De ceva timp, subiectul părtășiei noastre a fost cum să urmărești adevărul. Nu am terminat încă părtășia despre acesta; este un subiect foarte vast și chiar există foarte multe chestiuni implicate în urmărirea adevărului, nu-i așa? (Așa e.) În ceea ce privește subiectul referitor la urmărirea adevărului, am avut părtășie despre două aspecte ale practicii: un aspect al practicii este renunțarea, iar celălalt este dedicarea de sine. Anterior, am avut părtășie pe larg despre subiectul „renunțării”. Recent am avut părtășie despre „renunțarea la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu”, subiect împărțit în mai multe aspecte: noțiuni și închipuiri, cerințe irezonabile, precauție și suspiciune și scrutare și iscodire. Nu am avut părtășie destul de mult despre primul aspect, noțiunile și închipuirile? În cadrul aspectului noțiunilor și închipuirilor, conținutul care implică noțiunile și închipuirile oamenilor despre Dumnezeu constă din noțiunile lor despre lucrarea lui Dumnezeu, despre firea-esență pe care o are Dumnezeu și despre Dumnezeu întrupat. Anterior, am avut părtășie în principal despre noțiunile oamenilor privind lucrarea lui Dumnezeu. Deși nu am avut părtășie în mod explicit și specific despre noțiunile oamenilor privind firea-esență a lui Dumnezeu, am avut părtășie despre unele chestiuni care implică diverse aspecte ale omenirii. După ce am avut părtășie despre aceste lucruri, nu ar trebui oamenii să înțeleagă atitudinea lui Dumnezeu față de diversele probleme ale omenirii? Nu ar trebui ei să înțeleagă atunci cum tratează Dumnezeu condițiile înnăscute, firile corupte și umanitatea oamenilor? (Ba da.) După ce înțeleg aceste lucruri, noțiunile oamenilor despre lucrarea lui Dumnezeu și despre firea-esență pe care o are El ar trebui să fie rezolvate. Recent, am avut părtășie despre clasificările tuturor tipurilor de oameni. Spuneți-Mi, de ce credeți că am avut părtășie despre acest subiect? (Părtășia despre clasificările tuturor tipurilor de oameni are rolul, într-o privință, de a ne ajuta să discernem tot felul de oameni – cine este reîncarnat din oameni, cine este reîncarnat din animale și cine este reîncarnat din diavoli. Odată ce avem discernământ, vom avea principii în modul în care îi tratăm pe oameni. În altă privință, ne permite să înțelegem întrucâtva adevărul privind tipul anume de oameni pe care îi mântuiește Dumnezeu, astfel încât să nu tratăm lucrarea Lui pe baza noțiunilor și închipuirilor noastre.) Pe scurt, părtășia despre aceste lucruri le permite oamenilor să înțeleagă cum privește, cum tratează și cum gestionează Dumnezeu tot felul de oameni. Înțelegând esențelor tuturor tipurilor de oameni sau înțelegând diversele probleme ale omenirii – atât cele pe care oamenii le au din naștere, cât și cele care apar mai târziu – oamenii pot, practic, să aibă cunoștințe precise despre principiile lui Dumnezeu pentru tratarea diverselor probleme ale omenirii. Odată ce știu aceste lucruri, noțiunile și închipuirile oamenilor despre lucrarea și firea-esență ale lui Dumnezeu sunt în mare măsură rezolvate. Am terminat părtășia despre chestiunile referitoare la lucrarea și la firea-esență ale lui Dumnezeu în cadrul subiectului despre noțiunile și închipuirile oamenilor. Ar trebui să experimentați și să înțelegeți părtășia în mod treptat și personal și, în timp, veți dobândi o oarecare cunoaștere a lui Dumnezeu. Când întâlniți astfel de probleme în viață, ar trebui să luați aceste cuvinte și să le comparați cu astfel de probleme, să căutați și să citiți rugându-vă mai mult și apoi să rezolvați problemele pe care le-ați întâmpinat în viața reală bazându-vă pe principii sau pe conținutul părtășiei.

În ceea ce privește noțiunile și închipuirile oamenilor, încă există un ultim aspect despre care nu am avut părtășie, și anume noțiunile și închipuirile oamenilor despre Dumnezeu întrupat. Este nevoie să avem părtășie despre această chestiune? (Da.) Ce noțiuni și închipuiri aveți în legătură cu Dumnezeu întrupat, această identitate specială? Știți care anume este cea mai mare problemă sau dificultate a voastră în legătură cu Dumnezeu întrupat? Pentru majoritatea oamenilor, contactul direct cu Dumnezeu întrupat se rezumă doar la ascultarea predicilor și a părtășiilor în timpul adunărilor. Doar un număr mic de oameni chiar au contact față în față cu Dumnezeu întrupat sau chiar au unele interacțiuni limitate cu El în viața lor. Așadar, când ascultați părtășii în timpul adunărilor sau când intrați în contact și interacționați cu El în cadrul lucrării sau în viață, care sunt noțiunile și închipuirile voastre despre Dumnezeu întrupat? Care sunt problemele și dificultățile voastre reale? Oamenii au cu siguranță noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu întrupat; le este imposibil să nu aibă. Oamenii nu trăiesc într-un vid, nici nu sunt ca niște roboți care nu pot gândi. Dacă poți gândi, ai o minte activă, iar dacă ai o minte activă, vei avea cu siguranță gânduri când intri în contact cu Dumnezeu întrupat. Aceste gânduri sunt adesea noțiuni și închipuiri ale oamenilor; ele nu implică adevărul, nici nu sunt în acord cu adevărul. Doar că majoritatea oamenilor, după ce cred în Dumnezeu timp de trei până la cinci ani, au practic un anumit grad de recunoaștere și acceptare a lui Dumnezeu întrupat. Prin urmare, chiar dacă au unele noțiuni, deoarece au auzit mult din adevăr, când întâlnesc aceste lucruri, le pot rezolva singuri folosind un principiu de bază sau propriile metode unice – poate citind cuvintele lui Dumnezeu, emondându-se singuri sau rugându-se – și, în majoritatea timpului, noțiunile și închipuirile lor despre Dumnezeu pot fi rezolvate. Atunci, sunt ele rezolvate pentru că oamenii au înțeles adevărul sau pentru că le-au potolit temporar folosind metode și mijloace umane? (Sunt potolite temporar.) Cu alte cuvinte, această problemă rămâne nerezolvată. La suprafață, totul pare calm și liniștit și, pentru un timp, nu au nicio noțiune, dar rădăcina acestei probleme încă este ascunsă înlăuntrul lor și nu a fost eradicată. Spune-Mi, este bine că această problemă nu a fost eradicată? (Nu.) De ce nu este bine? Ce impact va avea asupra oamenilor? (Oamenii au noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu întrupat și, în circumstanțele potrivite, acestea vor erupe. De exemplu, când întâlnesc lucruri care nu decurg așa cum se așteaptă ei, Îl vor înțelege greșit pe Dumnezeu și se vor plânge de Dumnezeu sau se vor răzvrăti împotriva Lui și I se vor împotrivi.) Aceasta este o problemă reală. Dacă nu pot fi rezolvate de la rădăcină, noțiunile și închipuirile despre Dumnezeu întrupat vor exista mereu înlăuntrul tău ca o problemă și vor avea un anumit impact asupra ta. Când nu te confrunți cu circumstanțe speciale și doar citești cuvintele lui Dumnezeu și, în inima ta, crezi în identitatea și în esența lui Dumnezeu, precum și în firea Lui, această problemă nu are încă niciun impact asupra ta. Când Dumnezeu întrupat interacționează cu tine, îți vorbește sau îți atribuie o lucrare, dacă te confrunți cu emondarea sau cu lucruri care nu decurg așa cum te aștepți, noțiunile și închipuirile tale pot avea unele efecte negative înlăuntrul tău. Dacă noțiunile și închipuirile tale despre Dumnezeu întrupat sunt rezolvate, s-ar putea să simți în continuare durere și disconfort când te confrunți cu aceste lucruri, iar în cazuri mai grave, s-ar putea chiar să te răzvrătești, dar vei veni în mod proactiv înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta adevărul și a rezolva aceste probleme, în loc să-L tratezi pe Dumnezeu întrupat ca pe o persoană obișnuită sau să te răzvrătești împotriva Lui, să I te împotrivești și să I te opui.

Haideți să avem părtășie despre modul în care oamenii ar trebui să-și rezolve noțiunile și închipuirile despre Dumnezeu întrupat. De fapt, această problemă este mai ușor de rezolvat decât noțiunile și închipuirile oamenilor în legătură cu lucrarea și cu firea-esență a lui Dumnezeu, despre care am avut părtășie anterior. Lucrarea lui Dumnezeu are o sferă de aplicare foarte largă și include mult conținut, cu multe adevăruri pe care oamenii trebuie să le cunoască și să le înțeleagă. În plus, firea-esență a lui Dumnezeu este cu atât mai mult cel mai profund adevăr dintre toate adevărurile pe care ar trebui să le înțeleagă credincioșii în Dumnezeu, fiind și cel mai dificil de cunoscut de către oameni. Totuși, comparativ cu acele două aspecte ale adevărului, adevărul referitor la Dumnezeu întrupat este mai direct pentru oameni, așadar noțiunile și închipuirile referitoare la Dumnezeu întrupat sunt, la rândul lor, mai ușor de rezolvat. Aceasta deoarece, comparativ cu lucrarea și cu firea-esență a lui Dumnezeu, Dumnezeu întrupat este, la urma urmei, întru totul real – poate fi văzut și atins de oameni. El nu este abstract; în schimb, are o voce specifică și Se poate exprima verbal, având o înfățișare exterioară, o imagine, o fire și o personalitate specifice cu care oamenii pot intra în contact, pe lângă diversele aspecte ale adevărului pe care le exprimă. Prin urmare, comparativ cu noțiunile și închipuirile oamenilor privind lucrarea și firea-esență ale lui Dumnezeu, noțiunile și închipuirile lor despre Dumnezeu întrupat sunt mai concrete. Cu cât ceva este mai concret, cu atât oamenilor le este mai ușor să-l cunoască, să se compare cu el și să-l rezolve. Așa funcționează în teorie, dar cum anume ar trebui rezolvate noțiunile și închipuirile oamenilor despre Dumnezeu întrupat? Există două căi de practică; altfel spus, există două principii de practică privind atitudinea corectă pe care oamenii ar trebui să o adopte față de Dumnezeu întrupat. Primul este să nu-L compare cu Dumnezeu din ceruri. Al doilea principiu, de asemenea foarte important, este să nu-L pună la egalitate cu omenirea coruptă. Dacă poți face aceste două lucruri, noțiunile și închipuirile tale despre Dumnezeu întrupat vor fi considerate, practic, rezolvate de la rădăcină. Privește, este corectă această cale de practică potrivit acestor două principii? (Da.) De ce sunt aceste două căi modalitatea de a rezolva noțiunile și închipuirile oamenilor despre Dumnezeu întrupat? (Pentru că oamenii sunt predispuși cel mai mult să facă aceste două greșeli. Când Dumnezeu devine trup, oamenii își închipuie că Dumnezeu întrupat este foarte nebulos, crezând că poate face semne și minuni precum Dumnezeu din ceruri și așa mai departe. De asemenea, au tendința de a-L pune pe Dumnezeu întrupat la egalitate cu omenirea coruptă, ceea ce ofensează cu ușurință firea lui Dumnezeu.) Vezi clar această chestiune, nu-i așa? (Așa e.) Motivul pentru care aceste două elemente formează căile și principiile pentru rezolvarea noțiunilor și închipuirilor oamenilor despre Dumnezeu întrupat este că noțiunile și închipuirile pe care le dezvoltă aceștia despre Dumnezeu întrupat constau în principal din aceste două aspecte. Pe de o parte, în ceea ce-L privește pe Dumnezeu întrupat, dacă oamenii stabilesc că El este Dumnezeu care vine din ceruri, că are Duhul lui Dumnezeu sălășluind în El ca viață a Lui și că este Duhul lui Dumnezeu manifestat în trup, și dacă stabilesc că identitatea Sa este specială și că El este exprimarea lui Dumnezeu din ceruri, atunci Îl vor compara cu Dumnezeu din ceruri. Pe de altă parte, întrucât Dumnezeu întrupat nu are, la exterior, o înfățișare diferită de cea a ființelor umane și este doar o persoană obișnuită, oamenii nu se pot abține să nu-L trateze ca pe un membru al omenirii corupte. Oamenilor le place foarte mult să-L compare sau să-L pună la egalitate cu omenirea coruptă și chiar Îl consideră pe Dumnezeu întrupat un membru al omenirii care nu diferă de omul corupt. Aceste două aspecte stau la originea noțiunilor și închipuirilor pe care oamenii le dezvoltă despre Dumnezeu întrupat. Aceste două aspecte sunt și cauza fundamentală a greșelilor pe care oamenii le comit adesea în felul în care Îl tratează pe Dumnezeu întrupat și a diverselor probleme de răzvrătire, împotrivire și opoziție care apar în felul în care Îl tratează pe Dumnezeu întrupat. Prin urmare, dacă aceste două probleme sunt rezolvate, noțiunile și închipuirile, precum și răzvrătirea și opoziția pe care le capeți cu privire la Dumnezeu întrupat vor fi și ele rezolvate treptat. Întrucât aceste două căi de practică sunt atât de importante, haideți să avem părtășie pe rând despre detalii.

