În ceea ce privește subiectul lucrurilor pozitive, data trecută am avut părtășie despre ce sunt lucrurile pozitive și le-am dat o definiție. Ce sunt lucrurile pozitive? (Toate lucrurile create de Dumnezeu, poruncite de Dumnezeu sau aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive.) V-ați amintit definiția lucrurilor pozitive, dar puteți pricepe exemplele care au fost date? (Le putem pricepe într-o anumită măsură.) Această definiție, acest concept de lucruri pozitive – este un adevăr? (Este un adevăr.) Ești sigur? Când citești cuvintele lui Dumnezeu, simți că această definiție este un adevăr și este corectă, dar când întâlnești ceva ce nu se aliniază la noțiunile tale, nu-l poți desluși și nu accepți adevărul. Indiferent dacă ceva este considerat un lucru pozitiv sau unul negativ conform noțiunilor oamenilor, pe scurt, atât timp cât nu este ceva definit de Dumnezeu drept lucru pozitiv, atunci nu este un lucru pozitiv, ci unul negativ. Ești capabil să discerni lucrurile în acest mod? (Da. Dacă Dumnezeu a definit ceva drept lucru pozitiv, iar acesta nu se aliniază la noțiunile mele și nu-l pricep – dar știu că spusele lui Dumnezeu sunt cu siguranță adevărul – atunci voi învăța să mă tăgăduiesc pe mine însumi.) Dacă acest lucru îți face rău sau chiar le face rău tuturor oamenilor – conform noțiunilor lor, nu le aduce beneficii, fericire sau bucurie, ci provoacă în schimb durere și necazuri – atunci cum îl vei privi? Vei continua să-ții menții părerea că „definiția dată de Dumnezeu lucrurilor pozitive este într-adevăr corectă; oamenii nu pot face evaluări folosindu-și noțiunile, nici nu pot evalua ceva pe baza potențialelor beneficii obținute de pe urma lui”? Nu poți fi sigur de asta, nu-i așa? (Așa e.) Niciun aspect al adevărului nu are sens sau nu este valid doar la nivel de doctrină; în schimb, este o afirmație veșnic neschimbată în viața reală, în fața tuturor faptelor. Dacă nu poți fi sigur de asta, atunci, în inima ta, conceptul tău despre adevăr este, de fapt, vag. Toate diversele aspecte ale adevărului despre care avem părtășie implică puncte de vedere despre diverse persoane, evenimente și lucruri; implică esența și circumstanțele reale ale diverselor persoane, evenimente și lucruri și, de asemenea, le dau oamenilor posibilitatea să vadă cum tratează Dumnezeu aceste persoane, evenimente și lucruri – care sunt punctele de vedere și atitudinile Sale în privința lor. Întrucât definiția lucrurilor pozitive este un adevăr, atunci aceasta implică, desigur, și circumstanțele reale și esența diverselor persoane, evenimente și lucruri din sfera acestei definiții, implicând totodată și atitudinile, perspectivele și afirmațiile lui Dumnezeu cu privire la aceste diverse lucruri. Așadar, indiferent dacă, potrivit noțiunilor lor, oamenii cred că definiția lucrurilor pozitive este corectă sau greșită și indiferent de perspectiva lor inițială asupra definiției lucrurilor pozitive în contextul culturii lor tradiționale sau al vieții lor cotidiene, pe scurt, întrucât această definiție a lucrurilor pozitive este un adevăr, atunci toate persoanele, evenimentele și lucrurile pe care le acoperă sunt lucruri pozitive, iar toate cele contrare ei sunt lucruri negative. Acest lucru este sigur și dincolo de orice îndoială. Trebuie să înțelegi clar această chestiune. Indiferent când sau în ce mediu social și indiferent ce impact are un lucru pozitiv asupra ta sau ce atitudine și perspectivă ai în privința acestuia, definiția lucrurilor pozitive și esența persoanelor, evenimentelor și lucrurilor acoperite de această definiție rămân neschimbate. Ai înțeles? (Da.)

Data trecută, am avut părtășie în principal despre câteva exemple specifice referitoare la afirmația „toate lucrurile poruncite de Dumnezeu sau aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive”. Nu am avut părtășie în mod detaliat despre partea potrivit căreia „toate lucrurile create de Dumnezeu sunt lucruri pozitive”. Așadar, puteți confirma că această afirmație este corectă prin intermediul părtășiei sau al adevărurilor pe care le-ați înțeles de-a lungul anilor? Sau puteți confirma că toate lucrurile create de Dumnezeu sunt lucruri pozitive pe baza persoanelor, evenimentelor și lucrurilor pe care le-ați văzut și experimentat în viață? Puteți să pricepeți lucrurile în acest mod? Puteți să căutați adevărul în acest mod? (Putem să pricepem câteva lucruri mai simple în acest mod.) Există un principiu aici. Privind la nivel superficial, subiectele referitoare la ceea ce este creat de Dumnezeu, poruncit de Dumnezeu sau aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu acoperă un domeniu foarte vast și sunt extrem de abstracte, dar, de fapt, sunt strâns legate de diverse persoane, evenimente și lucruri cu care oamenii intră în contact în viața reală – s-ar putea spune și că sunt profund conectate; nu sunt desprinse de realitate. Aceasta se referă la o chestiune. Când te confrunți cu numeroase persoane, evenimente și lucruri neașteptate în viața ta, nu poți determina dacă sunt lucruri pozitive sau negative. Chiar dacă înțelegi doctrina privind distincția între lucrurile pozitive și cele negative, tot nu poți determina acest lucru. Chiar dacă sunt tipuri de lucruri cuprinse în categoria lucrurilor pozitive, nu le recunoști drept lucruri pozitive în noțiunile tale, ești dezgustat de ele și le detești în sinea ta, crezând chiar că nu merită deloc să fie incluse în sfera lucrurilor pozitive, însă acestea sunt într-adevăr create de Dumnezeu, poruncite de Dumnezeu sau aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu și fac parte din categoria lucrurilor pozitive. Aici intervin principiile de practică privind modul în care oamenii ar trebui să înfrunte aceste tipuri de lucruri. Cel mai simplu principiu de practică este acesta: mai întâi, trebuie să fii sigur că lucrul în cauză este acoperit de definiția lucrurilor pozitive. Deși nu pare un lucru pozitiv conform noțiunilor oamenilor, dacă este ceva din categoria lucrurilor pozitive definite de Dumnezeu, atunci, în primul rând, trebuie să fii sigur că este un lucru pozitiv și că nu există absolut nicio greșeală în această privință. Există o semnificație în crearea lui de către Dumnezeu; și anume, ca oamenii să învețe niște lecții din el. Este necesar să fii sigur de acest lucru. Acesta este un principiu de practică. În al doilea rând, nu trebuie să fim asemenea oamenilor de știință și să studiem natura sau funcția acestui lucru sau acestui tip de chestiune ori ce rol joacă în viața umană sau în întregul lanț trofic. Este suficient doar să fim siguri că este un lucru pozitiv. Unii oameni spun: „Cum ar trebui tratat acest lucru pozitiv dacă apare deseori în viața oamenilor și interferează cu viața lor, afectându-le părerea că este pozitiv?” E ușor de gestionat. Dacă ai nevoie să-l folosești în viața ta, atunci folosește-l după cum este necesar; lasă-l să-ți fie de ajutor. Dacă nu ai nevoie să-l folosești și acesta interferează adesea cu tine sau îți tulbură oricare dintre simțurile fizice, atunci poți să-l alungi și să stai departe de el. Pur și simplu nu-l lăsa să interfereze cu tine sau să-ți provoace durere fizică. Acesta este al doilea principiu. De asemenea, trebuie să știi că, dacă provine din creația lui Dumnezeu, din porunca lui Dumnezeu sau din suveranitatea lui Dumnezeu, atunci nu ar trebui să-l consideri respingător, să-l detești sau să-l tăgăduiești. În schimb, ar trebui să-l accepți și să-l recunoști. Și mai bine este să-l gestionezi și să-l folosești într-un mod rezonabil. Acestea sunt principiile de practică, trei în total. Care sunt aceste trei principii? (Primul este că, atât timp cât ceva face parte din sfera lucrurilor pozitive definite de Dumnezeu, trebuie să fim siguri că este un lucru pozitiv. Există o semnificație în crearea lui de către Dumnezeu; și anume, ca oamenii să învețe niște lecții din el. Al doilea este că, pornind de la premisa că suntem siguri că este un lucru pozitiv, îl folosim dacă este nevoie. Dacă nu avem nevoie să-l folosim, iar acesta interferează cu viața noastră, atunci putem să-l alungăm și să stăm departe de el, nelăsându-l să interfereze cu viața noastră. Al treilea este că, dacă este creat de Dumnezeu, poruncit de Dumnezeu sau aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu, nu ar trebui să-l considerăm respingător sau să-l detestăm; ar trebui să-l acceptăm și să-l recunoaștem. Și mai bine este să fim capabili să-l gestionăm și să-l folosim într-un mod rezonabil.) Sunt ușor de aplicat aceste trei principii? Nu sunt atât de ușor de aplicat, nu-i așa? (Așa e.) Dacă un țânțar îți bâzâie în ureche, îl vei alunga, gândindu-te: „Tot ce a creat Dumnezeu este bun; îl voi alunga pur și simplu și gata” – vei putea să acționezi conform acestor trei principii. Dar dacă îl alungi, iar acesta se întoarce imediat și te pișcă, te vei înfuria mai tare cu cât te gândești mai mult la asta: „Te-am lăsat să pleci, dar tu nu mă lași în pace. De data asta, sigur te voi plesni!” Este corect să-l plesnești? De fapt, nu este greșit să-l plesnești; acest lucru poate fi considerat o gestionare adecvată. Dar, în același timp, nu vei începe și să te îndoiești de faptul că țânțarii sunt lucruri pozitive? Mai ales când umflătura de la pișcătura lui îți provoacă mâncărimi tot mai puternice, până când devin de nesuportat, te vei gândi în sinea ta: „Ce rost are crearea țânțarilor de către Dumnezeu? Ar suferi oamenii asta dacă n-ar exista țânțari? Cu siguranță nu pare un lucru pozitiv!” Rațiunea ta îți va spune că este greșit să gândești așa, că un țânțar este un lucru pozitiv pentru că este o vietate mică din sfera lucrurilor pozitive create de Dumnezeu. Dar tot nu poți să înțelegi: „Nu este de folos oamenilor, așadar de ce l-a creat Dumnezeu?” Deși umflătura de la o pișcătură de țânțar nu este mare, mâncărimea este groaznică. Pentru cei cu alergii, scărpinatul poate duce la roșeață și inflamare și chiar la infecție și febră. În acest punct, vei căpăta noțiuni și-ți va fi greu să accepți: „Țânțarii nu mi se par lucruri pozitive. Dacă ar fi, cum ar putea să interfereze cu oamenii și să le provoace durere? N-ar trebui ca lucrurile pozitive să aibă efecte pozitive? Acest efect nu este pozitiv; ei joacă un rol negativ și au un efect negativ asupra oamenilor. Cum pot fi incluși țânțarii în categoria lucrurilor pozitive? Este de neconceput. Ceea ce a făcut Dumnezeu nu se aliniază la noțiunile mele!” În inima ta, vei căpăta noțiuni despre faptul că țânțarii sunt lucruri pozitive. Spui cu voce tare: „În primul rând, nu poți nega că țânțarii sunt lucruri pozitive. În al doilea, dacă nu vrei să interfereze cu tine, poți să-i alungi și să te ferești de ei. În cele din urmă, n-ar trebui să-i consideri respingători sau să-i detești, ci să-i accepți, să-i recunoști și să-i gestionezi în mod rezonabil.” Deși spui asta, îți este foarte greu să aplici acest ultim principiu. Îți este destul de ușor să accepți insectele benefice. Când vine vorba de țânțari însă, ai putea să-i accepți, să-i gestionezi în mod rezonabil și să nu-i blestemi, dacă ai încerca? (Înainte de părtășia lui Dumnezeu, uneori, când eram într-o dispoziție proastă și mă pișca un țânțar, simțeam o repulsie deosebită și spuneam niște lucruri rele. În viitor, voi face tot posibilul să evit asta și să nu mai spun acele lucruri.) Nu ar trebui să-i blestemi; ar trebui să-i accepți, să-i tratezi corect și să-i gestionezi în mod rezonabil. Această parte despre gestionarea rezonabilă este foarte dificil de aplicat, nu-i așa? (Așa e.) Ar fi întrucâtva ușor să-i recunoști și să-i accepți verbal și teoretic. Dacă îți fac rău, ai putea și să te ferești de ei și să-i eviți. Dar ți-ar fi dificil să ajungi să-i accepți și să-i recunoști din inimă, să-i tratezi corect și, mai mult, să-i gestionezi într-un mod rezonabil. De ce ar fi dificil? Pentru că nu simți că îți aduc beneficii atunci când te rănesc, ci simți că îți fac rău. Adică, potrivit noțiunilor tale, lucrurile pozitive ar trebui să aibă un efect pozitiv, dar în loc să beneficiezi de pe urma țânțarilor, simți că au avut un efect negativ asupra ta. În acest punct, nu ți-ar fi ușor să nu-i consideri respingători sau detestabili, ci să-i accepți și chiar să-i gestionezi în mod rezonabil. Deși oamenii pot accepta la nivel teoretic că țânțarii sunt lucruri pozitive și, de asemenea, pot reuși cu greu să-i trateze corect, atunci când sunt deranjați de țânțari în viața reală, le este foarte greu să-i trateze conform principiilor. Pentru aceasta, este necesar ca oamenii să înțeleagă adevărul, să înțeleagă natura numeroaselor persoane, evenimente și lucruri specifice implicate în cele trei aspecte ale lucrurilor pozitive – cele care sunt „create de Dumnezeu, poruncite de Dumnezeu sau aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu” – precum și ce tip de roluri joacă acestea în viața și supraviețuirea umană și ce scop inițial a avut Dumnezeu când le-a creat și le-a dat un mod de viață. Acestea sunt lucrurile pe care oamenii trebuie să le înțeleagă. Dacă înțeleg scopul inițial al lui Dumnezeu, direcția generală a intențiilor Sale și principiile fundamentale, atunci, poate pe lângă faptul că se feresc de unele lucruri pozitive care nu se aliniază la noțiunile lor, pot și – în grade diferite – să ajungă să le accepte, să le recunoască, să le gestioneze în mod rezonabil și să le utilizeze corect. Vom discuta treptat despre acest subiect.

