După ce ați crezut în Dumnezeu toți acești ani, ați simțit schimbarea constantă care a avut loc în oamenii și lucrurile din jurul vostru și în situația din lumea exterioară? Mai ales în ultimii ani, ați văzut să se întâmple schimbări majore? (Da.) Ați văzut acest lucru. Și ați ajuns la vreo concluzie în acest sens? (Lucrarea lui Dumnezeu se apropie de sfârșit.) Așa e, într-adevăr, lucrarea lui Dumnezeu se apropie de sfârșit, iar oamenii, evenimentele, lucrurile și mediile din jurul vostru sunt într-o perpetuă stare de schimbare. De exemplu, înainte, în acest grup erau zece oameni, iar acum sunt opt. Ce s-a întâmplat cu ceilalți doi? Unul a fost izgonit, iar celălalt a fost înlocuit din datoria pe care o făcea. Toate diferitele tipuri de oameni din biserică trec permanent prin schimbări și sunt mereu dați în vileag. La început, unii par foarte entuziaști, dar, după o vreme, devin dintr-odată slabi și atât de negativi încât nu pot continua. Entuziasmul, energia arzătoare și așa-zisa loialitate pe care le-au avut la început au dispărut toate, iar hotărârea lor de a îndura suferința nu mai există, nu mai au niciun interes să creadă în Dumnezeu și par a fi, dintr-odată, oameni complet diferiți. Nimeni nu știe de ce. De asemenea, mediile trec tot timpul prin schimbări. Ce schimbări se produc în mediile oamenilor? În unele locuri, mediul este ostil și persecuția e aspră, așa că oamenii nu se mai pot întruni sau nu mai pot lua legătura cu frații și surorile; în unele locuri, mediul este puțin mai bun și mai sigur; în alte locuri, mediul pentru îndeplinirea datoriei și condițiile de trai sunt oarecum mai avantajoase, mai liniștite și mai stabile decât au fost înainte, iar oamenii de acolo sunt mult mai buni decât cei care au fost acolo înainte; toți se sacrifică sincer pentru Dumnezeu, există mai mulți oameni care sunt capabili să îndure suferința și să plătească prețul, toate proiectele lucrării progresează mai lin, lucrarea progresează mai eficient, iar rezultatele și efectele văzute sunt mai optimiste și mai satisfăcătoare. Mai mult decât atât, planurile, formele, căile și metodele în care se efectuează proiectele lucrării sunt îmbunătățite constant. Pe scurt, deși oamenii văd că apar tot felul de persoane, evenimente și lucruri greșite și negative, există, desigur, și tot felul de oameni, evenimente și lucruri bune, corecte și pozitive care apar tot timpul. Când oamenii trăiesc într-un astfel de mediu social, cu diverse lucruri pozitive și negative care alternează și se schimbă constant în jurul lor, de fapt, cei care beneficiază în cele din urmă sunt cei care Îl doresc cu tărie pe Dumnezeu, urmăresc adevărul și tânjesc după el. Ei sunt cei care tânjesc după lumină și dreptate, în vreme ce aceia care nu urmăresc adevărul, care se abandonează viciilor și care sunt scârbiți de adevăr sunt dați în vileag, eliminați și abandonați în ceea ce privește diferiți oameni, evenimente, lucruri și medii. Când sunt date în vileag toate aceste medii, oameni și evenimente diferite și când apar constant noi medii, oameni și evenimente, care este intenția lui Dumnezeu? După ce ați crezut în Dumnezeu toți acești ani, înțelegeți acest lucru? Cel puțin, simțiți că Dumnezeu orchestrează toate acestea și că El a îndrumat mereu aceste lucruri? (Da.) Scopul și sensul pentru care Dumnezeu face toate astea este de a le permite celor care-L urmează să învețe lecțiile, să dobândească mai multă pătrundere și experiență și, astfel, să pătrundă treptat în adevărul-realitate. Voi înșivă ați realizat asta? Oricât de ocupați cu munca sunt oamenii sau oricât de avantajos sau ostil este mediul lor, ținta lor în credința în Dumnezeu este să urmărească adevărul, fără să se schimbe. Oamenii nu trebuie să uite să urmărească adevărul fiindcă sunt ocupați cu munca, cu lucrurile, sau pentru că vor să evite mediul lor ostil, sau să uite că toate aceste situații sunt rânduite de Dumnezeu, sau că intenția Lui este ca ei să învețe lecțiile din aceste diverse situații, să învețe cum să discearnă între toate felurile de oameni, evenimente și lucruri, să înțeleagă adevărul, să-și dezvolte pătrunderea și să-L cunoască pe Dumnezeu. Cu toții ar trebui să faceți un rezumat sincer să vedeți dacă ați realizat aceste lucruri.

Lucrarea bisericii a fost incredibil de aglomerată în ultimii ani, așadar, transferul și repartizarea, precum și dezvăluirea, eliminarea și înlăturarea membrilor din fiecare grup au fost relativ frecvente. În procesul efectuării acestei lucrări, mai ales transferul de membri ai echipei a fost frecvent și cu o sferă largă. Totuși, indiferent câte transferuri au loc sau cât de multe lucruri se schimbă, hotărârea de a urmări adevărul a celor care cred cu adevărat în Dumnezeu și Îl doresc nu se schimbă, dorința lor de a obține mântuirea nu se schimbă, credința lor în Dumnezeu nu se diminuează, iar ei mereu evoluează într-o direcție bună și au continuat să persevereze în îndeplinirea propriilor îndatoriri până în ziua de azi. Există cei care sunt chiar mult mai buni decât atât, care, prin repartizări constante, își găsesc locul potrivit și învață cum să caute principiile în datoria lor. Cu toate acestea, cei care nu urmăresc adevărul, care nu iubesc lucrurile pozitive și care sunt scârbiți de adevăr nu au randament. Unii se forțează să continue să-și îndeplinească îndatoririle când, de fapt, în sinea lor sunt deja complet răvășiți, iar ei sunt pe deplin deprimați și negativi. Totuși, ei încă nu au părăsit biserica și par să creadă în Dumnezeu și încă își îndeplinesc îndatoririle, dar, în realitate, inimile lor s-au schimbat, iar ei s-au îndepărtat de Dumnezeu și L-au abandonat. Unii oameni se căsătoresc și se întorc acasă să-și trăiască viețile, spunând: „Nu-mi pot permite să-mi irosesc tinerețea. Suntem tineri doar o dată și în niciun caz nu-mi pot irosi tinerețea! În inima mea, cred că există un Dumnezeu, dar nu pot fi atât de naiv ca voi, care vă sacrificați tinerețea ca să urmăriți adevărul. Trebuie să mă căsătoresc și să-mi trăiesc viața. Viața e scurtă și noi suntem tineri doar câțiva ani. Viața se sfârșește cât ai clipi. Pur și simplu nu-mi pot irosi tinerețea aici. Înainte ca ea să treacă, pot să fiu lipsit de griji și să-mi trăiesc viața la maximum timp de câțiva ani.” Unii oameni continuă să-și urmărească visele de a se îmbogăți; unii continuă să urmărească o carieră de funcționar și să-și îndeplinească visul de a deveni funcționari sau birocrați; unii urmăresc prosperitatea de a avea copii, așa că-și iau o soție care poate să le nască fii; unii oameni sunt hăituiți pentru credința lor în Dumnezeu, sunt persecutați ani de zile până devin slabi și se îmbolnăvesc, iar apoi își abandonează îndatoririle și se întorc acasă pentru a-și trăi anii rămași. Situația fiecăruia este diferită. Unii oameni pleacă de bunăvoie și cer să li se șteargă numele de pe listă, unii sunt neîncrezători care sunt înlăturați și unii fac tot felul de fapte rele și sunt excluși. Ce se află în adâncul sufletului acestor oameni? Care este esența lor? Ați văzut-o clar? Te simți profund impresionat de fiecare dată când poveștile acestor oameni îți ajung la urechi? S-ar putea să te gândești: „Cum au putut ajunge așa? Cum au putut atinge această finalitate? Înainte nu erau așa, erau minunați, deci cum s-au putut schimba atât de repede?” Aceste lucruri nu pot fi deslușite sau înțelese, indiferent cât de mult v-ați gândi la ele. Le cântăriți o vreme și vă gândiți: „Această persoană nu iubește lucrurile pozitive; este un neîncrezător.” După o vreme, lucrurile pe care le fac aceste persoane, randamentul lor, comportamentul, unele dintre cuvintele și remarcile lor și ceea ce urmăresc se estompează în mintea ta sau în conștiința oamenilor și, după aceea, uiți aceste lucruri și, puțin câte puțin, sentimentele tale față de ele dispar. Când astfel de oameni, evenimente sau lucruri reapar, te gândești din nou: „O, e de neconceput! Cum au putut? Înainte nu erau așa. Pur și simplu nu-mi dau seama.” Simți din nou aceleași lucruri și înțelegi la fel. Spuneți-Mi, e păcat când acești oameni sunt dați în vileag și eliminați? (Nu.) Nu vă e dor de acești oameni? (Nu.) Nu luptați de partea acestor oameni? (Nu.) Atunci sunteți foarte necruțători. Cum de sunteți cu toții atât de lipsiți de empatie? Ei au părăsit biserica; cum de nu luptați de partea lor și nu aveți deloc empatie sau compasiune pentru ei? Cum de nu vă e milă de ei? Sunteți pur și simplu incapabili de empatie? Sunteți necruțători? (Nu.) Spuneți-Mi, este acesta un mod adecvat prin care casa lui Dumnezeu să-i trateze pe acești oameni? (Da.) În ce fel este adecvat? Spuneți-Mi. (Acești oameni au crezut în Dumnezeu timp de foarte mulți ani și au auzit atât de mult adevăr, încât faptul că ei se poartă acum într-un asemenea fel, că Îl trădează pe Dumnezeu și se îndepărtează de El arată că ei sunt neîncrezători care nu sunt demni de mila noastră și de care nu merită să ne fie dor.) Așadar, când au început să creadă în Dumnezeu, au fost plini de entuziasm, au renunțat la casele lor, la slujbele lor, au adus adesea jertfe și și-au asumat slujbe riscante pentru casa lui Dumnezeu. Oricum i-ați fi privit, cu toții s-au sacrificat sincer pentru Dumnezeu. Deci cum de s-au schimbat acum? E din cauză că Dumnezeu nu i-a plăcut și i-a folosit de la început? (Nu.) Dumnezeu tratează corect și egal pe fiecare și oferă oportunități tuturor. Cu toții au trăit viața bisericească, au mâncat și au băut cuvintele lui Dumnezeu și au trăit aprovizionați de Dumnezeu, udați și păstoriți de El, deci cum de s-au schimbat atât de mult? Comportamentul lor când au început să creadă în Dumnezeu și comportamentul lor când au părăsit biserica păreau să aparțină unor persoane diferite. Dumnezeu i-a făcut să-și piardă speranța? Casa lui Dumnezeu sau faptele Lui i-au făcut să se simtă atât de dezamăgiți? Oare Dumnezeu, cuvintele pe care le rostește sau lucrarea pe care o face le-au rănit demnitatea? (Nu.) Atunci care e motivul? Cine poate explica asta? (Cred că acești oameni au ajuns să creadă în Dumnezeu mânați de dorința lor de binecuvântări. Ei au crezut în Dumnezeu doar ca să primească binecuvântări. În momentul în care au văzut că nu au nicio speranță de a le primi, s-au îndepărtat de Dumnezeu.) Oare nu există o binecuvântare chiar în fața lor? Încă nu a sosit momentul să înceteze să-și îndeplinească îndatoririle, așadar, de ce se grăbesc? Cum de nu pot înțelege nici măcar asta? (Dumnezeule, cred că, atunci când acești oameni au început să creadă în Dumnezeu, ei s-au bazat pe entuziasmul lor și pe bunele lor intenții și au fost capabili să facă unele lucruri, dar acum casa lui Dumnezeu își tratează toată lucrarea tot mai serios. Le cere oamenilor să facă lucruri conform adevărurilor-principii, dar acești oameni nu acceptă adevărul, ei se dezlănțuie, făcând orice le place atunci când își îndeplinesc îndatoririle și sunt adesea emondați. Așadar, simt tot mai mult că nu pot continua să facă totul de mântuială, ca acum, până când, în final, părăsesc casa lui Dumnezeu. Cred că acesta este un motiv.) Ei nu pot continua să facă totul de mântuială ca acum – e adevărat acest lucru? (Da.) Ei nu pot continua să facă totul de mântuială ca acum – spunem asta cu privire la oamenii care fac lucrurile de mântuială. Există unii oameni care ajung să creadă în Dumnezeu și nu fac lucrurile de mântuială, sunt foarte sinceri, tratează această chestiune cu multă seriozitate, deci cum de nu au continuat? (Fiindcă, prin însăși natura lor, acești oameni nu iubesc adevărul. Au ajuns să creadă în Dumnezeu pentru a primi binecuvântări. Ei văd cum casa lui Dumnezeu vorbește mereu despre adevăr și simt aversiune și împotrivire față de adevăr, devin din ce în ce mai puțin dornici să participe la adunări și să asculte predici și, astfel, sunt dați în vileag.) Acesta este un tip de situație și există mulți oameni de acest fel. De asemenea, există unii oameni care își îndeplinesc mereu îndatoririle în mod neglijent, care nu le îndeplinesc niciodată bine sau nu-și asumă răspunderea pentru ele, orice datorie ar face. Nu e vorba că nu sunt capabili sau că nu au un calibru pe măsura sarcinii, ci că sunt neascultători și nu fac lucrurile conform cerințelor casei lui Dumnezeu. Ei fac întotdeauna lucrurile așa cum vor ei să le facă, până când, în cele din urmă, provoacă tulburări și perturbări fiindcă se dezlănțuie și fac tot ce le place. Nu se căiesc, indiferent de felul în care sunt emondați, astfel încât ajung să fie goniți. Acești oameni care sunt goniți au o fire incredibil de odioasă și o umanitate arogantă. Oriunde se duc, vor să aibă ultimul cuvânt, îi privesc de sus pe toți și se poartă ca niște tirani, până când, în final, sunt înlăturați. După ce unii oameni sunt înlocuiți și eliminați, ei simt că nimic nu le merge bine oriunde s-ar duce și că nimeni nu-i mai prețuiește și nu le mai acordă atenție. Nimeni nu-i mai stimează, nu mai pot avea ultimul cuvânt, nu pot obține ceea ce vor și nu au nicio speranță de a obține vreun statut, cu atât mai puțin de a primi binecuvântări. Simt că nu mai au nicio speranță de-a continua să facă totul de mântuială în biserică, nu mai au niciun interes față de ea, așa că aleg să plece – există mulți oameni de acest fel.