Pentru a rezolva noțiunile și închipuirile oamenilor despre Dumnezeu întrupat, primul principiu de practică este să nu-L comparăm cu Dumnezeu din ceruri. Dumnezeu din ceruri este un trup spiritual, iar Dumnezeu de pe pământ este trup. A nu-L compara cu Dumnezeu din ceruri înseamnă, cu siguranță, a nu încerca să-I privim pe Dumnezeu din ceruri și pe Dumnezeu întrupat unul lângă altul. Întrucât identitatea și esența lui Dumnezeu întrupat, precum și lucrarea pe care o face, Îl reprezintă pe Dumnezeu din ceruri, este firesc ca oamenii să-I pună adesea laolaltă pe Dumnezeu întrupat și pe Dumnezeu din ceruri pentru a-I compara. Așadar, ce este greșit în a-I compara? De ce nu pot fi comparați? Mai întâi, privește ce compară oamenii în general și apoi vei ști dacă este corect să-I compare în acest fel. Ce compară așadar oamenii atunci când Îl compară pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri? Le compară puterea, autoritatea și firile, mergând chiar mai mult în detaliu, comparând dacă fac semne și minuni, puterea cuvintelor Lor și rezultatele obținute de cuvintele Lor. Ce altceva compară? (Dumnezeu din ceruri vorbește asemenea unui tunet, înfricoșându-i pe toți, în timp ce Dumnezeu întrupat vorbește într-un mod obișnuit, normal și foarte real. Oamenii fac comparații și în această privință.) Cu alte cuvinte, compară multe abilități supranaturale. Dumnezeu din ceruri a creat toate lucrurile; Dumnezeu din ceruri vorbește asemenea unui tunet; Dumnezeu din ceruri poate învia morții; Dumnezeu din ceruri vede de la începuturi până în prezent; Dumnezeu din ceruri zice și ce zice ia ființă, El poruncește și ce poruncește este stabilit; Dumnezeu din ceruri poate transforma ceva în nimic și nimicul în ceva; Dumnezeu din ceruri poate face diverse semne și minuni și așa mai departe. Oamenii compară toate aceste lucruri: ceea ce face și spune Dumnezeu din ceruri, puterea, autoritatea, atotputernicia și firea pe care le prezintă El, precum și supremația și omnipotența Lui. Ce altceva? Dumnezeu din ceruri deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și orchestrează toate lucrurile și, de asemenea, deține suveranitatea asupra destinelor oamenilor și le rânduiește; Dumnezeu din ceruri pregătește tot felul de medii pentru oameni; El scrutează toate lucrurile, scrutează întregul pământ, scrutează fiecare mișcare și fiecare cuvânt și faptă ale oamenilor, știind ce gândește și ce simte fiecare persoană. Fie că toate aceste lucruri sunt închipuite în noțiunile oamenilor, fie că sunt lucruri pe care aceștia le-au simțit profund, în cele din urmă, toate fac parte din esența lui Dumnezeu din ceruri și din unele fenomene reale pe care El le poate manifesta și pe care oamenii și le pot închipui în sfera capacității lor de înțelegere. Acestea sunt manifestările felului în care acționează Dumnezeu din ceruri; mai exact, sunt ceea ce poate face Duhul lui Dumnezeu. Unele dintre aceste aspecte se potrivesc și au legătură cu Duhul lui Dumnezeu, în timp ce altele sunt amestecate cu noțiunile și închipuirile oamenilor. Dar, indiferent dacă sunt noțiunile și închipuirile oamenilor sau ceea ce este adevărat despre Duhul lui Dumnezeu, în cele din urmă, toate aceste lucruri fac parte din trăirea sau din esența și dezvăluirile pe care Dumnezeu din ceruri le deține și le exercită și pe care le poate săvârși. Tocmai pentru că sunt esența, firea sau puterea deținută și exercitată de Dumnezeu din ceruri, aceste manifestări și dezvăluiri sunt legate doar de Duhul lui Dumnezeu – adică, sunt legate de identitatea și esența inerente ale lui Dumnezeu. Esența, firea sau puterea deținută și exercitată de Dumnezeu din ceruri, pe care oamenii și-o pot închipui, o pot simți sau cunoaște, este extraordinară și măreață în raport cu omenirea creată și este, cu atât mai mult, de neatins de către orice ființă umană cu atributele unei ființe create; El transcende toate ființele create și necreate. Esența și puterea pe care Dumnezeu întrupat Însuși le deține și le exercită sau le dezvăluie sunt inerente lui Dumnezeu; sunt o parte din firea sau din esența lui Dumnezeu, depășind ceea ce toate ființele create și necreate își pot închipui, pot cunoaște sau pricepe. Când vine vorba despre cât de măreț este mai exact Dumnezeu, cât de multă putere are El mai exact și cât de mult transcende El mai exact toate lucrurile, acesta va fi mereu un mister de nerezolvat pentru omenirea creată. Oamenilor le este imposibil să-L cunoască întru totul pe Dumnezeu; ceea ce văd ei este pur și simplu prea limitat. Lăsând deoparte chestiunea referitoare la noțiunile și închipuirile nerealiste ale oamenilor despre Dumnezeu și vorbind doar despre adevărata putere, autoritate și esență pe care le deține Dumnezeu, ceea ce poate face, trăi și dezvălui Dumnezeu întrupat este pur și simplu prea limitat. Folosind o metaforă umană nepotrivită pentru a descrie acest lucru, poate că ceea ce Dumnezeu întrupat trăiește, dezvăluie și poate face este doar o picătură într-un ocean sau vârful aisbergului identității și esenței inerente ale lui Dumnezeu și nimic mai mult. Cu alte cuvinte, ceea ce poate trăi și dezvălui Dumnezeu întrupat din identitatea, firea-esență și puterea lui Dumnezeu este foarte limitat. Deoarece Dumnezeu întrupat este Dumnezeu trăind printre oameni sub forma unei ființe umane create, ceea ce poate face El, precum și instinctele și natura înnăscută pe care le poate trăi El sunt foarte limitate. Chiar dacă este Duhul lui Dumnezeu manifestat în trup și are Duhul lui Dumnezeu sălășluind în El, deoarece acest trup este sub forma unui membru al omenirii create, esența și firea lui Dumnezeu pe care El le poate trăi, dezvălui și exprima sunt foarte limitate. Acesta este un motiv. Pe de altă parte, de fiecare dată când Dumnezeu devine trup, acesta este un rezultat inevitabil al nevoilor lucrării Sale – adică, o nevoie inevitabilă a unei etape a lucrării lui Dumnezeu; altfel spus, această etapă a lucrării lui Dumnezeu necesită ca Dumnezeu să devină trup, ceea ce înseamnă că Dumnezeu trebuie să devină trup pentru a face această etapă a lucrării. Întrucât trebuie să devină trup, Dumnezeu săvârșește această etapă a lucrării prin întruparea Sa și există diverse aspecte ale firii, esenței și puterii lui Dumnezeu pe care El trebuie să le exprime și care sunt necesare pentru această etapă a lucrării. Oricare ar fi aspectele firii, esenței și puterii de care Dumnezeu are nevoie în această etapă a lucrării, atunci când devine trup, El manifestă firea, esența și puterea lui Dumnezeu legate de nevoile acestei etape a lucrării în acest trup. Simplu spus, acest trup poate realiza orice lucrare este necesară pentru această etapă a lucrării întrupării lui Dumnezeu. De exemplu, această etapă a lucrării din zilele de pe urmă necesită înfăptuirea lucrării de mustrare și de judecată. Dumnezeu întrupat poate exprima atunci mânia, măreția și firea dreaptă a lui Dumnezeu; poate să exprime acest tip de fire și, de asemenea, să facă acest tip de lucrare. În timpul acestei întrupări a lui Dumnezeu, ceea ce văd și experimentează oamenii include mustrarea și judecata, mânia, măreția și firea dreaptă ale lui Dumnezeu. Când lucrarea făcută de Dumnezeu întrupat este lucrarea de răscumpărare, de revărsare a harului și binecuvântărilor asupra omenirii și de iertare a păcatelor oamenilor, chipul lui Dumnezeu reprezentat de Dumnezeu întrupat este atunci unul plin de milă și bunătate iubitoare, de răbdare, îngăduință și dragoste și, de asemenea, El revarsă har din belșug asupra oamenilor – acestea sunt caracteristicile evidente ale firii și esenței lui Dumnezeu în acea etapă a lucrării. Prin urmare, indiferent despre care dintre întrupările lui Dumnezeu este vorba, oamenilor le este imposibil să vadă sau să cunoască pe deplin firea și esența lui Dumnezeu din ceruri. De exemplu, una dintre caracteristicile Domnului Isus pe care le-au văzut credincioșii din Epoca Harului a fost că avea o imensă îngăduință, răbdare și iertare față de oameni, precum și milă și bunătate iubitoare din belșug. Prin urmare, unii credincioși în Domnul au putut experimenta răbdarea, îngăduința și dragostea nemărginită și nemăsurată care veneau de la Dumnezeu – adică, mila și bunătatea iubitoare care veneau de la Dumnezeu. În Epoca Harului, principala caracteristică a lui Dumnezeu întrupat care făcea lucrarea de răscumpărare a fost mila și bunătatea iubitoare. În schimb, în această etapă a lucrării din zilele de pe urmă, deoarece Dumnezeu întrupat intenționează să rezolve firile corupte ale oamenilor, mai degrabă decât să le ierte păcatele, ceea ce experimentează ei la Dumnezeu întrupat în această etapă a lucrării este măreția, mânia, judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Oamenii văd chiar și latura necruțătoare a lui Dumnezeu, văzându-L cum îi judecă și dă în vileag fără cruțare – aproape de fiecare dată când vorbește, conținutul de bază constă din expunerea continuă, neîncetată și neobosită a diverselor firi corupte, a dezvăluirilor de corupție și a stărilor corupte din oameni. Ceea ce văd oamenii la Dumnezeu întrupat de data aceasta este măreția și mânia lui Dumnezeu, intoleranța Lui față de ofense și firea dreaptă a lui Dumnezeu; ceea ce experimentează ei este mustrarea și judecata lui Dumnezeu, precum și încercările și rafinarea. În tot ce spune Dumnezeu, oamenii experimentează dreptatea, măreția și intoleranța Lui față de ofense și, de asemenea, simt adesea furia, ura, detestarea și respingerea Lui față de omenire și chiar blestemele și condamnarea Lui. Deși Dumnezeu întrupat este întru totul capabil să-L reprezinte pe Dumnezeu Însuși, să reprezinte identitatea, firea și esența lui Dumnezeu, deoarece această formă a trupului Său întrupat este diferită de forma identității inerente a lui Dumnezeu, El este limitat de această formă a trupului și de instinctele acestei forme. Ceea ce oamenii pot vedea din esența, firea și puterea lui Dumnezeu în Dumnezeu întrupat este limitat în raport cu identitatea și esența inerente ale lui Dumnezeu. Este foarte normal. Oamenii ar trebui să înțeleagă acest lucru și nu ar trebui să-L compare orbește pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri, iar apoi, când nu-I pot potrivi, să devină profund dezamăgiți, să-L judece și să-L condamne, să-L respingă pe Dumnezeu și să tăgăduiască identitatea, lucrarea sau esența lui Dumnezeu. Unii oameni chiar dezvoltă noțiuni din cauza unei singure chestiuni, încearcă să-L potrivească pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri și, când nu reușesc să găsească o potrivire, devin negativi și slabi, iar unii chiar se gândesc să renunțe la credința lor. Aceasta este o manifestare foarte nesăbuită și, de asemenea, una foarte ignorantă.

În ceea ce privește identitatea și esența Sa, Dumnezeu întrupat este înrudit cu Dumnezeu; are identitatea și esența lui Dumnezeu. Cu toate acestea, deoarece forma Sa trupească și atributele trupului în sine sunt înrudite cu instinctele omenirii create și se limitează la sfera acestor instincte, indiferent ce lucrare face Dumnezeu întrupat de data aceasta, ceea ce poate face și săvârși El și identitatea și esența lui Dumnezeu pe care le poate reprezenta El sunt înrudite doar cu lucrarea și cu slujirea Lui în această întrupare. El poate reprezenta orice identitate și esență a lui Dumnezeu care corespund slujirii și lucrării Sale de data aceasta. Lucrarea de făcut de data aceasta reprezintă identitatea și esența lui Dumnezeu și reprezintă firea lui Dumnezeu. Orice fire a lui Dumnezeu trebuie să reprezinte, orice fire a lui Dumnezeu trebuie să exprime și orice lucrare a lui Dumnezeu trebuie să facă, El va reprezenta firea relevantă a lui Dumnezeu; va fi capabil să reprezinte firea relevantă a lui Dumnezeu și să facă lucrarea relevantă pe care Dumnezeu intenționează să o facă, dar Îi este imposibil să o reprezinte în totalitate. Lucrarea făcută în oricare dintre întrupările lui Dumnezeu este suficientă pentru a reprezenta firea pe care Dumnezeu intenționează să o exprime în acea întrupare, fiind suficientă și pentru a exprima lucrarea pe care Dumnezeu intenționează să o facă în acea întrupare. Mai mult, firea pe care Dumnezeu o exprimă și esența pe care o dezvăluie nu sunt deloc contradictorii cu identitatea și esența inerente ale lui Dumnezeu, iar El nici nu face greșeli în această privință. Deoarece identitatea și esența lui Dumnezeu întrupat sunt întru totul identice cu esența inerentă a lui Dumnezeu sau cu esența lui Dumnezeu din ceruri, atât în ceea ce privește cuvintele Sale, viața pe care o trăiește sau lucrarea Sa, cât și în ceea ce privește firea, esența și alte aspecte ale lui Dumnezeu pe care oamenii le pot vedea, Dumnezeu întrupat este identic cu Dumnezeu din ceruri; sunt unul și același. Indiferent dacă Îl poate reprezenta pe Dumnezeu în totalitatea Sa și indiferent dacă oamenii Îl pot vedea pe Dumnezeu în totalitatea Sa, pe scurt, identitatea și esența Sa își au originea în Dumnezeu din ceruri. Chiar dacă, în opinia ta, Dumnezeu întrupat nu-L poate reprezenta pe Dumnezeu din ceruri în totalitatea Sa, identitatea și esența Lui sunt, totuși, cele ale lui Dumnezeu Însuși. Chiar dacă, după ce Îi compari mulți ani, tot nu poți descoperi nicio relație între Dumnezeu întrupat și Dumnezeu din ceruri pe care Îl cunoști, identitatea și esența lui Dumnezeu întrupat tot nu se schimbă, pentru că acesta este un fapt. Și care este acest fapt? Este că esența lui Dumnezeu întrupat este esența lui Dumnezeu din ceruri, iar identitatea Lui nu se schimbă niciodată datorită esenței Sale – aceasta este identitatea lui Dumnezeu. Poate că acum 30 de ani, cei mai mulți oameni nu M-ar fi crezut dacă aș fi spus asta, dar după 30 de ani, cred că sunt calificat să o spun. De ce spun asta? Dacă această lucrare din ultimii 30 de ani nu ar fi fost făcută și dacă aceste adevăruri nu ar fi fost exprimate, ar fi puțin prematur să spun „Dumnezeu întrupat Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși”. Aceasta deoarece, fără exprimarea cuvintelor, firii și identității și esenței lui Dumnezeu, dacă ai spune „Dumnezeu întrupat Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși”, oamenii ar crede că ești anormal sau că ești extrem de răzvrătit. Dar, cu atât de multă exprimare a cuvintelor, a firii-esență și a identității inerente ale lui Dumnezeu, credeți că se merge prea departe spunând „Dumnezeu întrupat Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși”? (Nu.) Este aceasta o exagerare? Este inadecvat? (Nu.) Nu este o laudă. Prin urmare, dacă Dumnezeu întrupat Îl poate reprezenta pe Dumnezeu din ceruri, dacă deține firea și esența lui Dumnezeu din ceruri și dacă deține identitatea lui Dumnezeu din ceruri nu este ceva ce poate fi judecat după înfățișarea Lui exterioară. Poate că înfățișarea Lui exterioară este foarte neînsemnată, iar El arată foarte obișnuit și normal, fiind chiar ignorat de unii oameni; poate că nu are calități peste medie, nici manifestări supranaturale, cu atât mai puțin așa-zise trăsături unice în ochii omenirii corupte sau orice admiră sau privește cu considerație omenirea coruptă ori de care se minunează. Însă, întrucât lucrarea pe care o face, esența și firea Lui sunt capabile să exprime firea și esența lui Dumnezeu din ceruri, se poate determina că identitatea Lui este cea a lui Dumnezeu întrupat, cea a lui Dumnezeu Însuși.

Să continuăm părtășia despre subiectul de a nu-L compara pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri. Tocmai am menționat că, atunci când majoritatea oamenilor intră în contact cu Dumnezeu întrupat, le place să-L compare cu Dumnezeu din ceruri. După ce am avut părtășie până în acest punct, spuneți-Mi: este potrivit să-I comparăm în felul acesta? (Nu.) Nu este aceasta o greșeală uriașă? (Ba da.) Este comiterea acestei greșeli o nesăbuință? Există consecințe negative? (Da.) Care sunt acestea? (Când Îl limitează pe Dumnezeu pe baza noțiunilor și închipuirilor lor, oamenii riscă să se răzvrătească împotriva Lui și să I se împotrivească și, de asemenea, riscă să nu accepte lucrarea sau mântuirea lui Dumnezeu; consecințele sunt foarte grave.) Trebuie să-L tratezi pe Dumnezeu întrupat în mod rațional. Așadar, ce ar trebui să faci pentru a fi rațional? Trebuie să cugeți: ce înseamnă faptul că Dumnezeu din ceruri a devenit acum trup pentru a-Și face lucrarea? În momentul de față, Dumnezeu întrupat este Cel care are ultimul cuvânt. El Îl poate reprezenta pe Dumnezeu din ceruri cu autoritate deplină pentru a face lucrarea de judecată din zilele de pe urmă. Prin urmare, dacă ai dificultăți sau probleme, trebuie să cauți la Dumnezeu întrupat. Întrucât Îl poate reprezenta pe Dumnezeu din ceruri, îți poate rezolva problemele; Îl poate reprezenta pe Dumnezeu din ceruri în rezolvarea problemelor din viața ta, a problemelor privind credința ta în Dumnezeu, a celor privind mântuirea ta și a celor privind destinația și soarta ta viitoare. Pe de altă parte, dacă te rogi și cauți la Dumnezeu din ceruri, dar Îl ignori pe acest Dumnezeu de pe pământ și Îl ignori pe Dumnezeu întrupat, atunci n-ai decât să vezi dacă mai poți primi instrucțiuni clare, luminare și lumină clare și o cale clară de practică. Dacă poți obține aceste lucruri rugându-te și privind spre Dumnezeu din ceruri, atunci, de fapt, este destul de bine și nu vei fi nevoit să cauți la Dumnezeu întrupat. Dar dacă tot nu ai primit o lumină clară, o cale de practică sau o soluție clară după ce te-ai rugat, ai căutat și ai privit spre Dumnezeu din ceruri mult timp, ce ar trebui să faci? (Să caut adevărurile-principii în cuvintele lui Dumnezeu.) Atunci nu există altă cale; poți doar să cauți cuvintele rostite și lucrarea făcută de Dumnezeu întrupat. Nu mai fi cu nasul pe sus; înfumurarea ta nu te poate mântui, poate doar să-ți facă rău. Dumnezeu din ceruri este atotputernic, grandios, măreț, extraordinar și transcendent, dar omenirea nu poate ajunge la El. Când vorbește, nu-L poți înțelege sau auzi. Dacă Dumnezeu ți-ar vorbi cu adevărat, trupul tău muritor pur și simplu nu ar fi capabil să suporte sau să reziste. Așadar, ce ar trebui să faci? Trebuie să cauți la Dumnezeu întrupat și să vezi ce cuvinte a rostit și ce lucrare a făcut Dumnezeu întrupat pe pământ și care sunt diversele Sale cerințe de la tine. Este cel mai important să înțelegi aceste lucruri. Nu te ruga și nu privi mereu spre Dumnezeu din ceruri, așteptând mereu ca El să-ți dea revelații. Dacă faci asta, Dumnezeu din ceruri te va ignora. Dumnezeu din ceruri a spus: „Acum fac lucrarea pe pământ, prin intermediul cuvântărilor și al vorbirii. Poți auzi și înțelege cuvintele pe care le rostesc, iar aceste cuvinte pot să rezolve problemele din practica ta și firile tale corupte.” Așadar, ce ar trebui să faci? Nu poți aștepta mereu ca Dumnezeu din ceruri să-ți vorbească personal. Trebuie să „binevoiești” să vii înaintea lui Dumnezeu întrupat și înaintea cuvintelor Sale pentru a căuta adevărul, astfel încât să poți obține aprovizionare și ajutor. Aceasta se numește a avea raționalitate; aceasta înseamnă a-L trata pe Dumnezeu întrupat în mod rațional. Pe de o parte, când vezi aspectul exterior și înfățișarea lui Dumnezeu întrupat sau Îl auzi vorbind, nu-L compara cu Dumnezeu din ceruri; tratează-L pur și simplu ca pe o persoană obișnuită, normală, reală, care Îl poate reprezenta pe Dumnezeu. Pe de altă parte, nu trebuie să iei cuvintele pe care le rostește, cerințele Sale de la tine și instrucțiunile Sale pentru tine și să le scrutezi, să încerci să le deslușești, să le verifici, să le discuți sau să le procesezi. Pur și simplu practică-le și implementează-le direct și supune-te direct; nu este nevoie să te rogi, să cauți la Dumnezeu din ceruri sau să le verifici cu El, pe la spatele lui Dumnezeu întrupat. Dacă insiști să obții confirmarea, astfel încât să te simți liniștit în sufletul tău și dispus în inima ta înainte de a practica, a implementa și a te supune, nu este foarte supărător? (Ba da.) Există oameni care fac asta? Majoritatea oamenilor care cred în Dumnezeu de opt sau zece ani și au devenit absolut siguri de Dumnezeu în inimile lor nu fac asta; li se pare prea supărător. Oamenii care cred de mai puțin de trei ani sunt mereu cei care tind să facă asta. Cum se roagă ei lui Dumnezeu din ceruri? Spun: „Dumnezeule, Te rog, lasă-mă să mă supun trupului Tău întrupat. Dumnezeule, Te rog, lasă-mă să mă supun cuvintelor pe care le rostești pe pământ. Dumnezeule, Te rog, lasă-mă să mă supun la ceea ce exprimi pe pământ. Dumnezeule, Te rog, ajută-mă să renunț la noțiunile pe care le am despre trupul Tău întrupat.” Când se roagă așa, cui se roagă ei? (Lui Dumnezeu din ceruri.) Spuneți-Mi, oamenii care se roagă de obicei așa sunt mișcați de Duhul Sfânt? Au ei prezența lui Dumnezeu? (Nu.) Nu o au și nu le este ușor să o obțină. Acordă Dumnezeu vreo atenție unor oameni de acest fel? (Nu.)

