Data trecută, am avut părtășie despre „renunțare”, care este unul dintre principiile de practică pentru modul de a urmări adevărul. Prima parte a „renunțării” înseamnă să renunți la toate emoțiile negative. Deja am avut părtășie de mai multe ori cu privire la acest subiect. Data trecută am avut părtășie despre emoția negativă asociată reprimării? (Da.) Despre ce am avut părtășie, în legătură cu acest aspect? Ce îi face pe oameni să se simtă ținuți în frâu? (Dumnezeu a avut părtășie cu privire la faptul că oamenii fac ce vor în îndatoririle lor și nu sunt dispuși să respecte regulile și reglementările bisericii sau să se supună limitărilor. Din cauza încăpățânării lor și a faptului că nu acționează conform principiilor, nu-și pot îndeplini bine îndatoririle și, prin urmare, sunt adesea emondați. Dacă nu reflectează la acțiunile lor și nu reușesc să-și rezolve problemele căutând adevărul, se vor simți ținuți în frâu.) Data trecută, am avut părtășie despre un tip de situație în care oamenii simt emoția negativă de a fi ținuți în frâu, datorată îndeosebi faptului că nu pot face ce vor. Acea părtășie s-a referit în principal la următoarele: situații în care oamenii nu pot face ceea ce vor, ce lucruri își doresc oamenii să facă așa cum vor și ce comportamente comune se manifestă în oamenii care se complac în emoția asociată reprimării. Apoi, am avut părtășie despre calea pe care trebuie să o urmați pentru a înlătura această emoție. Ați tras vreo concluzie după ce ați ascultat aceste părtășii despre renunțarea la emoțiile negative, dacă dezvăluiau manifestările emoțiilor negative ale omului sau le indicau oamenilor calea pentru renunțarea la acestea? Ce vizează această practică a renunțării la emoțiile negative? După ce ați ascultat aceste părtășii, ați reflectat la acest lucru? (Dumnezeule, înțelegerea mea este că această practică vizează opiniile oamenilor despre lucruri.) Corect, acesta este un aspect al chestiunii. Se referă la punctele de vedere ale oamenilor despre lucruri. Aceste opinii se referă în primul rând la diversele idei și puncte de vedere de care te agăți atunci când întâlnești diverse persoane, chestiuni și lucruri și vizează în primul rând diversele probleme pe care le întâmpini în viața și existența ta umană normală. Astfel de exemple includ: cum să interacționezi cu ceilalți, cum să aplanezi animozități, atitudinea pe care ar trebui s-o ai față de căsnicie, familie, muncă, față de perspectivele tale, față de boală, îmbătrânire, moarte și față de chestiunile banale din viață. Tratează, de asemenea, felul în care ar trebui să faci față mediului tău și felul în care ar trebui să faci față datoriei pe care ar trebui s-o îndeplinești, printre alte aspecte. Nu tratează aceste lucruri? (Ba da.) Cât despre toate aspectele și chestiunile principiale importante care au legătură cu o viață și o existență umană normală – dacă ai ideile, opiniile și atitudinea corectă, atunci, umanitatea ta va fi relativ normală. Când spun „normală”, mă refer la a avea o rațiune normală și o perspectivă și o atitudine normală față de lucruri. Doar celor care au idei și opinii corecte le va fi ușor să înțeleagă și să pătrundă în adevăr atunci când îl urmăresc. Asta înseamnă că doar cei cu idei normale și cu opinii, perspective și atitudini normale față de oameni și lucruri vor putea să obțină anumite rezultate în timp ce caută adevărul. Dacă perspectiva și atitudinea unei persoane față de oameni și lucruri, cât și ideile, opiniile și atitudinea sa sunt toate negative, nu se conformează conștiinței și raționalității umanității normale și sunt radicale, îndărătnice și impure – pe scurt, dacă sunt toate negative, potrivnice și depresive – dacă o persoană care are aceste feluri de idei și opinii negative urmărește adevărul, i se va părea ușor să îl înțeleagă și să îl pună în practică? (Nu.) Este destul de simplu să spuneți acest lucru dintr-o perspectivă teoretică, dar în realitate, nu-l înțelegeți cu adevărat. Simplu spus, cu privire la diversele emoții negative despre care avem părtășie, dacă o persoană are o perspectivă și o atitudine incorectă față de diverse persoane, chestiuni și lucruri pe care le întâlnește în viața sa și pe calea vieții sale, va fi ea capabilă să dobândească o înțelegere a adevărului? (Nu.) Dacă mereu se complace în emoții negative, poate ea să dobândească o înțelegere pură a cuvintelor lui Dumnezeu? (Nu.) Dacă este mereu dominată, controlată și influențată de gândurile și opiniile asociate emoțiilor negative, nu vor fi negative perspectiva și atitudinea sa cu privire la toate lucrurile, cât și opiniile sale despre lucrurile care i se întâmplă? (Ba da.) Ce înseamnă „negativ” aici? În primul rând, putem spune că este în contradicție cu faptele și cu legile obiective? Încalcă legile naturii, cărora omul ar trebui să li se conformeze, precum și realitatea suveranității lui Dumnezeu? (Da.) Dacă oamenii nutresc aceste idei și opinii negative în timp ce ascultă și citesc cuvintele lui Dumnezeu, pot ei cu adevărat să accepte cuvintele Lui și să li se supună? Pot ei să dobândească supunere față de Dumnezeu și compatibilitate cu El? (Nu.) Dați un exemplu care ilustrează acest lucru, ca să văd dacă ați înțeles. Găsiți un exemplu în care cineva se confruntă cu probleme majore ale vieții și supraviețuirii lui, precum cele legate de căsnicie, familie, copii sau boală, de viitorul, soarta lui, dacă viața lui înaintează fără obstacole, meritele lui, statutul lui social, interesele personale și așa mai departe. (Îmi amintesc că, data trecută, Dumnezeu a avut părtășie despre faptul că atunci când oamenii se confruntă cu boala, se complac în emoții negative precum tulburarea, neliniștea sau îngrijorarea și le este extrem de teamă de moarte. Acest lucru le afectează abilitatea de a-și face datoria și de a trăi o viață normală și îi face incapabili să se conformeze legilor obiective. În realitate, viața și moartea oamenilor, momentul când se îmbolnăvesc și cât de mult suferă sunt toate predestinate de Dumnezeu. Oamenii ar trebui să înfrunte și să experimenteze aceste situații cu o atitudine potrivită, pozitivă. Ar trebui să caute tratamentul de care au nevoie și să facă datoria pe care ar trebui să o facă – ar trebui să păstreze o stare de spirit pozitivă și să nu cadă în capcana bolii lor. Dar când oamenii se complac în emoții negative, ei nu cred în suveranitatea lui Dumnezeu și nu cred că Dumnezeu le-a predestinat viața și moartea. Pur și simplu se simt îngrijorați, speriați și neliniștiți din cauza bolii lor. Devin tot mai îngrijorați și mai temători – nu sunt guvernați de adevărul suveranității lui Dumnezeu peste soarta omului, iar Dumnezeu este absent din inimile lor.) Acesta este un exemplu grozav. Are legătură cu întrebarea referitoare la ce opinie ar trebui să aibă oamenii despre chestiunea semnificativă a vieții și a morții? (Da.) Știți cu toții ceva despre acest subiect? Este o chestiune de înfruntare a propriei vieți și a propriei morți. Are legătură cu probleme din sfera umanității normale? (Da.) Acesta este un aspect important pe care trebuie să-l înfrunte toți. Chiar dacă ești tânăr sau sănătos și nu ai avut de-a face sau nu ai experimentat probleme de viață și de moarte, inevitabil va veni o zi când va trebui să o faci – este ceva ce trebuie să înfrunte toți oamenii. Ca persoană normală, indiferent dacă ești afectat personal de acest lucru sau dacă ești foarte îndepărtat de el, acesta este, în orice caz, cel mai semnificativ aspect cu care te vei confrunta în viață. Așadar, când se confruntă cu semnificativa chestiune a morții, nu ar trebui să reflecteze oamenii la cum să o trateze? Nu vor adopta ei unele metode umane pentru a o trata? De ce opinii ar trebui să se agațe oamenii? Nu este aceasta o chestiune practică? (Ba da.) Dacă oamenii se complac în emoții negative, ce vor gândi ei? Am avut în trecut părtășie despre acest lucru – dacă oamenii trăiesc conduși de gânduri și opinii asociate emoțiilor negative, sunt sau nu sunt acțiunile și expresiile lor conforme cu adevărul? Corespund ele gândirii umanității normale sau nu corespund? (Nu, nu corespund.) Ele nu corespund gândirii umanității normale și cu atât mai puțin sunt în conformitate cu adevărul. Ele nu corespund faptelor obiective sau legilor obiective și categoric nu se conformează suveranității lui Dumnezeu.

Care este rezultatul suprem al părtășiei noastre despre renunțarea la diverse emoții negative? Cum poți să exprimi și să practici în mod specific „renunțarea” pentru a avea gândirea și rațiunea umanității normale, cu alte cuvinte, pentru a avea gândurile, perspectivele și punctele de vedere pe care ar trebui să le aibă cineva cu umanitate și rațiune normală? Care sunt pașii sau căile de practică specifice implicate în această „renunțare”? Nu este primul pas să recunoști dacă punctele tale de vedere cu privire la chestiunile cu care te confrunți sunt corecte și dacă atrag după sine vreo emoție negativă? Acesta este primul pas. De pildă, cu privire la exemplul pe care l-am dat mai devreme despre cum să faci față bolii și morții, ar trebui mai întâi să îți diseci punctele de vedere față de aceste chestiuni, dacă există în ele emoții negative, cum ar fi, de exemplu, dacă simți vreo tulburare, îngrijorare sau neliniște în legătură cu aceste aspecte și cum apar tulburarea, îngrijorarea și neliniștea ta și ar trebui să cercetezi amănunțit cauza primară a acestor probleme. Apoi, continuă să diseci și vei descoperi că nu ai înțeles în totalitate aceste chestiuni. Nu ai recunoscut clar că tot ce ține de omenire este în mâinile lui Dumnezeu și sub suveranitatea Lui. Nici măcar atunci când se îmbolnăvesc sau se confruntă cu moartea, oamenii nu ar trebui să fie prinși în capcană de aceste lucruri. În schimb, ar trebui să se supună rânduielilor și orchestrărilor lui Dumnezeu, fără să fie intimidați sau copleșiți de boală sau de moarte. Nu ar trebui să se teamă de aceste lucruri și nici să le lase să le influențeze propriile vieți normale și îndeplinirea îndatoririlor. Într-o privință, ar trebui să experimenteze în mod activ și să aprecieze suveranitatea lui Dumnezeu și să se supună orchestrărilor și rânduielilor Lui în timp ce se luptă cu boala, și pot căuta tratament, atunci când este nevoie. Mai precis, ar trebui să înfrunte, să experimenteze și să aprecieze în mod activ procesul. În altă privință, ar trebui să ajungă la o înțelegere corectă în inimile lor cu privire la aceste chestiuni și să creadă că totul este în mâinile lui Dumnezeu. Ființele umane pot doar să-și joace rolul lor, iar pentru restul, ar trebui să se supună voii Cerului. Fiindcă totul este în mâinile lui Dumnezeu, iar viața și moartea oamenilor sunt predestinate de Dumnezeu. Chiar dacă oamenii fac ceea ce trebuie, finalul suprem al tuturor acestor lucruri nu se schimbă potrivit voii lor și nu este stabilit de oameni, nu-i așa? (Ba da.) Când vă confruntați cu boala, ar trebui mai întâi să vă examinați propria inimă și să identificați orice emoții negative. Ar trebui să vă evaluați înțelegerea chestiunii și punctele de vedere pe care le aveți în inimi, dacă sunteți sau nu sub constrângerea emoțiilor negative sau înrobiți de ele și cum au apărut aceste emoții negative. Ar trebui să diseci următoarele, cum ar fi, de exemplu, ce te îngrijorează, de ce te temi, în ce privință te simți nesigur și la ce ești incapabil să renunți din cauza bolii tale, apoi, să examinezi cauza acestor lucruri care te fac să te simți îngrijorat, înfricoșat sau speriat și, treptat, să-l înlături pe fiecare dintre ele, unul câte unul. Mai întâi ar trebui să diseci și să explorezi dacă aceste elemente negative există în tine și, dacă există, să diseci și să verifici dacă sunt corecte sau dacă există elemente care nu sunt conforme cu adevărul. Dacă găsești elemente care nu sunt conforme cu adevărul, ar trebui să cauți răspunsuri în cuvintele lui Dumnezeu și să cauți treptat adevărul, pentru a le înlătura. Ar trebui să te străduiești să atingi o stare în care nu ești tulburat, afectat sau înrobit de aceste elemente negative, făcând în așa fel încât să nu-ți afecteze viața normală, lucrarea sau îndeplinirea îndatoririlor, sau să perturbe ordinea vieții tale. Și, firește, cu siguranță nu ar trebui să afecteze credința ta în Dumnezeu și faptul că-L urmezi. Pe scurt, obiectivul este ca, în cele din urmă, să fii capabil să înfrunți aceste tipuri de probleme pe care le întâmpini sau le vei întâmpina cu rațiune, corectitudine, obiectivitate și acuratețe. Nu este acesta procesul de renunțare? (Ba da.) Aceasta este calea specifică de practică. Puteți să rezumați care este calea specifică de practică? (Mai întâi, trebuie să înțelegi chestiunea cu care te confrunți, să diseci dacă ai sau nu emoții negative în timpul acestui proces, apoi să cauți răspunsuri în cuvintele lui Dumnezeu, să cauți adevărul pentru a înlătura aceste emoții negative, să nu te lași tulburat de ele și nici să nu îți fie afectate viața sau îndeplinirea îndatoririlor. De asemenea, ar trebui să crezi că aceste chestiuni cu care te confrunți iau naștere din suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. Cu acest tip de înțelegere, oamenii pot să obțină, în cele din urmă, supunerea și să desfășoare o practică pozitivă și proactivă.) Spune-Mi, dacă oamenii trăiesc cu emoții negative, care este comportamentul lor tipic, oricând se confruntă cu boala? Cum îți dai seama când ai emoții negative? (Mai întâi, există multă frică și începem să avem gânduri aleatorii, precum: „Ce fel de boală este aceasta? Îmi va aduce multă suferință dacă nu mă pot vindeca? Va duce, în final, la moartea mea? Voi mai putea să-mi fac datoria, ulterior?” Ne vom gândi la aceste lucruri, ne vom face griji pentru ele și ne va fi frică. Unii oameni încep să acorde mai multă atenție sănătății lor, nefiind dispuși să plătească un preț pentru a-și îndeplini îndatoririle, gândindu-se că, dacă plătesc un preț mai mic, boala lor s-ar putea ameliora. Toate acestea sunt emoții negative.) Emoțiile negative pot fi cercetate din două unghiuri. Dintr-un unghi, ar trebui să știi ce gândești în propria minte. Când te îmbolnăvești, poate te gândești: „Vai, cum am luat boala asta? Mi-a transmis-o cineva? Să fie, oare, fiindcă sunt obosit? Dacă voi continua să mă extenuez, oare se va agrava boala asta? Va deveni mai dureroasă?” Acesta este un unghi; poți să percepi lucrurile din gândurile tale. Dintr-un alt unghi, când ai aceste gânduri, cum se manifestă ele în comportamentul tău? Când oamenii au gânduri, acțiunile lor sunt influențate de ele. Toate acțiunile, comportamentele și metodele oamenilor sunt stăpânite de diverse gânduri. Când oamenii au aceste emoții negative, generează diverse gânduri și, stăpâniți de aceste gânduri, atitudinile sau metodele lor cu privire la îndeplinirea propriilor îndatoriri suferă o transformare. De exemplu, în trecut, uneori începeau să-și îndeplinească îndatoririle imediat după ce se trezeau. Dar acum, când este timpul să se dea jos din pat, încep să reflecteze: „S-ar putea datora epuizării această boală? Poate că ar trebui să dorm puțin mai mult. Înainte, sufeream prea mult și mă simțeam