Sfera acoperită de subiectul „ceea ce este creat de Dumnezeu” este foarte vastă, așa că trebuie să dăm mai întâi câteva exemple și apoi să le discutăm pas cu pas. Tocmai am vorbit despre țânțari. Putem spune cu siguranță că nimănui nu-i plac țânțarii sau că nimeni nu este dispus să trăiască cu ei; dimpotrivă, toți îi detestă și chiar își doresc să nu vadă niciodată vreunul toată viața lor. Deși problema țânțarilor nu este una majoră, ea implică un anumit tip de lucru și implică, de asemenea, înțelegerea de către oameni a naturii unui anumit tip de lucru din cadrul persoanelor, evenimentelor și lucrurilor create de Dumnezeu. Desigur, cheia este aici că aceasta implică faptul că oamenii ajung să cunoască și să înțeleagă un adevăr, implicând și principiile de practică privind modul în care oamenii tratează un anumit tip de lucru din cadrul persoanelor, evenimentelor și lucrurilor din viața lor. Prin urmare, deși țânțarul nu este o vietate mare, chestiunile pe care le implică nu sunt mici; merită ca oamenii să încerce să le înțeleagă și să le exploreze. Conținutul privind „ceea ce este creat de Dumnezeu” implică atât subiecte macroscopice, cât și microscopice. Tocmai am avut părtășie pe scurt despre o specie mică din domeniul microscopic: țânțarul. Este un tip de vietate relativ mică, pe care oamenii o pot vedea cu ochiul liber; orice este mai mic decât un țânțar nu merită discutat. Țânțarii sunt un tip de vietate cu care oamenii pot intra deseori în contact, o vietate relativ microscopică, vizibilă cu ochiul liber. Întrucât această chestiune este la nivel microscopic, vom avea părtășie despre ea mai târziu. Așadar, despre ce ar trebui să avem părtășie mai întâi? (Despre lucruri macroscopice.) Să avem părtășie mai întâi despre lucrurile macroscopice. Sunt multe lucruri macroscopice. Cel mai apropiat de viețile oamenilor sau cu care oamenii pot intra în contact, pe care îl pot simți și vedea și care este familiar tuturor – pe lângă obiectele din mediul de viață creat de Dumnezeu pentru om – este omenirea însăși. Așadar, când vine vorba de omenire, dintre diversele persoane, evenimente și lucruri pe care le pot vedea oamenii, despre care merită să vorbim? Care merită să fie înțelese? Subiectul care merită cel mai mult să fie înțeles când vine vorba de societatea umană este așa-zisa civilizație a omenirii. Principalul subiect acoperit de această civilizație îl reprezintă diferitele culturi. Apariția diferitelor culturi izvorăște din educația din cadrul diferitelor societăți; educația din cadrul diferitelor societăți dă naștere unor culturi diferite, iar pe fondul acestor culturi diferite au apărut în diferite epoci așa-zisele civilizații ale omenirii. Aceasta este sursa și originea civilizației umane. Societatea orientală are civilizația ei și, desigur, are și așa-zisa ei cultură. Apariția acestei culturi provine din modul în care societatea orientală își educă oamenii. În mod similar, societatea occidentală are și ea așa-zisa ei civilizație. Civilizația occidentală provine, de asemenea, din cultura ei, iar apariția culturii sale provine, în mod asemănător, din educația societății occidentale. Cu alte cuvinte, educația societății occidentale din diferite epoci a dat naștere culturii occidentale și, pe un astfel de fundal cultural, civilizația occidentală a apărut, s-a format și s-a dezvoltat treptat până în zilele noastre. Fie că este vorba de cultura orientală, fie de cea occidentală, ambele și-au educat popoarele respective în acest fel, generație după generație. De-a lungul diferitelor epoci, acestea au condiționat și au influențat continuu generație după generație și s-au răspândit de la o generație la următoarea în diferite epoci, dezvoltându-se totodată în permanență și continuând să evolueze. În acest fel, culturile și civilizațiile orientale și occidentale s-au format și au evoluat treptat, au fost recunoscute și acceptate treptat de către oameni, prinzând contur și consolidându-se treptat în societățile orientale și occidentale. Astfel s-au format culturile și civilizațiile dominante ale Orientului și Occidentului. Orientul are cultura și civilizația sa dominantă, la fel și Occidentul. Societățile orientale și occidentale au format culturi și civilizații diferite în ceea ce privește esența, forma și influența lor asupra omenirii. Atât cultura orientală, cât și cea occidentală au avut o influență de neșters, irezistibilă și de neînlocuit asupra vieții, supraviețuirii, gândurilor și punctelor de vedere ale oamenilor. Întrucât vorbim despre culturile orientale și occidentale, acestea prezintă cu siguranță deosebiri. Cultura orientală are propriile gânduri și puncte de vedere principale pe care le prețuiește, în timp ce cultura occidentală are propriile caracteristici, precum și gânduri și puncte de vedere principale pe care le prețuiește. Așadar, ce prețuiește cultura orientală? Ce ne învață în principal cultura orientală? Cei mai mulți oameni nu înțeleg pe deplin acest aspect. Unii dintre voi ar putea să fie complet nedumeriți: „De ce vorbești despre lucrurile pozitive începând din acest punct?” Numeroase lucruri macroscopice conțin în mod inerent multe componente abstracte. Deși nu înțelegeți încă acest aspect, dacă ascultați cu atenție, veți înțelege.

Să vorbim mai întâi despre cultura orientală. Ce prețuiește cultura orientală? Care este esența ei? Care este influența ei asupra oamenilor? Care sunt principalele caracteristici ale culturii orientale pe care le-ai simțit personal, le-ai văzut sau le-ai înțeles, de care ai ajuns să-ți dai seama și despre care ai ajuns să afli prin influența subtilă a expunerii îndelungate la ea? Discuțiile despre cultură au legătură cu educația. Fie că este vorba de educația din familie, de la școală sau din societate, totul se referă la cultură; se referă la educația unei națiuni sau a unui anumit grup de oameni. Educația creează un fundal cultural – acest lucru este sigur. Știți ce fel de educație prețuiește cultura orientală? (Cultura orientală pune accent mult pe tradiție.) Așadar, care este esența tradiției? „Tradiția” este un concept. Care este conținutul specific acoperit de acest concept? Este vorba de cerințele privind modul în care ar trebui să gândești, ce ar trebui să faci și în ce direcție și spre ce scop ar trebui să-ți îndrepți conduita. Aceasta este esența specifică a educației sale. Educația pe care o prețuiește societatea orientală este educația social-morală, iar această educație social-morală are și ea un conținut specific. De exemplu, o tendință ideologică propagată adesea în societatea orientală este folosirea rațiunii pentru a-i convinge pe alții. Este aceasta una dintre ele? (Da.) Există, de asemenea, politețea înaintea forței, cedarea în fața altora din politețe și „Inima unui prim-ministru este suficient de mare pentru a naviga cu o barcă în ea”. Există și „Armonia este o comoară, toleranța este excelență” și „Compromisul va face un conflict mult mai ușor de soluționat”. Ce altceva? „Niciodată nu este prea târziu ca un gentleman să se răzbune”, „Unde există viață, există speranță”, „Un om măreț știe când să cedeze și când să se afirme” și „Ambiția unui om adevărat nu cunoaște limite”. Ce altceva? (Se pune la socoteală „Respectul filial este o virtute de prețuit mai mult decât toate celelalte”?) Și aceasta se pune la socoteală. Mai există „Ce bucurie este când vine un prieten de departe”, care se referă la ospitalitate. Ce altceva? („Aș încasa un glonț pentru un prieten” și „Ce ție nu-ți place altuia nu face”). Efectul pe care toate aceste concepte din educația orientală își propun să-l obțină este de a-i face pe oameni să prețuiască morala socială; aceste concepte îi învață pe oameni ce reguli ale etichetei ar trebui să respecte în societate și îi determină să trateze această așa-zisă etichetă ca pe un simbol al caracterului cuiva. Educația orientală folosește aceste lucruri pentru a regla comportamentul oamenilor. Dacă o persoană vrea să-și consolideze poziția în societate, trebuie mai întâi să se asigure că dobândește admirația, stima și respectul celorlalți în toate privințele. O persoană poate fi considerată cu adevărat bună doar dacă dobândește un caracter moral care are astfel de caracteristici ale umanității. După ce primesc o asemenea educație, oamenii se folosesc de aceste idei despre așa-zisul caracter moral pentru a se constrânge, străduindu-se să îndeplinească aceste cerințe. Această educație orientală îi învață pe oameni să respecte eticheta în aparență, astfel încât să pară politicoși, manierați, cu un caracter moral nobil. Cât despre ceea ce gândesc în sinea lor, indiferent ce nevoi ale umanității, ce dorințe sau chiar ambiții și aspirații au, toate acestea ar trebui reprimate și îngropate adânc în inimile lor, pentru a nu fi expuse. Am avut anterior părtășie destul de mult despre acest aspect al educației orientale. Care este natura tuturor acestor concepte educaționale ideologice? Sunt ele în concordanță cu nevoile umanității? Sunt în concordanță cu esența umanității? (Nu.) Tocmai deoarece comportamentul trăit și dezvăluit de cei supuși acestei educații social-morale orientale este întru totul contrar esenței oamenilor și nevoilor umanității lor, acest lucru dovedește perfect un aspect: diversele idei promovate de această educație social-morală orientală sunt contrare situațiilor reale ale oamenilor și celor ce există, de fapt, în umanitatea lor. Această educație social-morală a luat naștere în societatea orientală pentru a acoperi problemele reale ale oamenilor și pentru a le îngădui să trăiască mai respectabil în societate, să pară mai nobili și mai vrednici de aprobarea altora. Astfel, trebuie spus că educația în acest tip de context este o educație bazată pe prefăcătorie. Esența sau efectul intenționat al acestei educații bazate pe prefăcătorie este de a preveni fiecare persoană să nu le arate altora adevărata față – indiferent de caracterul și de trecutul său, ar trebui să învețe să se deghizeze și să se mascheze, așa încât să poată avea mai multă demnitate și mândrie în fața altora, să trăiască respectându-se pe sine și într-un mod care să-i aducă admirație și aprobare.

În contextul acestei educații orientale bazate pe prefăcătorie, ce au învățat orientalii? Au învățat să reprime și să îndure. Educația ideologică orientală a generat o anumită caracteristică în umanitatea orientalilor, iar consecința acestei caracteristici – fie că este privită la nivelul gândirii, fie în ceea ce privește comportamentul – este că îi învață pe oameni cum să reprime și să îndure. Mai exact, în orice epocă socială, sub orice clasă conducătoare și în orice mediu de viață, când întâlnesc tot felul de persoane, evenimente și lucruri, oamenii trebuie să învețe cum să reprime, să îndure și să nu-și dezvăluie adevăratele emoții și gânduri. Denumirea „a reprima și a îndura” este o exprimare frumoasă; de fapt, este o prefăcătorie. Și de ce se folosesc oamenii pentru această prefăcătorie? Se folosesc de diverse gânduri, puncte de vedere, tactici pentru conduita personală și filosofii pentru interacțiuni lumești extrase din educația social-morală orientală sau din cultura orientală pentru a se deghiza, astfel încât să pară la prima vedere oameni politicoși, manierați, cu un caracter moral nobil, cu integritate și demnitate, capabili să câștige stima, aprobarea și admirația altora. Aceasta este influența educației social-morale orientale asupra oamenilor; principalul său efect este că oamenii ajung să învețe să reprime și să îndure. Sintagma „să reprime și să îndure” cuprinde faptul de a-i determina pe oameni să îndure totul, să folosească rațiunea pentru a-i convinge pe alții și să fie politicoși înainte de a recurge la forță în interacțiunile cu ei, încercând să-i trateze pe alții cu o bunătate extremă. Este ca și cum ar fi deosebit de mărinimoși, având o inimă plină de bunăvoință și toleranță; aceștia se prefac că sunt deosebit de măreți și nobili, chiar privind totul de sus din poziția superioară a moralității umane. Prin urmare, în acest context cultural oriental, viața culturală a orientalilor este practic impregnată de aceste idei și concepte. Totodată, această cultură este folosită pentru a condiționa și influența în permanență generația următoare. De exemplu, în filmele și dramele de televiziune, se promovează adesea anumite idei, una dintre ele fiind: „Marii eroi cu spirit cavaleresc își aduc contribuția pentru țara și poporul lor”. Care este imaginea unui mare erou cu spirit cavaleresc în mintea oamenilor? În filmele de arte marțiale, observi că majoritatea marilor eroi cu spirit cavaleresc sunt eleganți și rafinați, purtând o pălărie de bambus și o sabie sau o spadă la șold. Sunt lipsiți de expresie și altruiști, purtând în inimă lumea, oamenii de rând și toate ființele vii și susțin dreptatea, săvârșesc fapte bune și acumulează merite în peregrinările lor. Când văd nedreptăți, își scot sabia pentru a veni în ajutor, acționând atunci când este nevoie. Aceasta este imaginea unui mare erou cu spirit cavaleresc în mintea oamenilor, fiind și valoarea pe care o au astfel de figuri în mintea lor. Motivul pentru care filmele și dramele de televiziune creează asemenea personaje este că toți orientalii au o astfel de aspirație în inimile lor față de societate și omenire. Ei tânjesc ca astfel de oameni să existe în societate sau în viață, astfel încât ei înșiși să nu mai fie nevoiți să reprime și să îndure și să nu mai fie legați și încătușați de această cultură socială. Tocmai pentru că oamenii au această nevoie, asemenea personaje continuă să fie create în anumite opere literare și artistice. Acest lucru servește nevoilor propagandei culturale, precum și nevoilor publicului. Oamenii de rând au reprimat și au îndurat în societate prea mult timp și cu prea multă durere; au nevoie de o supapă, dar nu au niciuna. Nu pot să obțină satisfacție decât în figurile eroice și în marii eroi cu spirit cavaleresc creați în aceste opere literare și artistice. Prin urmare, astfel de filme și opere de televiziune și astfel de personaje sunt acceptate și lăudate de public. Când publicul vede că faptele drepte ale acestor mari eroi cu spirit cavaleresc din filme și din dramele de televiziune – sau faptele lor de a-și scoate sabia pentru a ajuta când văd o nedreptate – corespund perfect nevoilor sale psihologice, toți aplaudă și ovaționează, strigând: „Așa îți trebuie! Asta primești dacă faci rău! Asta primești dacă rănești oamenii!” Uralele lor reflectă durerea de a fi nevoiți să reprime și să îndure pe care orientalii o experimentează în viața lor zilnică, precum și presiunea puternică, felurită și răul imens pe care le îndură din partea societății și a clasei conducătoare. Prin urmare, astfel de producții de divertisment sunt primite cu entuziasm de oamenii de rând în inima lor, fiind aprobate și dorite de ei.