Întrucât este trup, Dumnezeu întrupat este un Fiu al Omului obișnuit, normal. Când vorbim despre un Fiu al Omului obișnuit, normal, înseamnă că are instinctele și condițiile înnăscute ale unei persoane obișnuite, normale, precum și personalitatea, gama de emoții, maniera de exprimare și stilul de vorbire ale umanității normale. Ce altceva? Un mod de gândire, un stil de viață și obiceiuri de viață, precum și diversele alegeri ale umanității normale în privința tuturor aspectelor vieții. Ce includ aceste alegeri? De exemplu, un mediu de viață preferat, culori favorite și unele preferințe și alegeri privind necesitățile de bază. Cu această înfățișare exterioară, aceste instincte și condiții înnăscute ale umanității normale, precum și cu diversele manifestări aflate în sfera vieții umane normale, se poate spune cu certitudine că Dumnezeu întrupat este o persoană absolut standard, normală, un membru obișnuit al omenirii create. Referitor la atributele și forma Sa de existență, Dumnezeu întrupat este complet diferit de Dumnezeu din ceruri, adică, de Duhul lui Dumnezeu; înfățișarea Sa exterioară este și ea complet diferită de cea a Duhului lui Dumnezeu. În perioada lucrării lui Dumnezeu întrupat, ceea ce dezvăluie El și este capabil să facă este ceva ce ochii umani pot vedea și mințile umane pot pricepe. Totuși, cunoștințele oamenilor despre firea, esența și identitatea inerentă ale lui Dumnezeu sunt foarte limitate. În plus, oamenii înșiși nutresc multe noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu, așa că diversele manifestări ale umanității lui Dumnezeu întrupat prezintă unele dificultăți pentru oameni. De exemplu, cuvintele pe care le folosesc atunci când vorbesc sunt din limbajul uzual și folosesc deseori și unele expresii colocviale și din limbajul popular. Oamenii Mă compară atunci cu Dumnezeu din ceruri, spunând: „Dumnezeu din ceruri ar trebui să vorbească elocvent și să utilizeze cuvinte elegante. De ce nu sunt elegante cuvintele pe care le folosește această persoană? Ba chiar folosește unele expresii colocviale și din limbajul popular și, uneori, folosește termeni și expresii legate de necesitățile zilnice.” De exemplu, Îmi place o anumită culoare și cineva spune: „Cum de-Ți place această culoare? Această culoare nu pare pură sau sfântă! N-ar trebui ca lui Dumnezeu să-I placă albul? N-ar trebui ca lui Dumnezeu să-I placă albastrul cerului sau verdele? Cum de-Ți place această culoare? Această culoare nu reprezintă identitatea și esența lui Dumnezeu!” Apoi dezvoltă noțiuni în inima sa. Dar Eu spun că Îmi place cu adevărat această culoare – cum ar trebui să abordezi acest lucru? (Ar trebui să-l abordăm corect.) Dumnezeu întrupat are umanitate normală. Trăind în cadrul umanității normale, trebuie să intre în contact cu tot felul de lucruri care fac parte din sfera unei vieți umane normale. Așadar, în ceea ce privește necesitățile de bază, El are preferințe personale. Aceste preferințe pot să se alinieze sau nu la preferințele lui Dumnezeu din noțiunile și închipuirile tale. Dacă nu se aliniază? Tu greșești sau greșesc Eu? Cred că nu greșesc Eu, pentru că am dreptul să aleg lucrurile care Îmi plac. Nu ți le-am impus ție, nici nu am spus că sunt adevărul și că trebuie să le accepți. Și tu ai drepturile tale și Eu nu Mă amestec niciodată în ele. Nu te condamn niciodată fiindcă îți place albul sau albastrul, așa că nici tu nu ar trebui să Mă condamni fiindcă Îmi plac alte culori, nu-i așa? Unii oameni spun: „Nu merge așa. Ceea ce reprezinți Tu este diferit de ceea ce reprezint eu. Eu îi reprezint pe oamenii corupți, iar Tu Îl reprezinți pe Dumnezeu din ceruri. Cum poate fi la fel?” Eu Îl reprezint pe Dumnezeu din ceruri, dar Dumnezeu din ceruri nu condamnă culorile care Îmi plac. Crezi că albul este sfânt, dar uită-te la toate lucrurile create de Dumnezeu din ceruri – sunt de toate culorile. Florile create de Dumnezeu au un amestec de culori. Uneori, printre norii de pe cer există și unii întunecați, iar aceștia sunt gri. Vara, când este prea cald, de îndată ce norii întunecați acoperă soarele, te răcorești și te simți confortabil și Îi mulțumești lui Dumnezeu pentru harul Său. Nu este acesta un lucru bun? (Ba da.) Alții spun: „Verdele este bun; verdele creat de Dumnezeu reprezintă viața.” Acest lucru este incorect. Uită-te la grânele create de Dumnezeu. De exemplu, nu are porumbul multe culori? Există porumb galben, alb, violet și negru. Poți spune că porumbul nu reprezintă viața? Porumbul este creat de Dumnezeu și poate să prindă rădăcini, să încolțească, să înflorească și să dea roade. Este organic și, în plus, reprezintă viața. De asemenea, sunt toate frunzele copacilor verzi? (Nu, există și frunze violet, galbene și roșii.) Toate acestea sunt culori ale frunzelor; nu reprezintă ele viața? (Ba da.) Așadar, când unii oameni spun că „verdele reprezintă viața”, nu cumva greșesc? (Ba da.) Atunci, este adecvat ca unii să spună că „albul reprezintă puritatea”? Nu este o prostie? Albul doar pare puțin mai curat și mai strălucitor; nu reprezintă puritatea. Chiar dacă porți haine albe toată viața, nu înseamnă că ești curat; ești tot o ființă umană coruptă. Prin urmare, nu există reglementări când vine vorba de alegerea culorilor. Depinde doar de nuanța pielii, de preferința personală și de personalitatea cuiva și, desigur, de anotimp, climă și temperatură. Albul este doar o culoare; nu reprezintă nimic. Dar negrul? Unii oameni spun: „Negrul reprezintă întunericul, moartea și diavolul, prin urmare negrul este rău!” Spune-Mi, este bine să condamnăm negrul? (Nu.) Uneori și Eu port haine negre, cum ar fi un palton de lână, o geacă, un pulover sau pantaloni negri, iar iarna port uneori un fular negru și mănuși negre. Unii oameni spun: „Nu reprezintă negrul întunericul și pe Satana? Cum poți purta haine negre? Nu-L reprezinți pe Dumnezeu? Dacă porți negru în timp ce-L reprezinți pe Dumnezeu, nu înseamnă că-L reprezinți greșit? Lui Dumnezeu din ceruri sigur nu-I place negrul.” Eu spun că te înșeli. De unde știi că lui Dumnezeu din ceruri nu-I place negrul? Când L-ai auzit pe Dumnezeu spunând că nu-I place negrul? Este consemnat în Biblie sau ți-a transmis asta un mesager? Uită-te la alimentele negre din rândul cerealelor și al leguminoaselor, cum ar fi fasolea neagră, orezul negru și semințele de susan negru – nu au fost create de Dumnezeu? (Ba da.) Oamenilor le place să consume aceste alimente negre și se spune că sunt hrănitoare pentru corp. De asemenea, găinile din rasa Mătase japoneză sunt complet negre, iar valoarea lor nutrițională este mai mare decât cea a găinilor obișnuite. Există și specia cap-de-șarpe în rândul peștilor, urșii negri în rândul mamiferelor și ciorile în rândul păsărilor – nu au culoarea neagră? (Ba da.) Există pietre negre, oameni cu păr negru și oameni cu pielea neagră. Când unii oameni au părul negru și strălucitor, se laudă mereu în fața altora, spunând: „Uitați-vă cât de negru este părul meu; e atât de frumos!” Când firele albe devin mai numeroase, încep să se îngrijoreze, simțind că au îmbătrânit. Ce reprezintă albul atunci? (Îmbătrânirea.) Reprezintă îmbătrânirea, declinul funcțiilor corpului și chiar înaintarea spre moarte. Cu cât au mai multe fire de păr albe, cu atât oamenii devin mai posomorâți, mai demoralizați și mai nefericiți și deapănă amintiri despre cât de bine era să aibă părul negru când erau tineri. În acest punct, își dau seama cât de nesăbuiți au fost spunând că „albul reprezintă sfințenia” și nu mai spun că negrul reprezintă întunericul, diavolul și pe Satana; nu mai vorbesc orbește, bazându-se pe noțiunile lor. Oamenii vor înțelege aceste lucruri după ce trec prin anumite experiențe, dar unii nu le înțeleg niciodată, nici măcar când ajung la bătrânețe. Oamenii au în inimile lor noțiuni despre multe lucruri. Când aud ce spun Eu sau când văd ce urmează să fac sau ce aleg, nu se pot abține să nu încerce să Mă compare cu Dumnezeu din ceruri, dezvoltând unele noțiuni. Deseori dezvoltă noțiuni mai ales despre lucrurile din viață cu care pot intra în contact și pe care le pot vedea. Vezi, oamenii nu se pot abține să nu dezvolte noțiuni în legătură cu alegerea culorilor și nu pot nici măcar să abordeze în mod rațional această chestiune minoră și să aibă o judecată corectă. De exemplu, vezi că hainele purtate de călugărițele și de călugării budiști sunt gri, prin urmare crezi că griul îi reprezintă pe călugărițele și pe călugării budiști. Așadar, dacă aleg un tricou gri pentru tine, te gândești: „Nu suntem creștini? Nu ești Dumnezeu întrupat? Cum poți să alegi totuși haine gri? Doar călugărițele și călugării budiști poartă gri! Cum pot credincioșii în Dumnezeu să poarte culoarea purtată de călugărițele și călugării budiști? Nu ne echivalează asta cu budismul? Nici măcar nu eviți acest tabu!” Eu spun: ce este de evitat? Toate culorile au fost create de Dumnezeu. Am motivele Mele pentru orice culoare Îmi place și, în plus, este cu siguranță bună și benefică pentru tine. Asociezi mereu culoarea gri cu călugării și călugărițele sau cu credincioșii în Dumnezeu sau cu tine însuți – asta este problema ta. Gândirea Mea în această privință nu este atât de complicată. O astfel de gândire înseamnă că ești irațional. Privești această culoare din perspectiva noțiunilor și închipuirilor tale, ai adăugat o semnificație proprie acestei culori și ai interpretat această culoare într-un mod denaturat. În cele din urmă, te limitezi la a-ți plăcea doar albul și a purta doar alb. Dar când vezi că ai capul plin de fire albe, că pielea și tenul îți devin palide sau când te îmbolnăvești de vitiligo, devii nefericit și nu mai spui că îți place albul, nici nu mai spui că albul reprezintă puritatea. Oamenii sunt plini de noțiuni chiar și despre culorile preferate și alese de Dumnezeu întrupat. Spune-Mi, nu este foarte supărător? Mă întreb: chiar au înțeles acești oameni numeroasele adevăruri despre care am avut părtășie? Dacă nu pot înțelege nici măcar această chestiune minoră, pot să înțeleagă adevărul, care este atât de complex? Mă îndoiesc că înțeleg realmente adevărul. Este greu de spus, nu-i așa? (Așa e.) Aceștia înțeleg doar unele doctrine, dar nu înțeleg adevărul, însă tot aplică orbește reglementările și judecă unele lucruri din viața reală. Nu este aceasta denaturarea oamenilor? (Ba da.)

Spune-Mi, cum ar trebui oamenii să privească și să înțeleagă diversele culori? Privește această lume umană: obiectele și lucrurile vii pe care oamenii le pot vedea cu ochiul liber – fie mobile, fie staționare – au tot felul de culori și toate au fost create de Dumnezeu. Peștii, păsările, animalele feroce, erbivorele, păsările de curte și animalele domestice au tot felul de culori; fructele din copaci și de pe pământ au tot felul de culori. Ce ai înțeles din această abundență de culori? Dumnezeu a creat culorile diverselor obiecte staționare pentru a oferi un mediu de viață adecvat omenirii create; aceste culori sunt benefice pentru ochii și simțurile oamenilor, precum și pentru supraviețuirea întregului lor corp. Dumnezeu a ținut cont de toate acestea. Pentru Dumnezeu, există un motiv anume pentru folosirea unei anumite culori sau pentru conceperea formei și mărimii unui lucru, precum și a obiceiurilor și modelelor de viață ale acestuia; nu există reglementări la Dumnezeu. Nu doar că Dumnezeu nu respectă reglementările în crearea tuturor lucrurilor, dar există și un principiu de-a dreptul fundamental: judecând după culorile, formele, obiceiurile de viață și funcțiile lor, precum și după rolul pe care îl joacă fiecare în rândul tuturor lucrurilor, toate îi fac pe oameni potriviți să supraviețuiască într-un astfel de mediu, permițându-le să absoarbă, din diverse alimente, diferiții nutrienți de care au nevoie; au fost create pe baza acestor lucruri. Întrucât oamenii sunt prea nesemnificativi și ceea ce pot vedea cu ochiul liber este limitat, în sfera a ceea ce pot vedea cu ochiul liber, Îl limitează pe Dumnezeu ca fiind într-un fel sau altul și cred că Dumnezeu ar trebui să acționeze într-un fel sau altul. De exemplu, în închipuirile oamenilor, Satana apare în general din întuneric, așadar oamenii gândesc: „Negrul este rău. Lui Dumnezeu nu-I place negrul; Dumnezeu nu creează lucruri negre.” Greșești gândind așa! Există multe lucruri negre benefice pentru oameni. De exemplu, unele alimente, precum fasolea neagră și semințele de susan negru, sunt negre, dar sunt benefice pentru corpul omenesc. De asemenea, unele păsări și animale sunt negre, unele fiind chiar specii protejate de stat. Prin urmare, este greșit să stabilești dacă ceva este bun sau rău pe baza culorii sale. Alegerea negrului de către Satana nu dovedește că negrul este rău, nici nu dovedește că negrul este ceva condamnat de Dumnezeu sau neplăcut Lui. Atunci, de ce alege Satana negrul? Deoarece este ticălos și feroce, Satana nu poate suporta lumina și îi place să se ascundă în întuneric. Doar ascunzându-se în întuneric poate evita să fie descoperit de oameni. Alege negrul pentru a-i fi mai ușor să se ascundă, să înșele, să facă lucruri rele și să facă rău. Dar nu poți condamna negrul doar fiindcă Satana îl alege. În comparație cu albul, negrul cel mult îl ajută pe Satana să se ascundă și este folosit de el, așa că Satana preferă negrul. Deoarece este lumină, Dumnezeu umblă adesea în lumină, le vorbește oamenilor în lumină și li Se arată în lumină. Dumnezeu trăiește în lumină și alege mereu lumina albă. Prin urmare, oamenii gândesc: „Lui Dumnezeu nu-I plac alte culori; lui Dumnezeu Îi place doar albul.” Nu este greșit acest punct de vedere? (Ba da.) Privește toate lucrurile create de Dumnezeu – acestea au tot felul de culori. Așadar, de unde provin toate aceste culori diferite? Toate își au originea în gândurile lui Dumnezeu. În cazul în care condamni diversele culori care își au originea în gândurile lui Dumnezeu, ce fel de problemă este aceasta? Nu este aceasta răzvrătire? (Ba da.) Este prea stupid! Dacă poți să vezi, să auzi sau să intri în contact cu manifestările umanității normale a lui Dumnezeu întrupat, ar trebui să le tratezi corect. Atât timp cât acestea nu-ți afectează sau nu-ți împiedică acceptarea adevărului, nu ar trebui să faci mare caz de aceste lucruri, cercetându-le și analizându-le, apoi exagerându-le și, în cele din urmă, căpătând noțiuni și judecându-L, condamnându-L, respingându-L pe Dumnezeu întrupat și împotrivindu-te Lui. Ar fi extrem de greșit! Astfel de oameni nu au conștiință și rațiune.

