În acest sezon, subiectul principal despre care am avut părtășie a fost „Cum să urmărești adevărul”. Anterior, am rezumat două principii de practică pentru urmărirea adevărului. Care este primul principiu? (Primul principiu este renunțarea, iar al doilea este dedicarea.) Primul principiu este renunțarea, iar al doilea este dedicarea. Nu am terminat părtășia despre subiectul „renunțării”. Care este prima temă a „renunțării”? (Renunțarea la diverse emoții negative.) Despre ce am avut în principal părtășie, în ceea ce privește renunțarea la diverse emoții negative? În principal, am dezvăluit și am avut părtășie despre emoțiile negative pe care le experimentează oamenii, mai precis, despre ce tipuri de emoții negative îi însoțesc adesea pe oameni în viața zilnică și pe calea vieții lor, precum și despre cum să renunțe la acestea. Aceste emoții negative se manifestă ca un soi de senzație în interiorul oamenilor, dar, în realitate, sunt declanșate de diverse gânduri și puncte de vedere false pe care le au oamenii. Diversele emoții negative se declanșează din cauza diferitelor gânduri și puncte de vedere ale oamenilor și sunt dezvăluite și se manifestă în ei. Pe baza aspectelor emoțiilor negative despre care am avut părtășie mai devreme, a diverselor comportamente ale oamenilor și a diverselor lor gânduri și puncte de vedere, ce probleme vedeți? Cu alte cuvinte, disecând manifestările externe ale diverselor emoții negative, puteți să percepeți vreo esență fundamentală a gândurilor oamenilor? Când emoțiile negative se manifestă într-o persoană, dacă le analizăm mai în profunzime și le disecăm cu atenție, putem observa diversele sale opinii, perspective și atitudini incorecte față de oameni, evenimente și lucruri ascunse în acele emoții negative și putem să vedem chiar și abordările sale cu privire la gestionarea și clasificarea diverselor persoane, chestiuni și lucruri din interiorul lor, așa este? (Așa este.) Așadar, din diversele momente în care am avut părtășie despre disecarea acestor emoții negative, putem spune că diversele gânduri și puncte de vedere eronate, înșelătoare, părtinitoare, negative și potrivnice ale oamenilor sunt ascunse în emoțiile lor negative? Putem spune acest lucru? (Da, putem.) Ce am spus, în acest moment? (Dumnezeu a spus, în acest moment, că diversele gânduri și puncte de vedere eronate, înșelătoare, părtinitoare, negative și potrivnice ale oamenilor sunt ascunse în emoțiile lor negative.) M-ați înțeles clar? (Da, Te-am înțeles.) Dacă nu avem părtășie despre aceste emoții negative, este posibil ca oamenii să nu acorde multă atenție emoțiilor negative temporare sau pe termen lung care ies la suprafață. Totuși, după ce disecă diversele gânduri și puncte de vedere ascunse în emoțiile negative, recunosc oamenii acest lucru? Diverse gânduri și puncte de vedere negative se ascund în diferite emoții negative ale oamenilor. Cu alte cuvinte, când o persoană experimentează emoții negative, la suprafață, acestea ar putea părea anumite sentimente. Persoana ar putea să dea frâu liber emoțiilor sale, să spună lucruri deprimante, să se arate plictisită și să aducă vorba despre anumite rezultate negative, sau să facă lucruri care sunt relativ extreme. Asta este dezvăluit la exterior. Totuși, în spatele acestor manifestări ale emoțiilor negative și ale comportamentelor extreme, în realitate, oamenii au în sinea lor diverse gânduri și puncte de vedere negative. Prin urmare, deși am discutat despre emoțiile negative în această perioadă, în realitate, disecăm diversele gânduri și puncte de vedere negative ale oamenilor, expunând și disecând diversele lor emoții negative. De ce expunem aceste gânduri și puncte de vedere? Afectează aceste gânduri și puncte de vedere negative doar emoțiile oamenilor? Este așa doar fiindcă ele provoacă oamenilor emoții negative? Nu. Aceste gânduri și puncte de vedere eronate nu influențează doar emoțiile și lucrurile pe care le urmărește cineva; totuși, ce pot vedea și percepe oamenii sunt emoțiile și comportamentele sale exterioare. Prin urmare, folosim metoda simplă și convenabilă a disecării emoțiilor negative pentru a expune diversele gânduri și puncte de vedere negative, potrivnice și necuviincioase ale oamenilor. Expunem aceste gânduri, puncte de vedere și emoții negative fiindcă aceste gânduri și aceste puncte de vedere sunt raportate la perspectiva și poziția oamenilor în legătură cu felul de a privi oamenii și lucrurile, de a se comporta și de a acționa în viața reală. Au, de asemenea, legătură cu obiectivele de supraviețuire și cu direcția oamenilor și, în mod firesc, și cu opiniile lor despre viață. Astfel, am efectuat această expunere a anumitor emoții negative. Cu toate acestea, scopul principal al părtășiei despre diverse emoții negative este de a expune, a diseca și a înlătura diversele gânduri și puncte de vedere false, negative și potrivnice ale oamenilor. Prin faptul că dezvăluim aceste gânduri și puncte de vedere negative, oamenii vor fi capabili să recunoască opiniile, atitudinile și perspectivele incorecte care există în gândurile lor față de diverse persoane, evenimente și lucruri. Acest lucru ajută la înlăturarea diverselor emoții negative provocate de aceste gânduri și puncte de vedere negative și, astfel, permite oamenilor să recunoască și să vadă ca atare aceste gânduri și puncte de vedere false, după care, pot să caute calea corectă, să renunțe la ele și să le abandoneze complet. Țelul suprem este să dobândească abilitatea de a înfrunta, aborda, gestiona și înlătura anumite persoane, evenimente și lucruri cu care se confruntă în viața de zi cu zi sau de-a lungul vieții lor cu gândurile și punctele de vedere corecte. Pe scurt, care este finalul dorit? Este de a-i ajuta pe oameni să recunoască și să vadă ca atare diversele gânduri negative prezente în interiorul lor și, după ce le recunosc, să schimbe și să corecteze permanent aceste gânduri și puncte de vedere eronate în viețile și pe căile vieților lor, să caute, să accepte sau să se supună gândurilor și punctelor de vedere corecte care se conformează adevărului și, în cele din urmă, să trăiască și să se comporte având gândurile și punctele de vedere corecte. Acesta este scopul. Sunteți de acord? (Da.) La suprafață, expunem emoțiile negative ale oamenilor, dar, în realitate, expunem gândurile și punctele de vedere false ale acestora față de diferite persoane, evenimente și lucruri. Scopul este de a-i ajuta pe oameni să folosească gândurile și punctele de vedere corecte atunci când se confruntă cu anumite persoane, evenimente și lucruri pentru a le ține piept și a le trata și, în cele din urmă, să acționeze în conformitate cu adevărurile-principii atunci când privesc oamenii și lucrurile, când se comportă și când acționează. Nu reia acest lucru tema „Cum să urmărești adevărul”? (Ba da.)

Părtășia despre renunțarea la anumite emoții negative revine, în cele din urmă, tot la subiectul mai larg „Cum să urmărești adevărul”, fără se devieze de la tema principală, nu-i așa? (Da, așa este.) La început, unii oameni s-ar putea gândi: „Renunțarea la diverse emoții negative nu pare să aibă o mare legătură cu urmărirea adevărului. Emoțiile negative sunt doar dispoziții temporare sau gânduri și idei de moment.” Dacă este un gând de moment sau o dispoziție temporară, nu se încadrează în sfera emoțiilor negative despre care avem părtășie. Aceste emoții negative presupun aspecte de principiu și de fond legate de felul în care o persoană privește oamenii și lucrurile și de felul în care ei se comportă și acționează. Ele implică punctele de vedere, pozițiile și principiile pe care oamenii ar trebui să le susțină în viață, precum și opiniile lor despre viață și despre modurile de viață. Scopul suprem al părtășiei despre acestea este de a-i ajuta pe oameni, atunci când înfruntă diverse chestiuni în viață, să nu mai gestioneze aceste chestiuni cu spontaneitatea sau impetuozitatea lor, sau să nu mai trateze aceste chestiuni folosindu-și firile corupte. Firește, înseamnă și că nu vor gestiona aceste probleme pe baza diverselor filosofii satanice insuflate lor de către societate. În schimb, le vor aborda în modul corect, cu conștiința și rațiunea pe care o persoană ar trebui să le aibă măcar atunci când tratează problemele cu care se confruntă în viață. Mai mult, cu condițiile de bază ale conștiinței și rațiunii umane normale, ei vor trata diversele persoane, evenimente și lucruri implicate și întâlnite în viață și în existență conform cuvintelor lui Dumnezeu, adevărului și diverselor principii învățate de la Dumnezeu. Părtășia despre diverse emoții negative și disecarea acestora sunt menite a atinge acest obiectiv. Înțelegi? (Da, înțeleg.) Spune-Mi. (Obiectivul lui Dumnezeu, atunci când are părtășie despre aceste emoții negative și le disecă, este de a-i ajuta pe oameni să discearnă și să schimbe gândurile și punctele de vedere eronate din emoțiile lor negative, renunțând astfel la aceste emoții negative și bazându-se pe conștiință și pe rațiune pentru a gestiona și a trata în mod corect diversele persoane, evenimente și lucruri cu care se confruntă în viață, conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărurilor-principii. Acest lucru le permite să-și schimbe în mod treptat opinia despre viață, să privească oamenii și lucrurile pe baza adevărului, să se comporte și să acționeze în conformitate cu adevărul și să-și trăiască umanitatea normală.) Dacă nu aș avea părtășie despre aceste emoții negative și nu le-aș diseca, dacă nici nu aș avea părtășie despre gândurile și punctele de vedere negative ale oamenilor și nici nu le-aș expune, atunci, când oamenii s-ar confrunta cu probleme în viața zilnică, adesea ar aborda poziția și perspectiva greșită, înfruntând, gestionând și înlăturând aceste chestiuni cu gânduri și puncte de vedere false. În acest fel, într-o mare măsură, oamenii s-ar simți adesea constrânși, obligați și controlați de aceste gânduri negative, incapabili să gestioneze anumite probleme ale vieții conform cerințelor lui Dumnezeu sau principiilor și metodelor dezvăluite în cuvintele lui Dumnezeu. Desigur, dacă o persoană are gândurile și punctele de vedere corecte față de diverse persoane, evenimente și lucruri, precum și perspectiva și poziția corectă, acest lucru o va ajuta mult ca, atunci când se va confrunta cu aceste persoane, evenimente și lucruri, să le trateze din perspectiva corectă, sau măcar în sfera conștiinței și rațiunii umane normale și să evite să gestioneze diverse aspecte într-un mod impetuos sau conform firilor sale corupte, lucru care poate să ducă la probleme inutile și să provoace consecințe nedorite. De exemplu, felul în care o persoană abordează viitorul, boala, familia, căsnicia, sentimentele, banii, relațiile dintre oameni și propriile talente, precum și statutul social și meritele sale și alte aspecte similare se bazează pe ceea ce auzit, a învățat sau a influențat-o și a afectat-o în familia ei sau în societate, înainte să ajungă la o înțelegere a adevărului, ca să nu mai vorbim despre anumite experiențe sau metode pe care ea le-a născocit singură. Fiecare persoană are propriul mod unic de a aborda lucrurile și fiecare persoană accentuează o anumită atitudine atunci când tratează chestiunile. Desigur, există un factor comun în modurile diferite în care oamenii abordează lucrurile, și anume faptul că toți sunt dominați și conduși de gânduri și puncte de vedere negative, potrivnice, false sau părtinitoare. Scopul lor final este să obțină propria faimă, propria avere și propriul interes personal. Mai precis, aceste gânduri și puncte de vedere provin din influența și învățăturile Satanei. Se poate spune și că acestea își au originea în diversele gânduri și puncte de vedere false pe care Satana le răspândește, le susține și le încurajează în rândul omenirii. Sub îndrumarea acestor gânduri și puncte de vedere false, oamenii le folosesc în mod inconștient pentru a se proteja și pentru a asigura maximizarea propriilor interese. Ei fac tot posibilul să utilizeze aceste gânduri și puncte de vedere diverse care își au originea în societate și în lume pentru a se proteja și a căuta maximizarea propriilor beneficii, ca să-și atingă interesele personale. Desigur, această misiune de dobândire este de neoprit și depășește limitele morale, precum și conștiința și rațiunea. Prin urmare, sub îndrumarea acestor emoții negative și a acestor gânduri și puncte de vedere negative, rezultatul suprem al modului în care o persoană vede oamenii și lucrurile și modul în care se comportă și acționează poate duce doar la exploatări, înșelăciuni, prejudicii reciproce și la conflicte între oameni. În cele din urmă, sub îndrumarea, înlănțuirea, sau ademenirea diverselor gânduri și puncte de vedere negative, oamenii se vor îndepărta mai mult de cerințele lui Dumnezeu, sau chiar și de principiile privind modul în care să te comporți și să acționezi după cum te-a învățat Dumnezeu. Se poate spune și că sub îndrumarea și ademenirea diverselor gânduri negative, oamenii nu vor dobândi niciodată adevărul și nu vor intra în realitatea practicării acestuia, conform cerințelor lui Dumnezeu. Le devine greu și să respecte principiul de a-și baza opiniile despre oameni și lucruri și comportamentul și acțiunile pe cuvintele lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu. Prin urmare, pe măsură ce oamenii își înlătură propriile emoții negative, în realitate, ei trebuie și să renunțe la diverse gânduri și puncte de vedere negative. Abia când oamenii recunosc diversele gânduri și puncte de vedere eronate din interiorul lor, pot ei să renunțe la orice fel de emoție negativă. Desigur, când oamenii renunță la diverse gânduri și puncte de vedere negative, în mare măsură, și emoțiile negative le sunt înlăturate. De exemplu, să ne gândim la emoțiile deprimante despre care am avut părtășie mai devreme. În termeni simpli, dacă o persoană dă naștere acestor emoții negative fiindcă simte constant că soarta ei este rea, atunci, când se agață de gândurile și punctele de vedere că soarta ei este rea, ea se scufundă în mod inconștient în depresie. Mai mult, conștiința ei subiectivă îi întărește tot mai mult convingerea că soarta ei este rea. Oricând se confruntă cu ceva oarecum dificil sau solicitant, se gândește: „Ah, am o soartă rea.” Atribuie lucrul respectiv sorții sale rele. Ca urmare, ea trăiește în emoțiile negative de disperare, abnegație și depresie. Dacă oamenii pot să înfrunte în mod corect diversele dificultăți cu care se confruntă în viață sau să caute adevărul atunci când apar gânduri și puncte de vedere negative, bazându-se pe cuvintele lui Dumnezeu pentru a le înfrunta, recunoscând ce înseamnă destinul uman și crezând că soarta lor este în mâinile lui Dumnezeu și că El deține controlul, atunci pot aborda în mod corect aceste greutăți, provocări, obstacole și dificultăți ale vieții sau pot înțelege în mod corect aceste strădanii. Făcând acest lucru, se schimbă vreun pic gândul și punctul lor de vedere că au o soartă rea? În același timp, câștigă ei o poziție adecvată pentru a înfrunta aceste probleme? (Da.) Când oamenii au poziția corectă în confruntarea cu aceste aspecte, sentimentele lor de depresie se îmbunătățesc treptat, ajungând de la grave la moderate, făcând tranziția de la moderate spre ușoare, până când, de la o stare ușoară, se disipează complet și dispar din ființa lor. În consecință, sentimentele lor de depresie încetează să existe. Din ce motiv se întâmplă asta? Fiindcă gândul și punctul lor de vedere dinainte, respectiv „Am o soartă rea”, suferă o transformare. După ce este corectat, ei nu își mai privesc soarta cu un sentiment de depresie, ci abordează aspectele cu o atitudine dinamică și optimistă, cu metodele învățăturilor lui Dumnezeu și cu perspectiva esenței destinului, pe care El a dezvăluit-o umanității. Prin urmare, când înfruntă aceeași problemă cu care s-au confruntat în trecut, ei nu își mai privesc destinul prin prisma gândurilor și punctelor de vedere conform cărora au o soartă rea și nu se mai împotrivesc și răzvrătesc împotriva acestor probleme cu sentimente de deprimare. Deși inițial s-ar putea să le ignore sau să le trateze cu indiferență, de-a lungul timpului, pe măsură ce vor cerceta mai amănunțit căutarea adevărului și statura lor va crește, pe măsură ce perspectiva și poziția lor în legătură cu felul de a privi oamenii și lucrurile vor deveni tot mai corecte, sentimentele lor de deprimare nu numai că vor dispărea, dar vor deveni și mai dinamice și mai optimiste. În cele din urmă, ei dobândesc o înțelegere completă și o perspectivă clară asupra naturii destinului uman. Ei pot să gestioneze și să abordeze corect aceste chestiuni, cu o atitudine sau o realitate de supunere în fața orchestrării lui Dumnezeu. În acel moment, ei au renunțat complet la sentimentele lor de depresie. A renunța la emoțiile negative este un proces atât de important, încât este un subiect semnificativ în viață. Pe scurt, când o emoție negativă prinde rădăcini adânci în inima unei persoane sau influențează felul în care aceasta privește oamenii și lucrurile și felul în care se comportă și acționează, ea este fără îndoială mai mult decât o simplă emoție negativă. În spatele său există un gând sau un punct de vedere incorect cu privire la această chestiune, sau la alta. În astfel de cazuri, ce trebuie să faci nu este doar să analizezi sursa emoțiilor negative ci, mai important, să cercetezi asasinul ascuns din emoțiile tale negative. Acest element ascuns este un gând sau un punct de vedere negativ care s-a înrădăcinat adânc în inima ta într-o lungă perioadă de timp, un gând sau un punct de vedere fals cu privire la modul cum tratezi lucrurile. Cât despre aspectele false și negative, acest gând sau punct de vedere în mod categoric contrazice adevărul și i se opune. În acest moment, sarcina ta nu este doar să te gândești la el, să-l diseci și să te familiarizezi cu el, ci mai degrabă să înțelegi pe deplin răul pe care ți-l face, controlul și înlănțuirea pe care le exercită asupra ta și impactul negativ pe care îl are asupra căutării de către tine a adevărului. Prin urmare, ce trebuie să faci este să expui, să diseci și să recunoști diverse gânduri și puncte de vedere negative; în același timp, trebuie să cauți cuvintele lui Dumnezeu, pentru a le discerne și a le vedea ca atare conform adevărurilor-principii despre care are părtășie Dumnezeu, să-ți înlocuiești gândurile și punctele de vedere negative cu adevărul și să înlături complet emoțiile negative care te-au prins în mreje. Aceasta este calea spre înlăturarea emoțiilor negative.