Există și unii oameni al căror motiv pentru a pleca este același ca al majorității celor care sunt eliminați. Indiferent de când cred în Dumnezeu acești oameni, ceea ce experimentează și văd personal în casa lui Dumnezeu este că adunările de acolo au scopul ca oamenii să citească perpetuu cuvintele lui Dumnezeu și să aibă părtășie despre adevăr, vorbind despre cunoașterea de sine, practicarea adevărului, acceptarea judecății și a mustrării, acceptarea emondării, îndeplinirea datoriei conform adevărurilor-principii, vorbind despre schimbarea firii și lepădarea de firile corupte. Conținutul despre lucrarea pe care o face Dumnezeu – fie că se are părtășie despre el în viața bisericească, fie că este o temă abordată în predici și părtășia oferită de Cel de mai sus – este în întregime adevărul, cuvintele lui Dumnezeu și pe deplin pozitiv. Totuși, acești oameni nu acceptă deloc adevărul. La început, au ajuns să creadă în Dumnezeu, pentru a primi binecuvântări și a profita. Privind natura-esență pe care o au, ei nu numai că nu iubesc lucrurile pozitive sau adevărul, dar, chiar mai grav, simt o repulsie extremă și sunt ostili față de lucrurile pozitive și de adevăr. De aceea, cu cât casa lui Dumnezeu are mai multă părtășie despre adevăr, cu cât vorbește mai mult despre practicarea adevărului, urmărirea acestuia și a face lucrurile conform principiilor, cu atât mai neliniștiți și mai plini de repulsie se simt acești oameni și cu atât mai puțin sunt doritori să asculte. Spuneți-Mi, ce le place acestor oameni să audă? Știți? (Le place să audă subiecte despre destinații și primirea de binecuvântări și despre lucrarea de propovăduire a Evangheliei, care atinge niveluri fără precedent.) Acestea sunt câteva lucruri pe care vor să le audă. De asemenea, le place să trâmbițeze sloganuri, să predice doctrine și să vorbească despre teologie, teorie și taine. Din când în când, vorbesc despre momentul în care lucrarea lui Dumnezeu se va încheia, când se vor abate marile dezastre, care va fi viitoarea destinație a omenirii, cum forțele malefice vor fi treptat distruse când vor veni dezastrele, cum Dumnezeu va înfăptui câteva semne și minuni și cum forțele și anvergura casei lui Dumnezeu se vor extinde și vor crește constant și, de asemenea, cum ei vor merge țanțoși, dându-se în spectacol. În plus, cel mai important lucru pentru ei este să fie tot timpul promovați și folosiți în casa lui Dumnezeu. Astfel, ei vor putea să facă lucruri de mântuială în casa lui Dumnezeu, pentru o vreme, dar, în timp ce fac asta, niciuna dintre lucrările făcute de Dumnezeu sau de casa Lui nu este ceea ce vor ei să fie și tot ce aud și văd sunt chestiuni legate de adevăr. Prin urmare, în inimile lor, ei sunt extrem de scârbiți de viața bisericească; nu sunt interesați de ea, se simt neliniștiți, incapabili să rămână și chinuiți de ea. Unii născocesc o scuză, un motiv și un pretext și găsesc o cale de a părăsi biserica, spunând: „Voi comite o faptă rea, voi da frâu liber negativității și voi face un lucru rău. Apoi, biserica mă va înlătura și mă va exclude, așa că voi avea justificarea perfectă pentru a părăsi biserica.” Mai sunt și cei care predau cărțile conținând cuvintele lui Dumnezeu, își strâng lucrurile și pleacă atunci când se duc să-și facă permise de ședere, fără ca măcar să-și ia rămas-bun. Acești oameni sunt ca niște huligani și prostituate și nu fac lucrurile în felul în care le fac oamenii normali. Ceea ce gândesc femeile virtuoase și oamenii normali și ceea ce spun când sunt în preajma altor oameni sunt chestiunile serioase despre cum trebuie trăită viața. Cum să trăiască o viață bună, cum să permită întregii familii să mănânce bine, să poarte haine decente, să aibă un cămin bun, cum să-și crească până la maturitate copiii și cum să-i facă să urmeze calea cea dreaptă – acestea sunt lucrurile la care se gândesc. Cu toate acestea, acei huligani și acele prostituate nu se gândesc niciodată la aceste lucruri. Dacă vorbești cu ei despre aceste chestiuni adecvate, îi enervezi, iar ei te urăsc și se îndepărtează de tine. Așadar, la ce se gândesc ei? Se gândesc mereu la mâncare, băutură și petreceri? (Da.) Ei se gândesc mereu la mâncare, băutură și petreceri, precum și la lucruri desfrânate. Când vorbesc cu oameni normali despre aceste lucruri, aceștia din urmă nu răspund; oamenii normali nu sunt ca ei, nu au un limbaj comun și nu sunt pe aceeași lungime de undă. Lucrurile despre care vorbesc oamenii normali nu se află în inimile lor, ei nu le pot tolera și nu vor să le asculte. Ei cred că o astfel de viață înseamnă că își fac singuri o mare nedreptate și că trăiesc încătușați și lipsiți de libertate. Ei cred că a fi mereu îmbrăcați frumos pentru a seduce un membru al sexului opus este un mod de viață incitant și lipsit de griji – pentru ei, este viața perfectă! Acești oameni care părăsesc biserica sunt invidioși pe viețile non-credincioșilor, pe plăcerile păcatului și cred că a-și petrece zilele și a trăi în felul în care o fac non-credincioșii este singura cale prin care pot duce o viață incitantă și fericită și singura cale de a trăi fără să se dezamăgească pe ei înșiși. Acești neîncrezători, întocmai precum huliganii și prostituatele, nu au umanitate normală și nu sunt oameni normali. Dacă le ceri să facă un lucru pozitiv, ei refuză categoric fiindcă, în adâncul sufletului lor și în natura-esența pe care o au, nu iubesc lucrurile pozitive și sunt scârbiți de adevăr. Ce lucruri fac ei? Ce fac ei în biserică, printre frați și surori și atunci când își îndeplinesc îndatoririle? Le îndeplinesc într-o manieră neglijentă, rostesc teorii pompoase, trâmbițând mereu sloganuri, dar nefăcând, de fapt, nimic – acesta este comportamentul lor normal. Ei nu fac niciodată tot ce pot pentru a-și îndeplini datoria, sunt mereu neglijenți și doar fac lucrurile mecanic, doar ca să-i vadă ceilalți, căutând în același timp să obțină prin tertipuri prestigiu și profit în preajma altor oameni. În plus, acești oameni răi îi fac pe alții să sufere și îi suprimă, iar oriunde sunt oameni răi, nu există pace și odihnă – există numai haos. Când oameni răi sunt la conducere, nu numai că lucrarea nu progresează eficient, dar devine paralizată; când oameni răi controlează o biserică, oamenii buni sunt hărțuiți, biserica devine insuportabil de haotică, credința aleșilor lui Dumnezeu va deveni lipsită de entuziasm, iar ei vor deveni negativi și slabi. Oriunde sunt oameni răi, ei joacă un rol perturbator și distructiv. Cea mai evidentă manifestare a oamenilor răi este lipsa dorinței lor de a-și îndeplini îndatoririle. Chiar dacă și le îndeplinesc, o fac într-o manieră neglijentă și nu le tratează niciodată cu seriozitate. În plus, ei îi deranjează și pe ceilalți atunci când aceștia își îndeplinesc îndatoririle. Mai există un aspect care trebuie subliniat, și anume că oamenii răi nu citesc cuvintele lui Dumnezeu, nu se roagă, nu au părtășie despre adevăr cu ceilalți și nu și-au deschis niciodată cărțile conținând cuvintele lui Dumnezeu. Unii vin cu argumente amăgitoare în apărarea oamenilor răi, spunând: „Deși nu au citit cuvintele lui Dumnezeu, tot ascultă predicile.” Dar le înțeleg? Ei pur și simplu nu ascultă cu seriozitate, nu urmăresc niciodată videoclipurile și filmele produse de casa lui Dumnezeu, nu ascultă imnuri, mărturii bazate pe experiență sau înregistrări ale predicilor. La adunări, li se face somn și chiar sunt unii care își pierd vremea pe telefoane și urmăresc programe de divertisment, și mai există și unii care se uită la filme pentru adulți. Nimic din ceea ce fac toată ziua nu are nicio legătură cu credința în Dumnezeu sau urmărirea adevărului. Pe măsură ce casa lui Dumnezeu are părtășie tot mai detaliată despre adevăr, scârba pe care o simt față de adevăr și față de lucrurile pozitive devine tot mai evidentă. Se simt neliniștiți și, în limita de timp pe care o pot tolera, sunt incapabili să vadă destinația bună, finalitatea bună și marile dezastre după care tânjesc atât de mult și așteaptă în zadar aceste lucruri. Așteaptă aceste lucruri în zadar, așa că oare inimile lor nu sunt tulburate? (Ba da, sunt.) Ce fel de tulburare? Nu își fac mereu calcule în sinea lor? Ei nu sunt niciodată pregătiți să accepte judecata și mustrarea de la Dumnezeu, suveranitatea și rânduielile Lui, să se supună rânduielilor casei lui Dumnezeu și să facă tot ce pot pentru a-și îndeplini îndatoririle oricând și oriunde. Care este mentalitatea lor? Ei sunt pregătiți, oricând și oriunde, să-și facă bagajele și să plece. Ei sunt de mult pregătiți să plece oricând, să-și ia rămas-bun de la biserică și de la frați și surori, să se separe complet de acestea și să rupă toate legăturile. Momentul în care pleacă este acela când ajung la capătul limitei de timp pe care sunt capabili să o tolereze. Nu-i așa? (Ba da.)

După ce sunt înlocuiți sau eliminați, unii oameni, indiferent de motiv, rămân capabili să persevereze în a-și îndeplini datoria cât pot ei de bine. Unii nu caută deloc adevărul și, astfel, decid să nu-și mai îndeplinească datoria. În vreme ce și-o îndeplineau, deja dădeau semne de repulsie și nerăbdare față de ea, vrând mereu să scape de viața bisericească și să nu-și îndeplinească datoria. Întrucât acești oameni nu sunt interesați de adevăr, ei nu se bucură de viața bisericească și nu sunt dispuși să-și îndeplinească datoria. Așteaptă cu nerăbdare doar venirea zilei lui Dumnezeu, ca să poată primi binecuvântări; nu sunt capabili să continue să facă lucruri de mântuială ca acum, ei văd că dezastrele devin tot mai mari și cred că, dacă nu caută plăcerile trupești acum, vor pierde șansa s-o facă. Așa că părăsesc biserica fără să privească în urmă, fără nicio reținere. Din acel moment, ei dispar în oceanul de oameni și nimeni din biserică nu mai aude nimic despre ei – acesta este modul în care acești neîncrezători sunt expuși și eliminați. Cu cât casa lui Dumnezeu are mai multă părtășie despre adevăr și le cere oamenilor să-l practice și să pătrundă în realitate, cu atât mai multă repulsie simt ei și nu vor să audă nimic despre asta. Nu numai că nu acceptă aceste lucruri, dar li se și împotrivesc. Ei înțeleg foarte bine situația: știu că oamenii ca ei nu au niciun loc în casa lui Dumnezeu, că nu se sacrifică realmente pentru Dumnezeu în credința lor, că nu fac tot ce pot când își îndeplinesc datoria, că sunt mereu neglijenți în datoria lor și că simt repulsie și detestare extreme față de adevăr; de asemenea, știu că, mai devreme sau mai târziu, vor fi eliminați, că acesta va fi cu siguranță finalul. Ei și-au făcut de mult planurile, gândindu-se: „În orice caz, un om ca mine sigur nu va primi binecuvântări, deci cel mai bine e să plec acum, să mă bucur de viața în lume timp de câțiva ani, să trăiesc viața bună câțiva ani și să nu mă dezamăgesc.” Nu fac ei astfel de planuri? (Ba da.) Cu astfel de intenții și planuri, își pot oamenii îndeplini bine datoria? Nu, nu pot. Prin urmare, indiferent de câți ani cred acești oameni în Dumnezeu, ei nu au nicio reținere să se despartă de Dumnezeu, de casa Lui, de biserică, de frați și surori sau de viața bisericească. Într-o zi spun că pleacă, iar în următoarea sunt îmbrăcați ca niște non-credincioși, la patru ace și machiați strident, îmbrăcându-se, vorbind și comportându-se exact ca niște non-credincioși; se îmbracă în haine ciudate și, pentru tine, nu arată bine, totuși, rămân inconștienți de modul în care apar în ochii tăi. Cum se face că se schimbă atât de repede? (Fiindcă și-au făcut demult planurile și așa este natura lor.) Așa e. Și-au făcut demult planurile; ei n-au născocit aceste planuri cu câteva zile înainte de plecare, ci au hotărât să facă asta cu mult timp în urmă. Au complotat și au plănuit multă vreme cum vor mânca, bea, petrece, cum se vor comporta și cum vor trăi. Nu le place să trăiască viața bisericească, să-și îndeplinească datoria, să aibă părtășie despre adevăr și, cu atât mai puțin, să asculte predici și să participe la adunări în fiecare zi. Sunt sătui până peste cap de acest fel de viață bisericească și, dacă n-ar fi fost vorba să primească binecuvântări, să obțină o destinație bună și să scape de marile dezastre, ei n-ar fi capabili să continue nici măcar o zi – aceasta este adevărata lor față. Așadar, cum ar trebui să vă comportați cu astfel de oameni, atunci când îi reîntâlniți? Îi veți convinge prin cuvinte pline de tact sau le veți oferi mai mult sprijin și ajutor? Sau veți fi triști să-i vedeți că pleacă și vă veți folosi de iubirea voastră ca să încercați să-i schimbați? Cum ar trebui să-i abordați? (Ar trebui să le cerem să plece imediat și să meargă în lumea non-credincioșilor.) Corect, cereți-le să se întoarcă în lume și nu vă mai bateți capul cu ei! Le spui: „Gândește-te bine, ca să nu regreți decizia ta mai târziu!” Ei spun: „M-am gândit bine și, orice greutăți aș înfrunta în viitor, nu mă voi întoarce și nu voi regreta!” Tu spui: „Atunci, du-te! Nu te oprește nimeni. Cu toții îți dorim succes și sperăm să-ți atingi idealurile și să-ți îndeplinești visurile dorite. Sperăm și că, atunci când va veni ziua în care vei vedea cum alți oameni sunt mântuiți, să nu simți invidie sau regret! La revedere!” Nu este acesta un lucru foarte potrivit pe care să li-l spuneți? (Ba da.) Așadar, privind astfel de oameni în felul acesta, pe de o parte, trebuie să le vedeți clar natura-esență, în vreme ce, pe de altă parte, trebuie să-i abordați în modul potrivit. Dacă sunt neîncrezători, non-credincioși, dar totuși sunt dornici să muncească și pot fi ascultători și supuși, atunci, chiar dacă nu urmăresc adevărul, nu-i deranjați și nu-i îndepărtați. În schimb, lăsați-i să continue să muncească și, dacă puteți să-i ajutați, atunci ajutați-i! Dacă nu vor nici măcar să muncească și încep să fie neglijenți și să comită fapte rele, atunci noi am făcut tot ce trebuia făcut. Dacă vor să plece, atunci lăsați-i să plece și nu le duceți dorul după ce pleacă! Au ajuns în punctul în care ar trebui să plece, iar astfel de oameni nu merită mila voastră, fiindcă sunt neîncrezători. Cel mai de plâns este că există unii oameni care sunt incredibil de nesăbuiți, care au mereu sentimente personale față de cei care sunt goniți, cărora mereu le e dor de ei, care vorbesc pentru ei, le țin partea și care chiar plâng, se roagă și imploră pentru ei. Ce credeți despre ceea ce fac acești oameni? (Că este o mare nesăbuință.) În ce fel? (Cei care pleacă sunt neîncrezători, nu acceptă adevărul și pur și simplu nu merită să ne rugăm pentru ei sau să ne fie dor de ei. Numai cei cărora Dumnezeu le oferă oportunități și care au speranța de a fi mântuiți merită lacrimile și rugăciunile celorlalți. Dacă cineva se roagă pentru un neîncrezător sau un diavol, atunci este foarte nesăbuit și ignorant.) Pe de o parte, nu cred cu adevărat că există un Dumnezeu – sunt neîncrezători; pe de altă parte, natura-esență a acestor oameni este aceea a unor non-credincioși. Care este semnificația subînțeleasă aici? Aceea că ei nu sunt deloc oameni, ci natura-esență pe care o au este aceea a unui diavol, a Satanei, și că acești oameni Îi sunt potrivnici lui Dumnezeu. Astfel stau lucrurile cu privire la natura-esență pe care o au. Totuși, mai există un aspect, și anume acela că Dumnezeu alege oameni, nu diavoli. Așadar, spuneți-Mi, sunt acești diavoli aleșii lui Dumnezeu și sunt selectați de El? (Nu.) Ei nu sunt aleșii lui Dumnezeu, așa că dacă ai mereu legături emoționale cu acești oameni și ești trist să-i vezi plecând, atunci nu înseamnă că ești nesăbuit? Nu te face asta potrivnic lui Dumnezeu? Dacă nu ai sentimente profunde față de adevărații frați și surori și, totuși, le ai pentru acești diavoli, atunci tu ce ești? Ești cel puțin confuz, nu privești oamenii conform cuvintelor lui Dumnezeu, încă nu te comporți având perspectiva corectă și nu tratezi chestiunile principial. Ești un om confuz. Dacă ai sentimente pentru unul dintre acești diavoli, atunci te vei gândi: „O, dar este un om atât de bun și avem o relație minunată! Ne înțelegem bine și mă ajută foarte mult! Când sunt slab, mă alină foarte mult, iar când greșesc, este tolerant și răbdător cu mine. E foarte iubitor!” A fost așa numai cu tine, deci ce ești tu? Nu ești doar o altă ființă umană obișnuită și coruptă? Și cum tratează acea persoană adevărul, pe Dumnezeu și datoria pe care i-o încredințează casa lui Dumnezeu? De ce nu vezi lucrurile din aceste perspective? Este corect să vezi lucrurile din perspectiva propriilor interese, cu ochii și sentimentele tale trupești? (Nu.) În mod clar nu este corect! Și, de vreme ce nu este un mod corect de a vedea lucrurile, ar trebui să renunți și să schimbi perspectiva și punctul de vedere cu care privești acea persoană. Ar trebui să cauți să abordezi și să te comporți cu acea persoană având cuvintele lui Dumnezeu drept bază – acesta este punctul de vedere pe care aleșii lui Dumnezeu ar trebui să-l adopte și atitudinea pe care ar trebui s-o aibă. Nu fi prost! Crezi că ești un om bun pentru că ți-e milă de alții? Ești incredibil de nesăbuit și nu ai deloc principii. Nu tratezi oamenii conform cuvintelor lui Dumnezeu; stai de partea Satanei și simpatizezi cu el și cu diavolii. Simpatia ta nu este îndreptată către aleșii lui Dumnezeu sau către cei pe care El vrea să-i mântuiască și nu este îndreptată către adevărații frați și surori.

Acești oameni care sunt neîncrezători nu sunt niciodată dispuși să-și îndeplinească datoria și vor mereu s-o îndeplinească așa cum le place. Oricum ai avea părtășie despre adevăr cu ei, ei nu o acceptă și, chiar dacă înțeleg puțin adevărul, nu-l pun în practică. Mai există o manifestare principală pe care o arată – care este aceea? Faptul că și-au îndeplinit mereu datoria într-o manieră neglijentă, sunt mereu neglijenți și refuză cu încăpățânare să se căiască. Sunt foarte atenți, serioși și riguroși cu treburile personale și nu îndrăznesc deloc să le neglijeze. S-au gândit cu atenție la mâncarea, îmbrăcămintea, statutul, reputația, respectul de sine, plăcerile trupului, bolile, viitorul, perspectivele, pensionarea lor și chiar și la chestiuni privind propria moarte – au acoperit toate aspectele. Când e vorba de chestiuni privind îndeplinirea datoriei lor, ei sunt complet neatenți și cu atât mai puțin urmăresc adevărul. Unora li se face somn și ațipesc de fiecare dată când participă la o adunare și chiar simt repulsie când Îmi aud glasul. Nu se simt deloc în largul lor, se simt neliniștiți, se întind și cască, își scarpină urechile și-și freacă obrajii. Se comportă ca niște animale. Unii spun: „Predicile durează mult la adunări, iar unii oameni nu pot sta într-un loc atât de mult timp.” De fapt, uneori adunarea abia a început și ei deja se foiesc și simt repulsie în timp ce ascultă. De asta ei nu ascultă niciodată predicile sau nu citesc cuvintele lui Dumnezeu. În clipa în care aud pe cineva având părtășie despre adevăr, ei simt repulsie și sunt sătui până peste cap să vadă oameni ascultând cu mare atenție. Care este natura-esență pe care o au astfel de oameni? Ei poartă piele de om; la exterior, sunt oameni, dar dacă le îndepărtezi pielea, sunt diavoli, nu oameni. Dumnezeu vrea ca mulți să fie mântuiți, vrea ca aceia cu umanitate să fie mântuiți; El nu vrea ca diavolii să fie mântuiți. Dumnezeu nu mântuiește diavoli! Trebuie să-ți amintești asta mereu și să nu uiți acest lucru! Nu trebuie să te asociezi cu niciunul dintre cei care poartă piei de oameni, dar a căror natură și esență sunt acelea ale unor diavoli. Dacă nu rupi toate legăturile cu o astfel de persoană și încerci să-i faci pe plac și s-o flatezi, atunci vei deveni batjocura Satanei, iar Dumnezeu te va detesta și va spune: „Nebun orb, nu poți înțelege pe nimeni!” Dumnezeu nu mântuiește diavoli, înțelegi? (Da.) Dumnezeu nu mântuiește diavoli și nici nu alege diavoli. Diavolii nu pot iubi niciodată adevărul, nici nu-l pot urmări, cu atât mai puțin se pot supune lui Dumnezeu – ei nu se pot supune niciodată lui Dumnezeu. Ei cred în El nu pentru că-I iubesc dreptatea și corectitudinea și nu ca să poată urmări dobândirea mântuirii. Își exprimă repulsia și disprețul pentru frica de Dumnezeu a lui Iov și pentru faptul că se ferea de rău, iar în inimile lor simt o repulsie și o împotrivire enormă față de chestiunea urmăririi adevărului. Dacă nu Mă credeți, doar uitați-vă la cei din jurul vostru care au fost goniți și dați în vileag și vedeți ce ascund în suflet, despre ce vorbesc când nimeni nu ascultă, de ce le pasă, care este atitudinea lor față de propria viață și supraviețuire, față de oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul lor, precum și ceea ce spun și ce opinii exprimă. Din toate aceste expresii și manifestări, poți vedea clar exact ceea ce sunt, de ce sunt capabili să plece și de ce casa lui Dumnezeu vrea să-i îndepărteze. Nu este aceasta o lecție care merită învățată? (Ba da, este.) Și care este lecția pe care ați învățat-o? Ce ați înțeles? (Am învățat cum să avem discernământ și am înțeles că, în adâncul sufletului acestor oameni, ei nu iubesc adevărul și sunt scârbiți de el. Ei doar fac lucruri de mântuială în casa lui Dumnezeu și, mai devreme sau mai târziu, vor fi îndepărtați.) Dacă vedeți lucrurile în felul acesta, asta arată că ați învățat lecția.