Întrucât este o persoană obișnuită, normală, Dumnezeu întrupat are o sferă a vieții, obiceiuri de viață și chiar tipare de viață fixe și normale, precum și toate diversele alegeri, compromisuri și gama de emoții implicate în viața umană. În ceea ce privește umanitatea normală a lui Dumnezeu întrupat, într-o privință, oamenii ar trebui să o abordeze corect dintr-o perspectivă rațională; în altă privință, ar trebui să aibă o înțelegere corectă a acesteia. Dacă dezvolți noțiuni pentru că vezi, auzi sau intri în contact cu ceea ce face Dumnezeu întrupat în legătură cu viața și umanitatea Sa normală, cea mai simplă metodă de a te asigura că acest lucru nu-ți afectează intrarea în viață sau acceptarea cuvintelor lui Dumnezeu este să nu încerci să-L compari pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri. Dumnezeu întrupat trăiește în umanitatea normală; are libertatea Sa, are slujirea pe care se cuvine să o înfăptuiască și are, de asemenea, o viață umană normală. Ar trebui să abordezi acest lucru corect. Vezi, a treia etapă a lucrării lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor necesită exprimarea multor adevăruri. Când are părtășie despre diverse aspecte ale adevărului, El folosește un limbaj uzual, încorporând adesea expresii colocviale, un limbaj popular și dialecte locale și folosind uneori modalități speciale de exprimare. Atât timp cât toate cuvintele rostite sunt adevărul și toate sunt adevăruri pe care ar trebui să le înțelegi și să le pătrunzi, ar trebui să te supui; în acest fel, poți atinge mântuirea. În cazul în care cauți mereu nod în papură, scrutezi mereu și ai mereu îndoieli, nu vei dobândi adevărul și vei rata prețioasa ocazie a mântuirii oamenilor de către Dumnezeu întrupat. Așadar, cum ar trebui să abordezi corect lucrarea lui Dumnezeu întrupat? Mai întâi, trebuie să ai rațiune, trebuie să înveți să te supui lucrării lui Dumnezeu, trebuie să te concentrezi asupra sarcinilor tale adecvate și să mergi pe calea urmăririi adevărului și trebuie să te axezi pe rezolvarea firilor tale corupte pentru a atinge mântuirea. Acesta este cel mai important lucru. Nu este nevoie să-L scrutezi pe Dumnezeu cât e ziua de lungă. Indiferent câte noțiuni și închipuiri ai, ele nu sunt adevărul. Ai putea să te agăți de noțiunile tale o viață întreagă, fără să dobândești totuși adevărul și fiind nevoit totuși să mergi în iad în cele din urmă. Odată ce vei vedea în profunzime aceste chestiuni, vei putea să intri pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu și vei fi capabil să renunți la noțiunile și închipuirile tale în timp ce citești cuvintele lui Dumnezeu. Mai întâi, vezi dacă există adevăr de căutat în aceste cuvinte. Dacă aceste cuvinte conțin adevărul și intențiile lui Dumnezeu și te pot ajuta să înțelegi un aspect al adevărurilor-principii, atunci fii mai deschis la minte; nu face mare caz de fiecare detaliu, nu fi îngust la minte și nu te crampona de acestea. Ce ar trebui să gândești în inima ta? „Deși Dumnezeu întrupat este o persoană obișnuită cu umanitate normală, El poate exprima adevărul și Îl poate reprezenta pe Dumnezeu. Chiar dacă avem o oarecare educație și putem vorbi elocvent, noi nu putem exprima adevărul, nici nu putem exprima firea lui Dumnezeu și ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este, nici nu putem să avem părtășie în mod clar despre adevărurile-principii. Indiferent câte cunoștințe avem sau cât de înalt este statutul nostru, asta nu înseamnă că deținem adevărul, nici nu-L putem reprezenta pe Dumnezeu. Deși Dumnezeu întrupat vorbește într-un limbaj uzual, care este simplu și ușor de înțeles, toate cuvintele pe care le rostește sunt adevărul. De asemenea, poate să aibă o părtășie amănunțită despre adevărurile-principii și să rezolve diversele probleme ale oamenilor. Este suficient. Nu cred oamenii în Dumnezeu pentru a câștiga adevărul? Nu ar trebui să caut mereu nod în papură și să încerc să găsesc greșeli; aceasta este o neglijare a sarcinilor mele adecvate.” Dacă ai această atitudine, vei fi capabil să înțelegi adevărul când citești cuvintele lui Dumnezeu și să urmărești adevărul. Dacă nu ai această atitudine, nu cauți adevărul și cauți mereu nod în papură cuvintelor atunci când asculți predici și ai mereu noțiuni despre cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu întrupat, acest lucru îți va afecta înțelegerea adevărului. Unii oameni Îl compară mereu pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri, întrebând întotdeauna: „De ce nu este Dumnezeu întrupat un trup spiritual? De ce nu vorbește trupul cu o voce de tunet precum Dumnezeu din ceruri?” În plus, ei cred că este imposibil ca Dumnezeu întrupat să fie adevăratul Dumnezeu care ține cuvântări și vorbește. Consideră că acțiunile adevăratului Dumnezeu trebuie să depășească închipuirile oamenilor – dacă vorbește exact ca o persoană normală, cum ar putea aceasta să fie apariția și lucrarea lui Dumnezeu? Pur și simplu nu cugetă: „Poate un om să exprime adevărul? Dumnezeu întrupat poate exprima atât de multe adevăruri; este ceva ce poate realiza o persoană? Nu mulți oameni pot vedea în mod clar acest lucru. Faptul că Dumnezeu exprimă atât de multe adevăruri este cel mai măreț lucru pe care l-a săvârșit Dumnezeu printre oameni și este ceva ce nicio persoană nu poate realiza.” Pentru ca oamenii să înțeleagă, atunci când am părtășie despre adevăr, trebuie să am părtășie într-un mod clar și ușor de înțeles; trebuie să vorbesc detaliat, să spun lucrurile în mod repetat și să dau și exemple. Din această cauză, mulți oameni capătă noțiuni. Dacă într-adevăr aș avea părtășie într-un mod generalizat, câți oameni ar putea pricepe ce spun? Nici măcar o singură persoană n-ar putea pricepe, îndeosebi pentru că statura voastră este prea mică. Explic lucrurile cu atât de multe detalii, atât de detaliat încât devine prolix și până și Eu Mă satur și nu mai vreau să vorbesc despre acel lucru, dar unii oameni tot nu înțeleg ce spun și se gândesc în sinea lor: „De ce nu mai dai câteva exemple?” Am vorbit până când M-am săturat și nu mai vreau să continui, așadar cum de nu înțelegi încă? Asta dovedește că nu ai un creier uman, nu ai capacitatea de a înțelege adevărul și, indiferent în câte detalii aș intra, tot nu vei înțelege. O astfel de părtășie, în care Mă străduiesc să Mă asigur că oricine are puțină capacitate de înțelegere poate să priceapă și să aibă o cale de practică, va fi inevitabil puțin prolixă. Pe deasupra, energia și alte aspecte ale umanității normale sunt limitate. Mai ales când am părtășie despre adevăr, unele lucruri sunt foarte greu de exprimat în cuvinte, iar limbajul omenesc este prea deficitar. Prin urmare, uneori este foarte greu să găsesc cuvântul potrivit în două sau trei secunde și pot doar să folosesc un cuvânt aproximativ echivalent pentru a obține un mic efect, iar asta este suficient. Dar de fiecare dată când am părtășie, Mă străduiesc să Mă asigur că vorbele din părtășia Mea gravitează în jurul unui singur subiect, astfel încât să puteți înțelege acest aspect al adevărului și, în cele din urmă, să aveți o cale de urmat când întâlniți tot felul de lucruri în experiența voastră reală. Acest lucru este extrem de benefic pentru experiența voastră de viață. Deși o vorbire atât de detaliată Mă face să par prolix, când veți întâmpina astfel de probleme, nu vă veți simți pierduți – veți avea o cale de urmat. Nu veți mai trăi printre cuvinte și doctrine, ci veți avea în schimb o cale practică, o bază practică și adevăruri-principii practice pe care le puteți compara cu situațiile pe care le întâlniți pentru a vă rezolva problemele. Prin urmare, Îmi dau toată silința să fac ceea ce poate realiza umanitatea normală a lui Dumnezeu întrupat și să spun tot ce-Mi vine în minte. Când voi vorbi până în punctul în care veți spune că înțelegeți cu toții și nu mai este nevoie să am părtășie, atunci Mă voi opri din vorbit; chiar nu vreau să vorbesc întruna atât de detaliat.

Vezi, Dumnezeu din ceruri vorbește simplu. De exemplu, Iahve Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Moise, vino, am ceva să-ți spun.” Moise a îngenuncheat rapid, Dumnezeu i-a spus câteva lucruri de proclamat, iar Moise le-a proclamat potrivit instrucțiunilor lui Iahve Dumnezeu. Astăzi, dacă Dumnezeu întrupat îți spune câteva lucruri și îți cere să le faci, vei scoate la iveală tot felul de firi corupte în timpul practicii tale. În acest moment, vei fi capabil să ai principii de practică și o cale de practică? (Nu.) Nu vei fi. Așadar, vezi că Duhul lui Dumnezeu vorbește simplu, dar când Duhul lui Dumnezeu lucrează și rostește unele cuvinte, nu are de ales decât să facă asta doar când săvârșește niște lucruri speciale, singulare, în ocazii speciale și în contexte speciale. Lucrarea făcută de Dumnezeu întrupat este însă concretă și cuprinzătoare. Nu este ca rostirea câtorva lucruri de către Duhul lui Dumnezeu pentru a le da oamenilor revelații sau pentru a rosti o poruncă ori a exprima o profeție, terminând apoi după ce a îndeplinit această sarcină simplă, singulară, a lucrării. Lucrarea lui Dumnezeu întrupat este de a vorbi de-a lungul unei perioade lungi de timp. Transformarea firilor oamenilor și alungarea firilor lor corupte nu sunt lucruri care pot fi înfăptuite spunând simplu câteva lucruri. Deoarece omenirea a fost coruptă atât de profund, iar diversele otrăvuri și firi ale Satanei s-au înrădăcinat adânc în oameni, pentru a curăți complet corupția lor, Dumnezeu întrupat trebuie să facă o lucrare concretă, să rostească cuvinte concrete și să exprime diversele aspecte ale adevărului necesare pentru ca oamenii să atingă mântuirea. Lucrând astfel de-a lungul unei perioade atât de lungi, cuvintele pe care le rostește și lucrarea pe care o săvârșește par foarte concrete și poate chiar – în ochii oamenilor – foarte lungi și tărăgănate. Bazându-se pe noțiunile lor, oamenii se gândesc: „Of, Dumnezeu întrupat nu este rapid ca fulgerul în lucrarea Lui, nici nu rezolvă lucrurile cu celeritate. Vorbește cu prea multe detalii și spune prea multe; este puțin cam prolix. Îi tratează pe oameni ca și cum ar avea trei ani!” Ținând cont de statura ta, nu cred că ești nici măcar la nivelul unui copil de trei ani – poate ești la nivelul unuia de un an sau de doi ani ori poate chiar al unui bebeluș. Să te tratez ca și cum ai avea trei ani înseamnă, de fapt, să te înalț. Când Dumnezeu vorbește ca un tunet din ceruri pentru a le spune oamenilor lucruri, cărui tip de oameni Se adresează El? Se adresează mesagerilor Săi și oamenilor folosiți de El. Și cu ce grup de oameni are de-a face acum Dumnezeu întrupat? Are de-a face cu omenirea coruptă, omenirea pe care intenționează să o mântuiască, în loc să le vorbească anumitor indivizi și să lucreze asupra lor. Natura lucrării făcute de Duhul lui Dumnezeu și a celei făcute de Dumnezeu întrupat sunt complet diferite. Duhul lui Dumnezeu nu ar putea trăi niciodată cu omenirea coruptă. Doar Dumnezeu întrupat poate trăi cu oamenii, continuând neobosit să vorbească omenirii corupte și să lucreze asupra ei în acest fel. Dumnezeu întrupat vine printre oameni și trăiește cu ei. Întrucât trăiește cu ei, El supraveghează totul. Ce înseamnă faptul că supraveghează totul? Înseamnă că problemele referitoare la modul în care oamenii se poartă, trăiesc, lucrează, își îndeplinesc îndatoririle și la calea pe care merg, precum și problemele referitoare la mântuirea lor, modul în care Îl tratează pe Dumnezeu și modul în care Îl cunosc pe Dumnezeu, toate acestea trebuie rezolvate. Ultima dată când Dumnezeu a devenit trup, a fost pentru a fi răstignit pe cruce ca să-i răscumpere pe oameni din păcat. De această dată, Dumnezeu a devenit trup pentru a rezolva natura păcătoasă a oamenilor de la rădăcină. Așadar, această etapă a lucrării necesită ca Dumnezeu să rostească multe cuvinte și să exprime multe adevăruri, iar durata lucrării lui Dumnezeu trebuie să se întindă și ea pe o perioadă mult mai mare de timp. Duhul lui Dumnezeu nu poate trăi cu omenirea, deoarece atributele omenirii sunt diferite de cele ale Duhului lui Dumnezeu și de identitatea inerentă a lui Dumnezeu. Nu au cum să trăiască împreună. Așadar, într-o exprimare oarecum nepotrivită, privești în sus spre Dumnezeu din ceruri, dar Dumnezeu din ceruri este un trup spiritual și nu poate însoți mereu omenirea. Doar când Dumnezeu devine trup și devine o persoană obișnuită poate să însoțească omenirea în acest mod. Este ușor de înțeles când Mă exprim în acest mod, nu-i așa? (Așa e.) Dumnezeu întrupat trăiește cu omenirea, vorbind și lucrând neobosit astfel, an după an. Dumnezeu întrupat trăiește cu oamenii, iar cei din jurul Lui care pot intra în contact cu El au experimentat probabil unele lucruri: El a rezolvat toate problemele legate de necesitățile de bază care trebuiau rezolvate pentru oameni și, de asemenea, a depășit cu mult lucrarea pe care se cuvine să o facă, inclusiv realizând filme, revizuind scenarii, regizând videoclipuri, scriind replici, scriind scenarii de interviuri și revizuind articole importante. Am făcut toată această lucrare ce nu ținea inițial de responsabilitatea Mea. Săvârșirea acestei lucrări suplimentare Mă epuizează fizic și mental, făcându-Mă să nu Mă pot odihni, și chiar Mi-a întârziat predicile. Mulți oameni văd aceste lucruri, dar nu le dau de capăt. Vorbesc și lucrez atât de neobosit, însă majoritatea oamenilor tot nu se ridică la înălțime și nu înțeleg pe deplin. Văd că această omenire este într-adevăr jalnică, într-adevăr insignifiantă și într-adevăr ignorantă. Indiferent de sex sau vârstă, oamenii nu sunt nimic. Dacă aș fi spus asta înainte de a face această lucrare, poate că te-ai fi gândit: „Nu cumva Te crezi mare și tare? Te uiți de sus la noi.” Dar după ce am interacționat timp de mulți ani cu acești oameni, oftez din adâncul inimii Mele: „Voi, oamenii, chiar Mi-ați dat mari bătăi de cap! Calibrul vostru este slab, iar răzvrătirea voastră este mare. Chiar nu Mă uit de sus la voi.” Sunt cel mai discret și cel mai puțin notabil dintre voi și, fie că este vorba de vorbire, înfățișare, înălțime sau educație, Mă considerați inferior vouă, dar prin contactul și interacțiunile Mele reale cu voi de-a lungul acestor ani, care este singurul lucru pe care îl pot spune? În afară de faptul că ați ales calea corectă de parcurs pentru a-L urma pe Dumnezeu întrupat, nu aveți nimic altceva. Sunteți doar niște cochilii goale, fără viață-realitate. Cât despre viața voastră umană, este pur și simplu un haos total și într-o dezordine totală. Cei mai mulți oameni nu au abilități adevărate sau cunoștințe autentice, nu știu cum să trăiască, nu știu cum să gestioneze mediul sau animalele și nu știu cum să se îngrijească de igiena lor personală. În tot ce fac, nu au proceduri, sunt dezorganizați și nu știu cum să înceapă sau să încheie lucrurile. Și caracterul lor este slab. Nu au o atitudine serioasă, responsabilă, riguroasă și meticuloasă când fac lucruri. Pur și simplu acționează superficial pentru a profita, descurcându-se cum pot de la o zi la alta. Toți acești oameni au însă dorințe extravagante, simt că sunt mai buni decât alții și vor să fie la conducere și să le ordone altora să facă lucruri, dar, spre marele lor regret, niciunul dintre ei nu are acea capacitate. Mie nu-Mi place să fiu la conducere și să dau porunci, nici să fiu într-o poziție superioară, dând ordine și spunându-le oamenilor ce să facă. Îmi place doar să fac lucrare reală, să Mă ocup de fiecare sarcină în mod organizat și eficient, procedând metodic și bine și asumându-Mi responsabilitatea pentru ea cu cea mai mare seriozitate până la capăt. Dar cei mai mulți oameni chiar nu au calitățile necesare. Nu sunt capabili să-și asume această responsabilitate și nu au abilitățile sau capacitatea de a da ordine. Trebuie să spun că nu puteți gestiona sau menține mediul înconjurător. Eu am un anumit proiect și un anumit plan în mintea Mea, așa că vă spun planul Meu. Vă spun cum să lucrați, cum să aranjați lucrurile, unde să plantați copaci, unde să puneți iarbă, ce și unde să construiți, unde este potrivit să puneți anumite lucruri și cum să gestionați anumite lucruri, iar apoi voi mergeți și faceți asta – doar atât trebuie. Când terminați, toată lumea vede că, într-adevăr, ce s-a făcut arată destul de bine. Am interacționat cu acești oameni timp de cinci sau șase ani și toate abilitățile și capacitățile lor au fost scoase la lumină. Acum știu că probabil așa sunt toți membrii acestei omeniri. Deși nu am trăit cu aleșii din toate diferitele țări, situația voastră concretă ar trebui să fie aproximativ la fel ca a aleșilor lui Dumnezeu din bisericile chineze din SUA. Întrucât interacționez cu acești oameni, ei ajung să obțină un mic beneficiu suplimentar și să se bucure puțin de simpatia Mea. Voi sunteți departe și nu pot intra în contact cu voi, așa că puteți doar să urmăriți adevărul. Rezultatul este același.