Unii oameni spun: „Până acum, nu am observat emoții negative la mine.” Nu-ți face griji, mai devreme sau mai târziu, la momentul potrivit, în mediul adecvat, sau când vei ajunge la vârsta adecvată sau într-un moment special, semnificativ în viață, aceste emoții negative vor apărea în mod firesc. Nu este nevoie să te uiți după ele sau să le cauți în mod conștient; mai mult sau mai puțin, într-o anumită măsură, ele există în inimile tuturor. Asta fiindcă oamenii trăiesc în lumea umană; nimeni nu abordează nimic așa cum ar face-o un computer, fără să țină cont de propriile gânduri și puncte de vedere, iar gândurile oamenilor sunt active, sunt ca un recipient care poate primi lucruri pozitive și negative. Din nefericire, cu mult timp înainte ca oamenii să înceapă să accepte gânduri și puncte de vedere negative, ei deja acceptau diverse gânduri și puncte de vedere eronate și incorecte de la Satana, de la societate și de la omenirea coruptă. Aceste gânduri și puncte de vedere incorecte au umplut în profunzime sufletele oamenilor, afectându-le și tulburându-le grav viețile de zi cu zi și căile vieții. Prin urmare, în timp ce gândurile și punctele de vedere negative însoțesc viețile oamenilor și existența acestora, diverse emoții negative însoțesc, de asemenea, viețile și calea existenței lor. Așadar, indiferent de persoană, într-o zi vei descoperi că nu ai doar câteva emoții negative temporare, ci ai multe. Nu numai că ai un gând sau un punct de vedere negativ, ci în tine există simultan numeroase gânduri și puncte de vedere negative. Chiar dacă încă nu au fost dezvăluite, asta e doar din cauză că nu există un mediu potrivit, un moment adecvat, sau un factor declanșator care te-ar putea face să-ți expui gândurile și punctele de vedere eronate sau să te descarci și să-ți dezvălui emoțiile negative, sau pentru că încă nu a apărut mediul sau momentul respectiv. Dacă va apărea unul dintre acești factori, el va acționa ca un fitil, aprinzându-ți emoțiile negative și gândurile și punctele de vedere negative, ca să explodeze. Vei fi în mod involuntar influențat, controlat și limitat de acestea. Ele pot chiar să devină un obstacol pentru tine și să-ți influențeze alegerile. Este numai o chestiune de timp. Este așa fiindcă diversele emoții negative despre care am avut părtășie sunt aspecte care pot fi întâlnite în viața oamenilor sau pe calea existenței lor și sunt probleme realiste cu care se confruntă fiecare persoană în viața sau în existența sa. Ele nu sunt iluzorii, ci concrete. Fiindcă aceste emoții negative implică în mod direct principiile pe care ar trebui să le susții și perspectiva asupra supraviețuirii pe care ar trebui să o ai, este necesar să căutăm și să disecăm cu grijă aceste aspecte.

Înainte, am avut părtășie despre emoția negativă a „reprimării”. De câte ori am avut părtășie despre aspectul „reprimării”? (Am avut de două ori părtășie despre el.) Despre ce am avut părtășie prima oară? (Prima oară am avut părtășie despre faptul că, adesea, oamenii nu pot face ce vor, ceea ce dă naștere emoțiilor negative ale reprimării. A doua oară, am avut părtășie despre faptul că oamenii nu își pot utiliza competențele și trăiesc adesea într-o stare de emoții negative reprimate.) Am avut părtășie despre aceste două aspecte. Din ele, putem spune că în spatele acestor două tipuri de reprimare există, tot ascunse, gânduri și puncte de vedere despre felul în care abordează oamenii viața? Primul tip, care își are originea în incapacitatea de a face ce vrei, ce fel de gând sau punct de vedere reprezintă? Este mentalitatea de a-ți dori mereu să fii încăpățânat și iresponsabil, să faci lucruri pe baza unui impuls, a unei dispoziții și a unui interes, fără să înțelegi nevoia de a-ți asuma o răspundere. Nu este aceasta o anumită atitudine față de viață, pe care o adoptă oamenii? (Ba da.) Este și o metodă de supraviețuire. Este aceasta o atitudine și o metodă de supraviețuire pozitivă? (Nu.) Nu este pozitivă. Oamenii vor mereu să trăiască așa cum își doresc, să facă lucruri cu încăpățânare, pe baza dispoziției, intereselor și hobby-urilor. Acesta nu este modul de viață corect; este negativ și trebuie înlăturat. Desigur, emoțiile negative care apar din această atitudine și metodă de supraviețuire negativă ar trebui cu atât mai mult înlăturate. Celălalt tip sunt emoțiile negative ale reprimării, care apar din inabilitatea de a-ți utiliza propria competență. Când oamenii nu pot să-și demonstreze competența, să se etaleze, să-și demonstreze valoarea personală, să primească validare din partea celorlalți sau să-și satisfacă propriile preferințe, se simt nefericiți, melancolici și ținuți în frâu. Este aceasta o metodă și o perspectivă corectă asupra existenței? (Nu.) Lucrurile incorecte s-ar cuveni să fie schimbate și adevărul ar trebui căutat pentru a le înlătura și a le înlocui cu calea corectă, care este în concordanță cu adevărul și cu umanitatea normală. Înainte am avut părtășie despre aceste două motive din spatele apariției emoțiilor represive, precum incapacitatea de a face ceea ce vrei și incapacitatea de a-ți utiliza competențele. Mai există un motiv pentru apariția emoțiilor represive; vă puteți gândi care este acela? Care sunt alte câteva lucruri legate de punctul de vedere existențial al unui om, care-i pot face pe oameni să se simtă ținuți în frâu? Nu sunteți siguri? Un alt motiv este să te simți ținut în frâu și să dai naștere emoțiilor negative ale reprimării pentru că nu îți poți îndeplini idealurile și dorințele. Gândiți-vă puțin la acest lucru: există acest aspect al reprimării? Este el o problemă reală pentru oameni? (Da.) Oamenii despre care am discutat mai devreme, care vor să facă ceea ce-și doresc, tind să fie mai egocentrici și mai încăpățânați. Atitudinea lor față de viață e caracterizată de faptul că ei acționează în baza impulsurilor lor și fac orice vor. Ei preferă să facă pe șefii cu alții și nu sunt potriviți traiului într-o comunitate. Metoda lor de supraviețuire este să-i determine pe toți ceilalți să se învârtă în jurul lor și sunt egoiști și incapabili să trăiască în armonie sau să colaboreze armonios cu alții. Al doilea tip de persoană care dă naștere reprimării este un om care vrea mereu să se laude, să-și dea aere, care crede că el este tot ceea ce trebuie și care niciodată nu le dă celorlalți spațiul necesar pentru a exista. Atât timp cât are un strop de pricepere și puțin talent, va dori să le afișeze, indiferent dacă mediul este potrivit sau dacă priceperea lui este valoroasă, sau dacă poate fi folosită în casa lui Dumnezeu. Acest gen de persoană tinde, de asemenea, să sublinieze individualismul, nu-i așa? Sunt toate aceste lucruri implicate în metodele de supraviețuire ale oamenilor? (Da.) Ambele metode de viață și de supraviețuire sunt incorecte. Acum, să revenim la emoțiile negative ale reprimării despre care am discutat mai devreme și care apar din cauza inabilității oamenilor de a-și îndeplini idealurile și dorințele. Indiferent de ocazie, de mediu sau de perioadă, și indiferent în ce tip de lucrare se implică, ei se concentrează mereu pe țelul de a-și îndeplini propriile idealuri și dorințe, făcându-l standardul lor. Dacă nu-și pot atinge sau realiza acest scop, se simt ținuți în frâu și triști. Nu este aceasta și o metodă de supraviețuire pentru un anumit tip de persoană? (Ba da.) Aceasta este și o metodă de supraviețuire pentru anumiți oameni. Așadar, care este gândul sau punctul de vedere principal al celor care trăiesc conform acestei metode de supraviețuire? Este că, atât timp cât au idealuri și dorințe, indiferent unde sunt sau ce fac, scopul lor este de a-și îndeplini propriile idealuri și dorințe. Aceasta este metoda lor de supraviețuire și scopul lor. Indiferent de prețul pe care trebuie să-l plătească alții sau de sacrificiile pe care trebuie să le facă alții, indiferent câți oameni trebuie să poarte povara sau să-și sacrifice propriile interese pentru idealurile și dorințele lor, ei vor urmări țelul de a-și realiza propriile idealuri și dorințe, fără să renunțe. Sunt dispuși chiar și să profite de realizările altora sau să sacrifice interesele altora fără să ezite. Dacă nu pot realiza acest țel, se simt ținuți în frâu. Este corect acest tip de gând sau punct de vedere? (Nu.) Ce este în neregulă cu el? (Este prea egoist!) Este termenul „egoist” pozitiv sau negativ? (Este negativ.) Este un lucru negativ și potrivnic, deci trebuie să fie înlăturat pe baza adevărului.

