Data trecută, am avut părtășie despre conținutul renunțării la barierele dintre sine și Dumnezeu și la ostilitatea sinelui față de Dumnezeu, care face parte din subiectul mai amplu al „renunțării” din „Cum să urmărești adevărul”. Acest conținut implică noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu întrupat. Despre ce aspecte am avut părtășie? (În principal, data trecută Dumnezeu a avut părtășie despre unele dintre noțiunile și închipuirile noastre despre Dumnezeu întrupat și le-a expus și, de asemenea, a avut părtășie despre două principii de practică pentru noi: unul a fost să nu-L comparăm pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri, iar celălalt a fost să nu-L punem pe Dumnezeu întrupat la egalitate cu omenirea coruptă.) Pentru a rezolva noțiunile și închipuirile despre Dumnezeu întrupat, ceea ce trebuie să practice oamenii sunt aceste două principii menționate în ultima părtășie. Care a fost primul? (Să nu-L comparăm pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri.) Și care a fost al doilea? (Să nu-L punem pe Dumnezeu întrupat la egalitate cu omenirea coruptă.) Au fost în principal acestea două. Data trecută, am avut părtășie despre primul principiu – să nu-L comparăm pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri – și am prezentat pe scurt subiecte referitoare la viața lui Dumnezeu întrupat pe care oamenii le pot vedea și pe care nu le înțeleg încă. Astăzi, voi continua să am părtășie despre subiectul referitor la Dumnezeu întrupat. Cu cât am părtășie mai mult, cu atât oamenii vor înțelege mai bine și cu atât mai temeinică va fi înțelegerea lor. Cu cât am părtășie mai mult despre semnificația umanității normale sau a smereniei și ascunderii lui Dumnezeu întrupat, cu atât oamenii Îl vor înțelege mai bine pe Dumnezeu întrupat și cu atât mai practică va fi înțelegerea Lui de către aceștia. Vor fi capabili să înțeleagă mai multe despre latura practică a lui Dumnezeu întrupat sau despre aspectele Sale pe care oamenii le pot vedea și cu care pot intra în contact, iar cunoștințele lor vor fi mai precise și mai practice. În acest fel, oamenii vor renunța la unele dintre noțiunile și închipuirile lor despre Dumnezeu din ceruri care nu sunt în acord cu realitatea. Cu cât oamenii renunță mai mult la noțiunile și închipuirile lor despre Dumnezeu din ceruri și cu cât cunosc și înțeleg mai bine caracterul practic și normalitatea lui Dumnezeu întrupat, cu atât va deveni mai normală relația dintre oameni și Dumnezeu. Un aspect privind faptul de a nu-L compara pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri este că trebuie să înțelegi caracterul practic și normalitatea lui Dumnezeu întrupat. Cu cât înțelegi mai bine caracterul practic și normalitatea lui Dumnezeu întrupat, cu atât Îl vei înțelege mai bine pe Dumnezeu din ceruri și nu-L vei măsura pe Dumnezeu din ceruri în funcție de noțiunile și de închipuirile tale. Desigur, dintr-un punct de vedere obiectiv, se va întâmpla și altceva: vei avea atitudinea corectă față de Dumnezeu, vei avea o perspectivă obiectivă asupra diverselor manifestări dezvăluite de Dumnezeu întrupat în umanitatea Sa și, de asemenea, Îl vei cunoaște pe Dumnezeu din ceruri într-un mod mai precis și mai practic. Acest lucru te împiedică să ai mereu noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu întrupat care nu sunt în acord cu realitatea și, de asemenea, te împiedică să-L compari mereu pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri. Când se discută despre trupul întrupat al lui Dumnezeu – adică, despre Hristos – este amintit adesea un subiect anume: normalitatea și caracterul practic, precum și smerenia și ascunderea lui Dumnezeu întrupat. Oamenii vorbesc adesea despre normalitatea și caracterul Său practic și, de asemenea, vorbesc adesea despre smerenia și ascunderea Lui; însă, când vine vorba de chestiunile practice implicate aici, se poate spune că tuturor le lipsește claritatea. Ce anume sunt normalitatea și caracterul practic ale lui Dumnezeu? Ce sunt smerenia și ascunderea Lui? Cu alte cuvinte, când vine vorba despre ce anume sunt normalitatea, caracterul practic, smerenia și ascunderea lui Dumnezeu întrupat în inimile oamenilor, precum și despre cum să înțeleagă și să cunoască aceste lucruri, oamenilor nu le este clar care este adevărul sau esența în această privință și doar predică despre ele ca și cum ar fi un fel de teorie sau terminologie spirituală. Prin urmare, este foarte necesar să avem părtășie despre acest subiect al normalității și caracterului practic, al smereniei și ascunderii lui Dumnezeu întrupat într-un mod detaliat și sistematic. Printr-o astfel de părtășie, oamenilor le va fi clar ce constituie trăirea normalității și a caracterului practic ale lui Dumnezeu întrupat, acest Fiu al Omului care posedă o identitate specială.

Ce puteți înțelege, în mod literal sau atât cât vă permit noțiunile și închipuirile voastre, despre normalitatea și caracterul practic ale lui Dumnezeu întrupat? De-a lungul acestor ani în care ați intrat în contact, ați interacționat sau ați discutat cu Dumnezeu întrupat, ce anume ați simțit și ați ajuns să cunoașteți în privința normalității și a caracterului practic ale lui Dumnezeu întrupat? Majoritatea subiectelor despre care am avut părtășie anterior au fost despre problemele omenirii corupte. Cu alte cuvinte, am avut părtășie despre diversele probleme pe care le aveți, care implică firi corupte, slujirea lui Dumnezeu și realizarea îndatoririlor, precum și umanitatea, calibrul, noțiunile și închipuirile oamenilor, atitudinile și punctele de vedere față de Dumnezeu – am vorbit despre toate acestea. Am predicat adevărul și am ținut predici atâția ani și toate au fost despre problemele voastre. De data aceasta, în sfârșit, nu mai vorbim despre problemele voastre, ci mai degrabă despre unele lucruri care Îl implică pe Dumnezeu întrupat, ceea ce ne permite să privim lucrurile din alt unghi. Nu vi se pare că acest subiect este destul de relaxant, destul de lipsit de orice povară și mai puțin stânjenitor? (Ba da.) Atunci, ce lucruri puteți vedea, aprecia sau înțelege când vine vorba de normalitatea și de caracterul practic sau de smerenia și de ascunderea lui Dumnezeu întrupat? Puteți vorbi despre teorii sau despre fapte; orice este în regulă. Nu sunteți în stare să dați un răspuns – în acest caz, nu aveți de obicei niciun gând în mințile voastre despre trupul întrupat al lui Dumnezeu? Nu aveți absolut nicio cunoaștere? Și absolut niciun sentiment? Trebuie să aveți câteva, nu-i așa? Uneori poate fi un gând trecător, alteori poate fi ceva la care vă gândiți puțin și uneori pot fi unele impresii profunde pe care le aveți în inimile voastre. Dacă este un gând trecător, s-ar putea să nu ți-l amintești; sau, uneori, un anumit gând sau punct de vedere se ivește în subconștientul tău și s-ar putea să nu ți-l amintești neapărat nici pe acesta. Dar, uneori, ai o anumită impresie despre Dumnezeu întrupat, iar această impresie, la rândul ei, te determină să-ți formezi o opinie. Această impresie va exista mult timp în mintea ta. Cu siguranță vei putea să ți-o amintești. Mintea ta nu ar trebui să fie goală, nu-i așa? Prin urmare, vorbiți despre înțelegerea voastră privind normalitatea și caracterul practic sau smerenia și ascunderea lui Dumnezeu întrupat. (Dumnezeule, înțelegerea mea privind normalitatea și caracterul practic ale lui Dumnezeu întrupat este că El are și nevoile normale ale trupului. De exemplu, când Hristos vorbește mult timp, I se va face sete și va avea nevoie să bea apă. Când are părtășie cu noi la adunări timp de trei sau patru ore, va obosi și El și va avea nevoie de odihnă. De asemenea, când merge mult timp, va trebui să facă pauze. Cu alte cuvinte, la exterior, Hristos este la fel ca o persoană normală și are la rândul Său întreaga gamă de emoții ale umanității normale: Se simte fericit când aude lucruri vesele și Se simte trist când aude lucruri supărătoare. Și acestea sunt manifestări ale normalității și caracterului practic ale lui Dumnezeu întrupat.) Ai menționat câteva fapte. Acestea sunt lucruri pe care le-ați văzut și, de asemenea, lucruri cu care puteți intra în contact și pe care le puteți simți. Altceva? (Dumnezeule, voi adăuga un aspect: am auzit anterior că, atunci când urmează să călăuzești o lucrare profesională, și Tu trebuie să înveți și să înțelegi unele cunoștințe de specialitate.) Este ceva ce ați auzit cu toții? Că, atunci când călăuzesc o lucrare profesională, și Eu trebuie să învăț despre ea într-un mod practic, să înțeleg și să stăpânesc unele cunoștințe profesionale relevante – acestea sunt informațiile pe care le-au primit cei mai mulți oameni? Asta credeți cu toții? (Nu. De exemplu, când călăuzești lucrarea echipei de producție a filmelor, doar vizionezi ocazional niște filme și emisiuni TV ca să Te pui la curent; nu Îți rezervi timp în mod special pentru studiul sau cercetarea lor.) Trebuie lămurite lucrurile. Chiar nu am energia să caut resurse sau să dobândesc cunoștințe profesionale de vreun fel. Doar că am văzut niște filme și am așadar o mică impresie despre cum ar trebui să fie în general; pe deasupra, pe baza unor cunoștințe profesionale relevante furnizate de frați și surori, îmi dau seama apoi de principiile relevante și le extrag și ofer o călăuzire pentru lucrarea profesională. Aspectul esențial aici este priceperea principiilor și călăuzirea fraților și surorilor pe baza principiilor. Dificultățile celor care fac lucrarea sunt, pe de o parte, faptul că nu au cunoștințe profesionale cuprinzătoare și, pe de altă parte, că nu pricep adevărurile-principii, dar și că au un calibru slab. Ca atare, prin faptul că le ofer într-o oarecare măsură îndrumare pe baza înțelegerii principiilor, rezultatele sunt mai bune decât dacă s-ar descurca singuri. Fac acest lucru pe baza principiului de a propovădui cuvintele lui Dumnezeu, de a aduce mărturie pentru El, de a nu-L face pe Dumnezeu de ocară și de a le permite oamenilor să afle mai multe despre lucrarea lui Dumnezeu și să înțeleagă mai mult din adevăr, ceea ce a dat unele rezultate. În ceea ce privește competențele profesionale reale, practic nu am niciuna. Nu am acele cunoștințe de specialitate de la bun început și nici nu am încercat vreodată în mod special să le deprind, așa cum ați spus. Indiferent ce tip de lucrare profesională îndrum, nu am încercat niciodată să învăț despre ea, nici nu am căutat materiale educaționale, resurse sau cunoștințe profesionale relevante. Cel mult, frații și surorile găsesc unele materiale educaționale sau mostre relevante și Mi le transmit ca să le consult, iar Eu extrag din acestea niște principii relevante și niște moduri de lucru pentru profesia respectivă și le călăuzesc lucrarea pe baza acestora.

În ceea ce privește acest aspect, normalitatea și caracterul practic ale lui Dumnezeu întrupat, oamenii au văzut o parte din normalitatea și caracterul practic manifestate de instinctele trupului Său. Aceasta include instinctele umane, precum și unele dezvăluiri și limitări ale diverselor condiții înnăscute ale trupului; acestea sunt normalitatea și caracterul practic în adevăratul sens al acestor termeni. Fie că este vorba de ceea ce dezvăluie El la exterior, fie de gândurile și opiniile Sale lăuntrice ori de principiile lăuntrice de conduită personală ale umanității Sale – pe scurt, înțelegerea cea mai simplă și elementară a normalității și caracterului practic ale lui Dumnezeu întrupat este că El nu e extraordinar, transcendent sau neconvențional. Cu alte cuvinte, din înfățișarea exterioară a lui Dumnezeu întrupat, nu poți vedea nicio manifestare specială diferită de cele ale oamenilor obișnuiți. Dacă El nu vorbește sau nu face nimic, doar privind trăsăturile Sale faciale, forma Sa fizică și persoana Sa în ansamblu, nu poți vedea nimic neobișnuit. Nu este extraordinar, transcendent sau neconvențional; este doar o persoană obișnuită. Vorbind precis sau obiectiv, dacă această persoană se află într-o mulțime și nu vorbește, nu face lucrare și nu exprimă adevărul, nu poți spune prin ce diferă ea de oricine altcineva. De exemplu, dacă stau printre voi și intră un străin, ar vedea că arăt exact ca voi. Nu stau pe locul de onoare, nici nu ies în evidență. Am o înfățișare obișnuită; nu sunt extraordinar, nu sunt impunător și nu par a fi vreun fel de personalitate importantă – sunt doar o persoană obișnuită. Așadar, nu ar fi în stare să spună cine este Dumnezeu întrupat. Dacă aș locui cu un grup de oameni, nici tu nu ai fi în stare să vezi ceva diferit la Mine. Știi doar că acest Dumnezeu întrupat este femeie, dar pur și simplu nu ai putea să distingi cu ochiul liber cine este Dumnezeu întrupat, decât dacă ai asculta mult predicile Mele, caz în care s-ar putea să-ți dai seama după vocea Mea. Dacă vocea unei persoane seamănă cu vocea Mea, unii oameni ar putea chiar să greșească și să presupună că ea este Dumnezeu întrupat. Se întâmplă astfel de lucruri? Sigur s-au întâmplat. Unii indivizi au o înfățișare excepțională și remarcabilă, având o aură și un stil aparte și părând deosebit de nobili, asemenea cuiva cu statut și o anumită poziție socială. Unii frați și surori nesăbuiți sau unii oameni care își doresc în mod special să-L întâlnească pe Dumnezeu întrupat vor crede în mod greșit că o astfel de persoană este Dumnezeu întrupat și chiar se vor prosterna și vor îngenunchea în fața ei. Persoana în fața căreia se prosternează este foarte încântată în sinea ei și chiar acceptă acest lucru în mod tacit. Când este pe cale să plece, acei oameni nesăbuiți care s-au prosternat și au îngenuncheat chiar varsă lacrimi și nu vor să se despartă de ea; trag de hainele ei și nu o lasă să plece, spunând: „Când vei mai veni? Ne va fi dor de tine!” Ba chiar spun cu un entuziasm deosebit: „În sfârșit L-am întâlnit pe Dumnezeu întrupat. Nu am niciun regret în viața aceasta. Chiar de-ar fi să mor, viața mea va fi meritat!” Persoana în fața căreia se prosternează nu clarifică deloc situația. Ați auzit de astfel de lucruri? (Da.) Așa ceva nu s-ar putea întâmpla în străinătate. De ce s-a întâmplat în China continentală? Întrucât Dumnezeu întrupat S-a arătat și a lucrat în China, El are cu siguranță înfățișarea unei persoane de origine chineză, prin urmare acest gen de lucru s-a întâmplat în China continentală. Nu vom discuta dacă cele două părți implicate în această chestiune au sau nu dreptate. Cât despre această chestiune în sine, indiferent cum înțeleg oamenii normalitatea și caracterul practic ale lui Dumnezeu întrupat, bazându-se pe noțiunile lor, oamenii cred că Dumnezeu întrupat ar trebui să aibă un chip impunător, o înfățișare nobilă și, cu atât mai mult, o identitate nobilă. De asemenea, ar trebui să aibă o înfățișare și un mod de a vorbi unice, făcându-i pe toți cei care Îl privesc să simtă că este asemenea lui Dumnezeu, că este Dumnezeu, fără nicio urmă de îndoială. Dacă oamenii Îl găsesc neremarcabil și nu pot vedea aura lui Dumnezeu sau chipul lui Dumnezeu în El, atunci este imposibil ca El să fie Dumnezeu. Oamenii cred că Dumnezeu întrupat este cu siguranță deosebit de impunător și de nobil și că are o aură, arătând îndeosebi precum cineva care are o identitate regală – ar trebui să stea drept când merge, ochii Lui ar trebui să fie strălucitori și pătrunzători, iar privirea Lui ar trebui să fie deosebit de ageră; ar trebui să-Și poată da seama imediat ce gândește cineva doar privindu-l și să poată spune dintr-o privire cine nutrește ostilitate sau gânduri rele. Aceste gânduri pe care le au oamenii reflectă un fenomen anume: oamenii au o mulțime de închipuiri despre Dumnezeu întrupat. Dar, de fapt, Dumnezeu întrupat nu este același cu Dumnezeu din noțiunile și închipuirile oamenilor; există o diferență. Înfățișarea exterioară a lui Dumnezeu întrupat este deosebit de obișnuită. El nu este deloc impunător, deloc transcendent și deloc supranatural; se poate spune chiar că nu există nimic special la El. La exterior, aproape că nu diferă deloc de toți oamenii creați. Cu alte cuvinte, este aproape identic cu oamenii creați de Dumnezeu în ceea ce privește diversele funcții pe care le posedă, precum și instinctele, gândirea normală și diversele abilități ale oamenilor. Acestea sunt lucrurile exterioare pe care oamenii le pot vedea direct cu ochiul liber, cu care pot intra în contact și pe care le pot pricepe și înțelege. Aceste lucruri exterioare sunt ușor de văzut și de înțeles pentru oameni, prin urmare nu vor fi punctul central al părtășiei noastre. Normalitatea și caracterul practic ale lui Dumnezeu întrupat, precum și smerenia și ascunderea Lui sunt punctul central al părtășiei noastre.