Devenind trup pentru a înfăptui lucrarea de data aceasta, ceea ce Dumnezeu face este, în primul rând, să aibă părtășie despre diversele adevăruri, dându-le oamenilor posibilitatea să pornească pe calea mântuirii prin înțelegerea, acceptarea și practicarea fiecărui adevăr și, în cele din urmă, să atingă mântuirea, fapt ce ar încheia astfel lucrarea planului de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu; aceasta este lucrarea care Îi revine lui Dumnezeu. Când vine vorba de câte părți ale acestei lucrări nu sunt în conformitate cu noțiunile oamenilor sau nu sunt, în opinia lor, întru totul în acord cu Dumnezeu din ceruri, oamenii ar trebui să renunțe la toate acestea. Indiferent ce noțiuni ai, atât timp cât cuvintele rostite și lucrarea făcută de Dumnezeu întrupat exprimă adevărul și intențiile lui Dumnezeu, Îl pot reprezenta pe Dumnezeu Însuși și pot reprezenta firea și identitatea lui Dumnezeu, atunci ar trebui să le accepți și să nu le cauți nod în papură. Mai mult, în cazul în care cauți constant nod în papură și ai o noțiune sau alta despre Dumnezeu întrupat, fapt care te împiedică mereu să accepți adevărul, acesta este cel mai problematic lucru pentru tine; nu-ți va aduce decât rău, fără cel mai mic beneficiu. Prin urmare, nu ar trebui să-L tratezi pe Dumnezeu întrupat pe baza noțiunilor și închipuirilor tale, nici să-L evaluezi pe Dumnezeu întrupat folosindu-ți noțiunile și închipuirile. În schimb, ar trebui să renunți la noțiunile și închipuirile tale inițiale despre Dumnezeu întrupat, precum și la noțiunile și închipuirile tale actuale despre El. Indiferent ce noțiuni și închipuiri ai, ar trebui să le respingi; ar trebui să le diseci și să ajungi să le cunoști, apoi să le condamni și să renunți la ele. Abia după ce renunți la ele poți să ai o inimă limpede cu care să accepți cuvintele lui Dumnezeu și lucrarea de mântuire pe care o săvârșește El asupra ta și doar atunci poți să vii înaintea lui Dumnezeu și să ai speranța de a atinge mântuirea. Pe lângă faptul că vorbește pentru a le oferi oamenilor adevărul și că face lucrarea de mustrare, de judecată și de mântuire a oamenilor, în realitate, Dumnezeu întrupat oferă și unele îndrumări utile privind anumite aspecte din viața oamenilor. Deși această lucrare nu implică adevărul, nici lucrarea de mântuire a oamenilor și nu este o lucrare inclusă în slujirea lui Dumnezeu întrupat, în contactul și interacțiunile Mele cu oamenii din bisericile chineze din SUA, am oferit și o mulțime de îndrumări, de critici și de rectificări în legătură cu problemele din viața lor. Așa este? (Da.) Aceasta este o lucrare pe care o fac doar în treacăt. Cei mai mulți oameni par, la exterior, oarecum capabili, dar nu pot să-și asume nici măcar o singură sarcină a lucrării și chiar și mediul lor de viață este într-un haos total. Văzând că, practic, nu părea să existe nicio speranță de a-i face pe acești oameni să-și păstreze mediul de viață ordonat și să-și aducă viața pe făgașul cel bun nici în zece ani, am participat și i-am îndrumat în unele privințe, ajutându-i să-și facă ordine în curte și să-și amenajeze mediul. În unele locuri, mesele, scaunele, canapelele și plantele în ghiveci din camere, tablourile și oglinzile de pe pereți și lucrurile din băi erau toate într-o dezordine totală. Ca să descriu în două sintagme, era „complet dezorganizat”, neavând „unde să calci”. Îți era frică să nu te lovești de ceva chiar și atunci când încercai să te miști prin locuință. De fiecare dată când mergeam acolo, Mă simțeam copleșit de o senzație de sufocare insuportabilă. Mă simțeam inconfortabil văzând cum erau aranjate lucrurile înăuntru. Tot soiul de lucruri erau stivuite în grămezi, iar multe erau puse într-un loc nepotrivit. În birou erau stivuite găleți peste găleți de orez și făină, dar în dulapurile de bucătărie nu exista nimic pentru depozitarea cerealelor. Pe suportul de vase erau șurubelnițe, iar în frigider erau cutii de unelte. Le-am spus oamenilor de acolo: „Uneltele voastre trebuie congelate? Vă temeți că se vor încălzi prea tare afară?” Pur și simplu Mi se părea de neconceput. Am un obicei: când intru într-o casă, Îmi place să văd mai întâi dacă este ordonată și aranjată corespunzător și dacă fiecare obiect a fost pus la locul lui. Le-am observat casa de câteva ori și chiar n-am mai suportat să Mă uit la ea. Am spus: „Am niște timp liber astăzi, așa că vă voi face ordine în casă. După ce termin de făcut ordine, dacă vi se pare potrivit, păstrați-o așa; dacă nu vi se pare potrivit, o puteți schimba.” Am observat în linii mari ce mobilier de bază exista și apoi, pe baza mărimii și structurii încăperilor, i-am rugat pe toți să pună mobila, diversele ustensile de bucătărie și hainele la locurile lor, aranjându-le în mod adecvat. În plus, i-am rugat să curețe pânzele de păianjen, nisipul și praful de pe podea. După ce au făcut ordine, toți au avut o părere destul de bună despre asta. Ulterior, au menținut această amenajare de bază; trebuiau doar să păstreze curățenia. De asemenea, i-am ajutat pe oameni să-și amenajeze curțile. Am plantat copaci înfloriți în unele locuri, arțari în altele și am pus niște flori în straturile de flori. O amenajare de acest fel este destul de drăguță. După ce totul este aranjat, în unele locuri, este întreținut destul de bine, în timp ce în altele, nimeni nu ia lucrurile în serios și nu întreține nimic. Când florile și plantele cresc mai înalte și se ramifică, oamenii nici măcar nu știu că ar trebui să le taie. M-am întrebat: oare acești oameni sunt bătuți în cap? După amenajarea mediului, nu știu dacă este bună sau nu și nu pot spune ce ar trebui pus într-un anumit loc. Pui o masă în cameră, așezi o lampă de birou pe ea și pui câteva scaune în jurul ei. Noaptea, citind cărți și ascultând imnuri sub lampă, este destul de plăcut pentru cineva să-și facă aici devoțiunile spirituale în liniște. Oamenii care nu înțeleg asta simt că nu sunt destule lucruri în cameră, așa că pun alte două mese mici și îngrămădesc niște orez, făină și mâncare de câini pe mese. Oriunde există puțin spațiu, îngrămădesc lucruri, aglomerând camera până când arată ca un depozit. Simt că este incomod să ia lucruri când sunt toate sortate și puse deoparte și că este comod să le ia în orice moment, când sunt toate îngrămădite laolaltă. Eu spun: „Acesta este un mediu în care oamenii să trăiască. Dacă nu știi cum să ai grijă de el sau să îl întreții, care este deosebirea dintre a trăi așa și a trăi într-o cocină de porci?” Unii oameni se uită cum păstrez mediul de viață ordonat și învață din asta; pot să deprindă unele lucruri și să înțeleagă câte ceva. Dar unii nici măcar nu încearcă să învețe; nu-și întrețin niciodată mediul de viață sau igiena personală. Oriunde merg, dacă văd că locuința este destul de curată, fără lucruri de prisos, că nu este luxoasă, dar este destul de ordonată, nu într-un haos total, și că nu există gunoi, sunt destul de dispus să stau acolo. Simt că această locuință este cu adevărat plăcută; este luminoasă, curată și liniștită. Nu este nevoie ca spațiul unde locuiesc Eu Însumi să aibă obiecte luxoase sau mobilier extravagant. Candelabre, saltele Simmons, mobilă în stil european – nu am nevoie de acestea. Doar un pat simplu, o masă de toaletă, un birou și un scaun. Stând acolo, pot să citesc cărți, să folosesc computerul și să ascult melodii. Este destul de plăcut și de simplu. Aspectul principal nu este să ai lucruri simple. Care este aspectul principal? Ca totul să fie pus în ordine. Cărțile sunt aranjate în mod ordonat acolo. Chiar și hainele pe care nu le port în prezent nu le arunc pur și simplu la întâmplare; în schimb, le împăturesc și le așez în mod ordonat – când te uiți la ele, îți dai seama că au fost organizate. Nu există praf pe mese sau pe comodă; dacă este, îl șterg. Când merg în unele locuri și văd că încăperile sunt destul de curate, asta arată că proprietarul casei este destul de serios în privința curățeniei. În unele locuri, lucrurile din camere sunt într-o dezordine totală și, de asemenea, camerele sunt deosebit de murdare, cu păr, praf, pânze de păianjen, insecte și toate celelalte; arată dezgustător. N-aș fi dispus să merg într-un astfel de loc. Locurile în care Îmi place să stau nu sunt neapărat deosebit de confortabile, dar cu siguranță sunt ordonate și curate. În unele locuri, simți un miros ciudat imediat ce intri și nimeni nu a organizat lucrurile din cameră; este un haos total. N-aș fi dispus să stau într-un asemenea loc. Dacă trebuie să merg acolo să Mă ocup de ceva, pot încerca să suport, dar când aș ajunge la limită, i-aș ruga să facă ordine. Unii oameni nu sunt dispuși să facă ordine, caz în care vorbesc fără menajamente. Zic: „Fă-ți curat în cocină!” Spune-Mi, dacă cineva nu știe nici măcar cum să-și întrețină propriul mediu de viață, ce realizări poate avea? În unele locuri, bucătăria este păstrată destul de curată. Practic, nu sunt muște, nu este praf pe masă, resturile sunt acoperite cu plase de protecție pentru alimente, nu există pete de apă în jurul chiuvetei, fiecare cârpă este curată și ordonată și nu există pete de grăsime pe mânerul niciunei uși de dulap. Este atât de curat! Asta înseamnă să știi cum să întreții mediul de viață. Totuși, cei mai mulți oameni nu știu cum să-și întrețină mediul de viață. Chiar dacă îi ajuți să-și facă ordine în camere, pot să le țină așa doar câteva zile. Dacă te întorci după câteva zile, vor fi complet de nerecunoscut față de cum erau înainte; vei crede că ai intrat în camera greșită. Totuși, în majoritatea locurilor, nu intru în dormitorul nimănui; intru doar în zonele comune, cum ar fi camera de zi, bucătăria și sufrageria. Dacă găsesc zone insalubre, fac curățenie în una sau două dintre ele. Cât despre locurile în care nu merg des, le pot aranja oricum vor.

Unele persoane se îngrijesc foarte bine atunci când filmează filme sau programe cu cântece și dansuri, având o înfățișare destul de elegantă. Dar uneori, în circumstanțe speciale, trebuie să discutăm despre chestiuni privind lucrarea printr-un apel video și, fără să se pregătească, să se machieze sau să se aranjeze, participă la apelul video; de îndată ce le văd, Mă gândesc: „De ce sunt aceste persoane atât de neîngrijite? Nici măcar nu se aranjează. Chiar sunt atât de ocupate?” Unii oameni țin o mulțime de mizerii ascunse în dormitoarele lor. Ascund o grămadă de mâncăruri sub perne și pături, cum ar fi fursecuri, semințe de floarea-soarelui și așa mai departe, precum și lenjerie intimă, șosete și chiar computere, telefoane mobile, agende și altele. Noaptea, când se duc la culcare, trebuie să împingă aceste lucruri deoparte ca să-și facă un loc unde să doarmă. Acești oameni nu pot păstra în ordine nici măcar cei mai puțin de patru metri pătrați de spațiu de pe paturile lor. Pun totul pe pat și cine știe câte zile pot trece fără să facă curățenie. Când păturile lor devin umede și miros a mucegai, nu le aerisesc la soare. Imediat ce intri în cameră, simți acel miros neplăcut, care este și dăunător pentru sănătatea lor. Indiferent despre ce tip de casă este vorba, dormitorul trebuie aerisit. Aerul nu poate să fie proaspăt decât atunci când intră soarele. Saltelele pe care te întinzi și păturile cu care te învelești trebuie aerisite din când în când la soare. În cazul în care capătă un miros ciudat sau se murdăresc, trebuie spălate. Aceasta este singura modalitate de a menține igiena. De asemenea, este absolut inacceptabil să pui lucruri la întâmplare sub pernă; nu pot să dorm cu acele lucruri acolo. Unii oameni au acest obicei: își îndeasă toate bunurile personale sub pernă și sub așternuturi. Dacă nu găsesc un lucru, sigur reușesc să-l găsească acolo. Nu doar bărbații au aceste obiceiuri proaste; în mod surprinzător, și unele femei tinere. Aceste persoane par, de obicei, destul de curate la prima vedere. Când filmează videoclipuri și realizează programe, arată foarte prezentabil și nici înfățișarea lor nu este rea. Par destul de energice și fermecătoare. Cum se face că nu știu nici măcar cum să-și întrețină mediul de viață personal și nu pot să se îngrijească nici măcar de igiena elementară? Spune-Mi, ce realizări ar putea avea astfel de oameni? Orice faci necesită autodisciplină; ar trebui să faci lucrurile metodic și sistematic, să fii riguros, meticulos, serios și responsabil – trebuie să ai aceste calități ale umanității. Când vine vorba de propriul spațiu și mediu privat, dacă ai o atitudine leneșă, neglijentă, nepăsătoare și iresponsabilă, cum ai putea atunci să faci bine diversele sarcini ale lucrării bisericești? Unii oameni spun: „Sunt prea ocupat cu lucrarea. N-am timp să mă ocup de aceste lucruri.” Nu este aceasta o scuză? (Ba da.) Ca să Mă exprim fără ocolișuri, astfel de oameni sunt pur și simplu leneși.

Toți oamenii cu o umanitate normală au cerințe privind mediul lor de viață. Și Eu am cerințe privind mediul Meu de viață. Acesta trebuie să fie cel puțin igienic, curat, ordonat și confortabil atunci când îl privesc. Nu voi mai insista asupra acestei chestiuni. Să luăm doar creația și gestionarea tuturor lucrurilor de către Dumnezeu – le gestionează El bine? Toate lucrurile create de Dumnezeu – râurile și lacurile cu tot ce se află în ele, munții, bazinele, câmpiile și tot felul de animale și plante – sunt gestionate de El. Spuneți-Mi, le gestionează Dumnezeu bine? (Da.) Este fiecare tip de ființă vie gestionată bine? (Da.) Există ceva haotic sau neclar? (Nu, Dumnezeu le gestionează într-un mod foarte ordonat și sistematic.) Dumnezeu le gestionează cu regularitate, ordine, organizare și claritate, cu o rigoare și o precizie excepționale. Ca să Mă exprim în termeni umani, modul în care gestionează aceste lucruri este deosebit de îngrijit și ordonat, nimic nu interferează cu altceva și nimic nu este anapoda. Vezi, oceanele au marginile lor, râurile au întinderea lor, iar munții, uscatul și câmpiile au funcțiile lor respective. Ce fel de copaci cresc în fiecare loc și în ce medii și zone cresc animalele, păsările și fiarele – toate acestea sunt ordonate și delimitate. Dumnezeu le gestionează într-o ordine perfectă. De asemenea, peștii și diverse alte ființe vii din mare trăiesc cu o regularitate excepțională. Dumnezeu a aranjat totul pentru ei. În funcție de habitatul fiecărui tip de ființă vie, El i-a stabilit obiceiurile de viață, rutina și temperatura pentru care se potrivește, creând și hrana de care are nevoie. Dumnezeu este deosebit de minuțios în analiza fiecărei chestiuni și gestionează toate lucrurile într-un mod deosebit de organizat. Privește acum: cum își întrețin oamenii mediul înconjurător? Să nu mai vorbim de gestionarea unei biserici sau a unei regiuni de către tine – nu poți nici măcar să te ocupi bine de propriul dormitor sau de locul unde te odihnești. Unii oameni nu pot să țină în ordine nici măcar un spațiu atât de mic precum propriul pat. Spune-Mi, de ce ai putea să fii capabil? Acesta este un defect al umanității. Nemaivorbind despre faptul dacă te poți ridica la nivelul standardelor cerute de Dumnezeu din ceruri, nu este rău dacă te poți ridica la nivelul cerințelor lui Dumnezeu întrupat – adică, ale Mele. Toate acestea sunt lucruri pe care oamenii cu umanitate normală ar trebui să le realizeze. Dacă nu poți să te ridici nici măcar la nivelul standardelor umanității normale, atunci într-adevăr îți va fi puțin dificil să atingi mântuirea. Acestea sunt cerințele pentru oameni când vine vorba de întreținerea mediului. Dacă oamenii depun puțin efort în această privință, pot satisface aceste cerințe; nu este ceva dificil. Începe-ți intrarea prin întreținerea propriului mediu de viață; apoi, învață să-ți gestionezi lucrarea și datoria pe care o faci. Intră puțin câte puțin în aceste lucruri, dezvoltă câteva obiceiuri bune în ceea ce privește umanitatea normală și cultivă câteva abilități de lucru sau de viață pe care oamenii cu umanitate normală le pot dobândi. Puțin câte puțin, pe măsură ce încerci să trăiești în cadrul acestei umanități normale, ar trebui să te adaptezi la unele obiceiuri și medii de viață pozitive și bune și, treptat, să le integrezi în umanitatea ta normală. Acest lucru va fi benefic pentru realizarea datoriei tale, pentru lucrarea și pentru supraviețuirea ta. Așa este? (Da.) Acestea sunt câteva chestiuni referitoare la viața de zi cu zi.

Ținând cont că este trup, Dumnezeu întrupat trebuie să aibă umanitate normală și instinctele omenirii create și să trăiască în limitele condițiilor de viață ale omenirii create. Astfel, Dumnezeu întrupat are, de asemenea, unele dintre nevoile și manifestările umanității normale. Deși, la exterior, aceste nevoi și manifestări nu sunt legate direct de identitatea și esența lui Dumnezeu sau de firea lui Dumnezeu pe care o reprezintă El – cel puțin, sunt în acord cu umanitatea normală pe care Dumnezeu din ceruri o cere de la oameni; aceste lucruri nu o contrazic, nici nu intră deloc în conflict. Mai mult, dezvăluirile și exprimările umanității normale a lui Dumnezeu întrupat nu-i fac niciun rău omenirii. Indiferent ce îți cere Dumnezeu întrupat în sfera umanității normale și indiferent ce dezvăluie El în timp ce interacționează cu tine, aceste lucruri cu siguranță nu te vor răni și sigur nu-ți vor face rău. Nu doar că Dumnezeu nu va face lucruri care să-ți facă rău, dar, în sfera umanității Sale – care are o umanitate normală – va face și lucrarea pe care intenționează să o facă, va rosti cuvintele pe care intenționează să le rostească și va exprima firea și esența pe care intenționează să le exprime, conducându-i pe oameni înaintea lui Dumnezeu și pe calea atingerii mântuirii. Indiferent cât de nesemnificativă, cât de normală și cât de practică ți s-ar putea părea înfățișarea exterioară a unui astfel de Dumnezeu întrupat și indiferent cât de neremarcabil și de neexcepțional este El în rândul omenirii create, umanitatea normală pe care o trăiește Îl reprezintă totuși pe Dumnezeu Însuși și este corelată cu Dumnezeu Însuși. Așadar, doar pentru că El dezvăluie o umanitate normală sau face unele lucruri legate de umanitatea normală – de exemplu, te ajută să-ți faci ordine în mediul de viață sau să-ți gestionezi împrejurimile – n-ar trebui să gândești: „Cum poate Dumnezeu să facă aceste lucruri? Nu este El Dumnezeu din ceruri? Nu ar trebui să facă lucrarea lui Dumnezeu Însuși? Cum ar putea El să gestioneze aceste lucruri? Nu folosește mijloace disproporționate pentru o chestiune minoră?” Dacă ai aceste gânduri, atunci te înșeli amarnic. Pot exista și unii oameni care gândesc: „Dumnezeu este Dumnezeu întrupat – este acest Dumnezeu întrupat măreț și atotputernic? Este El detașat de chestiunile lumești? Oare mediul în care trăiește, sfera vieții Sale sau cerințele Sale pentru viață sunt diferite de ale noastre, oamenii obișnuiți?” Dă-Mi voie să-ți spun: toate manifestările fiecărui aspect al vieții acestui Dumnezeu întrupat sunt de-a dreptul obișnuite și de-a dreptul normale; nu sunt deloc elevate, fiind chiar pur și simplu nesemnificative în ochii multora. El nu are cerințe stricte sau dorințe extravagante în ceea ce privește calitatea vieții Sale; Îi place doar să trăiască în cel mai modest și mai simplu mod. Unii oameni spun: „Nu știe Dumnezeu întrupat cum să Se bucure de un standard de viață ridicat?” În realitate, nu este vorba că nu știu cum, nici că nu sunt familiarizat cu lucrurile frumoase. Pur și simplu nu-Mi plac astfel de lucruri. Nu am cerințe de acel tip. Cerințele și standardele Mele de viață sunt aceleași ca ale oamenilor obișnuiți: să mănânc mâncăruri sotate și salate vara, tocănițe și tofu la abur iarna și găluște când se face frig și ninge. Unii oameni spun: „Atunci știi să gătești?” Știu și Eu să gătesc și pot să fac tăiței preparați manual. Acum câțiva ani, făceam și chifle la abur și rulouri răsucite, spălam vasele și făceam curățenie. Îmi împăturesc păturile cu mare grijă. Vreau să-Mi spăl hainele imediat ce se murdăresc puțin și nu-Mi plac mirosurile ciudate. Nu am cerințe stricte când vine vorba de viață. Prefer liniștea și nu-Mi place zgomotul. Nu sunt dispus să stau în locuri unde sunt mulți oameni care vorbesc foarte tare și unde este mult zgomot, și nu-Mi plac orașele. Spune-Mi, înseamnă că am standarde ridicate? (Nu.) Când merg cu mașina, trebuie doar să fie liniște înăuntru și atât. Nu-Mi place să dau aerul condiționat la o temperatură prea mică, iar pentru încălzire, atât timp cât este călduț și nu-Mi este frig când port o jachetă căptușită, este în regulă. Când cumpăr mobilă, Îmi place să iau dulapuri mari, în care încap multe lucruri, așa încât orice pun înăuntru să poată fi aranjat în ordine. Îmi place să păstrez curate lucrurile pe care le folosesc. Chiar dacă devin uzate după o folosire îndelungată, nu există pete de transpirație pe ele și nu emană mirosuri ciudate, cu atât mai puțin au fire de păr sau mătreață pe ele. Spăl întotdeauna hainele pe care le-am purtat înainte de a le pune în dulap; nu pun niciodată haine murdare în dulap. Nu am cerințe stricte când vine vorba de modul de trai. Când țin un câine, nu este dintr-o rasă distinsă; atât timp cât este ascultător, bun și inteligent, nu creează probleme și nu vrea să iasă întruna la plimbare sau la joacă, este suficient. Unii oameni spun: „Lui Dumnezeu întrupat Îi plac doar lucrurile de lux, extravagante?” Nu-Mi sunt străine asemenea lucruri, dar chiar nu-Mi plac. Îmi plac lucrurile practice – fie că este vorba de hainele Mele, de lucrurile pe care le folosesc sau de spațiul Meu de locuit, câtă vreme sunt practice, este suficient să fie practice. Dacă există o haină sau o pereche de pantofi care poate fi purtată mulți ani și este ceva de care am nevoie, cu siguranță o voi cumpăra. Dacă un obiect este foarte luxos, scump și valoros, dar e ceva ce aș folosi doar o dată într-un deceniu, nu l-aș vrea nici dacă l-aș primi gratis. Nu-Mi plac astfel de lucruri. Unii oameni spun: „Folosești cel mai scump, cel mai performant, cel mai modern și cel mai rapid computer?” Computerul pe care îl folosesc este destul de rapid, dar nu e cel mai performant. Atât timp cât îl pot folosi pentru a vedea prognoza meteo, a citi mesaje și a realiza unele sarcini zilnice, este suficient. Indiferent ce dispozitive folosesc, nu le utilizez niciodată pe cele mai performante; cele obișnuite, practice, sunt în regulă. Chiar dacă obiectele Mele obișnuite se uzează din cauza folosirii, fac tot posibilul să le păstrez complet curate, să nu le stric și să Mă asigur că pot fi utilizate în mod normal.