Tocmai pentru că reprimarea și îndurarea cauzate de această educație social-morală orientală i-au încătușat și i-au restricționat pe orientali în cea mai mare măsură posibilă în ceea ce privește gândirea și umanitatea lor, umanitatea și gândirea lor au fost puternic denaturate. Cum se manifestă această denaturare? Se manifestă prin faptul că toți îi urăsc pe funcționari și pe cei bogați; când văd o nedreptate, simt ură în sinea lor și o asociază imediat cu clasa conducătoare sau cu cei bogați, simțind că toată durerea lor este provocată de aceștia. Acesta este un aspect. În plus, deoarece educația social-morală orientală dă naștere în sinea oamenilor unui caracter care reprimă și îndură, gândurile orientalilor sunt legate și încătușate într-o mare măsură. Comparativ cu occidentalii, orientalilor le este greu să dobândească o gândire independentă sau eliberarea minții la nivelul gândirii; adică, nu sunt capabili să gândească și să raționeze liber, autonom și independent. Prin urmare, în mediul social din Orient, toți, de la copii la adulți, au o trăsătură servilă; le este greu să se gândească la o problemă în mod independent sau să finalizeze în mod independent o sarcină conform principiilor și planurilor. Un alt aspect este că reprimarea și îndurarea de care dau dovadă orientalii îi fac ostili față de societate, de omenire și de fiecare strat social. Acest lucru i-a determinat, de asemenea, să dezvolte o trăsătură destul de alunecoasă în umanitatea lor, care poate fi rezumată drept un fel de mârșăvie. Întrucât această lume este atât de nedreaptă, oamenii trebuie să reziste diverselor presiuni și constrângeri din partea societății, a mediului lor de lucru și a familiilor lor, având drept rezultat faptul că nevoile normale ale umanității lor – nevoile lor emoționale și fizice normale – nu sunt tratate în mod adecvat sau corect. Astfel, toți au o atitudine frivolă, cinică sau blazată față de viața lor. Această atitudine îi face pe orientali să simtă că speranța în viață este foarte slabă; aproape că nu au nicio motivație de a trăi și nu pun suflet în nimic din ceea ce fac. În acest fel, dezvoltă o atitudine nesinceră și alunecoasă față de interacțiunile cu lumea, iar această atitudine nesinceră și alunecoasă poate fi rezumată drept „mârșăvie”. La ce se referă această „mârșăvie”? Se referă la atitudinea frivolă în tot ce face cineva. De exemplu, atitudinea unora față de îndeplinirea datoriei lor este de a proceda după bunul plac – dacă au chef să facă ceva, fac puțin; dacă nu au chef, atunci nu fac. Când lucrarea lor presupune chiar și o mică presiune, se plâng cât de grea este și vor să se odihnească. Dacă ai părtășie cu ei despre adevăr și le spui că vor întârzia lucrarea în felul acesta, ei spun: „Nu-mi pasă. Am chef să mă odihnesc acum. Vreau să mă distrez o vreme!” Nu au o atitudine serioasă și responsabilă în nimic din ceea ce fac. Fie că este vorba de lucrare, de viața de zi cu zi sau chiar de întreaga lor viață și de credința lor, sunt dezorientați, nu au o atitudine serioasă, adoptând una superficială. Oriunde merg, vor să dea buzna. Când se lovesc de un obstacol, nu-i deranjează deloc; nu suportă să fie reglementați și tânjesc să se bucure de libertate. Dacă sunt eliberați, comit fapte rele cu nechibzuință; dacă își pierd libertatea, se plâng de toți și de toate. Acesta este tipul de atitudine pe care îl au. Nu este aceasta mârșăvie? (Ba da.) Acesta este caracterul unic pe care l-au dezvoltat orientalii în mediul social al Orientului. Unii oameni recurg, de asemenea, la reprimare și îndurare; ei pot îndura orice, făcând asta foarte mult timp. Au o rezistență și o reziliență extraordinare, pot suporta orice greutăți, pot supraviețui în orice mediu, reușesc să zâmbească în orice mediu și pot totuși să adoarmă noaptea când vine vremea pentru somn, fără să verse nicio lacrimă. De exemplu, când se produce o inundație și casele, câmpurile și animalele unor oameni sunt acoperite de ape, aceștia nu par să sufere prea mult. Se concentrează doar să adune lucruri valoroase din inundație, plănuind să facă avere. Alții îi avertizează: „Nu este sigur să-ți riști viața adunând lucruri așa!” Ei răspund: „O inundație este ocazia perfectă de a te îmbogăți. Această șansă este greu de găsit!” Alții spun: „Câmpurile noastre sunt inundate, grânele noastre au fost luate de ape, guvernul nu ne dă niciun ajutor și nimeni nu vine să ne ajute. Cum vom trăi? Viața în această lume este pur și simplu prea grea. Nici măcar nu are rost să trăim!” Dar ei spun: „Când se produce un dezastru, trebuie să te bazezi pe tine însuți. Cerurile îi vor lăsa mereu omului o cale de ieșire. O inundație este o ocazie grozavă de a te îmbogăți. Este o afacere fără capital și cu un profit enorm. Chiar dacă am pierdut niște lucruri, vom recupera altele – acest lucru va compensa bine pierderile și am putea chiar să obținem un mic profit!” Vezi, oamenii normali simt durere când se produce un dezastru și suferă pierderi, dar printre orientali există asemenea „figuri eroice” – indiferent ce dezastru se abate asupra lor, pot să se lase purtați de val și chiar să găsească ocazii de a se îmbogăți. Nu se frământă, nu sunt abătuți și, chiar dacă guvernul nu le oferă ajutor sau nu le rezolvă problemele, nu le pasă. Este ca și cum, după ce au trecut atât de mult prin dezastre, s-ar fi obișnuit pur și simplu cu ele. Nu este așa societatea chineză? Prin urmare, cu acest tip de educație din societatea chineză, operele literare și artistice de care beneficiază oamenii în timpul liber sau modurile în care se relaxează sunt îndeosebi forme de critică de sine și de autoironie. Așa se amuză chinezii, găsind o mică ușurare pentru reprimarea din inimile lor. Dar, după aceea, în viața de zi cu zi, continuă să se prefacă, să reprime și să îndure la fel ca înainte. Indiferent cum îi tratează guvernul, oamenii de rând s-au obișnuit deja cu acest tip de tratament. Atât timp cât nu mor de foame, se simt mulțumiți; fără amenințarea unei morți iminente, nu se gândesc la răzvrătire. Oamenii de rând s-au resemnat cu lucruri precum: „Mai bine să duci o viață rea decât să mori de o moarte bună; Cerurile îi vor lăsa mereu omului o cale de ieșire. Hai să trăim pur și simplu așa! Drepturile omului? Democrație? Acestea sunt dorințe extravagante. Noi, chinezii, ne-am născut cu acest destin mizerabil. Atât timp cât putem să rămânem în viață, este de ajuns!” Nu înseamnă că sunt extrem de înceți la minte și de amorțiți? Le-a mai rămas vreo fărâmă de demnitate umană? (Nu.) Este o stare de fapt deplorabilă.

Majoritatea operelor literare și artistice create în Oriental sunt foarte diferite de cele din Occident prin ceea ce reflectă și promovează. Deși operele literare și artistice orientale reflectă unele nedreptăți sociale, aceasta nu este gândirea pe care regizorii sau scenariștii vor într-adevăr să o promoveze, iar motivul nu este cel de a satisface unele dintre nevoile publicului. Ce promovează cu adevărat în aceste opere? Tot educația social-morală orientală. Principalele sale manifestări sunt sentimentele patriotice, care susțin că oamenii ar trebui să-și iubească țara, să fie preocupați de țară și popor, să fie „oameni adevărați cu ambiții fără limite”, să-și scoată sabia pentru a sări în ajutor când văd o nedreptate și să încaseze un glonț pentru un prieten. Ce altceva promovează? „Compromisul va face un conflict mult mai ușor de soluționat” și „Niciodată nu este prea târziu ca un gentleman să se răzbune”. Umanitatea pe care o susțin este, de fapt, lipsită de conținut; sunt doar închipuirile și deducțiile oamenilor. O susțin doar pentru stabilitatea regimului clasei conducătoare, așa încât oamenii să trudească veșnic ca niște animale de povară pentru clasa conducătoare, fără să li se permită nici cea mai mică împotrivire. Aceste idei deșarte sunt folosite pentru a-i amorți și a-i induce în eroare pe oameni, satisfăcându-le nevoia de divertisment și nevoile trecătoare ale inimilor lor. De exemplu, ce se promovează în romanele sau în filmele și dramele de televiziune cu arte marțiale? Spiritul cavaleresc, transformarea într-un mare erou și cavaler care îi jefuiește pe bogați pentru a-i ajuta pe săraci și care își scoate sabia pentru a-i ajuta pe alții. Așa-zisul mare erou cu spirit cavaleresc este întruchipat de zicala: „Marii eroi cu spirit cavaleresc își aduc contribuția pentru țara și poporul lor.” Promovarea spiritului cavaleresc îi face pe oamenii de rând nu doar să laude astfel de personaje, ci și să aspire și să urmărească să devină acest tip de persoană. Ce altceva promovează operele literare și artistice orientale? Acestea promovează eroismul: a trudi și a-și epuiza inima și mintea pentru țară, pentru națiune și pentru bunăstarea unei regiuni și a locuitorilor acesteia și a-și sacrifica tinerețea și viața pentru măreața cauză a națiunii. Pe scurt, aceste biografii și legende ale exponenților artelor marțiale produse în mediul social oriental – și, în special, cel chinezesc – fie că sunt tradiționale sau moderne, fie că sunt fictive sau bazate pe figuri și evenimente istorice reale, toate îi învață pe oameni să aspire la altruism și abnegație. Toate au această temă și acest miez educațional, urmărind să-i determine pe oameni să aibă o moralitate socială nobilă. Altruismul și abnegația înseamnă renunțarea la sine; ele susțin că sinele superior este prioritar față de sinele inferior, că țara este prioritară față de familie și doar așa poate cineva să aibă o viață bună. Acesta este genul de gândire pe care îl insuflă oamenilor. Cu alte cuvinte, te învață să nu fii egoist, să nu te gândești numai la tine, să nu faci sacrificii sau eforturi pentru propria viață, pentru propria supraviețuire sau pentru orice are legătură cu tine și nici măcar să nu lupți pentru aceste lucruri în vreun fel. În schimb, trebuie să te sacrifici și să aduci contribuții pentru țara ta natală, pentru societate, pentru omenire și pentru măreața cauză a națiunii. Aceste învățături sunt denumite colectiv educație bazată pe prefăcătorie. Această așa-zisă educație bazată pe prefăcătorie este nerealistă și nu corespunde nevoilor umanității; pe baza privării oamenilor de nevoile umanității, de instinctele lor înnăscute și de dreptul lor elementar de a supraviețui, aceasta îi îmboldește să facă sacrificii fără rost pentru țară și națiune pentru o cauză deșartă și lipsită de sens. Această virtute a sacrificiului de sine este întru totul insuflată cu forța în umanitatea oamenilor de către societatea orientală. „Insuflată cu forța” înseamnă că nu este ceva ce ia naștere spontan din umanitate, nu este ceva inerent instinctelor înnăscute ale umanității, nu este ceva ce pot dobândi instinctele înnăscute și nu este ceva ce dorește să obțină liberul arbitru înnăscut sau voința subiectivă a cuiva. În schimb, este ceva insuflat cu forța în mintea oamenilor de clasa conducătoare sau de sociologi, inducându-i în eroare sau forțându-i să accepte astfel de obligații și responsabilități sociale, apoi educându-i sub marele stindard al așa-zisului „caracter moral nobil”, lăsându-i fără puterea de a se elibera și prea speriați pentru a încerca. Asta pentru că, dacă te eliberezi de această educație sau treci peste ea, dacă nu accepți această educație, atunci ești un dușman al întregii societăți și al întregii națiuni – ești un răzvrătit odios, nu ești uman, ești excentric și va trebui să te confrunți cu izolarea în condițiile tale de viață. Prin urmare, chiar dacă oamenii sunt oarecum nemulțumiți în inimile lor, chiar dacă urăsc această societate și acest tip de educație, nu au nici puterea, nici curajul de a se elibera de ea, cu atât mai puțin curajul de a-i spune „nu”. Nu pot decât să râdă forțat și să suporte – nu au nicio putere de a se împotrivi și pot doar să îndure în tăcere. Dacă nu înduri, atunci, la scară largă, societatea te va condamna, te va disprețui și respinge; iar la scară mică, familia și cei dragi te vor disprețui și respinge, se vor îndepărta de tine, te vor izola și chiar te vor condamna drept un răzvrătit odios. Să luăm un exemplu. Când erai copil, de pildă, să spunem că părinții te-au învățat următoarele: „Când ieși din casă și vezi persoane în vârstă, trebuie să le saluți. Spune-le celor mai tineri decât noi «unchi» sau «mătușă», iar celor în vârstă, «bunic» sau «bunică». Când cineva îți dă ceva, trebuie să spui «mulțumesc». Dacă un alt copil te lovește, trebuie să înduri; ripostează doar dacă într-adevăr nu mai suporți. Trebuie să dai dovadă de cea mai mare reținere.” Și, într-o zi, ai ieșit și ai văzut pe cineva, dar pentru că erai timid, nu ai îndrăznit să-l saluți. Părinții tăi au simțit că i-ai făcut de rușine, așa că te-au disciplinat când ai ajuns acasă și, de atunci înainte, ai salutat de îndată ce ai văzut pe cineva. Ca să eviți bătăile, indiferent cât de jenat sau cât de reticent erai în sinea ta, tot trebuia să-ți înfrângi voința și să saluți oamenii. Crescând într-un astfel de mediu, nu ai avut de ales decât să înduri totul. Chiar și într-o astfel de chestiune măruntă, trebuie să te comporți așa; fie acasă, fie în societate, nu poți face nimic altceva. Dacă nu te simți în largul tău și vrei să fii încăpățânat măcar o dată, nu doar că te condamnă societatea – chiar și familia și părinții tăi îți vor face morală și te vor mustra. După ce crești, îți dai seama că salutarea oamenilor este de dragul imaginii și pentru a-ți găsi mai ușor un loc în societate. Când erai copil însă, nu puteai să pricepi asta, dar tot trebuia să te comporți așa. În caz contrar, erai disciplinat și uneori chiar certat sau bătut de părinți tăi în fața celorlalți, lucru pe care nu-l uitai niciodată întreaga viață. Prin urmare, în contextul mai larg al societății, nu poți decât să accepți această educație privind așa-zisul „caracter moral nobil”. Indiferent de consecințele acceptării ei, indiferent de modul în care îți influențează în cele din urmă umanitatea și indiferent de caracterul sau de trăsăturile umanității pe care te determină să le dezvolți – în cele din urmă, numai tu trebuie să suporți aceste consecințe.