Cum ar trebuie să-ți înlături aceste emoții reprimate, care apar din cauză că ești incapabil să-ți împlinești idealurile și dorințele? Haideți să analizăm, mai întâi, diversele idealuri și dorințe pe care le au oamenii. Ce-ar fi să începem părtășia de acolo? (Bine.) Începându-ne părtășia de la idealurile și dorințele pe care le au oamenii, acestora le va fi mai ușor să înțeleagă și să urmeze o înșiruire clară a ideilor. Așadar, haideți să analizăm mai întâi idealurile și dorințele pe care le au oamenii. Unele idealuri și dorințe sunt realiste, în timp ce altele sunt nerealiste. Unii oameni au idealuri idealiste, în timp ce alții au idealuri realiste. Oare să avem părtășie mai întâi despre idealurile idealiștilor sau despre cele ale realiștilor? (Despre cele realiste.) Despre cele realiste. Cum rămâne cu idealurile nerealiste? Ar trebui sau nu să avem părtășie despre ele? Dacă nu avem părtășie despre ele, vor fi oamenii conștienți de ele? (Nu vor fi conștienți.) Dacă nu vor fi conștienți de ele fără să avem părtășie, atunci chiar este nevoie să avem părtășie despre ele. Adesea, chiar fără să aibă părtășie, oamenii pot percepe idealurile realiștilor. Aceste lucruri există în gândurile și în conștiința tuturor. Unele idealuri și dorințe rămân neschimbate din copilărie până la maturitate, indiferent dacă sunt îndeplinite sau nu, în timp ce altele se schimbă cu vârsta. Pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă, iar cunoștințele, orizonturile și experiența lor se lărgesc, idealurile și dorințele lor se schimbă constant. Ele devin mai realiste, mai apropiate de viața de zi cu zi și mai exacte. De exemplu, în tinerețe, unii oameni și-au dorit să devină cântăreți, dar când au crescut, și-au dat seama că nu pot să cânte corect, deci nu era realist să devină cântăreți. Apoi, s-au gândit să devină actori. Câțiva ani mai târziu, s-au privit în oglindă și și-au dat seama că nu sunt foarte arătoși. Deși erau puțin mai înalți, nu erau buni la actorie, iar expresiile lor faciale nu erau foarte naturale. Era nerealist și să fie actori. Așadar, s-au gândit să devină în schimb regizori, ca să poată regiza filme pentru actori. Când au împlinit douăzeci de ani și au trebuit să aleagă o specializare principală la facultate, idealul lor s-a transformat în a deveni regizori. După absolvire, când au primit diploma pentru regie și au intrat în lumea reală, și-au dat seama că, pentru a fi regizori, aveau nevoie de faimă și prestigiu, de calificări, precum și de resurse financiare, iar lor le lipseau toate acestea. Nu avea să-i angajeze nimeni ca regizori. Prin urmare, au trebuit să accepte mai puțin și să-și croiască un drum în industria cinematografică, poate ca supervizori de scenariu sau coordonatori de producție. În timp, s-au gândit: „Mi s-ar putea potrivi postul de producător. Îmi place să fiu ocupat și să strâng fonduri, vorbesc bine și sunt rezonabil de arătos. Oamenii nu mă consideră enervant și pot să comunic bine cu ceilalți și să le intru în grații. Mi s-ar putea potrivi postul de producător.” Vezi, idealul lor s-a schimbat treptat. De ce s-a schimbat? Inițial, s-a schimbat pentru că gândurile lor s-au maturizat treptat, percepția lor asupra lucrurilor a devenit mai precisă, mai obiectivă și practică. Apoi, trăind în viața reală, pe baza mediului lor din viața de zi cu zi și a nevoilor practice și stresurilor vieții, idealurile lor anterioare au fost modificate treptat de mediul respectiv. Într-un impas, incapabili să revină regizori, au ales să devină producători în schimb. Dar, în realitate, a deveni producători le-a împlinit sau nu idealurile? Nu prea au putut să-și dea seama singuri. În orice caz, după ce au început, au făcut asta aproximativ de zece ani, sau chiar până la pensionare. Acesta este un rezumat general al idealurilor realiștilor.

Tocmai discutam despre modul în care idealurile oamenilor se pot împărți în idealurile idealiștilor și idealurile realiștilor, în aceste două categorii. Să începem să vorbim despre idealurile idealiștilor. Idealurile realiștilor ar trebui să fie ușor de distins. Pe de altă parte, idealurile idealiștilor nu sunt foarte concrete și sunt oarecum îndepărtate de viața reală. Sunt, de asemenea, foarte îndepărtate și de chestiunile practice pe care le presupune supraviețuirea umană, precum nevoile zilnice. Aceste idealuri au concepte concrete, dar sunt lipsite de o destinație exactă. Se poate spune că aceste idealuri și dorințe sunt fantezii, relativ iluzorii și detașate de natura umană. Unele pot fi considerate abstracte, iar altele sunt chiar idealuri și dorințe care iau naștere dintr-o personalitate fragmentată. Care sunt idealurile idealiștilor? Idealismul ar trebui să fie ușor de înțeles. Este o reverie, o fantezie, fără legătură cu chestiunile practice asociate nevoilor zilnice din viața reală. De exemplu, să fii poet, un poet nemuritor, care hoinărește prin lume; sau să fii spadasin, un cavaler rătăcitor, care hoinărește și el prin lume, rămâne necăsătorit și fără copii, liber de complicațiile banalităților vieții, scutit de îngrijorarea nevoilor zilnice, trăind ușor și relaxat, lăsându-se în voia sorții, aspirând mereu să devină nemuritor și să scape de viața reală. Este acesta idealul unui idealist? (Da.) Are vreunul dintre voi asemenea gânduri? (Nu.) Cum erau acei poeți faimoși din trecutul Chinei, care obișnuiau să se îmbete și să scrie poezii? Erau idealiști sau realiști? (Erau idealiști.) Ideile pe care le susțineau erau fanteziile și reveriile idealiștilor. Ei se lăsau mereu în voia sorții și vorbeau în termeni neclari și nesiguri, imaginându-și cât de frumoasă era lumea, cât de liniștită ar putea fi omenirea, cum ar putea oamenii să coexiste în armonie. Se detașau de conștiința, rațiunea și nevoile vieții umanității normale. Se despărțeau de aceste aspecte ale vieții de zi cu zi și-și imaginau un tărâm utopic sau imaginar, care era complet rupt de realitate. Își imaginau că sunt ființe în cadrul acelui tărâm, trăind în acel spațiu. Nu este acesta idealul unui idealist? Există o poezie din trecut, iar unul dintre versuri spune „Aș vrea să zbor acasă, pe aripile vântului”. Care era titlul acelei poezii? („Melodia apei.”) Citiți versurile acelei poezii. („Aș vrea să zbor acasă, pe aripile vântului. Mă tem că în cer este prea frig, iar palatul de jad e prea sus. Dansând cu umbra mea, nu mai simt că aș fi muritor.”) Ce vrea să spună prin cuvintele „Dansând cu umbra mea, nu mai simt că aș fi muritor”? Transmit aceste două versuri emoțiile represive și pline de resentimente ale unui idealist ale cărui idealuri nu au putut fi atinse sau îndeplinite? Sunt ele un lucru exprimat prin această emoție represivă? Care este punctul central aici? Ce frază indică mediul și contextul în care se afla el la momentul respectiv? Este oare „Mă tem că în cer este prea frig”? (Da.) El expunea întunericul și răul autorității, un loc corupt în care să fii. Voia să fie ca un nemuritor, să scape dintr-un astfel de mediu și dintr-o astfel de situație. Nu ar fi fost de ajuns ca, pur și simplu, să nu mai fie funcționar oficial? Oare voia el să schimbe acest mediu? Era nemulțumit de un astfel de mediu, simțind că nu se potrivea cu mediul vieții ideale pe care și-o imaginase și, adânc în sinea lui, se simțea ținut în frâu. Acesta este un tip de ideal pe care-l are un idealist. Idealurile idealiștilor tind mai cu seamă spre fantezii, sunt nerealiste și abstracte, rupte de viața de zi cu zi. E ca și cum ei ar trăi într-o altă lume din afara tărâmului material, într-un spațiu independent și individual, complăcându-se în fantezii și rupți de realitate. Exact ca unii oameni care trăiesc în societatea modernă, ei vor mereu să se îmbrace în haine străvechi, să-și aranjeze părul în feluri străvechi și să vorbească o limbă străveche. Ei se gândesc: „O, genul acela de viață este prea minunat! Exact ca un nemuritor, rătăcind și hoinărind, fără problemele corpului fizic, fără diversele greutăți ale vieții de zi cu zi. În acel tip de mediu de viață, nu există oprimare, exploatare și griji. Oamenii sunt egali, ajutându-se și trăind în armonie unii cu alții. Cât de frumoase și de atrăgătoare sunt acele condiții de viață ideale!” Printre non-credincioși, există unii care urmăresc aceste lucruri. Unii oameni cântă cântece similare sau scriu poezii similare, sau dau reprezentații similare. Ca urmare, oamenii tânjesc chiar mai mult după cealaltă lume, la care visează idealiștii. Și atunci când unii oameni cântă aceste cântece sau dau aceste reprezentații, cu cât cântă mai mult, cu atât devin mai melancolici și cu atât tânjesc mai mult la acea lume ideală și se agață mai mult de ea. Ce se întâmplă în final? Unii oameni, după ce cântă multă vreme, simt că nu pot scăpa de grijile lor. Indiferent cât de mult cântă, tot nu pot simți căldura lumii umane. Indiferent cât de mult cântă, tot simt că tărâmul imaginar al idealismului lor este mai bun. Devin dezamăgiți de lume, nu mai vor să trăiască în acest tărâm uman și, în cele din urmă, iau o decizie fermă de a ajunge cum vor ei în acea lume ideală. Unii înghit otravă, alții se aruncă de pe clădiri, unii se strangulează cu colanții, iar alții devin călugări și urmăresc practica spirituală. În cuvintele lor, ei au văzut dincolo de iluzia legăturilor lumești. De fapt, nu este nevoie să recurgă la asemenea măsuri și metode extreme pentru a-și înlătura dezamăgirea cu privire la lume. Există multe moduri de a aborda astfel de probleme și dificultăți, dar fiindcă ei nu reușesc să perceapă esența inerentă a acestor aspecte, în cele din urmă, aleg metode extreme de a aborda aceste dificultăți și de a scăpa de ele, pentru a atinge scopul îndeplinirii idealurilor personale. Această situație îi reprezintă pe câțiva dintre idealiștii care trăiesc printre non-credincioși și problemele lor.

În casa lui Dumnezeu, în biserică, există oameni care au idealuri similare? Cu siguranță, doar că încă nu i-ați descoperit, așa că vă voi spune Eu despre ei. Există persoane care, atunci când sunt în lumea laică, tânjesc după o societate ideală cu pace, armonie, liniște și egalitate pentru toți, cum fac și idealiștii printre non-credincioși. Această societate ideală este precum utopiile descrise de unii poeți sau autori, deși, firește, mai adesea este ca anumite spații, moduri de viață sau medii de trai care există în lumile ideale ale oamenilor. Acești oameni, motivați de astfel de nevoi și idealuri, își caută în mod inconștient credința, pentru a-și realiza idealurile. În timp ce caută, descoperă că a crede în Dumnezeu este o cale bună și o credință bine aleasă. Luându-și idealurile cu ei, vin în casa lui Dumnezeu, sperând să simtă căldură, grijă și să fie prețuiți și îngrijiți printre oameni și, desigur, speră chiar și mai mult să simtă marea iubire și protecție a lui Dumnezeu. Intră în casa lui Dumnezeu cu idealurile lor și, indiferent dacă-și îndeplinesc îndatoririle sau nu, în orice situație, idealurile lor rămân neschimbate – mereu își poartă și își țin idealurile în ei. De la început până la sfârșit, idealurile lor pot fi descrise după cum urmează: când intră în casa lui Dumnezeu, speră că este un loc unde pot simți căldură, unde se pot bucura de căldură, de fericire și de bunăstare. Speră că este un loc fără conflicte, fără suspiciuni sau discriminare între oameni, un loc unde nu au loc hărțuiri, înșelăciuni, unde oamenii nu își fac rău și nu sunt ostracizați. În principiu, acestea sunt idealurile care pot fi găsite în mințile acestor idealiști. Adică își imaginează un loc unde oamenii se tratează reciproc ca pe niște roboți, fără viață și fără gânduri, zâmbind, dând din cap aprobator și înclinându-se mecanic atunci când se întâlnesc, pentru a manifesta prietenie, pentru a arăta că nu există ostilitate. În acest loc ideal, există o mare dragoste între oameni, iar ei pot să aibă grijă unii de alții, să se prețuiască, să se ajute, să se înțeleagă și să vină unii în întâmpinarea altora și chiar să se protejeze și să-și mușamalizeze reciproc faptele. Toate acestea sunt câteva dintre lucrurile pe care idealiștii le idealizează și la care aceștia visează. De exemplu, atunci când idealiștii intră în casa lui Dumnezeu, idealul și speranța lor este ca oamenii în vârstă să fie respectați, prețuiți, îngrijiți și să li se acorde o atenție și o îngrijire meticuloasă de către cei mai tineri. În afară de respect, ei speră și că oamenii vor folosi titluri onorifice, adresându-se fraților cu „Marele unchi cutare și cutare”, „Unchiul așa și pe dincolo” sau „Unchiul cutare și cutare” și surorilor lor cu „Bunica așa și pe dincolo”, „Mătușa cutare și cutare” sau „Sora cutare și cutare” – fiecare având, practic, propria formă de adresare. Ei speră că oamenii vor fi deosebit de cordiali, de armonioși și de curtenitori unii cu alții la exterior și că niciunul nu va avea rea-voință sau lucruri urâte ori rele nici la suprafață, nici în profunzimea inimii sale. Speră că dacă o persoană face o greșeală sau întâmpină dificultăți, toți oamenii pot da o mână de ajutor pentru a o asista și, mai mult, îi poate oferi și o grijă și o toleranță profundă. În special când vine vorba despre cei care sunt slabi și despre acei oameni relativ inocenți, care sunt ușor de hărțuit sau oprimat de către ceilalți în lume – speră chiar mai mult că atunci când astfel de oameni vin în biserică, în casa lui Dumnezeu, ei pot primi o îngrijire meticuloasă, atenție și un tratament special. După cum spun acești idealiști, când au venit în casa lui Dumnezeu, și-au dorit ca toți să fie fericiți și să le fie bine și au sperat că, dat fiind că toți credeau în Dumnezeu, vor fi împreună o mare familie și frați și surori. Ei cred că nu ar trebui să existe hărțuire, pedepse, că nu ar trebui să se facă rău. Cred că dacă apare o problemă, nu ar trebui să existe certuri sau mânie între oameni și că, în schimb, toți oamenii ar trebui să se trateze reciproc într-un mod calm, cu mare răbdare și cu dorința de a ajuta, că ar trebui să-i facă mereu pe ceilalți să se simtă în largul lor și că fiecare persoană ar trebui să le arate celorlalți doar latura sa cea mai bună și cea mai blândă, ținându-și pentru ea latura rea sau urâtă. Ei cred că oamenii ar trebui să se trateze reciproc ca pe niște roboți, că nu ar trebui să aibă puncte de vedere sau opinii negative despre alți oameni și, cu atât mai puțin, să își facă reciproc ceva negativ; ei cred că oamenii ar trebui să aibă intenții bune față de ceilalți și că acest proverb, „Cei buni au o viață liniștită”, exprimă bine lucrurile. Ei cred că doar aceasta este adevărata casă a lui Dumnezeu și adevărata biserică. Totuși, idealurile acestor idealiști încă nu s-au îndeplinit. În locul lor, casa lui Dumnezeu se concentrează pe principii, subliniind ajutorul și sprijinul reciproc între oameni și cerând tuturor să trateze toate felurile de oameni pe baza adevărurilor-principii și a cuvintelor lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu a propus chiar câteva cerințe care sunt „lipsite de considerație” față de oameni, precum a face distincția între diferite tipuri de oameni și a-i trata în mod diferit. Casa lui Dumnezeu le cere oamenilor și să expună și să emondeze pe oricine văd că lezează interesele casei lui Dumnezeu, încalcă rânduielile de lucru sau contrazic principiile, astfel încât interesele casei lui Dumnezeu să poată fi protejate, și nu le permite oamenilor să protejeze pe nimeni sau să mușamalizeze faptele nimănui, pe baza sentimentelor. Desigur, casa lui Dumnezeu a stabilit și diverse niveluri de conducere. Într-o privință, casa lui Dumnezeu are nevoie ca liderii de la toate nivelurile să se ocupe de lucrările de zi cu zi ale bisericii. În altă privință, are nevoie ca aceștia să supravegheze, să gestioneze și să verifice strict diverse sarcini, rămânând în același timp la curent, înțelegând și fiind atenți în permanență la stările și la viața bisericească a mai multor tipuri de persoane, observând atitudinile și tendințele pe care le au acestea în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle și făcând modificări rezonabile și adecvate atunci când este nevoie. Desigur, casa lui Dumnezeu le cere conducătorilor și lucrătorilor și să emondeze cu strictețe persoanele pe care le descoperă că se opun rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu sau încalcă principiile, perturbă și tulbură lucrarea bisericii, dând avertismente pentru ofensele minore și tratând în mod corespunzător cazurile mai grave. În acest context, unii oameni au fost înlăturați, excluși sau le-au fost șterse numele de pe listă. Desigur, când oamenii vin în casa lui Dumnezeu pentru a îndeplini diverse îndatoriri și a se implica în diverse sarcini, mulți dintre ei aud, văd, sau simt mustrarea și judecata care vin din cuvintele lui Dumnezeu; mai mult, experimentează emondarea de către conducători de diferite ranguri. Aceste medii și chestiuni variate cu care se confruntă oamenii în casa lui Dumnezeu sunt complet diferite de casa ideală a lui Dumnezeu și de biserica ideală imaginate de idealiști, în sensul că acestea le depășesc enorm așteptările, iar asta îi face să simtă o presiune semnificativă adânc în inimile lor. Într-o privință, găsesc de neconceput diversele situații care apar în biserică, sau metodele și principiile bisericii de gestionare a problemelor. În altă privință, din cauza idealurilor și a înțelegerii lor false în legătură cu lucrurile pozitive, despre biserică și despre casa lui Dumnezeu, din profunzimile inimilor lor apar emoții represive. După ce apar aceste emoții represive, fiindcă nu reușesc să își corecteze prompt gândurile și punctele de vedere eronate, sau să vadă ca atare și să recunoască în mod clar problemele legate de idealurile lor, multe noțiuni încep, ca urmare, să ia naștere în ei. În plus, fiindcă sunt incapabili să înțeleagă adevărul sau să-l folosească pentru a înlătura aceste noțiuni, acestea încep să prindă rădăcini adânc în gândurile lor sau în profunzimea inimilor lor, făcându-le emoțiile represive să fie amplificate constant și să devină din ce în ce mai grave. În realitate, Dumnezeu, casa lui Dumnezeu, biserica, credincioșii și creștinii sunt cu toții incompatibili cu paradisul idilic, raiul sau utopia imaginată pe care și le-au închipuit acești idealiști în idealurile lor. Ca urmare, reprimarea care există în profunzimea inimilor lor continuă să se acumuleze constant, iar ei nu au niciun mod de a scăpa de el. Există astfel de oameni în biserică? (Da.)