Dumnezeu întrupat este selectiv și când vine vorba de interacțiunile cu oamenii. Nu-I place să socializeze mult, nici să aibă legături prea profunde cu oamenii. Totuși, când interacționează cu alții, are și unele opinii de bază despre oameni și cerințe de la ei; cel puțin, cei cu care interacționează trebuie să-i trateze pe ceilalți cu sinceritate. Există un anumit tip de oameni care doar se laudă și își dau importanță când vorbesc. Nouă din zece lucruri pe care le spun par neadevărate și nepractice sau cuvintele lor au nuanțe de dispreț și desconsiderare față de alții, iar ei au intenții rele. Așa sunt de fiecare dată când vorbești și interacționezi cu astfel de oameni; nu poți să-ți dai seama niciodată cum sunt cu adevărat și nu poți să le simți sinceritatea. Astfel de oameni sunt nedemni de încredere și frivoli; sunt pierde-vară și nu-Mi place să am de-a face cu ei. Există un alt tip de oameni care mint tot timpul și cărora le place să pălăvrăgească și să debiteze prostii, fără să spună vreodată ceva real. Dacă le pui o întrebare despre ceva și încerci să obții un răspuns serios, ocolesc subiectul și nu-ți spun adevărul. Eu le vorbesc mereu într-un mod absolut sincer și nu-i ponegresc, cu atât mai puțin le-aș face vreodată rău, însă ei tot nu-Mi spun adevărul; este imposibil să ai o conversație cu astfel de oameni. Un tip este alcătuit din acei pierde-vară care se laudă, își dau importanță și sunt frivoli – nu sunt dispus să interacționez cu asemenea oameni. Celălalt tip este alcătuit din cei care mint tot timpul și nu spun niciodată ceva real; nu-Mi place să interacționez nici cu acest fel de oameni – sunt dezgustat de asemenea oameni și îi detest. Dacă sunt nevoit să am de-a face cu astfel de oameni în timp ce fac lucrarea bisericească, pot suporta – asta înseamnă, pur și simplu, să păstrăm relația strict profesională. Dacă nu există nicio lucrare de care să Mă ocup, fac tot posibilul să evit astfel de oameni și să nu interacționez cu ei. Există și un alt tip de oameni: chiar înainte de a avea vreo interacțiune reală cu ei, încep să calculeze cum te-ar putea folosi, cum ar putea obține niște informații utile de la tine, cum ar putea să câștige bani de pe urma ta sau cum te-ar putea înșela pentru a-ți câștiga simpatia, încrederea și stima. Se gândesc la toate mijloacele posibile de a unelti împotriva ta. Nu sunt dispus să interacționez cu asemenea oameni; îi consider dezgustători și Mă feresc de ei cât mai mult posibil. Mai există și un alt tip de oameni: trebuie doar să intri în contact cu ei și vor încerca să vadă la ce nivel sunt în raport cu tine, se vor compara cu tine și chiar vor fi invidioși pe tine. De exemplu, dacă te tunzi, îți vor spune că tunsoarea ta arată rău, dar câteva zile mai târziu, se vor tunde exact la fel. Sau te vor vedea purtând haine frumoase și te vor întreba de unde le-ai cumpărat, spunându-ți totodată în față că au o culoare prea închisă, că stilul este învechit, că nu-ți stau bine și așa mai departe, dar câteva zile mai târziu, cumpără exact aceleași haine și defilează întruna pe lângă tine, etalându-le. Orice ai avea, trebuie să aibă și ei acel lucru dacă îl văd. În cazul în care cumperi niște varză cu patru lei kilogramul, îți spun: „E atât de scump!” Dar se întorc și merg la alt magazin să cumpere varză cu opt lei kilogramul și chiar spun: „Legumele pe care le-am cumpărat sunt mai ieftine decât ale tale.” Nu mint ei cu nerușinare? Nu-i cunoști foarte bine și nu ai interacțiuni apropiate cu ei, totuși, ei încearcă să concureze cu tine și te invidiază în acest fel, comparându-se cu tine în fiecare privință; ba chiar încearcă să te întreacă în orice spui. Nu este ca și cum ai întâlni un câine turbat? Când întâlnesc astfel de oameni, îi evit și îi ignor; este imposibil să te înțelegi cu oamenii de acest fel, care nu au o umanitate normală. Există și un alt tip de oameni, pe care s-ar putea să-i fi întâlnit și voi; este foarte greu să ai de-a face cu acest fel de oameni. De exemplu, se plâng că este cald în cameră. Dacă le zici să deschidă ușa ca să se aerisească, spun: „Nu, vor intra muște dacă este deschisă ușa.” Dacă le sugerezi să instaleze o ușă cu plasă, spun că le va da bătăi de cap când intră și ies. Dacă le zici să pornească ventilatorul, spun că se tem să nu răcească din cauza curentului și că irosesc curentul electric. Dacă întâlnești astfel de indivizi, care resping fiecare sugestie pe care o faci atunci când se plâng că este cald în cameră, vei ști că sunt cazuri foarte dificile. Ce fel de mizerabili sunt, mai exact? Pot să accepte cuvinte corecte? (Nu. Nu au o umanitate normală.) Atunci, ai mai vorbi cu ei? (Nu.) Când întâlnesc un individ de acest fel, Îmi formez o impresie despre el în inima Mea: „Aha, deci așa fel de individ ești. Nu ai o umanitate normală, nu accepți cuvinte corecte, mereu cauți nod în papură și găsești defecte și îți place să ridici probleme dificile ca să le faci în mod intenționat viața grea altora. Nu ești deloc bun.” Cum ar trebui caracterizat un astfel de individ? În termeni populari, astfel de oameni sunt numiți „negativiști”; oamenii de acest fel nu ascultă de vocea rațiunii. Se plâng că este cald în cameră, dar indiferent ce soluție propui, spun că este greșită sau că nu va funcționa. Cu toate acestea, de îndată ce ieși din cameră, deschid imediat ușa și ferestrele și pornesc ventilatorul, fără să-și facă griji că vor intra muște sau că vor răci din cauza curentului. Astfel de oameni nu sunt pe aceeași lungime de undă cu Mine. Îmi este imposibil să comunic cu ei și nu-Mi place să interacționez cu ei. Unii oameni spun: „Nu-Ți place acest tip de oameni, nu-Ți place acel tip de oameni – nu poți interacționa cu cineva doar pentru că nu-Ți place de el?” Nu spun că nu pot interacționa cu cineva doar pentru că nu-Mi place de el. Dacă sunt nevoit să interacționez cu cineva pentru lucrare sau în viața de zi cu zi, pot suporta. Nu pot refuza să interacționez cu astfel de oameni doar pentru că nu-Mi plac, întârziind astfel lucrarea sau afectând anumite lucruri care trebuie făcute. Totuși, când nu este necesar, categoric nu voi interacționa cu astfel de oameni.

Există un alt tip de oameni, cărora le place doar să mănânce, să bea și să se distreze, neglijând sarcinile adecvate. Dacă este din cauză că sunt tineri și imaturi și încă nu și-au format caracterul sau din cauză că au fost răsfățați acasă și nu știu cum să se ocupe de chestiunile adecvate sau să se concentreze asupra sarcinilor adecvate – și nu încearcă să deprindă nicio aptitudine tehnică sau să acumuleze cunoștințe și competențe – acest lucru poate fi scuzat. Însă unii oameni au ajuns deja la 20, 30 sau 40 de ani și încă neglijează sarcinile adecvate și trândăvesc toată ziua. Când nu au nimic de făcut, le place să stea la taifas, să flecărească și să rătăcească fără niciun scop prin viață, descurcându-se cum pot. Nu se gândesc niciodată la chestiuni adecvate, nu se concentrează asupra sarcinilor adecvate și nu încearcă să deprindă aptitudini tehnice sau să acumuleze cunoștințe și competențe. Nu citesc cuvintele lui Dumnezeu, nu se gândesc la problemele vieții și nu cugetă pe ce cale ar trebui să meargă oamenii. Nu reflectează niciodată asupra modului în care ar trebui să evite să meargă pe calea greșită după ce i-au văzut pe alții mergând pe ea, nici nu se uită la cei care au avut intrare în cuvintele lui Dumnezeu și în adevăr și au câștigat ceva din ele, așa încât să poată învăța de la acești oameni. Nu cugetă niciodată la aceste chestiuni adecvate. Când sunt liberi, doar mănâncă, beau și se distrează, citind știri de divertisment și urmărind noutățile din diferite industrii. Cufundați în tot felul de surse de știri, reviste și tendințe sociale, doar plutesc în derivă și trec fără efort prin viață, luând fiecare zi așa cum vine. Chiar și după ce rătăcesc la întâmplare timp de vreo zece ani, descurcându-se cum pot, nu conștientizează deloc și nu sunt niciodată supărați. Indiferent cine îi emondează sau îi dă în vileag, nu acordă nicio importanță, rămânând amorțiți și înceți la minte, și nu știu să caute adevărul. Astfel de oameni doar se descurcă cum pot în viață, doar profită și așteaptă să moară. De asemenea, oamenii de acest fel sunt adesea cinici, simțind că totul este nedrept și că, oriunde s-ar duce, talentul lor nu are cum să se manifeste. Totuși, nu reușesc să învețe nimic din cauza lipsei lor de efort, nu tratează niciodată cu seriozitate niciun element al lucrării, nu iau niciodată în serios un singur cuvânt corect și nu se gândesc niciodată la ce ar trebui să facă în viitor. Se exprimă destul de limpede și au idei, idealuri și dorințe, dar pur și simplu nu le pun în practică. Doctrinele pe care le rostesc sunt destul de bune și de înalte, iar oamenii le consideră raționale și rezonabile și chiar destul de plăcute auzului, dar când vine vorba să facă lucruri practice în viața reală, nu pot să adune niciun strop de energie și nu întreprind nicio acțiune practică. Nu-Mi plac asemenea oameni. Poate că ai un calibru de-a dreptul mediocru sau ești destul de încet la minte, că aptitudinile tale naturale sunt deficitare și nu ai niciun dar sau talent. Cu toate acestea, ești deosebit de statornic, depui mult efort în privința lucrurilor și le faci cu sârguință, ești dispus să înduri greutăți și poți plăti un preț. Indiferent cine îți încredințează o sarcină, ești deosebit de serios și responsabil și poți să-ți asumi responsabilitatea pentru aceasta până la capăt. În plus, respecți cu strictețe principiile, până în punctul în care îi faci uneori pe alții să fie constrânși; oamenii simt că ești prea serios și respecți prea strict principiile, dar tu ești capabil să stărui în acest sens. Îmi plac astfel de oameni. Nu are prea mare importanță faptul că ai un calibru cam slab și ești cam încet la minte – cel puțin nu ești o persoană care vorbește mieros, vicleană, înșelătoare sau cineva care rătăcește prin viață. Deși calibrul tău nu este ridicat și aptitudinile tale naturale sunt deficitare, îți place să înveți lucruri și înveți într-un mod deosebit de serios, practic, fără să fii superficial. Când alții nu mai încearcă să învețe ceva, tu continui să încerci până când stăpânești acel lucru. Îmi place oamenii de acest fel. Se poartă și acționează cu pași siguri și măsurați, nu țintesc niciodată prea sus și sunt deosebit de serioși. Tratează oamenii și lucrurile cu sinceritate. Chiar și când spală un câine, îl spală temeinic, până când este complet curat; în caz contrar, simt că sunt superficiali – fac ceea ce trebuie chiar și față de un câine. Îmi plac astfel de oameni. Unii oameni pot să-i înșele pe alții, să-L înșele și pe Dumnezeu și să fie superficiali cu El; aceștia vorbesc foarte frumos, dar nu fac lucruri practice. Nu sunt dispus să le acord atenție sau să interacționez cu astfel de oameni. Poate că ești elocvent și știi să flatezi și să spui lucruri care sună frumos, dar nu sunt dispus să ascult astfel de vorbe – nu Mă las dus de nas de astfel de lucruri.