Caracteristica umanității pe care o dezvoltă orientalii prin educația lor în societatea orientală este aceea de a reprima și a îndura. În spatele acestei reprimări și îndurări se află, de fapt, multe dintre gândurile, punctele de vedere, modurile de a se purta și diversele atitudini specifice față de tot soiul de lucruri din educația social-morală orientală. Așa este societatea orientală. În mod similar, societatea occidentală are și ea propria educație culturală dominantă, prin intermediul căreia occidentalii își dezvoltă la rândul lor propriile caracteristici ale umanității. Așadar, care este această educație culturală occidentală dominantă? Ea prețuiește în principal autonomia și independența. Aceasta diferă de situația din societatea orientală, care le cere oamenilor să se sacrifice și să-și aducă contribuția pentru țară și societate, făcând lucruri fără legătură cu viețile lor personale. Pe de altă parte, ceea ce societatea occidentală îi învață pe oameni este exact contrariul cerințelor din partea societății orientale. Societatea occidentală nu-ți cere să aduci nicio contribuție pentru societate, omenire sau măreața cauză a națiunii; miezul educației occidentale constă în a te determina să gândești pe cont propriu, să înveți să-ți gestionezi propriile probleme și să nu deranjezi alte persoane, societatea sau statul. Aceasta îți oferă dreptul la independență, spațiu de gândire independentă și spațiu personal independent, cultivându-ți capacitatea de a gândi independent și capacitatea de a te gândi la probleme și de a le rezolva în mod independent. Trebuie să-ți rezolvi propriile probleme; trebuie să fii independent, autonom și încrezător în forțele proprii. Occidentul are un fundal cultural al acestui tip de educație ideologică și, pe acest fundal cultural, occidentalii dezvoltă și anumite caracteristici ale umanității care au legătură cu miezul ideologiei lor educaționale. Orientalii au dezvoltat caracteristicile educaționale și culturale ale Orientului pe fundalul educației social-morale orientale. Având caracteristicile educaționale ale societății occidentale, occidentalii au și esența asociată acestor caracteristici. Esența caracteristicilor educaționale ale occidentalilor este, de fapt, diferită de cea a caracteristicilor educaționale ale orientalilor. Caracteristica educațională a orientalilor este o educație bazată pe prefăcătorie, pe când cea a occidentalilor este o educație bazată pe egoism. Fiecare temă a educației occidentale îi învață pe oameni să fie independenți și autonomi, să-și examineze problemele pe toate părțile, să se ocupe și să-și gestioneze singuri treburile. Prin urmare, educația occidentală are caracteristica de a fi o educație bazată pe egoism. Această educație bazată pe egoism este complet diferită de educația orientală; are un alt tip de caracteristică. Această caracteristică îi determină pe occidentali să prioritizeze spațiul personal independent, voința, gândirea, gândurile, punctele de vedere și ideile subiective, drepturile proprii, precum și condițiile de viață, starea de spirit și emoțiile lor actuale. Nu sunt nevoiți să acorde prea multă atenție altor lucruri, nici responsabilităților sociale sau familiale. Trebuie mai întâi să-și clarifice propriile probleme, să-și gestioneze propriile emoții și să-și rezolve propriile treburi imediate, iar toate celelalte se află pe un plan secundar. Educația orientală i-a învățat pe orientali să reprime și să îndure, în timp ce educația occidentală i-a învățat pe occidentali să-și apere drepturile. În această privință, occidentalii și orientalii sunt complet diferiți. Când se confruntă cu o situație, orientalii continuă pur și simplu să o îndure. Când chiar nu mai pot îndura, își spun: „Mai bine să duci o viață rea decât să mori de o moarte bună. Trebuie să înduri ca să rămâi în viață.” Spre deosebire de reprimarea și îndurarea de care dau dovadă orientalii, occidentalii au o caracteristică diferită: datorită educației lor sociale axate pe autonomie și independență, ei au învățat să-și apere drepturile. Comparativ cu reprimarea și îndurarea specifice orientalilor, nu există, într-o anumită măsură, mai mult respect de sine și mai multă demnitate în faptul că occidentalii își apără drepturile? Cu alte cuvinte, aceasta implică puțin mai multă inițiativă, nu-i așa? (Așa e.) Apărarea drepturilor proprii este un concept de-a dreptul fundamental; înseamnă să iei măsurile necesare pentru a proteja drepturile fundamentale ale omului, inclusiv dreptul la credință, dreptul la viață, dreptul la libertatea de exprimare și așa mai departe. Desigur, la ce se referă în principal această apărare fundamentală a drepturilor? Se referă la spațiul de gândire independentă al oamenilor, la capacitatea lor de a se gândi în mod liber și independent la chestiuni, fără a fi influențați sau controlați de vreun mediu social sau de persoanele, evenimentele și lucrurile din jur. Indiferent dacă sunt corecte sau greșite punctele de vedere care iau naștere din judecata cuiva privind chestiunile sau dacă modul său de gândire este corect, dobândirea autonomiei și a libertății este primordială. Pe scurt, occidentalii trăiesc în societăți libere, iar în contextul cultural al educației sociale occidentale, mințile lor sunt foarte active, aflându-se adesea într-o stare de libertate. Prin urmare, comparativ cu oamenii din societatea orientală, occidentalii sunt mai îndrăzneți în gândire, mai dispuși să gândească și mai abili în gândire, pe când, în majoritatea timpului, gândirea orientalilor este încătușată, stereotipică sau reprimată. În circumstanțe obișnuite, mințile occidentalilor sunt libere, active și dispuse să se gândească la probleme. Ca să ne exprimăm într-un mod nepotrivit, ei sunt mai dispuși să cugete la lucruri ciudate și neobișnuite, chiar până când se pierd în adevărate labirinturi de idei. Aceasta este o manifestare a caracteristicilor umanității pe care le dezvoltă în cadrul educației sociale occidentale, iar această manifestare a umanității este mai progresivă decât cea a orientalilor. Într-o privință, își apără dreptul la viață, iar în alta, își apără și diversele puncte de vedere care decurg din gândirea lor liberă. Drept rezultat, ideile, punctele de vedere și formele artistice prezentate în operele literare occidentale sau în viața artistică și în divertismentul occidental sunt diverse și cuprinzătoare. În cadrul operelor întregii omeniri, operele literare și de divertisment din Occident sunt relativ libere și avangardiste, oferind oamenilor inspirație și multe beneficii. Privește – ce idei promovează unele opere literare și artistice orientale? Patriotismul, dragostea pentru familie, dragostea pentru părinți și așa mai departe. Toate aceste lucruri se găsesc în educația social-morală orientală sau fac parte din miezul culturii orientale. Întrucât cultura occidentală le-a oferit occidentalilor un spațiu de gândire liberă și autonomă, a dat naștere acestei caracteristici a umanității în sinea lor și i-a înzestrat cu acest drept de a gândi liber, occidentalii au mai multă substanță intelectuală în viața lor literară și artistică decât orientalii și, totodată, o sferă mai vastă a gândirii. Vezi, sfera gândirii orientalilor sau ideile pe care le exprimă și le promovează în viața lor literară și artistică sunt foarte limitate, mărginite și restrânse, în timp ce diversele subiecte care apar în viața literară și artistică a occidentalilor sunt destul de cuprinzătoare și lipsite de restricții guvernamentale. Unele dintre aceste subiecte sunt reflecții asupra unei anumite legi adoptate de guvern într-o anumită perioadă în ceea ce privește umanitatea oamenilor sau asupra impactului pe care aceasta îl are asupra societății sau chiar asupra vieții și familiei unui individ. Altele sunt reflecții asupra educației școlare și asupra drepturilor omului, precum și asupra altor chestiuni, precum discuțiile între oameni din toate clasele sociale – inclusiv imigranți – despre egalitatea rasială, discriminarea rasială și relațiile dintre persoane cu diferite culori ale pielii. Se poate observa de aici că sfera diverselor subiecte reflectate în operele literare și artistice occidentale este destul de vastă, la fel și cea a diverselor idei și puncte de vedere implicate. Acestea reflectă chiar și impactul social cauzat de metodele și mijloacele folosite de unele agenții de aplicare a legii în cadrul legal mai larg, precum și diversele poveri psihologice asupra publicului sau diversele efecte ulterioare asupra vieților oamenilor. Toate acestea sunt idei și puncte de vedere prezentate în diverse opere literare și artistice occidentale. Pe de o parte, sunt gânduri promovate în contextul cultural occidental; pe de altă parte, sunt gânduri și puncte de vedere care apar deoarece oamenii sunt liberi să gândească în contextul educației culturale occidentale. Pe scurt, diversele idei pe care occidentalii le prezintă în operele lor literare și artistice, precum și gândurile, punctele de vedere, filosofiile pentru interacțiuni lumești și atitudinile occidentalilor din diferite clase sociale și din diferite industrii privind modul în care tratează tot felul de lucruri sunt complet diferite de cele ale orientalilor. Iată un exemplu simplu: în Orient, când un angajat lucrează pentru o companie, mijloacele sale de trai provin de la șeful său, așa că trebuie să facă tot ce-i spune șeful. Chiar dacă i se cere să facă treburi casnice pentru șeful lui, de exemplu, să ia copiii sau să facă cumpărături, trebuie să fie întru totul ascultător și să nu îndrăznească să refuze. Ba chiar trebuie să fie disponibil în timpul său liber. Este servitorul, subordonatul și sclavul șefului său. Așa este în Orient relația superior-subordonat dintre angajat și șef. Angajatul se poate simți inconfortabil, supărat și lipsit de chef, dar nu are de ales – poate doar să îndure. Este vorba de șeful lui, cel care îi asigură mijloacele de trai, așa că nu poate decât să fie la mila lui. În Orient, indiferent cum își exploatează un șef angajații și indiferent cât de irezonabile sunt acțiunile sale, angajații pot doar să îndure; nu au nicio modalitate de a se elibera din această situație. Unele țări orientale pot avea și ele legi ale muncii, menite să protejeze drepturile și interesele legitime ale fiecărui cetățean, dar la nivelul societății, deoarece este vorba de Orient, niciun angajat nu îndrăznește să-și dea în judecată șeful chiar dacă acesta încalcă legile muncii. Oricum ar fi privați de drepturile lor sau oricum ar fi exploatați de șeful lor, aceștia nu pot face nimic. Chiar și cu legile muncii, nu pot folosi legea pentru a-și apăra drepturile și interesele. Pot doar să accepte situația și să o lase să continue. Occidentul, pe de altă parte, este diferit. În Occident, relația superior-subordonat dintre angajat și șef există doar la nivelul locului de muncă și în timpul programului de lucru. În afara locului de muncă, nu există nicio relație personală, emoțională între ei. Dacă șeful tău îți cere să lucrezi ore suplimentare, poți refuza. Dacă șeful tău îți cere să-i iei copiii sau să faci cumpărături, poți spune: „Nu ai niciun drept să-mi ceri să fac asta. Nu este treaba mea. N-am nicio obligație să te slujesc.” Poți să refuzi. Dacă șeful tău te forțează în mod repetat să faci aceste lucruri, îl poți da în judecată, iar legile muncii din Occident vor fi aplicate; legea va răspunde în mod corespunzător. Occidentalii pot face asta și nu se tem să o facă, dar orientalii se tem. Potrivit noțiunilor orientalilor, ar trebui să faci orice îți cere superiorul tău sau o persoană cu statut sau renume, oferindu-i servicii în mod gratuit. Ba chiar trebuie să spui: „Sunt dispus să te slujesc, să-mi dau viața pentru tine și n-aș aștepta nimic în schimb. Este o onoare pentru mine să te slujesc!” Indiferent dacă îți exploatează munca sau te privează de drepturile tale ca om, ar trebui să accepți asta și să nu ceri vreo remunerație. În caz contrar, înseamnă că ești nerecunoscător și îi afectezi imaginea, făcându-te să plătești pentru asta. Pe de altă parte, occidentalii sunt diferiți. Ei au învățat să-și apere drepturile și să le exercite extrem de eficient, exploatându-le la maximum. Aceștia depun plângeri chiar și dacă președintele sau o persoană renumită nu lasă bacșiș după masă – acesta este un drept acordat lucrătorilor de legile muncii. Când se confruntă cu astfel de situații, orientalii nu îndrăznesc să se plângă. Ei se gândesc: „Este un funcționar, o persoană faimoasă. Aș putea să câștig un proces împotriva lui? Chiar dacă aș câștiga, ce aș face dacă mi-ar face viața grea în secret? Dacă l-aș da în judecată, aș avea necazuri mari și chiar aș putea să-mi pierd viața.” Prin urmare, orientalii preferă să sufere o pierdere decât să îndrăznească să ceară bacșiș. Aceasta se numește „a îndura”. Dar occidentalii sunt diferiți. Ei se gândesc: „De ce ar trebui să îndur asta? Nu m-am născut să-mi trăiesc viața pentru altcineva – trăiesc pentru mine însumi. Trebuie să-mi apăr drepturile. Sunt bani pe care îi merit. Nu-mi pasă dacă ești o persoană cunoscută sau un mare mahăr, trebuie să plătești. Toți oamenii sunt egali. Cu ce drept nu lași bacșiș? Dacă nu lași bacșiș, te voi da în judecată!” Odată ce primesc bacșișul, problema este rezolvată. Acestea sunt diferitele gânduri, puncte de vedere și modalități de a trata persoanele, evenimentele și lucrurile pe care orientalii și occidentalii ajung să le aibă sub influența respectivei lor educații culturale.