Ești capabil să vezi cum diavolilor și Satanei din tărâmul spiritual le este scârbă de adevăr și-l urăsc? Ești capabil să vezi cum diavolii și Satana Îl sfidează și-L hulesc pe Dumnezeu? Ești capabil să vezi ce cuvinte, zicale și metode folosesc diavolii și Satana ca să-L atace pe Dumnezeu? Ești capabil să vezi ce le permite Dumnezeu să facă diavolilor și Satanei, felul în care o fac și care este atitudinea lor? (Nu.) Nu poți vedea aceste lucruri. Prin urmare, orice spune Dumnezeu este doar o închipuire sau o imagine în inima ta; nu este realitatea. Întrucât nu ai văzut aceste lucruri cu ochii tăi, tot ce poți să faci este să te bazezi pe închipuirea ta și să-ți imaginezi un astfel de tablou sau un fel de faptă. Cu toate acestea, când întâlnești acești diavoli și satane în carne și oase, care poartă piele de om, practic intri în contact cu discursul și acțiunile diavolilor și ale satanelor, precum și cu faptele și dovezile că ei Îl judecă, atacă, sfidează și hulesc pe Dumnezeu – vei vedea cu absolută claritate firea lor de a le fi scârbă de adevăr și de a-l urî. Acești diavoli și satane care poartă piele de om Îl atacă pe Dumnezeu exact în același mod în care o fac diavolii și satanele din tărâmul spiritual; sunt absolut identici, doar că diavolii și satanele care poartă piele de om au adoptat o formă diferită de a-L ataca pe Dumnezeu – totuși esența lor rămâne aceeași. Ei poartă piele de om și s-au transformat în oameni, dar tot vin să-L judece, atace, sfideze și hulească pe Dumnezeu. Modul în care acești diavoli și satane în carne și oase și acești neîncrezători Îl judecă, atacă și sfidează pe Dumnezeu și în care Îi dărâmă lucrarea și tulbură lucrarea bisericii este exact același în care diavolii și satanele din tărâmul spiritual fac toate aceste lucruri. Prin urmare, când vezi cum diavolii și satanele din lumea materială Îl sfidează pe Dumnezeu, vezi cum diavolii și satanele din tărâmul spiritual Îl sfidează pe Dumnezeu – nu există nicio diferență. Provin din aceeași sursă și posedă aceeași natură-esență; de aceea fac aceleași lucruri. Indiferent de forma pe care o iau, toți fac aceleași lucruri. Prin urmare, acești diavoli și satane care poartă piele de om Îl sfidează pe Dumnezeu, Îl atacă și manifestă o repulsie și o împotrivire extremă față de adevăr, din cauza naturii lor și fiindcă nu se pot abține. De ce spun că nu se pot abține? Ei par a fi oameni, trăiesc împreună cu alți oameni, mănâncă trei mese complete pe zi, primesc o educație și cunoștințe umane, au aceleași aptitudini de viață și moduri de a trăi ca și ceilalți oameni; cu toate acestea, duhul lor interior nu este același cu al celorlalți oameni și nici esența lor nu este aceeași. Așadar, esența, rădăcina și sursa părerilor pe care le au și a lucrurilor de care sunt capabili sunt cele care dictează ceea ce sunt acești oameni. Dacă Îl atacă și-L hulesc pe Dumnezeu, atunci sunt diavoli, nu oameni. În piele de om, oricât de bine ar suna sau oricât de corecte sunt lucrurile pe care le spun ei, natura-esență pe care o au este aceea a diavolilor. Diavolii pot spune lucruri care sună bine ca să inducă în eroare oamenii, totuși, ei nu acceptă deloc adevărul și cu atât mai puțin îl pun în practică – exact așa stau lucrurile. Uitați-vă la acei oameni răi și antihriști și la cei care-L sfidează și-L trădează pe Dumnezeu – nu sunt ei astfel de persoane? Ei sunt capabili să spună lucruri care sună bine, dar nu sunt capabili să facă nimic practic. Pot să le arate puțin respect și să le spună lucruri care sună bine oamenilor care au statut și putere, mai ales superiorilor lor direcți, dar când vin înaintea lui Dumnezeu, ei nu arată nici minimul de respect pentru Dumnezeul întrupat. Dacă le cereți să se ocupe de o anumită chestiune pentru Dumnezeu, ei chiar nu vor să o facă și, chiar dacă o fac, o fac în mod neglijent. De ce sunt capabili să-L trateze pe Dumnezeu în felul acesta? Oare pentru că adevărul i-a dezamăgit? Oare Dumnezeu i-a dezamăgit? A mai interacționat Dumnezeu cu ei? Răspunsul la aceste întrebări este nu, iar Dumnezeu nici măcar nu i-a întâlnit niciodată. Deci cum se face că acești oameni au o astfel de atitudine față de Dumnezeu și de adevăr? Există un motiv și anume acela că natura-esență pe care o au este, în mod inerent, în opoziție cu Dumnezeu. De aceea ei nu se pot abține să nu-L ridiculizeze, hulească, disprețuiască, judece și atace pe Dumnezeu în inimile lor și chiar fac asta fără niciun fel de scrupule – acest lucru este decis de natura-esență pe care o au. Ei fac acest lucru aproape fără niciun efort, cuvintele le scapă din gură pe negândite, fără să-și dea seama, aceste lucruri se revarsă în mod natural. Ei le pot arăta respect altor oameni, oamenilor cu statut și oamenilor obișnuiți, dar disprețuiesc complet adevărul și pe Dumnezeu. Ce sunt ei? (Diavoli.) Așa este, sunt diavoli, nu oameni, indiferent de vârsta lor. Unii oameni spun: „Poate că doar sunt tineri și nu înțeleg lucrurile.” Crezi că sunt tineri și nu înțeleg lucrurile, dar atunci când merg în lume și în societate și văd oameni mai în vârstă, întotdeauna li se adresează cuviincios. Numai când Îl văd pe Dumnezeu nu I se adresează, spunând, în schimb: „Hei” sau „Tu de colo” sau doar „Tu”. Ei nu I se adresează lui Dumnezeu. În societate, știu să-i respecte pe cei bătrâni și să aibă grijă de cei tineri și sunt civilizați și politicoși. Cu toate acestea, când vin înaintea lui Dumnezeu, nu sunt capabili să facă aceste lucruri și nu înțeleg cum să-L onoreze. Așadar, ce sunt ei? (Diavoli.) Sunt diavoli, diavoli tipici! Sunt capabili să le arate respect și să fie politicoși cu oameni prestigioși din societate, cu cei care au statut, cu cei pe care îi admiră și chiar și cu cei de la care pot obține beneficii; doar că, atunci când vin înaintea lui Dumnezeu, ei nu arată deloc respect sau politețe, ci se împotrivesc imediat, disprețuindu-L în mod deschis și tratându-L cu o atitudine disprețuitoare. Ce sunt ei? Sunt diavoli, diavoli tipici! Acești neîncrezători, acești oameni care se infiltrează în casa lui Dumnezeu și sunt mai apoi îndepărtați și dați afară, sunt toți acest tip de persoane, sută la sută. Ei I se împotrivesc lui Dumnezeu și, astfel, Îl tratează cu dispreț, iar când e vorba de datoria pe care Dumnezeu le cere oamenilor s-o îndeplinească, cu atât mai mult nu țin cont de ea. Indiferent de statutul lor în societate, de nivelul lor de educație, de vârsta sau genul lor, natura-esență pe care o au este aceeași. Când sunt în lume și întâlnesc o persoană oficială care le cere să facă ceva, abia așteaptă să se târască pe jos și să se ploconească. Sunt fericiți și dispuși să fie sclavii acelei persoane oficiale și vor încerca să o flateze cât de bine pot. Dacă primesc o strângere de mână sau o îmbrățișare de la o celebritate sau un președinte, se simt onorați și poate că nu se vor mai spăla pe mâini sau nu-și vor mai schimba hainele cât vor trăi. Ei consideră că aceste celebrități și oameni mari sunt mai presus și mai măreți chiar și decât Dumnezeu și de aceea, în inimile lor, sunt capabili să-L disprețuiască pe Dumnezeu. Indiferent ce spune Dumnezeu sau ce lucrare face, acești oameni nu consideră aceste lucruri demne de menționat. Nu numai că nu le consideră demne de menționat, dar vor tot timpul să lucreze asupra cuvintelor lui Dumnezeu și să le schimbe, să le adauge propriul înțeles și să le facă să fie în deplin acord cu ceea ce gândesc ei – toți aceștia sunt oameni care au probleme cu natura-esență pe care o dețin. Spuneți-Mi, este potrivit să le permitem acestor oameni care aparțin diavolilor sau acestor oameni cu natura-esență a diavolilor să rămână în casa lui Dumnezeu? (Nu, nu este.) Nu, nu este. Ei nu sunt la fel ca aleșii lui Dumnezeu: aleșii lui Dumnezeu aparțin lui Dumnezeu, pe când acești oameni aparțin diavolilor și Satanei.

Ce fel de oameni trebuie să se întrunească pentru a forma o biserică? Ce fel de oameni sunt doriți în casa lui Dumnezeu și cărui tip de oameni aparține casa lui Dumnezeu? Spuneți-Mi. (Oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu și urmăresc adevărul.) E puțin cam aspru. Din punctul Meu de vedere, limita minimă și standardul minim trebuie să fie oamenii care sunt dispuși să muncească. Poate că nu iubesc adevărul, dar asta nu înseamnă că sunt scârbiți de el. Fac ceea ce le cere casa lui Dumnezeu să facă, fără să pună întrebări, sunt ascultători și capabili să se supună. Când vine vorba de condițiile pentru urmărirea adevărului, unii ar putea considera că au un calibru slab, nu se bucură să facă acest lucru și nu sunt prea interesați. Ar putea crede că e acceptabil să asculte din când în când câte o predică și, uneori, când o ascultă, adorm, iar când se trezesc, se întreabă: „Ce ascultam? Am uitat. Mai bine mă apuc de lucru. E suficient doar să lucrez.” Nu sunt indisciplinați sau perturbatori și muncesc din greu la orice sarcină le este rânduită. Au un real aer de sinceritate și sunt ca niște cai de bătaie bătrâni – proprietarul lor doar le spune să lucreze și, fie că este vorba de rotit o piatră de moară, de tras la plug, de munca la câmp sau de trasul căruței, ei au mereu un real aer de sinceritate și pot îndeplini sarcini fără să provoace necazuri. Ce gândesc ei? „Mi se spune că sunt un muncitor, așa că voi munci. Nu sunt bun de nimic, sunt un nimeni de rând. Muncind pentru Dumnezeu, El mă înalță, iar eu nu mă simt deloc nedreptățit.” Vezi, aceasta e atitudinea pe care o au. Așadar, astfel de oameni ar trebui să fie păstrați în casa lui Dumnezeu. Deși s-ar putea să aibă unele defecte, neajunsuri și obiceiuri proaste sau s-ar putea să aibă un calibru slab sau să fie nesăbuiți, Eu pot să-i tolerez și să-i includ pe toți acești oameni; nu este o problemă, iar Eu ofer oportunități acestor oameni. Ce oportunități? Le ofer oportunitatea de a munci sau de a obține mântuirea? Ambele, desigur. În calitate de ființe create, ei sunt dispuși să muncească pentru Dumnezeu, să muncească în casa lui Dumnezeu și este dreptul lor să facă asta. În plus, cu această dorință pe care o au, ar trebui să li se ofere oportunitatea de a obține mântuirea. Totuși, există unii care spun: „Dar ei nu caută să obțină mântuirea!” Dacă nu caută să obțină mântuirea, atunci asta e treaba lor, dar cel puțin, acestor oameni li se poate face o favoare specială și li se poate da oportunitatea de a obține mântuirea și au șansa de a fi mântuiți. Ce vreau să spun prin „au șansa”? Adică ei au un calibru slab, sunt puțin nesăbuiți, nu-și pot asuma lucrări foarte mari sau importante atunci când își îndeplinesc îndatoririle, ci fac doar o datorie obișnuită, nu joacă un rol foarte important în casa lui Dumnezeu, nu-și asumă nicio sarcină importantă în timp ce Dumnezeu Își extinde lucrarea și nu aduc o contribuție prea mare; cu toate acestea, întrucât au această dorință de a fi dispuși să muncească pentru Dumnezeu, li se face o favoare specială și li se dă șansa de a fi mântuiți – aceasta este favoarea specială care li se oferă. Dumnezeu oferă multe oportunități fiecăruia. Tratează Dumnezeu oamenii în mod echitabil? (Da.) Fiindcă oricât de slabi sunt, oricât de slab este calibrul lor, oricât de nesăbuiți sunt, ei sunt membri ai rasei umane obișnuite și corupte; ei personal doar nu urmăresc foarte activ adevărul, dar tot sunt drepți ca oameni. În final, dacă sunt capabili să câștige adevărul sau să obțină mântuirea, în ceea ce-L privește pe Dumnezeu, El le acordă bunătate și le face o favoare specială, fiindcă acești oameni sunt făcuți dintr-un aluat complet diferit de cel al neîncrezătorilor și diavolilor care I se împotrivesc lui Dumnezeu și au o esență diferită. Acei oameni sunt diavoli și dușmanii lui Dumnezeu, în vreme ce acești oameni, în ciuda faptului că doar caută să muncească și se mulțumesc cu asta, nu au deloc împotrivire față de Dumnezeu în inimile lor. Ei niciodată nu-L vor ataca, judeca sau huli activ pe Dumnezeu și au o atitudine pozitivă și corectă față de El, adică sunt dispuși să muncească pentru El, fie că sunt capabili să obțină mântuirea sau nu. Apoi există unii care sunt puțin mai buni decât atât și care, în timp ce muncesc, sunt capabili să pună în practică unele adevăruri, atât cât pot ei, care caută în mod activ și pozitiv unele adevăruri-principii și care se străduiesc să nu se abată de la principii. Acestea sunt dorința și atitudinea pe care le au și astfel Dumnezeu le oferă bunătate. El nu-i tratează nedrept, pur și simplu nu renunță la ei și le oferă mereu oportunități. Până când lucrarea lui Dumnezeu se va încheia, dacă au obținut supunerea față de Dumnezeu și pot scăpa de influența Satanei, atunci Dumnezeu îi va conduce în Împărăție – aceasta este destinația pe care ar trebui s-o aibă. Dumnezeu vrea să-i mântuiască pe acești oameni și nu va renunța la ei; cât despre felul în care Dumnezeu va face asta și cum va împlini aceste cuvinte, într-o zi veți afla. Care este atitudinea lui Dumnezeu față de diavoli și satane? (Este scârbit de ei.) Atitudinea lui este că este scârbit de ei. Nu mai este nevoie să spunem că este scârbit de ei. Dumnezeu folosește diavoli și satane ca să facă servicii la timpul și locul potrivit, în situația potrivită și cu lucrurile potrivite. Odată ce au făcut servicii, El îi dă afară fără să stea pe gânduri. Natura-esență pe care o au, care nu urmărește adevărul și care este scârbită de el este dată în vileag constant, în tot felul de situații. Dumnezeu nu le acordă bunătate, fiindcă îi detestă în mod absolut și este extrem de dezgustat de ei. Acești oameni nesăbuiți cu un calibru slab, dintre care unii s-ar putea să fie chiar confuzi, sunt totuși dispuși să muncească pentru Dumnezeu și au atitudinea și determinarea de a „dori să muncească și să nu regrete asta niciodată”. Prin urmare, în viața de zi cu zi, Dumnezeu le va ierta mereu nesăbuința și le va tolera slăbiciunea și, de asemenea, îi va proteja și va veghea asupra lor. Ce vreau să spun atunci când zic că Dumnezeu îi va proteja și va veghea asupra lor? Adică Dumnezeu îi va lumina în privința sensurilor proprii ale celor câteva adevăruri pe care ei sunt capabili să le pătrundă și le va permite să înțeleagă adevărurile pe care sunt capabili să le pătrundă; Dumnezeu este cu ei, oferindu-le pace și bucurie, iar atunci când întâlnesc ispite, Dumnezeu va rândui medii potrivite ca să-i apere de ele. Care sunt principalele ispite? Există multe ispite: căsătoria, relațiile nepotrivite între bărbați și femei, banii, statutul, faima și profitul, reputația, precum și o slujbă bună și un pachet salarial bun și așa mai departe – toate acestea sunt ispite. Și în ce alte feluri îi protejează Dumnezeu pe oameni? El te vindecă de boală ca să nu suferi, te ferește să fii prins în capcană și atacat de oameni răi și așa mai departe. În plus, atunci când întâmpini unele dificultăți sau lucruri care par catastrofale, Dumnezeu va rândui unii oameni, evenimente și lucruri ca să te protejeze de aceste calamități și dificultăți, permițându-ți să muncești nestingherit pentru Dumnezeu, în casa Lui, așa cum dorești, până la sfârșit – nu este acesta un lucru bun? (Ba da, este.) Așadar, să-ți meargă toate bine și așa cum îți dorești, de unde provine acest lucru? (Din protecția de la Dumnezeu.) Corect, provine din protecția de la Dumnezeu și din bunătatea Lui, fiindcă El veghează asupra ta. Cu toate acestea, acei oameni care aparțin diavolilor nu se pot abține să nu facă lucruri diavolești. Ei greșesc în orice fac și au cu toții intenții rele. E normal să cadă adesea în ispită; este întocmai lucrul de care au nevoie, ca o piatră mare care cade brusc din cer, îi lovește în cap, îi strivește și apoi îi ucide. Oamenii care sunt dispuși să muncească pentru Dumnezeu vor întâmpina și ei aceste lucruri, dar cu protecția miraculoasă de la Dumnezeu, acest dezastru nu se abate asupra lor, îi ocolește, iar ei, în inimile lor, spun: „Dumnezeu mă protejează, nu a venit timpul să mor!” Dumnezeu te ține în viață fiindcă încă Îi ești util. Dumnezeu ți-a dat viață și, de vreme ce ești dispus să muncești pentru El și să I te oferi, de ce nu te-ar proteja? Cu siguranță, Dumnezeu te va proteja. Cere El mult de la oameni? (Nu.) Acești oameni care sunt dispuși să muncească pentru Dumnezeu nu sunt de fapt foarte talentați, iar calibrul lor nu este atât de grozav; ei au o comprehensiune limitată a adevărului, până la punctul în care pot doar să înțeleagă unele cuvinte și doctrine și învață să vorbească la fel cum o fac ceilalți oameni. Cu toate acestea, ei pur și simplu nu sunt capabili să priceapă adevărurile-principii și nici nu pot ajunge să urmărească adevărul și să obțină mântuirea. Supunerea lor față de Dumnezeu implică doar să facă exact ce le spune casa lui Dumnezeu, iar ei nu se pot supune sub niciun chip adevărului, asta-i tot. Așadar, întrucât sunt doar ființe umane obișnuite și corupte și întrucât sunt dispuși să muncească pentru Dumnezeu, El nu se leapădă de ei. Prin urmare, acei oameni care sunt înlăturați cu siguranță nu sunt buni de nimic. Dacă sunteți cu adevărat oameni buni, dacă sunteți cu adevărat oameni care au fost selectați de Dumnezeu, dacă într-adevăr ai o atitudine de supunere față de Dumnezeu, dorința și atitudinea de a fi dispus să muncești pentru Dumnezeu și să nu regreți asta niciodată, atunci, cu siguranță Dumnezeu nu se va lepăda niciodată de tine, ci îți va arăta bunătate. Aceasta va fi o binecuvântare pentru tine, iar Dumnezeu vrea astfel de oameni. Dumnezeu vrea astfel de oameni – ei nu urmăresc adevărul și sunt incapabili să-l înțeleagă fiindcă au un calibru prea slab. Totuși, ei sunt dispuși să muncească pentru Dumnezeu. Celălalt tip de oameni pe care îi vrea Dumnezeu sunt cei care doresc să urmărească adevărul, care iubesc adevărul, care iubesc corectitudinea, dreptatea și lucrurile pozitive, care vor să se supună adevărului și care, odată ce au înțeles și au pătruns adevărul, odată ce au ajuns să cunoască și să priceapă adevărul, sunt capabili să asculte, să se supună și să practice conform adevărului. Mai mult, acești oameni au determinarea de a urmări adevărul și a obține mântuirea și nu s-au îndoit niciodată de Dumnezeu. Desigur, acești oameni sunt cei pe care Dumnezeu îi iubește și dorește să îi mântuiască. Cu toate acestea, ești capabil să ajungi la acest standard? Și ce vei face dacă nu? Cel puțin atitudinea ta față de Dumnezeu și de adevăr nu trebuie să fie cea a diavolilor și a Satanei. Trebuie să te apropii măcar de standardul de aprobare al lui Dumnezeu și trebuie să fii dispus să muncești pentru Dumnezeu. Dacă te pui mereu în opoziție cu Dumnezeu, dacă acționezi contrar Lui, Îl ataci și-L hulești tot timpul în inima ta, atunci te vei afla într-o situație dificilă și periculoasă. În inima ta, ar trebui să știi clar ce atitudine să ai față de Dumnezeu și ar trebui să vezi unde te încadrezi printre categoriile de oameni despre care am vorbit aici.