Unii oameni spun: „O, de ce vorbește mereu casa lui Dumnezeu despre acceptarea judecății și a mustrării? Cum pot încă să înfrunte cei ce cred în Dumnezeu emondarea? O, de ce exclude casa lui Dumnezeu oamenii? Nu există deloc dragoste în ea! Cum se pot întâmpla astfel de lucruri în «raiul pe pământ»? Cum pot să apară antihriști în biserică? Cum pot să existe situații în care antihriștii îi țin în frâu și îi pedepsesc pe alții? În biserică, în casa lui Dumnezeu, cum pot oamenii să se expună și să se disece reciproc? Cum pot să aibă loc certuri? Cum pot să existe gelozii și conflicte? Ce se întâmplă? Dat fiind că am venit în casa lui Dumnezeu, ar trebui să existe dragoste între noi și să fim cu toții capabili să ne ajutăm reciproc. Cum se mai pot întâmpla astfel de lucruri?” Există mulți oameni care au aceste idei? Mulți oameni privesc casa lui Dumnezeu prin filtrul imaginațiilor lor. Acum, spuneți-Mi, sunt obiective aceste închipuiri și interpretări? (Nu, nu sunt obiective.) Unde sunt lipsite de obiectivitate? (Umanitatea este profund coruptă, iar toți cei pe care îi mântuiește Dumnezeu au firi corupte, deci, în mod inevitabil, ei vor dezvălui corupție în interacțiunile cu ceilalți. Vor exista gelozii și conflicte și vor avea loc incidente de hărțuire și înfrânare. Aceste lucruri sunt inevitabile. Lucrurile imaginate de astfel de idealiști nu există. Mai mult, pentru a proteja viața și lucrarea bisericească, biserica va emonda oamenii pe baza adevărurilor-principii, sau va schimba și înlocui oamenii, sau va îndepărta și va elimina oamenii răi și neîncrezătorii – acest lucru este în conformitate cu principiile. Asta se întâmplă fiindcă atunci când oamenii acționează conform firilor lor corupte, ei perturbă și tulbură lucrarea bisericii. Ar fi nerealist dacă biserica nu ar lua măsuri precum emondarea, înlocuirea sau înlăturarea acestor oameni.) Este nerealist și de aceea ideile acestor oameni sunt idealurile idealiștilor. Niciunul dintre ele nu este realist, sunt toate seci și imaginate, nu-i așa? Chiar și acum, acești oameni încă nu înțeleg de ce ar trebui să creadă în Dumnezeu. Unii oameni spun: „Este bine să crezi în Dumnezeu. Să crezi în Dumnezeu înseamnă să faci lucruri bune și să fii o persoană bună.” Este corectă această afirmație? (Nu, nu este corectă.) „Cei ce cred în Dumnezeu ar trebui să aibă intenții bune în inimile lor.” Este corectă această afirmație? (Nu, nu este corectă.) Să ai intenții bune în inima ta – ce fel de afirmație este aceasta? Poți să ai intenții bune doar fiindcă îți dorești asta? Tu ai intenții bune? Este faptul de a avea intenții bune în inima ta un principiu al comportamentului uman? Este doar un slogan, o doctrină. Este un lucru sec. Când interesele tale nu sunt implicate, poți să spui destul de frumos asta, gândindu-te: „Am intenții bune în inima mea, nu hărțuiesc, nu fac rău, nu înșel și nu profit de alții.” Dar când sunt implicate interesele, statutul și mândria ta, va putea să te țină în frâu afirmația „să ai intenții bune în inima ta”? Poate ea să-ți înlăture firea coruptă? (Nu, nu poate.) Prin urmare, această afirmație este seacă; nu este adevărul. Adevărul poate să expună esența firii tale corupte, poate să expună și să disece esența și natura adevărată a lucrurilor pe care le faci și poate să identifice și să condamne esența acestor lucruri pe care le faci și a firii pe care o dezvălui. Apoi, îți oferă calea și principiile adecvate pentru a-ți schimba modul de viață și modul în care te comporți și în care acționezi. În acest fel, dacă oamenii pot să accepte adevărul și să-și schimbe modul de viață, atunci, firile lor corupte pot fi înlăturate; nu acțiunea de a îndemna oamenii să aibă intenții bune în inimile lor poate face acest lucru, ci doar adevărul. Adevărul nu înlătură firile corupte ale cuiva furnizând sloganuri, doctrine, sau reglementări și reguli, ci dându-i principii, criterii și instrucțiuni despre cum să se comporte. Folosește aceste principii, criterii și instrucțiuni pentru a înlătura și înlocui firea coruptă a oamenilor. Când principiile, criteriile și instrucțiunile oamenilor cu privire la modul în care să se comporte se schimbă și sunt corectate, toate diversele idei distorsionate și gânduri greșite din mințile lor se schimbă, de asemenea, în mod firesc. Când o persoană înțelege și dobândește adevărul, gândurile sale se schimbă în consecință. Ideea nu este să aibă intenții bune în inimă, ci să schimbe sursa gândurilor sale, să-și schimbe firea și esența. Ceea ce este dezvăluit și trăit de o astfel de persoană devine pozitiv. Direcția, modul și sursa felului în care se comportă aceasta suferă, toate, o schimbare. Vorbele și acțiunile acesteia au cuvintele lui Dumnezeu drept bază și criteriu, iar ea poate trăi o umanitate normală. Așadar, mai este nevoie să îi spunem, pur și simplu, să „aibă intenții bune în inima sa”? Este util? Acea afirmație este seacă; nu poate rezolva absolut nicio problemă. După ce idealiștii vin în casa lui Dumnezeu, în biserică, idealurile lor tot nu pot fi realizate și, din această cauză, ei se simt ținuți în frâu în inimile lor. Este ca atunci când unii idealiști se adâncesc în treburile guvernului sau în ale societății și, apoi, află că idealurile lor nu pot fi realizate sau îndeplinite. Ca urmare, se simt adesea demoralizați. După ce unii oameni devin funcționari oficiali sau împărați, se simt foarte mulțumiți de ei înșiși și devin extrem de aroganți, exact ca în acel vers al unei poezii care spune „Un vânt puternic se iscă, norii se împrăștie”. Cum sună următorul vers? („Acum, că puterea mea stăpânește totul între mări, mă întorc în patria mea.”) Vezi, cuvintele lor sună ciudat. Au un soi de emoție pe care oamenii cu umanitate și rațiune normală o găsesc greu de înțeles. Acești idealiști vorbesc mereu pe un ton superior. Ce înseamnă să vorbești pe un ton superior? Înseamnă că ei niciodată nu înfruntă realitatea și nu rezolvă probleme reale în niciuna dintre acțiunile lor. Ei nu înțeleg ce este realitatea, sunt mereu conduși de emoții. Când acești oameni vin în casa lui Dumnezeu, indiferent cât de mult aud din adevăr, nu înțeleg ce înseamnă să crezi în Dumnezeu sau semnificația credinței în Dumnezeu. Nu înțeleg valoarea adevărului, ca să nu mai vorbim de valoarea actului de a-l urmări. Ce urmăresc ei mereu sunt idealurile idealiștilor. Visul lor este ca într-o zi, casa lui Dumnezeu să fie așa cum își imaginează ei, un loc unde oamenii se tratează reciproc cu respect, trăiesc împreună în mod armonios, se înțeleg foarte bine între ei și se prețuiesc, se îngrijesc, se ajută reciproc și își mulțumesc unii altora. Un loc unde oamenii își spun lucruri frumoase și cuvinte de binecuvântare unii altora, fără cuvinte neplăcute sau dureroase, sau cuvinte care expun esența coruptă a oamenilor, fără certuri și fără ca oamenii să se expună și să se emondeze reciproc. Indiferent cât de mult aud din adevăr, acești oameni tot nu înțeleg sensul credinței în Dumnezeu, sau care sunt cerințele Lui și ce fel de persoane vrea Dumnezeu să fie oamenii. Nu numai că nu înțeleg aceste lucruri, dar și speră, chiar mai mult, ca într-o zi să se poată bucura de tratamentul idealist pe care îl doresc în casa lui Dumnezeu. Dacă nu primesc acest tratament, simt că nu există loc în casa lui Dumnezeu unde pot fi realizate idealurile lor și nici ocazii de a le realiza. Prin urmare, unii oameni se gândesc adesea să renunțe, când se simt ținuți în frâu, spunând: „A crede în Dumnezeu pare plictisitor și sec. Cei ce cred în Dumnezeu nu se ajută, nu se prețuiesc și nu se respectă reciproc în același fel în care o fac cei care cred în budism. Iar cei ce cred în Dumnezeu discută mereu despre adevăr și despre principii, vorbesc adesea despre discernământ în relațiile interpersonale, ocazional sunt expuși și criticați, ba chiar se confruntă frecvent cu emondarea. Nu este genul de viață pe care mi-l doresc.” Dacă nu ar avea idealurile și licărul de speranță că vor ajunge în rai, idealiștii de acest gen ar putea să părăsească în orice moment biserica și să-și găsească o altă cale. Așadar, spuneți-Mi, aparțin acești oameni casei lui Dumnezeu? Sunt ei potriviți să rămână în casa lui Dumnezeu? (Nu, nu sunt.) Unde credeți că ar trebui să meargă? (S-ar potrivi să se alăture vieții monahale.) Ar putea să meargă la temple budiste sau taoiste, oricare dintre acestea ar fi o alegere bună. Ei nu se simt ținuți în frâu în lumea laică, dar se simt deosebit de ținuți în frâu în casa lui Dumnezeu, simt că nu au ocazia să-și realizeze idealurile și nici un spațiu în care să le poată folosi. Prin urmare, acești oameni sunt foarte potriviți în locuri pline cu rotocoale de fum și unde se arde constant tămâie. Acele locuri sunt liniștite și nu te învață cum s-ar cuveni să te comporți. Nu îți expun diversele gânduri și puncte de vedere false, nu-ți expun și nu-ți emondează firea coruptă. Acolo, există o distanță și un respect între oameni. Oamenii nu schimbă mai mult de câteva cuvinte pe zi și nu există certuri. Nu ești sub supravegherea sau reglementarea nimănui. Vei trăi o viață autonomă acolo, întâlnind foarte puțini străini de-a lungul anului. Nu va trebui să-ți bați capul cu problemele zilnice. Dacă ai nevoie de ceva pentru subzistența proprie, poți să iei un castronaș sau un vas pentru pomană și să cerșești pomană de la populația generală și să primești hrană, ca să ai ce mânca, fără a fi nevoie să câștigi bani. În acele locuri, toate problemele lumești dispar. Oamenii se tratează cu mare blândețe și nimeni nu se ceartă cu nimeni. Dacă există neînțelegeri, ele rămân în inimile oamenilor. Zilele sunt petrecute în huzur și confort. Acesta este cunoscut drept tărâmul fericirii supreme, este locul idealurilor idealiștilor și locul unde idealiștii își pot realiza idealurile. Acești oameni ar trebui să trăiască în locul imaginat de ei, nu în biserică. Pentru oamenii ca ei, sunt prea multe lucruri de făcut în biserică. În fiecare zi, au de citit cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să participe la adunări, să învețe fiecare dintre principii și să aibă tot timpul părtășie cu privire la adevăr și la cum își înțeleg ei propriile firi corupte; unii oameni, care acționează pe baza propriilor firi corupte și care încalcă principiile, riscă să fie emondați și câțiva chiar se confruntă frecvent cu asta. Acești oameni se simt deosebit de ținuți în frâu și de nefericiți aici. Biserica nu este mediul lor ideal. Ei cred că în loc să-și consume timpul sau să-și irosească tinerețea în acest loc, ar fi mai bine să meargă puțin mai devreme să trăiască într-un loc care le place. Cred că nu este nevoie să-și consume timpul aici, simțindu-se constant ținuți în frâu și ducând o viață incomodă, tristă și nefericită. Aceasta este singura manifestare tipică a idealurilor idealiștilor despre care am vorbit. Nu sunt prea multe de spus despre acești oameni. Indiferent despre cât de mult din adevăr ai părtășie cu ei, nu vor să asculte. Toată ziua se complac în fantezii, iar toate lucrurile la care se gândesc sunt foarte nerealiste și neclare și sunt mult prea îndepărtate de umanitatea normală. Se gândesc cât e ziua de lungă la aceste lucruri și nu pot să comunice cu oamenii normali. Nici oamenii normali nu pot să înțeleagă lucrurile din care e formată lumea lor. Prin urmare, indiferent ce fel de gânduri și de puncte de vedere au acești oameni, idealurile lor sunt lipsite de fond. Fiindcă idealurile lor sunt lipsite de fond, și gândurile și punctele lor de vedere sunt, în mod firesc, lipsite de fond. Acestea nu merită disecate sau analizate foarte profund. Fiind lipsite de fond, să le lăsăm să rămână așa. Acești oameni pot să meargă oriunde vor, iar casa lui Dumnezeu nu va interveni. Dacă sunt dispuși să rămână în casa lui Dumnezeu și să îndeplinească o parte din îndatoririle lor sau să muncească, atât timp cât nu provoacă o tulburare și nu fac rău, le vom îndeplini nevoile și le vom da ocazia să se pocăiască. Pe scurt, atât timp cât rămâne prietenoasă față de frați și de surori, față de casa lui Dumnezeu și față de biserică, nu este nevoie ca noi să tratăm o astfel de persoană, cu excepția cazului în care ea însăși își exprimă dorința de a pleca. Dacă așa stau lucrurile, să întâmpinăm acest lucru cu brațele deschise, bine? (Bine.) Atunci, așa rămâne.