Cât despre ceea ce oamenii ar trebui să înțeleagă despre Dumnezeu întrupat, fie că este vorba de normalitatea și de caracterul Său practic, fie de smerenia și de ascunderea Sa, aceasta constă în gânduri sau modalități de cunoaștere pe care oamenii pur și simplu nu le au în inimile lor; aceste gânduri nu există nici măcar în noțiunile și închipuirile lor. Aceasta implică modul în care Dumnezeu întrupat trăiește printre oameni, cum trăiește El în mediul din viața reală al omenirii, cum Își desfășoară viața și cum vorbește și lucrează printre oameni. Aceasta implică unele chestiuni legate de esența lui Dumnezeu întrupat, chestiuni despre care merită să avem părtășie. Aceste aspecte sunt, de asemenea, lucruri pe care oamenii nu le pot vedea sau care sunt foarte greu de înțeles de către ei și, desigur, sunt și lucruri care nu există în cunoștințele oamenilor sau în noțiunile și închipuirile lor despre Dumnezeu întrupat. Cu alte cuvinte, cunoștințele, înțelegerea și închipuirile oamenilor despre Dumnezeu întrupat sunt, practic, deconectate de realitatea vieții și existenței lui Dumnezeu întrupat. În consecință, multe dintre cunoștințele oamenilor privind esența lui Dumnezeu întrupat sunt nepractice și neobiective, constând chiar din unele noțiuni și închipuiri care nu sunt în conformitate cu realitatea. Dumnezeu întrupat trăiește printre oameni și în această lume materială; normalitatea și caracterul Său practic se reflectă în viața Lui, precum și în procesul existenței Sale. În viața Lui și în procesul existenței Sale, pe de o parte, este implicată viața acestui trup, iar pe de altă parte, este implicată lucrarea de slujire săvârșită de Dumnezeu întrupat. Să privim din aceste două aspecte modul în care normalitatea și caracterul practic pe care le trăiește și le posedă Dumnezeu întrupat diferă de noțiunile și închipuirile oamenilor – ce părți din această normalitate și din acest caracter practic nu pot fi înțelese de oameni sau nu sunt luate în considerare de ei după ce le văd, dar sunt, de fapt, manifestări ale normalității și ale caracterului practic pe care le are trupul întrupat al lui Dumnezeu. Întrucât se referă la viața și existența lui Dumnezeu întrupat, aceasta implică multe chestiuni reale, precum și multe gânduri și opinii cu privire la aceste chestiuni reale. Aceste gânduri și opinii sunt, de fapt, dezvăluite și trăite în mod practic și obiectiv în viața lui Dumnezeu întrupat și în lucrarea de slujire pe care o săvârșește El. Cu toate acestea, deoarece oamenii nutresc prea multe noțiuni și închipuiri – fie despre Dumnezeu din ceruri, fie despre Dumnezeu de pe pământ – și deoarece toate acestea sunt goale și nu sunt în acord cu realitatea, majoritatea oamenilor nu iau în considerare normalitatea și caracterul practic, precum și smerenia și ascunderea pe care le pot vedea manifestate de Dumnezeu întrupat – această identitate specială a lui Dumnezeu. Cei mai mulți oameni se concentrează asupra semnelor și minunilor, tainelor, abilităților supranaturale și asupra lucrurilor profunde, grandioase sau relativ transcendente și bizare și așa mai departe. Însă oamenii nu iau în considerare lucrurile cu adevărat obiective, practice și reale trăite și dezvăluite de Dumnezeu Însuși. Indiferent de câți ani trăiește trupul întrupat al lui Dumnezeu în rândul omenirii, deoarece oamenii nu iau în considerare aceste lucruri, cunoașterea lui Dumnezeu de către ei rămâne mereu blocată în închipuirile lor goale și fanteziste. Ca urmare, cunoașterea lui Dumnezeu de către oameni este mereu atât de neobiectivă și de nepractică. Astăzi, prin intermediul părtășiei despre acest subiect, haideți să ajungem să cunoaștem normalitatea și caracterul practic reflectate în viața lui Dumnezeu întrupat și în lucrarea de slujire pe care o săvârșește. Fie că este vorba de viața lui Dumnezeu întrupat, fie de lucrarea de slujire pe care o săvârșește, ambele aspecte implică trăirea normalității și a caracterului Său practic. Aceasta implică punctele de vedere ale lui Dumnezeu întrupat – acest Fiu al Omului care posedă o identitate specială – față de tot felul de persoane, evenimente și lucruri, precum și principiile și metodele Sale de gestionare a tot felul de chestiuni. Ați auzit în părtășiile de-a lungul anilor despre principiile și metodele prin care Dumnezeu întrupat tratează și gestionează tot felul de chestiuni și știți acum despre aceste lucruri. Toate aceste lucruri, care par destul de elevate și de grandioase în mințile voastre, implică adevărul. Într-o privință, ele reprezintă intențiile lui Dumnezeu din ceruri; reprezintă cerințele și învățăturile pentru oameni ale lui Dumnezeu care posedă identitatea și esența lui Dumnezeu. În altă privință, este incontestabil că reprezintă și principiile, metodele, gândurile și opiniile lui Dumnezeu întrupat, acest Fiu al Omului, referitoare la modul în care privește sau gestionează tot felul de chestiuni. Deja am avut părtășie cu voi mult timp despre acest volum uriaș de conținut care implică adevărurile-principii; există multe subiecte și sunt destul de lungi. Acest conținut este suficient pentru a reprezenta gândurile și opiniile, atitudinile și principiile lui Dumnezeu întrupat – Fiul Omului – privind gestionarea lucrurilor în tot felul de situații. Nu vom discuta despre acest aspect astăzi.

Principalul subiect despre care vom avea părtășie sunt principiile de conduită personală ale lui Dumnezeu întrupat și modurile Sale de a face lucrurile în viața și existența Sa. Prin intermediul părtășiei Mele despre aceste două aspecte, veți ajunge să înțelegeți mai bine normalitatea și caracterul practic ale lui Dumnezeu întrupat și să-L înțelegeți mai bine pe Dumnezeu întrupat. Într-o privință, trăind în rândul omenirii, Dumnezeu întrupat are un principiu pentru modul în care Se poartă și are un principiu și pentru modul în care face lucrurile. Aceste principii sunt foarte simple. Principiul Meu pentru conduita personală este să Mă port într-un mod care respectă regulile, iar principiul Meu pentru realizarea lucrurilor este să le fac într-un mod conștiincios. Să Mă port într-un mod care respectă regulile și să fac lucrurile într-un mod conștiincios – acestea sunt principiile și crezurile Mele privind modul în care Mă port și în care fac lucrurile. Câte cuvinte sunt în total? (Cincisprezece cuvinte.) Aceste cincisprezece cuvinte sunt foarte simple, iar sensul lor literal este destul de ușor de înțeles. Nu sunt deloc abstracte sau goale, deloc profunde și deloc elevate și grandioase. Să Mă port într-un mod care respectă regulile și să fac lucrurile într-un mod conștiincios – acestea sunt principiile și crezurile Mele privind modul în care Mă port și în care fac lucrurile. Respect aceste principii în felul în care Mă port și fac lucrurile; procedez exact așa. Puteți vedea că așa stau lucrurile? Puteți corela acest lucru cu faptele? Într-o privință, când predic și am părtășie, când intru în contact și interacționez cu oamenii și când discut cu ei, le spun mereu să se poarte în acest fel. În altă privință, și Eu Însumi Mă port în acest fel – nu scandez sloganuri. Atunci, de ce le vorbesc oamenilor despre aceste principii? Pentru că Eu Însumi fac lucrurile și Mă port în acest fel; nu se întâmplă nimic altceva care să fie profund. Unii oameni spun: „Aceste crezuri ale Tale privind modul în care Te porți sunt destul de nesofisticate; nu sunt deloc rafinate. Nu pot reprezenta identitatea lui Dumnezeu întrupat!” Este corect? (Nu.) Să Mă port într-un mod care respectă regulile și să fac lucrurile într-un mod conștiincios – acestea sunt principii și crezuri. Le practic în viața Mea de zi cu zi și le practic și atunci când Îmi săvârșesc lucrarea de slujire, adică atunci când lucrez. Așa Mă port și așa fac lucrurile. Haideți să vorbim pur și simplu despre aceste lucruri ca și cum am purta o conversație și am sta la taclale, astfel încât să vă puteți relaxa puțin și să aflați puțin mai multe despre viața Mea de la Mine. Este în regulă? (Da.) Dacă, pe parcursul conversației noastre, unii dintre voi spuneți: „Obiectez! Ceea ce spui nu este în conformitate cu manifestările Tale”, atunci voi încerca să reformulez și voi corecta sau rectifica acel lucru în viitor. Dacă unii dintre voi ridicați mâna și spuneți: „Sunt de acord! Ceea ce spui este întru totul în conformitate cu ceea ce am văzut și am auzit că dezvălui în viața Ta; ceea ce spui este un fapt”, atunci voi continua. Este în regulă? (Da.)

Să Mă port într-un mod care respectă regulile și să fac lucrurile într-un mod conștiincios – respect cu tărie aceste crezuri atât în viață, cât și în lucrare. Probabil ați reușit să le apreciați destul de mult în lucrarea pe care o fac, așa că haideți să vorbim mai întâi despre modul în care se aplică acestea în viața Mea. Dumnezeu întrupat este o persoană care are o identitate specială în rândul omenirii, dar atunci când face lucruri, El nu Se comportă deloc ca și cum ar fi special. Nu Se tratează niciodată ca pe o personalitate specială; este doar o persoană obișnuită. Indiferent în ce țară Se află, El respectă legile și reglementările acelei țări. Dacă trebuie să facă un lucru, dar nu-l înțelege, El consultă rapid legile și politicile locale și află ce stipulează acestea, care fapte sunt ilegale și care nu sunt și face acel lucru așa cum este adecvat, fără să-Și acorde un tratament privilegiat. Constituie acest mod de a face lucrurile o respectare a regulilor și o atitudine conștiincioasă? (Da.) Aceasta înseamnă că Se poartă într-un mod care respectă regulile și face lucrurile într-un mod conștiincios. Într-o țară liberă și democratică, dacă trebuie să înțeleagă legile relevante pentru a face ceva, El consultă un avocat sau caută legile și reglementările. Nu face lucruri ilegale și nici nu profită de lacune legale; respectă cu strictețe legile și reglementările, deoarece legile și reglementările celor mai multe țări protejează drepturile și interesele legitime ale indivizilor și sunt ceea ce oamenii ar trebui să respecte. De exemplu, dacă facem niște construcții în curte și trebuie să amplasăm ceva acolo, trebuie mai întâi să aflăm care sunt reglementările guvernamentale în această privință, dacă acest obiect poate fi amplasat în curte și, în caz afirmativ, unde este adecvat să facem asta. După ce clarificăm detaliile, facem lucrurile în conformitate cu reglementările guvernamentale. Dacă autoritățile nu permit acest lucru, atunci nu-l vom face. Nu vom încerca să creăm probleme în mod irezonabil și în niciun caz nu vom încălca legea cu bună știință pentru a face acel lucru. De exemplu, dacă vrem să construim vreun fel de structură, trebuie să solicităm aprobarea autorităților. După ce autoritățile o aprobă, construcția poate începe. Când proiectul este finalizat, trebuie să mai treacă de o inspecție a autorităților. Dacă trece de inspecție, o putem folosi liniștiți. Aceasta este procedura pentru construcții. Unii oameni ar putea spune: „Pentru acest tip de proiect mic, prevăd autoritățile că trebuie să obținem aprobare? Dacă e opțional, nu este nevoie să parcurgem această etapă. Putem evita bătaia de cap.” Eu spun: „Trebuie să fim siguri. Ce se întâmplă dacă necesită aprobarea autorităților și nu o obținem – nu am încălca reglementările? Nu trebuie să le încălcăm. Întrucât urmează să construim această structură, ar trebui să încercăm să primim aprobare. Dacă autoritățile spun că nu este nevoie să primim aprobare, ne vom simți liniștiți să nu o solicităm. Dacă autoritățile spun că trebuie aprobată, atunci solicitarea noastră de aprobare va fi rezonabilă și va respecta legea.” Pentru orice are legătură cu legea sau cu reglementările guvernamentale, trebuie să consultăm autoritățile și să fim siguri. Altfel, dacă ceva nu merge bine, va fi foarte problematic. O regulă de bază a vieții în străinătate este să nu faci nimic ilegal sau care încalcă reglementările guvernamentale. De exemplu, dacă locuim la țară și vrem să creștem găini sau oi, trebuie să obținem aprobarea autorităților. Autoritățile au reglementări detaliate în privința acestor lucruri și nu trebuie în niciun caz să le încălcăm sau să încercăm să obținem privilegii speciale. Dacă încălcăm reglementările guvernamentale și suntem prinși, va fi foarte problematic. Așadar, acest lucru ne cere să respectăm legea și implică, de asemenea, principiile privind modul în care ne purtăm și în care trăim. Indiferent unde locuim, ar trebui să ne purtăm într-un mod care respectă regulile și să facem lucrurile într-un mod conștiincios. În viața Mea de zi cu zi, interacționez și cu vecinii într-un mod care respectă regulile. Nu fac zgomot și nu-i deranjez pe alții. Indiferent care sunt prevederile guvernamentale, trebuie să le respectăm. Până și dacă ai un câine, trebuie să te ocupi bine de el, astfel încât să nu latre întruna și să nu tulbure odihna vecinilor. Mai ales în weekenduri, când vecinii tăi sunt cu toții acasă, trebuie să fii și mai atent să nu-i deranjezi. Când ninge iarna, trebuie să aștepți până după ora 8:00 dimineața pentru a începe să cureți zăpada. Curățarea zăpezii prea devreme creează zgomote care vor tulbura odihna vecinilor și îi vor supăra. Dacă autoritățile au reglementări explicite, trebuie să le respecți. Nu încălca în mod intenționat reglementările guvernamentale; nu te pune rău cu autoritățile. Aceasta se numește a te purta într-un mod care respectă regulile. Indiferent unde stau, practic nu fac niciun zgomot. Nu pun niciodată muzică afară, nu fac gălăgie și nu vorbesc tare. Când plimb câinele, nu-l las să latre întruna. Fac tot posibilul să nu-Mi deranjez vecinii, să nu Mă amestec în viața lor și să nu-i supăr. Nu înseamnă asta a se purta într-un mod care respectă regulile? (Ba da.) De aceea Mă înțeleg bine cu vecinii Mei de mulți ani. Trăim în pace unii cu alții, ne salutăm când ne vedem și conviețuim într-un mod prietenos și amiabil. Indiferent unde locuim, trebuie să respectăm regulile atunci când interacționăm cu vecinii noștri. Nu trebuie să le provocăm necazuri și nici să fim servili – ar trebui să-i tratăm corect pe alții și să facem lucrurile în mod corect și just. Dacă procedăm așa, nu vor exista conflicte în timp.