Orientul și Occidentul diferă în ceea ce privește metodele de educație culturală și conținutul specific al educației respective. Aceste forme diferite de educație au produs culturi umane diferite, precum și caracteristici ale umanității diferitelor grupuri etnice. Având aceste caracteristici ale umanității, orientalii au propriile stiluri de viață, condiții de viață, moduri de gândire și atitudini privind interacțiunile lumești, în timp ce occidentalii au propriile stiluri de viață, condiții de viață, moduri și atitudini privind interacțiunile lumești. În cadrul acestor două atitudini privind interacțiunile lumești, una este de a reprima și a îndura, fiind îndeosebi rezervată, iar cealaltă pune un accent deosebit pe protejarea drepturilor oamenilor de a avea o voință și dorințe subiective. Una rezultă dintr-o educație bazată pe prefăcătorie, iar cealaltă rezultă dintr-o educație bazată pe egoism. Oricare ar fi tipul de educație care produce aceste caracteristici ale umanității – indiferent dacă este vorba de reprimare și îndurare sau de apărarea drepturilor proprii, de reținere sau de deschidere – care dintre acestea sunt lucruri pozitive? (Indiferent dacă sunt orientale sau occidentale, niciuna dintre aceste caracteristici ale umanității nu este un lucru pozitiv.) De ce spui că nu sunt lucruri pozitive? Să-ți auzim motivele concrete. Niciunul dintre voi nu poate spune de ce, nu-i așa? (Nu putem.) Oricare ar fi chestiunea în cauză, vă temeți cu toții că alții vor fi foarte meticuloși în privința detaliilor, iar în acest caz, ești dezorientat și nu poți explica lucrurile clar. Aceasta dovedește că îți lipsește claritatea în această privință, așa că ar trebui să ai părtășie despre ea. Întrebarea pe care ți-am adresat-o constituie un subiect despre care merită să avem părtășie, nu-i așa? (Așa e.) Acest subiect se referă la „ceea ce este creat de Dumnezeu”. Așadar, hai să analizăm mai întâi: ce fel de ființe sunt oamenii creați de Dumnezeu? Ceea ce creează Dumnezeu sunt lucruri pozitive. Ce aspecte ale oamenilor sunt create de Dumnezeu? (Liberul arbitru și înțelepciunea pe care le-o dă Dumnezeu.) În linii mari, toate condițiile înnăscute ale unei persoane sunt date și create de Dumnezeu. Dacă folosim cuvântul „create”, ar putea fi puțin abstract, deoarece toți se nasc din părinții lor, nu sunt făcuți chiar de mâinile lui Dumnezeu. Folosirea sintagmei „ceea ce este creat de Dumnezeu” este puțin generală; nu este chiar potrivită. În acest caz, este mai specific și mai obiectiv să spunem „condițiile înnăscute pe care Dumnezeu le dă oamenilor”. Condițiile înnăscute pe care Dumnezeu le dă oamenilor implică subiectul referitor la „ceea ce este creat de Dumnezeu”. Așadar, putem spune că toate condițiile înnăscute ale unei persoane sunt lucruri pozitive? (Da.) Înfățișarea unei persoane, capacitatea ei de a vorbi și toate simțurile și atributele sale fiziologice, precum și liberul său arbitru, facultatea de a gândi și cugeta, punctele forte și darurile sale naturale și toate regulile de supraviețuire pe care le respectă ca ființă vie – toate acestea sunt lucruri pozitive. Cu alte cuvinte, toate condițiile înnăscute pe care Dumnezeu le dă oamenilor sunt lucruri pozitive. Așadar, aceste lucruri pozitive includ diversele gânduri care apar în mintea unei persoane sau pe care persoana le acceptă din societate și din diferite epoci? (Nu.) Nimic din ceea ce oamenii dobândesc din societate sau de la omenire nu este dat de Dumnezeu, nici nu este ceva creat inițial de El. Se poate spune că, atât timp cât ceva provine din societate sau de la omenire, nu este un lucru pozitiv. Așa am spune pentru a rezuma într-un mod general, conceptual. Și pentru a ne exprima concret? Nu sunt întrucâtva pervertite caracteristicile umanității și modurile de a gândi produse în contextul cultural al educației social-morale orientale? Se poate spune și așa: în societatea orientală, mințile oamenilor sunt încătușate și distorsionate; ele au fost corupte și influențate de anumite gânduri și puncte de vedere din societate și de la Satana. Nu înseamnă asta că mințile lor au fost prelucrate de Satana? (Ba da.) Mințile oamenilor au fost prelucrate, iar gândurile lor nu se nasc din umanitatea lor. Aceste învățături nu provin din lucruri pozitive, nici nu vin de la Dumnezeu. Întrucât nu vin de la Dumnezeu, atunci, indiferent ce gânduri, puncte de vedere și moduri de gândire produc – și indiferent ce caracteristici ale umanității produc în cele din urmă – alături de toate celelalte lucruri care iau naștere ulterior din ele, toate sunt lucruri negative, nu pozitive. Ați devenit siguri de acest lucru, nu-i așa? (Așa e.) Mințile orientalilor sunt încătușate și distorsionate, fiind și influențate de anumite gânduri și puncte de vedere orientale, așadar toate lucrurile exprimate de caracteristicile umanității lor sunt negative. Să ne uităm acum la Occident. Care este conținutul educației ideologice a occidentalilor? Are acesta vreo legătură cu adevărul? Conținutul educației occidentale și manifestările umanității la care îi învață pe oameni să aspire provin din cuvintele lui Dumnezeu? (Nu.) Ca să Mă exprim și mai clar, dați-Mi voie să vă pun o întrebare: este această educație – principiile din spatele acestor gânduri și puncte de vedere despre abordarea vieții, a supraviețuirii și a treburilor lumești, precum și aceste metode de a aborda respectivele lucruri – în acord cu cuvintele lui Dumnezeu? Este în acord cu adevărul? (Nu.) În ce fel nu este în acord? (Este ca educația occidentală bazată pe egoism – deși respectă libertatea de gândire, îi învață pe oameni să se gândească doar la ei înșiși, și nu la ceilalți. Acest lucru nu este în acord cu cuvintele lui Dumnezeu și cu adevărul.) Așadar, ce spun cuvintele lui Dumnezeu și adevărul? (În interacțiunile lor, oamenii nu ar trebui să țină cont doar de interesele sau sentimentele proprii; mai degrabă, ar trebui să țină cont de modul în care acțiunile lor îi pot edifica pe alții, fiind totodată în concordanță cu adevărul.) Cuvintele lui Dumnezeu îți spun că, indiferent dacă gândești în mod liber și obiectiv sau sub dominația unui anumit gând sau punct de vedere, nu ar trebui să o faci doar de dragul de a-ți apăra interesele, demnitatea și mândria – nu acesta este principiul pe baza căruia credincioșii în Dumnezeu ar trebui să se gândească la probleme. Când te gândești la probleme, ar trebui să te axezi asupra întrebării dacă abordarea ta este în acord cu adevărul, dacă aceste probleme pot fi rezolvate folosind adevărul și dacă abordarea ta este în acord cu adevărurile-principii și conduce la supunere față de Dumnezeu. Acesta este principiul pentru considerarea problemelor. Indiferent dacă interacționezi cu oamenii sau ai de-a face cu probleme privind familia ta sau alte lucruri din jurul tău, trebuie să acționezi în concordanță cu cuvintele lui Dumnezeu și cu adevărurile-principii, în loc să-ți aperi doar drepturile și interesele proprii. Acestea sunt principiile de conduită personală conform cerințelor lui Dumnezeu. Așadar, la prima vedere, comparativ cu educația culturii orientale, educația culturii occidentale acordă o importanță mai mare drepturilor omului și apărării acestora. Este superioară culturii orientale, dar asta nu înseamnă că poate înlocui adevărul. Doar pentru că este superioară culturii orientale sau pentru că respectă drepturile omului și le dă oamenilor posibilitatea de a fi independenți și liberi, nu trebuie să crezi că poate, în consecință, să înlocuiască adevărurile-principii și să fie descrisă drept ceva pozitiv. Educația culturală occidentală este pur și simplu superioară educației culturale orientale și mai aliniată la nevoile umanității, dar nu poate fi echivalată cu adevărurile-principii, nici nu le poate înlocui. Într-o anumită măsură, aceasta doar susține și respectă nevoile umanității, precum și demnitatea oamenilor și drepturile și interesele lor. Totuși, acest respect este relevant doar din perspectiva umanității. În ceea ce privește adevărul și dreptatea, nu susține niciunul dintre aceste lucruri. Prin urmare, educația culturală occidentală este o educație bazată pe egoism. O educație bazată pe egoism înseamnă: „Toată lumea trebuie să-mi servească interesele. Trebuie să analizez bine toate lucrurile pe cont propriu înainte de a le face. Interesele mele personale, drepturile mele umane și drepturile mele individuale sunt primordiale.” Există vreo dreptate morală aici? Există vreo corectitudine? (Nu.) Dacă nu există corectitudine sau dreptate morală, cum ar putea fi în acord cu adevărurile-principii? Într-o anumită măsură, educația culturală occidentală îți respectă drepturile umane, îți dă dreptul de a te gândi la probleme și de a-ți exprima opiniile în mod liber. Astfel, poate proteja în mod fundamental demnitatea umană și drepturile omului. Așadar, într-o anumită măsură, educația occidentală corespunde mai mult nevoilor umanității. Dar poate aceasta să-i îndrume pe oameni pe calea cea dreaptă în viață? Poate să-i determine să trateze pe toată lumea și să facă toate lucrurile conform adevărurilor-principii? Nu poate. Educația occidentală poate garanta drepturile omului și dreptul fiecăruia de a-și proteja demnitatea – acest lucru este în conformitate deplină cu nevoile umanității. Totuși, comparând cu situația reală din societate, puține țări pot atinge pe deplin standardul de garantare a drepturilor omului. Realist vorbind, în societatea de astăzi, un sistem care le permite oamenilor să gândească liber și să-și exprime liber opiniile este un sistem social foarte bun. Dumnezeu le-a dat oamenilor liberul arbitru și capacitatea de a gândi independent; acesta este doar un aspect al calibrului dăruit de El. Însă Dumnezeu nu ți-a spus niciodată: „Fii egoist, fii autonom. Totul trebuie să se învârtă în jurul intereselor tale. Interesele tale sunt primordiale. Trebuie să fii independent în toate privințele, să fii propriul tău stăpân și nu este nevoie să cauți adevărul, să întrebi care este voia cerurilor sau să ții cont de interesele altora.” Dumnezeu nu a învățat niciodată pe nimeni acest lucru. De la începutul îndrumării oamenilor de către Dumnezeu în viața lor, El le-a arătat moduri specifice de a trăi și de a se purta în toate aspectele, le-a spus să urmărească adevărul, să se supună orchestrărilor și rânduielilor Sale, să fie onești, să-și îndeplinească datoria de ființe create și așa mai departe. Toate acestea sunt cele mai importante preocupări din viața cuiva. Dumnezeu a exprimat numeroase adevăruri, dar nu ți-a spus niciodată să-ți aperi drepturile, nici nu ți-a spus vreodată să gândești liber și să-ți protejezi spațiul personal independent. Dumnezeu nu a spus niciodată așa ceva. El ți-a dat doar capacitatea de a gândi independent – asta este tot. Ai această capacitate, precum și condiția înnăscută a liberului arbitru. Cu toate acestea, deși le-a dat oamenilor astfel de condiții înnăscute, Dumnezeu a stabilit și legi și porunci pentru ei și le-a furnizat diverse adevăruri, spunându-le cum să se poarte și cum să I se închine – în toate privințele, există adevăruri-principii pe care oamenii ar trebui să le respecte. Dar în toate cuvintele și îndemnurile Sale către oameni, Dumnezeu nu le-a spus niciodată să fie autonomi, să fie independenți sau să învețe să-și apere drepturile. Asemenea gânduri, puncte de vedere sau zicale și învățături nu au apărut niciodată în cuvintele lui Dumnezeu sau în adevăr. Dimpotrivă, în cuvintele în care expune firile corupte ale oamenilor, Dumnezeu le dă în vileag aroganța și egoismul. Acest egoism este o trăsătură dezvăluită de umanitatea oamenilor după ce au fost corupți de Satana. La unii oameni, se manifestă când încearcă să-și protejeze propriile interese după ce au fost corupți de Satana; la alții, este pur și simplu produsul educației din această societate. În ambele cazuri, este vorba de egoism. Indiferent cum apare, pe scurt, atât timp cât ești egoist, aceasta este o trăsătură și o dezvăluire a umanității pe care o manifești în timp ce trăiești sub influența firilor corupte. Este clar acum? (Da.)