Idealurile idealiștilor tind să fie lipsite de fond, în timp ce ale realiștilor sunt mult mai practice și mai în acord cu viețile și mediile reale ale oamenilor. Desigur, ele au și o legătură mai concretă cu aspecte privind viața și existența umană, inclusiv cu aspectele stabilirii oamenilor la casa lor și începerii vieții lor. A te stabili la casa ta și a-ți începe viața presupune deprinderile, abilitățile și talentele pe care le dobândesc oamenii, diversele tipuri de educație pe care le primesc, precum și înzestrările, capacitățile și competențele lor. Idealurile realiștilor includ aceste aspecte. În sfera idealurilor idealiștilor, indiferent că acestea sunt menite a le îmbunătăți condițiile de viață sau a le satisface propria lume spirituală, aceste idealuri se manifestă concret în viețile adevărate ale oamenilor. De exemplu, unii oameni au abilități de conducători și adoră să fie în centrul atenției. Poate că excelează la oratorie sau comunicare verbală sau înțeleg bine oamenii și se pricep să-i folosească, ceea ce poate fi descris, mai potrivit, ca un talent de a da ordine oamenilor. În consecință, oamenilor de acest gen le place în mod deosebit să fie la putere, să-și asume roluri de lideri sau să lucreze în departamentul de resurse umane. Odată ce sunt conștienți de talentul lor în aceste domenii, aspiră să fie conducători sau organizatori între oameni, să supravegheze sarcini și personal, sau chiar să coordoneze o anumită sarcină. Idealul lor principal este să devină conducători. Desigur, așa acționează ei în societate. Când intră în casa lui Dumnezeu, o percep ca pe o organizație religioasă, una aparte. După ce se alătură bisericii, idealurile lor rămân neschimbate. Idealurile lor nu sunt afectate de schimbările mediului sau ale contextului în care trăiesc. Aduc cu ei în casa lui Dumnezeu același ideal de a conduce. Dorința lor este să dețină funcții de conducere în casa lui Dumnezeu, cum ar fi să conducă o biserică, să fie responsabili cu un anumit nivel, sau să conducă un grup. Acesta este idealul lor. Totuși, fiindcă în casa lui Dumnezeu rânduielile de lucru au principii și reglementări pentru selecționarea conducătorilor sau lucrătorilor, iar acești oameni nu au calificările necesare, chiar dacă participă ocazional la procesul de selecționare a conducătorilor pentru un anumit nivel, în cele din urmă, ei nu pot să-și atingă idealul și să devină conducători, așa cum aspiră să fie. Cu cât sunt mai incapabili să obțină funcții de conducere sau să-și îndeplinească slujba ideală, cu atât li se răscolesc mai mult idealurile în interior, intensificându-le dorința de a fi conducători. În consecință, ei fac eforturi mari în diverse proiecte, fie printre frații și surorile lor, fie în fața conducătorilor de la niveluri superioare, pentru a se etala, pentru a se face să pară nemaipomeniți și excepționali și pentru a se asigura că le sunt recunoscute talentele. Poate chiar își compromit conștiința pentru a satisface preferințele fraților și ale surorilor lor, făcând sau spunând anumite lucruri și manifestând în mod intenționat anumite comportamente pentru a se conforma cerințelor aferente unei poziții de lider, stabilite prin rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu. Totuși, în ciuda eforturilor lor insistente, ei sunt în continuare incapabili să-și atingă idealurile de a deveni conducători. Există cei care se simt descurajați, pierduți și rupți de ei înșiși. Emoțiile negative ale reprimării, pe care le mai simțiseră, se intensifică atunci când cred în Dumnezeu, dar nu pot să accepte adevărul și nici să găsească soluții la problemele lor. Și-au dorit mereu să fie la putere și să fie conducători, iar aceste idealuri deja prinseseră viață în inimile lor, chiar dinainte să ajungă să creadă în Dumnezeu. Fiindcă nu au putut să-și realizeze idealurile, în profunzimea ființei lor au avut mereu un sentiment invizibil de reprimare. Chiar și după ce au intrat în casa lui Dumnezeu, unde idealurile lor tot nu pot fi realizate, sentimentele lor de reprimare devin tot mai puternice și îi apasă tot mai mult. Acești oameni încep să aibă resentimente fiindcă nu le sunt utilizate abilitățile de lideri și se simt ghinioniști, dezamăgiți și ținuți în frâu fiindcă idealurile lor nu pot fi atinse. Dat fiind că idealurile lor rămân neîndeplinite, se simt nedreptățiți. Fiindcă nu au cum să-și folosească abilitățile, devin descurajați cu privire la viață și la calea care-i așteaptă. În consecință, în viețile lor de zi cu zi, au mereu un sentiment de reprimare în timp ce îndeplinesc diverse sarcini. Unii oameni, chiar după multe eforturi și încercări, tot nu pot să devină conducători sau să-și atingă idealul. În astfel de situații, ei încep să recurgă la diverse moduri de a-și vărsa emoțiile și de a-și elibera sau de a transmite reprimarea lor. Desigur, unii oameni care cred în Dumnezeu în timp ce încă se agață de idealurile lor de a deține funcții obțin ceea ce își doresc și devin conducători în biserică. Totuși, sunt incapabili să-și îndeplinească îndatoririle de conducători conform cerințelor lui Dumnezeu și rânduielilor casei Lui. În același timp, se trezesc că îndeplinesc fără tragere de inimă aceste roluri de conducere la cererea și sub supravegherea casei lui Dumnezeu și a fraților și surorilor lor. Deși și-au atins idealurile și fac lucrurile pe care își doreau, în mod ideal, să le facă, tot se simt ținuți în frâu. Asta este din cauză că ei conduc pornind de la fundamentul de a-și realiza idealurile și, deși la exterior sau superficial par să-și îndeplinească sarcinile cerute de casa lui Dumnezeu, idealurile lor depășesc cu mult aceste responsabilități. Ambițiile, idealurile, dorințele și viziunea lor se extind mult peste sfera de acoperire a rolurilor lor actuale. Din cauza rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu și a cerințelor lui Dumnezeu, acțiunile și gândurile lor, precum și planurile și intențiile lor, sunt înfrânate și limitate. Prin urmare, chiar și după ce preiau funcții de conducere, ei tot se simt ținuți în frâu. Care este cauza acestor probleme? Este faptul că, deși au devenit conducători, continuă să urmărească realizarea propriilor idealuri și a promisiunilor pe care le-au făcut, în propriile idealuri. Totuși, a sluji ca lideri în casa lui Dumnezeu și în biserică nu le realizează idealurile și dorințele, iar sentimentele lor devin amestecate și se contrazic între ele. Din cauza acestor conflicte și a inabilității lor de a renunța la propriile idealuri și țeluri, adesea se simt ținuți în frâu în adâncul ființei lor și incapabili să găsească eliberarea. Acesta este un gen de persoană. În casa lui Dumnezeu, printre acești idealiști, există cei care se luptă pentru idealurile lor, dar tot nu le pot atinge, și există cei care se luptă pentru idealurile lor și care, în cele din urmă, și le ating, dar tot se simt ținuți în frâu. Indiferent în ce situație se găsesc, aceștia sunt oameni care nu au renunțat la idealurile lor și care continuă să le urmărească în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle și își trăiesc viețile în casa lui Dumnezeu.

Există și alții care au talent la scris, comunicare verbală și literatură. Ei speră să-și exprime gândurile prin talentele lor literare și, în același timp, să-și etaleze aceste talente și să-i facă pe oameni să le observe abilitatea, valoarea și contribuția în casa lui Dumnezeu. Idealul lor este să încerce să devină scriitori și intelectuali excepționali și calificați. Când intră în casa lui Dumnezeu și încep să îndeplinească îndatoriri bazate pe texte, simt că au găsit un loc unde-și pot utiliza abilitățile. Își demonstrează cu înflăcărare punctele forte și talentele, pentru a-și realiza idealul de a deveni scriitori și intelectuali. Deși continuă să-și îndeplinească îndatoririle, nu renunță la idealurile lor. În îndeplinirea idealurilor lor, se poate spune că în proporție de 80 – 90 la sută, aceasta se bazează pe idealurile lor; cu alte cuvinte, motivația pentru îndeplinirea îndatoririlor lor vine din urmărirea și speranța lor cu privire la aceste idealuri. În consecință, pentru astfel de oameni, îndeplinirea îndatoririlor este destul de denaturată, îngreunându-le acestora întrunirea standardelor privind îndeplinirea îndatoririlor conform adevărurilor-principii și standardelor obligatorii ale lui Dumnezeu. Ei nu vin în casa lui Dumnezeu doar pentru a-și îndeplini îndatoririle, ci speră, mai degrabă, să profite de ocazia de a-și îndeplini îndatoririle pentru a-și arăta propriile talente, tânjind să-și atingă idealurile și să-și demonstreze valoarea prin etalarea talentelor lor. Astfel, cel mai mare obstacol al lor în îndeplinirea îndatoririlor conform standardului sunt idealurile lor, adică procesul lor de îndeplinire a îndatoririlor este amestecat cu preferințe personale și cu gândurile și perspectivele lor asupra anumitor oameni, evenimente și lucruri. Unii oameni au o înțelegere a anumitor aptitudini profesionale sau au un anumit talent, de exemplu, unii înțeleg tehnologia informației și le place să lucreze ca ingineri informaticieni. Poartă ochelari, au ținute profesioniste și, în mod caracteristic, poartă cu ei laptopuri care sunt neobișnuite sau pe care alții arareori le văd. Indiferent unde merg, stau acolo cu laptopurile lor și le deschid pentru a căuta informații pe diverse pagini de internet și pentru a se ocupa de diverse probleme cu computerul, făcând toate acestea cu un aer profesionist. Pe scurt, cer de la ei înșiși o perspectivă, o înfățișare, un discurs și o manieră profesionistă și pe acestea le etalează în fața altora, străduindu-se să devină profesioniști în industria ingineriei informatice. După ce intră în casa lui Dumnezeu, acești oameni își realizează în sfârșit idealul și îndeplinesc sarcini legate de tehnologia informației. Studiază constant tehnologia și-și actualizează aptitudinile, identificând și rezolvând sârguincioși probleme, pentru a fi permanent la curent cu tendințele din industrie și cu promovarea și publicarea de noi informații în domeniul lor. Oamenii de acest gen au un interes și o înțelegere deosebită cu privire la o aptitudine profesională distinctă, ceea ce îi face profesioniști și experți. În consecință, idealul lor este să devină profesioniști și speră să îi plaseze casa lui Dumnezeu într-o funcție importantă, să-i stimeze și să se bazeze pe ei. Desigur, în casa lui Dumnezeu și în perioada prezentă, majoritatea oamenilor de acest gen și-au utilizat, într-adevăr, punctele forte și și-au atins idealurile. Totuși, în timp ce-și realizează idealurile, s-au gândit, oare, acești oameni, dacă își îndeplinesc îndatoririle sau își urmăresc propriile idealuri în timp ce-și fac lucrarea? Nu este foarte clar, nu-i așa? Lucrarea în care se implică este specializată, complexă și meticuloasă. Totuși, aptitudinile pe care le au nu corespund cerințelor casei lui Dumnezeu pentru această lucrare. Prin urmare, în timp ce-și urmăresc propriile idealuri și-și îndeplinesc îndatoririle, ei se simt oarecum reținuți și controlați. Acești oameni, datorită idealurilor pe care le poartă în inimi, pot să simtă un anumit grad de reprimare atunci când se confruntă cu diversele adevăruri legate de credința în Dumnezeu și de principiile îndeplinirii îndatoririlor. Așa sunt o parte din oameni.

