Care este, mai exact, scopul credinței în Dumnezeu? Majoritatea oamenilor sunt încă dezorientați când vine vorba de această întrebare și au întotdeauna două puncte de vedere total diferite despre Dumnezeul practic și despre Dumnezeul din ceruri. Acest lucru arată că omul crede în Dumnezeu nu pentru a I se supune, ci pentru a primi anumite beneficii sau pentru a scăpa de suferința dezastrelor; doar atunci este el puțin supus. Acest tip de supunere este în întregime condiționat, este în întregime o supunere bazată pe perspective personale și este în întregime dictat de necesitate. Așadar, care este mai exact scopul credinței tale în Dumnezeu? Dacă este doar de dragul perspectivelor tale, de dragul sorții tale, atunci mai bine nu ai crede. O astfel de „credință” înseamnă să te păcălești pe tine însuți; înseamnă să te consolezi pe tine însuți și să te admiri pe tine însuți. Dacă a ta credință în Dumnezeu nu este clădită pe temelia supunerii față de Dumnezeu, atunci vei fi în cele din urmă pedepsit pentru că te împotrivești Lui. Toți cei care cred în Dumnezeu fără a căuta supunerea față de El sunt oameni care se împotrivesc lui Dumnezeu. Dumnezeu îi cere omului să caute adevărul, să înseteze după cuvintele Sale, să mănânce și să bea cuvintele Sale și să le pună în practică, toate acestea pentru ca el să poată obține supunerea față de Dumnezeu. Dacă aceasta este cu adevărat intenția ta, atunci, cu siguranță, Dumnezeu te va înălța, cu siguranță, Dumnezeu va fi îndurător cu tine. Nimeni nu poate să se îndoiască de acest lucru și nimeni nu îl poate schimba. Dacă intenția ta nu este să te supui lui Dumnezeu și ai alte scopuri, atunci tot ceea ce spui și faci – chiar și rugăciunile tale înaintea lui Dumnezeu și, mergând chiar mai departe, fiecare mișcare a ta – constituie împotrivire față de Dumnezeu. Chiar dacă ale tale cuvinte sunt blânde și atitudinea ta este blajină, chiar dacă fiecare mișcare a ta și expresia ta par adecvate în ochii celorlalți, ca și cum ai fi o persoană supusă, când vine vorba de intenția ta și când vine vorba de perspectivele tale despre credința în Dumnezeu, tot ceea ce faci este împotrivire față de Dumnezeu și tot ceea ce faci este rău. Oamenii care par ascultători precum oile, dar ale căror inimi adăpostesc intenții rele, sunt lupi îmbrăcați în piei de oaie și cei care comit o ofensă împotriva lui Dumnezeu în mod direct. Dumnezeu nu-l va cruța pe niciunul dintre ei, iar Duhul Sfânt îl va dezvălui pe fiecare dintre ei, făcându-i pe toți oamenii să vadă că toți aceia care sunt ipocriți vor fi cu siguranță disprețuiți și respinși de Duhul Sfânt. Nimeni nu ar trebui să fie nerăbdător: Dumnezeu Se va socoti cu ei unul câte unul și îi va elimina unul câte unul.

Dacă ești incapabil să accepți lumina nouă de la Dumnezeu și nu cauți atunci când nu poți vedea clar ceea ce face Dumnezeu astăzi și te îndoiești de acest lucru, îl judeci sau îl scrutezi și îl analizezi, atunci nu ești cineva care se supune intenționat lui Dumnezeu. Dacă încă prețuiești lumina de ieri și te împotrivești noii lucrări a lui Dumnezeu când apare lumina prezentă, oamenii ca aceștia sunt cu totul absurzi și sunt cei care se împotrivesc în mod deliberat lui Dumnezeu. Cheia pentru a te supune lui Dumnezeu este să fii capabil să accepți cea mai nouă lumină și să fii capabil să o accepți și să o pui în practică. Aceasta este supunerea adevărată. Cei care nu au hotărârea de a tânji după Dumnezeu sunt incapabili să I se supună intenționat și pot doar să se împotrivească lui Dumnezeu ca urmare a faptului că sunt mulțumiți de starea actuală a lucrurilor. Motivul pentru care omul nu se poate supune lui Dumnezeu este că el este stăpânit de ceea ce a fost înainte. Lucrurile care au fost înainte au produs în om tot felul de noțiuni și diverse închipuiri umane despre Dumnezeu, iar acestea au devenit cu toate imaginea lui dumnezeu din mintea omului. Astfel, ceea ce crede omul sunt propriile sale noțiuni și standardele propriei sale imaginații. Tu Îl evaluezi pe Dumnezeul care lucrează practic astăzi în comparație cu