epuizat. Acum, trebuie să mă concentrez asupra îngrijirii trupului meu, astfel încât să nu se agraveze boala.” Stăpâniți de aceste gânduri active, ajung să se trezească mai târziu decât de obicei. Când vine vorba de mâncat, reflectează: „Poate că boala mea are legătură cu o nutriție defectuoasă. În trecut, puteam să mănânc orice, dar acum, trebuie să fiu selectiv. Ar trebui să mănânc mai multe ouă și mai multă carne, astfel încât nutriția mea să poată menține ritmul și trupul meu să se poată înzdrăveni – astfel, nu va mai trebui să sufăr de boala mea.” Și când vine vorba să-și îndeplinească îndatoririle, se gândesc tot timpul cum să aibă grijă de trupurile lor. În trecut, după ce lucrau încontinuu o oră sau două, cel mult se întindeau sau se ridicau și se mișcau. Dar acum, și-au stabilit o regulă pentru ei înșiși, să se miște o dată la o jumătate de oră, ca să nu se extenueze. Oricând au părtășie la adunări, încearcă să ia cuvântul cât mai puțin posibil, gândindu-se: „Trebuie să învăț să am grijă de trupul meu.” În trecut, indiferent ce întreba cineva, sau când, răspundeau fără ezitare. Dar acum, vor să vorbească mai puțin, să-și conserve energia, iar dacă cineva pune prea multe întrebări, spun: „Trebuie să mă odihnesc.” Vezi tu, au devenit deosebit de preocupați de trupul lor fizic, ceea ce este diferit de cum era înainte. Adesea, au constant grijă și să ia suplimente alimentare, să consume fructe și să facă în mod regulat mișcare. Se gândesc: „În trecut, eram prea prost și prea ignorant și nu știam cum să am grijă de trupul meu. Îmi urmam apetitul și mă răsfățam îmbuibându-mă. Acum că trupul meu are probleme, dacă nu mă concentrez la sănătatea mea și dacă boala mi se agravează și nu-mi pot îndeplini datoria, voi mai primi, oare, binecuvântări? Trebuie să fiu atent să acord atenție îngrijirii trupului meu în viitor și să nu las să apară afecțiuni.” Așa că încep să acorde atenție sănătății lor și nu-și mai îndeplinesc îndatoririle cu tot devotamentul. Ba chiar regretă și se simt nemulțumiți de suferința pe care au îndurat-o și de prețul pe care l-au plătit în trecut, în timp ce-și îndeplineau îndatoririle. Nu sunt aceste gânduri și aceste comportamente influențate de emoțiile negative și nu iau naștere din ele? Aceste gânduri și comportamente sunt, într-adevăr, provocate de aceste emoții negative. Atunci, pot aceste gânduri și comportamente, împreună cu emoțiile negative asociate acestora, să-i ajute să aibă mai multă credință în Dumnezeu și să fie mai devotați în îndeplinirea propriilor îndatoriri? Categoric nu. Care va fi rezultatul final? Își vor îndeplini îndatoririle într-un mod superficial, fără devotament. Când fac lucruri, pot ei să caute adevărul și să acționeze conform adevărurilor-principii? (Nu, nu pot.) Vor face orice doresc în timp ce sunt stăpâniți de aceste emoții negative, lăsând adevărul la o parte, fără să-l prețuiască sau să-l pună în practică. Tot ce fac, tot ce pun în practică va gravita în jurul gândurilor generate de propriile lor emoții negative. Poate o astfel de persoană să atingă urmărirea adevărului? (Nu, nu poate.) Atunci sunt gândurile de acest gen cele pe care ar trebui să le aibă oamenii cu umanitate normală? (Nu, nu sunt.) Dat fiind că gândurile de acest gen nu sunt cele pe care ar trebui să le aibă oamenii cu umanitate normală, unde credeți că greșesc aceștia? (Oamenii nu au nicio înțelegere cu privire la suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. În realitate, toate aceste boli sunt în mâinile lui Dumnezeu. Câtă suferință ar trebui să îndure o persoană este, de asemenea, stabilit și rânduit de Dumnezeu. Totuși, când o persoană trăiește cu emoții negative, ea tinde să recurgă la uneltiri și este stăpânită de gânduri și puncte de vedere false. Se bazează pe metode umane și-și prețuiește propriul trup fizic.) Este corect ca o persoană să-și prețuiască trupul fizic în acest fel? Când o persoană este exagerat de preocupată de trupul său fizic și-l menține bine hrănit, sănătos și robust, ce valoare are acest lucru pentru ea? Ce sens are să trăiască așa? Care este valoarea vieții unei persoane? Este doar de a se deda la plăceri trupești, cum ar fi să mănânce, să bea și să se distreze? (Nu, nu este.) Atunci, care este? Vă rog să-Mi împărtășiți gândurile voastre. (Să îndeplinească îndatoririle unei ființe create, măcar atât ar trebui să realizeze o persoană în viața sa.) Așa este. Spuneți-Mi, dacă acțiunile și gândurile zilnice ale unei persoane de-a lungul întregii sale vieți se concentrează exclusiv asupra evitării bolii și a morții, asupra menținerii corpului sănătos și ferit de boli și asupra efortului pentru longevitate, este acesta valoarea pe care ar trebui să o aibă viața unei persoane? (Nu, nu este.) Aceasta nu este valoarea pe care ar trebui să o aibă viața unei persoane. Așadar, care este valoarea pe care ar trebui să o aibă viața unei persoane? Cineva tocmai a menționat îndeplinirea datoriei unei ființe create, care este un aspect specific. Mai este si altceva? Spuneți-Mi aspirațiile pe care le aveți de obicei în timp ce vă rugați sau în timp ce luați hotărâri. (Să ne supunem rânduielilor și orchestrărilor lui Dumnezeu pentru noi.) (Să jucăm bine rolul pe care ni l-a încredințat Dumnezeu și să ne îndeplinim misiunea și responsabilitatea.) Și altceva? Într-o privință, este vorba să îndeplinești datoria unei ființe create. În alta, este să faci cât poți de bine tot ce ține de abilitatea și capacitatea ta, ajungând măcar într-un punct în care conștiința ta nu te acuză, în care poți fi împăcat cu propria conștiință și se poate demonstra că ești acceptabil în ochii celorlalți. Mergând puțin mai departe, de-a lungul vieții tale, indiferent de familia în care te-ai născut, indiferent de parcursul tău educațional sau de calibrul tău, trebuie să ai o oarecare înțelegere a principiilor pe care oamenii ar trebui să le priceapă în viață. De exemplu, ce fel de cale ar trebui să urmeze oamenii, cum ar trebui să trăiască și cum să ducă o viață plină de sens – ar trebui măcar să explorezi puțin din adevărata valoare a vieții. Această viață nu poate fi trăită în zadar și nu poți veni în zadar pe acest pământ. În altă privință, pe durata vieții tale, trebuie să-ți îndeplinești misiunea; asta este cel mai important. Nu vorbim despre a duce la îndeplinire o misiune, datorie sau responsabilitate măreață; dar cel puțin ar trebui să realizezi ceva. De exemplu, în biserică, unii oameni își investesc toate eforturile în lucrarea de răspândire a Evangheliei, dedicându-și energia întregii lor vieți, plătind un preț mare și atrăgând mulți oameni. Datorită acestui lucru, simt că viețile lor nu au fost trăite în zadar și că sunt valoroase și confortabile. Când se confruntă cu boala sau cu moartea, când își rezumă întreaga viață și se gândesc la tot ce au făcut vreodată, la calea pe care au urmat-o, găsesc mângâiere în inimile lor. Nu resimt nici acuzații, nici regrete. Unii oameni nu precupețesc niciun efort atunci când conduc în biserică sau răspund de un anumit aspect al lucrării. Dau frâu liber potențialului lor maxim, dedicându-și toată forța, consumându-și toată energia și plătind prețul pentru lucrarea pe care o fac. Prin udarea, conducerea, ajutorul și susținerea lor, ei ajută mulți oameni care se confruntă cu propriile slăbiciuni și cu propria negativitate să devină puternici și să rămână neclintiți, să nu se retragă, ci, în schimb, să se întoarcă la prezența lui Dumnezeu și chiar să fie, în sfârșit, martori pentru El. Mai mult, cât sunt conducători, îndeplinesc multe sarcini semnificative, îndepărtând numeroși oameni răi, protejându-i pe mulți dintre aleșii lui Dumnezeu și recuperând o serie de pierderi semnificative. Toate aceste realizări au loc pe perioada conducerii lor. Când se gândesc la calea pe care au urmat-o, când își amintesc lucrarea pe care au făcut-o și prețul pe care l-au plătit de-a lungul anilor, nu resimt niciun regret și nicio acuzație. Consideră că nu au făcut nimic demn de remușcări și trăiesc cu un sentiment al valorii, cu echilibru și confort în inimile lor. Cât de minunat este acest lucru! Nu este acesta rezultatul? (Ba da.) Această senzație de echilibru și confort, această lipsă a regretelor sunt rezultatul și recompensa urmăririi lucrurilor pozitive și a adevărului. Haideți să nu stabilim standarde înalte pentru oameni. Să luăm în considerare o situație în care o persoană se confruntă cu o sarcină pe care ar trebui să o facă sau pe care vrea să o facă în timpul vieții sale. După ce își găsește locul, rămâne neclintită pe poziția sa, păstrându-și-o, străduindu-se din răsputeri, plătind prețul și dedicându-și toată energia realizării și finalizării lucrului pe care ar trebui să-l facă și să-l finalizeze. Când în sfârșit stă înaintea lui Dumnezeu pentru a da socoteală, se simte relativ satisfăcută, fără acuzații sau regrete în inimă. Are o senzație de confort și de recompensă, că a trăit o viață valoroasă. Nu este acesta un obiectiv semnificativ? Indiferent de amploarea lui, spuneți-Mi, este practic? (Este practic.) Este specific? Este suficient de specific, suficient de practic și suficient de realist. Astfel, pentru a trăi o viață valoroasă și pentru a obține, în cele din urmă, acest fel de recompensă, crezi că merită ca trupul fizic al unei persoane să sufere puțin și să plătească un mic preț, chiar dacă aceasta simte epuizare și îmbolnăvire fizică? (Merită.) Când o persoană vine pe această lume, nu vine doar pentru a se bucura de trup și nici nu vine exclusiv pentru a mânca, a bea și a se distra. Nu ar trebui să trăiești doar pentru acele lucruri; nu aceasta este valoarea vieții umane și nici nu este calea cea dreaptă. Valoarea vieții umane și calea cea dreaptă de urmat presupun să realizezi ceva valoros și să duci la îndeplinire unul sau mai multe sarcini de valoare. Aceasta nu se numește carieră; se numește calea cea dreaptă, se numește și sarcina corectă. Spune-Mi, merită ca o persoană să plătească prețul pentru a duce la îndeplinire o lucrare de valoare, pentru a trăi o viață semnificativă și valoroasă și pentru a urmări și a obține adevărul? Dacă dorești cu adevărat să urmărești și să înțelegi adevărul, să pășești pe calea cea dreaptă în viață, să-ți îndeplinești bine datoria și să trăiești o viață valoroasă și semnificativă, atunci nu ar trebui să eziți să-ți dedici toată energia, să plătești prețul și să-ți oferi tot timpul și durata zilelor tale. Dacă vei experimenta puțină boală în timpul acestei perioade, nu va conta, nu te va doborî. Nu este acest lucru net superior unei vieți de tihnă și lenevie, în care îngrijești trupul fizic până când acesta este bine hrănit și sănătos și tu atingi, în cele din urmă, longevitatea? (Ba da.) Care dintre aceste două opțiuni este mai propice unei vieți valoroase? Care dintre ele poate să aducă oamenilor confort și lipsă de regrete atunci când se confruntă cu moartea, chiar la final? (Să trăiască o viață semnificativă.) A trăi o viață semnificativă înseamnă să simți rezultate și confort în inima ta. Cum rămâne cu cei care sunt bine hrăniți și se mențin sănătoși până la moarte? Ei nu urmăresc o viață semnificativă, deci cum se simt când mor? (Ca și cum ar fi trăit în zadar.) Aceste cuvinte sunt pătrunzătoare – a trăi în zadar. Ce înseamnă să „trăiești în zadar”? (Să-ți irosești viața.) Să trăiești în zadar, să-ți irosești viața – care este temeiul acestor două formulări? (La finalul vieții lor, ei descoperă că nu au obținut nimic.) Ce ar trebui să obțină o persoană atunci? (Ar trebui să obțină adevărul sau să realizeze lucruri valoroase și semnificative în această viață. Ar trebui să facă bine lucrurile pe care o ființă creată se cuvine să le facă. Dacă nu face toate aceste lucruri și trăiește doar pentru trupul său fizic, va simți că viața sa a fost trăită în zadar și irosită.) Când se confruntă cu moartea, va reflecta la ce a făcut de-a lungul vieții. Va spune: „O, m-am gândit doar la mâncare, la băutură și la distracție, în fiecare zi. Sănătatea mea a fost bună și nu am avut nicio boală. Întreaga mea viață a fost liniștită. Dar acum că îmbătrânesc și sunt în pragul morții, unde voi merge, după moarte? Voi merge în iad sau în rai? Cum îmi va rândui Dumnezeu finalitatea? Care va fi destinația mea?” Se va simți neliniștită. Bucurându-se de confortul fizic de-a lungul întregii vieți, înainte nu era conștientă, dar acum se simte neliniștită, odată cu apropierea morții. Fiindcă se simte neliniștită, nu va începe să se gândească să-și îndrepte greșelile? În acel moment, mai are timp să-și îndrepte greșelile? (Nu mai are timp.) Nu mai are forță nici să alerge, nici să vorbească. Chiar dacă vrea să plătească un mic preț sau să îndure mici greutăți, forța sa fizică este inadecvată. Chiar dacă vrea să iasă și să predice Evanghelia, nu are condiția fizică pentru acest lucru. Mai mult, nu înțelege nimic din adevăr și nu poate avea părtășie nici măcar cu privire la o parte din el. Nu mai are timp să-și îndrepte greșelile. Să spunem că vrea să asculte câteva imnuri. În timp ce ascultă, adoarme. Să spunem că vrea să asculte o predică. În timp ce ascultă, devine moleșită. Nu mai are energie și este incapabilă să se concentreze. Se gândește la ce a făcut în toți acei ani și unde și-a consumat energia. Acum a înaintat în vârstă și vrea să se ocupe de propria ei lucrare, dar corpul său slăbit nu o mai lasă. Pur și simplu nu mai are energie, nu poate învăța nimic, chiar dacă ar vrea, iar reacțiile sale sunt lente. Nu poate înțelege multe adevăruri, iar când încearcă să aibă părtășie cu alții, toți sunt ocupați și nu au timp de părtășie cu ea. Nu are principii sau o cale în nimic din ceea ce face. În final, ce se întâmplă cu ea? Cu cât reflectează mai mult, cu atât devine mai neliniștită. Cu cât reflectează mai mult, cu atât mai neliniștită devine. Cu cât reflectează mai mult, cu atât mai multe remușcări are. În cele din urmă, nu are de ales decât să aștepte moartea. Viața ei s-a sfârșit și nu are cum să-și îndrepte greșelile. Simte remușcări? (Da.) E prea târziu! Nu mai este timp. Când se confruntă cu moartea, își dă seama că a te bucura de o viață plină de confort fizic este un lucru complet frivol. Își dă seama de tot și vrea să se întoarcă în timp să urmărească adevărul, să-și îndeplinească datoria și să facă ceva bine, dar nu poate realiza nimic și nu poate lupta pentru nimic, în nicio privință. Această viață este aproape de sfârșit, se încheie cu regrete, atrăgând după sine remușcări și neliniște. Care este finalul definitiv pentru oamenii de acest gen, când se confruntă cu moartea? Pot doar să moară cu regret, remușcări și neliniște. Această viață a fost trăită în zadar! Trupurile lor fizice nu au îndurat nicio greutate. S-au bucurat doar de confort, fără să fie bătuți de vânt sau de soare și fără să-și asume riscuri. Nu au plătit niciun preț. Au trăit sănătoși, rareori au avut vreo boală, abia de au luat o răceală. Și-au îngrijit bine trupurile fizice, dar, din nefericire, nu au îndeplinit nicio datorie și nu au obținut niciun adevăr. Abia în momentul morții simt regret. Și ce dacă simt regret? Aceasta se numește suferință din cauza propriilor acțiuni!