Urmărirea adevărului este foarte importantă, dar asta nu înseamnă că, dacă oamenii nu-l urmăresc, nu pot ajunge la capătul drumului; nu este un lucru sigur. Toți oamenii sunt ființe create și, atât timp cât nu sunt diavoli sau satane, ei nu-L vor ataca activ pe Dumnezeu sau nu-L vor ataca și huli activ în mod conștient. Prin urmare, Dumnezeu este corect și rezonabil față de omenirea obișnuită și coruptă și le dă tuturor șansa de a obține mântuirea. În vreme ce oamenii experimentează obținerea mântuirii, Dumnezeu este bun cu ei, îi protejează și are grijă de ei. Așadar, care este atitudinea lui Dumnezeu față de acei oameni care sunt diavoli și satane? Ei Îl văd pe Dumnezeu ca pe dușmanul lor și Îl judecă, atacă și hulesc continuu, Îi distrug lucrarea și nu știu niciodată să se căiască. Dacă interacționează cu alți oameni, vor exista câțiva cu care se vor înțelege bine, dar numai când vin înaintea lui Dumnezeu, nu se înțeleg deloc cu El, nici măcar un minut sau o secundă; ei nu pot să lucreze cu Dumnezeu, să coexiste cu El sau să ajungă la un consens cu El în legătură cu nimic, iar asta arată că sunt diavoli și satane tipice. Dumnezeu nu tolerează sub nicio formă astfel de oameni, iar casa lui Dumnezeu nu păstrează sub nicio formă astfel de oameni. Când unul este descoperit, este îndepărtat; când doi sunt descoperiți, amândoi sunt îndepărtați; oricât de mulți sunt descoperiți, tot atâția sunt îndepărtați – ziua în care sunt dați în vileag este ziua în care sunt terminați. Vezi tu, atunci când oameni buni sunt promovați și folosiți în scopuri importante, ei sunt desăvârșiți, binecuvântați și culeg cea mai mare recoltă; când oameni răi și diavoli sunt promovați și folosiți, ei sunt dați în vileag și eliminați în mod natural, iar ultima lor zi a sosit. Gândiți-vă la cei din jurul vostru care au fost dați în vileag, eliminați sau îndepărtați recent sau cu mai mult timp în urmă și la cei care, în final, au fost șterși de pe listă. Au fost eliminați atunci când au ajuns la apogeul „carierei” lor în casa lui Dumnezeu, ultima lor zi a sosit și, în dreptul vieții lor de credință în Dumnezeu, s-a pus un mare punct. Neîncrezătorii vin și pleacă din biserică, nu-și pot găsi un loc potrivit și nici nu pot îndeplini nicio datorie. În momentul în care comit vreo faptă rea, ei sunt dați în vileag, iar ultima lor zi a sosit. Diavolilor le place să facă lucruri mari și să-și facă un renume, iar ziua în care se bucură de cea mai multă glorie este ultima lor zi. De ce spun acest lucru? Știți cumva? Așa stau lucrurile. Atunci când se bucură de cea mai multă glorie sunt cel mai mulțumiți și oare nu atunci când sunt cel mai mulțumiți este cel mai probabil să uite de ei? (Ba da.) Când nu au succes și glorie, acești oameni țin capul jos. Însă doar pentru că spun că țin capul jos nu înseamnă că sunt capabili să practice adevărul, ci numai că fac lucrurile cu multă grijă și prudență, cu o inimă precaută, nu una cu frică de Dumnezeu. În clipa în care întrezăresc o oportunitate sau se văd cu o anumită putere și statut, capabili să le poruncească vântului și ploii să le îndeplinească voia, devin mulțumiți și uită de ei înșiși, gândindu-se: „A venit vremea mea. Acum e momentul să-mi pun în valoare abilitățile și calitățile și să-mi pun în joc aptitudinile!” Și trec repede la acțiune. Care este motivația din spatele propriilor acțiuni și care este sursa acestora? De unde izvorăsc motivația și sursa propriilor acțiuni? De la diavoli, de la Satana și din ambițiile și dorințele lor nestăpânite. În asemenea circumstanțe, lucrurile pe care le fac pot fi în acord cu adevărurile-principii? Pot ei să aibă o inimă temătoare de Dumnezeu atunci când fac ceva? Se pot ocupa de chestiuni în conformitate cu ceea ce cere casa lui Dumnezeu? Răspunsul la toate aceste întrebări este nu, nu pot. Și care sunt consecințele? (Ei provoacă perturbări și tulburări.) Așa e, consecințele sunt că ei provoacă perturbări și tulburări grave și chiar tulburări și pierderi grave pentru casa lui Dumnezeu și lucrarea bisericii. Așadar, conform principiilor tratării oamenilor în casa lui Dumnezeu, cum ar trebui să fie tratați oamenii care produc astfel de consecințe în lucrarea bisericii? Dacă este vorba de o chestiune minoră, ei ar trebui să fie înlocuiți, iar dacă este o chestiune gravă, atunci ar trebui să fie îndepărtați. Când un om este promovat și folosit în scopuri importante sau când îi este rânduit să facă o anumită lucrare, casa lui Dumnezeu va avea întotdeauna părtășie clară cu el despre principiile îndeplinirii lucrării. Acelui om i se spun multe principii și detalii și numai când acesta a înțeles, a priceput și și-a notat tot, se consideră că predarea lucrării este completă. Cu toate acestea, atunci când ar trebui să facă o anumită lucrare și să-și îndeplinească datoria, se apucă de ea cu ghearele de diavol scoase și adevăratul diavol din sinea lui iese la iveală. Nu face deloc lucrurile conform principiilor cerute de casa lui Dumnezeu, ci numai cum vrea el, așa cum îi place, așa cum dorește. Nimeni nu-l poate controla, iar el nu ascultă de nimeni, gândindu-se: „Casa lui Dumnezeu, Dumnezeu și adevărul se pot da toate deoparte! Aici eu iau deciziile!” Așa fac diavolii lucrurile și aceasta este atitudinea pe care o au față de datorie și de adevăr. Dacă ai o astfel de atitudine față de adevăr, atunci vei fi dat în vileag. Dacă tu consideri lucrarea casei lui Dumnezeu și datoria ta drept chestiuni neînsemnate și nu faci lucrurile conform principiilor pe care casa lui Dumnezeu ți-a poruncit să le urmezi, atunci nu vei fi tratat cu amabilitate. Casa lui Dumnezeu are principii după care se ocupă de oameni; cei care ar trebui să fie demiși din postul lor sunt demiși, iar cei care ar trebui să fie îndepărtați sunt îndepărtați și cu asta basta. Nu-i așa? Nu asta face casa lui Dumnezeu? Și nu așa sunt dezvăluiți acei diavoli? Și nu aceasta este motivația lor de a face lucrurile, sursa acțiunilor lor și felul în care fac lucrurile? (Ba da.) Oare, procedând astfel, casa lui Dumnezeu îi tratează nedrept? (Nu.) Este un mod potrivit de a-i trata? (Da.) Chiar este foarte potrivit! O persoană normală își acceptă datoria, primește o promovare și este folosită într-un scop important. Își duce la îndeplinire lucrarea conform propriilor abilități și propriului calibru și, într-o mai mică sau mai mare măsură, conform principiilor lucrării pe care le înțelege sau pe care casa lui Dumnezeu i-a poruncit să le urmeze. În pofida faptului că adesea dezvăluie firi corupte, acest lucru nu afectează îndeplinirea normală a datoriei sale. Orice dificultăți întâmpină, în orice stare greșită se află sau orice tulburare îndură, în cele din urmă, va obține câteva rezultate pozitive în îndeplinirea datoriei sale, iar aceste rezultate sunt acceptabile pentru toată lumea. Cu toate acestea, acei neîncrezători, indiferent de cât timp își îndeplinesc datoria, nu obțin niciodată rezultate pozitive. Ei fac mereu lucruri rele și încearcă să strice lucrurile, iar asta nu numai că afectează lucrarea bisericii, dar dăunează și intereselor ei, creând o atmosferă respingătoare în jurul lucrării lor și distrugând-o. Dacă un singur diavol tulbură și strică o anumită lucrare, trebuie să existe mulți oameni în culise care să facă iarăși lucrarea de la zero, risipind resursele umane și financiare ale casei lui Dumnezeu și mâniindu-i pe mulți dintre aleșii lui Dumnezeu. Odată ce diavolul a fost înlăturat, lucrarea bisericii capătă imediat un aspect nou și strălucitor, iar rezultatele lucrării sunt diferite. Diavolul care a provocat perturbări și tulburări este izgonit, oamenii ajung să aibă o mentalitate liberă și degajată, eficiența lucrării crește și toți își îndeplinesc îndatoririle în mod normal. Prin urmare, acești oameni care aparțin diavolilor și Satanei par, din exterior, a fi oameni și, indiferent de vârsta sau educația lor, atât timp cât sunt oameni răi, pot face fapte rele și joacă rolul diavolilor și al Satanei, corupând și perturbând oamenii. De exemplu, faci o oală de supă de pui, pe care toată lumea abia așteaptă să o mănânce, când, deodată, o muscă aterizează în supă. Spune-Mi, mai poate fi mâncată această supă de pui? Nu ai ce face, trebuie să o arunci și ai pierdut două sau trei ore de muncă. Apoi trebuie să speli oala de mai multe ori și, chiar și după ce ai spălat-o, tot nu ți se pare curată și rămâi cu o urmă de dezgust. Ce te-a perturbat? (Musca.) Deși musca este foarte mică, esența ei murdară este foarte dezgustătoare. Acești oameni care aparțin diavolilor sunt ca muștele. Ei se strecoară în biserică, provoacă tulburări grave în ordinea normală a vieții bisericești și perturbă progresul normal al lucrării bisericii. Așadar, acum îi înțelegeți clar pe acești oameni care aparțin diavolilor? Să încerci să-i determini să presteze vreun serviciu și să își îndeplinească bine datoria este mai greu decât să încerci să faci o vacă să se urce în copac; este ca și cum ai încerca să forțezi pe cineva să facă un lucru de care nu este capabil. Cel mai greu este să încerci să-i faci pe diavoli și pe satane să practice adevărul, la fel cum este să încerci să-i faci pe neîncrezători să-și îndeplinească datoria cu loialitate. Pur și simplu așa stau lucrurile. Dacă întâlniți oameni care aparțin Satanei și sunt neîncrezători și trebuie să le cereți să vă ajute temporar cu ceva, atunci este în regulă. Dar dacă rânduiești ca ei să îndeplinească o datorie sau să facă o anumită lucrare, atunci ești orb și ești luat de prost. Mai ales dacă le ceri să facă vreo lucrare importantă, atunci ești și mai nesăbuit. Dacă într-adevăr nu găsești pe nimeni potrivit să te ajute cu ceva și de aceea le ceri ajutorul, atunci este în regulă să le ceri să facă ceva, dar trebuie să fii cu ochii pe ei și să nu tratezi problema cu indiferență. Nu te poți baza deloc pe astfel de oameni; întrucât nu sunt oameni, ci diavoli, nu te poți baza deloc pe ei. Așadar, acum, aruncă o privire la persoanele care se ocupă de echipe sau la liderii de echipă și la cei care îndeplinesc îndatoriri-cheie și lucrări importante și vezi dacă sunt asemenea acestor diavoli. Dacă îi poți înlocui, înlocuiește-i cât mai curând posibil; dacă nu îi poți înlocui, fiindcă nu există nimeni potrivit pentru a le lua locul, fii cu ochii pe ei, supraveghează-i și urmărește-i cu atenție. Nu trebuie să le dai diavolilor și satanelor șansa de a provoca perturbări. Un diavol va fi întotdeauna un diavol, nu are umanitate, conștiință și rațiune – trebuie să-ți amintești mereu acest lucru! Toți cei neîncrezători aparțin diavolilor și Satanei și nu trebuie să îi crezi! Să ne oprim aici cu părtășia despre acest subiect!