dumnezeul propriei tale imaginații, așa că a ta credință provine de la Satana și înseamnă să crezi în Dumnezeu după propriile tale preferințe – Dumnezeu nu vrea acest tip de credință. Când vine vorba de oricine cu acest tip de credință în Dumnezeu, indiferent cât de înalte sunt meritele lor și indiferent de cât s-au consumat – chiar dacă și-au consumat întreaga viață depunând eforturi ca să lucreze pentru El și au mers până într-acolo încât să devină martiri – Dumnezeu nu îi aprobă pe oamenii care cred în El în acest fel. El doar le dă puțin har și le permite să se bucure de el pentru un timp. Nu se pune problema ca astfel de oameni să pună adevărul în practică. Duhul Sfânt nu lucrează asupra lor, iar Dumnezeu îi va elimina pe fiecare dintre ei, unul câte unul. Tineri și bătrâni deopotrivă, toți cei care cred în Dumnezeu fără a I se supune și care au intenții greșite, sunt cei care se împotrivesc și perturbă; astfel de oameni sunt, fără îndoială, cu toții ținte ale eliminării. Cei care nu au nici cea mai mică supunere față de Dumnezeu, care doar Îi recunosc numele și au un oarecare simț al accesibilității și frumuseții lui Dumnezeu, dar nu reușesc să țină pasul cu pașii Duhului Sfânt și sunt incapabili să se supună lucrării și cuvintelor prezente ale Duhului Sfânt – astfel de oameni trăiesc în harul lui Dumnezeu și nu pot fi câștigați de Dumnezeu, nu pot fi desăvârșiți de El. Dumnezeu îl desăvârșește pe om prin supunerea sa, prin faptul că mănâncă, bea și se bucură de cuvintele lui Dumnezeu și prin suferința și rafinarea din viața sa. Numai crezând în Dumnezeu în acest fel se pot schimba firile omului, poate omul să posede o cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu. A nu fi mulțumit cu a trăi în harul lui Dumnezeu și, în schimb, a tânji activ după adevăr și a-l căuta și a urmări să fii câștigat de Dumnezeu – aceasta este ceea ce înseamnă să te supui în mod conștient lui Dumnezeu și exact acesta este tipul de credință în Dumnezeu pe care El îl dorește. Oamenii care se bucură doar de harul lui Dumnezeu nu pot fi desăvârșiți și nu pot fi schimbați; ei pot avea doar o supunere superficială, o pietate superficială și o iubire și o răbdare superficiale. Cei care se bucură doar de harul lui Dumnezeu nu Îl pot cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu și, chiar și atunci când Îl cunosc pe Dumnezeu, cunoașterea lor este superficială și spun lucruri precum „Dumnezeu îl iubește pe om” sau „Dumnezeu are milă de om”. Acest lucru nu reprezintă viața omului și nu înseamnă că omul Îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu. Când cuvintele lui Dumnezeu îi rafinează pe oameni sau când încercările Lui vin asupra lor, ei sunt incapabili să se supună și, de asemenea, devin îndoielnici și chiar cad – astfel de oameni nu au absolut nicio urmă de supunere în ei. În ei există doar o mulțime de reguli și restricții despre credința în Dumnezeu și chiar o experiență îndelungată pe care au acumulat-o de-a lungul multor ani de credință în Dumnezeu sau diverse reglementări care iau Biblia drept principiu al lor. Ar putea oameni ca aceștia să se supună lui Dumnezeu? Acești oameni sunt cu totul absorbiți de lucruri umane – cum ar putea să se supună lui Dumnezeu! „Supunerea” lor se bazează în întregime pe preferințele lor personale – ar vrea Dumnezeu o supunere ca aceasta? Aceasta înseamnă a respecta reglementări, nu a se supune lui Dumnezeu; înseamnă a se mulțumi pe ei înșiși și a se liniști pe ei înșiși. Dacă tu spui că aceasta este supunere față de Dumnezeu, nu cumva hulești împotriva Lui? Ești un faraon egiptean. Faci rău și te angajezi în mod voit în lucrarea de opunere față de Dumnezeu – așa vrea Dumnezeu să slujești? Cel mai bine ar fi să te grăbești să te căiești și să încerci să devii oarecum conștient de sine. Dacă nu reușești, mai bine ai pleca acasă; aceasta ți-ar face mai mult bine decât pretinsa ta „slujire a lui Dumnezeu”. Nu ai tulbura, nici nu ai perturba; ți-ai cunoaște locul și ai trăi bine – nu ar fi mai bine? Și nu te-ai opune lui Dumnezeu și nu ai fi pedepsit!