Dacă o persoană dorește să trăiască o viață valoroasă și semnificativă, trebuie să urmărească adevărul. În primul și în primul rând, ar trebui să aibă o perspectivă corectă asupra vieții, precum și gândurile și punctele de vedere corecte asupra diverselor chestiuni mari și mărunte cu care se confruntă în viață și pe calea vieții sale. De asemenea, ar trebui să privească toate aceste chestiuni din perspectiva și din postura corectă, în loc să abordeze diversele probleme pe care le întâmpină de-a lungul vieții sau în viața de zi cu zi folosind gânduri și puncte de vedere extreme sau radicale. Desigur, nici nu trebuie să privească aceste lucruri dintr-o perspectivă laică și, în schimb, ar trebui să renunțe la astfel de gânduri și puncte de vedere negative și incorecte. Dacă dorești să realizezi acest lucru, mai întâi ar trebui să diseci, să expui și să recunoști diversele gânduri negative pe care le nutresc oamenii, iar apoi, să devii capabil să îți schimbi și să îți corectezi diversele emoții negative, renunțând la ele și dobândind gânduri și puncte de vedere corecte și pozitive, precum și perspectivele și posturile corecte din care trebuie priviți oamenii și lucrurile. Procedând astfel, vei avea conștiința și rațiunea necesare pentru a urmări adevărul. Desigur, s-ar putea spune în mod specific că, atunci când o persoană are punctele de vedere, perspectivele și posturile corecte din care să privească oamenii și lucrurile, asta înseamnă că are umanitate normală. Dacă oamenii au acest gen de umanitate normală și aceste gânduri și puncte de vedere corecte, devine mult mai puțin epuizant și mult mai simplu pentru ei să urmărească adevărul. Este ca atunci când o persoană dorește să ajungă la o destinație – dacă este pe calea cea dreaptă și merge în direcția corectă, atunci, indiferent de viteza ei, va ajunge, într-un final, la acea destinație. Însă dacă o persoană se îndreaptă în direcția opusă destinației intenționate de ea, atunci, indiferent cât de repede sau cât de încet merge, ea doar se va îndepărta tot mai mult de obiectivul său. Cum sună acea expresie? „Să încerci să ajungi în sud conducând spre nord.” Este exact ca atunci când unii oameni cred în Dumnezeu și își doresc mântuirea, dar urmăresc faima, profitul și statutul, ceea ce înseamnă că nu au cum să obțină mântuirea. Care va fi finalul lor definitiv? Categoric va fi pedeapsa. Ca să dau un exemplu, să spunem că o persoană s-a îmbolnăvit de cancer și se teme să nu moară. Refuză să accepte moartea și se roagă constant lui Dumnezeu să o protejeze de moarte și să-i prelungească viața cu câțiva ani. Ea nutrește emoțiile negative de tulburare, îngrijorare și neliniște trecând prin fiecare zi, chiar dacă reușește să mai supraviețuiască niște ani, atingându-și obiectivul și experimentând fericirea provocată de evitarea morții. Se simte norocoasă și crede că Dumnezeu este atât de bun, că este cu adevărat magnific. Prin propriile eforturi, prin cereri repetate, dragoste și grijă de sine, ea evită moartea și, în final, continuă să trăiască, exact cum își dorea. Exprimă recunoștință pentru ocrotirea, harul, iubirea și mila lui Dumnezeu. În fiecare zi Îi mulțumește lui Dumnezeu și vine înaintea Lui, ca să-I aducă laude pentru acest lucru. Adesea, plânge în timp ce cântă imnuri și în timp ce reflectează la cuvintele lui Dumnezeu și se gândește cât de minunat este Dumnezeu: „Dumnezeu are cu adevărat control asupra vieții și morții; El mi-a îngăduit să trăiesc.” În timp ce-și face datoria în fiecare zi, adesea se gândește cum să pună suferința pe primul loc și plăcerea pe ultimul și cum să se descurce mai bine decât ceilalți în toate privințele, astfel încât să-și poată proteja propria viață și să evite moartea – ajunge să trăiască niște ani în plus și se simte destul de satisfăcută și de fericită. Dar într-o zi, boala ei se agravează și doctorul îi dă un ultim avertisment, spunându-i să se pregătească pentru sfârșit. Acum, se confruntă cu moartea; este cu adevărat în pragul morții. Cum va reacționa? Cea mai mare frică a sa a ajuns-o din urmă, cea mai mare grijă a sa s-a materializat, în cele din urmă. Ziua pe care ezita cel mai mult s-o vadă și s-o experimenteze a sosit. Într-o clipită, are inima grea și starea sa atinge cote pragul de jos. Nu mai este dispusă să-și facă datoria și nu i-au mai rămas cuvinte ca să se roage lui Dumnezeu. Nu mai vrea să-I aducă laude lui Dumnezeu sau să-L audă rostind vreun cuvânt sau furnizând vreun adevăr. Nu mai crede că Dumnezeu este iubire, dreptate, milă și bunătate. În același timp, simte regret: „În toți acești ani, am uitat să mănânc mai multă mâncare bună și să merg să mă distrez în timpul liber. Acum, nu mai am ocazia să fac acele lucruri.” Mintea sa este plină de nemulțumiri și tânguiri, iar inima sa este plină de durere, precum și de plângeri, resentimente și tăgăduire față de Dumnezeu. Apoi, cu regret, părăsește această lume. Înainte să plece, Îl mai avea pe Dumnezeu în inima sa? Mai credea ea în existența lui Dumnezeu? (Nu mai credea.) Cum s-a ajuns la acest final? Nu a început cu punctele de vedere eronate pe care le-a avut cu privire la viață și la moarte, încă de la început? (Ba da.) Nu numai că a avut gânduri și puncte de vedere incorecte de la început, ba chiar mai grav, după aceea, ea și-a urmat propriile gânduri și puncte de vedere și s-a conformat lor în tot ce a urmărit ulterior. Nu s-a dat niciodată bătută și a pornit în fugă țâșnind pe calea greșită, fără să privească în urmă. Drept rezultat, la final și-a pierdut credința în Dumnezeu – călătoria credinței sale a luat sfârșit în acest fel și astfel s-a încheiat viața ei. A obținut ea adevărul? A câștigat-o Dumnezeu de partea Lui? (Nu.) Când în sfârșit a murit, s-au schimbat perspectivele și atitudinile față de moarte, de care s-a agățat ea? (Nu.) A murit ea cu alinare, bucurie și pace, sau cu regret, reticență și amărăciune? (A murit cu reticență și amărăciune.) Nu a câștigat absolut nimic. Ea nu a obținut adevărul și nici Dumnezeu n-a câștigat-o pe ea de partea Lui. Așadar, ați spune că o astfel de persoană a obținut mântuirea? (Nu.) Nu a fost mântuită. Înainte să moară, nu a alergat peste tot și nu s-a sacrificat mult? (Ba da.) Exact ca alți oameni, a crezut în Dumnezeu și și-a făcut datoria și, la suprafață, nu părea să existe nicio diferență între ea și oricine altcineva. Când a experimentat boala și moartea, s-a rugat lui Dumnezeu și tot nu și-a abandonat datoria. A continuat să lucreze, chiar la același nivel la care lucrase înainte. Totuși, există ceva ce oamenii ar trebui să înțeleagă și să discearnă: gândurile și punctele de vedere pe care le nutrea această persoană erau în mod consecvent negative și eronate. Indiferent de amploarea suferinței sale sau de prețul pe care l-a plătit în timp ce-și făcea datoria, a nutrit aceste gânduri și puncte de vedere eronate în ceea ce urmărea. A fost constant stăpânită de ele și și-a adus emoțiile negative în datoria ei, căutând să-I ofere lui Dumnezeu îndeplinirea datoriei sale în schimbul propriei supraviețuiri, pentru a-și atinge scopul. Obiectivul a ceea ce urmărea nu a fost să înțeleagă sau să dobândească adevărul, sau să se supună tuturor orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. Obiectivul a ceea ce urmărea a fost exact la polul opus. Ea a vrut să trăiască în conformitate cu voia și cerințele proprii, obținând ceea ce dorea să urmărească. A vrut să-și rânduiască și să-și orchestreze propria soartă, ba chiar și propria viață și moarte. Și, astfel, la sfârșitul călătoriei, finalul său a fost că nu a câștigat absolut nimic. Nu a obținut adevărul și, în cele din urmă, a tăgăduit existența lui Dumnezeu și și-a pierdut credința în El. Nici măcar când se apropia moartea, nu a reușit să înțeleagă cum ar trebui să trăiască oamenii și cum ar trebui să trateze o ființă creată orchestrările și rânduielile Creatorului. Acesta este lucrul cel mai jalnic și mai tragic la ea. Chiar și în pragul morții, nu a reușit să înțeleagă că, de-a lungul vieții unei persoane, totul este sub suveranitatea și rânduiala Creatorului. Dacă vrea Creatorul să trăiești, atunci, chiar dacă ești chinuit de o boală mortală, nu vei muri. Dacă vrea Creatorul să mori, atunci, chiar dacă ești tânăr, sănătos și puternic, când ți se împlinește sorocul, trebuie să mori. Totul este sub suveranitatea și rânduiala lui Dumnezeu, aceasta este autoritatea lui Dumnezeu și nimeni nu se poate ridica deasupra ei. Ea nu a reușit să priceapă un lucru atât de simplu – nu este jalnic? (Ba da.) În ciuda faptului că a crezut în Dumnezeu, că a participat la adunări, a ascultat predici și și-a făcut datoria, în ciuda faptului că a crezut în existența lui Dumnezeu, a refuzat în mod repetat să recunoască faptul că destinul uman, inclusiv viața și moartea, este în mâinile lui Dumnezeu și nu ține de voia omului. Nimeni nu moare pur și simplu pentru că vrea acest lucru și nimeni nu supraviețuiește doar pentru că vrea să trăiască și se teme de moarte. Nu a reușit să priceapă un lucru atât de simplu, nu a reușit să-l identifice nici măcar când s-a confruntat cu moartea iminentă și tot nu a știut că viața și moartea unei persoane nu sunt hotărâte de aceasta, ci depind, în schimb, de predestinarea Creatorului. Nu este tragic acest lucru? (Ba da.) Prin urmare, deși diverse emoții negative le pot părea nesemnificative oamenilor, toate sunt implicate în atitudinea cu care o persoană privește oamenii și lucrurile din sfera umanității normale. Dacă o persoană poate aborda în mod pozitiv orice fel de lucru care se întâmplă într-o viață și existență umană normală, atunci, va avea relativ puține emoții negative. Se poate spune și că rațiunea și conștiința ei vor fi relativ normale, ușurându-i misiunea de a urmări adevărul și de a intra în realitate, reducând dificultățile și obstacolele pe care le va înfrunta. Dacă inima unei persoane este plină cu tot felul de emoții negative, ceea ce înseamnă că persoana abundă în diverse gânduri negative atunci când abordează provocările vieții și ale existenței, atunci va întâmpina mai multe obstacole și dificultăți în urmărirea adevărului. Dacă voința sa de a urmări adevărul nu este puternică, dacă nu are mult zel sau o asemenea dorință arzătoare pentru Dumnezeu, atunci, dificultățile și provocările cu care se confruntă în urmărirea adevărului vor fi semnificative. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că se va chinui să pătrundă în adevărul-realitate. Lăsând la o parte gravitatea firii sale corupte, chiar și doar aceste emoții negative o vor constrânge, îngreunându-i fiecare pas. Când unii oameni se confruntă cu ura, furia, cu diverse tipuri de durere sau alte probleme, diferitele gânduri pe care le emit sunt negative. Adică, aproape în orice chestiune, starea lor este, practic, mereu dominată de emoții negative. Dacă nu ai hotărârea și perseverența necesare pentru a înlătura aceste emoții negative și pentru a ieși din această stare a emoțiilor negative, îți va fi extrem de dificil să intri în adevărul-realitate. Nu va fi ușor. Asta înseamnă că, înainte de a pătrunde în realitatea urmăririi adevărului, oamenii trebuie mai întâi să aibă gândurile, punctele de vedere și posturile fundamentale corecte cu privire la orice problemă legată de umanitatea normală. Abia atunci pot să priceapă și să accepte adevărul și să pătrundă, treptat, în adevărul-realitate. Înainte să urmărești în mod oficial adevărul, trebuie mai întâi să-ți înlături diversele emoții negative și să depășești acest stadiu. Odată ce oamenii au depășit acest stadiu și toate gândurile și punctele lor de vedere cu privire la diverse chestiuni, precum și perspectiva și postura din care privesc oamenii și lucrurile, sunt corecte, atunci, urmărirea adevărului și pătrunderea în realitate vor fi mai ușoare pentru ei.