În ceea ce privește faptul că Dumnezeu întrupat Se poartă într-un mod care respectă regulile, unii oameni spun: „Nu este acesta un lucru foarte normal?”, la care Eu răspund: „Ai perfectă dreptate; este pur și simplu absolut normal.” De unde vine această normalitate? Vine din conștiința și rațiunea umanității. Tocmai pentru că Dumnezeu întrupat are conștiința și rațiunea desăvârșite ale umanității normale, când vine vorba de conduita personală – ceva ce oamenii consideră o chestiune de-a dreptul banală – principiul pe care îl respectă este și el de-a dreptul banal: respectarea regulilor. După ce aud asta, unii oameni ar putea spune: „Ce e atât de important în privința asta? Merită măcar să fie adus în discuție acest lucru? Înseamnă asta a fi normal și practic? Acestea sunt chestiuni neînsemnate.” Cu toate acestea, faptul că Dumnezeu întrupat Se poartă într-un mod care respectă regulile este o manifestare a normalității și caracterului Său practic, așa că merită să vorbim despre el și merită ca oamenii să îl cunoască. Oamenii cred că este ceva banal să Mă port într-un mod care respectă regulile. Dar dacă Mi-aș acorda un tratament privilegiat peste tot în viața Mea și M-aș lăuda cu fiecare ocazie, spunând: „Eu sunt Hristos. Vin din ceruri. Nu sunt ca nimeni altcineva. Sunt unic printre oameni. Întreaga omenire, toate ființele vii și toate creaturile trebuie călcate sub picioarele Mele. Toate lucrurile sunt așternutul picioarelor Mele. Indiferent dacă este credincios în Dumnezeu sau non-credincios, fiecare trebuie să se prosterneze și să Mi se închine. Când vin înaintea Mea, toți trebuie să fie cuviincioși și respectuoși”? Ar fi normal? (Nu.) Ar fi anormal. Crezi că Mă comport așa? (Nu.) Nu Mă comport așa. Mă înțeleg într-un mod amiabil cu toți cei cu care intru în contact, în special cu non-credincioșii. Îi tratez și interacționez cu ei conform regulilor și etichetei. Când discut sau Mă consult cu oamenii despre ceva, sunt deosebit de respectuos cu ei. Când există ceva ce nu înțeleg, pun întrebări și cer mai multe informații, iar unii oameni sunt foarte răbdători când Mă ajută să găsesc răspuns la întrebările Mele. Desigur, nu se pune problema că Mă port într-un mod care respectă regulile doar ca să-i răsplătesc pentru acest tratament; mai degrabă, motivul este că, trăind în acest mediu real, Dumnezeu întrupat respectă în mod inerent un astfel de principiu când interacționează cu oamenii și face lucruri. De exemplu, o bibliotecă este un loc pentru lectură și studiu. Când mergi acolo, ar trebui să respecți regulile acesteia. Nu poți fi gălăgios și ar trebui să încerci pe cât posibil să nu vorbești. Dacă vrei să vorbești, ar trebui să-ți cobori vocea sau să ieși afară și, mai ales dacă îți sună telefonul, ar trebui să ieși repede afară să răspunzi, toate acestea pentru a nu deranja sau afecta lectura altora. Aceasta se numește a respecta regulile. Într-un astfel de mediu, dacă primesc un apel, ies afară să răspund. Unii oameni spun: „Cine nu știe asta?” Chiar există oameni care nu știu asta. În Occident, în unele restaurante, supermarketuri și locuri unde oamenii merg să-și rezolve treburile, deseori poți să auzi unii indivizi vorbind foarte tare, iar chelnerii și angajații de acolo simt o deosebită repulsie. Unii asiatici, în special, nu înțeleg deloc regulile și lasă impresia că sunt extrem de prost crescuți. În unele locuri, există reguli scrise clar, dar ei se comportă ca și cum nu le-ar vedea deloc. Chiar dacă văd reguli scrise în limba lor maternă, nu le respectă și chiar le încalcă. Ba chiar se ceartă cu membrii personalului când aceștia le atrag atenția. Nu se fac oare de râs? Unii oameni sunt obișnuiți să facă pe șefii în țara lor natală. Când vin în Occident, încă se cred pe teritoriul lor, comportându-se agresiv și mergând țanțoș ca niște gorile, fără să respecte deloc regulile. Drept urmare, oriunde merg, îi fac pe ceilalți să-i deteste și să simtă repulsie. Ba chiar unii oameni creează probleme când dau teste de circulație auto. După aceea, când văd conaționali, chiar proclamă: „Noi, chinezii, suntem liberi oriunde mergem. Nu suntem niciodată dispuși să respectăm regulile. Cu cât putem să fim mai relaxați, cu atât mai bine. Dacă încearcă cineva să mă disciplineze, voi face un scandal uriaș!” Un astfel de individ nu este oare un diavol viu? Crezi că ești în țara ta natală, unde poți să faci pe șeful dacă ai putere și influență? Ești în străinătate, într-o țară guvernată de lege. Dacă încalci legile și reglementările, trebuie să porți răspunderea legală. Respectarea legilor și a reglementărilor este minimul pe care ar trebui să-l facă o persoană. Dacă cineva nu înțelege nici măcar aceste reguli de bază, nu are deloc o asemănare umană.

În general, sunt foarte precaut în locurile publice. Mai ales când merg la agenții guvernamentale ca să rezolv treburi, acționez cu prudență și evit să le încalc regulile. Indiferent ce formular completez sau la ce întrebări răspund, acționez mereu conform regulilor. După ce M-am ocupat de treburi de câteva ori, am căpătat experiență. Este ușor să respecți regulile; ceea ce provoacă îngrijorare este să nu înțelegi regulile. Fără a menționa că te faci de râs – ar putea afecta acest lucru rezolvarea treburilor? Este posibil, prin urmare trebuie să te porți într-un mod care respectă regulile. Per ansamblu, occidentalii sunt capabili să realizeze aceste lucruri. Dumnezeu întrupat are raționalitate și conștiință normale, așadar, bineînțeles că le poate realiza și El, făcând asta în mod proactiv. El nu Se consideră unic în rândul omenirii create și nici nu ocolește vreodată aceste legi și reglementări pentru a căuta privilegii pentru Sine. Indiferent de ce treburi Mă ocup la o agenție guvernamentală, urmez mereu procedurile. Nu am niciodată cerințe, spunând: „Am un statut special și o identitate specială. Îmi poți acorda un tratament special?” În primul rând, nu Mă consult cu nimeni pentru a găsi acest tip de cale. În al doilea rând, nu Mă rog niciodată lui Dumnezeu din ceruri, spunând: „Dumnezeule, poți face semne și minuni pentru Mine, îndeplinind această sarcină instantaneu, așa încât să nu trebuiască să urmez aceste proceduri, așa cum fac oamenii?” Nu Mă rog niciodată așa; în schimb, Mă ocup de treburi conform procedurilor, într-un mod care respectă regulile. Desigur, când Mă ocup de aceste treburi, întâlnesc și unele circumstanțe speciale. Circumstanțele speciale necesită o gestionare specială. Dacă trebuie plătită o taxă, o plătesc. Dacă trebuie să aștept, aștept. Dacă trebuie să fac o cerere sau să primesc din nou confirmare de la autorități, atunci fac cererea și primesc din nou confirmarea. În mod sigur voi urma procedurile cu strictețe, conform legilor și reglementărilor, și nu voi trece peste capul nimănui. Fie că fac cumpărături la un supermarket, fie că Mă ocup de treburi la o agenție guvernamentală, dacă oamenii stau la coadă, stau și Eu cu ei. Când Îmi vine rândul, pășesc rapid în față. Orice Mi se cere să fac, fac într-un mod care respectă regulile, potrivit cerințelor lor. Acesta este modul în care Mă port. Când întâlnesc situații în viață, acesta este modul în care acționez și le experimentez. Deși există momente speciale când sufăr unele nemulțumiri, acest lucru nu-Mi afectează niciodată crezurile de a „Mă purta într-un mod care respectă regulile și de a face lucrurile într-un mod conștiincios”. Tot fac ce se cuvine să fac. Mai ales, am o înfățișare asiatică, o statură mică și un aspect de rând, nu vorbesc tare și le par oamenilor obișnuit și neremarcabil, nu ies în evidență în mulțime și nu atrag câtuși de puțin atenția celorlalți. Prin urmare, când Mă ocup de treburi în unele medii speciale, Mă confrunt cu diverse grade de discriminare sau primesc diverse grade de „tratament special”. Ce ați face dacă ați întâmpina aceste situații? V-ați certa cu acei oameni, ați depune o plângere împotriva lor sau v-ați ruga lui Dumnezeu pentru a-i blestema? Ce metodă ați adopta? (Dacă circumstanțele sunt potrivite, s-ar putea să mă cert cu ei.) Și te-ai ruga în inima ta pentru a-i blestema? (Nu aș merge atât de departe, dar aș fi destul de furios în sinea mea.) Când ești tratat diferit sau ești discriminat, ar trebui să lași lucrurile să se potolească. În ceea ce Mă privește, nu Mă rog pentru a-i blestema, nici nu Mă cert și nu am controverse cu ei. În schimb, las lucrurile să se potolească și le abordez corect. Mă simt oarecum inconfortabil în inima Mea, dar, după câteva zile, sunt în regulă; Mă împac cu situația. Chiar dacă demnitatea și integritatea îți sunt insultate, nu poți da dovadă de impetuozitate; nu poți gestiona lucrurile într-un mod impetuos. Atunci, cum ar trebui să le gestionezi? Dacă cineva te discriminează sau te insultă, ar trebui să-l tratezi cu răbdare, să stai departe de el și să nu dai dovadă de impetuozitate; atunci nu-ți poate face nimic. Tratează pur și simplu această mică pierdere ca pe o lecție. Dacă Mă confrunt cu acest gen de situație, din cauza raționalității și conștiinței umanității Mele normale, Mă simt rănit și, de asemenea, simt că integritatea și demnitatea Mea au încasat o lovitură. Mă simt inconfortabil și îndurerat în sinea Mea. Dar în niciun caz nu Mă simt nedreptățit pentru că am o identitate specială și un statut special, cu atât mai puțin îi voi urî sau blestema pe cei care Mă discriminează. Cu cât înaintez mai mult în vârstă, cu atât simt mai mult că aceste lucruri sunt perfect normale. Trăind în această lume umană, în rândul unei omeniri atât de corupte, aceste lucruri sunt perfect normale. Mă simt așa nu pentru că M-am obișnuit cu astfel de lucruri și am devenit amorțit față de ele, ci pentru că toți oamenii sunt corupți. Discriminarea lor nu te vizează pe tine personal; în schimb, întreaga rasă umană este așa. Vezi, în Statele Unite, o țară multirasială de imigranți, oameni de toate rasele vor spune că au fost discriminați; chiar și albii vor susține asta. Oamenii se confruntă cu discriminarea în diferite situații, în diferite medii și în diferite grupuri de oameni. Uneori, discriminarea vine din partea altor rase, iar alteori, cineva se confruntă cu discriminare sau cu un tratament injust și din partea propriei rase. Ceea ce consideri discriminare ar putea fi pur și simplu cea mai comună modalitate de a gestiona lucrurile atunci când vine vorba de felul în care oamenii corupți se tratează unii pe alții. Exact așa este această omenire, prin urmare, nu lua astfel de lucruri prea în serios. Este normal să fii furios, dar ar trebui să deslușești rapid aceste chestiuni și apoi să treci peste ele. Nu le aborda într-un mod impetuos. Nu te gândi să te răzbuni pe cineva și nu te ruga pentru a blestema pe cineva. Nu considera că nu ești un om de rând. Ești o persoană de rând și așa te tratează și alții. Dacă văd că ești o pradă ușoară, te vor agresa. Nu este perfect normal? Nu te baza pe noțiuni și închipuiri, gândind: „Nu sunt o persoană de rând. Am o valoare atât de mare și un statut atât de înalt. Mă voi ruga pentru a blestema pe oricine mă agresează. Dacă ți-aș spune cine mă susține, te-ai speria de moarte. Când voi deține puterea în viitor, te voi face să îngenunchezi și să ceri îndurare și te voi face să te ploconești ca o găină care ciugulește orez.” Nu am avut niciodată astfel de gânduri. Există discriminare peste tot în lume. Discriminarea oamenilor nu te vizează doar pe tine. Această lume în sine este plină de nedreptate, discriminare, tot felul de ticăloșii și tot felul de fapte rele. Când întâlnesc astfel de lucruri, pentru că nu Mă tratez pe Mine Însumi ca pe un fel de personalitate specială, Îmi este foarte ușor să trec peste ele. Nu înseamnă asta și a respecta crezurile de a se purta într-un mod care respectă regulile și de a face lucrurile într-un mod conștiincios? (Ba da.)

În viața Sa, Dumnezeu întrupat interacționează și are de-a face în mod inevitabil cu oameni, inclusiv cu unii frați și unele surori care cred în Dumnezeu, precum și cu unii non-credincioși. Când interacționează cu frați și surori care cred în Dumnezeu, El are, bineînțeles, și unele principii pentru conduita personală și gestionarea lucrurilor din perspectiva umanității. Deși nu respectă cu strictețe regulile de curtoazie și de reciprocitate și modurile în care funcționează lumea, în ceea ce privește schimbul de favoruri, El Se străduiește să nu profite de alții și să nu caute privilegii pentru Sine. Când unii frați și unele surori consumă o parte din energia lor și își petrec o parte din timpul lor ocupându-se de chestiuni personale pentru Mine, voi găsi o ocazie de a le da un mic cadou, a le face o vizită, a-i invita la masă sau de a face altceva. Aceasta nu este mită; este curtoazie și reciprocitate și a nu profita de alții. Cât despre frații și surorile cu care nu am avut nicio interacțiune personală, nu le-am dat niciodată cadouri fiindcă au statut sau au adus contribuții în casa lui Dumnezeu, nici nu i-am oferit niciunuia dintre ei lucruri sau tratament special pentru că îi prețuiesc sau am o relație decentă cu ei. Astfel de lucruri nu s-au întâmplat niciodată. Pe scurt, când am de-a face și interacționez cu oamenii, Mă străduiesc să nu profit de ei și să nu caut privilegii pentru Mine. Identitatea Mea specială nu Mă va determina să gândesc: „Indiferent cum te folosesc, este potrivit și ar trebui să accepți; aceasta este o înălțare a ta.” Nu aș gândi așa. Dacă te ocupi de niște chestiuni personale pentru Mine, în afara lucrării bisericești, atunci Îmi voi aminti de această favoare și te voi răsplăti. Pe această bază, voi face schimb de favoruri cu tine. Și mai puține trebuie spuse când vine vorba de non-credincioși – dacă un non-credincios s-a ocupat de ceva pentru Mine și a cheltuit o anumită sumă de bani, în primul rând, Mă voi asigura că nu-i datorez bani. Nu-l voi lăsa să plătească din propriul buzunar; îi voi da orice sumă de bani este necesară. În plus, și-a dat osteneala, a depus mult efort și a alergat mult de colo până colo ocupându-se de această chestiune pentru Mine, așa că trebuie să-i dau un cadou din curtoazie, să ofer o compensație pentru favoare și să nu profit de el. Acel individ face această muncă și își câștigă existența din ea; nu-l pot lăsa să sufere o pierdere sau să dea bani din propriul buzunar pentru că s-a ocupat de ceva pentru Mine. Acest lucru ar fi inadecvat. Așadar, nu caut privilegii pentru Mine în chestiuni de acest fel. Desigur, asta nu înseamnă să urmezi regulile jocului; doar că trebuie să respecți modurile fundamentale în care funcționează lumea, precum și curtoazia și reciprocitatea; nu pot fi făcute excepții în această privință. Dacă îi ceri cuiva să se ocupe de o chestiune și nu-l plătești și încerci mereu să profiți de el, aceasta este o manifestare a lipsei de integritate. Care sunt principiile Mele în aceste chestiuni? Dacă vrei să realizezi ceva și planul pe care îl prezintă acel individ este adecvat, iar prețul său este accesibil, atunci fă-o. Dacă nu-ți permiți, atunci nu o face; găsește pe cineva mai ieftin să o facă. Fă doar ce îți permiți. Nu mușca mai mult decât poți mesteca și nu te gândi cum poți profita de alții. Dacă nu ai mijloacele financiare să rezolvi acel lucru, atunci împrumută bani, ia un credit sau așteaptă până când câștigi suficienți bani pentru a-l face. Pe scurt, descurcă-te pe cont propriu; nu poți profita de alții. Dacă aceasta este profesia lor, atunci, când se ocupă de ceva pentru tine, ar trebui să-ți ții promisiunea și să-i plătești. Acest lucru este absolut firesc și justificat. A nu profita de alții, a nu-i înșela pe alții, a nu le rămâne dator altora, a nu acționa cu nerușinare și a nu avea datorii – aceasta se numește a te purta într-un mod care respectă regulile. Când te afli într-o dificultate, nu-ți vărsa necazurile altora; când ești sărac, nu profita de alții; când ești bogat, nu-ți etala averea; și nu-ți da importanță din cauza identității și statutului tău. Acesta este crezul Meu pentru interacțiunea cu oamenii și gestionarea treburilor. De exemplu, uneori găsesc pe cineva care să se ocupe de ceva pentru Mine. Să spunem că, în mod normal, ar costa doar o mie de dolari, dar acel individ vrea cinci mii. Deși Îmi permit suma, nu voi accepta să fiu păcălit în felul acesta. Cheltuiesc cât este necesar de obicei pentru a face acel lucru și nu Mă tocmesc cu oamenii. Dacă nu-Mi permit, voi găsi pe cineva mai ieftin. În niciun caz nu voi acționa cu nerușinare, nici nu Mă voi plânge de sărăcie ca să-l determin să scadă prețul; nu spun niciodată astfel de lucruri. Dau orice sumă de bani este necesară pentru a rezolva acel lucru, plătind prețul pieței și acționând conform regulilor. Întocmai atât de riguros sunt. Unele persoane bogate sunt deosebit de ostentative și de trufașe. Poartă haine de firmă, inele cu diamante și coliere, împodobindu-se din cap până în picioare cu bijuterii strălucitoare. Mai mult, poartă tocuri înalte oriunde merg și, în general, evită să meargă pe covoare, gândind că sunt prea discrete fără să facă zgomot – merg intenționat pe pardoseli de marmură sau de lemn pentru ca oamenii să le observe sosirea. Nici măcar nu-și scot ochelarii de soare de firmă când intră într-o cameră și inspectează încăperea din ușă ca să vadă cine este acolo, ca și cum ar spune: „Ați văzut că a sosit regina?” Oriunde merg, trebuie mai întâi să-și dea importanță. Dacă port ochelari de soare când ies vara, îi pun repede în geantă când ajung la destinație, ca nu cumva oamenii să Mă vadă purtând ochelari de soare și să creadă că-Mi dau importanță, ceea ce ar putea provoca neînțelegeri. Majoritatea pantofilor pe care îi port au talpă de cauciuc sau de spumă și încerc să nu fac niciun zgomot când merg. Atunci când Mă duc undeva să Mă ocup de treburi, dacă trebuie să sun la ușă, sun. Dacă nu trebuie să sun la ușă, atunci, imediat ce intru, îi spun mai întâi recepționerului că am programare cu persoana cutare la o anumită oră, apoi stau acolo și aștept. Văd unele persoane stând și uitându-se la telefoanele lor când nu au nimic de făcut. Stau picior peste picior, își dau pe spate părul făcut permanent și au o geantă de firmă lângă ele – sunt atât de pompoase! Oriunde merg, Eu sunt deosebit de discret. Îmi găsesc un colț în care să stau, strângându-Mi geanta la piept ca să nu fie înhățată de oameni răi. Sunt precaut și nu ies în evidență. Când este rândul Meu, merg repede să rezolv problema, fără să trag de timp, încercând să atrag cât mai puțină atenție posibil. Urmez regulile când Mă ocup de lucruri și nu le rămân dator oamenilor. Oriunde merg, Îmi controlez mișcările; nu vreau să atrag atenția nimănui. Adică, oriunde merg să Mă ocup de ceva, Mă mișc în liniște, fără să fac vreodată atâta zgomot încât să-Mi anunț prezența. Când interacționez cu non-credincioși, dacă au de obicei anumite reguli pentru gestionarea lucrurilor, atunci urmez acele reguli. De exemplu, regula în cutare industrie este că trebuie să inviți pe cineva la masă după ce se ocupă de o chestiune pentru tine. Ținând cont de prețul tranzacției noastre, masa ar trebui să coste în general aproximativ 15 dolari, așa că îi fac cinste cu o masă care costă cam atât. Unii oameni spun: „Din moment ce îl inviți la masă, cheltuiește puțin mai mulți bani ca să Te dai mare.” Nu este nevoie să fac asta. Le respectăm regulile, oricare ar fi ele. Nu exagera și nu irosi banii doar ca să te dai mare. În Occident, când ceri cuiva să se ocupe de ceva pentru tine sau când angajezi muncitori cu ora, lucrători sau alți angajați de felul acesta, se obișnuiește să dai bacșiș. Unele industrii au reguli în ceea ce privește suma bacșișului, în timp ce altele nu au. Pentru cele care nu au astfel de reguli, de cele mai multe ori, din politețe și respect față de lucrător, las un bacșiș rezonabil în funcție de tariful, calitatea muncii și atitudinea lui. Dacă a făcut o treabă bună, îi dau cinci dolari în plus; dacă a făcut o treabă mediocră și nu vreau să-l mai folosesc în viitor, nu-i dau bani în plus, dar nu-i dau mai puțin decât a câștigat muncind. Cât despre oferirea bacșișurilor, nu Mă consider un magnat și nu-Mi etalez în mod intenționat averea, scoțând o mână de bani și dându-i cuiva fără să-i număr. Nu fac niciodată asemenea lucruri. În schimb, înainte să înceapă munca, pregătesc banii în avans în funcție de tariful său și îi dau când pleacă. Majoritatea oamenilor sunt destul de mulțumiți de acest lucru. Și aceasta poate fi considerată o regulă de gestionare a treburilor în Occident. Întrucât este o regulă, trebuie să o respectăm și să nu o încălcăm. Dacă ești nou undeva și nu înțelegi regulile, cel mai bine ar fi să le înveți. Odată ce le înțelegi, nu o face pe prostul; fă tot posibilul să te ocupi de treburi conform regulilor. Desigur, nu Mă tem să fiu judecat de oameni pe la spate sau să spună că nu Mă port într-un mod care respectă regulile – motivul nu este că Mă tem de aceste lucruri. Mai degrabă, simt că așa ar trebui făcute; este ceea ce ar trebui să fac. Unii oameni spun: „Dacă le-ai da cu zece dolari mai puțin, n-ai avea suficienți bani pentru o masă în plus?” Nu poți privi lucrurile așa. Atât au câștigat muncind. Dacă le dai cu zece dolari mai puțin, este echivalent cu a le lua zece dolari. Este lipsit de scrupule să te folosești de banii pe care i-ai luat de la alții pentru propriile cheltuieli. Să faci lucruri care se împotrivesc conștiinței tale nu este în acord cu umanitatea; este lipsit de umanitate. Dacă încerci să faci asemenea socoteli ca să ieși în avantaj, atunci nu te porți într-un mod care respectă regulile. A te purta într-un mod care respectă regulile înseamnă, cel puțin, să acționezi imparțial și să spui lucrurilor pe nume. Să presupunem că lucrezi în industria serviciilor și ești nevoit să te bazezi pe bacșișuri pentru a-ți câștiga existența. Dacă cineva nu-ți dă bacșiș, profitând de tine, cum te-ai simți? Este aceeași logică. Poate că nu încalci legea dacă nu lași bacșiș într-o anumită industrie și nimeni nu te va trage la răspundere pentru asta, dar poți fi împăcat cu propria conștiință? Dacă nu poți fi împăcat cu propria conștiință, atunci ai o datorie față de conștiința ta. Dacă ai prea multe astfel de datorii în viața aceasta, când vei putea să le plătești? Nu te poți purta așa. Poate că profiți puțin de cineva nedându-i bacșiș, dar nu ai mustrări de conștiință? Dacă într-adevăr nu ai, atunci chiar este ceva în neregulă cu tine. Dacă încerci să profiți de cineva pentru un lucru atât de mărunt, ai putea fi capabil de lucruri și mai rele? Cu o astfel de mentalitate, mai poți să practici adevărul?