Înainte, când am avut părtășie despre felul în care trebuie urmărit adevărul, am vorbit despre două lucruri. Care a fost primul? (Renunțarea.) Unul dintre ele a fost renunțarea. Dar celălalt? (Dedicarea.) Dedicarea. Am vorbit despre primul, „renunțarea”, de trei ori. Despre ce am avut părtășie ultima dată? (Ultima dată, Dumnezeu a disecat motivele pentru care emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare apar în oameni, din perspectiva dificultăților pe care le înfruntă și a atitudinii lor față de lucrarea lui Dumnezeu și de adevăr.) Există multe motive pentru care emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare pot apărea, dar, în general, ele sunt provocate de motivul obiectiv că oamenii nu înțeleg adevărul. Aceasta este un motiv. Mai există unul, iar acela este motivul principal pentru care oamenii nu urmăresc adevărul. Când oamenii nu înțeleg sau nu urmăresc adevărul și nu au credință adevărată în Dumnezeu, atunci nu se supun cu adevărat și de aceea apar în ei tot felul de emoții negative. În viața de zi cu zi, din cauza dificultăților practice pe care oamenii le experimentează în viețile lor și a tuturor problemelor diferite pe care le întâmpină în gândirea lor, ei ajung să simtă tot felul de emoții negative în mediile lor obiective. Mai ales emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare, despre care am vorbit data trecută, toate apar pentru că oamenii înfruntă tot felul de dificultăți și probleme legate de viețile lor trupești. Întrucât atunci când oamenii se confruntă cu aceste probleme, ei nu caută adevărul sau nu cred ceea ce spune Dumnezeu, cu atât mai puțin caută în cuvintele lui Dumnezeu adevărul pe care ar trebui să-l înțeleagă și să-l pună în practică, lucru care le-ar permite să renunțe la opiniile lor greșite, la gândurile și părerile lor greșite cu privire la aceste chestiuni, precum și să renunțe la modurile lor greșite de a trata și de a aborda aceste lucruri, zilele trec, timpul trece, iar diversele dificultăți cu care oamenii se confruntă în viața de zi cu zi generează tot felul de gânduri care tulbură și constrâng în adâncul inimilor lor. Fără știrea lor, aceste gânduri le provoacă sentimente de tulburare, anxietate și îngrijorare cu privire la viețile lor trupești și la toate problemele diferite cu care se confruntă. De fapt, atunci când oamenii n-au venit încă înaintea lui Dumnezeu sau nu înțeleg adevărul, aceste probleme îi vor provoca fiecărei persoane sentimente de tulburare, anxietate și îngrijorare, într-o măsură diferită – acest lucru nu poate fi evitat. Pentru cei care trăiesc în trup, orice li se întâmplă va provoca o anumită tulburare și le va afecta viețile și gândurile. Când această tulburare și acest efect devin mai mult decât pot îndura sau suporta sau atunci când instinctele, abilitățile și statutul lor social sunt insuficiente ca să-i mențină în picioare, ori să rezolve sau să îndepărteze aceste dificultăți, tulburarea, anxietatea și îngrijorarea vor apărea în mod natural în adâncul inimilor lor, se vor aduna acolo și aceste sentimente vor deveni starea lor normală. Să se frământe în legătură cu diverse lucruri, precum perspectivele de viitor, mâncarea, băutura, căsătoria, supraviețuirea în viitor sau sănătatea, vârsta înaintată, statul și reputația în societate este o stare împărtășită de toată omenirea, pe baza faptului că oamenii nu înțeleg adevărul și nu cred în Dumnezeu. Cu toate acestea, odată ce oamenii ajung să creadă în Dumnezeu, atunci când înțeleg puțin din adevăr, hotărârea lor de a urmări adevărul va deveni tot mai puternică. În felul acesta, dificultățile și problemele practice pe care le întâmpină se vor diminua treptat, iar emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare vor scădea și se vor atenua puțin câte puțin – acesta este un lucru foarte natural. Asta pentru că, după ce oamenii au citit multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și ajung să înțeleagă o parte din adevăr în credința lor în Dumnezeu, ei vor cântări și vor aborda mereu esența, originea și sursa problemelor pe care le întâmpină de-a lungul vieții conform cuvintelor lui Dumnezeu. La analiza finală, ei vor ajunge, în cele din urmă, să înțeleagă că soarta lor și toate aceste lucruri pe care le experimentează în viețile lor sunt în mâinile lui Dumnezeu și astfel vor înțelege, dintr-o perspectivă generală, că toate acestea sunt sub suveranitatea lui Dumnezeu și nimic nu depinde de ei. Prin urmare, cel mai ușor lucru pe care-l pot face oamenii este să se supună – să se supună rânduielilor și suveranității Cerului. Ei n-ar trebui să lupte împotriva sorții lor, ci, atunci când întâlnesc orice problemă, ar trebui să caute mereu, în mod pozitiv și activ, intențiile lui Dumnezeu și, de acolo, să găsească cea mai potrivită cale de a o rezolva – acesta este un lucru de bază pe care oamenii ar trebui să-l înțeleagă. Adică, după ce oamenii ajung să creadă în Dumnezeu, datorită adevărurilor pe care le înțeleg și pentru că se supun în principiu lui Dumnezeu, tulburarea, anxietatea și îngrijorarea lor scad treptat. Asta înseamnă că aceste emoții nu vor putea să-i vexeze atât de mult sau să-i facă să se simtă confunzi sau dezorientați sau să creadă că viitorul lor este sumbru și nesigur, făcându-i astfel să se simtă adesea tulburați, anxioși și îngrijorați cu privire la aceste lucruri. Dimpotrivă, întrucât au ajuns să creadă în Dumnezeu, să înțeleagă o parte din adevăr și să aibă un anumit discernământ și o oarecare înțelegere a tuturor felurilor de lucruri din viață sau să aibă o cale mai potrivită de a se ocupa de aceste lucruri, emoțiile lor negative de tulburare, anxietate și îngrijorare se vor diminua treptat. Cu toate acestea, deși crezi în Dumnezeu de mulți ani și ai ascultat multe predici, emoțiile tale negative de tulburare, anxietate și îngrijorare tot nu au fost eliminate sau diminuate – adică atitudinea ta față de modul în care ai privit oamenii și lucrurile, te-ai comportat și ai acționat, precum și gândurile și părerile tale și felul în care te-ai ocupat de lucruri înainte să ajungi să crezi în Dumnezeu nu s-au schimbat – asta înseamnă că, după ce ai ajuns să crezi în Dumnezeu, nu ai acceptat adevărul, nu l-ai dobândit sau nu l-ai folosit ca să rezolvi aceste probleme, după ce ai citit cuvintele lui Dumnezeu și ai ascultat predici, înlăturând astfel aceste emoții negative de tulburare, anxietate și îngrijorare. Dacă nu cauți niciodată adevărul pentru a înlătura aceste emoții negative, oare nu arată asta că ai o problemă? (Ba da.) Ce problemă arată? Crezi în Dumnezeu de mulți ani și crezi în continuare că viitorul tău este complet sumbru și trist. Deseori, tot te simți pustiit și neajutorat în inima ta, pierdut și fără o cale de a merge înainte. Nu știi încotro se îndreaptă viața ta și încă ai senzația că bâjbâi în ceață, fără o cale, fără o direcție înainte. Ce înseamnă asta? Înseamnă cel puțin că nu ai dobândit adevărul, nu-i așa? Și dacă nu ai dobândit adevărul, ce ai făcut în toți acești ani? Ai urmărit adevărul? (Nu.) Dacă, în timp ce ai renunțat la lucruri, te-ai sacrificat și ți-ai îndeplinit îndatoririle, nu ai urmărit adevărul și nu l-ai folosit ca să rezolvi probleme practice, ce ai făcut în tot acest timp? (Am lenevit și am făcut lucrurile de mântuială.) Există mulți oameni care-și îndeplinesc îndatoririle într-un mod neglijent, iar acești oameni, de fapt, muncesc. Muncitorii se mulțumesc să fie capabili să-și îndeplinească îndatoririle, să plătească un anumit preț și să sufere puțin, dar ei nu urmăresc adevărul. De aceea, după ce au crezut în Dumnezeu timp de mulți ani, ei nu s-au schimbat deloc. Acești oameni sunt, de fapt, muncitori și, dacă spunem ceea ce se spunea odinioară, putem zice că se implică în activități religioase. Uită-te la acele activități religioase din lumea religioasă – duminica, oamenii merg să se închine și să țină adunări, de obicei se roagă dimineața, spun rugăciunea, mulțumesc pentru toate, binecuvântează oamenii cu rugăciunile lor și, când văd alți oameni, spun: „Dumnezeu te binecuvântează, Dumnezeu te protejează.” Când văd un potențial candidat, ei predică Evanghelia și îi citesc un fragment din Biblie. Cei mai buni fac curat în biserică, iar atunci când vine un predicator, îl găzduiesc entuziaști în casele lor; când întâlnesc oameni în vârstă, care au dificultăți în viețile lor, ei îi ajută și le face plăcere s-o facă. Nu sunt toate acestea activități religioase? Să mănânce ouă de Paști, să sărbătorească Crăciunul și să cânte imnuri de Crăciun – acestea sunt activitățile în care se implică ei. Activitățile voastre de acum sunt ceva mai frecvente decât cele făcute de oamenii religioși. Mulți dintre voi vă părăsiți casele și vă îndepliniți îndatoririle cu normă întreagă. Vă faceți devoțiunile spirituale dimineața, o parte din lucrarea bisericii după-amiaza, mergeți regulat la adunări și citiți cuvintele lui Dumnezeu, iar înainte de a merge la culcare seara, vă rugați lui Dumnezeu și Îi cereți să vă protejeze, să vă dea un somn liniștit și să vă ferească de vise urâte, iar apoi faceți totul din nou în ziua următoare. Viețile voastre de zi cu zi sunt excepțional de regulate, dar și excepțional de insipide și plictisitoare. Nu dobândiți nimic și nu înțelegeți nimic vreme îndelungată, nu reflectați niciodată sau nu recunoașteți aceste emoții negative de bază și nici nu le-ați scos la iveală și nu le-ați îndepărtat. În timpul vostru liber sau când întâlniți un lucru care nu vă place în datoria voastră sau primiți un mesaj de acasă, care spune că părinții voștri nu se simt bine sau că s-a întâmplat un lucru nefericit, nu mai aveți chef să vă faceți datoria și deveniți slabi zile în șir. Când vă simțiți slabi, acele emoții negative, care s-au adunat în sinea voastră de mult timp, izbucnesc din nou. Te gândești la ele zi și noapte și te urmăresc ca niște umbre. Ba chiar există unii în sinea cărora gândurile și opiniile pe care le aveau înainte de a crede în Dumnezeu reizbucnesc brusc, atunci când se simt slabi și negativi și se gândesc: „Poate că ar fi fost mai bine dacă aș fi mers la facultate, dacă aș fi făcut vreo specializare și aș fi găsit un loc de muncă bun – aș fi putut chiar să mă căsătoresc până acum. Cutare coleg de-ai mei nu părea deloc special când eram la școală împreună, dar, când a absolvit, a mers la facultate. După ce și-a găsit un loc de muncă, a fost promovat, iar acum are o viață de familie fericită și perfectă. Are mașină și casă și duce o viață minunată.” Atunci când se gândesc la astfel de lucruri și cad în aceste stări negative, tot felul de emoții negative izbucnesc toate odată. Se gândesc la casă, la mamele lor, tânjesc după felul în care erau lucrurile înainte, iar lucrurile bune, rele, dureroase, fericite și de neuitat le inundă mintea și, când se gândesc la toate acestea, se întristează, iar ochii li se umplu de lacrimi. Ce arată toate acestea? Arată că modul în care trăiai și modul în care îți trăiai viața pot să apară din când în când și să-ți tulbure viața actuală și starea ei curentă. Aceste lucruri pot chiar să domine modul în care îți trăiești viața acum și atitudinea pe care o ai față de ea, precum și părerile pe care le ai despre lucruri. Ele îți deranjează și îți domină în mod constant viața. Acest lucru nu este intenționat din partea ta, ci mai degrabă este un caz în care te-ai împotmolit, în mod natural, în aceste emoții negative. În prezent, s-ar putea să crezi că nu ai aceste emoții, dar asta numai pentru că nu au sosit momentul și mediul potrivit. De îndată ce vor sosi momentul și mediul potrivit, atunci, în orice clipă și în orice loc, poți cădea pradă exact acelorași emoții. Atunci când cazi pradă acestor emoții, ești în pericol, în pericol de a reveni, oricând și oriunde, la modul tău de viață inițial și de a cădea sub stăpânirea gândurilor și viziunilor tale primare – acest lucru este foarte periculos. Acest pericol te poate priva oricând și oriunde de șansa și de speranța de a obține mântuirea și te poate îndepărta oricând și oriunde de calea credinței în Dumnezeu. Prin urmare, indiferent cât de puternice sunt acum hotărârea și dorința ta de a-ți îndeplini datoria sau oricât de profunde și înalte crezi că sunt adevărurile pe care le înțelegi sau oricât de mare este statura ta, atât timp cât gândurile tale, perspectiva ta asupra vieții, modul în care îți trăiești viața și dorința de a obține ceea ce vrei în viață nu se schimbă – toate acestea fiind sub influența acestor emoții – vei fi în pericol în orice moment și în orice loc; când poți fi devorat, copleșit și dus de aceste gânduri oricând și oriunde, ești în pericol. Prin urmare, nu trata cu superficialitate aceste emoții negative. În orice moment și în orice loc, ele pot să te priveze de șansa de a dobândi mântuirea și să ți-o distrugă, iar aceasta nu este o chestiune minoră.

Toate emoțiile negative ale oamenilor sunt provocate de diferitele lor gânduri, păreri, moduri și filosofii de viață satanice greșite. Există, de asemenea, unele lucruri care se întâmplă în viața ta reală, mai ales în momentele în care nu ești capabil să înțelegi clar esența acestor lucruri, poți să te sperii foarte ușor și să fii copleșit de felul cum par aceste lucruri și poți să aluneci foarte ușor spre confuzie, revenind astfel la vechile obiceiuri de viață; fără să știi, te vei proteja, Îl vei abandona pe Dumnezeu, vei abandona adevărul și vei folosi propriile metode și căi, pe care le crezi a fi cele mai tradiționale și de încredere pentru a căuta o cale de scăpare, un mod de trai și speranța de a continua să trăiești. Deși, în aparență, aceste emoții negative se prezintă ca simple emoții și, dacă le descriem în cuvinte, ele par subestimate când sunt luate literalmente și nu sunt atât de grave, unii oameni se agață strâns de aceste emoții negative și nu vor să le dea drumul, de parcă s-ar agăța de un pai care le va salva viața, și sunt strâns legați și încătușați de aceste lucruri. De fapt, faptul că sunt legați de aceste emoții negative este, în realitate, provocat de diversele căi pe care oamenii se bazează pentru a supraviețui, precum și de diversele gânduri și păreri care îi domină și diversele atitudini pe care le au față de viață și existență. Prin urmare, deși sentimentele de depresie, tulburare, anxietate, îngrijorare, inferioritate, ură și mânie și așa mai departe sunt toate negative, oamenii continuă să creadă că se pot baza pe aceste lucruri și doar atunci când alunecă înapoi spre aceste emoții se simt în siguranță, simt că s-au regăsit și că există. În realitate, faptul că oamenii se împotmolesc în aceste emoții merge în direcția opusă adevărului și se îndepărtează de el, precum și de modurile corecte de a gândi, de gândurile și părerile corecte și de atitudinea și perspectiva corectă asupra lucrurilor pe care Dumnezeu le spune să le aibă. Indiferent de emoția negativă pe care o experimentezi, cu cât te afunzi mai adânc în ea, cu atât vei fi mai înrobit de ea; cu cât ești mai înrobit de ea, cu atât vei simți nevoia să te protejezi; cu cât simți nevoia să te protejezi, cu atât vei spera să fii mai puternic, mai capabil și mai competent să câștigi oportunități de a trăi și să găsești diverse moduri de a trăi pentru a cuceri lumea, pentru a revendica victoria asupra tuturor dificultăților pe care le înfrunți în lume și pentru a depăși toate dificultățile și greutățile vieții. Cu cât te afunzi în aceste emoții, cu atât vrei, de fapt, să controlezi sau să rezolvi toate dificultățile cu care te întâlnești în viață. Nu-i așa? (Ba da, așa este.) Așadar, cum apar aceste gânduri ale omului? Să luăm căsătoria drept exemplu. Te simți tulburat, anxios și îngrijorat în legătură cu căsătoria, dar care anume este problema din spatele acestui lucru? De ce îți faci griji? De unde provine această îngrijorare? Provine din faptul că tu nu știi că această căsătorie este rânduită și guvernată de soartă și că e rânduită și guvernată de Cer. Neștiind acest lucru, vrei mereu să decizi singur lucrurile, să plănuiești, să propui și să complotezi, gândindu-te în mod repetat la lucruri precum: „Ce fel de partener ar trebui să caut? Cât de înalt ar trebui să fie? Cum ar trebui să arate? Ce fel de personalitate ar trebui să aibă? Ce nivel de educație? Din ce fel de familie ar trebui să provină?” Cu cât planurile tale sunt mai amănunțite, cu atât te frămânți mai mult, nu-i așa? Cu cât cerințele tale sunt mai mari și mai numeroase, cu atât te frămânți mai mult, nu-i așa? Și cu atât mai greu devine să găsești un partener, nu? (Ba da.) Când nu știi dacă cineva este potrivit sau nu pentru tine, dificultățile tale devin mai mari și, cu cât dificultățile tale devin mai mari, cu atât mai grave devin sentimentele tale de tulburare și anxietate, nu-i așa? Cu cât mai grave devin sentimentele tale de tulburare și anxietate, cu atât mai mult te acaparează aceste emoții. Așadar, cum rezolvi această problemă? Să spunem că înțelegi esența căsătoriei și calea corectă de a înainta și direcția în care să mergi – atunci care este abordarea corectă a căsătoriei? Spui: „Căsătoria este un eveniment major în viață și, indiferent ce aleg oamenii, totul a fost predestinat cu mult timp în urmă. Dumnezeu a poruncit și a rânduit demult cine va fi soțul tău sau soția ta și cum va fi el sau ea. Oamenii nu trebuie să se pripească sau să se bazeze pe închipuirile lor, cu atât mai puțin pe preferințele lor. Să te bazezi pe închipuirile și preferințele tale și să te pripești sunt toate manifestări ale ignoranței și nu sunt în acord cu realitatea. Oamenii nu trebuie să își lase fanteziile să o ia razna și toate închipuirile sunt contrare realității. Cel mai practic lucru de făcut este să lași aceste lucruri să-și urmeze cursul natural și să aștepți persoana pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru tine.” Așadar, având această teorie și această înțelegere practică drept fundament, cum ar trebui să practici în legătură cu această chestiune? Ar trebui să ai credință, să aștepți vremea lui Dumnezeu și rânduiala Lui. Dacă Dumnezeu îți rânduiește un partener potrivit în această viață, acesta va apărea la momentul potrivit, în locul potrivit și în mediul potrivit. Asta se va întâmpla când condițiile vor fi adecvate și tot ce trebuie să faci este să cooperezi în această chestiune într-un astfel de moment, loc și mediu. Singurul lucru pe care poți să-l faci este să aștepți – așteaptă acest moment, așteaptă acest loc, așteaptă acest mediu, așteaptă ca această persoană să apară, așteaptă ca toate acestea să se întâmple, fiind nici activ, nici pasiv, ci doar așteptând ca aceste lucruri să se întâmple și să sosească. Ce vreau să spun prin „așteaptă”? Vreau să spun că trebuie să ai o atitudine supusă, să nu fii nici activ, nici pasiv; această atitudine este una de căutare și supunere, fără stăruință. Odată ce ai adoptat acest tip de atitudine, oare te vei mai simți tulburat, anxios și îngrijorat față de căsătorie? (Nu.) Planurile, închipuirile, dorințele, predilecțiile tale individuale și toată gândirea ta ignorantă, care este contrară faptelor, dispar. Inima ta este atunci calmă și nu mai simți emoții negative față de chestiunea căsătoriei. Te simți relaxat, eliberat și degajat în legătură cu această chestiune și lași lucrurile să-și urmeze cursul normal. Odată ce ajungi să ai atitudinea corectă, tot ceea ce faci și tot ceea ce exprimi devine rațional și adecvat. Emoțiile care se manifestă în mod firesc din umanitatea ta normală nu pot fi tulburare, anxietate și îngrijorare, ci sunt sentimente pașnice și stabile. Emoțiile nu sunt deprimante sau radicale – doar așteaptă! În inima ta, singura cale de a practica și atitudinea privind această chestiune sunt de a aștepta și a te supune: „Vreau să mă supun tuturor rânduielilor lui Dumnezeu pentru mine. Nu am nicio cerință sau plan personal.” Oare n-ai renunțat atunci la aceste emoții negative? Și nu este așa că aceste emoții nu vor apărea? Chiar dacă le-ai simți, oare, după aceea, nu ai renunța treptat la ele? Așadar, ce fel de proces este procesul de renunțare la aceste emoții negative? Este o manifestare a urmăririi adevărului? Arată atât că urmărești adevărul, cât și că îl practici. Rezultatul final obținut prin urmărirea adevărului este acela de a-l practica – se implementează prin practicarea adevărului. Când atingi nivelul de practicare a adevărului, tulburarea, anxietatea și îngrijorarea nu te vor mai urmări ca niște umbre; ele vor fi fost complet îndepărtate din adâncul inimii tale. Este procesul de îndepărtare a acestor emoții acela de renunțare? (Da.) Practicarea adevărului este atât de simplă. Este ușoară? Practicarea adevărului este o transformare a gândurilor și părerilor și, mai mult decât atât, este o transformare a atitudinii față de lucruri. Pentru a renunța la o simplă emoție negativă, trebuie să practici și să parcurgi aceste procese. Mai întâi treci printr-o transformare a gândurilor și părerilor, apoi printr-o transformare a atitudinii față de practicare, înainte de a trece printr-o transformare a modului în care practici, a principiilor de practicare și a căii de practicare. Nu vei fi renunțat atunci la acea emoție negativă? E atât de simplu. Rezultatul final pe care-l obții prin „renunțare” este că nu mai ești perturbat, uluit și controlat de această emoție negativă și, în același timp, nu mai ești bântuit de tot felul de gânduri și păreri negative provocate de această emoție negativă. Astfel, vei trăi relaxat, liber și degajat. Desigur, să te simți relaxat, liber și eliberat sunt doar sentimente umane – beneficiul real pe care îl câștigă cu adevărat oamenii este că ajung să înțeleagă adevărul. Baza existenței omului este adevărul și cuvintele lui Dumnezeu. Dacă oamenii se bazează pe închipuirile lor ca să trăiască diverse emoții negative pentru a se proteja, dacă se bazează pe ei înșiși și pe propriile abilități, mijloace și metode de autoapărare și merg pe propria cale, atunci se vor fi îndepărtat de adevăr și de Dumnezeu și vor ajunge, în mod firesc, să trăiască sub puterea Satanei. Prin urmare, când înfrunți aceleași dificultăți și situații, ar trebui să ai înțelegere în inima ta și, în mod natural, te vei gândi: „Nu trebuie să-mi fac griji în legătură cu aceste lucruri. Nu are sens să mă îngrijorez. Oamenii inteligenți și înțelepți se vor baza pe Dumnezeu și îi vor încredința toate aceste lucruri Lui, se vor supune suveranității Sale, vor aștepta toate lucrurile pe care le rânduiește și timpul, locul, persoana sau lucrul rânduit de El. Ceea ce ar trebui și poate să facă omul este doar să coopereze și să se supună – aceasta este cea mai rațională alegere.” Desigur, dacă nu faci asta și nu practici în felul acesta, atunci tot ceea ce rânduiește Dumnezeu tot se va întâmpla în final – nicio persoană, niciun eveniment și nicio situație nu pot fi schimbate prin voia omului. Tulburarea, anxietatea și îngrijorarea omului sunt doar un sacrificiu neînsemnat, sunt doar gânduri nesăbuite și manifestări ignorante ale omului. Oricât de profunde sau grave sunt sentimentele tale de tulburare, anxietate și îngrijorare sau oricât de temeinic cântărești o chestiune, în cele din urmă, toate sunt în zadar și trebuie să scapi de ele. Faptele și rezultatele finale nu pot fi schimbate prin voia omului. În final, omul trebuie să trăiască sub suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu; nimeni nu poate schimba aceste lucruri și nimeni nu se poate elibera de ele. Nu este așa? (Ba da.)