Diversele abilități incluse în condițiile înnăscute pe care Dumnezeu le dăruiește oamenilor sau calibrul și abilitățile pe care le au ei în mod înnăscut nu au nicio legătură cu educația occidentală sau cea orientală. Diversele abilități din cadrul condițiilor înnăscute dăruite oamenilor de Dumnezeu sunt lucruri pozitive. De ce spun că sunt lucruri pozitive? Pentru că aceste condiții înnăscute vin de la Dumnezeu. Mai exact, având aceste condiții înnăscute, o ființă umană creată poate să accepte lucrurile pozitive și să învețe de la diversele persoane, evenimente și lucruri pe care le întâlnește în viața reală, să priceapă și să înțeleagă din ele și să reflecteze asupra propriei persoane pe baza lor. Acest lucru este rânduit și pregătit pentru oameni de Dumnezeu, prin urmare este un lucru pozitiv. Fie că vorbim de educația orientală sau de cea occidentală, fie de cultura orientală sau de cea occidentală, niciuna nu are legătură cu adevărul pe care Dumnezeu îi învață pe oameni și îl oferă acestora. Ba chiar se opun adevărului și umanității cerute de Dumnezeu de la oameni. Prin urmare, nici educația orientală, nici cea occidentală nu sunt un lucru pozitiv. Indiferent dacă provin din societate, din tendințe rele sau de la vreo clasă conducătoare, nu sunt pozitive. Chiar dacă educația occidentală este puțin mai avansată și mai bună decât cea orientală, fiind capabilă să le ofere oamenilor o oarecare libertate și să satisfacă unele dintre nevoile lor, aceasta doar folosește liberul arbitru și capacitatea oamenilor de a gândi și de a-și exprima opiniile în mod liber. Cu alte cuvinte, folosește lucruri pozitive, dar gândurile pe care le promovează și obiectivele pe care își propune să le atingă nu sunt de a-i determina pe oameni să meargă pe calea cea dreaptă, nici de a-i ajuta să devină adevăratele ființe create pe care le dorește Dumnezeu. Așadar, din această perspectivă, chiar dacă educația occidentală este superioară celei orientale sau satisface nevoile umanității, aceasta nu le-a dat posibilitatea, folosind liberul arbitru sau anumite abilități ale oamenilor, de a se supune lui Dumnezeu, de a acționa în mod adecvat ca ființe create și de a-și îndeplini datoria de ființe create. Această educație nici nu i-a adus pe oameni înaintea lui Dumnezeu și nu i-a ajutat să devină capabili să se închine Lui și să se ferească de rău. Educația orientală și cea occidentală au aceeași funcție: ambele îi determină pe oameni să se îndepărteze de Dumnezeu și de adevăr. Indiferent dacă este vorba de cultura orientală sau de cea occidentală, ambele au apărut în contextul social mai vast al controlului Satanei asupra omenirii și prin procesul de corupere a omenirii de către Satana. Astfel, indiferent dacă educația ia o formă culturală orientală sau una occidentală, toți trăiesc în această lume umană a coruperii de către Satana. În mod similar, omenirea a fost coruptă și în diferite societăți sau prin educația diferitelor forme de societate, iar rezultatul acestei coruperi este că oamenii au ajuns să aibă o umanitate care are – la niveluri și în forme diferite de cultură – firile corupte drept viață. Orientalii au firile corupte ale caracteristicilor umanității produse de cultura orientală, în vreme ce occidentalii au firile corupte ale caracteristicilor umanității produse în contextul culturii occidentale. Deși orientalii și occidentalii pot părea diferiți în ceea ce privește caracteristicile umanității lor, în ceea ce privește firile lor corupte, deoarece au fost cu toții corupți de Satana, atât orientalii, cât și occidentalii trăiesc în aceleași firi corupte și au o umanitate care are drept viață aceleași firi corupte. Astfel, orientalii au aceeași natură-esență ca occidentalii: sunt ostili față de adevăr și de Dumnezeu. Așadar, nu este nimic vrednic de laudă nici la orientali, nici la occidentali. În prezența lui Dumnezeu și a adevărului, atât cultura orientală, cât și cea occidentală sunt lucruri negative, care nu conțin nimic lăudabil. Atât civilizația orientală, cât și cea occidentală încalcă intenția inițială a lui Dumnezeu în crearea omenirii, și anume ca omenirea să I se închine; acestea își folosesc formele respective de educație culturală pentru a-i îndepărta pe oameni, care se află în rândul ființelor create, de prezența lui Dumnezeu. În această privință, Orientul și Occidentul sunt la fel, nu-i așa? (Așa e.) Nu este nimic vrednic de laudă nici la Orient, nici la Occident. Vezi, deși și unii și alții au acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, orientalii încep imediat după ce o acceptă să găzduiască frați și surori și îi duc în mod proactiv să predice Evanghelia rudelor și prietenilor lor; au un mare zel și entuziasm pentru lucrarea de predicare a Evangheliei – pe de altă parte, occidentalii sunt diferiți. Sunt foarte precauți în legătură cu lucrarea de predicare a Evangheliei. Chiar și după ce au acceptat noua lucrare a lui Dumnezeu de jumătate de an sau un an, când îi întrebi dacă au predicat Evanghelia rudelor și prietenilor lor, aceștia spun: „Părinții, rudele și prietenii mei, precum și ceilalți membri ai bisericii mele au în general propriile gânduri și opinii independente despre întoarcerea Domnului. Trebuie să mă gândesc cu mare atenție și să mă consult cu ei înainte de a vi-i putea oferi ca potențiali destinatari ai Evangheliei. Principala caracteristică a modului în care ne purtăm noi, occidentalii, este că trebuie să ne apărăm drepturile și să ne protejăm spațiul independent în cea mai mare măsură. Cum poți să le predici pur și simplu Evanghelia oamenilor, fără o analiză?” Spui: „Le predici Evanghelia pentru a putea să-L întâmpine pe Domnul, să câștige adevărurile exprimate de Dumnezeu în zilele de pe urmă și să aibă ocazia de a dobândi mântuirea și de a supraviețui dezastrelor. Aceasta este însărcinarea dată de Dumnezeu și este responsabilitatea pe care se cuvine să o îndeplinești.” Ei răspund: „Ei bine, tot trebuie să mă protejez pe mine mai întâi; însărcinarea dată de Dumnezeu poate aștepta. Pot prelua conducerea în această chestiune. Trebuie să gândesc în mod independent și nu pot fi influențat de voi. Noi, occidentalii, prețuim democrația și libertatea; suntem conștienți de apărarea drepturilor noastre. Nu suntem ca voi, orientalii, cu entuziasmul vostru orb. Avem cu toții spațiul nostru personal de viață și nimeni nu-i deranjează pe ceilalți.” Vezi? În astfel de momente critice se disting și se diferențiază caracteristicile umanității orientalilor și cele ale occidentalilor. Dar, în orice caz, indiferent dacă aceste caracteristici ale umanității sunt produse de educația orientală sau de cea occidentală – fie că este vorba de entuziasm, fie de indiferență – atât timp cât cineva trăiește în firile corupte ale Satanei, este un membru al omenirii corupte. Nu există aici nicio diferențiere între nobil și umil; toată lumea are nevoie de înțelegerea adevărului, de aprovizionarea cuvintelor lui Dumnezeu, de mântuirea lui Dumnezeu și, cu atât mai mult, de judecata și mustrarea Sa.

Deși au culturi diferite și trăiesc în civilizații diferite sub stăpânirea și suveranitatea lui Dumnezeu, orientalii și occidentalii au o singură identitate înaintea Lui, și anume cea de ființe create. Egalitatea ființelor create se bazează pe faptul că Dumnezeu a creat aceleași condiții înnăscute pentru oameni. Indiferent ce diferențe culturale există între orientali și occidentali, indiferent cum diferă aceștia în ceea ce privește înfățișarea, limba sau modalitățile și modurile lor de a gândi despre probleme, atât timp cât ești înaintea lui Dumnezeu o ființă creată de El, atunci singurul lucru pozitiv pe care îl ai sunt condițiile înnăscute pe care ți le-a dat El; orice altceva este un lucru negativ. Acest lucru ar putea să vi se pară o mică generalizare, prin urmare, ca să fim mai exacți, tot ce ține de tine – cu excepția condițiilor înnăscute pe care ți le-a dat Dumnezeu – este ceva ce Dumnezeu vrea să schimbe, ceva ce ar trebui să schimbi și de care ar trebui să te lepezi prin acceptarea adevărului. Ce anume trebuie să ajungi să știi? Așa-zisa cultură a omenirii, fie ea orientală sau occidentală, constă în gânduri și puncte de vedere sau în teorii și afirmații, concepute de clasele conducătoare din diferite perioade pentru a educa masele. Însă nici cultura orientală, nici cea occidentală nu au nicio legătură cu adevărul. Chiar dacă nu intră în conflict cu adevărul, tot nu pot fi numite un lucru pozitiv. Indiferent cât de bună este o anumită cultură, nu se poate ridica la înălțimea adevărului, cu atât mai puțin să reprezinte adevărul. Chiar dacă nu este ceea ce oamenii consideră un lucru negativ, nu poate fi clasificată în niciun caz în categoria lucrurilor pozitive. Trebuie să-ți fie clar acest lucru. Chiar dacă un curent de gândire este relativ avansat și progresiv în rândul omenirii și protejează drepturile și interesele oamenilor, precum și supraviețuirea lor, neintrând în niciun fel în conflict cu adevărul, tot nu poate fi clasificat în niciun caz în categoria lucrurilor pozitive. De ce nu? Pentru că doar lucrurile aflate în sfera a ceea ce este creat de Dumnezeu, poruncit de Dumnezeu și aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive. Așadar, de ce sunt lucrurile din această sferă clasificate în categoria lucrurilor pozitive? Pentru că implică adevărul. În ceea ce privește imaginea de ansamblu, privind de la nivelul lui Dumnezeu și din perspectiva Lui, acestea implică puterea și autoritatea lui Dumnezeu, firea Lui, principiile și intențiile inițiale din spatele creării tuturor acestor lucruri de către Dumnezeu, al poruncii și suveranității Sale asupra lor, precum și scopul pe care El dorește să îl obțină și toate efectele produse de lucrurile pozitive pe care El dorește să le susțină. Întrucât, de la nivelul lui Dumnezeu, acestea implică autoritatea, puterea și gândurile Sale, precum și legile și regulile stabilite implicate în săvârșirea tuturor acestor lucruri de către Dumnezeu și impactul lor asupra omenirii, lucrurile din această sferă sunt cu siguranță lucruri pozitive. Din perspectivă umană, fiecare lucru în parte creat de Dumnezeu, poruncit de Dumnezeu și aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu este benefic pentru oameni; toate există pentru a menține și a susține supraviețuirea și reproducerea ordonată a omenirii. Există și un alt aspect, mai specific, care se referă la gestionarea de către Dumnezeu: aceste lucruri există pentru a le da oamenilor posibilitatea de a înțelege adevărul și de a-L cunoaște mai bine pe Dumnezeu, de a porni în cele din urmă pe calea dobândirii mântuirii și de a deveni oameni care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău – acesta este rezultatul care trebuie obținut. Așadar, fie că sunt privite din perspectiva lui Dumnezeu sau din perspectivă umană, toate persoanele, evenimentele și lucrurile din sfera a ceea ce este creat de Dumnezeu, poruncit de Dumnezeu și aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive. Nu există nicio îndoială în această privință. Gândiți-vă la următoarele – pot civilizația și cultura umană să se ridice la nivelul cuvintelor lui Dumnezeu și al cerințelor Sale pentru om? Cu siguranță nu pot să se ridice la nivelul lor sau să le ajungă. Conținutul educației sau culturii umane nu implică esența lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu sau legile și regulile pe care le-a stabilit El pentru omenire, cu atât mai puțin intenția Sa inițială în crearea tuturor lucrurilor. Mai mult, din perspectivă umană, acest tip de educație și cultură nu poate ajuta omenirea să-L cunoască pe Dumnezeu, Creatorul, nici nu o poate ajuta să trăiască mai bine sau să se reproducă și să trăiască într-o manieră normală și ordonată. Dimpotrivă, în mediul educațional al acestui tip de cultură și civilizație, omenirea se va îndrepta spre declin și distrugere. Există un alt aspect, mai important: fiind supusă acestei așa-zise „educații culturale” și „civilizații sociale”, omenirea nu poate înțelege din ea adevărul, semnificația faptului de a trăi sau calea de supraviețuire. De asemenea, nu poate obține prin intermediul ei o perspectivă corectă asupra vieții și nu poate porni pe calea dobândirii mântuirii, nici nu poate deveni capabilă să se închine lui Dumnezeu sau să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău. În schimb, în mediul social al unei asemenea educații și civilizații culturale, omenirea devine tot mai coruptă și ticăloasă, se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu și săvârșește fapte rele fără măsură. În cele din urmă, chiar dacă Dumnezeu n-ar distruge omenirea, aceasta tot și-ar provoca propria distrugere. Dacă s-ar guverna singură, omenirea s-ar îndrepta spre distrugere; acest lucru este inevitabil. Omenirea are un nivel de cultură atât de avansat, atât de multe cunoștințe, o civilizație atât de măreață, crezând în știință și bazându-se pe ea – așadar, de ce și-ar provoca totuși propria distrugere? Omenirea urmărește cunoașterea și venerează știința atât de mult, dar nu doar că nu a înțeles adevărul și nu a pornit pe calea credinței în Dumnezeu, urmându-L și devenind capabilă să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău, ci poate chiar să-și provoace propria năruire. Ce se întâmplă aici? Ce s-a întâmplat acum cu Pământul din cauza gestionării lui de către omenire? Apa, solul și aerul întregii planete au fost poluate, mediul ecologic a fost grav afectat, iar viața întregii omeniri s-a cufundat treptat într-o situație disperată. Acesta este un fapt pe care toată lumea îl poate vedea, așadar nu este nevoie să intrăm în detalii, nu-i așa? (Așa e.) Prin urmare, indiferent dacă e vorba de cultura orientală sau de cea occidentală, indiferent ce tip de civilizație are omenirea, chiar dacă nu intră în conflict cu adevărul în niciun fel, tot nu poate fi clasificată drept un lucru pozitiv. Punctele de vedere, gândurile, teoriile, doctrinele, argumentele și comportamentele care fac parte din subiectul „culturii și civilizației umane”, orice rezultate, lucrări sau reforme realizate în cadrul acestui subiect nu sunt lucruri pozitive. Unii oameni spun: „Întrucât nu sunt lucruri pozitive, înseamnă că trebuie să le criticăm și să le clasificăm drept lucruri negative?” Nu am făcut o afirmație atât de categorică. Acestea pot să nu implice nici lucruri pozitive, nici negative, dar, în orice caz, sigur nu sunt lucruri pozitive. Cu alte cuvinte, chiar dacă aceste lucruri nu intră în conflict cu adevărul și nu încalcă principiul creației, poruncii și suveranității lui Dumnezeu – dacă nu sunt lucruri negative – tot nu sunt în niciun caz lucruri pozitive. Pe scurt, iată ce-ți spun: chiar dacă un lucru nu intră în conflict cu adevărul, atât timp cât nu este creat de Dumnezeu, poruncit de Dumnezeu sau aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu, atunci nu este un lucru pozitiv. Acesta este principiul pentru a discerne dacă un lucru este pozitiv; ar trebui să diferențiezi singur lucrurile pe baza acestui principiu. Care este cel mai important aspect aici? Trebuie să-ți fie clar în inimă că, atunci când nu poți vedea limpede dacă un lucru este pozitiv sau negativ, poți mai întâi să-l lași pur și simplu deoparte și să-l ignori. Când statura ta va crește și adevărul îți va fi clar, vei fi capabil în mod firesc să-l discerni. Dar, deocamdată, trebuie să distingi clar care lucruri sunt pozitive și vin de la Dumnezeu și trebuie să le accepți și să le tratezi corect. Este ceva benefic pentru creșterea ta în viață. Există un alt aspect important: dacă un lucru este pozitiv și se încadrează în definiția lucrurilor pozitive, atunci nu trebuie în niciun caz să-l tratezi ca și cum ar fi un lucru negativ. Aceasta este o chestiune de principiu și trebuie să-ți fie clară.