Pe parcursul vieții și supraviețuirii sale, toată lumea ar putea întâlni aceste exemple despre care am avut părtășie, referitoare la purtarea într-un mod care respectă regulile. Pentru Dumnezeu întrupat, care trăiește în rândul acestei omeniri, aceste lucruri sunt și imposibil de evitat și sunt lucruri pe care trebuie să le înfrunte. În ansamblu, când face aceste lucruri, Dumnezeu întrupat respectă cu strictețe crezurile și principiile de a Se purta într-un mod care respectă regulile și de a face lucrurile într-un mod conștiincios. Eu Însumi procedez întocmai așa. Desigur, când interacțiunile Mele cu voi implică lucrarea bisericească sau viața voastră personală, dacă Mă rugați să am părtășie cu voi sau dacă Mă consultați în privința modului de a gestiona o anumită chestiune, voi avea părtășie cu voi strict conform crezurilor Mele de conduită personală. Indiferent dacă le acceptați sau nu, punctele Mele de vedere și modalitățile și principiile după care Mă port rămân neschimbate. Categoric nu vă voi învăța să profitați de lacunele legale pentru a obține un avantaj în plus; este absolut inadecvat să procedați așa. Indiferent ce se întâmplă, Mă voi asigura mai întâi că deslușiți clar dacă problema implică legi, politici sau reglementările unei anumite industrii. Dacă implică aceste lucruri, vă voi spune să consultați funcționari guvernamentali sau un avocat ori să căutați regulile relevante online. Dacă implică aspecte financiare, atunci ar trebui să consultați un contabil. Trebuie să practicați în acest mod, indiferent în ce țară vă aflați. Așa procedez Eu și nu te voi încuraja în niciun caz să încalci aceste crezuri. În schimb, îți cer să respecți cu strictețe legile și reglementările fiecărei țări, inclusiv regulile și prevederile oricărui loc public sau ale oricărei industrii. Dacă nu le cunoști, trebuie să iei inițiativa de a afla despre ele și de a-i consulta pe alții despre ele. Dacă le cunoști, trebuie să faci tot posibilul să le respecți. Orice spun regulile, așa ar trebui să procedăm. Chiar dacă regulile sau legile țării îți afectează uneori timpul petrecut făcându-ți datoria sau afectează unele chestiuni legate de datoria ta, tot trebuie să le respecți. Poți găsi modalități de a ajusta timpul alocat datoriei tale sau mediul în care îți faci datoria pentru a evita să intri în conflict cu legile și reglementările țării și, de asemenea, pentru a evita să manifești comportamente sau să provoci incidente care încalcă legile și reglementările țării. Este adecvat să procedezi așa? (Da.) Acesta este un aspect. Pe de altă parte, indiferent ale cărei țări sunt legile și reglementările și indiferent dacă sunt rezonabile sau irezonabile, atât timp cât sunt stipulate în mod explicit de autorități și atât timp cât apar în sfera vieții și existenței Mele, le respect și Mă conformez lor cât de mult pot. Categoric nu voi face comentarii despre legile și reglementările autorităților și nu voi critica niciun aspect al acestora care este irezonabil sau nu este în interesul oamenilor; în schimb, respect orice reguli stabilesc autoritățile. Desigur, când vorbesc despre respectarea legilor și reglementărilor autorităților, aceasta nu include acele legi care se opun credinței religioase sau care Îl tăgăduiesc pe Dumnezeu și I se împotrivesc. În schimb, se referă la acele legi și reglementări care protejează drepturile cetățenilor, mențin ordinea socială și promovează echitatea; pe acestea ar trebui să le respecte oamenii. Indiferent ce gânduri au oamenii în mințile lor, respectarea legilor și reglementărilor este primordială. Legile țării trebuie respectate, la fel și regulile și prevederile oricărei industrii. Dacă nu te poți adapta la ele sau nu-ți plac, poți să eviți această industrie sau să părăsești țara. Dar, rațional vorbind, dacă trăiești într-o anumită țară sau ai de-a face cu oameni dintr-o anumită industrie, ar trebui să respecți legile țării, prevederile și directivele industriei sau ale anumitor situații și medii speciale și chiar unele norme morale. Mă străduiesc să respect cu strictețe legile, reglementările și prevederile omenirii, unele reguli și directive speciale în locurile publice și normele morale și comportamentale de bază ale umanității. Nu pun niciodată accent pe identitatea Mea specială și pe statutul Meu special, nici nu contravin vreunei legi, reglementări, directive, prevederi și altele asemenea. Nu le contest, nici nu le încalc intenționat și nu-Mi urmez propriul drum; în schimb, le respect cu strictețe. În spatele faptului că Mă conformez strict se află respectul pentru legile, reglementările, prevederile și regulile lor. Acesta este, de asemenea, principiul pe care îl practică și îl respectă efectiv cineva atunci când se poartă într-un mod care respectă regulile și face lucrurile într-un mod conștiincios. Poate că unii oameni nu înțeleg care este atitudinea Mea față de aceste lucruri; ar putea să aibă în mințile lor unele gânduri care nu sunt în acord cu realitatea sau să aibă unele noțiuni și închipuiri lipsite de conținut despre principiile și crezurile Mele privind realizarea unor astfel de lucruri. Având părtășie în acest fel, considerați că există ceva lipsit de conținut aici? (Nu.) A spune că nu există nimic lipsit de conținut înseamnă că atitudinea Mea față de aceste lucruri este de a le trata rațional din perspectiva umanității. Nu-Mi asum o poziție de superioritate, nu adopt perspectiva celui de-al treilea Cer și nu tratez aceste lucruri pe baza statutului special de a avea identitatea lui Dumnezeu. În schimb, le tratez într-un mod foarte uman, dintr-o perspectivă rațională. Nu pun niciodată accent pe identitatea Mea de Dumnezeu întrupat în felul în care tratez aceste lucruri, nici nu profit vreodată de această identitate pentru a le privi într-un mod plin de superioritate. Nu contest niciodată aceste lucruri și nu perturb legile și reglementările țării sau regulile vreunei industrii. În schimb, respect cu strictețe aceste legi, reglementări, prevederi și alte lucruri de acest fel, într-un mod ascultător și conștiincios. Și mai practic, respect și un principiu foarte uman când vine vorba de interacțiunea cu oamenii.

Am avut părtășie despre câteva manifestări ale faptului că Dumnezeu întrupat Se poartă într-un mod care respectă regulile. Acestea ar putea fi lucruri la care nu v-ați gândit niciodată sau lucruri pe care nu le-ați luat niciodată în serios; ați putea avea o idee de-a dreptul lipsită de substanță despre aceste lucruri; sau, atunci când le vedeți, intrați în contact cu ele sau auziți despre ele, ați putea să fiți pur și simplu disprețuitori față de ele. Însă aceste lucruri sunt o reflectare a normalității și a caracterului practic, a smereniei și a ascunderii manifestate de trupul întrupat al lui Dumnezeu. În plus, ele sunt și cele mai normale și mai practice manifestări ale conduitei Sale personale atunci când Duhul lui Dumnezeu Se îmbracă în trup și vine printre oameni. Prin intermediul acestor manifestări, oamenii pot înțelege mai bine cum privește, tratează și gestionează Dumnezeu din ceruri chestiunea conduitei personale și a devenirii unui membru al omenirii. Aceste crezuri și principii privind conduita personală le permit oamenilor să vadă și să știe că Dumnezeu nu face nimic într-un mod lipsit de conținut, că face totul practic și că practică în conformitate cu principiile într-un mod practic, respectând legile și reglementările omenirii, precum și regulile diferitelor sfere ale societății umane. În timp ce respectă aceste legi și reglementări, Dumnezeu întrupat trebuie să-Și realizeze și lucrarea de slujire și să facă lucrarea pe care intenționează să o facă. Nu există niciun conflict și nicio contradicție între faptul că Își trăiește umanitatea normală și face lucrarea divinității. Crezurile și principiile de conduită personală manifestate de Dumnezeu în viața Sa umană normală arată normalitatea și caracterul practic ale lui Dumnezeu întrupat – acesta este un aspect. Un alt aspect este că El trăiește umanitatea normală – care are conștiință și rațiune – pe care Duhul lui Dumnezeu se cuvine să o aibă atunci când devine o persoană sau Se îmbracă în trup printre oameni. Deși, în majoritatea timpului, această trăire pare să nu aibă legătură cu lucrarea de slujire realizată de Dumnezeu întrupat în divinitatea Sa, crezurile și principiile pe care le respectă trăirea lui Dumnezeu în umanitate sunt aceleași cu esența adevărului, firea lui Dumnezeu și cerințele Sale pentru omenire, exprimate în lucrarea Sa divină. Principiile conduitei personale pe care le respectă Dumnezeu întrupat în viața Sa umană sunt să Se poarte într-un mod care respectă regulile și să facă lucrurile într-un mod conștiincios. Apoi, principiile lucrării pe care le respectă atunci când Își face lucrarea în divinitate sunt, practic, aceleași – El Se poartă într-un mod care respectă regulile și face lucrurile într-un mod conștiincios; principiile nu se schimbă. Prin urmare, în ceea ce Îl privește pe Dumnezeu întrupat, umanitatea și divinitatea Sa nu sunt niciodată separate; ele sunt complet unite. Divinitatea Sa poate fi exprimată prin umanitatea Sa, iar umanitatea Sa este o manifestare a unei părți din divinitatea Sa. Așadar, atunci când Dumnezeu întrupat trăiește în rândul omenirii, umanitatea și divinitatea Sa pe care oamenii le pot vedea în această perioadă nu sunt deconectate sau separate; sunt unite. Trăirea umanității Sale și crezurile și principiile conduitei Sale personale sunt, într-o anumită măsură, supravegheate, influențate și călăuzite de Duhul lui Dumnezeu. Pe de altă parte, se poate spune și că El Își trăiește umanitatea normală, care posedă conștiință și rațiune. Doar cu o astfel de umanitate poate trupul întrupat al lui Dumnezeu să-Și asume în întregime lucrarea Sa divină, lucrarea pe care se cuvine să o facă în divinitatea Sa; doar cu o astfel de umanitate poate trupul întrupat al lui Dumnezeu să îndeplinească lucrarea de slujire pe care trebuie să o realizeze și să o realizeze bine. Acesta este un mod de a înțelege. Un alt mod de a înțelege este că lucrarea de slujire realizată de Dumnezeu întrupat este săvârșită printr-o astfel de umanitate care posedă normalitate și caracter practic. În orice caz, atât umanitatea-esență, cât și divinitatea lui Dumnezeu întrupat Îl constituie pe Dumnezeu întrupat, care are identitatea specială a lui Hristos. Prin urmare, crezurile și principiile privind conduita personală ale umanității lui Dumnezeu întrupat pe care le vezi, până la manifestările, atitudinile și punctele Sale de vedere specifice în tot ceea ce face, fac parte din umanitatea Sa și, desigur, se poate spune și că fac parte din divinitatea Sa. Acestea două nu pot fi separate. Cu alte cuvinte, când vezi o astfel de umanitate în Dumnezeu întrupat, ar trebui să fii sigur că El este trupul în care S-a îmbrăcat Dumnezeu. Desigur, când intri în contact cu adevărul exprimat de Dumnezeu, în timp ce recunoști că Dumnezeu întrupat are divinitate, ar trebui să recunoști și că umanitatea Sa face parte din Dumnezeu întrupat, care are o identitate specială. În orice caz, în cele din urmă, oamenilor li se permite să vadă această latură normală și practică a lui Dumnezeu întrupat, precum și crezurile și principiile privind conduita personală pe care El le trăiește, deoarece acestea implică multe chestiuni cu care Se confruntă trupul lui Dumnezeu în existența și viața Sa. Deși aceste manifestări practice din viața umană a lui Dumnezeu întrupat nu se ridică la nivelul lucrării de slujire pe care o realizează El sau al faptului că le oferă oamenilor adevărul, calea și viața, aceste principii și crezuri privind conduita personală nu sunt deconectate de divinitatea din Dumnezeu întrupat. Întocmai pentru că acest trup este trupul întrupat al lui Dumnezeu și trupul în care S-a îmbrăcat Duhul lui Dumnezeu, umanitatea normală a acestui Dumnezeu întrupat poate avea astfel de crezuri și principii privind conduita personală. Implicația este că, pentru orice membru al omenirii corupte sau pentru oricine din rândul omenirii corupte care are un mediu, o identitate și o poziție socială avantajoase, precum și un statut nobil, este foarte dificil să se poarte într-un mod care respectă regulile și să facă lucrurile într-un mod conștiincios; nimeni nu face excepție. Prin urmare, acest aspect al normalității și al caracterului practic este ceea ce are umanitatea lui Dumnezeu întrupat și ceea ce este și, desigur, face parte și din ceea ce are divinitatea lui Dumnezeu întrupat și ceea ce este; doar că El exprimă și dezvăluie acest lucru prin umanitatea Sa. Dacă Dumnezeu întrupat S-ar lăuda oriunde ar merge, dacă Și-ar impune mereu statutul, ar vorbi grandios, S-ar simți nobil, ar desconsidera pe toată lumea și S-ar da mare și tare în purtarea Lui și ar vrea mereu să-i calce pe toți în picioare; dacă ar blestema pe oricine nu s-a prosternat închinându-I-se, transformându-l în cenușă, ucigându-l într-o clipă sau lovindu-l cu privirea Sa pătrunzătoare, atunci ar fi greu de spus dacă are cu adevărat esența divinității înlăuntrul Său. Pe de o parte, Dumnezeu întrupat are conștiința și rațiunea umanității normale pentru a menține toată viața, toate cuvintele și toate faptele trupului Său. Pe de altă parte, divinitatea Sa lucrează și ea înlăuntrul Său, deoarece divinitatea este, la urma urmei, adevărata Sa viață. Dacă umanitatea Sa ar fi la fel de arogantă și de neprihănită de sine precum cea a omenirii corupte, ai spune că această persoană este Dumnezeu întrupat? (Nu.) Să presupunem că o persoană ar avea mereu manifestări supranaturale, ar crede mereu că este o ființă cerească pogorâtă pe pământ, ar avea mereu această senzație și le-ar vorbi mereu oamenilor dintr-o poziție de superioritate, făcându-i pe aceștia să-i admire cuvintele și faptele. Să presupunem că ar avea mereu gânduri supranaturale și transcendente în sufletul ei, fiind capabilă să spună dintr-o privire ce s-a întâmplat în viața anterioară a cuiva, ce rele a comis, ce lucruri a făcut sau de câte ori s-a reîncarnat ca om sau ca animal. Mai mult, să presupunem că această persoană s-ar simți mereu deosebit de nobilă, ar avea mereu manifestări supranaturale când vorbește și ar fi însoțită de semne și minuni, făcându-i pe oameni să simtă că este specială. O astfel de persoană ar fi anormală. Într-o privință, viața-fire dinlăuntrul său ar fi anormală; în altă privință, viața dinlăuntrul său nu ar fi viața divinității. Acesta este singurul mod de a o spune.