Să vorbim acum despre boală! Când vine vorba de acest trup bătrân al omului, nu contează ce boală fac oamenii, dacă se pot însănătoși sau în ce măsură suferă, niciunul dintre aceste lucruri nu ține de ei – toate sunt în mâinile lui Dumnezeu. Dacă, atunci când te îmbolnăvești, te supui orchestrărilor lui Dumnezeu și ești dispus să înduri și să accepți acest fapt, tot vei avea această boală; dacă nu accepți acest fapt, tot nu vei fi capabil să scapi de această boală – asta e realitatea. Într-o zi îți poți înfrunta boala în mod pozitiv și în alta în mod negativ. Adică, indiferent de atitudinea pe care o ai, nu poți schimba faptul că ești bolnav. Ce alegere fac oamenii inteligenți? Și ce alegere fac oamenii nesăbuiți? Oamenii nesăbuiți vor alege să trăiască sentimente de tulburare, anxietate și îngrijorare. Ba chiar se vor împotmoli în aceste sentimente și nu vor dori să iasă din ele. Nu ascultă niciun sfat primit și se întreabă: „O, cum m-am îmbolnăvit așa? A fost din cauza oboselii? A fost din cauza îngrijorării? Sau din cauza inhibiției?” În fiecare zi, se întreabă cum s-au îmbolnăvit și când a început, gândindu-se: „De ce nu am observat? Cum am putut să fiu atât de prost și să-mi îndeplinesc datoria cu atâta onestitate? Alți oameni merg la un control în fiecare an și, cel puțin, își iau tensiunea și fac o radiografie. Cum de nu mi-am dat seama că trebuia să merg la un control? Alții trăiesc cu foarte mare grijă. Eu cum de trăiesc prostește? Am făcut această boală și nici nu mi-am dat seama. O, trebuie să mă tratez! Ce tratament pot să iau?” Apoi intră pe internet și caută cum s-au îmbolnăvit, ce a provocat boala, cum să o trateze prin medicina chinezească, cum să o trateze cu medicina occidentală și ce remedii din popor există – ei caută toate aceste lucruri. După aceea, acasă, iau medicamente chinezești și apoi medicamente occidentale, fiind mereu gravi, anxioși și nerăbdători în legătură cu îmbolnăvirea lor și, cu timpul, nu-și mai îndeplinesc datoria, renunță la credința în Dumnezeu, nu mai cred și se gândesc numai cum să-și vindece boala; datoria lor este acum de a-i vindeca boala. Boala lor îi consumă, în fiecare zi se simt tulburați din cauza ei, iar când se întâlnesc cu cineva, spun: „O, așa am făcut această boală. Ce mi se întâmplă mie să-ți fie învățătură de minte și, când te îmbolnăvești, să mergi la control și să iei tratament. Cel mai important lucru e să ai grijă de sănătatea ta. Trebuie să fii ager și să nu trăiești prostește.” Ei spun aceste lucruri tuturor celor pe care îi întâlnesc. Îmbolnăvindu-se, au această experiență și învață această lecție. Odată ce se îmbolnăvesc, sunt atenți când mănâncă și când se plimbă, și învață să aibă grijă de sănătatea lor. În cele din urmă, ajung la o concluzie: „Oamenii trebuie să se bazeze pe ei înșiși ca să aibă grijă de sănătatea lor. În ultimii câțiva ani, nu prea am avut grijă de sănătatea mea, iar în clipa în care nu am fost atent, am făcut această boală. Din fericire, am descoperit-o devreme. Dacă aș fi descoperit-o mai târziu, acesta mi-ar fi fost sfârșitul. Ar fi un mare ghinion să mă îmbolnăvesc și să mor tânăr. Încă nu am putut să mă bucur de viață, sunt atât de multe mâncăruri bune pe care nu le-am gustat încă și atât de multe locuri distractive în care nu am fost încă!” Se îmbolnăvesc și trag această concluzie. Se îmbolnăvesc, dar nu mor și se consideră isteți și cred că au descoperit boala la timp. Nu spun niciodată că toate acestea depind de suveranitatea lui Dumnezeu și că sunt prestabilite de El și că, dacă cineva nu trebuie să moară, atunci indiferent cât de grav bolnav este, tot nu va putea muri și că, dacă cineva trebuie să moartă, atunci va muri și fără să se îmbolnăvească – nu înțeleg acest lucru. Cred că boala lor i-a făcut isteți, când, de fapt, merg prea departe cu „istețimea” lor și sunt prea nesăbuiți. Când oamenii care urmăresc adevărul dau piept cu boala, oare se vor împotmoli în sentimente de tulburare, anxietate și îngrijorare? (Nu.) Ce abordare vor avea față de boala lor? (Mai întâi, ei sunt capabili să se supună și apoi, cât sunt bolnavi, caută să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și reflectează asupra firilor corupte pe care le au.) Pot aceste câteva cuvinte să rezolve problema? Dacă nu fac decât să reflecteze, oare tot nu va trebui să-și trateze boala? (De asemenea, vor căuta tratament.) Da, dacă este o boală care ar trebui să fie tratată, o boală gravă sau una care s-ar putea agrava fără tratament, atunci trebuie să fie tratată – asta fac oamenii inteligenți. Când oamenii nesăbuiți nu sunt bolnavi, își fac mereu griji: „O, oare sunt bolnav? Și dacă sunt, oare se va agrava? Voi lua acea boală? Și dacă o voi lua, oare voi avea o moarte prematură? Voi suferi când voi muri? Voi duce o viață fericită? Dacă fac acea boală, atunci oare trebuie să fac pregătiri pentru moartea mea și să mă bucur de viață cât de curând posibil?” Oamenii nesăbuiți se vor simți adesea tulburați, anxioși și îngrijorați în legătură cu astfel de lucruri. Nu caută niciodată adevărul sau adevărurile pe care ar trebui să le înțeleagă în legătură cu această chestiune. Cu toate acestea, oamenii inteligenți înțeleg într-o oarecare măsură și pătrund această chestiune, fie atunci când se îmbolnăvește altcineva sau atunci când ei înșiși nu sunt încă bolnavi. Așadar, ce ar trebui să înțeleagă și să pătrundă? În primul rând, oare boala va ocoli pe cineva pentru că se simte tulburat, anxios și îngrijorat? (Nu.) Spune-Mi, nu este sortit deja când cineva va face o anumită boală, cum va fi sănătatea lui la o anumită vârstă și dacă va face vreo boală majoră sau gravă? Ba da, și acest lucru este sigur, îți spun Eu. Nu vom discuta acum despre felul în care Dumnezeu predestinează aceste lucruri pentru tine; înfățișarea oamenilor, trăsăturile lor, forma corpului și data nașterii sunt lucruri știute clar de toți. Acei ghicitori și astrologi non-credincioși și cei care pot citi în stele și în palmele, chipurile și datele de naștere ale oamenilor atunci când aceștia din urmă vor suferi un dezastru și vor întâmpina vreo nenorocire – aceste lucruri au fost deja stabilite. Așadar, când cineva se îmbolnăvește, poate părea că e din cauza epuizării, a sentimentelor de mânie sau pentru că a trăit prost și nu s-a hrănit suficient – așa poate părea la suprafață. Această situație se aplică tuturor, așadar, de ce unii oameni din același grup de vârstă fac această boală, în vreme ce alții, nu? E sortit să fie așa? (Da.) În termeni simpli, este sortit. Cum spunem asta în cuvinte care sunt în conformitate cu adevărul? Toate acestea țin de suveranitatea și de rânduielile lui Dumnezeu. Prin urmare, indiferent cum sunt hrana, băutura, locul și mediul în care trăiești, acestea nu au nicio legătură cu momentul în care te vei îmbolnăvi sau cu felul de boală care te va afecta. Oamenii care nu cred în Dumnezeu caută mereu motive din punct de vedere obiectiv și subliniază mereu cauzele bolii, spunând: „Trebuie să faci mai multă mișcare și să mănânci mai multe legume și mai puțină carne.” Chiar așa stau lucrurile? Oamenii care nu mănâncă niciodată carne tot pot avea tensiunea arterială ridicată și diabet, iar vegetarienii tot pot avea colesterolul mărit. Știința medicală nu a oferit o explicație precisă și rezonabilă pentru aceste lucruri. Dă-mi voie să-ți spun, toate alimentele diferite pe care Dumnezeu le-a creat pentru om sunt lucruri pe care omul trebuie să le mănânce; doar că nu în exces, ci cu moderație. Trebuie să înveți cum să ai grijă de sănătatea ta, dar e greșit să vrei mereu să studiezi cum să previi boala. Cum tocmai am spus, felul în care va fi sănătatea cuiva la o anumită vârstă sau dacă va face o boală gravă, toate sunt rânduite de Dumnezeu. Non-credincioșii nu cred în Dumnezeu și se duc să caute pe cineva care să le vadă aceste lucruri în palmă, în datele de naștere și pe chipurile lor, și cred aceste lucruri. Crezi în Dumnezeu și asculți adesea predici și părtășii despre adevăr, așa că dacă nu crezi asta, atunci nu ești altceva decât un neîncrezător. Dacă tu crezi cu adevărat că totul este în mâinile lui Dumnezeu, atunci ar trebui să crezi că aceste lucruri – boli grave, boli majore, boli minore și sănătatea – toate se supun suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu. Apariția unei boli grave și felul în care va fi sănătatea cuiva la o anumită vârstă nu sunt lucruri care se întâmplă accidental, iar înțelegerea acestui lucru înseamnă să ai o înțelegere pozitivă și precisă. Este acest lucru în conformitate cu adevărul? (Da.) Este conform adevărului, este adevărul, ar trebui să accepți asta, iar atitudinea și părerile pe care le ai față de această chestiune ar trebui să se schimbe. Și ce se rezolvă odată ce aceste lucruri se schimbă? Nu sunt îndepărtate sentimentele tale de tulburare, anxietate și îngrijorare? Cel puțin, emoțiile tale negative de tulburare, anxietate și îngrijorare față de boală sunt, teoretic, înlăturate. Întrucât înțelegerea ta ți-a transformat gândurile și părerile, pe cale de consecință, îți înlătură emoțiile negative. Acesta este un aspect: dacă cineva se va îmbolnăvi sau nu, ce boală gravă va face și cum va fi sănătatea lui în fiecare etapă a vieții, aceste lucruri nu pot fi schimbate prin voia omului, ci sunt toate predestinate de Dumnezeu. Unii spun: „Așadar este în regulă să nu vreau să mă îmbolnăvesc? E în regulă dacă vreau să-I cer lui Dumnezeu să-mi ia boala? E în regulă dacă vreau să-I cer să mă ferească de acest dezastru și de această nenorocire?” Voi ce credeți? Sunt aceste lucruri în regulă? (Nu.) Spuneți asta cu multă certitudine, dar nimeni nu este capabil să înțeleagă clar aceste lucruri. Poate că cineva își îndeplinește datoria cu loialitate și are determinarea de a urmări adevărul și este esențial pentru o anumită lucrare din casa lui Dumnezeu, iar Dumnezeu poate că ia în serios boala care îi afectează datoria, lucrarea, energia și puterea fizică, fiindcă Dumnezeu Își va asuma responsabilitatea pentru lucrarea Sa. Dar există o astfel de persoană? Cine este așa? Nu știți, nu-i așa? Poate că există astfel de oameni. Dacă ar exista cu adevărat astfel de oameni, atunci oare Dumnezeu nu ar fi capabil să le ia boala și nenorocirea cu un singur cuvânt? N-ar fi capabil Dumnezeu s-o facă printr-un simplu gând? Gândul Lui ar fi: „Această persoană va întâlni o boală într-o anumită lună, la această vârstă. Acum este foarte ocupată cu datoria ei, așa că nu se va îmbolnăvi. Nu are nevoie să experimenteze această boală. Fie s-o ocolească!” Nu există niciun motiv pentru care să nu se întâmple asta și ar fi nevoie de un singur cuvânt de la Dumnezeu, nu-i așa? Dar cine ar putea primi o astfel de binecuvântare? Oricine posedă cu adevărat o astfel de determinare și loialitate și poate cu adevărat să îndeplinească această funcție în lucrarea lui Dumnezeu, acela este posibil să primească o astfel de binecuvântare. Nu acesta este subiectul despre care trebuie să vorbim, așa că nu-l vom discuta acum. Vorbim despre boală; acesta este un lucru pe care majoritatea oamenilor îl vor experimenta pe parcursul vieții. Prin urmare, felul de boală care va afecta trupurile oamenilor, momentul sau vârsta la care se va întâmpla asta și cum va fi sănătatea lor sunt toate lucruri rânduite de Dumnezeu, iar oamenii nu le pot decide singuri; exact ca data la care se naște cineva – oamenii nu sunt capabili să o decidă singuri. Așadar, nu este o nesăbuință să te simți tulburat, anxios și îngrijorat de lucruri pe care nu le poți decide singur? (Ba da.) Oamenii ar trebui să se apuce să rezolve lucrurile pe care le pot rezolva singuri, iar pentru acele lucruri pe care nu le pot face singuri, ar trebui să-L aștepte pe Dumnezeu; oamenii ar trebui să se supună în tăcere și să-I ceară lui Dumnezeu să-i protejeze – aceasta este mentalitatea pe care ar trebui s-o aibă oamenii. Atunci când boala chiar lovește și moartea e aproape, oamenii ar trebui să se supună, să nu se plângă și să nu se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu sau să spună lucruri care Îl hulesc sau Îl atacă. În schimb, oamenii ar trebui să ia postura de ființe create și să experimenteze și să aprecieze tot ce vine de la Dumnezeu – nu ar trebui să încerce să aleagă lucruri pentru ei înșiși. Aceasta ar trebui să fie o experiență specială care îți îmbogățește viața și nu e neapărat un lucru rău, nu-i așa? Prin urmare, când vine vorba de boală, oamenii ar trebui mai întâi să-și înlăture gândurile și părerile greșite cu privire la originea bolii și apoi nu-și vor mai face griji în privința asta; în plus, oamenii nu au dreptul de a controla lucruri cunoscute sau necunoscute și nici nu sunt capabili să le controleze, întrucât toate aceste lucruri se supun suveranității lui Dumnezeu. Atitudinea și principiile de practică pe care ar trebui să le aibă oamenii sunt să aștepte și să se supună. De la înțelegere la practică, totul ar trebui să se facă în conformitate cu adevărurile-principii – asta înseamnă să urmărești adevărul.