Există un alt grup de oameni care sunt implicați în răspândirea Evangheliei. Ei aspiră să devină lideri în evanghelism, să fie primii și să conducă și să exceleze în orice biserică din care fac parte, nefiind niciodată mulțumiți să rămână în urmă. Deși își îndeplinesc îndatoririle și își desfășoară lucrarea, țelul lor sunt propriile idealuri și obiectivele pe care le planifică și le concep și care nu au nicio legătură cu credința în Dumnezeu sau cu adevărul. Când aceste obiective și idealuri sunt expuse și etichetate, sau când înfruntă anumite obstacole și acești oameni își dau seama că idealurile lor nu pot fi realizate, iar valoarea lor nu poate fi demonstrată, se simt deosebit de ținuți în frâu și de nemulțumiți. Mulți dintre ei își doresc să obțină ratificare și validare în timp ce-și urmăresc idealurile. Când nu primesc aceste lucruri, sau când costul eforturilor lor nu aduce beneficii imediate, ei simt că nu merită, că este nedrept, așadar, se simt ținuți în frâu. Nu manifestă ei astfel de comportamente? (Ba da, o fac.) Printre cei implicați în răspândirea Evangheliei, există unii care au vrut mereu să fie predicatori sau evangheliști calificați și exemplari. Când îl aud pe cutare și cutare, un evanghelist și un predicator faimos, se umplu de invidie și speră ca, într-o bună zi, să poată fi și ei așa, comemorați și lăudați de generațiile viitoare și amintiți de Dumnezeu. Vor mereu să predice în propriul mod idealizat, folosindu-și idealul drept obiectiv și motivație pentru a deveni predicatori și a dobândi faimă sau pentru a fi amintiți de generațiile viitoare în casa lui Dumnezeu. Acesta este idealul lor. Totuși, în casa lui Dumnezeu există cerințe stricte pentru orice sarcină și principii cu care Dumnezeu le-a spus oamenilor să îndeplinească această sarcină. În consecință, aceste persoane se simt ținute în frâu fiindcă nu pot să devină tipul de evangheliști pe care i-au idealizat, sunt adesea supuși supravegherii și reglementării, iar conducătorii și lucrătorii efectuează adesea consultații ulterioare și investigații cu privire la lucrarea lor. Există și aceia care, deoarece au aptitudini sau talente speciale, continuă să-și urmărească idealurile după ce vin în casa lui Dumnezeu. De exemplu, printre cei care sunt actori, unii au talent la interpretare și au o înțelegere de bază a tehnicilor de actorie. Ei aspiră să devină actori ideali, sperând ca într-o bună zi să fie ca actorii faimoși îndrăgiți de non-credincioși: persoane importante, vedete, precum regii și reginele. Totuși, în casa lui Dumnezeu, firea și manifestarea corupției în această privință sunt mereu expuse și există cerințe și principii specifice pentru actori. Chiar și după ce dobândesc ceva renume ca actori, tot sunt incapabili să devină celebrități la care oamenii se închină și pe care îi urmează, ceea ce îi face să se simtă ținuți în frâu. Ei spun: „Casa lui Dumnezeu este dificilă. Mereu restricționează oamenii, în toate lucrurile. Ce e rău în a urma exemplul celebrităților? Ce e rău în a te îmbrăca într-un mod unic, cu puțină personalitate și cerințe?” Datorită cerințelor pentru costumele actorilor și pentru anumite spectacole în casa lui Dumnezeu, în ochii lor, există mereu un conflict și o incompatibilitate între aceste cerințe și idealul lor de a deveni celebrități și persoane importante. În consecință, se simt extrem de necăjiți în inimile lor, gândindu-se: „De ce este atât de dificil să-mi realizez idealurile? De ce, în casa lui Dumnezeu, întâmpin obstacole peste tot?” Când au aceste gânduri sau când nu le sunt satisfăcute așteptările, se simt ținuți în frâu. În spatele acestui sentiment de reprimare este convingerea lor că idealurile proprii sunt legitime și au valoare. Ei cred, de asemenea, că nu e nimic rău în a-și urma idealurile, că au dreptul să facă acest lucru și, în consecință, în ei încep să ia naștere emoții represive. De exemplu, unii regizori cred că după ce au regizat mai multe filme, au dobândit destul de multă experiență. Cred că filmele lor merită să fie difuzate și s-au îmbunătățit în ceea ce privește cinematografia, editarea, interpretarea actorilor și gestionarea similară de toate soiurile, în comparație cu situația anterioară. După ce primesc călăuzire de la Cel de mai sus, filmele lor se ridică, în sfârșit, la standardele adecvate și sunt lansate la timp. Acest lucru pare să confirme că țelul lor de a deveni regizori calificați este o aspirație adecvată, legitimă și necesară. Totuși, în timp ce-și urmăresc obiectivul de a deveni regizori calificați, unele dintre ideile, punctele de vedere și acțiunile lor neprincipiale sunt adesea respinse, anulate sau rămân nerecunoscute. Poate chiar se confruntă adesea cu emondarea. Asta le provoacă, în profunzimea inimii, lor un sentiment de reprimare și spun: „De ce este atât de greu să fii regizor, în casa lui Dumnezeu? Priviți cât de fascinanți sunt acei regizori din lumea non-credincioșilor. Au oameni care-i servesc cu ceai, le toarnă băuturi și chiar le spală picioarele. În casa lui Dumnezeu, când ești regizor, nu ai statut și eleganță și nimeni nu ne respectă și nu ne admiră. De ce suntem mereu emondați? Indiferent ce facem, nu e niciodată bine. Cât suntem de ținuți în frâu! Avem propriile idei, puncte de vedere și abilități profesionale, așadar, de ce suntem mereu emondați? Este greșit să ne urmărim idealurile, sau este posibil ca urmărirea idealurilor noastre să fie ilegitimă? De ce este atât de dificil să ne realizăm idealurile? Cât suntem de ținuți în frâu!” Indiferent în ce fel se gândesc la acest lucru, tot se simt ținuți în frâu. Există, de asemenea, anumiți cântăreți care spun: „În casa lui Dumnezeu, eu nu urmăresc nimic altceva în afară de a fi un cântăreț calificat, de a cânta bine, de a-mi etala propriul stil și de a fi iubit de toți cei care mă ascultă.” Totuși, casa lui Dumnezeu propune adesea diverse cerințe și principii pentru cântarea imnurilor, iar acești cântăreți sunt adesea emondați fiindcă încalcă frecvent acele cerințe. Când nu sunt emondați, simt că își pot realiza fără greutate idealurile. Dar când sunt emondați și întâmpină câteva piedici, simt că eforturile și realizările lor în acea perioadă par să fi fost anulate și o iau de la zero. În profunzimea inimii lor, asta dă naștere unui sentiment de reprimare și își spun: „Ah, este cu adevărat dificil să-mi realizez idealurile! Lumea este largă, însă nu pare să existe un loc pentru mine. La fel este și în casa lui Dumnezeu. De ce este atât de dificil să-mi urmez cariera? De ce este atât de dificil să fac lucrurile pe care vreau să le fac? Nu-mi dă nimeni undă verde, întâmpin obstacole la fiecare pas și sunt constant emondat. Toate aceste lucruri sunt cu adevărat dificile și mă simt ținut în frâu! În lumea non-credincioșilor, aceștia mereu complotează și se ceartă între ei și există peste tot obstacole în calea carierei, deci a te simți ținut în frâu este normal. Dar de ce mă simt încă ținut în frâu când vin în casa lui Dumnezeu cu idealurile mele?” Cei care se implică în diverse sarcini în casa lui Dumnezeu întâmpină adesea obstacole în procesul urmăririi idealurilor lor, sunt frecvent discreditați, sunt adesea emondați și adesea nu primesc recunoaștere. După ce experimentează pasiv aceste lucruri, fără să-și dea seama, le scade moralul, simțind că mai bine li s-ar sfârși viața și că e imposibil să-și realizeze idealurile. Înainte să vină în casa lui Dumnezeu, se gândeau: „Port cu mine propriile idealuri și aspirații. Am propriile dorințe, iar în casa lui Dumnezeu există posibilități infinite. Pot să devin un regizor, un actor, un scriitor calificat, sau chiar și un dansator, cântăreț sau muzician calificat.” Deși erau incapabili să-și etaleze talentele și să-și atingă idealurile, credeau că în casa lui Dumnezeu li se va pune la dispoziție propria scenă, un spațiu vast în care idealurile, visurile și aspirațiile lor ar putea deveni realitate. Simțeau că scena din casa lui Dumnezeu era deosebit de mare. Totuși, după atât de mulți ani, se întreabă: „De ce simt că scena se micșorează sub picioarele mele? De ce mi se micșorează lumea? Posibilitatea de a-mi realiza idealurile pare tot mai îndepărtată, ba chiar imposibilă. Ce se întâmplă?” În acest moment, acești oameni tot nu vor renunța la idealurile lor și nu vor pune sub semnul întrebării corectitudinea acestor idealuri și dorințe. Tot poartă cu ei aceste idealuri și dorințe când își îndeplinesc îndatoririle. În consecință, emoțiile represive ale oamenilor îi însoțesc pe aceștia peste tot, fie în timp ce-și urmăresc idealurile și dorințele, fie când își îndeplinesc îndatoririle reale. Pentru cei care poartă emoții represive, sau care nu pot renunța la ele, contradicția dintre aceste două lucruri nu poate fi reconciliată. Ei poartă un sentiment de reprimare atât în urmărirea idealurilor și dorințelor lor, cât și în îndeplinirea îndatoririlor lor. Așa că, indiferent de situație, oamenii se adaptează constant, își urmăresc constant idealurile și visurile în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle. Se poate spune și că oamenii își îndeplinesc îndatoririle cu o atitudine contradictorie, simțindu-se ținuți în frâu și reticenți tot timpul. Dar pentru a-și realiza idealurile și dorințele, pentru a-și demonstra valoarea și pentru a urmări aceste idealuri și dorințe, nu au de ales și trebuie să-și îndeplinească îndatoririle. Nu sunt siguri de ce fac acest lucru, ce caută să obțină, ce obiectiv încearcă să atingă, să urmărească sau să realizeze. Aceste lucruri le devin tot mai neclare, iar calea de urmat pare din ce în ce mai neclară. Într-o astfel de stare, nu le este dificil să renunțe la emoțiile represive, sau să și le înlăture? (Ba da.)

Ajungând în acest punct cu părtășia, haideți să continuăm să vorbim despre modul în care oamenii ar trebui să înțeleagă și să perceapă relația dintre idealurile, dorințele și îndatoririle lor. Mai întâi, să vorbim despre idealuri, și anume, despre idealurile acelor oameni pe care i-am menționat mai devreme. Este potrivit ca oamenii să urmărească realizarea propriilor idealuri în casa lui Dumnezeu? (Nu, nu este potrivit.) Care este natura problemei? De ce este nepotrivit? (Urmărind realizarea propriilor idealuri în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle, se prezintă pe ei înșiși și pun bazele propriilor cariere, în loc să urmărească îndeplinirea îndatoririlor lor ca ființe create.) Spuneți-Mi, este inadecvat să urmărești realizarea propriilor idealuri și dorințe? (Da, este inadecvat.) Dacă spuneți că este inadecvat, îl privează acest lucru pe om de drepturile sale? (Nu, nu-l privează.) Atunci, care este problema? (Când oamenii cred în Dumnezeu, ar trebui să urmărească adevărul și să urmeze calea pe care o arată cuvintele lui Dumnezeu pentru ei. Dacă își urmăresc doar propriile dorințe și idealuri, urmăresc ceea ce-și dorește trupul lor, iar aceasta este o ideologie insuflată de Satana.) În lume, se consideră adecvat să urmărești realizarea propriilor idealuri. Indiferent ce idealuri urmărești, este acceptabil, atât timp cât sunt legale și nu încalcă nicio limită morală. Nimeni nu pune la îndoială nimic și nu ajungi să fii implicat în chestiuni legate de bine sau rău. Urmărești orice ai putea tu, personal, să preferi și, dacă obții acel lucru, dacă îți atingi obiectivul, atunci, ești încununat de succes; dar dacă ratezi, dacă eșuezi, este doar problema ta. Totuși, când intri în casa lui Dumnezeu, un loc special, indiferent ce idealuri și dorințe porți cu tine, ar trebui să renunți la toate. De ce? Urmărirea idealurilor și a dorințelor, indiferent ce anume urmărești – haideți să vorbim doar despre urmărirea în sine – atât planul său de acțiune, cât și calea pe care o urmează, gravitează în jurul egoismului, al interesului personal, al statutului și al reputației. În jurul tuturor acestor lucruri gravitează ele. Cu alte cuvinte, când oamenii urmăresc realizarea propriilor idealuri, ei sunt singurii beneficiari. Este just ca o persoană să urmărească realizarea idealurilor sale de dragul statutului, al reputației, al vanității și al intereselor fizice? (Nu, nu este.) De dragul idealurilor, gândurilor și dorințelor personale și intime, toate metodele și abordările pe care le adoptă sunt egocentrice și axate pe câștigul personal. Dacă le comparăm cu adevărul, nu sunt nici juste, nici legitime. Oamenii ar trebui să renunțe la ele, nu este indiscutabil? (Ba da, este.) Ar trebui să renunțe, să renunțe la egoism, la idealurile și dorințele personale. Acest lucru se vede din perspectiva esenței căilor pe care pășesc oamenii – a urmări realizarea propriilor idealuri și dorințe nu este un lucru pozitiv, a fost tăgăduit. Acesta este un aspect. Acum, haideți să discutăm despre un alt aspect: ce fel de spațiu este casa lui Dumnezeu, biserica, indiferent de numele ei? Ce fel de loc este? Care este esența bisericii, a casei lui Dumnezeu? În primul rând, din punct de vedere teoretic, nu este lumea, societatea sau orice corporație sau organizație umană din societate. Nu aparține lumii sau omenirii. De ce a fost înființată? Care a fost motivul pentru apariția și existența sa? Motivul I se datorează lui Dumnezeu și lucrării Lui, nu-i așa? (Așa e.) Casa lui Dumnezeu, biserica, există datorită prezenței lui Dumnezeu și lucrării Lui. Prin urmare, este casa lui Dumnezeu, biserica, un loc unde să-ți prezinți talentele personale și să-ți îndeplinești idealurile, aspirațiile și dorințele personale? (Nu, nu este.) Evident, nu este. Casa lui Dumnezeu, biserica, există datorită prezenței lui Dumnezeu și a prezenței lucrării Lui. Ca atare, nu este un loc unde să-ți demonstrezi talentele sau să realizezi idealuri, aspirații și dorințe personale. Nu gravitează în jurul vieții în trup, al perspectivelor lumești, al faimei și averii, al statutului, al reputației și așa mai departe – nu lucrează pentru acestea. Și nici nu a apărut și nu există datorită faimei materiale, statutului, plăcerii sau perspectivelor oamenilor. Așadar, ce fel de loc este? Întrucât casa lui Dumnezeu, biserica, a fost înființată datorită prezenței lui Dumnezeu și a lucrării Lui, nu ar trebui să ducă la îndeplinire voia lui Dumnezeu, să proclame cuvintele Lui și să fie martoră pentru El? (Ba da.) Nu este acesta adevărul? (Ba da.) Casa lui Dumnezeu, biserica, există datorită prezenței lui Dumnezeu și a lucrării Lui; prin urmare, poate doar să ducă la îndeplinire voia lui Dumnezeu, să proclame cuvintele Lui și să fie martoră pentru El. Nu are nicio legătură cu statutul personal, faima, perspectivele sau orice alte interese. Principiile care guvernează oricare și toate lucrările făcute de biserică, de casa lui Dumnezeu, ar trebui să se bazeze pe cuvintele lui Dumnezeu, pe cerințele și pe învățăturile Lui. Vorbind în termeni generali, se poate spune că gravitează în jurul voii și al lucrării lui Dumnezeu; mai precis, în jurul răspândirii Evangheliei Împărăției, al actului de a fi martor și al proclamării cuvântului Lui. Este corect? (Da.) În afară de a duce la îndeplinire voia lui Dumnezeu, de a proclama cuvintele lui Dumnezeu și de a fi martoră pentru El, mai există ceva chiar mai important pentru biserică, pentru casa lui Dumnezeu? (Este locul unde aleșii lui Dumnezeu experimentează lucrarea Lui, sunt curățiți și obțin mântuirea.) Ai pus punctul pe i. Casa lui Dumnezeu, biserica, este un loc unde voia lui Dumnezeu este dusă la îndeplinire, unde cuvântul Lui este proclamat, unde se mărturisește pentru El și, cel mai important, este un loc unde oamenii pot primi mântuirea. Ți-ai amintit acest lucru? (Da, mi-am amintit.) Citește. (Casa lui Dumnezeu, biserica, este un loc unde voia lui Dumnezeu este dusă la îndeplinire, unde cuvântul Lui este proclamat, unde se mărturisește pentru El și unde aleșii lui Dumnezeu sunt curățiți și mântuiți.) Casa lui Dumnezeu, biserica, este un loc unde voia lui Dumnezeu este dusă la îndeplinire, unde cuvântul Lui este proclamat, unde se mărturisește pentru El și unde aleșii Lui sunt curățiți și mântuiți. Este un astfel de loc. Într-un astfel de loc, există vreo sarcină sau vreun proiect, indiferent ce ar putea fi, care este în concordanță cu îndeplinirea idealurilor și dorințelor personale? Nu există nicio lucrare și niciun proiect care să slujească scopului îndeplinirii idealurilor și dorințelor personale și niciun aspect al acestora nu există pentru realizarea idealurilor și dorințelor personale. Prin urmare, ar trebui să existe idealuri și dorințe personale în casa lui Dumnezeu? (Nu ar trebui.) Nu ar trebui, fiindcă idealurile și dorințele personale sunt în contradicție cu orice lucrare pe care Dumnezeu dorește să o facă în biserică. Idealurile și dorințele personale contrazic orice lucrare care este făcută în biserică. Ele contrazic adevărul, se abat de la voia lui Dumnezeu, de la proclamarea cuvintelor Lui, de la actul de a fi martor pentru El și de la lucrarea de curățire și mântuire a aleșilor lui Dumnezeu. Indiferent de idealurile cuiva, atât timp cât sunt idealuri și dorințe personale, ele îi vor împiedica pe oameni să urmeze voia lui Dumnezeu și vor afecta sau împiedica proclamarea cuvintelor Lui și actul de a fi martor pentru El. Desigur, atât timp cât sunt idealuri și dorințe personale, nu pot permite oamenilor să fie curățiți și mântuiți. Nu este doar o chestiune de contradicție între cele două aspecte, acestea sunt fundamental opuse. În timp ce-ți urmărești idealurile și dorințele, împiedici ducerea la îndeplinire a voii lui Dumnezeu, lucrarea de proclamare a cuvintelor Lui și de mărturisire pentru El, precum și mântuirea oamenilor și, firește, a ta. Pe scurt, indiferent care sunt idealurile oamenilor, acestea nu sunt să urmeze intențiile lui Dumnezeu și nu pot obține rezultatul propriu-zis al supunerii absolute față de Dumnezeu. Când oamenii își urmăresc idealurile și dorințele, scopul lor suprem nu este să înțeleagă adevărul sau cum să se comporte, cum să facă voia lui Dumnezeu și cum să-și îndeplinească bine îndatoririle și rolul lor ca ființe create. Nu este ca oamenii să manifeste o frică și o supunere reală față de Dumnezeu. Dimpotrivă, cu cât sunt realizate mai mult idealurile și dorințele cuiva, cu atât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu și cu atât se apropie mai mult de Satana. În mod similar, cu cât își urmărește cineva mai mult idealurile și le realizează, cu atât devine inima sa mai răzvrătită împotriva lui Dumnezeu, cu atât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu și, în cele din urmă, când este capabil să-și îndeplinească idealurile așa cum dorește și să-și realizeze și satisfacă dorințele, cu atât devine mai disprețuitor față de Dumnezeu, de suveranitatea Lui și de tot ce ține de El. E posibil chiar să pășească pe calea tăgăduirii, răzvrătirii și împotrivirii față de Dumnezeu. Acesta este finalul absolut.