Fie că este vorba de crezurile Sale privind conduita personală, fie de principiile Sale privind gestionarea chestiunilor, tot ce dezvăluie și trăiește Dumnezeu întrupat este deosebit de normal și de practic. Privește lucrurile pe care le-am spus și lucrurile pe care le fac în viața Mea – este vreunul dintre ele anormal? Este vreunul dintre ele supranatural sau neconvențional? (Nu.) Indiferent de ce Mă ocup, nu vei găsi nimic neobișnuit la Mine. Nu sunt o persoană neobișnuită; sunt doar o persoană normală. Mai mult, gândurile, opiniile, gândirea și logica Mea în gestionarea fiecărei chestiuni nu sunt denaturate, extreme sau supranaturale. Sunt calm și cumpătat când interacționez și am de-a face cu oamenii. Dacă oamenii sunt dispuși să interacționeze cu Mine, interacționez cu ei; dacă nu sunt, nu încerc să le intru în grații. Crezi că gândirea Mea este normală în felul în care interacționez cu oamenii, Mă ocup de treburi, fac tot felul de lucruri și în care Mă port? (Da.) Totul este normal. Nu v-am cerut și nu v-am instigat niciodată să vă opuneți guvernului vreunei țări, nici nu v-am spus vreodată lucruri precum: „Toți credincioșii în Dumnezeu vin de la Dumnezeu; veniți cu toții din al treilea Cer. Nu vă temeți de lumea aceasta; călcați această lume în picioare! Sunteți cu toții copii de parte bărbătească victorioși; luați toiagul de fier pentru a cârmui această lume și pentru a cârmui această omenire. Toate lucrurile sunt sub picioarele voastre!” Am spus vreodată asta? (Nu.) Ce am spus? Că trebuie să respectați regulile în tot ce faceți. Indiferent în ce țară credeți în Dumnezeu și vă faceți datoria, trebuie să respectați legea și să faceți lucrurile conform reglementărilor autorităților. Nu trebuie în niciun caz să acționați în mod nechibzuit și după bunul plac; trebuie să fiți precauți și să nu fiți desfrânați. Dacă încălcați legile și reglementările autorităților, odată ce se depune o reclamație împotriva voastră, vă va afecta realizarea datoriei. Repet întruna asta. Deși sună destul de banal, este foarte practic, fiindcă aveți prea puțină experiență de viață, vă lipsesc cunoștințele și sunteți foarte predispuși să faceți greșeli. Sunteți credincioși în Dumnezeu. Scopul vostru când mergeți în diferite țări să vă faceți datoria este să respectați voia lui Dumnezeu și să aduceți mărturie pentru El, nu să vă opuneți vreunei țări sau vreunui partid aflat la conducere. Sunteți doar ființe create care vă faceți îndatoririle; ar trebui să vă supuneți întru totul stăpânirii Creatorului și să vă supuneți modului în care Dumnezeu orchestrează și rânduiește lucrurile. Indiferent în ce țară mergeți, în ce fel de mediu trăiți sau în casa cărui frate sau a cărei surori locuiți, trebuie să respectați regulile, ajutând cât de mult puteți. În plus, trebuie să respectați legile și reglementările țării respective. Vă îndemn în mod repetat să nu încălcați regulile și să nu primiți reclamații împotriva voastră. Dacă se depune o reclamație împotriva ta, ar trebui să afli ce greșeală ai făcut, ce reglementare ai încălcat și de ce a fost depusă reclamația. Învață-ți lecția, așa încât să nu se mai întâmple. Dacă nu-ți înveți lecția, vor continua să fie depuse reclamații împotriva ta. Toate cuvintele Mele în această privință sunt soluții la probleme bazate pe circumstanțe reale – îți spun cum să trăiești, cum să supraviețuiești și cum să respecți regulile, astfel încât să nu-ți creezi probleme inutile în propria viață și supraviețuire. Indiferent în ce țară mergi, ești acolo ca să-ți faci datoria. În primul rând, trebuie să te integrezi în acea țară și să respecți legile și reglementările acesteia. Nu trebuie să perturbi ordinea existentă sau să creezi probleme. Doar atunci vei fi acceptat și tratat ca un membru al țării și doar așa te poți liniști să-ți faci datoria. Dacă nu respecți nici măcar regulile locale și faci lucruri care încalcă regulile, așa încât oamenii se plâng întruna de tine și îți creează probleme, până în punctul în care chiar te detestă și nu vor să mai locuiești acolo, atunci cum poți visa măcar să-ți faci datoria? Oriunde locuiți, trebuie să respectați legile și reglementările locale. Spuneți-Mi, este corect să practicați în acest fel? Este benefic pentru realizarea datoriei voastre? (Da.) Practicarea în acest fel este foarte practică. Respectarea legilor și reglementărilor este de un bun simț elementar în viața reală. Nu înseamnă să faceți din țânțar armăsar, cu atât mai puțin să fiți prea sensibili; este un principiu pe care trebuie să îl respectați în viața reală. Dacă se întâmplă ceva sau intervine o problemă, discutăm care este cel mai bun mod de a o rezolva și cum să învățați o lecție din ea, așa încât să vă puteți strădui să faceți mai puține greșeli sau să evitați complet să le faceți în viitor și să fiți persoane care se poartă într-un mod care respectă regulile și este conștiincios. Unii oameni nu respectă regulile oriunde ar merge. Aruncă gunoi peste tot și, din când în când, fac gălăgie și tulbură odihna vecinilor. Asemenea unor animale sălbatice care intră într-un sat, aceștia afectează și tulbură mediul comunității, atrăgând disprețul și antipatia oamenilor oriunde merg. Le spun acestor oameni că ar trebui să respecte cu strictețe legile și reglementările locale, că trebuie să urmeze regulile și că doar purtându-se așa pot avea o umanitate normală. Spuneți-Mi, sunt corecte modul Meu de gândire și punctul Meu de plecare în gestionarea acestor chestiuni? (Da.) Nu fac lucruri elevate și grandioase sau abstracte, transcendente ori neconvenționale. Doar îi corectez și îi călăuzesc pe oameni în privința acestor chestiuni minore din viața lor, precum și a greșelilor și defectelor care apar în viața lor, semnalându-le și rectificându-le problemele și dându-le sfaturi. Este practică o astfel de conduită personală pentru Dumnezeu întrupat? (Da.) Este atât de practică! Gestionarea acestor chestiuni nu este deloc lipsită de conținut și nu este deloc detașată de viața reală. Așadar, fie că privim crezurile și principiile privind conduita personală și realizarea lucrurilor care se reflectă în viața de zi cu zi a lui Dumnezeu întrupat, fie că privim adevărurile despre care El are părtășie în lucrarea de slujire pe care o realizează, ambele aspecte sunt atât de normale și de practice. Ambele aspecte sunt lucruri pe care oamenii cu o gândire normală, care iubesc lucrurile pozitive și care au conștiință și rațiune, le pot înțelege, pricepe, accepta și realiza. Niciunul dintre aceste aspecte nu este câtuși de puțin detașat de viața reală; aceasta înseamnă a fi normal și practic.

Aceste chestiuni de viață banale pe care tocmai le-am menționat implică principiile de conduită personală și de a face lucrurile? Vă sunt utile? (Da.) Atunci, haideți să continuăm. Odată, o conductă de apă din sistemul de udare a gazonului din curtea noastră s-a spart la un moment dat, iar apa s-a scurs în curtea vecinului. Am rugat pe cineva să meargă repede să-i spună vecinului și să vadă dacă este nevoie să curățăm în locul lui. Vecinul a fost puțin nemulțumit să vadă atâta apă care curge, dar, fiindcă am avut inițiativa de a-i spune, nu a făcut mare caz din politețe. Mai târziu, de Crăciun, i-am dat o cutie cu bomboane de ciocolată drept scuză. A fost destul de surprins și de fericit și ne-a spus că este suficient să-l anunțăm sau să sunăm pur și simplu la ușă și să cerem ajutor dacă avem nevoie. Ba chiar și-a adus copilul seara să ne dea un coș cu fructe, spunând: „Sărbători fericite! Vă mulțumim pentru cadoul vostru și vă dorim bun-venit în comunitatea noastră!” Am schimbat câteva vorbe de politețe și apoi au plecat. M-am gândit că a fost destul de bine să gestionez situația în acest fel; dacă ne înțelegem așa cu vecinii noștri, relația nu ar trebui să fie prea rea. Asta înseamnă să oferi celeilalte părți un cadou drept scuză pentru a înlesni relația sau pentru a atenua tensiunile atunci când apare o problemă, făcând un simplu schimb de favoruri. Desigur, ceilalți nu-ți primesc cadoul degeaba, profitând de tine; îți oferă ceva în schimb. Vezi, occidentalii sunt destul de scrupuloși. Când oferă cadouri, sunt incredibil de sinceri. Nu contează dacă sunt scumpe cadourile; cheia este că inimile lor sunt excepțional de sincere. Acesta este un schimb de favoruri, iar gestionarea situației în acest fel este destul de adecvată. Desigur, există un context pentru gestionarea acestui tip de situație. Când nu se întâmplă nimic, nu este nevoie să intri în grațiile cuiva fără motiv, să ai inițiativa de a-i pregăti mâncare chinezească sau de a-i oferi cadouri, dându-te peste cap pentru a menține o relație cu acea persoană. Nu este nevoie să faci asta. În interacțiunile normale, este suficient doar să-i saluți pe ceilalți când îi vezi și să conviețuiești pașnic. Dar când apare o problemă – de exemplu, dacă faci ceva greșit și trebuie să-ți ceri scuze – atunci du-te și cere-ți scuze. Faci asta din raționalitatea umanității normale; nu este deloc exagerat sau ostentativ. Spune-Mi, este adecvată gestionarea în acest mod? Este în concordanță cu principiile? (Da.) Nu înseamnă că ești servil, nici arogant și autoritar. Nu te comporți în mod superior, dar îți păstrezi și demnitatea. Unii oameni gândesc: „Occidentalilor le place mâncarea chinezească. Ca să evităm să depună o reclamație împotriva noastră dacă încălcăm unele reguli în viitor, hai să le facem niște găluște și să le dăm niște gustări.” A căuta să intri în grațiile cuiva fără motiv – spune-Mi, este ceva adecvat? (Nu.) Pe de o parte, nu poți să știi dacă mâncarea pe care o gătești are același gust ca mâncarea de la un restaurant autentic și dacă cealaltă persoană chiar ar fi dispusă să o mănânce. În plus, acea persoană nu te cunoaște nici ea bine. Dacă îi dai mâncare pe care ai gătit-o singur, ar avea încredere în tine? Pe de altă parte, de ce îi oferi cadouri când nu s-a întâmplat nimic deosebit? Te cunoaște bine? Ai interacționat cu ea sau ai o relație de prietenie cu acea persoană? Nu ai, așa că încercarea permanentă de a-i da mâncare chinezească n-ar fi ceea ce face o persoană nebună? (Ba da.) Nu cumva oamenilor li s-ar părea enervant? (Ba da.) Uită-te la principiile Mele privind interacțiunea cu vecinii. Este gândirea Mea normală? Aplic Eu principiile în mod precis și adecvat? (Da.) Am vreo manifestare a unei logici de gândire dezordonate? (Nu.) Toate interacțiunile Mele cu oamenii sunt normale. În circumstanțe normale, nu le dau niciodată cadouri oamenilor. Dacă cineva chiar Mă ajută, îi voi oferi ceva pentru a-Mi exprima recunoștința. O astfel de interacțiune cu oamenii este adecvată. Asta înseamnă a fi normal și practic și înseamnă, de asemenea, a te purta într-un mod care respectă regulile și a face lucrurile într-un mod conștiincios. Majoritatea oamenilor nu înțeleg aceste principii; aceasta se numește a fi nesăbuit și ignorant. Nu sunteți de acord? (Ba da.) Unii oameni își arată nesăbuința în modul în care fac lucrurile. Ei le oferă mereu cadouri oamenilor și caută să le intre în grații fără motiv, iar când oamenii văd asta, cred că este ceva în neregulă cu ei. Eu nu procedez așa. Nu Mă dau bine pe lângă oameni. Am demnitate și am principiile Mele de a face lucrurile. Când apare cu adevărat o problemă, acționez conform principiilor. Respect regulile, am o limită, iar modul Meu de gândire este logic, în acord cu gândirea normală și cu raționalitatea. Există multe detalii referitoare la acest aspect, normalitatea și caracterul practic ale lui Dumnezeu întrupat, dar nu este nevoie să intru în detalii despre multe lucruri. Pe scurt, gândirea Sa în această privință este cu siguranță normală.