Data trecută am avut părtășie cu privire la un motiv pentru care ia naștere în oameni emoția negativă a reprimării. Aceasta apare fiindcă ei nu pot face ceea ce vor. Astăzi, vom continua să avem părtășie despre alt motiv pentru apariția acestei emoții negative a reprimării, și anume, faptul că oamenii trăiesc adesea cu această emoție represivă fiindcă nu își pot pune în aplicare cunoștințele de specialitate. Nu este acesta un alt motiv? (Ba da.) Data trecută am discutat despre cum unii oameni adesea doresc să facă ceea ce vor în biserică sau în viața lor de zi cu zi, lenevind și neocupându-se de lucrarea lor propriu-zisă, așadar, când nu li se împlinesc dorințele, se simt ținuți în frâu. De data aceasta, vom avea părtășie în legătură cu manifestările unui alt grup de oameni. Acești oameni au anumite înzestrări, puncte forte sau talente și aptitudini profesionale sau au învățat un anumit tip de profesie tehnică și așa mai departe, însă sunt incapabili să-și utilizeze înzestrările, punctele forte și aptitudinile profesionale în mod normal în cadrul bisericii și, ca urmare, adesea au moralul scăzut, simțind că viața în acest mediu este incomodă și nefericită și că nu au nicio bucurie. Pe scurt, cuvântul care descrie acest sentiment este reprimarea. Cum se numesc oamenii de acest fel, în societatea laică? Se numesc profesioniști, experți tehnici și experți specialiști – pe scurt, sunt denumiți experți. Ce caracteristici au experții? Au frunți înalte și ochi inteligenți, poartă ochelari și țin capul sus, mergând cu pas grăbit, ocupându-se de chestiuni în mod decisiv și eficient. Cea mai vizibilă caracteristică a lor este faptul că poartă laptopuri în genți, oriunde merg. Sunt recunoscuți imediat ca profesioniști și experți tehnici. Pe scurt, oamenii de acest fel au anumite aptitudini profesionale sau sunt relativ specialiști într-un anumit tip de tehnologie. Au primit educație și îndrumare profesională și au făcut instruire și pregătire profesională, sau poate că unii dintre ei nu au primit îndrumare și pregătire profesională, ci s-au născut cu anumite talente și un anumit calibru. Oamenii de acest gen sunt cunoscuți drept profesioniști și experți tehnici. Când acești oameni se alătură bisericii, ca și în societate, adesea își cară cu ei laptopurile și vor să fie recunoscuți drept profesioniști și experți tehnici oriunde lucrează. Le place să fie numiți experți și chiar preferă să fie adăugat cuvântul „Profesor” în fața numelui lor de familie și așa mai departe; le place să fie tratați și abordați în acest fel. Totuși, biserica este un loc special și un loc cu o lucrare specială. Este diferită de orice grup sau orice organizație sau instituție din societatea laică. Ce se discută de obicei aici? Adevărul, principiile, regulile și rânduielile de lucru, precum și protejarea intereselor casei lui Dumnezeu și mărturia pentru Dumnezeu. Desigur, mai concret, oamenilor li se cere și să pună în practică adevărul, să se supună cuvintelor lui Dumnezeu și adevărurilor-principii și să se supună rânduielilor casei lui Dumnezeu și principiilor pe care le comunică aceasta și așa mai departe. Imediat ce sunt promovate aceste reguli explicite, iar oamenilor li se cere să le practice și să le respecte, acești experți care s-au alăturat bisericii se simt oarecum nedreptățiți. Aptitudinile pe care și le-au însușit sau cunoștințele pe care le au în anumite domenii rămân adesea nefolosite în biserică. De obicei, nu primesc funcții importante și nu sunt foarte stimați și sunt frecvent marginalizați. În mod firesc, acești oameni se simt adesea inutili și simt că abilitățile lor nu sunt utilizate. Ce gândesc ei, în sinea lor? „O, este exact ca acea zicală: «Dacă un tigru coboară pe câmpie, va fi insultat de câini»! Pe vremuri, când lucram pentru cutare și cutare companie de stat sau străină, cât de splendid era! Nici măcar nu trebuia să-mi car propria geantă și alții rânduiau fiecare aspect al vieții mele de zi cu zi și lucrau pentru mine. Nu trebuia să-mi fac griji pentru nimic. Eram un expert avansat, un tehnician priceput, deci eram o persoană importantă în cadrul companiei. Ce înseamnă să fii o persoană importantă? Înseamnă că fără mine, compania nu putea funcționa, nu putea asigura comenzi și toți angajații ei ar fi trebuit să ia o pauză – compania ar fi riscat să dea faliment, nu se putea descurca fără mine. Au fost zile glorioase, o perioadă când chiar m-am simțit apreciat!” Acum că au credință în Dumnezeu, încă vor să se bucure de aceeași glorie. Cred în sinea lor: „Cu abilitățile mele, ar trebui să strălucesc și mai mult în casa lui Dumnezeu. Așadar, de ce nu sunt utilizat? De ce mă trec mereu cu vederea conducătorii, frații și surorile din biserică? Ce îmi lipsește, în comparație cu alții? În ceea ce privește aspectul fizic, sunt chipeș; în ceea ce privește temperamentul, nu sunt mai rău decât oricine altcineva; în ceea ce privește reputația și prestigiul, nu am nicio problemă; și în ceea ce privește cunoștințele tehnice, ale mele sunt excelente. Așadar, de ce nu-mi acordă nimeni atenție? De ce nu-mi ascultă nimeni cuvintele și sugestiile? De ce nu sunt bine primit în casa lui Dumnezeu? Este posibil să nu aibă nevoie casa lui Dumnezeu de un expert ca mine? Cum se face că nu am unde să-mi folosesc aptitudinile, de când am venit aici? Un aspect al lucrării casei lui Dumnezeu trebuie să aibă nevoie de aptitudinile tehnice pe care mi le-am însușit. Cunoștințele mele de specialitate ar trebui să fie prețuite aici! Sunt profesionist, ar trebui să fiu lider de echipă, supraveghetor, conducător – ar trebui să conduc alți oameni. De ce sunt mereu doar un subordonat? Nimeni nu-mi acordă atenție, nimeni nu mă respectă. Ce se întâmplă? Chiar este acesta tratamentul pe care ar trebui să-l primesc dacă nu înțeleg adevărul?” Își pun în mod repetat aceste întrebări, dar nu pot găsi niciodată răspunsurile, prin urmare, ajung să fie stăpâniți de reprimare.

Când a venit corul pe scenă să cânte, membrii M-au întrebat odată despre frizurile lor. Am spus: „Surorile pot să-și lege părul în coadă sau să și-l tundă scurt sau până la umeri. Sigur, pot să-l poarte și prins în coc sau ridicat. Frații pot să și-l tundă perie sau să-și facă o cărare. Nu este nevoie de podoabe sau coafuri. Doar aveți grijă să arate îngrijit, curat, bine și natural. Pe scurt, atât timp cât aveți un aspect integru și demn, iar înfățișarea voastră este aceea a unui creștin, este în regulă. Cel mai important lucru este să cântați și să interpretați programul bine.” Au fost cuvintele Mele rostite clar? Au fost ușor de înțeles? (Da.) Atât frizurile bărbaților, cât și cele ale femeilor au fost explicate clar. Care sunt principiile pentru alegerea frizurilor? Frații pot purta părul cu cărare sau tuns perie, iar surorile pot avea părul fie scurt, fie lung. Dacă este lung, pot să-l lege în coadă, iar dacă este scurt, trebuie doar să aibă grijă să nu fie prea scurt. Acesta este un principiu. Celălalt principiu include curățenia și aspectul îngrijit, o înfățișare pozitivă și demnă și un caracter pozitiv. Scopul nostru nu este să devenim celebrități sau oameni faimoși în societate. Nu căutăm să avem o imagine strălucitoare, doar un aspect integru și demn. Pe scurt, ar trebui să ai un aspect curat, îngrijit, integru și demn. M-am făcut înțeles? Sunt aceste două principii simplu de înțeles și de îndeplinit? (Da.) Odată ce le aud, oamenii le înțeleg clar în inimile lor și nu este nevoie să le repet. Sunt foarte ușor de aplicat. După mai bine de zece zile, Mi-au trimis o filmare. Urmărind-o, am văzut trei sau patru rânduri de surori. În rândul întâi, toate aveau părul coafat, fiecare persoană avea o frizură diferită și părul aranjat altfel. Fiecare arăta altfel, fiecare coafură arăta ciudat, unele surori de douăzeci de ani păreau a avea treizeci sau patruzeci, iar unele păreau femei în vârstă. Pe scurt, fiecare persoană avea o frizură diferită. Persoana care a trimis filmarea a spus: „Am pregătit multe frizuri diferite dintre care Tu să alegi. O poți alege pe oricare dintre ele, iar noi putem face acest lucru. Nu ne va fi greu! După ce alegi, doar spune-ne și se rezolvă, nu este nicio problemă!” Cum credeți că M-am simțit după ce am urmărit această filmare? M-am simțit puțin dezgustat, iar apoi, după o privire mai atentă, am început să mă alarmez. Când mi-am amintit principiile pe care li le explicasem, în final, am amuțit. Nu știam ce să spun. M-am gândit: „Ah, acești oameni nu înțeleg limbajul uman.” Am reflectat asupra cuvintelor pe care le spusesem și asupra principiilor pe care li le comunicasem, asupra faptului că toate erau lucruri pe care oricine le putea înțelege și pătrunde. Astfel de lucruri simple nu erau dificile pentru oameni și oamenii le puteau face – dar de ce Mi-au trimis o asemenea filmare? După ce am investigat, mi-am dat seama că problema nu era că nu Mi-am explicat clar punctul de vedere și, mai ales, nu era că le-am spus să-și facă diverse frizuri diferite. Există două motive pentru acest comportament: un motiv este că n-au putut să-Mi înțeleagă cuvintele. Un alt motiv este că, imediat ce oamenii sunt capabili să facă ceva, imediat ce înțeleg ceva și au deprins anumite aptitudini și tehnici, ei nu-și cunosc locul în univers. Nu respectă pe nimeni și vor mereu să se dea în spectacol. Devin extrem de aroganți. Chiar dacă Îmi înțeleg cuvintele, ei nu le acceptă și nu le pun în practică. Ei nu sunt afectați de cuvintele Mele, nu le consideră importante și pur și simplu ignoră ce spun. Chiar nu îi interesează ce le cer să facă sau ce am nevoie. Când M-au întrebat despre principii, în realitate, deja hotărâseră ce și cum urmau să facă. Faptul că M-au întrebat a fost doar o etapă în procesul lor. Nu este un soi de batjocură din partea lor să întrebe asta? (Ba da.) După ce au terminat cu batjocura lor, indiferent ce am spus Eu, în final, ei au făcut ce au vrut, fără să-Mi urmeze deloc cuvintele. Au fost atât de îndărătnici! Ce au gândit ei? „Ne subestimezi. Suntem tehnicieni profesioniști. Interacționăm cu oameni influenți în societate. Avem aceste aptitudini și cunoștințe de specialitate și, oriunde mergem, putem să trăim o viață bună și să câștigăm respectul oamenilor. Doar atunci când venim în casa lui Dumnezeu devenim prestatori de servicii și suntem constant desconsiderați. Avem aptitudini, suntem experți, nu suntem oameni obișnuiți. Ar trebui să fim respectați în casa lui Dumnezeu. Nu ne poți suprima talentele în acest fel. Ne folosim cunoștințele de specialitate în casa lui Dumnezeu și Tu ar trebui să ne susții și să ne ții partea.” Nu este nepoliticos și irezonabil? (Ba da.) Există vreo urmă de umanitate normală în acest lucru? (Nu, nu există.) Când am văzut asta, M-am gândit: „Ah, nu se poate vorbi cu acești oameni!” Când le-am vorbit despre principii, chiar i-am întrebat în mod repetat: „Ați înțeles? O să țineți minte?” În față, mi-au promis categoric, dar de îndată ce mi-au întors spatele, și-au încălcat imediat promisiunea. Au spus lucruri care sună foarte bine: „Sunt aici ca să-mi fac datoria, sunt aici ca să-L mulțumesc pe Dumnezeu.” Asta numești tu să-ți faci datoria? Chiar Îl mulțumești pe Dumnezeu? Îți mulțumești propriul trup, propria reputație. Ești aici ca să-ți urmărești propria carieră, nu ca să-ți îndeplinești datoria. Cu alte cuvinte, ai venit în casa lui Dumnezeu ca să provoci haos. Spune-Mi, cine are ultimul cuvânt în principiile pe care ar trebui să le susțină oamenii în toate aspectele lucrării casei lui Dumnezeu? Tu sau Dumnezeu? (Dumnezeu are ultimul cuvânt.) Cuvintele tale sunt adevărul, sau ale lui Dumnezeu? (Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul.) Tot ce spuneți este un tip de doctrină. Dacă acea doctrină nu este conformă cu adevărul, atunci devine un sofism. Dat fiind că recunoașteți că este adevărul ceea ce spun Eu, de ce sunteți incapabili să-l acceptați? De ce, atunci când vă vorbesc, acest lucru nu are niciun efect? În față, Îmi spuneți lucruri frumoase, dar pe la spate, nu puneți în practică adevărul. Ce se întâmplă? Când umanitatea coruptă are doar o fărâmă de talent, de cunoștințe de specialitate sau câteva idei, devine arogantă și încrezută și refuză să asculte de oricine. Nu ascultă ce le spune nimeni. Nu este acest lucru pur și simplu prea irațional? Dacă voi credeți că faceți lucrul corect, atunci de ce Mă lăsați să-l examinez? Când vă atrag atenția asupra defectelor și vă expun greșelile, de ce sunteți incapabili să acceptați aceste lucruri? Nu înțelegeți adevărul, dar pot să am părtășie cu voi despre adevăr. Știu cum să acționez conform adevărului, conform principiilor, cu decența sfinților. Știu cum să acționez într-un mod care-i edifică pe alții. Voi știți? Dacă nu știți nici măcar aceste lucruri, de ce sunteți încă incapabili să acceptați adevărul? De ce nu faceți cum spun Eu?

