie goală. Cât despre ceea ce a spus astăzi Dumnezeu – ați găsit o cale de a pune în practică? Oamenii au cu toții un sentiment de trepidație privind cuvintele lui Dumnezeu. Nu le pot înțelege, însă se și tem să nu-L ofenseze pe Dumnezeu. Până acum, câte dintre căile de a mânca și de a bea cuvintele lui Dumnezeu au fost găsite? Cei mai mulți oameni nu știu cum să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu; cum se poate rezolva asta? Ați găsit o cale de a le mânca și a le bea în cuvintele de azi? Cum încercați acum să cooperați pentru a face asta? Și odată ce voi toți ați mâncat și băut cuvintele, prin ce mijloace veți discuta despre reflecțiile voastre asupra lor? Nu asta e ceea ce ar trebui să facă omul? Cum se prescrie medicamentul potrivit pentru o anume boală? Mai aveți încă nevoie ca Dumnezeu să rostească direct o cuvântare? E asta necesar? Cum pot fi complet eradicate problemele menționate anterior? Asta depinde de faptul dacă sunteți capabili să cooperați cu Duhul Sfânt în acțiunile voastre practice. Cu o cooperare adecvată, Duhul Sfânt va face o lucrare extraordinară. Fără o cooperare adecvată, ci în schimb doar confuzie, Duhul Sfânt nu va fi în situația de a-Și dezlănțui puterea. „Dacă te cunoști pe tine însuți și îți cunoști dușmanul, atunci victoria va fi a ta întotdeauna.” Indiferent cine a rostit inițial aceste cuvinte, ele ți se pot aplica în mod cât se poate de adecvat. Pe scurt, trebuie să vă cunoașteți mai întâi pe voi înșivă înainte să puteți să vă cunoașteți dușmanii și, doar după ce ați făcut și una și alta, veți putea să câștigați toate bătăliile. Toate acestea sunt lucruri pe care ar trebuie să fiți capabili să le faceți. Indiferent ce vă cere Dumnezeu, voi trebuie doar să lucrați în acea direcție cu toată puterea voastră și sper că veți fi capabili să veniți înaintea lui Dumnezeu și să-I oferiți devotamentul vostru cel mai profund în final. Atât timp cât veți putea vedea zâmbetul mulțumit al lui Dumnezeu când stă pe tronul Lui, chiar dacă acest moment este clipa stabilită a morții voastre, ar trebui să puteți să râdeți și să zâmbiți în timp ce vă închideți ochii. În timpul vostru pe pământ, trebuie să vă faceți datoria finală pentru Dumnezeu. În trecut, Petru a fost răstignit cu capul în jos pentru Dumnezeu; dar ar trebui să-L mulțumești pe Dumnezeu până la sfârșit și să îți epuizezi toată energia pentru El. Ce poate să facă, în numele lui Dumnezeu, o ființă creată? Ar trebui, așadar, să te oferi lui Dumnezeu, cât mai curând cu putință, ca El să dispună de tine cum dorește. Atât timp cât asta Îl face pe Dumnezeu fericit și mulțumit, atunci lasă-L să facă ce voiește cu tine. Ce drept au oamenii să rostească vorbe de nemulțumire?