Spun aceste cuvinte ca să Mă puteți înțelege. Sunt doar o persoană obișnuită, care trăiește în umanitatea normală. Comparativ cu Dumnezeu din ceruri, sunt foarte insignifiant; sunt o persoană foarte obișnuită, foarte banală. Nu am o imagine elevată și nu am abilități extraordinare. Nu îi domin pe alții, cu atât mai puțin Îmi doresc să ies în evidență din mulțime. Sunt doar o persoană foarte obișnuită și, de asemenea, o persoană foarte simplă. Simt că o persoană banală ca Mine, care trăiește în umanitatea normală, este pe deplin capabilă să-Și asume această etapă a lucrării din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu și este capabilă și să exprime toate adevărurile pe care Dumnezeu intenționează să le exprime în zilele de pe urmă, astfel încât să puteți câștiga de la Mine toate aspectele adevărului care vin de la Dumnezeu și de care aveți nevoie pentru a atinge mântuirea. Pentru voi, trupul întrupat al lui Dumnezeu este suficient pentru a vă îngădui să atingeți mântuirea; orice aspect sau fațetă a acestui trup pe care îl puteți vedea și cu care puteți intra în contact este, de fapt, deja suficient pentru acest scop. Prin urmare, ca persoană normală, dacă ai conștiință și raționalitate, nu ar trebui să-L compari permanent pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri. Dacă faci asta, pe de o parte, nu-ți este de niciun folos, iar pe de altă parte, lui Dumnezeu din ceruri nu-I va plăcea faptul că faci asta. Mai mult, dacă Îl compari întruna pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri, acest lucru îți va afecta într-o mare măsură acceptarea cuvintelor rostite și a lucrării făcute de Dumnezeu întrupat, precum și aprovizionarea cu toate aspectele adevărului de care ai nevoie de la El. Există și un aspect chiar mai important, și anume că, indiferent cât de nesemnificativ, cât de normal sau cât de obișnuit este Dumnezeu întrupat, la urma urmei, El este exprimarea lui Dumnezeu pe pământ, manifestarea Lui pe pământ și reprezentantul Lui pe pământ. Indiferent cât de mult din Dumnezeu poate reprezenta sau cât de mult din Dumnezeu poate manifesta, cel puțin, în ochii lui Dumnezeu, El Îl reprezintă pe Dumnezeu și este un reprezentant parțial al identității, al esenței și al firii lui Dumnezeu. Prin urmare, cel puțin, El reprezintă identitatea lui Dumnezeu și, de asemenea, reprezintă lucrarea pe care Dumnezeu intenționează să o facă pe pământ; Îi ține locul lui Dumnezeu sau s-ar putea spune că Îi ține locul pentru ca Dumnezeu să facă lucrarea pe pământ. Indiferent cât de mult Îl admiri pe Dumnezeu din ceruri sau cât de mult te închini lui Dumnezeu din ceruri, lui Dumnezeu nu-I place să-L compari pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri, nici nu-I place să-L separi pe Dumnezeu întrupat de Dumnezeu din ceruri. Cu atât mai puțin Îi place dacă, atunci când Îl compari pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri, ai o părere foarte bună despre Dumnezeu din ceruri, dar Îl desconsideri pe Dumnezeu de pe pământ sau dacă ești plin de admirație și venerație față de Dumnezeu din ceruri, dar ești plin de ostilitate și discriminare față de Dumnezeu de pe pământ și chiar Îl judeci, Îl condamni și Îl ataci. Prin urmare, când vine vorba de modul în care oamenii Îl tratează pe Dumnezeu întrupat, într-o privință, ei trebuie să-L trateze corect și să-I accepte umanitatea normală; în altă privință, trebuie să accepte adevărul pe care îl exprimă și firea pe care o exprimă conform identității și statutului lui Dumnezeu. Când El dezvăluie o umanitate normală și exprimă firea lui Dumnezeu sau manifestă esența lui Dumnezeu, ceea ce vezi și ceea ce poți înțelege sunt exact acestea. În cele din urmă, trebuie să te supui și să accepți, cu perspectiva și cu atitudinea unei ființe create, cuvintele lui Dumnezeu pe care le exprimă El sau firea și esența lui Dumnezeu pe care le dezvăluie El. Deși nu-L compari pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri, nu ar trebui nici să-I tratezi diferit pe Dumnezeu întrupat și pe Dumnezeu din ceruri. Întrucât Dumnezeu din ceruri și Dumnezeu întrupat sunt, la urma urmei, în esență unul – doar că există o deosebire în forma înfățișării Lor atunci când este privită direct cu ochiul liber – indiferent dacă Îl compari sau nu pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri, în cele din urmă, modul în care Îl tratezi pe Dumnezeu întrupat trebuie să se reducă la faptul că El are identitatea și esența lui Dumnezeu. Indiferent ce fel de umanitate normală sau ce fel de dezvăluiri și manifestări vezi cu ochiul liber că are Dumnezeu întrupat sau cât de normal, obișnuit și practic pare, trebuie să-L accepți, să-L îmbrățișezi și să I te supui din perspectiva unei ființe create, în loc să-L sfidezi. Oamenilor le place mereu să-L compare pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri. Cel mai rău lucru în această privință este că oamenii sunt predispuși cel mai mult să folosească noțiuni și închipuiri umane despre Dumnezeu pentru a-L judeca, a-L condamna sau a-L respinge pe Dumnezeu întrupat. Prin urmare, a-L compara pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri este o cale care duce la moarte pentru tine. Ce înseamnă o cale care duce la moarte? Înseamnă ce am spus mai devreme – cu siguranță curtezi moartea! Și ce înseamnă a curta moartea? Nu înseamnă că te va îndepărta sau exclude casa lui Dumnezeu – mai degrabă, înseamnă că răul pe care l-ai comis este atât de grav încât vei suferi pedeapsa și vei fi distrus; este o ispitire a destinului. Când comiți un asemenea rău, oamenii nu-ți pot face nimic, dar Dumnezeu te va condamna pe baza faptelor tale rele. Atunci, de ce spun că aceasta înseamnă a curta moartea? Există un motiv pentru care folosesc expresia „cu siguranță curtezi moartea”: această abordare a ta reprezintă calea pe care mergi. Pe ce fel de cale mergi acum? Această abordare a ta reprezintă faptul că mergi pe o cale care duce la distrugere. Ce înseamnă această cale care duce la distrugere? Înseamnă că Dumnezeu aduce mărturie în mod clar că acest Dumnezeu întrupat de pe pământ Îl reprezintă și reprezintă intențiile Sale în zilele de pe urmă și că acest Dumnezeu întrupat este manifestarea Lui și purtătorul lucrării Sale în zilele de pe urmă, însă tu nu accepți aceste cuvinte. Refuzi cu încăpățânare să recunoști identitatea și esența acestui Dumnezeu întrupat și nu accepți cuvintele și lucrarea Sa. Nu doar că nu le accepți, dar le și respingi și chiar te rogi lui Dumnezeu din ceruri și Îl implori frecvent, dorind să-L ocolești pe Dumnezeu întrupat pentru a câștiga aprobarea lui Dumnezeu din ceruri și, astfel, a atinge mântuirea. Cu alte cuvinte, crezi doar în Dumnezeu din ceruri, dar nu-L accepți pe Dumnezeu întrupat – Cel căruia I s-a încredințat lucrarea lui Dumnezeu pe pământ. În acest caz, respingi lucrarea făcută și cuvintele rostite de Dumnezeu din ceruri după venirea Sa pe pământ; respingi persoana care a devenit Dumnezeu pe pământ și, astfel, calea pe care mergi este o cale a distrugerii. Indiferent cât de mult I te închini lui Dumnezeu din ceruri și cât de mult Îl admiri, Dumnezeu nu acceptă și nu recunoaște acest lucru. Calea pe care mergi este o cale a distrugerii; aceasta se numește a curta moartea. Ce înseamnă a curta moartea? Înseamnă că răul pe care l-ai comis este prea mare și poate duce la pedepsirea ta; aceasta este o ispitire a destinului. Calea pe care mergi și calea de practică pe care o urmezi sunt greșite. Te opui lui Dumnezeu, ești ostil față de El. Nu gândi: „Am încredere în Dumnezeu din ceruri. Dumnezeu întrupat este doar o persoană obișnuită. Accept cuvintele pe care le rostește, dar în ceea ce privește persoana Însăși, nu accept că este Hristos, că este Dumnezeu. Cum poate El să reprezinte identitatea lui Dumnezeu? Pur și simplu nu recunosc că este Dumnezeu pe pământ. Nu există alt Dumnezeu în afară de Dumnezeu din ceruri.” Dacă spui aceste cuvinte, atunci ai dat de necaz. Mergi pe o cale a distrugerii; aceasta înseamnă a curta moartea. Au existat oameni în istorie care „au curtat moartea”? Au existat oameni care au mers în mod evident pe o cale a distrugerii? A fost Pavel unul dintre ei? (Da.) Pavel a fost o astfel de persoană, la fel și acei scribi, farisei și preoți de seamă. Ei credeau doar în numele lui Iahve și credeau doar în Dumnezeu din ceruri. Când Dumnezeu a devenit trup și a venit pe pământ, ei au văzut că Domnul Isus era doar o persoană obișnuită și, pe deasupra, fiul unui tâmplar sărac, așa că au refuzat categoric să-L accepte: „Pur și simplu nu te voi accepta. Cred doar în Dumnezeu din ceruri!” Și ce le-a spus Dumnezeu din ceruri? „Cu siguranță curtezi moartea!” Aceeași sintagmă pe care tocmai am folosit-o Eu. Care a fost rezultatul? Faptele dovedesc că într-adevăr curtau moartea, nu-i așa? (Așa e.) Vreți să mergeți pe o astfel de cale? (Nu.) Atunci nu mergeți pe o astfel de cale. Dacă ați mers anterior pe o astfel de cale, grăbiți-vă și întoarceți-vă, căiți-vă și mărturisiți-vă păcatele; încă nu este prea târziu să vă întoarceți acum. Totuși, nu ar trebui să folosiți cu nepăsare sintagma „cu siguranță curtezi moartea”. Există impetuozitate în ea ori de câte ori o rostiți. Interlopii spun adesea: „Cu siguranță curtezi moartea!” Asta înseamnă că vor să omoare pe cineva. Dar când spun Eu asta, e diferit față de când o spun ei. Când spun Eu asta, nu există deloc impetuozitate și nu încerc să vorbesc cu duritate. Vreau doar să-ți reamintesc: nu merge pe calea lui Pavel; asta ar însemna să curtezi moartea și este o cale a distrugerii. Dacă mergi pe această cale, vei fi distrus și vei ajunge să ai același final ca Pavel; ar fi îngrozitor. Pavel nu a auzit multe adevăruri pe atunci. A fost vina lui că a curtat moartea, a fost dictat de natura lui. Dar acum aveți povestea lui Pavel ca avertisment, așa că nu trebuie să curtați moartea – nu mergeți pe acea cale a distrugerii. Adevărul întrupării a fost explicat atât de clar acum, iar diversele adevăruri despre atingerea mântuirii au fost și ele explicate atât de clar. Dacă încă te împotrivești în mod deliberat și refuzi cu încăpățânare să-L accepți pe Dumnezeu întrupat, nu cumva curtezi moartea? Aceasta dovedește că ești un individ de teapa lui Pavel. Nu trebuie în niciun caz să mergeți pe această cale!

Acum că am avut părtășie atât de mult, vă este clar cum ar trebui să-L tratați pe Dumnezeu întrupat și cum să gestionați corect relația dintre Dumnezeu întrupat și Dumnezeu din ceruri? (Da.) Atunci, care sunt principiile în această privință? Câte principii există? Faceți un rezumat. (Prin părtășia de astăzi a lui Dumnezeu, primul principiu pe care am ajuns să-l înțeleg este să accept umanitatea normală a lui Dumnezeu întrupat și să abordez corect umanitatea normală a trupului pe care îl poartă Dumnezeu, inclusiv să abordez corect necesitățile de bază și alegerile Sale în cadrul umanității Sale normale. Un alt principiu este că Dumnezeu de pe pământ are esența lui Dumnezeu, așadar, atât timp cât poate să exprime adevărul și să-i mântuiască pe oameni, ar trebui să-L acceptăm și să ne supunem Lui. Acest lucru este crucial.) Permiteți-Mi să subliniez alte câteva lucruri. În teorie, umanitatea normală a lui Dumnezeu întrupat nu implică adevărul, nici lucrarea pe care Dumnezeu intenționează să o facă. Strict vorbind, umanitatea normală se referă la lucrurile aflate în sfera vieții lui Dumnezeu întrupat. Cât despre această persoană – ceea ce Îi place, personalitatea Sa, gama de emoții pe care le experimentează, precum și diversele Sale opinii, puncte de vedere, înțelegeri, alegeri și alte lucruri privind viața și societatea – judecând din perspectiva umanității, sunt aceste manifestări ale Sale în acord cu conștiința și raționalitatea umanității normale? (Da.) Cei care spun „da” trebuie să-și asume responsabilitatea pentru asta. Trebuie să explici clar: de unde provine acest „da” al tău? Este o doctrină, un ecou sau ai cu adevărat experiență și cunoaștere în privința acestui lucru? (Dumnezeule, din punctul meu de vedere, indiferent dacă Dumnezeu ne îndrumă să trăim umanitatea normală sau ne determină să discernem unele persoane, evenimente și lucruri pe care le întâlnim, toate acestea ne spun cum să trăim umanitatea normală și cum să fim oameni onești; toate acestea ne conduc pe calea cea dreaptă. Prin urmare, îndrumarea oamenilor în toate aspectele de către Dumnezeu este benefică pentru ei.) M-aș feri să spun că totul este benefic pentru oameni, dar cel puțin, Eu Însumi cred că termenul „normal” din „umanitate normală” merită să fie explicat. Așadar, cum ar trebui explicat termenul „normal”? Pe de o parte, înseamnă că perspectiva și poziția din care Dumnezeu întrupat privește oamenii, evenimentele și lucrurile sunt corecte. Am vorbit deja în părtășiile Mele despre modul în care tratez tot felul de oameni și tot felul de lucruri. Se poate spune că diversele Mele opinii despre lume, despre omenire și despre diversele tendințe rele și tendințe ideologice sunt ale Mele ca persoană, dar se poate spune și că provin de la Dumnezeu. Nu este posibil să intru în detalii aici despre aceste lucruri – cugetați asupra lor încet, pe cont propriu. Poziția și perspectiva din care Dumnezeu întrupat privește oamenii, evenimentele și lucrurile sunt normale – acesta este un aspect. Un altul este că punctele de vedere și gândurile pe care le derivă El din înțelegerea diverselor lucruri sunt normale; nu sunt denaturate sau extreme. Nu voi îndrăzni să spun cât de mult ați putea beneficia de dezvăluirile umanității Mele normale cât timp trăiesc printre voi și interacționez cu voi sau că acestea vă pot oferi aceleași beneficii ca adevărul, dar, cel puțin, nu vă voi face rău. Există și un aspect de-a dreptul fundamental, și anume că nu vreau niciodată să fac rău nimănui prin gândurile și dorințele Mele personale. Dacă văd că faci greșeli în vorbire sau ai unele moduri de trai, obiceiuri de viață sau atitudini eronate față de viață – de exemplu, ai o înțelegere denaturată despre consumul unui tip de alimente – voi vorbi cu tine și-ți voi corecta gândurile și opiniile. Într-o privință, din înțelegerea umanității normale, te ajut să corectezi unele obiceiuri de viață eronate, astfel încât să ai gânduri și opinii corecte și să poți aborda această chestiune în mod rațional. În altă privință mai profundă, procedez astfel pentru a-ți da posibilitatea să înțelegi și să intri în unele adevăruri. Aceasta este și o manifestare a umanității normale a lui Dumnezeu întrupat. Mai mult, diversele nevoi din viața lui Dumnezeu în umanitatea normală și modul în care interacționează cu tot felul de oameni sunt și ele normale. Ce înseamnă termenul „normale”? Ați auzit vreodată că intimidez pe cineva, că fac rău cuiva, că oprim pe cineva sau că înșel pe cineva? (Nu.) Într-adevăr, nu am făcut niciodată astfel de lucruri. Cu identitatea și statutul Meu, nu Mi-ar fi prea ușor să spun niște cuvinte dure sau să oprim pe cineva? Aș avea dreptul să fac asta, dar chiar nu am intimidat niciodată pe nimeni, nu M-am certat cu nimeni, nu M-am luptat cu nimeni și n-am făcut mare caz de cineva pe la spatele său – n-am avut niciodată vreuna dintre aceste manifestări. Când sunt printre oameni, pur și simplu interacționez cu ei în mod normal; Mă apropii puțin mai mult de cei cu umanitate bună și îi evit pe cei cu umanitate rea. Ajut când pot și las lucrurile să-și urmeze cursul natural când nu pot. Referitor la aceste manifestări ale umanității normale – fie că este vorba de gama de emoții sau de obiceiurile Mele de viață, fie de modalitățile și principiile Mele pentru interacțiunea cu oamenii – din ce puteți vedea, înțelege și afla în mod direct și din lucrurile cu care puteți intra în contact, vedeți vreun aspect anormal? (Nu este nimic anormal; totul este foarte practic.) „Totul este foarte practic” – unii oameni s-ar putea să nu înțeleagă pe deplin acest lucru, așa că dă-Mi voie să te corectez: toate aceste manifestări ale umanității normale a lui Dumnezeu întrupat au principii; nu este nimic lipsit de conținut sau pretențios la ele. Eu Însumi consider că nu-Mi dau niciodată importanță și-Mi displace în mod deosebit să dau ordine; mai degrabă, Îmi place să fac o lucrare reală. Îi învăț pe alții tot ce știu și înțeleg, fără nicio rezervă. Vezi, când vă instruiesc în legătură cu un anumit aspect al lucrării care implică aptitudini profesionale, spun atât cât știu. Am ascuns vreodată ceva? (Nu, nu ai făcut asta.) Nu țin nimic ascuns sau tăinuit; fac tot posibilul să te îndrum și să te învăț. Înveți cu sârguință, depui mult efort și poți îndura multe greutăți și, în cele din urmă, stăpânești ceea ce te-am învățat și poți acționa independent, fără să mai ai nevoie de îndrumarea Mea. Asta Mă face foarte fericit și nu simt invidie. Ba chiar te încurajez să faci lucrurile independent și sunt dispus să te las să ai realizări. Când ai realizări și toată lumea te admiră, chiar te felicit. Când înveți lucruri de la Mine și ai realizări și toată lumea te stimează, asta dovedește că ești capabil și chiar nu sunt invidios; nu încerc să-ți fur clipa de glorie, nici să-Mi asum meritele în locul tău. Nu voi spune: „De ce nu le zici tuturor că ai învățat asta de la Mine? De ce nu-Mi ești recunoscător?” Spun: „Doar am avut părtășie despre principii și nu te-am învățat prea multe; tu ești cel care a înțeles bine.” Există multe lucruri practice în umanitatea normală a lui Dumnezeu întrupat și, în acest caracter practic, există multe lucruri concrete. Poate că, prezentându-Mă astfel, aceia dintre voi care ați interacționat cu Mine veți ajunge încet să înțelegeți. Sunt foarte simplu în interacțiunile Mele cu oamenii; sunt direct, nu recurg la șiretlicuri, nu uneltesc împotriva oamenilor și nu-i folosesc, cu atât mai puțin Mă folosesc de statutul Meu pentru a-i domina pe alții în timp ce fac lucrarea sau Mă folosesc de avantajele statutului Meu pentru a căuta vreun beneficiu personal. Dacă încerci să-Mi intri în grații și să Mă flatezi, Mă simt destul de inconfortabil și jenat și trebuie să te evit. Dacă interacționezi cu Mine normal, fără a încerca să-Mi intri în grații sau să Mă flatezi, Mă simt destul de confortabil și sunt destul de dispus să interacționez cu tine.

De-a lungul anilor în care am interacționat cu oamenii, trăind până acum, am intrat în contact cu destul de mulți oameni de toate felurile în umanitatea Mea normală. I-am văzut pe toți – oameni de o mare complexitate și oameni de o mare nesăbuință; oameni de o mare aroganță și iraționalitate și oameni de o mare răutate. Mai târziu, am descoperit puțin câte puțin că oamenii sunt cu adevărat diferiți unii de alții. Sunt simplu în interacțiunile Mele cu oamenii; vorbesc foarte simplu și direct și pot, de asemenea, să Mă destăinui. Totuși, întâlnind oameni de toate felurile, am văzut că umanitatea lăuntrică este mult prea complexă. Dar, indiferent cât de complecși sunt oamenii cu care am de-a face, când exprim ceva sau când rezolv o chestiune în umanitatea Mea normală, poziția, principiile, metodele și preferințele Mele personale nu se schimbă niciodată. Indiferent cu ce fel de oameni am de-a face, în cele din urmă, modul în care îi tratez pe oameni se bazează pe principiile care există deja înlăuntrul Meu. Dacă ești cineva care urmărește adevărul și are umanitate, atunci putem interacționa mai mult, putem intra în contact mai mult și putem avea părtășie mai mult, vorbind din inimă. Dacă nu ești cineva care urmărește adevărul, nu-ți faci datoria și umanitatea ta este foarte rea, voi face tot posibilul să am mai puțin contact și să interacționez mai puțin cu tine; fac doar cât este suficient ca să mențin o atitudine civilizată. Dacă poți căuta adevărul și cauți cu sinceritate când ai probleme, pot avea părtășie cu tine, dar este treaba ta dacă o poți accepta. Cât despre cei care au intenții răuvoitoare sau rea-voință, am, de asemenea, metode și principii adecvate pentru a Mă ocupa de ei și a-i trata. La exterior, modul în care îi tratez nu se schimbă; tot am părtășie cu acele cuvinte și tot fac aceste lucruri și este tot dezvăluirea umanității Mele normale – dar asta nu înseamnă că nu pot vedea ce fel de persoane sunt. Din exterior, vezi că sunt mereu așa, simplu în modul în care îi tratez pe oameni, tratându-i rațional pe toți în umanitatea normală. Asta este ceea ce vezi din exterior, dar știi ce cred despre ei în inima Mea? Am principii și opinii în legătură cu oamenii de acest fel. Care sunt aceste principii și opinii? Dacă îi evaluez din perspectiva conștiinței și rațiunii umanității Mele normale, problema lor nu este una mare; dar dacă privesc calea pe care merg ei și finalul lor viitor din perspectiva divinității Mele, atunci problema lor este foarte gravă. Prin urmare, cu Mine, umanitatea Mea normală și divinitatea Mea sunt uneori reconciliate. În timp ce le reconciliez, se poate să fiu indulgent cu tine, să-ți ofer o ocazie, să te observ și să aștept să-ți schimbi direcția și, de asemenea, se poate ca Dumnezeu din ceruri să-ți ofere o ocazie. Cu Mine, este un proces de reconciliere între umanitatea Mea normală și divinitatea Mea. Nu sunt dispus să intru în contact cu tine, dar deoarece poate că nu ai încălcat decretele administrative sau principiile casei lui Dumnezeu, încă te afli în casa lui Dumnezeu. În ceea ce Mă privește, din perspectiva umanității Mele, pot să fiu răbdător cu tine și să nu fac mare caz de ceea ce ai făcut, dar din perspectiva divinității Mele, te-am condamnat deja. În timp ce îi condamn pe oameni și, totodată, îi cruț și îi scuz, trecând lucrurile cu vederea, unii sunt dezvăluiți de Dumnezeu, iar alții comit un mare rău, atrag consecințe grave și sunt excluși. În timp ce aștept, unii oameni încă își îndeplinesc îndatoririle în casa lui Dumnezeu. În timp ce-și îndeplinesc îndatoririle, ei redresează treptat situația, se schimbă și se străduiesc să obțină adevărul; ei schimbă direcția în inimile lor. Din perspectiva umanității Mele normale, atunci când este adecvat, pot să interacționez și să conversez cu cei care își schimbă direcția, dându-le o oarecare părtășie și un oarecare ajutor. Însă unii oameni tot nu se schimbă deloc în timpul acestui proces. Încă au aceleași manifestări ca înainte, nu urmăresc adevărul și merg în continuare pe calea lor inițială. Atunci, din perspectiva Mea, indiferent ce Mi-ai făcut sau cum Mă privești, te tratez pur și simplu ca pe cineva care crede în Dumnezeu. Totuși, în judecata umanității Mele normale, din moment ce încă nu te-ai schimbat nici acum, îți va fi foarte greu să faci asta în viitor. De fapt, în divinitatea Mea, a fost deja stabilit că un individ de acest fel va pieri, că este un obiect al distrugerii și îi este fundamental imposibil să se schimbe. Dar asta este din perspectiva divinității Mele. La urma urmei, umanitatea are limitele sale – uneori, în limitele conștiinței sau raționalității Sale, Dumnezeu întrupat va avea unele intenții bune omenești și va spera la ce este mai bine pentru oameni; va spera că unii oameni se vor redresa într-o anumită perioadă, într-o anumită chestiune viitoare sau în timpul unui eveniment major – poate că vor fi capabili să se schimbe. În astfel de circumstanțe, El le oferă unor oameni ocazii în ceea ce privește modul în care îi tratează.