Unii oameni excelează la scris; sunt înzestrați de la natură cu organizarea limbajului și transmiterea ideilor. Poate că au și un anume nivel de competență literară, folosind anumite tehnici și stiluri atunci când descriu lucruri. Dar faptul că au aceste calități înseamnă oare că înțeleg adevărul? (Nu, nu înseamnă asta.) Acesta este doar un aspect al cunoașterii, o fațetă a înzestrărilor și talentelor unei persoane. Înseamnă că ai un anumit talent, că ești bun la scris și la transmiterea ideilor prin limbaj și că ești experimentat în folosirea cuvintelor. Faptul că sunt buni la astfel de lucruri îi face pe unii oameni să se gândească: „Mânuiesc penița în casa lui Dumnezeu; ar trebui să mă implic în lucrări bazate pe texte.” Este bine să fie mai mulți oameni implicați în lucrări bazate pe texte; casa lui Dumnezeu are nevoie de acest lucru. Însă casa lui Dumnezeu nu cere doar lucrurile la care excelezi, doar capacitățile tale profesionale. Aptitudinile și cunoștințele tale profesionale sunt doar instrumente pentru lucrarea în care te implici. Indiferent de abilitățile tale profesionale și de nivelul aptitudinilor tale, ar trebui să te conformezi principiilor cerute de casa lui Dumnezeu și să obții rezultatele și obiectivele dorite, propuse de casa lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu are standarde obligatorii și principii aferente pentru aceste rezultate și obiective; nu te lasă să acționezi pe baza gustului sau a preferințelor personale. De exemplu, unii oameni au aptitudini bune pentru scriere și compun scenarii cu limbaj elaborat și o intrigă abil dezvoltată. Dar obțin prin asta rezultatul dorit? Departe de a obține efectul de a fi mărturie pentru Dumnezeu, astfel de scenarii pur și simplu nu sunt valabile. Totuși, acești scenariști se simt mulțumiți și încrezători în abilitatea lor de a scrie într-un limbaj sofisticat și au o părere bună despre ei. Nu înțeleg că un scenariu trebuie să obțină efectul de a fi mărturie pentru Dumnezeu, de a răspândi cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este scopul. Casa lui Dumnezeu cere ca un scenariu să prezinte cuvintele lui Dumnezeu pe care le citește protagonistul și înțelegerea autentică pe care acesta o dobândește experimentând și practicând cuvintele lui Dumnezeu sub îndrumarea lucrării lui Dumnezeu. Într-o privință, trebuie să servească drept mărturie pentru Dumnezeu, iar în alta, trebuie să predice cuvântul Lui. Abia atunci obține scenariul rezultatul dorit. Casa lui Dumnezeu are aceste cerințe. Credeți că asta face lucrurile dificile pentru oameni? (Nu, nu le face.) Nu, aceasta este lucrarea casei lui Dumnezeu. Totuși, acești scenariști nu sunt dispuși să facă astfel lucrurile. Atitudinea lor este: „Ce am scris este deja perfect și suficient de explicit. Dacă-mi ceri să adaug acel material, va contraveni intenției mele. Nu-mi place asta și nu vreau să-l scriu așa.” Deși acest material a fost adăugat ulterior, cu reticență, emoțiile lor s-au schimbat în mod semnificativ până în acel moment. Unii spun: „Ne simțim foarte ținuți în frâu când ne facem datoria în casa lui Dumnezeu. Mereu există oameni care ne emondează și ne caută nod în papură. Mă simt realmente încolțit, cum se spune: «Când o persoană stă sub o streașină joasă, n-are de ales decât să-și plece capul.» Dacă aș putea să am ultimul cuvânt și să scriu ce vreau, cât de grozav ar fi! În timp ce ne facem datoria în casa lui Dumnezeu, trebuie să-i ascultăm mereu pe alții și să acceptăm emondarea. Ne simțim prea ținuți în frâu!” Este aceasta atitudinea corectă? Ce fel de fire este aceasta? Este prea arogantă și prea neprihănită de sine! De asemenea, în cor există oameni care-și îndeplinesc datoria machiindu-se. Le plac frizurile non-credincioșilor, dar rezultatul final al acelor frizuri este respins. De ce? Deoarece casa lui Dumnezeu nu vrea frizuri demonice; vrea frizuri care sunt normale, demne și integre. Orice frizură ești capabil să-ți faci, poți să mergi și să o etalezi în lumea non-credincioșilor. Ei au nevoie de astfel de experți, dar casa lui Dumnezeu nu are. Unii oameni spun că sunt dispuși să facă astfel de frizuri gratis în casa lui Dumnezeu, dar nici măcar atunci nu sunt dorite sau apreciate; este dezgustător să asiști la așa ceva. Casa lui Dumnezeu cere ca tu să ai o înfățișare demnă și integră, ca o persoană decentă. Nu are nevoie ca tu să fii elegant, să semeni cu nobilimea de la palat și categoric nu are nevoie să fii ca o prințesă, o doamnă, un tânăr stăpân bogat sau un lord. Suntem oameni obișnuiți, fără niciun statut, nicio funcție sau valoare, doar niște oameni cât se poate de normali și de banali. Cel mai bine este să fii o persoană obișnuită, nu una nobilă sau rafinată, să porți haine obișnuite și să ai aspectul unei persoane obișnuite, să nu te prefaci, ci să te bucuri de ce ești capabil să faci și să fii mulțumit să trăiești viața unei persoane obișnuite, fără ambiții sau dorințe. Așa este cel mai bine, aceasta este viața unui om cu umanitate normală. Ești doar o persoană obișnuită, însă mereu încerci să te porți ca o persoană nobilă. Nu este dezgustător? (Este dezgustător.) Mereu încerci să-ți etalezi cunoștințele de specialitate în casa lui Dumnezeu și să te dai în spectacol. Hai să-ți spun Eu, este un lucru de valoare să te dai în spectacol cu toate cunoștințele tale de specialitate? Dacă are cu adevărat valoare, atunci este acceptabil. Dar dacă nu are absolut nicio valoare și, în schimb, devine perturbator și distructiv, atunci doar îți arăți natura respingătoare și calitățile indezirabile. Cunoști consecințele dezvăluirii unor asemenea lucruri? Dacă nu le cunoști, te rog, nu le dezvălui. Ce poți să faci, ce aptitudini tehnice ai, în ce talente speciale excelezi în mod natural sau ce talente speciale ai, niciunul dintre aceste lucruri nu este considerat nobil; ești doar o persoană obișnuită. Unii oameni spun: „Sunt expert în mai multe limbi.” Atunci mergi și lucrează ca traducător și fă-ți bine lucrarea de traducere; atunci poți fi considerat o persoană bună. Unii oameni spun: „Pot să recit întregul dicționar Xinhua.” Și ce dacă ai memorat întregul dicționar Xinhua? Îți permite asta să răspândești Evanghelia? Îți permite asta să fii martor pentru Dumnezeu? Unii oameni spun: „Pot să citesc zece rânduri dintr-o privire. Pot să citesc 100 de pagini pe zi din cuvântul lui Dumnezeu. Uitați-vă la aptitudinea asta, nu este impresionantă?” Îi fi tu în stare să citești 100 de pagini pe zi din „Cuvântul se arată în trup”, dar ce înțelegi din ele? Ce aspect al adevărului înțelegi? Îl poți pune în practică? Unii oameni spun: „Am fost un copil-minune. Puteam să cânt și să scriu poezii înainte să împlinesc cinci ani.” Este folositor? Poate că non-credincioșii te admiră, dar nu ai nicio utilitate în casa lui Dumnezeu. Să spunem că-ți cer să compui chiar acum un cântec care aduce laudă lui Dumnezeu. Ai putea să o faci? Dacă nu poți, înseamnă că nu înțelegi niciun aspect al adevărului. Nu e mare lucru doar să fii înzestrat. Dacă nu înțelegi adevărul, nu vei fi în stare să realizezi nimic. Indiferent de înzestrările, aptitudinile sau talentele pe care le are o persoană, în realitate, acestea sunt doar instrumente. Dacă pot fi folosite pentru lucruri pozitive și pot avea un impact pozitiv, se poate spune că au o oarecare valoare. Dacă nu pot fi folosite pentru lucruri pozitive și nu au un impact pozitiv, atunci nu au nicio valoare, iar pentru tine, este inutil și împovărător să le înveți. Dacă poți să îți aplici aptitudinile sau talentele profesionale în îndeplinirea datoriei tale și să îndeplinești o sarcină în casa lui Dumnezeu în conformitate cu adevărurile-principii, atunci se poate spune că aptitudinile și talentele tale profesionale sunt folosite în locul potrivit și slujesc unui scop – aceasta este valoarea pe care o au. Pe de altă parte, dacă nu le poți aplica deloc în îndeplinirea datoriei tale, atunci aptitudinile și talentele tale profesionale nu au nicio valoare și nu au niciun merit pentru Mine. De exemplu, unii oameni sunt de la natură elocvenți și coerenți și sunt lingviști competenți și gânditori ageri. Acesta poate fi considerat un talent. În lume, dacă astfel de oameni se implică în discursuri publice, în publicitate sau în negocieri, sau lucrează ca judecători, avocați sau au profesii similare, atunci talentele lor sunt utile. Însă în casa lui Dumnezeu, dacă ai un astfel de talent, dar nu înțelegi niciun aspect al adevărului, nu ai nici măcar o înțelegere de bază a adevărului viziunilor și nu poți să răspândești Evanghelia sau să fii martor pentru Dumnezeu, atunci înzestrarea sau talentul tău sunt puțin importante. Dacă depinzi constant de înzestrarea ta, făcând paradă cu talentul tău pe oriunde mergi, lăudându-te și predicând cuvinte și doctrine, vei deveni respingător pentru oameni. Fiindcă fiecare cuvânt pe care-l rostești va deveni dezgustător și fiecare gând sau punct de vedere pe care-l exprimi va deveni obositor. În acel caz, va fi mai bine să păstrezi tăcerea. Cu cât încerci mai mult să ieși în evidență și să te prefaci, cu atât mai respingător vei deveni. Oamenii vor spune: „Ține-ți gura aia spurcată! Tot ce spui este doctrină, dar cine nu înțelege deja asta? De câți ani predici? Cuvintele tale nu sunt cu nimic diferite de cele ale fariseilor, pline de teorii fără substanță, care poluează mediul bisericii. Nimeni nu vrea să asculte!” Vezi, asta provoacă furie și îi dezgustă pe oameni. Prin urmare, este mai bine să te concentrezi mai mult asupra adevărului și să cauți mai multă înțelegere a acestuia, iar aceasta este o abilitate reală. Cu cât spun mai mult acest lucru, cu atât mai ținuți în frâu se simt acești oameni „capabili” și „experți”, gândindu-se: „Acum s-a terminat, nu mai am scăpare. M-am considerat mereu talentat, excelând și primind funcții-cheie pe oriunde merg. Nu există o vorbă: «Dacă este aur, mai devreme sau mai târziu, va străluci»? Dar eu m-am lovit, pe neașteptate, de un zid în casa lui Dumnezeu. Mă simt ținut în frâu, atât de ținut în frâu! Cum am ajuns așa?” Să crezi în Dumnezeu este un lucru bun, așadar, de ce se simt ținuți în frâu astfel de experți extrem de talentați și de avansați, atunci când vin în casa lui Dumnezeu? S-au simțit ținuți în frâu de atâția ani, încât suferă de depresie. Nici măcar nu mai știu cum să vorbească sau cum să se poarte. În final, unii spun: „Mă simt foarte ținut în frâu fiindcă sunt emondat constant. Acum sunt mult mai ascultător și sunt de acord cu orice spun conducătorii de biserică sau liderii de grup, răspunzând mereu cu «da» sau «bine».” Poate părea că au învățat să se supună și să asculte, dar tot nu înțeleg principiile sau cum să-și îndeplinească în mod corespunzător îndatoririle. Nutresc acest sentiment de reprimare și se simt indignați și subevaluați. Când sunt întrebați despre nivelul educației lor, unii spun: „Am obținut diploma de licență”, alții: „Am diplomă de masterat”, alții: „Am făcut un doctorat” sau „Am absolvit facultatea de medicină”, „Am studiat finanțele” sau „Am studiat managementul”, în timp ce alții sunt programatori sau ingineri. Dacă nu au deja „dr.” în fața numelui, atunci au un alt titlu oficial. Acești oameni nu sunt numiți așa în casa lui Dumnezeu, nici nu sunt tratați cu vreun respect deosebit. Se simt adesea ținuți în frâu și își pierd simțul identității. Biserica are tot felul de experți, inclusiv muzicieni, dansatori, regizori, tehnicieni, profesioniști din domeniul afacerilor, economiști, ba chiar și politicieni. Când sunt între frați și surori, acești oameni spun adesea: „Sunt un director respectat într-o firmă de stat. Sunt directorul executiv al unei corporații multinaționale. Sunt directorul general, de cine m-am temut eu vreodată? Cui m-am supus eu vreodată? M-am născut cu aptitudini de conducere și, oriunde merg, ar trebui să dețin o funcție autoritară, ar trebui să fiu la cârmă, mereu cel care îi dirijează pe alții, iar pe mine nu mă poate dirija nimeni. Așadar, în casa lui Dumnezeu ar trebui măcar să fiu lider de grup sau o persoană de la conducere!” În scurt timp, le devine clar tuturor că acești oameni nu dețin niciun adevăr-realitate, sunt incapabili să facă vreo sarcină și sunt deosebit de aroganți și de îngâmfați. Nu reușesc să îndeplinească nicio datorie în mod corespunzător și, în cele din urmă, unora dintre ei li se pot încredința doar sarcini de muncă manuală, în timp ce alții nu sunt niciodată dispuși să se supună, încercând constant să-și etaleze abilitățile și luând-o razna. Ca urmare, provoacă prea multe probleme, înfurie congregația și, într-un final, sunt îndepărtați. Nu se vor simți ținuți în frâu acești oameni? În cele din urmă, ei își rezumă experiența afirmând: „Casa lui Dumnezeu nu este un loc pentru oameni talentați ca noi. Suntem ca niște cai pursânge, dar nu există un judecător cu discernământ în casa lui Dumnezeu. Cei care cred în Dumnezeu sunt ignoranți și prost informați, în special cei care sunt conducători la diverse niveluri. Cu toate că înțeleg adevărul, ei nu recunosc că suntem o rasă pură. Trebuie să plecăm și să găsim pe cineva care ne poate recunoaște talentele.” În final, ajung la această concluzie. Sunt alții care spun: „Este prea puțin loc în casa lui Dumnezeu pentru a ne găzdui. Suntem toți personaje importante, iar cei care cred în Dumnezeu sunt oameni modești din clasele de jos ale societății: agricultori, vânzători ambulanți și proprietari de mici afaceri. Nu există experți de top printre ei. Deși biserica este mică, lumea este largă și, într-o asemenea lume mare, trebuie să existe un loc pentru noi. Noi, cei talentați, ne vom găsi, în cele din urmă, propriul evaluator!” Haideți să le urăm acestor oameni succes în găsirea evaluatorului lor, da? (Bine.) În ziua în care își vor lua rămas-bun de la noi, după ce și-au găsit evaluatorul, haideți să le oferim o cină de adio și să sperăm că-și vor găsi locul cuvenit, feriți de orice emoții de reprimare. Fie ca ei să trăiască mai bine decât noi și să aibă o viață liniștită. Fiindcă noi spunem asta, se simt puțin mai ușurați oamenii cu emoții reprimate? Senzațiile lor de apăsare în piept, cap greu, piatră pe inimă, disconfort fizic și neliniște – au dispărut acele senzații? Sper ca dorințele lor să se împlinească, să nu se mai simtă ținuți în frâu și să poată trăi fericiți și liberi.

Spuneți-Mi, casa lui Dumnezeu le îngreunează în mod intenționat situația acestor persoane talentate? (Nu.) Categoric nu. Atunci de ce diversele principii, rânduieli de lucru și cerințele pentru fiecare element al lucrării în casa lui Dumnezeu le provoacă emoții represive? De ce ajung aceste persoane talentate să fie captive unor emoții represive în casa lui Dumnezeu? A făcut o greșeală casa lui Dumnezeu? Sau le îngreunează casa lui Dumnezeu în mod intenționat situația acestor oameni? (Nici una, nici alta.) În ceea ce privește doctrina, înțelegeți cu toții că ambele explicații sunt absolut incorecte. Atunci, de ce se întâmplă asta? (Se întâmplă fiindcă oamenii impun cunoștințele profesionale pe care le-au acumulat în lumea laică sau preferințele lor personale asupra principiilor și cerințelor casei lui Dumnezeu, în timp ce-și îndeplinesc îndatoririle.) Dar le permite casa lui Dumnezeu să impună aceste lucruri asupra cerințelor și principiilor sale? Categoric nu. Unii oameni se simt ținuți în frâu deoarece casa lui Dumnezeu nu permite acest lucru. Ce credeți că ar trebui să facă în acest sens? (Înainte să-și îndeplinească fiecare datorie, trebuie, mai întâi, să înțeleagă cerințele și principiile pe care le are casa lui Dumnezeu pentru datoria respectivă. După ce pricep corect aceste principii, pot apoi să aplice în mod rezonabil cunoștințele profesionale pe care le-au acumulat.) Acest principiu este corect. Acum, spuneți-Mi, este un punct de plecare corect să vrei constant să-ți afișezi cunoștințele de specialitate și să te lauzi cu abilitățile tale în casa lui Dumnezeu? (Nu, nu este.) În ce fel este incorect? Vă rog să explicați motivul. (Intenția lor este să se laude și să se facă remarcați – își urmăresc propriile cariere. Nu se gândesc cum își pot îndeplini bine îndatoririle sau cum să acționeze într-un fel care aduce beneficii lucrării casei lui Dumnezeu. În schimb, vor să acționeze conform propriilor preferințe, fără să protejeze interesele casei lui Dumnezeu sau să caute adevărurile-principii.) Cum văd alții această chestiune? (Să te lauzi mereu atunci când se întâmplă ceva este o fire satanică. Ei nu se gândesc cum să-și îndeplinească îndatoririle și să fie martori pentru Dumnezeu; vor mereu să fie martori pentru ei înșiși, iar această cale este în mod inerent greșită.) Acest punct de plecare este în mod inerent incorect, ceea ce este sigur. Așadar, în ce fel este el incorect? Acesta este un aspect pe care cu toții sunteți incapabili să-l negați. Se pare că toți vă simțiți ținuți în frâu și că toți vreți să vă afișați cunoștințele de specialitate pentru a vă etala abilitățile – nu este așa? Printre non-credincioși circulă o zicală. Cum sună ea? „O femeie bătrână se dă cu ruj – ca să-ți ofere ceva la care să te uiți.” Nu asta înseamnă „să-ți etalezi abilitățile”? (Ba da.) Să-ți etalezi abilitățile înseamnă să vrei să-ți afișezi capacitățile și să te lauzi, să dobândești prestigiu și statut printre ceilalți și să fii foarte apreciat. Înseamnă cel puțin să vrei să profiți de ocazie pentru a-ți etala abilitățile, ca să-i informezi și să-i înștiințezi pe alții că: „Am câteva aptitudini reale, nu sunt o persoană obișnuită, nu mă priviți cu dispreț, sunt un om talentat.” Cel puțin acesta este înțelesul din spatele acestor cuvinte. Așadar, atunci când cineva are astfel de intenții și vrea mereu să-și etaleze abilitățile, care este natura acestui lucru? Vrea să-și urmărească propria carieră, să-și gestioneze propriul statut, să se afirme și să câștige prestigiu printre alți oameni. Este cât se poate de simplu. Nu fac acest lucru ca să-și facă datoria sau de dragul casei lui Dumnezeu și nu caută adevărul și nu acționează conform principiilor și cerințelor casei lui Dumnezeu. Fac acest lucru pentru ei înșiși, pentru a ajunge recunoscuți la o scară mai largă, pentru a-și spori meritele și reputația; fac acest lucru pentru ca oamenii să-i aleagă în funcția de supraveghetor sau conducător. Odată ce vor fi aleși conducători sau lucrători, nu vor avea atunci statut? Nu vor fi atunci în centrul atenției? Asta este ceea ce urmăresc, punctul lor de plecare este cât se poate de simplu – nu este nimic mai mult decât urmărirea statutului. Urmăresc în mod intenționat statutul și nu protejează lucrarea casei lui Dumnezeu și nici interesele sale.