După ce înțeleg ce este casa lui Dumnezeu, biserica, oamenii ar trebui să înțeleagă, de asemenea, ce atitudine și ce poziție să adopte atunci când trăiesc și supraviețuiesc în casa lui Dumnezeu, ca membri ai acesteia. Unii oameni au spus: „Nu ne lași să urmărim realizarea idealurilor proprii sau să ne realizăm propriile dorințe.” Nu vă interzic să vă urmăriți propriile idealuri; îți spun cum să trăiești într-un mod potrivit în casa lui Dumnezeu, cum să iei în mod potrivit o poziție adecvată și cum să-ți îndeplinești îndatoririle în casa lui Dumnezeu, ca ființă creată. Dacă insiști să urmărești realizarea propriilor idealuri, atunci pot să fiu direct și să spun: trog să pleci! Biserica nu este un loc în care tu să urmărești realizarea propriilor idealuri. În afara casei lui Dumnezeu, poți să faci orice vrei tu în idealurile tale și să-ți urmărești propriile idealuri și aspirații. Tot ce trebuie să faci este să pleci din casa lui Dumnezeu și nimeni nu se va amesteca în ceea ce faci. Totuși, casa lui Dumnezeu, biserica, nu este un loc potrivit în care tu să urmărești realizarea idealurilor tale. Mai exact, este imposibil să-ți urmărești propriile idealuri și dorințe în acest loc. În cazul în care vei rămâne chiar și o zi în casa lui Dumnezeu, în biserică, nici să nu-ți treacă prin minte să-ți realizezi sau să-ți urmărești propriile idealuri. Dacă spui: „Renunț la idealurile mele. Sunt dispus să-mi îndeplinesc îndatoririle conform cerințelor lui Dumnezeu și să devin o ființă creată calificată”, atunci, acest lucru ar fi acceptabil. Ai putea să-ți îndeplinești îndatoririle conform locului tău și regulilor din casa lui Dumnezeu. Dar dacă insiști să-ți urmărești și să-ți realizezi propriile idealuri, năzuind să nu-ți trăiești viața în van, atunci poți să renunți la îndatoririle tale și să pleci din casa lui Dumnezeu. Sau poți să scrii o declarație, spunând: „Mă retrag de bunăvoie din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, ca să urmăresc realizarea propriilor idealuri și dorințe. Lumea este largă și trebuie să existe un loc pentru mine acolo. Rămas bun.” Astfel, poți să pleci într-un mod care este potrivit și corespunzător și să-ți urmărești propriile idealuri. Totuși, dacă spui: „Aș prefera să renunț la propriile idealuri, să-mi îndeplinesc îndatoririle în casa lui Dumnezeu, să fiu o ființă creată calificată și să urmăresc mântuirea”, atunci putem găsi un numitor comun între noi. Dat fiind că dorești să rămâi pașnic în casa lui Dumnezeu, ca membru, ar trebui mai întâi să înveți cum să fii o ființă creată bună și cum să-ți îndeplinești îndatoririle conform locului tău. În casa lui Dumnezeu, atunci ai deveni o ființă creată care se ridică la așteptările numelui său. Ființa creată reprezintă identitatea ta și titlul tău exterior și ar trebui să fie însoțită de manifestări și de un fond specifice. Ideea nu este doar să deții titlul; însă dat fiind că ești o ființă creată, ar trebui să îndeplinești îndatoririle unei ființe create. Dat fiind că ești o ființă creată, ar trebui să îndeplinești responsabilitățile corespunzătoare. Așadar, care sunt îndatoririle și responsabilitățile unei ființe create? Cuvântul lui Dumnezeu prezintă clar îndatoririle, obligațiile și responsabilitățile ființelor create, nu-i așa? Începând de azi, ești un membru veritabil al casei lui Dumnezeu, și anume, te recunoști drept una dintre ființele create ale lui Dumnezeu. În consecință, începând de azi, ar trebui să-ți reconsideri planurile vieții. Nu ar trebui să mai urmărești, ci să renunți la idealurile, dorințele și obiectivele pe care le-ai stabilit înainte pentru viața ta. În schimb, ar trebui să-ți schimbi identitatea și perspectiva, pentru a planifica obiectivele vieții și direcția pe care ar trebui să le aibă o ființă creată. În primul și în primul rând, obiectivele și direcția ta nu ar trebui să fie să devii conducător, să conduci sau să excelezi în orice industrie, să devii un personaj renumit care îndeplinește o anumită sarcină sau care stăpânește o anumită aptitudine. Obiectivul tău ar trebui să fie să-ți accepți datoria de la Dumnezeu, adică să știi ce lucrare ar trebui să faci acum, în acest moment, și să înțelegi ce datorie trebuie să îndeplinești. Trebuie să întrebi ce îți cere Dumnezeu și ce datorie a fost rânduită pentru tine în casa Lui. Ar trebui să înțelegi și să dobândești claritate cu privire la principiile care ar trebui înțelese, dobândite și respectate în legătură cu datoria respectivă. Dacă nu poți să le ții minte, poți să le scrii pe hârtie sau să le înregistrezi în computerul tău. Ia-ți timpul necesar ca să le analizezi și să cugeți la ele. Ca membru al ființelor create, obiectivul principal al vieții tale ar trebui să fie să-ți îndeplinești datoria ca ființă creată și să fii o ființă creată calificată. Acesta este cel mai important obiectiv al vieții pe care ar trebui să-l ai. Al doilea, mai specific, este cum să îți îndeplinești datoria ca ființă creată și să fii o ființă creată calificată. Firește, orice obiective sau indicații privind reputația, statutul, vanitatea, viitorul tău și așa mai departe ar trebui abandonate. Unii ar putea întreba: „De ce ar trebui să renunțăm la ele?” E simplu. Urmărirea faimei, averii și statutului va împiedica ducerea la îndeplinire a voii lui Dumnezeu, va perturba anumite lucrări în casa lui Dumnezeu sau în biserică și chiar va submina anumite lucrări ale bisericii. Va afecta răspândirea cuvântului lui Dumnezeu, actul de a fi martor pentru Dumnezeu și, mai grav, primirea mântuirii de către oameni. Pentru a-ți face datoria conform standardelor și a deveni o ființă creată calificată, poți să stabilești obiective și să îți rezumi experiențele în orice fel vrei, dar nu ar trebui să urmărești niciodată realizarea propriilor idealuri. Idealurile tale nu ar trebui să se amestece cu niciunul dintre principiile și cu niciuna dintre abordările adoptate de tine pentru a-ți îndeplini datoria. Ca să-ți faci datoria bine și conform standardelor și să devii o ființă creată bună, ar trebui să cauți principii în cuvintele lui Dumnezeu și o cale de practică mai exactă, în loc să-ți rezumi propriile idei și oportunități în afara cuvintelor lui Dumnezeu. Aceste principii de practică gravitează, în cele din urmă, în jurul modului în care ești o ființă creată calificată și îți îndeplinești datoria. Totul se axează pe a înțelege adevărul, pe a-ți îndeplini datoria ca ființă creată și, în cele din urmă, pe a înțelege principiile ce trebuie respectate atunci când te confrunți cu diverse persoane, evenimente și lucruri în timp ce îți faci datoria sau în viața de zi cu zi. Este clar? (Da.) Firește, dacă îți faci datoria conform cerințelor și principiilor casei lui Dumnezeu și te străduiești să fii o ființă creată calificată, poți obține aceste rezultate. Însă dacă urmărești realizarea propriilor idealuri, nu vei primi niciodată aprobarea lui Dumnezeu.