Acum că am terminat de discutat despre civilizația și cultura umană, hai să vorbim în continuare despre relația dintre supraviețuirea acestei omeniri create de Dumnezeu și legile și regulile de supraviețuire create de Dumnezeu pentru toate lucrurile. Dintr-o perspectivă macroscopică, lumea creată de Dumnezeu are munți, râuri, lacuri, păduri, oceane, pământ și deșerturi, precum și soarele, luna și stelele, spațiul de pe Pământ și cosmosul, pe care oamenii nu-l pot vedea. Și ce există dintr-o perspectivă microscopică? Există molecule minuscule, molecule în aer și diverse microorganisme. Fie că privim dintr-o perspectivă macroscopică, fie dintr-una microscopică, totul implică creația lui Dumnezeu – creația de către mâinile lui Dumnezeu și prin gândurile Sale. Din perspectiva creației lui Dumnezeu, Pământul și toate ființele vii de pe acesta există pentru a menține supraviețuirea omenirii pe Pământ, iar Dumnezeu vrea să obțină ființele create pe care le dorește din rândul oamenilor de pe Pământ. Prin urmare, legile și regulile de supraviețuire create de Dumnezeu pentru toate lucrurile sunt condiții elementare pentru supraviețuirea umană. Astfel, se poate afirma cu siguranță că sunt lucruri pozitive, nu-i așa? (Așa e.) Care sunt condițiile elementare pentru supraviețuirea umană? Apa, aerul, lumina soarelui, hrana – sunt aceste lucruri create de Dumnezeu? (Da.) Sunt lucruri pozitive? (Da.) Atunci, de ce se spune că existența acestora este un lucru pozitiv? Există un motiv pentru asta: existența acestor lucruri depinde de existența legilor și regulilor de supraviețuire pentru toate lucrurile. Ce legi și reguli de supraviețuire există pentru toate lucrurile? Cele patru anotimpuri, ziua și noaptea, vântul, înghețul, zăpada și ploaia – toate acestea sunt reguli. Ce altceva? Gândiți-vă și voi la câteva. (Există și termenii solari.) Termenii solari sunt incluși în cele patru anotimpuri. Ce altceva? Fazele lunii, fluxul și refluxul. Există și „Peștii mari mănâncă pești mici” – aceasta este o lege și o regulă de supraviețuire, nefiind un lucru negativ. Oamenii folosesc expresia „Peștii mari mănâncă pești mici” pentru a descrie natura necruțătoare a lumii umane; aceasta transformă fenomenul normal al unui lucru pozitiv într-unul negativ. Există și numeroase tipare de activitate ale ființelor vii. Gândiți-vă ce includ acestea. (Expresia „Cei puternici îi vânează pe cei slabi” poate fi considerată o lege a supraviețuirii?) Nu, aceasta este o exprimare peiorativă a oamenilor; ar trebui să fie „supraviețuirea celui mai adaptat”. (Îmi amintesc că Dumnezeu a avut odată părtășie despre faptul că toate lucrurile se fortifică reciproc, se contracarează reciproc și există împreună. Se poate pune la socoteală?) Da, se poate. Toate se fortifică reciproc, se contracarează reciproc și există împreună – acesta este un aspect foarte important. „Călugărița pândește cicada, fără să știe de grangurul din spate” este un alt exemplu, fiind oarecum legat de faptul că lucrurile se fortifică și se contracarează reciproc. (Sunt incluse și nașterea, îmbătrânirea, boala și moartea?) Da, sunt. Există și „Ciorile își răsplătesc mamele hrănindu-le, iar mieii îngenunchează pentru a fi alăptați de mamele lor”, care se referă la un mamifer și o pasăre – acesta este un fenomen din regnul animal, este o regulă a naturii. Există, de fapt, multe legi și reguli de supraviețuire pentru toate lucrurile: schimbarea celor patru anotimpuri, apariția vântului, a înghețului, a zăpezii și a ploii, ciclul zilelor și al nopților, fazele lunii, fluxul și refluxul, fortificarea și contracararea reciprocă și coexistența tuturor lucrurilor, nașterea, îmbătrânirea, boala și moartea oamenilor și a tuturor celorlalte vietăți, precum și tiparele de activitate ale diverselor vietăți. Unele vietăți dorm ziua și sunt active noaptea, în timp ce altele sunt active ziua și dorm noaptea, ca oamenii. Unele vietăți trăiesc în grupuri, în timp ce altele sunt solitare; de exemplu, vulturii zboară în general singuri, în timp ce gâștele sălbatice zboară în stoluri și sunt animale gregare. Există și fenomenul din lumea vie al ciorilor care își răsplătesc mamele hrănindu-le și al mieilor care îngenunchează pentru a fi alăptați. Toate acestea sunt diferite tipuri de fenomene și manifestări care pot fi văzute și simțite în viața reală. Apariția tuturor acestor fenomene macroscopice și microscopice urmează legile și regulile stabilite de Dumnezeu. Începutul, existența și continuarea tuturor acestor legi și reguli au un singur scop: de a menține mediul de viață fundamental al Pământului, acest cămin al supraviețuirii omenirii. În acest mediu de viață fundamental, omenirea are Pământul drept cămin pe care să se bazeze pentru supraviețuire, permițându-i să continue să se reproducă și să trăiască. De asemenea, acesta furnizează încontinuu apa, aerul, lumina soarelui și hrana de bază de care are nevoie omenirea. Viața fizică a oamenilor, aceste ființe create de Dumnezeu, poate să existe, să se reproducă și să fie susținută continuu numai cu această aprovizionare nesfârșită, care îi oferă omenirii ocazia de a veni înaintea lui Dumnezeu și de a-I accepta mântuirea atunci când El Își săvârșește lucrarea de gestionare, devenind ființe create pe care Dumnezeu le acceptă. Prin urmare, între toate lucrurile create de Dumnezeu, indiferent ce formă are orice ființă vie, indiferent ce legi și reguli de supraviețuire are și ce relație are cu toate celelalte lucruri, pe scurt, aceasta supraviețuiește în cadrul legilor și al regulilor create de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, fiecare ființă vie, plecând de la premisa creării sale de către Dumnezeu, respectă legile și regulile pe care le-a stabilit El, jucându-și rolul indispensabil în cadrul lor. Acesta este lanțul trofic, produs de legile și regulile stabilite de Dumnezeu pentru omenire, iar acest lanț trofic are o importanță vitală pentru omenire. Precondiția pentru existența lanțului trofic este că toate lucrurile trebuie să respecte legile și regulile stabilite de Dumnezeu. Dacă ignoră aceste legi și reguli și se dezlănțuie, consecința va fi ruperea lanțului trofic care există între toate lucrurile create de Dumnezeu. Odată ce acest lanț trofic se rupe, apa, aerul, lumina soarelui și hrana de care depinde omenirea pentru a supraviețui vor fi afectate în diverse grade, fie treptat, fie una după alta. Prin urmare, toate legile și regulile pentru toate lucrurile stabilite de Dumnezeu, precum și fiecare ființă vie creată de Dumnezeu au un impact vital asupra lanțului trofic. Dacă oricare dintre regulile de supraviețuire a tuturor lucrurilor întâmpină o problemă, aceasta va avea un efect în lanț asupra existenței și continuării lanțului trofic, așa încât apa, aerul, lumina soarelui și hrana de bază necesare omenirii vor fi compromise. Astfel, lanțul trofic este o sursă esențială și un indicator important al supraviețuirii omenirii. Ce este, mai exact, acest lanț trofic? Lanțul trofic se referă la creația lui Dumnezeu. În cadrul tuturor lucrurilor create de Dumnezeu, există lucruri tangibile, dar și unele intangibile, invizibile cu ochiul liber. Aceste lucruri tangibile includ munții, râurile, pădurile, solul, deșerturile, Polul Nord și Polul Sud, soarele, stelele și luna, precum și diverse animale și plante și așa mai departe. Lucrurile intangibile includ microorganismele, aerul, chiar și razele ultraviolete din lumina soarelui, precum și ceea ce au cercetat oamenii – așa-zișii atomi și energia, unii dintre nutrienții invizibili din aer și din apă și așa mai departe. Toate aceste lucruri macroscopice, tangibile, alături de microorganisme și de substanțele conținute în lucruri precum lumina soarelui și aerul, pe care oamenii nu le pot vedea – toate aceste lucruri formează împreună mediul de viață esențial pentru supraviețuirea umană. Dacă apar probleme în acest mediu de viață, supraviețuirea și viitorul omenirii se vor confrunta cu provocări și vor fi amenințate. Așadar, legile și regulile pentru supraviețuirea tuturor lucrurilor sunt o condiție de bază, necesară pentru menținerea lanțului trofic, iar existența lanțului trofic constituie, la rândul său, o condiție de bază pentru supraviețuirea omenirii. Astfel, fie că este vorba de legi și reguli, fie de lanțul trofic sau de apă, aer, lumina soarelui și hrană, dacă oricare dintre acestea se confruntă cu o problemă, aceasta va afecta în mod inevitabil supraviețuirea omenirii – adică, va afecta supraviețuirea vieții fizice a acestor ființe create, omenirea. Așadar, pentru Dumnezeu, nu trebuie să existe probleme cu legile și regulile pentru supraviețuirea tuturor lucrurilor, cu lanțul trofic, apa, aerul, lumina soarelui și hrana; toate trebuie menținute, susținute și continuate într-un mod ordonat – doar așa poate continua omenirea să supraviețuiască, iar viața ei fizică poate fi susținută.