Nu Mă prezint niciodată când interacționez cu oamenii; chiar și atunci când întâlnesc frați și surori, nu Mă prezint niciodată. În interacțiunile Mele cu oamenii, nu-Mi dau niciodată importanță drept Dumnezeu întrupat. Consideri că acestea sunt manifestări normale și practice de a te purta într-un mod care respectă regulile și de a face lucrurile într-un mod conștiincios? (Da.) De exemplu, unii frați și unele surori spun: „Tu ești Dumnezeu, Tu ești Creatorul. Este o onoare pentru oricine să facă lucruri pentru Tine. Dacă nu le face bine, se joacă cu moartea!” Când întâlnesc astfel de oameni, le spun: „Nu vă apropiați de Mine! Ce rost are să spuneți acele lucruri? Chiar dacă frații și surorile fac lucruri pentru Mine, nu le cer așa ceva.” Indiferent cu cine interacționez, nu-i spun niciodată ce identitate am. Spune-Mi, este aceasta o manifestare a gândirii normale și a umanității normale? (Da.) Vezi, o persoană nebună s-ar prezenta mereu spunând: „Sunt Împăratul de Jad! Sunt Regina Mamă a Occidentului, pogorâtă pe pământ! Vin din ceruri. Dacă voi, micilor slujitori, nu mă ascultați, vă voi distruge!” Ce ar fi o astfel de persoană? (O satană și un diavol.) Ar fi o satană și un diavol. În termeni umani, s-ar numi o persoană bolnavă mintal, cineva fără raționalitate normală. Cineva care nu are raționalitate normală se va purta într-un mod care respectă regulile și va face lucrurile într-un mod conștiincios? (Nu.) Te poți purta într-un mod care respectă regulile și poți face lucrurile într-un mod conștiincios doar dacă ai, cel puțin, o conștiință optimizată și o raționalitate standard. Întrucât Dumnezeu întrupat are umanitate normală, conduita și acțiunile Sale sunt reglementate de conștiința și de rațiunea umanității normale, iar El trăiește în mod firesc în cadrul unei astfel de umanități normale care are conștiință și raționalitate; prin urmare, în conduita Sa și în realizarea lucrurilor, El respectă cu strictețe principiile de a Se purta într-un mod care respectă regulile și de a face lucrurile într-un mod conștiincios. Dacă unii non-credincioși Îmi încurcă o chestiune personală sau Mă înșală în mod intenționat ori strică intenționat lucruri, învăț o lecție de aici și nu-i mai folosesc niciodată. Cât despre non-credincioși, indiferent cât de plăcut sună cuvintele lor, trebuie să fiu precaut; dacă nu sunt atent, voi cădea în plasa vicleșugurilor lor. Există prea mulți indivizi înșelători pe această lume. Nu le pasă cine ești; atât timp cât te pot înșela, o vor face. În tărâmul spiritual, Satana și diavolii văd clar că Dumnezeu deține suveranitate asupra tuturor lucrurilor și văd atotputernicia și esența lui Dumnezeu, dar nu-L respectă niciodată pe Dumnezeu, nu se tem de El și nu recunosc identitatea și esența lui Dumnezeu. Acum că Dumnezeu a devenit trup, spune-Mi, cine din rasa umană coruptă de Satana poate să-L recunoască pe Dumnezeu și să I se supună? Chiar și oamenii care cred în Dumnezeu nu-L recunosc pe deplin, cu atât mai puțin I se supun. Unii oameni spun că se vor prosterna și se vor închina înaintea lui Dumnezeu – sunt de acord să îngenuncheze înaintea Cerurilor, înaintea crucii, înaintea numelui lui Iahve sau înaintea unui portret al Domnului Isus, dar, în inimile lor, nu se pot îndura să îngenuncheze înaintea Mea, înaintea acestei persoane: „Oare în tine cred? Nu arăți ca dumnezeu! Dacă aș îngenunchea înaintea ta, nu m-aș înjosi? Pot îngenunchea înaintea Cerurilor, a pământului și a părinților mei – cum aș putea îngenunchea înaintea cuiva atât de nesemnificativ ca tine? Mai ales că ești femeie, înfățișarea ta este neremarcabilă, nu ești faimoasă și nu ai niciun statut sau prestigiu în lume – de ce ar trebui să îngenunchez înaintea ta?” Se simt inconfortabil în sinea lor. Când vor să îngenuncheze, ezită și, înainte să îngenuncheze măcar, se ridică din nou, nedispuși și neîmpăcați să o facă. Eu spun: „Nu îngenunchea înaintea Mea. Dacă vrei să îngenunchezi, îngenunchează înaintea lui Dumnezeu din ceruri. Nu am nevoie să îngenunchezi înaintea Mea; nu pot accepta asta. Nu am o putere atât de mare încât să te ridic în aer și să te duc în al treilea Cer. Sunt doar o persoană obișnuită. Te aduc pe tine, o ființă umană coruptă, înaintea lui Dumnezeu. Apoi îți spun adevărurile pe care le cunosc și le înțeleg ca să le practici, așa încât să poți atinge mântuirea, transformându-te întru totul într-o ființă creată standard și apoi readucându-te Creatorului – aceasta este responsabilitatea și lucrarea Mea de slujire. În ceea ce vă privește pe toți, aceasta este singura Mea utilitate. Nu am înfăptuit nimic demn de laudă în ceea ce te privește, nici în ceea ce-L privește pe Dumnezeu din ceruri. Sunt doar o persoană obișnuită care a făcut lucrurile pe care se cuvine să le facă, a rostit cuvintele pe care se cuvine să le rostească și a făcut lucrarea pe care se cuvine să o facă. Indiferent dacă ești dispus în inima ta, din perspectiva umanității Mele, Eu nu sunt deloc dispus să-ți accept prosternarea și închinarea. În plus, ești nedispus și potrivnic în inima ta, așa că o pot accepta chiar mai puțin.” Vezi, este gândirea Mea normală? Indiferent din ce aspect al umanității provine, aceasta este o manifestare a gândirii normale. Deoarece Dumnezeu întrupat trăiește în cadrul unei umanități normale, trăiește ca o persoană obișnuită în viața reală și nu este extraordinar, modul în care tratează și gestionează El diverse chestiuni este în mare măsură guvernat de conștiința și de rațiunea umanității Sale. Acest lucru îi determină pe mulți oameni să dezvolte noțiuni; aceștia se gândesc: „Nu cumva este doar o persoană obișnuită, normală?” Chiar dacă oamenii recunosc întruparea și acceptă lucrarea lui Dumnezeu, în inimile lor, nu vor să îngenuncheze și să se închine înaintea acestei persoane sau să se supună Lui. De fapt, vorbind din inimă, nu vreau să-ți accept prosternarea și închinarea, deoarece am demnitate și raționalitate. Nemaivorbind de momentele când ești reticent, chiar dacă ai fi dispus să îngenunchezi înaintea Mea și să Mi te închini, nu aș fi dispus să accept asta. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că, în conștiința și rațiunea umanității acestui Dumnezeu întrupat, există și simțul rușinii. Ce înseamnă să ai simțul rușinii? Înseamnă că, dacă ar spune cineva: „Sunt neîmpăcat să îngenunchez în fața acestei persoane și să mă închin ei; sunt puțin nedispus în sinea mea”; sau dacă cineva ar trăi într-o stare de confuzie; sau dacă cineva ar îngenunchea și s-ar închina în timp ce este plin de închipuiri despre Dumnezeu, aș spune că toate aceste tipuri de prosternare și de închinare sunt nelegitime. Nu am nevoie de astfel de ritualuri; nu trebuie în niciun caz să apelați la un astfel de formalism. Chiar dacă ai îngenunchea înaintea Mea, Mi-ar fi jenă să accept asta. Dacă ai insista să îngenunchezi înaintea Mea, oare ar trebui să spun „Fii binecuvântat” sau „Mulțumesc”? Chiar nu aș ști ce să spun. De ce? În momentul de față, nici ție nu-ți este clară propria situație în diverse privințe, însă tot încerci să îngenunchezi înaintea Mea și să Mi te închini; chiar nu pot accepta. Nu știu dacă te închini cu adevărat lui Dumnezeu. Dacă aș încerca să te accept ca pe o persoană care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău, chiar nu te-ai ridica la acest nivel. Așadar, aici se blochează lucrurile în această chestiune – este foarte stânjenitor. Încă nu-Mi este clar drept ce ar trebui să te accept sau ce ar fi potrivit să-ți spun, așa că sunt deosebit de potrivnic în sinea Mea în legătură cu această chestiune. Categoric niciunul dintre voi nu trebuie să îngenuncheze înaintea Mea și să Mi se închine. N-am nevoie de așa ceva și nu-Mi place. Dacă trebuie să înțelegeți vreun aspect al adevărului sau vreun aspect al principiilor de conduită personală și de a face lucrurile, pot să am părtășie despre asta. Dar dacă vreți să recurgeți la această formalitate, vă sfătuiesc să nu o faceți, cel puțin nu acum. Nu faceți asta înainte de a avea o supunere adevărată față de Dumnezeu în inimile voastre și înainte de a păși pe calea de a vă teme de Dumnezeu și a vă feri de rău; nu recurgeți la această formalitate. Nu ar fi bine să faceți asta; ar face situația stânjenitoare pentru amândoi. Cel mai bine este să evitați să faceți asta; este inutil să recurgeți la un astfel de formalism.

Având părtășie despre problema noțiunilor și închipuirilor oamenilor în legătură cu Dumnezeu întrupat, am dat multe exemple care implică normalitatea și caracterul Său practic. Din aceste exemple, puteți vedea că Dumnezeu întrupat nu este extraordinar, transcendent, supranatural sau neconvențional. Acestea și alte asemenea lucruri sunt ceea ce oamenii ar trebui să înțeleagă cu privire la normalitatea și caracterul practic, la smerenia și ascunderea lui Dumnezeu întrupat. Trăirea Sa, crezurile și principiile Sale privind conduita personală, toate acestea sunt deosebit de practice și deosebit de normale, iar când întâmpină situații, El poate fi și răbdător și tolerant. Indiferent ce face El, tot ceea ce trăiește și dezvăluie Dumnezeu întrupat în viața Sa reflectă faptul că există o latură practică a modului în care Se poartă trupul întrupat al lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, modul în care Se confruntă cu diverse lucruri și rezolvă diverse probleme se bazează în întregime pe crezurile și pe principiile Sale privind conduita personală, și anume de a Se purta într-un mod care respectă regulile și de a face lucrurile într-un mod conștiincios. Acum câțiva ani, copilul vecinului nostru urma să meargă la facultate și au organizat o petrecere în curte pentru a sărbători, cântând și dansând. Încă mai cântau la microfon la ora 1 sau 2 dimineața și mulți vecini din apropiere puteau auzi clar. Occidentalilor le place să depună reclamații, dar nimeni nu a depus o reclamație în această situație, pentru că eram cu toții vecini de mulți ani la acel moment. Toți au simțit: „Copiii au fost la școală atâția ani și rareori au ocazia să se relaxeze, așa că lasă-i să se dezlănțuie. Nu este o mare problemă să fim deranjați așa din când în când și să nu dormim bine o noapte; vom considera pur și simplu că am stat treji până târziu.” Este normală o astfel de gândire? Ar trebui să avem acest tip de răbdare și de toleranță față de alții? (Da.) Unii oameni spun: „Tu ești Dumnezeu, cum poți să dai dovadă de răbdare față de gălăgia făcută de oamenii corupți? Nu ar trebui să fii răbdător; odihna Ta este atât de importantă!” Eu spun: „A cui nu este? Odihna tuturor este importantă.” Dar adulții trebuie uneori să aibă puțină toleranță și să dea dovadă de puțină înțelegere; ar trebui să arătăm puțină toleranță în special față de copii. În plus, când trăiești în această lume, multe lucruri nu decurg așa cum vrei și, de multe ori, trebuie doar să ai răbdare. Aceste lucruri nu sunt nimic; trebuie să înduri și lucruri mai grave decât acestea și care îți fac cu adevărat rău. Trăind în această lume, pe parcursul supraviețuirii, fiecare se confruntă cu multe situații în care nu are de ales. Chiar ai de gând să rămâi blocat când te vei confrunta cu astfel de situații? Vei fi incapabil să-ți continui viața? Soarele va răsări în continuare a doua zi. Viața trebuie să meargă mai departe. Nu este nevoie să fii meschin din cauza unei chestiuni banale, să te agăți de ea și să te comporți de parcă ar fi sfârșitul lumii. Nu este nevoie să faci mare caz sau să faci din țânțar armăsar. Pentru astfel de lucruri, trebuie să fii tolerant și răbdător. Într-o zi, când vei fi experimentat mai mult, vei dobândi o perspectivă mai profundă și vei ști cum să le tratezi. Spune-Mi, este normală o astfel de gândire? (Da.) Ce ar crede o persoană cu o gândire anormală? „Mucosule, ai crescut și ai început să petreci. Acești non-credincioși sunt cu adevărat diavoli! Știi cine sunt eu? Mi-ai tulburat odihna, așa că te voi face să regreți. Te blestem!” Sunt normale asemenea gânduri? (Nu.) Aceste gânduri sunt anormale, așa că nu trebuie să gândești așa. Eu Însumi nu aș gândi așa. Când se întâmplă aceste lucruri, pot să am răbdare și să le tratez corect; pot să tratez și să gestionez aceste lucruri având gândurile și opiniile unui adult. Desigur, și acestea sunt manifestări specifice ale faptului de a se purta într-un mod care respectă regulile și de a face lucrurile într-un mod conștiincios. Unii oameni spun: „Mărinimia lui Dumnezeu este la fel de vastă ca marea și cerul, prin urmare, astfel de oameni nesemnificativi nu sunt nimic pentru Dumnezeu. Indiferent cât de puternic devine zgomotul, El nu-l aude; El nu simte nimic. Aceasta se numește a fi la un nivel superior, aceasta se numește a te afla pe un plan diferit, aceasta se numește a avea lărgime de spirit.” Așa este? (Nu.) Chiar nu Mă concentrez asupra „lărgimii de spirit”. Nu sunt sigur ce înseamnă „lărgime de spirit”, nici nu înțeleg ce înseamnă „a te afla pe un plan diferit” și nu sunt la un nivel atât de „înalt”. Știu doar ce sunt gândirea normală și raționalitatea normală, cum să acționez în conformitate cu umanitatea și cu raționalitatea, ce lucruri ar trebui suportate cu răbdare și ce lucruri ar trebui tratate cu seriozitate și ce principii și crezuri ar trebui respectate cu strictețe atunci când interacționez cu oamenii, precum și cum să gândesc într-un mod care să nu fie denaturat, radical, supranatural sau extrem în anumite situații și cum să gândesc normal, fără să înclin într-o parte sau în cealaltă. Știu aceste lucruri, dar nu am știut niciodată ce înseamnă „a te afla pe un plan diferit”, „a avea lărgime de spirit” și „a adopta o atitudine discretă în conduita ta”. Pur și simplu respect principiile de a Mă purta într-un mod care respectă regulile și de a face lucrurile într-un mod conștiincios. Nu este simplu? (Ba da.) Indiferent de ce chestiune Mă ocup, din perspectiva și poziția Mea, privesc fiecare chestiune și fiecare persoană corect, just, rezonabil și rațional, ca o persoană obișnuită, normală, străduindu-Mă să dau dovadă de dreptate, echitate, rezonabilitate și raționalitate în tot ceea ce fac, fără să fiu radical, lipsit de conținut sau neconvențional. În plus, nu Mă comport superior și nu privesc niciodată nimic dintr-o asemenea poziție lipsită de conținut precum al treilea Cer. Deși modul acesta în care Mă ocup de multe lucruri din viața reală pare foarte banal pentru oameni, acestea sunt unele gânduri, opinii și moduri de a se purta pe care cineva trebuie să le aibă pentru a trăi și a supraviețui ca membru al omenirii. A trăi în felul acesta este destul de ancorat în realitate și neobositor, prin urmare mulți oameni simt că le este ușor să se înțeleagă cu Mine, fără să existe tot soiul de complicații inutile. Scopul Meu când vă spun aceste lucruri nu este doar să vă aduc la cunoștință anumite lucruri, ci să vă spun că am principii atunci când interacționez cu cineva sau când Mă ocup de treburi – nu iau niciodată lucruri prin forță sau viclenie, nu vorbesc niciodată mieros, nu vreau niciodată să profit de nimeni când interacționez cu oamenii și, cu siguranță, nu voi încălca legea pentru a rezolva vreo chestiune. Pe scurt, principiile conduitei Mele personale sunt să respect crezurile de a Mă purta într-un mod care respectă regulile și de a face lucrurile într-un mod conștiincios, astfel încât să am conștiința împăcată și să fac lucrurile corect, să nu rănesc pe nimeni, să nu fac cuiva vreo nedreptate și să nu prejudiciez interesele altora. Chiar dacă voi beneficia cumva, acest lucru nu se va baza pe prejudicierea intereselor altora; în schimb, Mă străduiesc să fiu corect și just. V-am spus aceste lucruri și v-am dat aceste exemple și, de asemenea, v-am vorbit despre principiile acestui aspect – cum să vă purtați – în mod teoretic. Sunt întocmai genul acesta de persoană. Dacă vreți să aflați mai multe pentru a verifica normalitatea și caracterul practic, precum și smerenia și ascunderea despre care am vorbit și pentru a verifica dacă acționez într-adevăr conform acestor principii de „a Mă purta într-un mod care respectă regulile și de a face lucrurile într-un mod conștiincios”, vă invit să investigați și să adunați dovezi peste tot pentru a vedea dacă spusele Mele se bazează pe fapte. Pe scurt, aceste lucruri ar trebui să vă fie clare tuturor. Acestea sunt, practic, toate chestiunile referitoare la viața și existența lui Dumnezeu întrupat. Sunt ceea ce ar trebui să înțelegeți și, de asemenea, ceea ce trebuie să înțelegeți.