Cum ar trebui să practice oamenii cu înzestrări și talente, pentru a evita să se simtă ținuți în frâu? Este simplu de realizat acest lucru? (Este simplu.) Așadar, cum poți să înlături emoțiile negative ale reprimării, care apar din cauză că nu-ți poți folosi cunoștințele de specialitate? În primul și în primul rând, trebuie să înțelegi ce sunt aptitudinile tehnice sau orice fel de talente și cunoștințe de specialitate pe care oamenii le studiază și le stăpânesc – sunt ele viața însăși? (Nu, nu sunt.) Pot să fie clasificate drept lucruri pozitive? (Nu, nu pot.) Nu pot să fie clasificate drept lucruri pozitive; în cel mai bun caz, sunt un soi de instrument. În societate și în lumea laică ele sunt, cel mult, abilități care le permit oamenilor să-și poarte în mod adecvat de grijă și să-și asigure supraviețuirea. Dar în ochii casei lui Dumnezeu, doar ai dobândit un fel de aptitudine tehnică; este doar un fel de cunoaștere, este un fel de cunoaștere simplă și pură. Cu siguranță nu indică noblețea sau smerenia cuiva – nu se poate spune că o persoană este mai nobilă decât altele doar fiindcă are anumite cunoștințe de specialitate sau o anumită aptitudine. Așadar, cum se pot vedea nobilitatea sau smerenia unei persoane? Privindu-i umanitatea, ceea ce urmărește și calea pe care o urmează. Aptitudinile sau cunoștințele tehnice pot reprezenta doar ce aptitudini sau cunoștințe ai dobândit, cât de profundă sau de superficială este înțelegerea ta cu privire la acestea și ce nivel de competență ai obținut în privința lor. Aceste aptitudini și cunoștințe tehnice pot fi discutate doar din punctul de vedere al competenței, al cantității, al profunzimii și al faptului că un om este sau nu foarte experimentat în domeniul respectiv, sau doar îl cunoaște superficial. Ele nu pot fi folosite pentru a evalua calitatea umanității unei persoane, ceea ce urmărește aceasta sau calea pe care o urmează. Ele sunt pur și simplu un tip de cunoștințe sau un tip de instrument. Aceste cunoștințe sau acest instrument îți pot permite să îndeplinești unele sarcini conexe sau te fac mai competent într-un anume tip de lucrare, dar acest lucru doar îți asigură siguranță la locul de muncă și o sursă de venit garantată. Asta este tot. Indiferent cum îți vede societatea aptitudinile și cunoștințele tehnice, în orice caz, așa le vede casa lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu nu va privi niciodată un om în mod diferit, nu va face excepții pentru a-l promova sau nici măcar pentru a-l scuti de orice formă de emondare sau de orice formă de mustrare sau judecată, doar fiindcă are vreun soi de aptitudine specială. Indiferent ce aptitudini sau cunoștințe tehnice ar putea avea o persoană, firea sa coruptă tot există, iar ea tot este o ființă umană coruptă. Înzestrările, talentele și aptitudinile tehnice ale unui om sunt separate și nelegate de firea sa coruptă și nici nu au nimic de-a face cu umanitatea sau caracterul acestuia. Unele persoane au un calibru puțin mai bun, o inteligență puțin mai mare sau o istețime și o percepție puțin mai ridicate, ceea ce le permite să dobândească o cunoaștere oarecum mai profundă atunci când studiază anumite aptitudini tehnice. Obțin realizări și rezultate puțin mai bune și le îndeplinesc în număr mai mare atunci când desfășoară lucrări care implică această profesie. În societate, acest lucru le-ar putea aduce câștiguri financiare oarecum mai importante și mai mari și un statut, o vechime sau un prestigiu oarecum mai mare în domeniul lor. Asta este tot. Cu toate acestea, niciunul dintre aceste lucruri nu indică pe ce cale merg, ceea ce urmăresc sau atitudinea lor față de viață și existență. Aptitudinile și cunoștințele tehnice sunt lucruri ce țin de un domeniu real al cunoașterii și nu au nimic de-a face cu gândurile, punctele de vedere ale unei persoane sau cu perspectiva și poziția pe care aceasta o adoptă cu privire la orice. Nu sunt legate în niciun fel de aceste lucruri. Firește, ideile care sunt promovate în anumite domenii de cunoaștere sunt erezii și sofisme care induc oamenii în eroare cu privire la înțelegerea adevărului și recunoașterea lucrurilor pozitive. Aceasta este o cu totul altă chestiune. Aici, ne referim la cunoștințe și abilități tehnice pure, care nu oferă o susținere și o corectare pozitivă sau activă pentru firile corupte sau umanitatea normală a oamenilor. Acestea nu pot nici să împiedice sau să restricționeze firea coruptă a unei persoane. Aceasta este natura ei. Dacă o persoană se implică în literatură sau în orice aspect al artelor, în științe, biologie sau chimie, sau în design, arhitectură, comerț sau chiar și în meșteșuguri, indiferent de domeniu, natura cunoștințelor sale tehnice este astfel – aceasta este esența ei. Credeți că am vorbit cu exactitate? (Da.) Indiferent în ce domeniu te implici sau ce aptitudini tehnice studiezi, sau dacă ai unele cunoștințe înnăscute, acest lucru nu indică noblețea sau smerenia ta. De exemplu, unii oameni cred că aceia care se implică în afaceri și științe economice în societate, în special elitele, au un caracter nobil și, fiindcă profesiile și cunoștințele pe care le-au dobândit sunt foarte respectate de om, iar ei câștigă venituri deosebit de mari, au un statut social înalt. Totuși, o astfel de opinie nu există în casa lui Dumnezeu, iar casa lui Dumnezeu nu îi va evalua în acest fel. Fiindcă principiile și standardele folosite de acei oameni pentru a evalua această chestiune nu reprezintă adevărul, ci înțelegeri umane, care aparțin cunoașterii umane, aceste puncte de vedere nu sunt sustenabile în casa lui Dumnezeu. Ca să mai dăm un exemplu, unii oameni sunt pescari, vânzători ambulanți sau meșteșugari în societate; se consideră că au un statut social inferior și nimeni nu-i stimează acolo. Însă, în casa lui Dumnezeu, toți aleșii lui Dumnezeu sunt egali. Înaintea adevărului, toți oamenii sunt egali și nu există nicio distincție între oameni nobili și modești. Nu vei fi considerat onorabil fiindcă ai un statut înalt sau te implici într-o profesie nobilă în societate, nici nu vei fi considerat modest fiindcă îndeplinești o ocupație cu statut inferior în societate. Prin urmare, în casa și în ochii lui Dumnezeu, dacă identitatea, meritele și statutul tău sunt considerate înalte sau modeste nu are absolut nicio legătură cu abilitățile tale profesionale, cu competența ta tehnică sau cu cunoștințele tehnice pe care le ai. Unii spun: „Cândva, am fost comandant, general și mareșal în armată.” Eu le spun: „Tu, cel de acolo, mergi și stai deoparte.” De ce ar trebui să stai deoparte? Fiindcă firea ta satanică este prea gravă și Mă scârbește să te privesc. Petrece mai întâi ceva timp citind cuvintele lui Dumnezeu, dobândește o înțelegere a câtorva adevăruri și trăiește puțină asemănare umană, iar apoi, când te vei întoarce, toți vor fi capabili să te accepte. În casa lui Dumnezeu, nu vei fi stimat fiindcă te-ai implicat în societate într-un tip de lucrare care este considerată nobilă de către om, nici nu vei fi privit cu dispreț fiindcă ai avut, cândva, un statut inferior în societate. Standardele și principiile casei lui Dumnezeu pentru evaluarea oamenilor se bazează doar pe criteriile adevărului. Așadar, care sunt criteriile adevărului? Aceste criterii au câteva aspecte specifice: în primul rând, oamenii sunt evaluați pe baza calității umanității lor, a faptului că au conștiință și rațiune, o inimă bună și un simț al dreptății; în al doilea rând, oamenii sunt evaluați pe baza faptului că iubesc sau nu adevărul și a căii pe care merg – dacă urmăresc adevărul, dacă iubesc lucrurile pozitive și dacă iubesc corectitudinea și dreptatea lui Dumnezeu, sau dacă nu urmăresc adevărul, au aversiune față de el și de lucrurile pozitive și se implică mereu în demersuri personale și așa mai departe. Prin urmare, indiferent dacă ai vreun fel de aptitudini sau cunoștințe tehnice, sau dacă nu ai nicio aptitudine și nicio cunoștință tehnică, în casa lui Dumnezeu vei fi tratat corect. Casa lui Dumnezeu a funcționat mereu în acest fel, continuă să o facă și acum și va face la fel și în viitor. Aceste principii și standarde nu se vor schimba niciodată. Prin urmare, schimbarea trebuie să vină de la cei care se simt ținuți în frâu fiindcă nu-și pot utiliza cunoștințele de specialitate. Dacă într-adevăr crezi că Dumnezeu este drept, că adevărul este cel care conduce casa lui Dumnezeu și că există corectitudine și dreptate în casa Lui, atunci, te rog să renunți degrabă la punctele tale de vedere și la opiniile tale incorecte cu privire la aptitudinile și cunoștințele tehnice. Nu crede că a avea câteva înzestrări sau cunoștințe de specialitate te face superior. Deși poate că ai aptitudini sau cunoștințe tehnice care altora le lipsesc, umanitatea și firea ta coruptă nu sunt cu nimic diferite de ale altora. În ochii lui Dumnezeu, ești doar o persoană obișnuită și nu ai nimic special. Poți să spui: „Cândva, am fost un funcționar de rang înalt”; da, dar tot o persoană obișnuită ești. Poți să spui: „Cândva, am realizat lucruri mari”; da, dar tot o persoană obișnuită ești. Poți să spui: „Cândva, am fost un erou”, însă nu folosește la nimic, indiferent ce fel de erou sau celebritate ai fost. Din perspectiva lui Dumnezeu, tot doar o persoană obișnuită ești. Acesta este un aspect al adevărului și al principiilor pe care oamenii ar trebui să-l înțeleagă despre aptitudinile tehnice și despre unele tipuri de cunoștințe de specialitate. Un alt aspect – cum să abordezi aceste aptitudini și cunoștințe profesionale – este o cale de practică specifică pe care oamenii ar trebui s-o înțeleagă. În primul rând, trebuie să știi clar în gândurile și în conștiința ta că, indiferent de aptitudinile sau cunoștințele profesionale pe care le ai, nu vii în casa lui Dumnezeu pentru a presta o slujbă, pentru a-ți demonstra meritele, pentru a primi un salariu sau pentru a-ți câștiga existența. Ești aici pentru a-ți face datoria. Singura ta identitate în casa lui Dumnezeu este de frate sau soră, cu alte cuvinte, o ființă creată în ochii lui Dumnezeu. Nu ai o a doua identitate. În ochii lui Dumnezeu, o ființă creată nu este un animal, o legumă sau un diavol. Este o ființă umană și, în calitate de ființă umană, ar trebui să-ți faci datoria. A-ți face datoria de ființă umană este obiectivul primar pe care ar trebui să-l deții pentru a veni în casa lui Dumnezeu și punctul de vedere fundamental pe care ar trebui să-l ai. Ar trebui să spui: „Sunt o persoană. Sunt cineva cu umanitate normală, conștiință și rațiune. Ar trebui să-mi fac datoria.” Acestea sunt gândul și punctul de vedere pe care oamenii ar trebui să le aibă în primul rând, teoretic vorbind. Urmează apoi felul în care ar trebui să-ți faci datoria: ar trebui să te asculți pe tine, sau să-L asculți pe Dumnezeu? (Să-L ascult pe Dumnezeu.) Așa este; și de ce ar trebui să-L asculți pe Dumnezeu? În principiu și în teorie, oamenii știu că trebuie să-L asculte pe Dumnezeu, că Dumnezeu este adevărul și că El are ultimul cuvânt. Acesta este punctul de vedere pe care cineva ar trebui să-l aibă, în teorie. În realitate, faci această datorie nu pentru tine însuți, nu pentru familia ta, nu pentru existența ta de zi cu zi, nu pentru cariera sau demersurile tale personale, ci pentru lucrarea lui Dumnezeu, pentru gestionarea lui Dumnezeu în scopul mântuirii umanității. Nu are nimic de-a face cu treburile tale personale. Trebuie să înțelegi și să ai acest punct de vedere. După ce dobândești acest punct de vedere, trebuie să înțelegi în continuare că, deoarece îndeplinirea datoriei tale nu este de dragul tău, ci de dragul lucrării lui Dumnezeu, trebuie să te rogi și să cauți să afli de la Dumnezeu cum ar trebui să-ți îndeplinești această datorie și care sunt principiile și cerințele casei lui Dumnezeu. Îndeplinește-ți datoria oricum îți spune Dumnezeu să ți-o îndeplinești, făcând orice îți cere El să faci, fără să spui nimic despre acest lucru, fără să eziți sau să refuzi. Acesta este un lucru primordial. Fiindcă aceasta este casa lui Dumnezeu, este corect și potrivit ca oamenii să îndeplinească îndatoririle pe care s-ar cuveni să și le îndeplinească aici. Dar oamenii nu fac acest lucru pentru ei înșiși, pentru existența lor de zi cu zi, pentru viețile, familiile sau carierele lor. Atunci, pentru ce o fac? Pentru lucrarea lui Dumnezeu și pentru gestionarea lui Dumnezeu. Indiferent ce profesie distinctivă sau ce fel de lucrare presupune, dacă este măruntă precum un semn de punctuație sau un stil de formatare, sau semnificativă precum un element specific al lucrării, totul intră în sfera lucrării lui Dumnezeu. Prin urmare, dacă ai rațiune, mai întâi ar trebui să te întrebi: „Cum ar trebui să duc la îndeplinire lucrarea aceasta? Care sunt cerințele lui Dumnezeu? Ce principii a propus casa lui Dumnezeu?” Apoi, enumeră principiile relevante, unul câte unul, și acționează în strictă conformitate cu fiecare regulă și principiu. Atât timp cât se conformează principiilor și nu iese din sfera acestora, tot ce vei face va fi adecvat și Dumnezeu îl va trata și îl va clasifica drept îndeplinirea datoriei de către tine. Nu este ceva ce oamenii ar trebui să înțeleagă? (Ba da.) Dacă înțelegi acest lucru, nu ar trebui să reflectezi mereu la cum dorești să faci lucrurile sau la ce dorești să faci. A gândi și a acționa în acest fel e lipsit de rațiune. Ar trebui făcute lucrurile lipsite de rațiune? Nu, nu ar trebui. Dacă dorești să le faci, cum ar trebui să procedezi, în acest sens? (Ar trebui să mă lepăd de mine.) Ar trebui să te răzvrătești împotriva ta și să renunți la tine și să pui pe primul loc datoria ta și cerințele și principiile casei lui Dumnezeu. Dacă te simți stingherit și te răsfeți cu interesele și hobbyurile tale în timpul liber, atunci, casa lui Dumnezeu nu va interveni în acest lucru. Acesta este un aspect legat de ceea ce ar trebui să înțelegi – care este datoria ta și cum ar trebui să o faci. Un alt aspect ține de problema cunoștințelor și aptitudinilor profesionale ale oamenilor. Cum ar trebui să abordezi chestiunea aptitudinilor și cunoștințelor profesionale? În cazul în care casa lui Dumnezeu are nevoie să-ți folosești cunoștințele și aptitudinile profesionale în care excelezi sau pe care le-ai deprins deja, care ar trebui să fie atitudinea ta? Ar trebui să le folosești fără rezerve, permițându-le să-și îndeplinească funcția și să fie valorificate în datoria ta pe cât de mult posibil. Nu ar trebui să le lași să se irosească; fiindcă le poți folosi, le înțelegi și le-ai deprins, ar trebui să le lași să fie utilizate. Care este principiul utilizării lor? Este ca tu să folosești aceste aptitudini într-un mod care este moderat și calculat, indiferent de ce ar avea nevoie casa lui Dumnezeu, de cât de mult ar avea nevoie și în ce măsură ar avea nevoie. Aplică-ți aptitudinile și cunoștințele profesionale în datoria ta, permițându-le să-și îndeplinească funcția și să te ajute să obții rezultate mai bune în datoria ta. În acest fel, nu va fi existat un motiv pentru care ți-ai însușit aptitudinile și cunoștințele tale profesionale? Nu vor avea acestea valoare? Nu vei fi adus o contribuție? (Ba da.) Sunteți dispuși să contribuiți în acest fel? (Da.) Acesta este un lucru bun. Cât privește aptitudinile și cunoștințele de specialitate care nu au nicio utilitate în casa lui Dumnezeu, aceasta pur și simplu nu le cere și nu le încurajează, iar cei care au astfel de aptitudini sau cunoștințe de specialitate nu ar trebui să le folosească