Dacă oamenii caută în mod consecvent realizarea propriilor idealuri fără să meargă pe calea urmăririi adevărului, în cele din urmă, ei vor deveni mai aroganți, mai egoiști, mai agresivi, mai răi și mai lacomi. Ce altceva se va mai întâmpla? De asemenea, vor deveni din ce în ce mai îngâmfați și mai plini de sine. Totuși, când oamenii renunță să mai urmărească realizarea propriilor idealuri și dorințe și, în schimb, urmăresc să înțeleagă diverse adevăruri, precum și diverse aspecte ale cuvintelor lui Dumnezeu și ale criteriilor adevărului legate de modul de a privi oamenii și lucrurile, de a te comporta și de a lua atitudine, vor trăi cu o asemănare umană mai mare. Când duc la îndeplinire diverse sarcini sau experimentează diverse medii, nu se vor mai simți pierduți și derutați, ca înainte. Mai mult, nu se vor mai simți blocați în emoții negative, așa cum se simțeau adesea, incapabili să se sustragă, constrânși și obligați de gânduri și emoții negative, ajungând, în cele din urmă, să fie controlați și copleșiți de diverse emoții negative. Urmărirea realizării propriilor idealuri și dorințe doar îndepărtează mai mult oamenii, atât de principiile cuvintelor lui Dumnezeu, cât și de posibilitatea de a deveni, cu exactitate, ființe create calificate. Nu știu cum să se supună rânduielilor și orchestrărilor lui Dumnezeu și nu înțeleg scopul vieții umane, al îmbătrânirii, al bolii și al morții. Nu știu cum să facă față urii sau cum să trateze diverse emoții negative. Desigur, habar n-au nici cum să se orienteze printre oamenii, evenimentele și lucrurile care apar în viața lor. Când se confruntă cu diverse persoane, evenimente și lucruri, sunt neajutorați, plini de confuzie și nedumeriți. În cele din urmă, pot doar să permită emoțiilor negative și gândurilor și punctelor de vedere negative să se răspândească și să crească în inimile lor, îngăduind ca acestea să-i controleze și să-i oblige. Mai mult, conduși de aceste emoții negative sau gânduri și puncte de vedere negative, este posibil să adopte comportamente extreme sau să facă lucruri care le dăunează lor sau altora, dând naștere unor consecințe inimaginabile. Astfel de acțiuni îngrădesc căutările legitime ale oamenilor și dăunează conștiinței și rațiunii pe care ar trebui să le aibă aceștia. Prin urmare, acum, cel mai important lucru ar fi ca oamenii să cerceteze în profunzimea inimilor lor care sunt lucrurile la care încă tânjesc și care sunt lucrurile care țin de trup, de lume și de interesele trupești, precum faima, prestigiul, reputația, statutul, averea și așa mai departe, la care încă tânjesc, de care încă au nevoie, pe care nu le pot identifica și care îi obligă și îi ispitesc în mod frecvent. Este posibil chiar să fie profund prinși în capcană de aceste lucruri sau să simtă o profundă admirație pentru ele și, cu un mic pas greșit, ar putea cu ușurință să cadă în plasa acestora în orice moment și în orice loc. În acel caz, aceste lucruri sunt idealurile lor. Odată ce ating aceste idealuri, ele le aduc pieirea și devin motivul morții lor. Cum vedeți această chestiune? (Oamenii ar trebui să cerceteze, în profunzimea inimilor lor, care sunt lucrurile la care încă tânjesc. Trebuie să identifice lucruri precum faima trupească și lumească, prestigiul, reputația, statutul, averea și așa mai departe; altfel, acestea ar putea cu ușurință să îi prindă în capcană.) Pot fi prinși în capcană de către acestea, nu-i așa? Așadar, aceste lucruri ce țin de trup sunt foarte periculoase. Dacă nu le poți identifica, vei risca mereu să fii influențat de ele, ba chiar să le cazi în capcană. Așadar, cel mai important lucru pe care trebuie să-l faceți acum este să disecați și să înțelegeți aceste lucruri trupești pe care le-am menționat mai devreme, pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului. Odată ce le puteți scoate la lumină și discerne, ar trebui să renunțați la ele și să vă dedicați trupul, mintea și energia cauzei de a deveni ființe create obișnuite, precum și îndatoririlor și lucrării voastre actuale. Nu te mai considera o persoană specială sau invincibilă sau un om cu talente sau abilități extraordinare. Ești doar o persoană nesemnificativă. Cât de nesemnificativă? Între toate ființele create și toate lucrurile create de Dumnezeu, tu ești doar unul, cel mai obișnuit. Cât de obișnuit ești? Ești obișnuit ca orice fir de iarbă, ca orice copac, munte, picătură de apă sau chiar fir de nisip de pe malul apei. Nu ai cu ce să te lauzi, nu ai nimic vrednic de admirație. Atât de obișnuit ești. Mai mult, dacă mai există imaginile idolilor, ale personajelor importante, ale celebrităților, ale oamenilor iluștri, care stau mândre în profunzimea inimii tale, sau anumite lucruri pe care le invidiezi, ar trebui să le înlături și să renunți la ele. Ar trebui să le identifici natura-esență și să revii pe calea de a fi o ființă creată obișnuită. A fi o ființă creată obișnuită și a-ți îndeplini îndatoririle este cel mai important lucru pe care ar trebui să-l faci. Apoi, ar trebui să revii la acest subiect al urmăririi adevărului și să investești mai mult efort în adevăr. Încearcă să-ți reduci la minimum expunerea la știri, informații, evenimente externe și profiluri ale celebrităților. Este mai bine să eviți orice ar putea să-ți resusciteze dorința de a-ți realiza propriile idealuri. Acum, trebuie să te distanțezi de oameni, evenimente și lucruri care nu îți aduc niciun beneficiu și care sunt negative. Izolează-te de acestea și încearcă să le eviți pe toate, în această lume complicată și haotică. Chiar dacă nu prezintă niciun pericol sau nicio ispită pentru tine, tot ar trebui să te distanțezi de ele. Exact așa cum a trăit Moise în sălbăticie vreme de patruzeci de ani; nu a reușit el, totuși, să trăiască bine? În cele din urmă, în ciuda lipsei lui de talent ca vorbitor, a fost ales de Dumnezeu, lucru care a fost cel mai onorabil din viața lui. Nu a fost nimic rău. Prin urmare, în primul și în primul rând, regăsește-ți inima în profunzimea gândurilor tale și, tot acolo, ar trebui să ai o mentalitate axată pe foamea și setea de dreptate, care urmărește adevărul în credința ta. Trebuie să ai un astfel de plan, o astfel de voință și de dorință, mai degrabă decât să te gândești constant la idealurile tale sau să te străduiești și să meditezi încontinuu la posibilitatea sau imposibilitatea de a le atinge. Ar trebui să renunți complet la atașamentul tău față de idealuri și dorințe anterioare și să te străduiești să fii o ființă creată calificată și obișnuită. Nu este un lucru rău să fii una dintre ființele create obișnuite. De ce spun acest lucru? De fapt, este un lucru bun. Din momentul în care începi să renunți la idealurile și dorințele tale trupești, din momentul în care iei o decizie fermă de a fi o ființă creată obișnuită, fără un statut, o poziție sau un merit special, înseamnă că ai disponibilitatea și hotărârea de a te abandona în totalitate stăpânirii lui Dumnezeu, stăpânirii Creatorului, permițându-I lui Dumnezeu să-ți orchestreze și să-ți conducă viața. Ai disponibilitatea de a te supune, de a abandona și de a respinge idealurile și dorințele personale, de a-L lăsa pe Dumnezeu să fie Domnul tău și să-ți stăpânească destinul, de a deveni o ființă creată calificată cu o astfel de mentalitate și de a-ți îndeplini datoria bine, cu o astfel de mentalitate și atitudine. Aceasta este perspectiva asupra vieții pe care ar trebui s-o ai. Este corect acest lucru? Este acesta adevărul? (Da.) Pe ce se axează obiectivele și direcția vieții tale? (Pe îndeplinirea îndatoririlor unei ființe create.) Acesta este lucrul de bază. Pe ce altceva? (Pe țelul de a deveni o ființă creată obișnuită.) Mai este ceva? (Pe urmărirea adevărului pentru a obține mântuirea.) Acesta este un alt lucru. Mai este ceva? (Pe axarea pe cuvintele lui Dumnezeu și pe investirea unui efort mai mare în adevăr.) Este un pic mai concret, nu-i așa? Toate obiectivele și direcția vieții tale ar trebui să graviteze în jurul cuvintelor lui Dumnezeu, iar tu ar trebui să investești mai mult efort în adevăr. Ia entuziasmul pe care-l aveai înainte pentru urmărirea unor idealuri vagi și redirecționează-l spre citirea cuvintelor lui Dumnezeu și spre reflectarea la adevăr și vezi dacă vei face progrese spre adevăr. Dacă ai făcut cu adevărat progrese către adevăr, în interiorul tău vor exista manifestări specifice. Mai precis, atunci când te vei confrunta cu anumite persoane, evenimente și lucruri ce implică gânduri și puncte de vedere, precum și principii umane, nu te vei mai simți nedumerit, derutat, perplex sau uluit. În schimb, te vei ruga lui Dumnezeu, vei fi călăuzit de cuvintele Lui, vei avea o inimă calmă și de neclintit și vei ști cum să acționezi într-un mod care I se supune lui Dumnezeu și care este în concordanță cu intențiile Lui. Atunci vei fi, cu adevărat, pe calea corectă în viață. Mulți oameni fac progrese lente în viețile lor fiindcă, în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle, își urmăresc mereu propriile idealuri, faima, statutul și obiectivele de viață pe care și le imaginează și-și doresc să primească binecuvântări în timp ce-și satisfac dorințele trupești. Prin urmare, nu-și pot îndeplini îndatoririle într-un mod realist și nu experimentează o adevărată intrare în viață. De la început până la sfârșit, sunt incapabili să împărtășească o mărturie experiențială veritabilă. În consecință, indiferent de cât de mult timp își îndeplinesc îndatoririle, progresul lor spre intrarea în viață și spre adevăr rămâne minim, iar ei obțin puține rezultate. Dacă te-ai fi dedicat cu adevărat îndeplinirii îndatoririlor tale, investind toată energia ta în urmărirea adevărului și străduindu-te să obții adevărul, nu te-ai fi trezit în starea, cu statura și în condiția în care ești acum. Asta se întâmplă fiindcă oamenii se concentrează în general pe sarcini banale, pe lucrări profesionale și pe sarcina curentă, iar esența de fond a acestor activități este să-și îndeplinească dorințe și aspirații personale, în timp ce-și realizează propriile idealuri. Care sunt aceste idealuri? Ideea este că oamenii întotdeauna vor să se regăsească în lucrarea lor și, după ce au avut anumite realizări, au câștigat anumite rezultate și au obținut recunoașterea celorlalți, în același timp, ei vor mereu să-și realizeze visurile și obiectivele căutării lor, pentru a-și demonstra valoarea. Atunci se simt împliniți. Totuși, aceasta nu reprezintă urmărirea adevărului; reprezintă doar umplerea golului din interiorul lor și folosirea muncii pentru a-și îmbogăți viețile. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Prin urmare, indiferent cât de mult lucrează o persoană sau cât de multe lucrări a făcut, aceste lucruri nu au nicio legătură cu adevărul. Ea tot nu înțelege adevărul și este departe de a-l urmări. Referitor la principiile aferente responsabilităților lor profesionale, oamenii încă nu au nici intrare, nici înțelegere. În consecință, vă simțiți epuizați și vă întrebați: „De ce suntem emondați mereu? Depunem mult efort, am îndurat multe greutăți și am plătit un preț mare. De ce mai suntem emondați?” Ești emondat fiindcă nu înțelegi principiile. Nu ai înțeles și nu ai pătruns niciodată principiile și nici nu ai investit vreun efort în acestea. Cu alte cuvinte, nu ai investit efort în adevăr, în cuvintele lui Dumnezeu. Pur și simplu respecți câteva reguli și acționezi conform propriei imaginații. Trăiești mereu într-o lume a propriilor idealuri și noțiuni și tot ce faci este irelevant pentru adevăr. Îți urmărești propria carieră, nu urmezi voia lui Dumnezeu. Așadar, tot nu înțelegi principiile din cuvintele lui Dumnezeu și, în cele din urmă, unii oameni sunt etichetați drept muncitori, iar unii se simt nedreptățiți. Din ce motiv se simt nedreptățiți? Deoarece cred că suferința lor și faptul că plătesc un preț sunt echivalente cu punerea în practică a adevărului. De fapt, suferința lor și faptul că plătesc un preț înseamnă doar că îndură niște greutăți. Nu înseamnă că pun în practică adevărul sau că urmează calea lui Dumnezeu. Mai precis, nu au nicio legătură cu punerea în practică a adevărului; înseamnă doar că depun un efort și că fac o lucrare. Doar a depune un efort și a face o lucrare înseamnă că îți îndeplinești îndatoririle conform standardelor? Înseamnă că ești o ființă creată calificată? (Nu.) Există o distanță și o discrepanță între cele două.

Cu privire la subiectul renunțării la emoțiile negative ale reprimării, haideți să încheiem aici părtășia de azi. Puteți vedea clar aceste probleme care apar pentru acei oameni care se simt ținuți în frâu fiindcă nu-și pot atinge idealurile și dorințele proprii? (Da, este clar.) Ce este clar? Haideți să facem un mic rezumat. Mai întâi, haideți să discutăm despre ce sunt idealurile. Idealurile disecate aici sunt negative, nu lucruri legitime sau pozitive. Ce sunt idealurile? Folosiți un limbaj precis pentru a furniza o definiție a „idealurilor”. (Sunt gânduri iluzorii care se abat de la conștiința și rațiunea umană normală, pe care oamenii și le imaginează pentru ei înșiși, dar care nu corespund realității. Nu sunt adevărate.) Ce ai menționat tu sunt idealurile idealiștilor. Cum ai defini idealurile, în general? Le poți defini? Sunt dificil de definit? Care sunt obiectivele urmărite pe care și le stabilesc oamenii cu privire la statutul, reputația și perspectivele lor? (Obiectivele urmărite, stabilite de oameni cu privire la statutul, reputația și perspectivele lor sunt idealuri.) Este corectă această definiție? (Da.) Obiectivele urmărite, stabilite cu privire la statutul, reputația, perspectivele și interesele personale ale oamenilor sunt idealuri și dorințe. Este aceasta definiția generală a idealurilor, așa cum se referă non-credincioșii la ele? Definim termenul pe baza esenței lui de bază, nu-i așa? (Da.) Indiferent de tipul specific de idealuri, dacă sunt înalte, modeste sau obișnuite, toate sunt obiective urmărite, stabilite de oameni cu privire la propriile interese. Aceste obiective sunt idealurile sau dorințele lor. Nu este acesta idealul celor despre care am avut părtășie și pe care i-am disecat în exemplele anterioare? Obiectivele urmărite, stabilite de oameni cu privire la statutul, reputația, perspectivele, interesele lor, și așa mai departe, sunt idealuri și dorințe. Cei care urmăresc idealuri și dorințe dar nu și le pot realiza se simt adesea ținuți în frâu în cadrul bisericii. Acești oameni se simt ținuți în frâu. Gândește-te puțin, ești și tu într-o astfel de stare și situație? Trăiești și tu adesea într-o astfel de condiție, cu astfel de emoții? Dacă ai astfel de emoții, pentru ce te lupți? Pentru statutul, reputația, perspectivele și interesele proprii. Idealurile și obiectivele urmărite pe care le-ai stabilit sunt adesea restricționate și îngreunate de adevăr și de lucruri pozitive – ele nu pot fi realizate. Prin urmare, te simți nefericit și trăiești cu emoții ale reprimării. Nu este așa? (Ba da.) Aceasta este problema idealurilor umane. Mai întâi, am disecat idealurile umane, iar apoi, despre ce am avut părtășie? Am avut părtășie cu privire la faptul că biserica, casa lui Dumnezeu, nu este locul unde oamenii să-și îndeplinească idealurile. Apoi, am avut părtășie despre obiectivele corecte pe care oamenii ar trebui să le urmărească în credința lor în Dumnezeu, despre cum să fii o ființă creată calificată și cum să îndeplinești îndatoririle unei ființe create. Nu este așa? (Ba da.) Scopul principal al părtășiei despre aceste lucruri este de a le spune oamenilor cum să aleagă și cum să-și trateze idealurile și îndatoririle. Oamenii ar trebui să-și abandoneze idealurile nepotrivite, în timp ce pentru îndatoririle lor ar trebui să plătească în această viață și lor ar trebui să-și dedice întreaga viață. Îndatoririle unei ființe create sunt lucruri pozitive, în timp ce idealurile umane nu sunt și nu ar trebui să fie păstrate, ci abandonate. Ce ar trebui să păstreze și să urmărească oamenii este să devină ființe create calificate și să-și îndeplinească îndatoririle în această calitate. Așadar, ce ar trebui să facă oamenii atunci când idealurile lor sunt în dezacord cu îndatoririle lor? (Ar trebui să renunțe la propriile idealuri și să le abandoneze.) Ar trebui să-și abandoneze idealurile și să-și păstreze îndatoririle. Indiferent când sau până la ce vârstă ar putea trăi, ce ar trebui să facă și ce ar trebui să urmărească oamenii trebuie să graviteze în jurul modului prin care să îndeplinească îndatoririle unei ființe create și să obțină supunerea față de Dumnezeu, față de cuvintele Lui și față de adevăr. Doar printr-o astfel de practică poți trăi o viață plină de sens și valoare, corect? (Da.) Bine, haideți să încheiem aici părtășia, pe ziua de azi. La revedere!

10 decembrie 2022