Într-o privință, această umanitate normală a lui Dumnezeu întrupat cooperează cu o parte din lucrarea divinității Sale sau exprimă unele opinii și puncte de vedere. În altă privință, oferă și asistență sau verifică în permanență unele dintre esențele, naturile sau căile oamenilor, pe care divinitatea lui Dumnezeu le vede. Prin urmare, această umanitate normală a lui Dumnezeu întrupat nu este doar pentru asumarea lucrării de slujire a lui Hristos și a Fiului Omului. Pentru oameni, mai important este că le permite să dobândească o înțelegere mai bună a lui Dumnezeu din ceruri. Cu alte cuvinte, le oferă oamenilor mai multe ocazii de a-L înțelege mai bine pe Dumnezeu din ceruri și de a vedea mai mult din esența Sa prin Dumnezeu întrupat. Într-o altă privință, ajută la o mai bună reconciliere a relației dintre omenirea coruptă și Dumnezeu din ceruri. Poate că nu înțelegeți pe deplin cuvântul „a reconcilia”. Dacă nu-l înțelegeți, nu se poate face nimic; nu există un cuvânt mai potrivit. Voi da un exemplu. Când dezvolți noțiuni despre un anumit aspect al intențiilor sau al cerințelor lui Dumnezeu, nu poți accepta aceste intenții sau cerințe. Începi să ai gânduri și devii răzvrătit, iar apoi nu ești capabil să te supui. În acest punct, Dumnezeu întrupat înțelege și arată considerație față de dificultățile și slăbiciunile tale. El rostește câteva cuvinte, face o oarecare lucrare și oferă câteva exemple. Prin părtășie, te ajută să vezi care sunt intențiile lui Dumnezeu, unde se află erorile în atitudinea ta față de Dumnezeu și cum ar trebui să inversezi această stare de răzvrătire pentru a ajunge la supunere față de Dumnezeu. Prin părtășia umanizată sau cu ajutorul și sprijinul umanizat ale lui Dumnezeu întrupat, noțiunile și înțelegerile tale greșite despre Dumnezeu sunt dispersate. Mai târziu, atitudinea ta față de Dumnezeu cunoaște o oarecare transformare; se schimbă de la răzvrătire și sfidare la dorința de supunere. Apoi ajungi să te cunoști pe tine însuți, să te urăști și să înțelegi că este adecvat ca Dumnezeu să acționeze în acest fel și că Dumnezeu are intenții minuțioase. Prin părtășia, reconcilierea, sprijinul și ajutorul de acest fel din partea lui Dumnezeu întrupat, El îți îngăduie să înțelegi intențiile lui Dumnezeu prezentându-ți firea, esența și intențiile lui Dumnezeu din ceruri și, de asemenea, îți dă posibilitatea de a afla unde greșești și cum să te căiești. Odată ce aceste două aspecte sunt explicate clar în părtășie și ajungi în cele din urmă în punctul în care nu te mai răzvrătești împotriva lui Dumnezeu și nu-L mai sfidezi și ești dispus să te supui, atitudinea lui Dumnezeu din ceruri față de tine se va schimba întrucâtva. El nu te va mai condamna și nu te va mai urî; furia Lui față de tine se va potoli. Odată ce se potolește furia lui Dumnezeu, simți pace, alinare și desfătare în inima ta; când vii din nou înaintea lui Dumnezeu pentru a te ruga, simți că ai lucruri să-I spui, simți prezența lui Dumnezeu și inima ta este calmă și împăcată. Gândindu-te în urmă, îți dai seama că ai fost prea răzvrătit față de Dumnezeu înainte și că propria voință era prea puternică, ceea ce Îl făcea pe Dumnezeu să te urască. Simți atunci remușcări și, când te vei întâlni din nou cu astfel de lucruri în viitor, nu te vei mai răzvrăti niciodată împotriva lui Dumnezeu. Prin părtășia și sprijinul lui Dumnezeu întrupat, atitudinea ta față de Dumnezeu este complet transformată, iar relația ta cu Dumnezeu se transformă complet și se îmbunătățește, așa încât relația ta cu El nu mai este în starea ei anterioară, ci evoluează într-o direcție pozitivă. Vezi, dacă Dumnezeu întrupat n-ar rosti aceste cuvinte sau n-ar face această lucrare, poate că, ținând cont de voința și de natura ta, ai trăi veșnic într-o stare de sfidare față de Dumnezeu. Atunci relația ta cu Dumnezeu ar ajunge într-un impas, fiind prinsă într-un astfel de cerc vicios. Și-ar schimba Dumnezeu din ceruri atitudinea față de tine din cauză că te afli într-un astfel de impas cu Dumnezeu? Ar fi imposibil. Dacă te afli într-un astfel de impas cu Dumnezeu, El va trece de la a fi scârbit de tine și a te urî la a te disprețui și respinge. Odată ce se ajunge în punctul în care te disprețuiește și te respinge, mai ai vreo șansă de a atinge mântuirea? (Nu.) Nu vei avea nicio șansă, iar Dumnezeu te va abandona. Odată ce te abandonează, viața ta de credincios se încheie chiar acolo. Nu voi mai dori să te mântuiesc și nu va mai fi nevoie să intru în contact cu tine. Vei fi complet îndepărtat din rândurile celor pe care îi mântuiesc. Nu voi mai dori să te văd, pentru că nu te-ai întors niciodată din drum cât timp te-am așteptat. Conștiința și rațiunea ta nu au funcționat și nimeni nu te-a putut face să te întorci din drum. Ți-am dat ocazii atât de mult timp, dar nu te-ai întors din drum. Prin urmare, în astfel de situații, dacă n-ar apărea nimeni care să reconcilieze relația dintre Dumnezeu și om, atunci relația ta cu Dumnezeu ar fi sfâșiată. Rezultatul final ar fi că Dumnezeu te-ar disprețui și respinge, ai fi separat pentru totdeauna de lumina chipului lui Dumnezeu și nu ai mai fi o ființă creată în ochii Lui; ai pieri complet atunci. Pe de altă parte, prezența lui Dumnezeu întrupat îți oferă o ocazie de a-ți reconcilia relația cu Dumnezeu. Dacă Dumnezeu întrupat nu S-ar arăta și nu ar lucra, odată ce relația dintre oameni și Dumnezeu din ceruri ar ajunge într-un impas, acest lucru ar duce cu ușurință la disprețuirea și respingerea omenirii de către Dumnezeu. Oamenilor le-ar fi imposibil să primească o ocazie sau vreun fel de mesaj de la o terță parte sau din lumea exterioară pentru a-și îndrepta relația cu Dumnezeu. Doar Dumnezeu întrupat poate juca acest rol și poate face această lucrare; El devine un mediator între Dumnezeu din ceruri și omenire. Cu o astfel de reconciliere, întreaga omenire câștigă în mod imperceptibil mult mai multe ocazii în perioada întrupării lui Dumnezeu. Aceste ocazii sunt necesare pentru ca oamenii să atingă mântuirea și nimeni nu se poate lipsi de ele. Indiferent dacă urmărești în prezent adevărul sau dacă îl vei urmări în viitor, atât timp cât dorești să atingi mântuirea, aceste ocazii sunt cele mai importante lucruri pentru tine. Prin urmare, acest rol al lui Dumnezeu întrupat este atât de important pentru tine! Umanitatea normală a lui Dumnezeu întrupat este o parte indispensabilă a Sa. Doar umanitatea normală a lui Dumnezeu întrupat poate să vadă și să profite de o astfel de ocazie, să știe că omenirea are nevoie de o astfel de ocazie și să asigure o astfel de ocazie pentru omenire, rezolvând astfel problema relației aflate în impas dintre oameni și Dumnezeu. Dar dacă Dumnezeu întrupat nu ar avea umanitate normală, ci ar avea doar divinitate, atunci relația dintre om și Dumnezeu ar rămâne relația dintre omenire și Dumnezeu din ceruri. În acel caz, s-ar putea spune că oamenilor le-ar fi foarte greu să obțină ocazia de a atinge mântuirea și să-și îndrepte relația cu Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu întrupat are umanitate normală și deoarece această umanitate normală are conștiința și rațiunea umanității, El poate vedea – în limitele conștiinței și rațiunii umanității normale – care sunt punctele centrale, motivele și cauzele fundamentale ale diverselor conflicte ce apar între oameni și Dumnezeu. Cât despre modul în care trebuie rezolvate aceste conflicte și probleme fundamentale, astfel încât să nu mai existe conflicte între oameni și Dumnezeu, iar relația lor să nu mai fie în impas, doar Fiul Omului care trăiește în limitele conștiinței și raționalității umanității normale – Dumnezeu întrupat – poate vedea acest lucru, poate rezolva cu adevărat această problemă și poate face această lucrare. În acest fel, în procesul de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și în procesul de atingere a mântuirii, oamenii își pot rezolva constant răzvrătirea, sfidarea și opoziția față de Dumnezeu, nu-i așa? (Așa e.) Pe măsură ce rezolvi aceste probleme de răzvrătire, opoziție și sfidare față de Dumnezeu, El te iartă, te acceptă și îți acordă recunoaștere încontinuu. Treci de la răzvrătire, opoziție și sfidare la mărturisirea păcatelor tale și la căință constantă, apoi la dorința de a accepta adevărul, ajungând la o supunere sinceră, fără să te mai răzvrătești împotriva lui Dumnezeu. În acest proces, ești iertat de Dumnezeu și apoi dobândești adevărul, venind treptat înaintea lui Dumnezeu, îmbunătățindu-ți treptat relația cu El și fiind treptat acceptat de El. Vezi, cine este beneficiarul final aici? (Oamenii.) Oamenii beneficiază atât de mult! Acest proces îți îngăduie să vezi speranța de a trăi și speranța de a supraviețui. Dar înainte ca Dumnezeu întrupat să-Și facă lucrarea, oamenii aveau multe noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu, precum și diverse forme de răzvrătire; existau multe probleme în relația dintre om și Dumnezeu. În perioada în care Dumnezeu întrupat a lucrat și a exprimat atât de multe adevăruri, aceste probleme ale omenirii au fost treptat rezolvate. Punctele de vedere, atitudinile, pozițiile și perspectivele oamenilor față de Dumnezeu s-au îmbunătățit treptat și, pe măsură ce s-au îmbunătățit treptat, s-au schimbat și atitudinile lor față de Dumnezeu. Doar când oamenii se schimbă, Dumnezeu le va acorda treptat recunoaștere, îi va accepta și îi va plăcea treptat și va renunța treptat la ura, detestarea, respingerea și blestemele Sale față de ei. Dacă Dumnezeu nu ar fi devenit trup, indiferent câtă energie ai fi consumat sau ce preț ai fi plătit pentru credința ta în Dumnezeu de-a lungul acestor ani, ai fi fost capabil să ai aceste câștiguri? (Nu.) Fără Dumnezeu întrupat, relația dintre oameni și Dumnezeu nu s-ar fi îmbunătățit niciodată. Cel mai important aspect în legătură cu Dumnezeu întrupat este că El are umanitate normală și trăiește în cadrul umanității normale. Doar trăind în cadrul umanității normale, având conștiința și raționalitatea umanității normale și fiind capabil să gândească, să judece și să ia decizii în mod corect, precum și să înțeleagă și să cunoască tot felul de oameni, evenimente și lucruri, poate El să ofere în mod normal, puțin câte puțin, diversele adevăruri de care oamenii au nevoie, astfel încât să poată fi acceptați și recunoscuți treptat de Dumnezeu. Doar în acest fel pot oamenii să iasă din diversele lor firi corupte, să nu se mai răzvrătească împotriva lui Dumnezeu și să nu mai trăiască sub robia Satanei pentru a-L sfida pe Dumnezeu, ci, în schimb, în procesul exprimării adevărului de către Dumnezeu – adică, în procesul prin care Dumnezeu Își face lucrarea – să ajungă treptat să aibă o supunere adevărată față de Dumnezeu și o frică adevărată de El. Astfel, indiferent cum privești situația, semnificația lui Dumnezeu întrupat pentru omenire este pur și simplu prea mare!

Principala reprezentare a lui Dumnezeu întrupat este umanitatea Sa normală, iar această umanitate normală este indispensabilă. Așadar, dacă ai multe noțiuni despre umanitatea normală a lui Dumnezeu întrupat la care nu poți renunța niciodată și Îl compari adesea pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri, atunci spun că ești complet lipsit de umanitate. Ai câștigat atât de mult din această umanitate normală a lui Dumnezeu, însă nici măcar nu știi cum ai dobândit aceste diverse aspecte ale adevărului. Nu cumva ești orb? Ești lipsit de conștiință, nu-i așa? (Așa e.) Ești lipsit de conștiință și nu știi cum funcționează lucrurile. Unii oameni spun: „Dacă Dumnezeu n-ar fi devenit trup ca să vorbească și să lucreze, am fi atins mântuirea acum mult timp și am fi fost răpiți înaintea lui Dumnezeu acum mult timp.” Nu sunt acestea lucruri false? Nu este mult prea absurd să spui asemenea lucruri? (Ba da.) Fără cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu întrupat de-a lungul acestor ani, ați mai fi în viață astăzi? Așadar, după ce L-ai urmat pe Dumnezeu întrupat atâția ani și L-ai ascultat având părtășie despre adevăr atâția ani, dacă ai simțit și ai recunoscut din tot sufletul: „Lucrarea făcută de Dumnezeu întrupat este atât de benefică pentru mine! Am beneficiat cu adevărat enorm!” – dacă poți recunoaște într-adevăr acest lucru, ce arată asta? Arată că ai conștiință și că recunoașterea ta este corectă. Oamenii fără conștiință și rațiune încă nu pot recunoaște acest lucru nici măcar acum, ceea ce este periculos. Dacă nu l-au recunoscut până acum, vor putea să-l recunoască peste alți 20 de ani? Cu siguranță nu. Este evident că astfel de indivizi sunt lipsiți de conștiință. Nu doar că nu pot recunoaște că toate cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu întrupat sunt mântuirea oamenilor, dar vor spune și: „Ce am câștigat din credința în Dumnezeu atâția ani?” Dumnezeu a exprimat atât de multe adevăruri – nu le-ai câștigat? Nu simți că adevărul este cel mai prețios lucru? Dacă nu simți că adevărul este cel mai prețios lucru, atunci nu ești un credincios adevărat; ești doar un profitor. Dacă nu ai simțit că ai câștigat adevărul, atunci nu ai conștiință. Este cineva lipsit de conștiință o ființă umană? (Nu.) O persoană fără conștiință nu este o ființă umană. Vezi, indiferent câți ani trăiește un animal, nu va ști niciodată de existența Creatorului; și, indiferent câte zeci de mii sau sute de milioane de ani trăiește un diavol, nu va recunoaște niciodată existența lui Dumnezeu. Vor fi condamnate animalele pentru că nu știu că există Dumnezeu? (Nu.) Câinii trăiesc vreo 10 ani, caii trăiesc 20 sau 30 de ani, iar elefanții pot trăi chiar peste o sută de ani. Ei nu știu de existența Creatorului, însă niciunul dintre ei nu este condamnat din cauza asta, deoarece clasificarea lor este cea de animale. Dumnezeu nu are cerințe de la ei și nici nu-i mântuiește. Oamenii sunt diferiți. Dumnezeu are așteptări de la oameni și Și-a pus speranțele în ei. După ce ai experimentat lucrarea lui Dumnezeu întrupat atâția ani, ar trebui să poți recunoaște acest lucru, nu-i așa? Atunci, cum ar trebui oamenii să-L trateze pe Dumnezeu întrupat? Totul revine la ce am spus anterior: indiferent cât de mult pare că Dumnezeu întrupat nu corespunde noțiunilor și închipuirilor tale sau dorințelor tale – poate că nu este la fel de înalt ca tine, nu arată la fel de bine ca tine, nu are la fel de multe cunoștințe și educație ca tine și nu are un statut social la fel de înalt ca al tău – dacă poți recunoaște că adevărurile despre care a avut părtășie de-a lungul acestor ani ți-au permis să culegi o recoltă bogată și să dobândești adevărul, atunci ar trebui să accepți faptul că El este Dumnezeu și că are identitatea lui Dumnezeu. Dacă ai cu adevărat raționalitate, nu ar trebui să-L compari mereu pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri. Are vreun rost să-I compari în felul acesta? Comparându-I mereu în felul acesta, nu vei face decât să te pui într-o poziție dificilă; în plus, Dumnezeu te va detesta și, în cele din urmă, nu vei câștiga nimic. Faptul că-I compari mereu în acest fel îți va afecta câștigarea adevărului și atingerea mântuirii. Prin urmare, pur și simplu fiindcă adevărurile exprimate de Dumnezeu întrupat îți pot îngădui să atingi mântuirea, nu ar mai trebui să-L compari pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri și ar trebui să-L accepți pe Dumnezeu întrupat; încă nu este prea târziu să-L accepți acum. Unii oameni spun: „Ce înseamnă acceptarea, atunci? Ți-am ascultat predicile tot timpul, nu-i așa? Nu este aceasta acceptare?” Ascultarea predicilor nu echivalează cu acceptarea. Atunci, ce este mai exact acceptarea? Cugetați singuri la următoarele: care sunt manifestările neacceptării Lui și care sunt manifestările acceptării Lui? Cugetați la asta și aveți părtășie între voi. Să încheiem aici părtășia noastră de astăzi. La revedere!

27 iulie 2024