în mod arbitrar. Cum ar trebui să înțelegi această chestiune? (Ar trebui să abandonez acele aptitudini.) Exact, cea mai simplă abordare este să le abandonezi, să te comporți ca și cum nu ți le-ai fi însușit niciodată. Spune-Mi, dacă renunți la ele de bunăvoie, vor mai apărea ele să te tulbure în timp ce-ți faci datoria? Nu, nu vor mai apărea. Nu tu ești cel care decide asta? Sunt doar câteva cunoștințe. Câte probleme, cât de mare efect pot provoca? Pur și simplu tratează-le de parcă nu ți le-ai fi însușit niciodată, de parcă nu le-ai avea și, atunci, nu vei fi rezolvat problema? Ar trebui să tratezi corect această chestiune. Dacă este ceva ce nu-ți cere casa lui Dumnezeu să faci, nu continua să-ți arăți cu forța aptitudinile pentru a te lăuda, pentru a-ți satisface propriile interese sau pentru a le arăta tuturor că știi câteva tertipuri. Acest lucru este greșit, nu reprezintă îndeplinirea datoriei tale și nu va fi ținut minte. Dă-Mi voie să-ți spun, nu numai că nu va fi ținut minte, ci va fi condamnat, fiindcă nu-ți faci datoria, te implici în demersuri personale, iar acest lucru este foarte grav! De ce este grav? Fiindcă, prin natura lui, este o perturbare și o tulburare! Casa lui Dumnezeu ți-a spus în mod repetat că nu trebuie să faci lucrurile în acel fel, sau să faci acele lucruri, sau să folosești acel gen de metodă, dar tu nu asculți. Continui să le faci, continui să refuzi să renunți la ele și insiști. Nu este aceasta o tulburare? Nu este un lucru intenționat? Știi bine că nu are nevoie casa lui Dumnezeu de aceste lucruri și, totuși, continui în mod intenționat să le faci. Nu-ți place pur și simplu să te lauzi? Dacă filmările sau programele pe care le faci Îl vor umili pe Dumnezeu, atunci, consecințele vor fi inimaginabile, iar fărădelegea ta va fi mare. Înțelegi acest lucru, nu-i așa? (Da.) Prin urmare, pentru lucrurile de care te bucuri personal și pentru aptitudinile profesionale pe care le ai – dacă îți plac, dacă te interesează, dacă le prețuiești, fă-le acasă, în privat. Este în regulă. Dar nu le afișa în mod public. Dacă vrei să afișezi ceva în public, trebuie să fii în stare să o faci la un standard înalt și să nu-L umilești pe Dumnezeu sau să-I discreditezi casa. Ideea nu este pur și simplu dacă ai bună cunoaștere sau cât de competent ești în privința unor aptitudini profesionale. Nu este atât de simplu. Există o bază pentru principiile și standardele pe care le cere casa lui Dumnezeu pentru fiecare lucrare pe care o faci, precum și pentru direcția și obiectivele care vă îndrumă lucrarea în fiecare etapă. Toate sunt menite să protejeze lucrarea și interesele casei lui Dumnezeu, nu să le perturbe, să le tulbure, să le discrediteze sau să le distrugă. În cazul în care calibrul vostru personal, buna cunoaștere, experiența și gustul vostru nu le pot face față sau nu corespund cu ele, atunci aveți părtășie în privat și cereți îndrumare și sprijin de la cei care înțeleg și le pot face față. Nu vă împotriviți, nu nutriți constant emoții negative doar pentru că nu vi se permite să faceți anumite lucruri. Pur și simplu, cele câteva tertipuri ale voastre nu sunt suficient de bune. De ce spun că nu sunteți suficient de buni? Fiindcă gândurile și punctele voastre de vedere sunt prea denaturate. Nu numai că gustul, buna cunoaștere, judecata și experiența voastră sunt inadecvate și nesatisfăcătoare, dar nutriți și multe noțiuni religioase vechi. Noțiunile voastre religioase sunt prea numeroase și adânc înrădăcinate și chiar și unii tineri de douăzeci de ani au gânduri și noțiuni foarte învechite. Deși sunteți oameni ai epocii moderne, care își însușesc aptitudini tehnice moderne și au anumite cunoștințe profesionale, fiindcă nu înțelegeți adevărul, toate perspectivele, punctele de vedere și pozițiile voastre cu privire la diverse chestiuni și gândurile pe care le aveți sunt învechite. Astfel, indiferent cât de multe aptitudini profesionale vă însușiți, gândurile voastre rămân învechite. Trebuie să înțelegi această problemă și această situație reală. Prin urmare, trebuie să renunți la acele lucruri pe care casa lui Dumnezeu îți cere să le abandonezi, le interzice sau nu-ți permite să le folosești. Trebuie să înveți să asculți. Dacă nu înțelegi motivele de bază pentru acest lucru, trebuie cel puțin să ai suficientă rațiune ca să înveți să asculți și să acționezi mai întâi pe baza cerințelor casei lui Dumnezeu. Nu te împotrivi, mai întâi învață să te supui.

După ce am avut părtășie despre atitudinea corectă pe care ar trebui să o aibă oamenii față de aptitudinile profesionale pe care le au, ce altceva ar mai trebui să înțelegi? În cursul îndeplinirii datoriei tale, dacă eșuezi din cauza aplicării necorespunzătoare a anumitor aptitudini sau cunoștințe tehnice, provocând perturbări și pierderi în lucrarea bisericii și te confrunți cu emondarea, ce ar trebui să faci? Acest lucru este ușor de gestionat. Schimbă-te și căiește-te degrabă, iar casa lui Dumnezeu îți va oferi o șansă să-ți corectezi greșelile. Fiindcă nimeni nu este perfect, toți fac greșeli și au momente când se simt derutați. Greșelile nu sunt deranjante, îngrijorător este dacă vei continua să faci în mod repetat aceleași greșeli, comițând cu persistență aceleași erori și neschimbându-te până nu ajungi la capătul drumului. Dacă îți conștientizezi greșelile, atunci corectează-le. Nu este atât de dificil, nu? Toți oamenii au făcut greșeli, deci niciunul nu ar trebui să râdă de altul. Dacă poți să-ți recunoști greșelile după ce le comiți, să-ți înveți lecția și să te schimbi, atunci vei face progrese. Mai mult, dacă problema se datorează unei lipse de competență în lucrarea ta, poți continua să înveți și să deprinzi aptitudinile necesare, iar problema poate fi rezolvată. Dacă poți să te asiguri că nu vei mai face acea greșeală în viitor, nu se va rezolva situația? Este o chestiune atât de simplă! Nu ai de ce să te simți ținut în frâu doar fiindcă faci în mod constant greșeli din cauza aplicării greșite a aptitudinilor tale profesionale și fiindcă te confrunți cu emondarea. De ce să te simți ținut în frâu? De ce ești atât de fragil? Indiferent de situație sau de mediul de lucru, oamenii fac uneori greșeli și există domenii în care calibrul, intuițiile și perspectivele lor nu sunt la înălțime. Este un lucru normal și trebuie să înveți cum să îl gestionezi în mod corect. În orice caz, indiferent care este practica ta, ar trebui să îl înfrunți și să îl tratezi în mod corect și activ. Nu deveni deprimat și nu te simți negativ sau ținut în frâu când te confrunți cu o mică dificultate și nu te lăsa cuprins de emoții negative. Nu este nevoie de toate acestea, nu face din țânțar armăsar. Ce ar trebui să faci este să reflectezi imediat asupra ta și să stabilești dacă există o problemă legată de aptitudinile tale profesionale sau o problemă legată de intențiile tale. Examinează dacă există impurități în acțiunile tale sau dacă sunt de vină anumite noțiuni. Reflectează asupra tuturor aspectelor. Dacă problema este lipsa competenței, poți să continui să înveți, să găsești pe cineva care să te ajute să explorezi soluții sau să te consulți cu oameni din același domeniu. Dacă există și câteva intenții greșite, care implică o problemă ce poate fi rezolvată folosind adevărul, poți căuta conducători de biserică sau pe cineva care înțelege adevărul, pentru sfaturi și părtășie. Vorbește cu ei despre starea în care ești și lasă-i să te ajute s-o înlături. Dacă este o problemă care implică noțiuni, odată ce le-ai examinat și le-ai conștientizat, poți să le diseci și să le înțelegi, apoi să le întorci spatele și să te răzvrătești împotriva lor. Nu este asta tot? Viitorul încă te așteaptă, soarele va răsări din nou mâine și trebuie să continui să trăiești. Dat fiind că ești în viață, dat fiind că ești om, ar trebui să continui să-ți faci datoria. Atât timp cât ești în viață și ai gânduri, ar trebui să te străduiești să-ți îndeplinești datoria și s-o duci până la capăt. Acesta este un obiectiv care nu ar trebui să se schimbe niciodată, de-a lungul vieții unei persoane. Indiferent în ce moment, indiferent ce dificultăți întâmpini, indiferent cu ce te confrunți, nu ar trebui să te simți ținut în frâu. Dacă te simți ținut în frâu, vei stagna și vei fi învins. Ce fel de oameni se simt mereu ținuți în frâu? Nevolnicii și neghiobii se simt adesea ținuți în frâu. Dar ție nu-ți lipsesc inima și gândurile, așadar, ce te face să te simți ținut în frâu? Doar faptul că, momentan, aptitudinile sau cunoștințele tale tehnice nu sunt utilizate în mod normal. Ce înseamnă să fie utilizate în mod normal? Înseamnă să faci ce îți cere casa lui Dumnezeu și să aplici aptitudinile tehnice învățate pentru a întruni standardele obligatorii ale casei lui Dumnezeu. Nu este suficient acest lucru? Nu asta numim noi utilizare normală? Casa lui Dumnezeu nu îți interzice să-ți utilizezi abilitățile. Pur și simplu dorește să ți le utilizezi în mod deliberat, cu moderație, standarde și principii, în loc să le folosești în mod imprudent. În afară de asta, casa lui Dumnezeu nu intervine în chestiuni care nu presupun îndeplinirea îndatoririlor tale sau în viața ta privată. Doar în chestiunile privind îndeplinirea îndatoririlor tale, casa lui Dumnezeu are reguli stricte și standarde obligatorii. Astfel, când este vorba despre gestionarea aptitudinilor și cunoștințelor tale profesionale, nu ești legat de mâini și de picioare, iar gândurile tale nu sunt controlate. Gândurile tale sunt libere, mâinile și picioarele tale sunt libere, iar inima ta este și ea liberă. Doar că, atunci când dai curs emoțiilor negative, alegi să te retragi, devii deprimat, refuzi și te împotrivești. Dar dacă alegi să înfrunți lucrurile într-un mod pozitiv, dacă asculți cu atenție și urmezi principiile, regulile și cerințele casei lui Dumnezeu, nu te vei trezi fără o cale de urmat sau fără lucruri de făcut. Nu ești o persoană inutilă, un nevolnic sau un neghiob. Dumnezeu ți-a dat liber arbitru, o gândire normală și o umanitate normală. Așadar, ai o datorie de îndeplinit și ar trebui să-ți îndeplinești propria datorie. Mai mult, ai aptitudini și cunoștințe profesionale, așadar, în casa lui Dumnezeu, ești o persoană utilă. Dacă îți poți utiliza cunoștințele de specialitate așa cum ar trebui în anumite aspecte ale lucrării casei lui Dumnezeu care implică aptitudini și cunoștințe profesionale, îți vei găsi locul și vei face datoria unei ființe create. Atât timp cât rămâi de neclintit pe locul tău, îți îndeplinești datoria și-ți faci bine lucrarea, nu ești o persoană lipsită de valoare, ci una utilă. Dacă poți să-ți faci datoria, dacă ai gânduri și lucrezi competent, indiferent cu ce dificultăți te confrunți, nu ar trebui să te simți ținut în frâu, nu ar trebui să te retragi și nici nu ar trebui să refuzi sau să te sustragi. Acum, în acest moment, ce ar trebui să faci este să nu te afunzi în emoții negative, astfel încât să nu poți scăpa de ele. Nu ar trebui să te plângi ca o femeie plină de resentimente cu privire la faptul că este nedreaptă casa lui Dumnezeu, că frații și surorile te privesc cu dispreț sau că nu te prețuiește sau nu-ți oferă oportunități casa lui Dumnezeu. În realitate, casa lui Dumnezeu ți-a oferit oportunități și ți-a încredințat datoria pe care ar trebui s-o îndeplinești, dar tu nu te-ai descurcat bine. Ai continuat să aderi la propriile alegeri și cerințe, nu ai ascultat cu grijă cuvintele lui Dumnezeu și nici nu ai acordat atenție principiilor pe care ți le-a comunicat casa lui Dumnezeu cu privire la lucrarea ta. Ești prea încăpățânat. Prin urmare, dacă ești blocat în emoția negativă a reprimării, nu este responsabilitatea nimănui altcuiva. Problema nu este că te-a dezamăgit casa lui Dumnezeu și cu atât mai puțin că nu poți fi tolerat aici. Problema este că nu ți-ai utilizat total abilitățile în îndeplinirea datoriei tale. Nu ți-ai gestionat sau utilizat corect profesia și cunoștințele tehnice. Nu ai abordat această chestiune în mod rațional, ci i te-ai împotrivit în mod impulsiv și cu emoții negative. Aceasta este greșeala ta. Dacă renunți la emoțiile tale negative și ieși din această stare de a fi ținut în frâu, îți vei da seama că există multe sarcini pe care le poți îndeplini și multe sarcini pe care este nevoie să le îndeplinești. Dacă poți să scapi de aceste emoții negative și să faci față datoriei tale cu o atitudine pozitivă, vei vedea că drumul care te așteaptă este luminos, nu întunecat. Nimeni nu îți blochează viziunea și nimeni nu-ți împiedică pașii. Doar că tu nu dorești să înaintezi. Preferințele, dorințele și planurile tale personale ți-au împiedicat pașii. Lasă deoparte aceste lucruri, renunță la ele, învață să te adaptezi la mediul de lucru din casa lui Dumnezeu, la ajutorul și sprijinul pe care ți le oferă frații și surorile tale și la metoda de îndeplinire a datoriei tale și de lucru în casa lui Dumnezeu. Încetul cu încetul, renunță la preferințele, dorințele tale și la ideile tale nerealiste, fanteziste. Treptat, vei ieși în mod firesc din aceste emoții negative ale reprimării. Un alt lucru pe care trebuie să-l înțelegi este că, indiferent cât de avansate sunt aptitudinile și cunoștințele tale profesionale, ele nu reprezintă viața ta. Ele nu reprezintă maturitatea ta în viață sau faptul că deja ai primit mântuirea. Dacă îți faci datoria în casa lui Dumnezeu într-un mod normal și ascultător, conform adevărurilor-principii, folosindu-ți aptitudinile și cunoștințele profesionale, atunci te descurci bine aici și ești cu adevărat un membru al casei lui Dumnezeu. Cu toate acestea, întotdeauna te mândrești cu îndeplinirea datoriei tale, profiți de ocazia îndeplinirii ei, profiți de ocaziile oferite de casa lui Dumnezeu și aderi la preferințele, ambițiile și dorințele tale, pentru a-ți utiliza pe deplin propriile cunoștințe de specialitate, folosind acest lucru pentru a-ți urmări propria carieră și demersurile personale și, ca urmare, ajungi într-un punct mort și te simți ținut în frâu. Cine a provocat această reprimare? Tu singur l-ai provocat. Dacă vei continua să urmărești demersurile personale în timp ce-ți faci datoria în casa lui Dumnezeu, acest lucru nu va funcționa aici, fiindcă ai venit în locul nepotrivit. De la început până la sfârșit, în casa lui Dumnezeu se discută adevărul, cerințele lui Dumnezeu și cuvintele Lui. În afară de acestea, nu mai este nimic altceva de discutat. Prin urmare, indiferent de cerințele casei lui Dumnezeu pentru oameni în orice aspect al lucrării sau profesiei acestora sau de orice rânduieli de lucru speciale, acestea nu vizează o persoană anume și nici nu sunt menite să înfrâneze pe nimeni sau să înăbușe entuziasmul sau mândria cuiva. Ele sunt exclusiv pentru lucrarea lui Dumnezeu, pentru a fi mărturie pentru Dumnezeu, pentru a-I răspândi cuvântul și pentru a aduce mai mulți oameni înaintea Lui. Firește, au ca scop, de asemenea, ca fiecare dintre voi, cei prezenți aici, să pornească pe calea urmăririi adevărului cât mai curând posibil și să intre în realitatea adevărului. Înțelegeți? Dacă exemplele menționate astăzi se aplică anumitor persoane, nu te simți demoralizat. Dacă ești de acord cu ceea ce spun, acceptă. Dacă nu ești de acord și te simți în continuare ținut în frâu, atunci rămâi cu reprimarea ta. Haideți să vedem în ce măsură se pot simți ținuți în frâu astfel de oameni și cât de multă vreme pot rezista în casa lui Dumnezeu în timp ce nutresc astfel de emoții negative, fără să urmărească adevărul sau să se schimbe.