Dumnezeu întrupat nu doar respectă cu strictețe crezurile și principiile de a Se purta într-un mod care respectă regulile și de a face lucrurile într-un mod conștiincios în viața Sa umană, dar respectă cu strictețe aceste crezuri și principii și în lucrarea de slujire pe care o realizează. Am lucrat și am predicat mulți ani, iar voi ați citit mereu cuvintele părtășiei Mele. Prin intermediul diverselor subiecte, ar fi trebuit să-Mi puteți înțelege punctele de vedere, pozițiile și atitudinile referitoare la diverse chestiuni. Le cunoașteți în teorie, dar știți cum Mă port și cum fac lucrurile în lucrarea de slujire pe care o realizez? Poate că unii dintre voi știu doar că am făcut lucruri și știu ce manifestări am prezentat, dar când vine vorba de chestiuni specifice, s-ar putea să nu știți încă ce gândesc în inima Mea sau care sunt planurile și intențiile Mele. Așadar, voi face o scurtă prezentare. Când vine vorba de realizarea lucrării Mele de slujire, practic, în lucrarea pe care pot și se cuvine să o fac – și care implică lucrarea Mea de slujire – nu precupețesc niciun efort și nu sunt supus niciunei constrângeri. Nu cer nimic de la voi, nici nu-Mi asum merite. Încerc doar, prin toate mijloacele posibile, să explic limpede ce pot face, ce înțeleg și ce știu. Ca să explic lucrurile limpede, fac tot posibilul să le clarific, chiar dacă sunt lungi sau anevoioase. Mă străduiesc să ajung la un punct în care simt în inima Mea că ați înțeles și că am explicat lucrurile clar, moment în care Mă opresc din vorbit, iar subiectul se încheie acolo. Dacă simt că am spus prea puține și că poate nu ați înțeles, atunci voi intra în detalii, voi vorbi mai mult și chiar voi repeta de mai multe ori, încercând în toate modurile posibile să explic subiectul clar. Nu Mă tem că veți râde de Mine – nu Mă tem că unii intelectuali vor râde și vor spune: „Ești atât de prolix în vorbire!” Doar Îmi îndeplinesc responsabilitatea pe baza principiilor de a Mă purta într-un mod care respectă regulile și de a face lucrurile într-un mod conștiincios, explicând clar și simplu cuvintele pe care intenționez să le spun. Dacă oamenii nu pot să priceapă unele dintre cuvintele părtășiei Mele despre adevăr și tot sunt nelămuriți după ce le aud, atunci voi da un exemplu și voi vorbi mai specific. Deși trebuie să spun multe cuvinte astfel, simțindu-Mă istovit, epuizat mental și cu gura uscată, tot trebuie să încerc prin toate mijloacele posibile să explic lucrurile clar. Dacă nu înțelegeți după ce termin de vorbit de data aceasta, voi ține o altă adunare. Și ce implică asta? Să țin o altă adunare și să vorbesc până când Mi se usucă gura înseamnă să devin foarte epuizat; înseamnă să sufăr din nou de epuizare. Dar nu pot lenevi. Nu Mă pot sustrage de la a vorbi despre acest subiect, indiferent dacă l-ați înțeles sau nu, doar pentru că am discutat despre el data trecută și Mi-e teamă să nu obosesc. Trebuie să încerc prin toate mijloacele posibile să explic clar acest subiect. Cât despre faptul dacă puteți înțelege, accepta și practica adevărul după ce auziți aceste cuvinte, acesta depinde de ceea ce urmăriți personal; nu Mă preocup de acest lucru. Totuși, în ceea ce privește subiectele despre care vreau să vorbesc și despre care nu am vorbit încă, responsabilitățile pe care nu le-am îndeplinit încă sau poverile de care nu M-am achitat încă, trebuie neapărat să le duc la bun sfârșit și să le gestionez bine, până când simt în sinea Mea: „Acum a fost explicat clar. Am acoperit tot ce este inclus în acest subiect. Cel puțin, știți despre el și îl înțelegeți.” Atunci Mă simt împăcat în sinea Mea. Este posibil ca organizarea câtorva adunări în plus pentru voi să Mă epuizeze atât de tare, încât să nu pot dormi mai multe zile, dar tot voi adopta această abordare data viitoare când se întâmplă acest lucru. Nu voi lenevi, spunând: „Nu voi spune la fel de multe ca să nu Mă epuizez și voi ține cu o adunare mai puțin. Să încheiem aici acest subiect; majoritatea oamenilor oricum nu urmăresc adevărul.” Nu voi fi superficial față de voi și nici față de lucrarea de slujire pe care o realizez. Când fac asta, nu spun niciodată că trebuie să procedez corect față de conștiința Mea sau față de frații și surorile care au stat aici, ascultându-Mi predica timp de câteva ore. În schimb, în mod firesc și cât pot Eu de bine, vă împărtășesc tot ce se cuvine să fac, tot ce vreau să fac și tot ce vreau să spun, permițându-vă să auziți și să dobândiți acest lucru. Nu lenevesc și nu acționez într-un mod superficial. Dacă nu explic ceva clar de prima dată, voi repeta de două sau de trei ori în moduri diferite. Chiar dacă aveți anumite opinii despre Mine în inimile voastre sau spuneți că sunt prolix, nu-Mi pasă. Atât timp cât pot să explic lucrurile clar și să obțin rezultatul, este suficient. Când vorbesc, acționez pe baza principiului de „a face lucrurile bine și temeinic, a-Mi îndeplini responsabilitatea și a vă împărtăși tot ce se află înlăuntrul Meu”. Nu lenevesc și nu acționez în mod superficial. Aceasta este atitudinea lui Dumnezeu întrupat în realizarea lucrării Sale de slujire.

Cât despre lucrurile care nu implică lucrarea Mea de slujire, cum ar fi faptul că vă îndrum uneori în chestiuni care țin de sfera îndatoririlor voastre, acestea nu fac parte din lucrarea Mea de slujire. S-ar putea să nu fiți conștienți de acest lucru. De fapt, în afară de părtășia despre adevăr și de îndrumarea voastră pentru a înțelege adevărurile-principii și a intra în adevărul-realitate, nimic altceva nu are legătură cu Mine; nu este ceva ce-Mi revine Mie. Dați-Mi voie să vă clarific acest lucru. Îndrumarea lucrării voastre nu face parte din sfera lucrării Mele de slujire și nu are nicio legătură cu Mine. Indiferent dacă fac această lucrare sau nu, este în regulă; aceasta este treaba voastră, a oamenilor. Este prima dată când menționez acest lucru – treaba voastră, a oamenilor. Cu alte cuvinte, treaba voastră, treaba oamenilor, nu are nicio legătură cu Mine. De ce spun asta? Ce realizați voi este datoria voastră, iar ce realizez Eu este lucrarea Mea de slujire. Eu fac o lucrare, în timp ce voi realizați o datorie; există o diferență. Referitor la îndrumarea voastră în chestiunile din sfera îndatoririlor voastre, pe lângă părtășia despre adevărurile-principii, dacă Mă întrebați despre aptitudini profesionale sau diverse sarcini, voi face tot posibilul să exprim clar ceea ce înțeleg, ceea ce deslușesc și principiile pe care le-am priceput, astfel încât să le cunoașteți și să le înțelegeți. Voi face tot ce-Mi stă în putință să vă învăț și să vă ajut să învățați. Pentru ceea ce nu știu, vă voi ruga să căutați resurse sau, dacă există cineva printre voi care cunoaște acel subiect, îl voi consulta: „Ai studiat această profesie, așadar ce spun materialele educaționale din industrie despre această chestiune? Care sunt regulile în acest domeniu al cunoașterii? Hai să găsim principiile de aici, așa încât lucrarea noastră să corespundă mai bine gusturilor și privirii cunoscătoare ale profesioniștilor, așa încât să nu fim ridiculizați și să nu devenim bătaia cuiva de joc, să nu ne facem de râs și să nu punem casa lui Dumnezeu într-o lumină nefavorabilă.” Vezi, imnurile corale, musicalurile, producția filmelor, scrierea scenariilor, arta, precum și dansul, costumele și alte aspecte pe care le îndrum – indiferent despre care aspect al lucrării profesionale sau neprofesionale este vorba, nu este o lucrare din sfera lucrării de slujire pe care o realizez. Este datoria voastră. Termenul „datoria voastră” înseamnă că este treaba voastră și că ar trebui să vă ocupați voi de ea, deoarece aceste chestiuni implică anumite domenii ale cunoașterii, precum și aspecte tehnice și profesionale ale anumitor industrii, iar acestea sunt lucruri despre care trebuie să învățați. Este treaba voastră să studiați ce se cuvine să studiați, este treaba voastră să puneți întrebări despre ce se cuvine să puneți întrebări și este treaba voastră să practicați ce se cuvine să practicați. De fapt, aceasta nu are nicio legătură cu Mine. Lucrarea pe care o fac este să reprezint trupul întrupat al lui Dumnezeu exprimând cuvinte și să-L reprezint pe Dumnezeu vorbindu-vă și lucrând asupra voastră. Cât despre lucrarea care nu are nicio legătură cu lucrarea Mea de slujire, aceasta este treaba voastră, a oamenilor. Pentru această lucrare, Dumnezeu a rânduit un conducător și un păstor care să vă conducă și, de asemenea, a stabilit diverse rânduieli de lucru și diverse decrete și reglementări administrative. Ar trebui să respectați cu strictețe rânduielile conducătorului stabilit de Dumnezeu pentru voi – omul folosit de Duhul Sfânt – și să vă supuneți conducerii sale. Și, în ceea ce privește orice lucrare pe care o fac în afara lucrării Mele de slujire, cum poate fi socotită aceasta? Aceasta poate fi socotită întru totul o lucrare suplimentară. Nu este nevoie să realizez o datorie. Eu fac lucrare și Îmi realizez lucrarea de slujire, iar voi vă realizați datoria. Prin urmare, vă pot îndruma lucrarea, dar nu este ceva ce-Mi revine Mie. Dacă vă gândiți: „Trebuie să faci această lucrare; este lucrarea Ta. Cum ar putea fi în regulă să nu o faci? Dacă nu o faci, Îți voi pasa Ție responsabilitatea și voi refuza să Te las să scapi”, atunci vă spun că greșiți. Nu-Mi puteți pasa Mie răspunderea. Aceasta e datoria voastră, a oamenilor. Când nu înțelegeți ceva legat de datoria voastră, ar trebui să aveți părtășie, să discutați și să căutați între voi. Dacă Mă întrebi pe Mine și condițiile Mele de la acel moment Îmi permit, te pot ajuta. Dacă nu am timp și nu te pot ajuta, nu este vina Mea. Dacă unii dintre voi folosiți raționamente denaturate, spunând că asta este ce se cuvine să fac, atunci greșești. Aceasta este datoria pe care se cuvine să o faceți voi și nu are nicio legătură cu Mine. Dacă nu-ți faci bine datoria, înseamnă că ești iresponsabil și neloial. Dacă nu-ți îndeplinești datoria și încerci să-Mi pasezi Mie răspunderea, aceasta este o manifestare a lipsei de rațiune, iar Dumnezeu consideră acest lucru incredibil de detestabil. Totuși, dacă văd că într-adevăr nu puteți face ceva, că este dincolo de posibilitățile voastre și că nu cunoașteți principiile pentru a face această lucrare, atunci trebuie să dau o mână de ajutor, să vă ofer unul sau două exemple și să vă aduc pe drumul cel bun. Dacă tot nu sunteți în stare să o faceți, iar condițiile Mele nu-Mi permit să o fac sau nici Eu nu sunt în stare să o fac, atunci nu putem decât să oprim acest element al lucrării. Este tot ce putem face – cine e de vină pentru că abilitățile voastre sunt atât de limitate și calibrul vostru este atât de slab? Dar dacă realizez un element al lucrării, o fac cât de bine pot. Dacă știu să fac ceva, vă voi spune acest lucru și, de asemenea, vă voi spune ce nu știu să fac. Vă voi consulta în domeniile pe care nu le cunosc. Dacă nici voi nu știți, voi cugeta, Mă voi gândi și voi căuta pe cont propriu. Odată ce voi găsi o cale, niște idei și niște direcții de urmat, voi avea părtășie cu voi, străduindu-Mă pe cât posibil să fac această lucrare bine și temeinic. În primul rând, asta înseamnă a fi răspunzător pentru lucrare. În al doilea rând, vă permite să învățați ceva în timp ce vă îndrum. Ajungeți să aflați principiile care trebuie pricepute și adevărurile care trebuie înțelese pentru acest aspect al lucrării profesionale. Există unii oameni care, în ciuda faptului că au câteva cunoștințe profesionale, nu pot realiza un produs finit, așa că îi îndrum Eu. După ce este gata, tot nu sunt sigur în privința lui, așa că îi rog să consulte un expert în domeniu și îl pun pe expert să verifice produsul. Dacă expertul spune că acest mod de a proceda se conformează normelor industriei și nu ne face de râs, atunci vom continua cu acest procedeu. Dacă expertul spune că pare făcut de un amator, că arată jenant, că nu este în regulă și nu se conformează standardelor, atunci îl vom ruga pe expert să-i aducă imediat niște modificări. Nu putem fi neprihăniți de sine, nu ne putem preface că înțelegem ceva când nu înțelegem și trebuie să avem conștiință de sine. Nu ar trebui să ne amăgim singuri; trebuie să luăm lucrurile în serios, străduindu-ne să dobândim câteva aptitudini profesionale după ce terminăm o lucrare. Așadar, când fac lucruri de acest fel, chiar dacă sunt amator în ceea ce privește aptitudinile profesionale și nu înțeleg multe, voi face totuși tot ce-Mi stă în putință. Unii oameni spun: „De ce îi mai îndrumi deși nici Tu nu înțelegi?” Pentru că acești oameni au aptitudini profesionale limitate; chiar nu au creativitate sau idei bune când vine vorba de producții artistice care implică aptitudini profesionale. Eu am puțină pricepere în acest domeniu și am niște idei, așa că le ofer acestor oameni care au întrucâtva o bază sau puțin simț practic într-o anumită profesie și toți acești oameni cred că aceste idei ale Mele sunt destul de bune. Întrucât aceștia cred că ideile Mele sunt destul de bune, continui și îi îndrum „cu obrăznicie”, iar unele dintre lucrările pe care le îndrum în acest mod sunt acceptabile. Nu sunt nerușinat când spun asta; termenul „acceptabil” are o bază – spun asta doar pentru că experții din domeniu le-au văzut și au spus că sunt acceptabile. Termenul „acceptabil” nu înseamnă că sunt foarte bune sau că au atins un standard profesional, ci doar că, cel puțin, experții le-au verificat validitatea, așa că Mă simt liniștit. Până acum, majoritatea oamenilor cred că puținele lucrări pe care le-am îndrumat sunt acceptabile și, din câte se pare, unele dintre ele chiar au câștigat premii la anumite concursuri, nu-i așa? (Așa e.) Indiferent ce aspect al lucrării sau ce tip de lucru fac, atât timp cât am unele gânduri și idei sau simt că am un concept creativ bun, cu siguranță Îmi voi exprima părerea. Voi încerca în toate modurile să-i conving pe frați și pe surori să ajute la aplicarea acestor idei în producție, astfel încât mai mulți oameni să fie dispuși să o vizioneze. Rezultatul este că lucrarea lui Dumnezeu și cuvintele Sale sunt propovăduite mai mult, mai bine și pe o scară mai largă – scopul nostru este astfel atins. Cât despre modurile și metodele prin care fac lucrurile, acestea se bazează în continuare pe principiile de a Mă purta într-un mod care respectă regulile și de a face lucrurile într-un mod conștiincios. Când fac lucruri, acționez în liniște și depun toate eforturile pentru a finaliza sarcina și a o face bine. Odată ce lucrarea este finalizată și încărcată, acea fază se încheie.