Unii oameni se îngrijorează mereu în legătură cu boala lor, spunând: „Oare voi fi capabil să o îndur dacă se agravează? Dacă starea mea se deteriorează, oare îmi va lua viața? Voi avea nevoie de o operație? Și dacă mă operez, oare voi muri pe masă? M-am supus. Oare Dumnezeu îmi va lua viața din cauza acestei boli?” Ce rost are să te gândești la aceste lucruri? Dacă nu te poți abține și te gândești la aceste lucruri, atunci ar trebui să te rogi lui Dumnezeu. Nu are rost să te bazezi pe tine însuți, sigur nu vei fi capabil să reziști. Nimeni nu vrea să fie nevoit să îndure boala și nimeni nu radiază, zâmbind, nu se bucură și nu sărbătorește când se îmbolnăvește. Nu există un astfel de om pentru că aceasta nu este o umanitate normală. Când oamenii normali se îmbolnăvesc, ei vor suferi mereu, se vor simți deprimați și au o limită la ceea ce pot îndura. Totuși, trebuie remarcat un lucru: dacă oamenii s-ar gândi întotdeauna să depindă de propriile forțe atunci când sunt bolnavi, ca să se elibereze de boală și să scape de ea, care ar fi rezultatul final? Pe lângă boala lor, nu ar suferi și s-ar simți și mai abătuți? De aceea, cu cât oamenii sunt mai acaparați de boală, cu atât mai mult ar trebui să caute adevărul și calea de a practica, pentru a fi în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Cu cât oamenii sunt mai acaparați de boală, cu atât mai mult ar trebui să vină înaintea lui Dumnezeu și să-și cunoască propria corupție și cerințele absurde pe care le au față de Dumnezeu. Cu cât ești mai acaparat de boala ta, cu atât mai mult îți este testată supunerea. Prin urmare, când ești bolnav, abilitatea ta de a continua să te supui orchestrărilor lui Dumnezeu și să te răzvrătești împotriva propriilor doleanțe și cerințe absurde arată că ești un om care urmărește realmente adevărul și se supune cu adevărat lui Dumnezeu, că ești mărturie, că loialitatea și supunerea ta față de Dumnezeu sunt reale și pot trece testul și că ele nu sunt doar sloganuri și doctrine. Astfel trebuie să practice astfel oamenii atunci când se îmbolnăvesc. Când te îmbolnăvești, asta se întâmplă ca toate cerințele tale absurde, toate închipuirile și noțiunile tale nerealiste despre Dumnezeu să fie dezvăluite și ca să-ți testeze credința în Dumnezeu și supunerea față de El. Dacă treci testul acestor lucruri, atunci ai o mărturie adevărată și o dovadă reală a credinței tale în Dumnezeu, a loialității și supunerii tale față de El. Asta vrea Dumnezeu și este ceea ce o ființă creată ar trebui să aibă și să trăiască. Nu sunt toate acestea lucruri pozitive? (Ba da.) Toate acestea sunt lucruri pe care oamenii ar trebui să le urmărească. Mai mult decât atât, dacă Dumnezeu permite să te îmbolnăvești, oare nu poate, de asemenea, să-ți ia boala oricând și oriunde? (Ba da.) Dumnezeu îți poate lua boala oricând și oriunde, așadar, nu poate face în așa fel încât boala ta să persiste și să nu te părăsească niciodată? (Ba poate.) Și dacă Dumnezeu face ca această boală să nu te părăsească niciodată, oare îți mai poți îndeplini datoria? Îți poți păstra credința în Dumnezeu? Nu este acesta un test? (Ba este.) Dacă te îmbolnăvești și apoi, după câteva luni, îți revii, atunci credința ta în Dumnezeu, loialitatea și supunerea ta față de El nu sunt testate, iar tu nu ai nicio mărturie. E ușor să înduri boala timp de câteva luni, dar dacă aceasta persistă timp de doi sau trei ani, iar credința ta și dorința de a fi supus și loial față de Dumnezeu nu se schimbă, ci devin tot mai reale, oare asta nu arată că ai crescut în viață? Nu culegi aceste roade? (Ba da.) Așadar, atunci când cineva care chiar urmărește adevărul este bolnav, el experimentează personal și este supus nenumăratelor beneficii aduse de boala lui. El nu încearcă, anxios, să scape de boala sa sau nu-și face griji dacă boala lui se prelungește în legătură cu finalul, ce probleme va provoca, dacă se va agrava sau dacă el va muri – el nu-și face astfel de griji. Pe lângă faptul că nu se îngrijorează cu privire la aceste lucruri, el este capabil să pătrundă în mod pozitiv, să aibă credință adevărată în Dumnezeu și să fie cu adevărat supus și loial față de El. Practicând în felul acesta, el ajunge să aibă mărturie, iar acest lucru aduce, de asemenea, mari beneficii pătrunderii sale în viață și schimbării firii și construiește o fundație solidă pentru obținerea mântuirii. Ce minunat este acest lucru! În plus, boala poate fi gravă sau ușoară, însă, oricum ar fi, ea rafinează mereu oamenii. După ce au trecut printr-o anumită boală, oamenii nu-și pierd credința în Dumnezeu, sunt supuși și nu se plâng, comportamentul lor este în principiu acceptabil și, ulterior, ei pot culege anumite roade după ce boala a trecut, iar ei sunt foarte mulțumiți – asta se întâmplă când oamenii întâmpină o boală obișnuită. Ei nu sunt bolnavi mult timp și sunt capabili să îndure, iar boala se încadrează practic în sfera a ceea ce pot ei îndura. Cu toate acestea, există unele boli care, deși se ameliorează după ce sunt tratate o vreme, recidivează și se agravează. Acest lucru se tot întâmplă până când, în cele din urmă, boala ajunge într-un asemenea stadiu încât nu mai poate fi tratată, iar toate mijloacele medicinii moderne nu mai sunt de niciun folos. În ce stadiu ajunge boala? Ajunge în stadiul în care persoana afectată poate muri oriunde și în orice moment. Ce semnifică acest lucru? Faptul că viața acelei persoane este limitată. Nu este un moment în care nu este bolnavă, iar moartea este îndepărtată și nu se simte, ci acea persoană simte ca ziua morții ei se apropie și că se confruntă moartea. Înfruntarea morții anunță sosirea celui mai greu moment crucial din viața unei persoane. Așadar, ce faci? Cei care se simt tulburați, anxioși și îngrijorați se vor simți tot timpul anxioși, tulburați și îngrijorați cu privire la moartea lor, până când, în cele din urmă, cel mai greu moment din viața lor sosește, iar lucrul în privința căruia sunt anxioși, tulburați și îngrijorați devine, în final, o realitate. Cu cât se tem mai mult de moarte, cu atât mai mult aceasta se apropie și cu atât mai puțin vor s-o înfrunte atât de curând și, totuși, moartea îi atacă pe neașteptate, fără veste. Ce trebuie să facă ei? Să încerce să fugă de moarte, s-o respingă, să i se împotrivească, să se plângă de ea sau să încerce să negocieze cu Dumnezeu? Care dintre aceste metode va da roade? Niciuna, iar tulburarea și anxietatea lor sunt inutile. Care este cel mai trist lucru atunci când ajung în clipa morții lor? Înainte, le plăcea să mănânce carne de porc înăbușită, dar în ultimii ani nu au mâncat prea des, au suferit enorm și sunt la sfârșitul vieții lor. Se gândesc la carnea de porc înăbușită și vor s-o mănânce din nou, dar nu le permite sănătatea și n-o pot mânca, este prea grasă. Înainte, le plăcea să se facă atrăgători și să se îmbrace frumos. Acum sunt în pragul morții și tot ce pot face este să se uite la dulapul lor plin de haine frumoase, fără să poată purta niciuna. Ce tristă este moartea! Moartea este cel mai dureros lucru dintre toate, iar atunci când se gândesc la ea, ei simt că li se răsucește un cuțit în inimă și că toate oasele din trup se transformă în gelatină. Când se gândesc la moarte, sunt îndurerați și vor să plângă, vor să se jelească și chiar plâng, chiar se jelesc și se simt răniți că sunt pe cale să înfrunte moartea. Se gândesc: „De ce nu vreau să mor? De ce mă tem atât de mult de moarte? Înainte, când nu eram grav bolnav, nu credeam că moartea era înspăimântătoare. Cine nu va înfrunta moartea? Cine nu moare? Lăsați-mă să mor atunci! Acum, când mă gândesc la asta, nu este un lucru atât de ușor de spus, iar atunci când moartea vine cu adevărat, nu este un lucru atât de ușor de rezolvat. De ce sunt atât de trist?” Sunteți triști când vă gândiți la moarte? Oricând vă gândiți la moarte, sunteți triști și îndurerați, iar acest lucru care vă provoacă cea mai multă anxietate și îngrijorare sosește, în cele din urmă. Prin urmare, cu cât gândiți mai mult astfel, cu atât mai înfricoșați și neajutorați vă simțiți și cu atât mai mult suferiți. Inimile voastre sunt neconsolate, iar voi nu vreți să muriți. Cine poate rezolva această chestiune a morții? Nimeni. Și cu siguranță n-o puteți rezolva voi înșivă. Nu vreți să muriți, deci ce puteți face? Tot trebuie să muriți și nimeni nu poate scăpa de moarte. Moartea îi încătușează pe oameni; în inimile lor, ei nu vor să moară, însă nu se gândesc decât la moarte. Nu înseamnă asta că mor chiar înainte să fie morți? Chiar pot muri? Cine îndrăznește să spună cu certitudine când va muri sau în ce an? Cine poate ști aceste lucruri? Unii oameni spun: „Mi s-a citit viitorul și știu anul, luna și ziua morții mele și cum voi muri.” Îndrăznești să spui cu certitudine acest lucru? (Nu.) Nu poți ști sigur acest lucru. Nu știi când vei muri – acesta este un lucru secundar. Cel mai important este ce atitudine vei adopta atunci când boala ta te va aduce, cu adevărat, în pragul morții. Aceasta este o întrebare la care ar trebui să meditezi și să te gândești. Vei înfrunta moartea cu o atitudine de supunere sau o vei aborda cu o atitudine de împotrivire, respingere și reticență? Ce atitudine ar trebui să ai? (O atitudine de supunere.) Această supunere nu este realizabilă și practicabilă doar cu vorba. Cum poți obține această supunere? Ce înțelegere trebuie să ai înainte să poți obține supunerea de bunăvoie? Nu e un lucru simplu, nu-i așa? (Nu, nu este.) Așadar, spuneți ce este în inimile voastre. (Dacă m-aș îmbolnăvi grav, m-aș gândi că, și dacă aș muri, totul ar fi sub suveranitatea lui Dumnezeu și rânduit de El. Omul este atât de profund corupt încât, dacă ar fi să mor, ar fi prin dreptatea lui Dumnezeu. Nu e ca și cum ar trebui neapărat să trăiesc; omul nu este calificat să aibă astfel de cerințe de la Dumnezeu. În plus, consider că, acum că eu cred în Dumnezeu, orice s-ar întâmpla, am văzut calea corectă în viață și am înțeles atât de multe adevăruri încât, chiar dacă aș muri în curând, totul ar merita.) Este acesta modul corect de a gândi? Constituie aceasta o teorie pe care te poți baza? (Da.) Cine altcineva va vorbi? (Dumnezeule, dacă într-o zi chiar întâmpin o boală și e posibil să mor, atunci oricum nu am cum să evit moartea. Aceasta este predestinarea și suveranitatea lui Dumnezeu și, oricât de mult m-aș agita sau îngrijora, nu ar folosi la nimic. Ar trebui să-mi petrec puținul timp rămas axându-mă pe modul în care să-mi îndeplinesc bine datoria. Chiar dacă mor, nu voi avea regrete. Să fii capabil, în final, să te supui lui Dumnezeu și rânduielilor Sale este mult mai bine decât să trăiești în frică și teroare.) Ce credeți despre această înțelegere? Nu e puțin mai bună? (Ba da.) Așa e, acesta este modul în care ar trebui să privești chestiunea morții. Toți trebuie să înfrunte moartea în viața aceasta, adică moartea este lucrul pe care toți trebuie să-l înfrunte la sfârșitul călătoriei lor. Totuși, există multe atribute diferite ale morții. Unul dintre acestea este că, la momentul predestinat de Dumnezeu, tu ți-ai îndeplinit misiunea și Dumnezeu trage o linie sub viața ta trupească, iar aceasta ajunge la sfârșit, deși asta nu înseamnă că viața ta s-a încheiat. Când o persoană este lipsită de trup, viața ei s-a încheiat – așa stau lucrurile? (Nu.) Forma în care viața ta există după moarte depinde de felul în care ai tratat, în timpul vieții, lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu – acest lucru este foarte important. Forma în care exiști după moarte sau dacă vei exista sau nu va depinde de atitudinea pe care o ai față de Dumnezeu și adevăr în timpul vieții. Dacă, în timpul vieții, atunci când înfrunți moartea și tot felul de boli, atitudinea ta față de adevăr este una de răzvrătire, împotrivire și aversiune față de adevăr, atunci, când vine vremea ca viața ta trupească să se sfârșească, în ce fel vei exista după moarte? Cu siguranță vei exista într-un alt fel, iar viața ta sigur nu va continua. Dimpotrivă, dacă, în timpul vieții, atunci când ești conștient în trupul tău, atitudinea ta față de adevăr și de Dumnezeu este una de supunere și loialitate și ai credință adevărată, atunci, chiar dacă viața ta trupească ajunge la final, viața ta va continua să existe într-o altă formă, într-o altă lume. Aceasta este una dintre explicațiile morții. Mai există un lucru de care trebuie să se țină cont și anume că problema morții are aceeași natură ca alte chestiuni. Nu depinde de oameni să aleagă pentru ei înșiși și cu atât mai puțin poate fi schimbată prin voința omului. Moartea este la fel ca orice alt eveniment important din viață: se află în întregime sub predestinarea și suveranitatea Creatorului. Dacă cineva ar implora ca moartea să vină, e posibil să nu moară; dacă ar implora să trăiască, e posibil să nu trăiască. Toate acestea sunt sub suveranitatea și predestinarea lui Dumnezeu și sunt lucruri schimbate și hotărâte de autoritatea Sa, de firea Lui dreaptă și de suveranitatea și rânduielile Sale. Prin urmare, să spunem că faci o boală gravă, posibil fatală, nu vei muri neapărat – cine decide dacă vei muri sau nu? (Dumnezeu.) Dumnezeu decide. Și, de vreme ce Dumnezeu decide și oamenii nu pot hotărî un asemenea lucru, în legătură cu ce se simt ei anxioși și tulburați? Ca și părinții tăi, momentul și locul în care te-ai născut – nu poți alege nici aceste lucruri. Cea mai înțeleaptă alegere în aceste chestiuni este să lași lucrurile să-și urmeze cursul natural, să te supui și să nu alegi, să nu te gândești mult la asta sau să consumi energie în legătură cu această chestiune și să nu te simți tulburat, anxios sau îngrijorat în privința acestor lucruri. De vreme ce oamenii nu sunt capabili să aleagă pentru ei înșiși, să cheltuie atât de multă energie și să aibă atât de multe gânduri în privința acestei chestiuni reprezintă o nesăbuință și o lipsă de înțelepciune. Ceea ce ar trebui să facă oamenii atunci când se confruntă cu chestiunea extraordinar de importantă a morții este să nu se tulbure, să nu se agite sau să se teamă de ea, dar ce? Oamenii ar trebui să aștepte, da? (Da.) Nu-i așa? Așteptarea înseamnă să aștepte moartea? Să aștepte să moară atunci când se confruntă cu moartea? Așa este? (Nu, oamenii ar trebui să o înfrunte în mod pozitiv și să se supună.) Așa e, nu înseamnă să aștepți moartea. Nu rămâne împietrit în fața morții și nu-ți folosi toată energia gândindu-te la moarte. Nu te gândi toată ziua: „Oare voi muri? Când voi muri? Ce voi face după ce voi muri?” Pur și simplu nu te gândi la asta. Unii spun: „De ce să nu mă gândesc la asta? De ce să nu mă gândesc la asta când sunt în pragul morții?” Fiindcă nu se știe dacă vei muri sau nu și nici dacă Dumnezeu îți va permite să mori – aceste lucruri sunt necunoscute. Mai exact, nu se știe când vei muri, unde, la ce oră sau cum te vei simți când vei muri. Oare nu ești nesăbuit dacă îți macini creierul, gândindu-te și meditând la lucruri pe care nu le cunoști și fiind anxios și îngrijorat din cauza lor? De vreme ce asta te face un nesăbuit, nu ar trebui să îți macini creierul pentru aceste lucruri.