Dacă nu renunță la reprimare, cei care trăiesc cu această emoție negativă se confruntă cu un alt dezavantaj: imediat ce li se prezintă o ocazie, sar ca arși și încep lucrul, preluând de unii singuri controlul și ignorând toate cerințele, regulile și principiile casei lui Dumnezeu, acționând în mod imprudent și lăsându-se total pradă dorințelor lor. Odată ce acționează, consecințele sunt inimaginabile. Într-o măsură mai mică, ei pot provoca pierderi financiare casei lui Dumnezeu, sau într-o măsură mai mare, pot perturba lucrarea bisericii. Dacă acei conducători și supraveghetori își neglijează responsabilitatea și nu reușesc să rezolve probleme, vor afecta și lucrarea casei lui Dumnezeu de răspândire a Evangheliei, ceea ce presupune împotrivire față de Dumnezeu. Dacă acești oameni se confruntă cu astfel de incidente și consecințe, li se apropie sfârșitul. În loc să-și anticipeze viitorul, este mai bine să renunțe urgent la reprimare și să-și schimbe atitudinile și opiniile pe care le-au susținut încontinuu, supraestimând și dând importanță aptitudinilor și cunoștințelor tehnice. Este important să-și reconsidere punctele de vedere și să nu fie atașați de ele. Nu trebuie să fie atașați de ele nu pentru că acestea sunt fundamental nesemnificative în casa lui Dumnezeu sau din cauza judecății sau opiniei Mele negative față de aceste lucruri. Motivul este că aptitudinile și cunoștințele tehnice sunt, în esență, un fel de instrument. Ele nu reprezintă adevărul sau viața. Când cerul și pământul se vor stinge, vor pieri și toate aptitudinile și cunoștințele tehnice, în timp ce lucrurile pozitive și adevărurile dobândite de oameni nu numai că nu vor pieri, dar nu vor dispărea niciodată. Indiferent cât de profunde, de mărețe sau de neînlocuit pot fi aptitudinile tehnice sau cunoștințele speciale pe care le ai, ele nu pot schimba umanitatea sau lumea și nu pot schimba nici măcar un singur gând sau punct de vedere mărunt pe care-l au oamenii. Aceste lucruri nu pot schimba nici măcar un singur gând sau punct de vedere mărunt, cu atât mai puțin firea coruptă a ființelor umane, pe care pot și mai puțin să o schimbe. Ele nu pot schimba umanitatea și nu pot schimba nici lumea. Nu pot hotărî prezentul omenirii, zilele care vor veni sau viitorul ei și, cu siguranță, nu pot hotărî soarta omenirii. Pur și simplu acesta este adevărul. Dacă nu Mă crezi, așteaptă și ai să vezi. Dacă nu-Mi crezi cuvintele și continui să prețuiești astfel de lucruri drept cunoștințe, aptitudini tehnice și cunoștințe de specialitate, vezi cine va fi încetinit atunci când le vei prețui până la final și ce vei câștiga de pe urma lor. Unii oameni sunt foarte competenți și cunoscători în tehnologia informației, depășindu-i pe oamenii de rând și excelând în acest domeniu. Ei sunt tehnicieni cu vechime, afișează un aer de superioritate oriunde merg și proclamă: „Sunt foarte priceput la computere, sunt inginer informatician!” Dacă vei continua să te comporți așa, hai să vedem cât de departe vei merge cu adevărat și unde vei ajunge, în final. Ar trebui să te descotorosești de acest titlu și să te redefinești. Ești o persoană obișnuită. Înțelege că aptitudinile și cunoștințele tehnice vin de la ființele umane. Sunt limitate la capacitatea mentală și gândurile oamenilor, cel mult inundând neuronii din creierii oamenilor, lăsând amprente și urme în memoriile lor. Însă nu au niciun impact pozitiv asupra vieții-firi a unei persoane sau asupra căii sale viitoare. Ele nu aduc beneficii reale. Dacă tu continui să te agăți de aptitudinile sau cunoștințele tale tehnice și nu ești dispus să renunți la ele, gândindu-te mereu că sunt prețioase și atrăgătoare, crezând că a le avea te face să fii superior, mai presus de ceilalți, demn de onoare, atunci Eu îți spun că ești nesăbuit. Acele lucruri sunt total lipsite de valoare! Sper că poți să încerci să renunți la ele, să scapi de titlul de tehnician sau profesionist, să ieși din domeniul tehnic și din cel profesional și să înveți să spui și să faci totul și să tratezi toți oamenii și toate lucrurile într-un mod rațional. Nu te lăsa pradă unor idei fanteziste și nu fi cu capul în nori. În schimb, ar trebui să fii cu picioarele bine înfipte în pământ, să faci lucrurile într-un mod realist și să păstrezi un comportament practic. Ar trebui să înveți să vorbești onest, sincer și realist, nutrind gândurile și punctele de vedere, perspectivele și pozițiile corecte față de oameni și lucruri. E fundamental. Înseamnă că renunți și înlături aptitudinile și cunoștințele tehnice pe care le porți de mulți ani în inimă și care ți-au ocupat inima și gândurile și că poți să înveți lucruri fundamentale, precum felul în care să te comporți, în care să vorbești, în care să privești oamenii și lucrurile și în care să-ți îndeplinești datoria conform cuvintelor și cerințelor lui Dumnezeu. Toate acestea sunt relevante pentru căile pe care merg oamenii, pentru existența și viitorul lor. Aceste lucruri care sunt relevante pentru căile pe care merg oamenii și pentru viitorul lor îți pot schimba soarta, ți-o pot hotărî și te pot mântui. Pe de altă parte, aptitudinile și cunoștințele tehnice nu-ți pot schimba nici soarta, nici viitorul. Ele nu pot hotărî nimic. Dacă folosești aceste aptitudini și cunoștințe de specialitate pentru a îndeplini o slujbă în societate, ele pot doar să te ajute să-ți câștigi existența sau să-ți îmbunătățești viața într-o oarecare măsură. Dar lasă-Mă să-ți spun, când vii în casa lui Dumnezeu, ele nu hotărăsc nimic. În schimb, pot deveni obstacole în calea îndeplinirii datoriei tale și te pot împiedica să fii o persoană obișnuită și normală. Prin urmare, orice ar fi, mai întâi trebuie să ai înțelegerea și perspectiva corectă în privința lor. Nu te considera un talent special și nu crede că în casa lui Dumnezeu ești extraordinar, superior altora sau mai deosebit decât ei. Nu ești deloc deosebit, cel puțin nu în ochii Mei. În afară de faptul că ai unele abilități speciale sau cunoștințe și aptitudini pe care alții nu le au, nu ești cu nimic diferit de ceilalți. Cuvintele, acțiunile și comportamentul tău, gândurile și punctele tale de vedere sunt pline de otrăvurile Satanei, de gânduri și puncte de vedere denaturate și negative. Sunt multe lucruri pe care trebuie să le schimbi, multe lucruri pe care trebuie să le transformi. Dacă rămâi blocat într-o stare de complacere, mulțumire de sine și admirație de sine, atunci ești prea nesăbuit și te supraestimezi. Chiar dacă ai adus, cândva, unele contribuții în casa lui Dumnezeu datorită aptitudinilor și cunoștințelor tale profesionale, nu merită să continui să prețuiești aceste lucruri. Nicio aptitudine sau cunoștință profesională nu merită să-i dedici întreaga ta viață și chiar să-ți periclitezi viitorul și minunata destinație pentru a prețui, a susține, a apăra și a te agăța de ea, ajungând atât de departe încât să trăiești și să mori pentru ea. Desigur, nu ar trebui nici să lași existența lor să-ți afecteze gândurile și emoțiile în nicio privință și ar trebui chiar și mai puțin să te simți ținut în frâu din cauza lor, fiindcă le pierzi sau nu le recunoaște nimeni. Ar fi o abordare nesăbuită și irațională. Vorbind pe șleau, sunt ca niște articole de îmbrăcăminte care pot fi aruncate sau luate și purtate în orice moment. Nu au nimic remarcabil. Le porți când ai nevoie de ele și poți să le dai jos și să le arunci oricând nu ai nevoie de ele. Ar trebui să fii indiferent față de ele; acestea sunt atitudinea și punctul de vedere pe care ar trebui să le ai față de orice cunoștință, aptitudine sau cunoștință de specialitate. Nu ar trebui să le prețuiești sau să consideri că sunt viața ta, găsind bucurie sau fericire datorită lor, sau trăind și murind pentru ele. Nu este nevoie de asta. Ar trebui să le abordezi rațional. Desigur, dacă devii blocat în emoții negative ale reprimării din cauza lor, iar asta îți afectează îndeplinirea îndatoririlor și cea mai importantă chestiune din viața ta, care este să urmărești adevărul, acest lucru este și mai puțin acceptabil. Fiindcă ele sunt doar un instrument pe care poți să-l folosești sau să-l arunci în orice moment, nu ar trebui să-ți evoce niciun atașament sau sentiment. Așadar, indiferent cum tratează casa lui Dumnezeu aptitudinile sau cunoștințele profesionale pe care le-ai dobândit, indiferent dacă este de acord cu ele sau îți cere să renunți la ele, sau chiar le condamnă și le critică, nu ar trebui să ai idei proprii. Ar trebui să accepți chestiunea de la Dumnezeu, înfruntând-o și tratând-o în mod rațional, cu atitudinile și perspectivele corecte. În cazul în care casa lui Dumnezeu îți folosește aptitudinile, dar aceste aptitudini ale tale sunt deficitare într-un fel, atunci poți să înveți și să le îmbunătățești. În cazul în care casa lui Dumnezeu nu le utilizează, ar trebui să renunți la ele fără ezitare, fără griji și fără dificultăți – este chiar atât de simplu. Faptul că nu are casa lui Dumnezeu nevoie de aptitudinile și cunoștințele tale profesionale nu te vizează pe tine personal, nici nu te privează de dreptul de a-ți face datoria. Dacă nu reușești să-ți faci datoria, acest lucru se datorează răzvrătirii tale. Dacă spui: „Casa lui Dumnezeu mă disprețuiește pe mine și îmi disprețuiește talentele și cunoștințele pe care le-am dobândit și nu mă tratează ca pe o persoană talentată. Prin urmare, nu-mi voi mai îndeplini datoria!”, aceasta este alegerea ta personală să nu-ți îndeplinești datoria; nu este vorba de faptul că ți-a refuzat casa lui Dumnezeu oportunitatea sau ți-a luat dreptul de a ți-o îndeplini. Dacă nu reușești să îți faci datoria, este echivalent cu a renunța la șansa ta la mântuire. Fiindcă dai întâietate păstrării aptitudinilor, cunoștințelor tale profesionale și demnității personale, abandonezi îndeplinirea datoriei tale și speranța de a primi mântuirea. Spune-Mi, este acest lucru rațional sau irațional? (Irațional.) Este nesăbuit sau înțelept? (Nesăbuit.) Așadar, există o cale pentru ceea ce ar trebui să alegi? (Da.) Există o cale. Atunci, te mai simți ținut în frâu? (Nu, nu mă mai simt.) Nu te mai simți ținut în frâu, nu-i așa? Persoanele cu emoții represive și cele fără emoții represive au atitudini complet diferite față de îndeplinirea propriilor îndatoriri și moduri complet diferite de a face lucrurile. Oamenii ținuți în frâu nu pot fi niciodată fericiți, nu vor simți niciodată pace sau bucurie și nu vor experimenta plăcerea și consolarea provenite din îndeplinirea propriilor îndatoriri. Desigur, după ce se eliberează de această emoție negativă a reprimării, oamenii vor simți fericire, alinare și plăcere prin îndeplinirea propriilor îndatoriri în casa lui Dumnezeu. După aceea, unii oameni ar trebui să investească mai mult efort în urmărirea adevărului – viitorul acestor oameni va fi luminos. Totuși, dacă te simți constant ținut în frâu și nu cauți adevărul pentru a te elibera, atunci continuă să rămâi în starea ta de reprimare și vezi cât de mult poți îndura. Dacă rămâi în această stare de reprimare, viitorul tău va fi sumbru, negru ca smoala, astfel încât nu vei putea vedea nimic și nu va exista nicio cale în față. Vei trăi fiecare zi confuz, cât de ignorant vei fi! În realitate, aceasta este o chestiune banală, doar un lucru mărunt, dar oamenii nu pot să se elibereze de el, să renunțe la el sau să-l schimbe. Dacă ar putea să-l schimbe, mentalitatea și aspirațiile din inimile lor ar fi diferite, precum și ceea ce urmăresc. Bun, astăzi vom încheia aici părtășia noastră. Sper că vă veți elibera în curând de emoția negativă a reprimării!

19 noiembrie 2022