Lucrurile pe care le face Dumnezeu întrupat în sfera lucrării de slujire pe care o realizează se bazează pe principiile Sale de a Se purta într-un mod care respectă regulile și de a face lucrurile într-un mod conștiincios. Nici când face lucruri în afara acestei sfere, El nu Se abate de la aceste principii; și atunci Se poartă într-un mod care respectă regulile și face lucrurile într-un mod conștiincios. Pentru problemele pe care le pot vedea și descoperi, fie rog pe cineva să le transmită, fie Mă implic personal pentru a oferi îndrumare și corecție și pentru a ajuta la rezolvarea lor. Pe scurt, în privința lucrurilor cu care puteți intra în contact sau despre care ați auzit în viața voastră reală, practic Mă ocup de orice, indiferent despre ce este vorba, pe baza unui astfel de principiu. Mai mult, nu fac distincție între chestiunile importante și cele mărunte. Fie că este vorba de creșterea pisicilor sau a câinilor, de construirea cotețelor pentru porci sau a țarcurilor pentru oi, de gătit, de confecționat haine sau chiar de curățat, Mă implic în orice văd. Când văd că faceți lucruri în mod greșit, vă călăuzesc și vă corectez. Cei care au inimă vor asculta și vor asimila, iar cei care nu au, nu o vor face. După aceea, văd cine ascultă și cine-Mi poate urma instrucțiunile și îi folosesc. Așa am procedat de-a lungul anilor în care am interacționat cu voi. După ce vă spun ce să faceți, monitorizez în continuare, până când chestiunea este încheiată și făcută bine. Deși există multe lucruri pe care nu le fac cu propriile mâini, inima Mea este concentrată mereu asupra a ceea ce monitorizez; inima Mea nu părăsește niciodată aceste lucruri. Dacă ceva trebuie rezolvat urgent și rapid, lucrez din zori până seara și până târziu în noapte pentru a termina, monitorizând, supraveghind și călăuzind constant. Dar, ținând cont de condiția Mea fizică, după cum vă puteți imagina, este destul de obositor să fac această lucrare. Odată ce se termină în sfârșit, nu mai merg acolo. În cele din urmă, cineva observă și spune: „Dumnezeu a organizat lucrurile atât de bine pentru noi aici, dar El nu are ocazia să Se bucure de ele; noi suntem cei care ne bucurăm de toate.” Spun că, atât timp cât aveți ocazia să vă bucurați de ele, este suficient. Odată ce lucrurile sunt aranjate pentru voi și tot ce ține de viața și de îndeplinirea îndatoririlor voastre este potrivit, nu mai este nevoie să Mă ocup de aceste lucruri. De fapt, treaba lui Dumnezeu întrupat este să aibă părtășie despre adevăr și să ofere adevărul; altă lucrare nu are nicio legătură cu Mine. Dar, de-a lungul acestor ani, pe lângă faptul că Mi-am făcut treaba, am fost ocupat și ajutându-vă să rezolvați problemele pe care le întâmpinați în îndeplinirea îndatoririlor voastre, ceea ce M-a determinat și să depun eforturi considerabile. Deși o mare parte a lucrării nu cade în sarcina Mea și sunt multe lucruri pe care nici măcar nu le-am mai făcut vreodată – deoarece nu am studiat niciodată sistematic anumite tipuri de cunoștințe sau de aptitudini ori nu M-am ocupat de aceste lucruri în viață – nu am asistat pasiv în timp ce biserica și casa lui Dumnezeu s-au confruntat cu diverse lucruri. În schimb, fac tot ce-Mi stă în putință să vă îndrum și să vă ajut pe toți și, când vine vorba de chestiuni ale vieții de zi cu zi, fac și atunci tot ce pot pentru a vă pune lucrurile la punct. Fac ce pot, acționând din perspectiva umanității. Dacă văd ceva ce trebuie făcut și nu-l fac, Mă voi simți neliniștit în sinea Mea. Dacă descopăr o problemă și nu o corectez, Mă voi simți neliniștit în sinea Mea. Dacă există o lucrare pe care nimeni nu știe cum să o facă și am idei și pot să o fac, dar nu o fac, Mă voi simți neliniștit în sinea Mea. Așadar, trebuie pur și simplu să acționez. Prin urmare, la exterior, pare că nu am făcut nimic altceva decât să vorbesc și să țin predici. Dar am depus o grămadă de eforturi de dragul vieții voastre cotidiene și pentru necesitățile de bază, de care aveți nevoie pentru a vă îndeplini îndatoririle. Calibrul celor mai mulți oameni este atât de slab, încât nu pot face nici măcar aceste lucruri bine, așa că trebuie să Mă gândesc cum să vă îndrum. Deși nu am o înfățișare remarcabilă, nu sunt o personalitate importantă și nu am primit niciun fel de instruire în societate, când vine vorba de necesitățile de bază ale personalului care își îndeplinește îndatoririle în casa lui Dumnezeu, de când am intrat în contact cu voi pentru prima dată și până acum, nu a existat niciun aspect al mediului de viață elementar, al condițiilor de trai și al nevoilor voastre zilnice pentru care să nu-Mi fi dat osteneala. Să luăm exemplul plantării legumelor la fermă. La început, văzând că cei mai mulți oameni de la fermă locuiseră la țară și făcuseră lucrarea de plantare câțiva ani, am selectat câțiva oameni care știau să planteze pentru a se ocupa de această lucrare. Le-am spus ce legume să planteze, în ce anotimp și cum să le planteze, gândindu-Mă că nu voi avea de ce să-Mi fac griji după aceea. Dar, după o vreme, am mers la fermă și am văzut că totul era într-un haos total. Supraveghetorul nu făcea față responsabilității și nici lucrătorii nu puteau face o treabă bună. În cele din urmă, nu am putut decât să Mă implic, să monitorizez și să-i călăuzesc pas cu pas. Le-am explicat totul clar, de la selectarea și cumpărarea semințelor până la a-și da seama ce cantitate să planteze și cum să aleagă terenul, precum și ce să planteze în fiecare anotimp, cât să planteze, cum să planteze, cine ar trebui să fie responsabil pentru plantare, cum să aplice îngrășământul și la ce lucruri să fie atenți. I-am călăuzit personal în acest fel; am făcut totul, mai puțin să gătesc pentru ei și să-i hrănesc. Unii oameni spun: „Nu i-ai tratat ca pe niște copii de trei ani?” De fapt, chiar așa a fost. În aparență, acești oameni erau cu toții adulți, dar în realitate nu-și puteau asuma aceste responsabilități. A trebuit pur și simplu să-i iau de mână, să-i călăuzesc și să-i învăț personal în acest fel înainte ca lucrurile să înceapă în sfârșit să meargă. Mai târziu, toți oamenii care își îndeplineau îndatoririle au putut să mănânce cerealele și legumele pe care le-au cultivat singuri. Vara, puteau mânca și niște fructe, iar iarna, puteau mânca legumele pe care le depozitaseră. Dacă Cel de mai sus n-ar fi intervenit, n-ar fi supravegheat această lucrare și i-ar fi lăsat pur și simplu pe oamenii de la un nivel inferior să o facă, totul s-ar fi dus de râpă. În orice caz, care este faptul pe care vi-l spun? Am făcut multe lucruri fără să vorbesc despre ele, dar lucrurile despre care vorbesc sunt strict ceea ce am făcut.

Am părtășie despre aceste lucruri nu ca să vă spun câte lucruri am făcut, câtă epuizare am îndurat sau câte eforturi am depus pentru voi. Nu este nevoie să vorbim despre aceste lucruri. Așadar, ce vă spun? Dumnezeu întrupat vine în această lume omenească pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu realizând lucrarea. Sarcina Lui este lucrarea de slujire pe care o realizează. În această etapă a zilelor de pe urmă, sarcina Lui este de a le oferi oamenilor toate adevărurile de care au nevoie pentru a atinge mântuirea. În lucrarea de slujire pe care o realizează, El respectă cu strictețe crezurile și principiile de a Se purta într-un mod care respectă regulile și de a face lucrurile într-un mod conștiincios. Pe lângă aceasta, El nu a încălcat aceste principii și crezuri nici în viața Sa umană și nici în ceea ce privește manifestările Sale de umanitate. Fie că vă îndrum în realizarea îndatoririlor voastre, fie că vă ajut să vă ocupați de diverse chestiuni legate de necesitățile de bază ale vieții, acționez pe baza principiilor de a Mă purta într-un mod care respectă regulile și de a face lucrurile într-un mod conștiincios. Nu scandez niciodată sloganuri, nu vorbesc grandios și nu dau niciodată comenzi orbește; doar fac lucrurile practic. În ce măsură procedez așa? De exemplu, când am călăuzit plantarea la fermă, i-am pus pe ceilalți să enumere toate soiurile de legume pe care le cunoșteau, cum se numesc acele legume, cum arată, cât durează perioada lor de creștere și care soi este cel mai bun și mai adecvat pentru plantarea locală. Pe baza cunoștințelor Mele, am selectat unul sau două soiuri din fiecare legumă, am decis cine va fi responsabil pentru plantarea lor și, în cele din urmă, M-am asigurat că toată lumea poate să mănânce legume proaspete în fiecare anotimp. Nu scandez niciodată sloganuri, spunând: „Această legumă este atât de hrănitoare. Oamenii beneficiază atât de mult consumând-o. Cutare sau cutare este o modalitate științifică de a o planta.” Nu am studiat niciodată nutriția, nici nu înțeleg agricultura. Ce știu Eu? Știu cum să selectez soiul de legume potrivit pentru a fi plantat într-un anumit loc, astfel încât, după ce crește, să aibă gust bun, toată lumea să fie dispusă să-l mănânce și să nu fi fost plantat în zadar – abordarea Mea este pur și simplu atât de practică. Toate acestea înseamnă că Mă port într-un mod care respectă regulile și fac lucrurile într-un mod conștiincios. Acestea sunt principiile și crezurile pe care le respect; așa M-am purtat de-a lungul anilor. Nu scandez niciodată sloganuri și nu am nevoie de mulțumirile voastre. Atât timp cât mâncarea și cazarea voastră sunt adecvate, iar lucrurile nu sunt într-o dezordine completă, Mă simt liniștit. Când nu există nimeni care să provoace tulburări sau să creeze probleme și totul pare destul de curat peste tot, cerealele și legumele au fost plantate corespunzător, porcii, oile și alte animale sunt crescute adecvat și toate celelalte domenii sunt destul de bune, iar necesitățile de bază nu mai sunt o problemă pentru majoritatea oamenilor care își îndeplinesc îndatoririle, atunci pot să nu-Mi mai fac griji. Cerințele Mele în această privință nu sunt stricte. Vedeți, am scandat vreodată sloganuri când v-am îndrumat în orice lucrare sau în chestiuni care implică necesitățile voastre de bază? Nu am scandat niciodată sloganuri. După ce aranjez treburile pentru voi, găsesc oameni potriviți să implementeze lucrarea. Dacă oamenii găsiți nu sunt potriviți și lucrarea nu poate fi implementată, aceștia sunt înlocuiți. Abia când lucrarea este în sfârșit implementată și majoritatea lucrurilor au fost gestionate corespunzător, iar necesitățile de bază ale personalului care își îndeplinește îndatoririle au fost rânduite corespunzător, pot să-Mi opresc lucrarea umană, nemaifiind nevoie să depun eforturi în privința aceasta. Unii oameni încă Mă întreabă mereu despre chestiuni banale. Unul zice: „Ce ar trebui să facem dacă mielul nou-născut nu primește lapte?” Altul spune: „Ce ar trebui să facem dacă hainele pe care le confecționăm intră mereu la apă?” Trebuie să vă dați seama cum să rezolvați singuri aceste lucruri; este treaba voastră și nu are nicio legătură cu Mine. Chiar și când am părtășie despre adevăr, îl spun o singură dată. Există înregistrări audio ale predicilor și părtășiilor. Dacă nu înțelegeți, puteți să le ascultați de alte câteva ori și să vă alocați timp pentru a cugeta, a căuta și a avea părtășie. Dacă, pe această bază, încă sunteți puțin confuzi în legătură cu câteva chestiuni și nu știți cum să le gestionați, putem avea părtășie despre ele când ne întâlnim. Dar, când vine vorba de ceea ce oamenii pot realiza, cel mai bine este să vă ocupați singuri de asemenea lucruri. Dumnezeu a creat cerul, pământul și toate lucrurile pentru oameni – soarele, luna, stelele, apa, aerul, lumina soarelui, hrana, precum și diversele medii și ființe vii de care au nevoie ei și, după aceea, i-a așezat pe oameni pe pământ. Dumnezeu menține legile creșterii și funcționării tuturor lucrurilor pentru oameni și menține mediile de viață ale oamenilor – depinde de oameni să-și trăiască într-adevăr viața. Cât despre ce lucruri să plantați și în ce anotimp, când să le recoltați, cum să le depozitați după recoltare, ce metode să folosiți pentru a le transforma în hrană, din ce să mâncați mai mult, din ce să mâncați mai puțin, ce să mâncați într-un anotimp sau altul, cât să mâncați în fiecare zi – asta este treaba voastră. Acum că adevărul a fost spus atât de clar în părtășie și toate chestiunile legate de viață au fost aranjate corespunzător pentru voi, dacă tot Îmi cereți să vă ajut cu una sau alta și tot așteptați să am părtășie cu voi despre una sau alta, atunci sunteți atât de lipsiți de rațiune. Cât despre ceea ce am spus deja în părtășie, vă zic să vă ocupați și să rezolvați singuri aceste lucruri. Biserica are conducători la toate nivelurile, precum și omul folosit de Duhul Sfânt pentru a vă conduce. Ar trebui să căutați și să rezolvați lucrurile singuri; nu veniți la Mine pentru orice. Motivul este că am spus deja tot ce se cuvine să fie spus, v-am rânduit chiar și necesitățile de bază și, când vine vorba de acele chestiuni banale, nu sunt ceea ce se cuvine să rezolv Eu, ci sunt treaba voastră și ar trebui să vă ocupați singuri de ele.

Indiferent câte cuvinte rostește Dumnezeu întrupat sau câte lucruri face, oamenii trebuie să știe că aspectul cel mai important referitor la normalitatea și caracterul practic, la smerenia și ascunderea lui Dumnezeu întrupat este acesta: fie că Dumnezeu întrupat trăiește printre oameni, fie că Își realizează lucrarea de slujire, crezurile și principiile fundamentale ale umanității Sale, care sunt trăite de trupul Său, sunt de a Se purta într-un mod care respectă regulile și de a face lucrurile într-un mod conștiincios. Acest lucru se reflectă în trupul întrupat al lui Dumnezeu și, în mod firesc, se reflectă și în Dumnezeul care posedă identitatea și esența lui Dumnezeu, Dumnezeu în identitatea Sa inerentă. Desigur, în cazul lui Dumnezeu, nu se numește „a Se purta într-un mod care respectă regulile”, dar, cel puțin, în modul în care face lucrurile și în modul în care tratează oamenii și lucrurile, Dumnezeu cu siguranță respectă cu strictețe și aceste principii. Aceasta este atât ce are umanitatea lui Dumnezeu întrupat și ce este, cât și ce are divinitatea lui Dumnezeu în identitatea Sa inerentă și ce este. Ce are umanitatea Sa și ce este implică faptul că Se poartă într-un mod care respectă regulile și face lucrurile într-un mod conștiincios, în timp ce esența lui Dumnezeu în identitatea Sa inerentă implică faptul că Dumnezeu îi tratează pe oameni într-un mod care respectă regulile și face lucrurile într-un mod conștiincios. Nu vom mai vorbi prea mult despre asta. Indiferent ce perspectivă adopți – în ceea ce privește toate lucrurile create de Dumnezeu, suveranitatea lui Dumnezeu asupra omenirii și îndrumarea acesteia, de la chestiuni majore la unele minore și de la macroscopic la microscopic – Dumnezeu face totul într-un mod care respectă regulile și conștiincios. Când nu era întrupat, Dumnezeu era ascuns printre toate lucrurile. Deși omenirea nu a văzut silueta sau adevărata față a lui Dumnezeu, Dumnezeu a condus întotdeauna întreaga omenire. De asemenea, El a făcut întotdeauna fiecare lucru, a gestionat fiecare lucru și a deținut suveranitate asupra fiecărui lucru din univers într-un mod practic; nimic din ce face El nu este lipsit de conținut. Desigur, niciun lucru făcut de mâinile lui Dumnezeu nu rămâne la nivelul teoriilor sau al sloganurilor. În schimb, fiecare lucru pe care îl face Dumnezeu – fie că îl poți aprecia sau nu, fie că îl poți vedea sau nu – este făcut de El într-un mod care respectă regulile și într-un mod conștiincios. El face lucrarea pe care intenționează să o facă într-un mod pragmatic. Nu face niciodată declarații și nu Se justifică în fața oamenilor, nici nu scandează sloganuri. În schimb, a rostit mereu cuvântări și a vorbit, conducând întreaga omenire și purtându-i de grijă în mod practic. Și aceasta este ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este. Ceea ce are Dumnezeu întrupat și ceea ce este cu siguranță nu va fi deconectat și nu va intra în conflict cu ceea ce are Dumnezeu Însuși și ceea ce este. Prin urmare, după ce oamenii vor ști ceea ce are Dumnezeu întrupat și ceea ce este sau vor cunoaște crezurile și principiile privind conduita personală pe care le respectă Dumnezeu întrupat, vor ajunge în mare măsură să cunoască esența lui Dumnezeu în identitatea Sa inerentă și ceea ce are El și ceea ce este. Drept urmare, noțiunile și închipuirile oamenilor despre Dumnezeu din ceruri se vor diminua într-o anumită măsură, iar cunoștințele, înțelegerea sau opiniile lor despre Dumnezeu vor deveni mai practice. Relativ vorbind, ei vor fi, de asemenea, capabili să-L trateze pe Dumnezeu întrupat mai precis, mai obiectiv și mai rațional, în loc să condamne ceea ce are umanitatea Sa și ceea ce este sau să disprețuiască ori să respingă ceea ce are umanitatea Sa și ceea ce este. În schimb, pe de o parte, vor putea să o trateze corect și, pe de altă parte, vor fi și mai capabili – prin ceea ce are umanitatea Sa și ceea ce este – să vadă ceea ce are divinitatea Sa și ceea ce este, fiind astfel în stare să-L cunoască mai exact atât pe Dumnezeu din ceruri, cât și pe Dumnezeu de pe pământ.

În regulă, vom încheia aici părtășia noastră de astăzi despre acest subiect. La revedere!

10 august 2024