Cu orice chestiune s-ar confrunta oamenii, ar trebui s-o abordeze întotdeauna cu o atitudine activă și pozitivă, iar acest lucru este cu atât mai adevărat atunci când vine vorba de chestiunea morții. Să ai o atitudine activă și pozitivă nu înseamnă să fii de acord cu moartea, să o aștepți sau să o urmărești în mod pozitiv și activ. Dacă nu înseamnă să urmărești moartea, să fii de acord cu ea sau s-o aștepți, atunci ce înseamnă? (Să te supui.) Supunerea este un fel de atitudine față de chestiunea morții, iar a renunța la moarte și a nu te gândi la ea este cea mai bună cale de a o aborda. Unii oameni spun: „De ce să nu mă gândesc la ea? Dacă nu mă gândesc bine la ea, oare voi fi capabil să o înving? Dacă nu mă gândesc bine la ea, oare voi fi capabil să renunț la ea?” Da, vei fi capabil. Și care este motivul? Spune-Mi, atunci când părinții tăi ți-au dat viață, a fost ideea ta să te naști? Felul în care arăți, vârsta ta, domeniul în care lucrezi, faptul că stai aici acum și felul în care te simți în momentul acesta – tu ai înfăptuit toate acestea? Nu tu le-ai înfăptuit, ele s-au întâmplat prin trecerea zilelor și a lunilor și prin faptul că ți-ai trăit viața normală de la o zi la alta, zi după zi, până ai ajuns acolo unde ești acum, iar acesta este un lucru foarte natural. Moartea este la fel. Fără să-ți dai seama, crești și devii adult, ajungi la vârsta mijlocie, îmbătrânești, ajungi la ultimii tăi ani și atunci vine moartea – nu te gândi la ea. Nu poți evita lucrurile la care nu te gândești dacă nu te gândești la ele și nici nu vor veni mai devreme dacă te gândești la ele; acestea nu pot fi schimbate prin voia omului, nu-i așa? Nu te gândi la ele. La ce Mă refer când spun „nu te gândi la ele”? Vreau să spun că dacă acest lucru chiar urmează să se întâmple în viitorul apropiat, atunci faptul că te gândești mereu la el va fi ca o presiune invizibilă asupra ta. Această presiune te va face să te temi de viață și de a trăi, vei fi lipsit de o atitudine activă și pozitivă și, în schimb, vei deveni și mai deprimat. Întrucât o persoană care înfruntă moartea nu este interesată de nimic și nu are o atitudine pozitivă față de nimic, se simte tot timpul deprimată. Va muri, totul s-a sfârșit, nu mai are niciun sens să urmărească sau să facă ceva, nu mai are perspective de viitor sau motivație, iar tot ceea ce face are scopul de a se pregăti pentru moarte și de a se îndrepta în direcția ei, așadar, ce sens mai are orice face? Prin urmare, tot ceea ce face conține elemente ale negativității și morții și o natură a acestora. Așadar, poți să nu te gândești la moarte? E un lucru ușor de realizat? Dacă această chestiune este pur și simplu un rezultat al rațiunii și închipuirii tale, atunci te-ai alarmat degeaba, te sperii și pur și simplu nu se va întâmpla în viitorul apropiat. Prin urmare, de ce te gândești la ea? A te gândi la ea devine și mai inutil. Ce trebuie să se întâmple se va întâmpla întotdeauna; ce nu trebuie să se întâmple nu se va întâmpla, indiferent cum te-ai gândi la acel lucru. Să te temi de ea e inutil, la fel și să te îngrijorezi în privința ei. Moartea nu poate fi evitată dacă te îngrijorezi în privința ei și nici nu te va cruța doar pentru că ți-e frică de ea. Prin urmare, un aspect este acela că ar trebui să renunți din inimă la chestiunea morții și să nu-i dai importanță; ar trebui să o încredințezi lui Dumnezeu, ca și cum nu ar avea nicio legătură cu tine. Este un lucru rânduit de Dumnezeu, deci lasă-L pe El să-l rânduiască – nu devin lucrurile simple atunci? Un alt aspect este că ar trebui să ai o atitudine activă și pozitivă față de moarte. Spuneți-Mi, cine dintre miliardele de oameni din toată lumea este atât de binecuvântat să audă atât de multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, să înțeleagă atât de multe adevăruri despre viață și atât de multe taine? Cine dintre ei poate primi personal îndrumarea, aprovizionarea, grija și protecția lui Dumnezeu? Cine e atât de binecuvântat? Foarte puțini. Așadar, faptul că voi, cei puțini, sunteți capabili să trăiți astăzi în casa lui Dumnezeu, să-I primiți mântuirea și aprovizionarea, face să merite totul, chiar dacă ar fi să muriți acum. Sunteți atât de binecuvântați, nu-i așa? (Ba da.) Privind lucrurile din această perspectivă, oamenii nu ar trebui să fie îngroziți de chestiunea morții și nici n-ar trebui să fie constrânși de ea. Chiar dacă nu te-ai bucurat deloc de gloria și bogăția lumii, ai primit, totuși, mila Creatorului și ai auzit multe dintre cuvintele lui Dumnezeu – nu este aceasta o mare fericire? (Ba da.) Oricâți ani trăiești în viața asta, totul merită și nu ai regrete, fiindcă ți-ai făcut mereu datoria în lucrarea lui Dumnezeu, ai înțeles adevărul, tainele vieții, calea și obiectivele pe care ar trebui să le urmărești în viață – ai câștigat atât de mult! Ai trăit o viață însemnată! Deși nu poți explica asta foarte clar, ești capabil să practici unele adevăruri și să deții o parte din realitate, iar asta dovedește că ai dobândit o oarecare aprovizionare a vieții și ai înțeles câteva adevăruri din lucrarea lui Dumnezeu. Ai câștigat atât de mult – un adevărat belșug – iar asta e o binecuvântare grozavă! De la începutul istoriei omenirii, de-a lungul veacurilor, nimeni nu s-a bucurat de această binecuvântare, totuși, voi vă bucurați de ea. Sunteți dispuși să muriți acum? Având o astfel de disponibilitate, atitudinea voastră față de moarte ar trebui să fie cu adevărat supusă, nu-i așa? (Ba da.) Un aspect este acela că oamenii ar trebui să aibă o înțelegere adevărată, să coopereze pozitiv și activ, să se supună cu adevărat și să aibă atitudinea corectă față de moarte. Astfel, oare sentimentelor oamenilor de tulburare, anxietate și îngrijorare față de moarte nu se vor atenua foarte mult? (Ba da.) Se vor atenua foarte mult. Unii spun: „Tocmai am terminat de ascultat această părtășie, dar nu simt că aceste sentimente s-au atenuat prea mult. Poate că durează ceva timp. Mai ales oamenii în vârstă și cei care sunt bolnavi se gândesc mult la moarte.” Oamenii își cunosc dificultățile. Când sunt bolnavi de mult timp, ei trag linie și se gândesc: „Am crezut în Dumnezeu în toți acești ani, iar oamenii care au avut aceeași boală ca mine au murit demult. Dacă s-au reîntrupat, probabil că acum au vreo douăzeci-treizeci de ani. Am trăit atât de mulți ani datorită harului lui Dumnezeu. I-am primit pe toți gratuit. Dacă n-aș crede în Dumnezeu, aș fi mort demult. Când am mers la spital pentru consultație, doctorii au fost uluiți. Ce avantaj și binecuvântare mare am! Dacă aș fi murit acum 20 de ani, atunci n-aș mai fi auzit aceste adevăruri și predici și nu le-aș fi înțeles. Dacă aș fi murit în felul acela, n-aș fi câștigat nimic. Chiar dacă aș fi dus o viață lungă, n-ar fi fost decât o viață deșartă și irosită. Acum, am trăit toți acești ani în plus și am fost foarte favorizat. Nu m-am gândit la moarte în toți acești ani și nu mi-e teamă de ea!” Dacă oamenii se tem mereu de moarte, atunci se vor gândi mereu la toate întrebările legate de moarte. Dacă oamenilor nu le e frică să moară și nu sunt îngroziți de moarte, atunci asta arată că au suferit mai mult decât suficient și că nu mai sunt îngroziți de ea. Unii spun: „Dacă cineva nu e îngrozit de moarte, înseamnă asta că el o caută?” Nu, nu este așa. Căutarea morții este un tip de atitudine negativă, evazivă, în vreme ce tot ce am spus mai devreme despre a nu te gândi la moarte este o atitudine obiectivă, pozitivă; adică, a privi moartea cu indiferență, ca nesemnificativă, ca nefiind un eveniment atât de dureros care provoacă anxietate; a nu-ți mai face griji în privința ei, a nu mai fi preocupat de ea, a nu te mai agita din cauza ei, a o lăsa departe în urma ta – oamenii care pot face asta au o anumită cunoaștere și experiență personală a morții. Dacă un om e mereu înrobit și constrâns de boală și moarte, cufundat mereu în emoțiile negative de tulburare, anxietate și îngrijorare, nu-și poate îndeplini datoria în mod normal sau nu poate trăi normal, atunci ar trebui să asculte mai multe mărturii experiențiale despre moarte, să vadă cum o experimentează și o înțeleg în experiența lor cei care pot privi moartea cu indiferență și apoi vor fi capabili să câștige un lucru prețios.

Moartea nu este o problemă ușor de rezolvat și este cea mai mare dificultate a omului. Dacă cineva îți spune: „Firile tale corupte sunt prea profunde și nici umanitatea ta nu este bună. Dacă nu urmărești cu sinceritate adevărul și faci multe lucruri rele în viitor, atunci vei merge jos, în iad, și vei fi pedepsit!”, s-ar putea să te simți mâhnit o vreme după aceea. S-ar putea să te gândești bine la asta și să te simți mult mai bine după o noapte de somn și apoi nu te mai ești atât de mâhnit. Cu toate astea, dacă te îmbolnăvești de ceva incurabil și nu mai ai mult de trăit, atunci acesta este un lucru care nu poate fi rezolvat cu o noapte de somn și nu e un lucru la care să poți renunța atât de ușor. O vreme, ți se cere să fii temperat în această chestiune. Cei care urmăresc sincer adevărul pot să lase în urmă această chestiune, să caute adevărul în toate și să folosească adevărul ca s-o rezolve – nu există nicio problemă pe care să n-o poată rezolva. Totuși, dacă oamenii folosesc căile omenești, atunci, în final, nu vor fi capabili decât să se simtă tot timpul tulburați, anxioși și îngrijorați în privința morții. Când lucrurile nu pot fi rezolvate, ei iau măsuri extreme ca să încerce să le rezolve. Unii au o abordare deprimată și negativă, spunând: „Atunci o să mor și gata. Cine se teme de moarte? După moarte, pur și simplu mă voi reîntrupa și voi trăi din nou!” Poți verifica asta? Tu doar cauți niște cuvinte de alinare, iar asta nu rezolvă problema. Toate lucrurile și fiecare dintre ele, vizibile sau invizibile, materiale sau imateriale sunt controlate și conduse de mâinile Creatorului. Nimeni nu-și poate controla destinul și singura atitudine pe care ar trebui s-o aibă omul față de boală sau de moarte este aceea de înțelegere, acceptare și supunere; oamenii n-ar trebui să se bazeze pe închipuirile sau noțiunile lor, nu ar trebui să caute să scape de aceste lucruri și cu atât mai puțin ar trebui să le respingă sau să li se împotrivească. Dacă încerci orbește să rezolvi problema bolii și a morții prin propriile metode, atunci cu cât trăiești mai mult, cu atât mai mult vei suferi, cu atât mai deprimat vei deveni și cu atât mai prins în capcană te vei simți. În cele din urmă, tot va trebui să mergi pe calea morții, iar finalitatea ta va fi într-adevăr aceeași ca moartea ta – chiar vei muri. Dacă poți căuta adevărul în mod activ și, fie că e vorba de a înțelege boala pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru tine sau a înfrunta moartea, poți să cauți în mod pozitiv și activ adevărul, să cauți orchestrările, suveranitatea și rânduielile Creatorului privind acest fel de eveniment major și să obții adevărata supunere, atunci asta e în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Dacă te bazezi pe puterile și metodele omului ca să faci față acestor lucruri și încerci din răsputeri să le rezolvi sau să scapi de ele, atunci, chiar dacă nu mori și reușești temporar să eviți dificultatea morții, întrucât nu ai înțelegere, acceptare și supunere adevărată față de Dumnezeu și adevăr, ceea ce te face să nu fii mărturie în această chestiune, atunci rezultatul final va fi că, atunci când reîntâlnești aceeași problemă, ea va fi în continuare un test important pentru tine. Vei avea în continuare posibilitatea de a-L trăda pe Dumnezeu și de a cădea, iar acesta va fi, fără îndoială, un lucru periculos pentru tine. Așadar, dacă acum chiar înfrunți boala sau moartea, atunci lasă-Mă să-ți spun, e mai bine să profiți de această situație practică în acest moment, pentru a căuta adevărul și a rezolva problema de la rădăcină, în loc să aștepți ca moartea să vină cu adevărat doar ca să te prindă nepregătit, să te simți pierdut, perplex și neajutorat, determinându-te astfel să faci lucruri pe care le vei regreta tot restul vieții. Dacă faci lucruri pe care le regreți și în legătură cu care ai remușcări, atunci asta te poate duce la pieire. Prin urmare, oricare ar fi problema, întotdeauna ar trebui să începi pătrunderea cu înțelegerea pe care ar trebui să o ai asupra chestiunii și cu adevărurile pe care ar trebui să le înțelegi. Dacă te simți tot timpul tulburat, anxios și îngrijorat în legătură cu lucruri precum boala și trăiești cuprins de astfel de emoții negative, atunci ar trebui să începi să cauți adevărul chiar acum și să rezolvi aceste probleme cât de curând posibil.

Emoții negative precum tulburarea, anxietatea și îngrijorarea au aceeași natură ca alte diverse tipuri de emoții negative. Ele sunt tot felul de emoții negative care apar în oameni fiindcă aceștia nu înțeleg adevărul și trăiesc încătușați de numeroasele lor firi corupte satanice sau trăiesc asediați și afectați de tot felul de gânduri satanice. Aceste emoții negative îi fac pe oameni să trăiască perpetuu cu tot felul de gânduri și păreri greșite, precum și să fie mereu controlați de tot felul de gânduri și opinii greșite, ceea ce le afectează și obstrucționează urmărirea adevărului. Desigur, aceste tipuri de emoții negative de tulburare, anxietate și îngrijorare tulbură și dirijează viețile oamenilor, le afectează urmărirea adevărului și îi împiedică să îl urmărească. Prin urmare, deși aceste emoții negative sunt emoții într-un sens simplu, funcția lor nu trebuie subestimată; efectul pe care îl au asupra oamenilor și consecințele pe care le provoacă asupra a ceea ce urmăresc oamenii și a căii pe care merg aceștia sunt periculoase. În orice caz, când un om are adesea tot felul de emoții negative care ies la suprafață ca să-l perturbe, el ar trebui imediat să descopere și să disece de ce aceste emoții negative apar adesea și de ce este adesea deranjat de ele. De asemenea, într-un anumit mediu special, aceste emoții negative vor deranja tot timpul acea persoană și îi va perturba grav urmărirea adevărului – acestea sunt lucruri pe care oamenii trebuie să le înțeleagă. Odată ce au înțeles aceste lucruri, următorul lucru pe care trebuie să-l facă este să se gândească cum să caute și să înțeleagă adevărul în această chestiune, să se străduiască să nu mai fie deranjați și afectați de aceste gânduri și opinii greșite și să le înlocuiască cu adevărurile-principii învățate de la Dumnezeu. Odată ce au înțeles adevărurile-principii, următorul pas este să practice în conformitate cu adevărurile-principii învățate de la Dumnezeu. În timp ce fac asta, toate emoțiile lor negative vor ieși la iveală ca să-i perturbe, doar ca să fie treptat îndepărtate și ca ei să se răzvrătească împotriva lor, una câte una, până când, fără ca ei să-și dea seama, vor lăsa în urmă toate aceste emoții negative. Așadar, pe ce se bazează îndepărtarea diverselor emoții negative? Se bazează pe faptul că oamenii le disecă și le înțeleg, pe faptul că oamenii acceptă adevărul și, mai mult decât atât, pe faptul că oamenii urmăresc și practică adevărul. Nu-i așa? (Așa este.) Pe măsură ce oamenii urmăresc și practică treptat adevărul, ei îndepărtează și renunță treptat la toate diversele lor emoții negative. Așadar, privind lucrurile acum, care credeți că sunt mai ușor de îndepărtat și la care se renunță mai ușor, la aceste emoții negative sau la firile corupte? (Emoțiile negative sunt mai ușor de îndepărtat.) Credeți că emoțiile negative sunt mai ușor de îndepărtat? Diferă de la om la om. Unele nu sunt mai greu sau mai ușor de îndepărtat decât celelalte, doar depinde de persoană. În orice caz, începând cu părtășia despre renunțarea la emoțiile negative, am adăugat un anumit conținut la urmărirea de către oameni a schimbării firii, și anume renunțarea la diverse emoții negative. Renunțarea la emoțiile negative se face în primul rând pentru înlăturarea unor gânduri și opinii greșite, pe când înlăturarea firilor corupte necesită o înțelegere a esenței firilor corupte. Spuneți-Mi, care e mai ușoară, înlăturarea emoțiilor negative sau a firilor corupte? De fapt, niciuna dintre probleme nu este ușor de rezolvat. Dacă ești cu adevărat hotărât și poți căuta adevărul, atunci orice problemă încerci să rezolvi nu va fi deloc o problemă. Totuși, dacă nu urmărești adevărul și nu ești capabil să simți cât de grave sunt cu adevărat aceste probleme, atunci nu va fi ușor, indiferent ce problemă încerci să rezolvi. Când vine vorba despre aceste lucruri negative, ostile, trebuie să accepți adevărul, să-l practici și să i te supui, pentru a le rezolva și a le înlocui cu lucruri pozitive. Procesul e mereu același și necesită mereu ca oamenii să se răzvrătească împotriva lucrurilor negative și să accepte lucrurile pozitive și active și pe cele care sunt în conformitate cu adevărul. Un aspect este să lucrezi asupra gândurilor și opiniilor tale, iar altul este să lucrezi asupra firilor tale; unul este să-ți înlături gândurile și opiniile, iar altul este să-ți înlături firile corupte. Desigur, aceste două lucruri uneori apar împreună și se implică unul pe celălalt. În orice caz, renunțarea la emoțiile negative este un lucru pe care oamenii ar trebui să-l practice când urmăresc adevărul. Bine, să încheiem aici părtășia de azi.

29 octombrie 2022