Ce problemă este implicată în supraviețuirea continuă a omenirii? În cadrul legilor și regulilor pentru supraviețuirea tuturor lucrurilor, sunt necesare aspectele mai vaste – lucruri precum ziua și noaptea și cele patru anotimpuri. În rândul acestora, practic nu există nimic ce oamenii să considere rău potrivit propriilor închipuiri. Când vine vorba de diverse lucruri vii, cum sunt copacii, florile și plantele, întrucât nu au niciun fel de impact letal asupra oamenilor, aceștia nu capătă noțiuni despre ele. Totuși, există unele lucruri otrăvitoare și dăunătoare în lanțul trofic, cum sunt țânțarii, care au unele efecte negative asupra corpului omenesc. Aceste lucruri nu sunt pe placul oamenilor, potrivit noțiunilor lor – îndeosebi unele ființe vii extrem de veninoase, cum sunt anumiți șerpi, scorpioni și miriapode. Așadar, de ce a creat Dumnezeu aceste lucruri veninoase? Care a fost scopul Său în crearea lor? Ce rol joacă ele în lanțul trofic? Acesta este un aspect crucial. Deși, judecând după formele sau natura lor ori după unele dintre trăsăturile vitale pe care le au printre alte ființe vii, se pare că nu joacă un rol pozitiv, de ce se spune că sunt lucruri pozitive? Acest lucru trebuie explicat din perspectiva lanțului trofic. Nu studiem biologia – nu vom discuta dintr-o perspectivă științifică, ci vom privi lucrurile din perspectiva intenției lui Dumnezeu în crearea unor astfel de ființe vii. În primul rând, Dumnezeu le-a înzestrat cu o iscusință unică de a-și asigura supraviețuirea, permițându-le să-și păstreze viața în acest fel. În al doilea rând, ele joacă și un anumit rol în lanțul trofic – modalitatea lor de supraviețuire și veninul pe care îl secretă pot furniza nutrienții sau sursele de hrană necesare pentru alte ființe vii. În plus, ele oferă și condițiile necesare pentru transmiterea, reproducerea, derivarea și evoluția bacteriilor și pentru transmiterea genelor în întreaga biosferă, jucând un anumit rol în această privință. Doar prin existența acestor ființe vii poate biosfera să-și mențină echilibrul genetic și cel al diversificării bacteriene, menținând diversele tipuri de bacterii într-o stare de echilibru. Să luăm drept exemplu țânțarii și muștele. Aceste ființe mănâncă unii paraziți și transmit, de asemenea, unele bacterii. Nu vom intra în mai multe detalii; este doar acest concept simplu. Pe scurt, unele ființe vii speciale servesc unor scopuri speciale pentru omenire, jucând și un rol indispensabil în lanțul trofic. Acest rol indispensabil menține existența lanțului trofic. Toate lucrurile pot supraviețui și continua într-o manieră ordonată doar dacă acest lanț trofic există și nu este distrus. Întrucât toate lucrurile există într-o relație în care se fortifică reciproc, se contracarează reciproc și există împreună, lanțul trofic nu trebuie întrerupt. Existența diverselor ființe vii din cadrul lanțului trofic trebuie păstrată într-o stare de echilibru, iar spațiul vital și existența lor trebuie menținute. Prin urmare, legile și regulile pentru supraviețuirea tuturor lucrurilor stabilite de Dumnezeu au o importanță vitală. Doar existența legilor și regulilor de supraviețuire create de Dumnezeu pentru toate lucrurile poate asigura continuarea lanțului trofic și poate garanta neîntreruperea acestuia. Existența, continuarea și protejarea lanțului trofic constituie o garanție fundamentală că oamenii vor putea obține apă, aer, lumina soarelui și hrană. Doar când au această garanție fundamentală pot oamenii să-și susțină viața fizică; doar atunci pot să se reproducă și să trăiască în acest cămin pământesc, într-un asemenea mediu de viață. Doar în acest fel poate omenirea să aibă un viitor și speranță. Legile și regulile urmate de cele patru anotimpuri, ziua și noaptea, precum și vântul, înghețul, zăpada și ploaia – lucruri care există în baza legilor și regulilor create de Dumnezeu – precum și formele în care apar ele sunt, oricum am privi, lucruri pozitive create de Dumnezeu. Cât despre diversele ființe vii – indiferent de formele, modurile de supraviețuire sau de modalitățile lor de a vâna sau de a obține hrana – pe scurt, atât timp cât trăiesc în cadrul legilor și regulilor stabilite de Dumnezeu și atât timp cât sunt o parte esențială, indispensabilă, a lanțului trofic creat de Dumnezeu, sunt lucruri pozitive care vin de la El. Oamenii nu ar trebui să le judece pe baza propriilor perspective și preferințe. Cineva ar putea spune: „Așadar, sunt atunci țânțarii și muștele lucruri pozitive? Dar șerpii veninoși, miriapodele și scorpionii? Și, mai ales, broaștele râioase, care sunt atât de urâte – sunt și ele lucruri pozitive?” Care este modul corect de exprimare? Rolurile jucate de aceste specii create de Dumnezeu și legile și regulile pe care le urmează sunt toate lucruri pozitive. Și cum rămâne cu formele și aspectul lor fizic – sunt acestea lucruri pozitive? Le-ai putea numi lucruri pozitive dacă ai fi într-adevăr nevoit, dar nu sunt lucruri negative. Cel puțin, în ceea ce privește regulile pe care le urmează, rolurile pe care le joacă aceste ființe vii și necesitatea lor în lanțul trofic, ele există ca lucruri pozitive. Nu este corect acest mod de exprimare? (Ba da.) Mai exact, deoarece astfel de ființe vii respectă legile și regulile stabilite de Dumnezeu și îndeplinesc responsabilitățile și misiunea rânduite de Dumnezeu pentru ele – deoarece își îndeplinesc misiunea, fie că este vorba de răspândirea bacteriilor, fie de menținerea echilibrului reproducător al diverselor microorganisme – privind din perspectiva rolurilor pe care le joacă și a semnificației și scopului creării lor de către Dumnezeu, existența lor în sine este un lucru pozitiv. Dacă am spune că țânțarul este un lucru pozitiv în sine, ar putea fi puțin dificil de înțeles sau de acceptat. Totuși, judecând după intenția lui Dumnezeu în crearea lui, după legile și regulile pe care le urmează și după rolul pe care îl joacă în lanțul trofic, este indispensabil – și, prin urmare, este un lucru pozitiv. Unii oameni spun: „Întrucât țânțarii sunt lucruri pozitive, înseamnă că trebuie să-i acceptăm și că nu ar trebui să-i plesnim?” Dacă un țânțar este pe cale să te piște, tot ar trebui să-l plesnești. Dacă o muscă bâzâie în jurul tău în timp ce mănânci, poți să o alungi sau să o plesnești. Asta pentru că unul sau doi țânțari ori două muște în minus nu vor cauza probleme pentru lanțul trofic, nici nu vor afecta îndeplinirea misiunii de către aceste vietăți. Dacă o astfel de vietate vrea să-și îndeplinească misiunea, ar trebui să găsească locul potrivit pentru asta. Nu este necesară în mediile de viață ale oamenilor, așa că alung-o pur și simplu și gata – coexistă în mod pașnic cu ea. Dacă nu coexistă pașnic cu tine și continuă să te deranjeze, atunci este în regulă să o alungi sau să o plesnești. Aceasta se numește gestionare rezonabilă și tratament corect. Unii oameni spun: „Țânțarii mă deranjează mereu și mă pișcă deseori. Pot să-i blestem?” Nu este necesar. Poți pur și simplu să-i plesnești. Ai tot dreptul să-i plesnești; este complet în conformitate cu principiul privind modul în care omenirea – păzitoarea tuturor lucrurilor – ar trebui să trateze toate lucrurile. De exemplu, dacă un șarpe veninos îți intră în casă și vezi că acesta nu este locul lui, gonește-l pur și simplu în pădure. Dacă ești mușcat și otrăvit de acesta, trebuie să găsești un mod de a primi imediat tratament medical. Nu este nevoie să încerci să-l găsești pentru a te răzbuna și a-l ucide. Dacă ți-ar face din nou rău, n-ar fi și mai problematic? Așadar, nu încerca să-i plătești cu aceeași monedă; învață doar să te păzești de el. O persoană inteligentă ar fi capabilă să învețe o lecție de aici. Care sunt cele trei principii despre care tocmai am vorbit? (În primul rând, să fii sigur că este un lucru pozitiv. În al doilea rând, dacă apare lângă tine și nu vrei să-ți bați capul cu el, păstrează pur și simplu distanța – nu-l lăsa să se apropie sau să te tulbure. În al treilea rând, ai un punct de vedere corect față de el. Nu simți repulsie față de el și nu-l detesta. În schimb, acceptă-l și recunoaște-l, apoi gestionează-l în mod rezonabil.) Gestionează-l în mod rezonabil și tratează-l corect. Nu te plânge de Dumnezeu și nu considera că Dumnezeu a greșit creându-l sau că ar fi putut comite o greșeală doar pentru că acesta te-a tulburat, ți-a cauzat uneori niște probleme sau chiar te-a mușcat și te-a otrăvit – acest mod de a privi lucrurile este incorect. Este posibil să nu-l fi gestionat bine sau să fi intrat din greșeală în casa ta și să te fi tulburat. Dar dacă îl abordezi cu blândețe, spunând: „Te-ai rătăcit, aceasta nu este casa ta. Dacă nu ai rea-voință față de mine, nu-ți voi face niciun rău. Du-te oriunde ar trebui să fii”, văzând că nu ai de gând să-i faci rău, se va întoarce și va pleca singur. Îi spui: „La revedere, pe data viitoare! Întâlnirea noastră de data aceasta a fost sortită. Dacă ne este sortit să ne întâlnim din nou, te voi lăsa iarăși să pleci.” Auzind asta, se va gândi: „Oamenii sunt minunați. Chiar știu cum să ne gestioneze. Nu au deloc răutate.” Atât timp cât nu-l rănești, nici el nu te va răni. Unele animale îi rănesc pe oameni fiindcă aceștia le rănesc mereu; îi rănesc pe oameni doar după ce capătă dușmănie față de ei, din cauza nesăbuinței și ferocității oamenilor. În mintea lor, astfel de vietăți nu simt în mod natural dușmănie sau ostilitate față de oameni. Vezi, când Noe a construit arca, niciunul dintre animale nu a rănit pe nimeni și Noe a putut chiar să interacționeze cu animalele și să le dreseze. La acea vreme, oamenii și animalele erau prietenoși unii cu alții. Mai târziu, oamenii au devenit tot mai profund corupți și de-a dreptul feroce, dorind mereu să vâneze animalele pentru carnea lor, astfel încât dușmănia dintre oameni și diverse animale a sporit. Animalele carnivore, de îndată ce simt mirosul unui om, simt că li s-a servit o masă delicioasă și vor să mănânce pe săturate. Cine a provocat asta? A fost provocat în întregime de ferocitatea absolută a omenirii. Înțelegi? (Da.)

Fie că sunt privite dintr-o perspectivă macroscopică, fie dintr-una microscopică, toate lucrurile create de Dumnezeu sunt cu siguranță lucruri pozitive. Indiferent dacă sunt privite din perspectiva intenției inițiale a lui Dumnezeu în crearea lor, a legilor și regulilor pe care le-a creat Dumnezeu pentru ele sau a scopului și efectului obținut în cele din urmă, toate există pentru omenire; toate au fost concepute și create pentru oameni, în rolul lor de păzitori ai tuturor lucrurilor. Astfel, indiferent de formele sau înfățișările tuturor lucrurilor create de Dumnezeu sau de impactul lor temporar asupra oamenilor, aceștia ar trebui să le trateze, să le gestioneze și să le înțeleagă corect și să le accepte de la Dumnezeu – este un lucru de cea mai mare importanță. În primul rând, oamenii trebuie să fie siguri că, atât timp cât ceva este creat de Dumnezeu – indiferent dacă este bun sau rău, frumos sau urât, indiferent ce fel de formă are și, cu atât mai mult, indiferent ce fel de impact temporar are asupra trupului uman – pe scurt, atât timp cât vine de la Dumnezeu și a fost creat de mâna Lui, aduce o contribuție la supraviețuirea fundamentală a omenirii. În acest sens, oamenii ar trebui să accepte de la Dumnezeu toate lucrurile create de El și să nu aleagă în mod arbitrar sau unilateral dacă să le condamne sau să le accepte pe baza propriilor perspective și preferințe. În schimb, ar trebui să le înțeleagă din perspectiva unei ființe create, învățând să le gestioneze, să le trateze corect și – chiar mai bine – să se înțeleagă și să interacționeze cu ele în mod corect. Aceasta este responsabilitatea și obligația pe care ar trebui să o îndeplinească oamenii, stăpânii acestui pământ și păzitorii acestei lumi create de Dumnezeu. Este rolul pe care oamenii ar trebui să-l joace în rândul tuturor celorlalte vietăți, fiind și un principiu pe care ar trebui să-l respecte cel mai mult, din punctul de vedere al umanității. Dacă nu-ți plac anumite lucruri create de Dumnezeu, poți păstra distanța față de ele. Dacă îți plac, poți să interacționezi îndeaproape cu ele și să le abordezi pentru a afla despre ele și a le gestiona – sau, și mai bine, să le protejezi mediul de viață, să le tratezi cu blândețe, să le lași un spațiu vast de viață, să le protejezi și să le susții în mod adecvat dreptul de a supraviețui. De fapt, toate lucrurile sunt slabe în comparație cu oamenii. Deși Dumnezeu le-a dat tuturor lucrurilor abilități și instincte de supraviețuire, nicio altă specie în afară de oameni nu poate fabrica unelte și arme; niciuna dintre ele nu are puterea de a submina legile și regulile stabilite de Dumnezeu, nici nu ia inițiativa de a face asta. Doar oamenii au o lăcomie nesfârșită – atât în mentalitatea, cât și în cerințele lor – față de diverse tipuri de ființe vii și față de toate lucrurile. Totodată, doar oamenii desfășoară cercetări științifice, apelează la producția de substanțe chimice și fabrică diverse unelte și arme de dragul supraviețuirii sau pentru a duce o viață mai bună. Și doar oamenii pot deprinde cunoștințe academice și pot cerceta sau modifica mediile de viață ale diverselor ființe vii. Cu toate acestea, majoritatea acțiunilor oamenilor asupra supraviețuirii diverselor animale și ființe vii și asupra legilor lanțului trofic au fost distructive și perturbatoare, nu favorabile. Așadar, luând totul în considerare, doar oamenii pot fabrica arme pentru a se ucide între ei și a-și distruge propriul mediu fundamental de viață. Doar oamenii dezvoltă industria, mai ales industria chimică, producând tot felul de substanțe dăunătoare care deteriorează și distrug Pământul pe care locuiește omenirea – acest cămin unic pentru supraviețuirea ei. Și doar oamenii înșiși au cauzat poluarea și distrugerea apei, aerului, luminii soarelui și hranei de bază, necesare pentru supraviețuirea lor. Aceasta înseamnă că oamenii sunt cei care și-au distrus propria cale către supraviețuire, nu alte ființe vii. Prin urmare, în calitate de stăpâni ai tuturor lucrurilor, modul în care oamenii creați ar trebui să-și îndeplinească în mod adecvat rolul de a gestiona toate lucrurile, inclusiv toate ființele vii, are o importanță vitală. Dacă oamenii continuă să folosească metode științifice pentru a fabrica arme sau diverse unelte ori pentru a produce substanțe chimice, acest lucru va atrage consecințe catastrofice, fie pentru ei înșiși, fie pentru alte ființe vii. Cu alte cuvinte, oamenii au distrus personal, cu propriile mâini, legile și regulile pentru supraviețuirea tuturor lucrurilor și au distrus personal și lanțul trofic. Desigur, oamenii sunt cei care au distrus personal Pământul, căminul de care depind pentru supraviețuire. Acest lucru este profund tragic. Cine trebuie învinovățit pentru toate aceste consecințe? (Oamenii.) Acestea sunt cauzate de devastarea și distrugerea de către oameni a lucrurilor pozitive create de Dumnezeu. În cele din urmă, oamenii nu pot decât să culeagă ce au semănat. Dacă, de la început, oamenii ar fi fost capabili să cunoască diversele roluri jucate de toate lucrurile create de Dumnezeu, să respecte, să prețuiască și să aibă grijă de diversele ființe vii, să respecte regulile și legile pentru supraviețuirea tuturor lucrurilor stabilite de Dumnezeu și să protejeze mediul de bază al Pământului, căminul de care depind pentru supraviețuire, atunci omenirea nu ar fi ajuns în punctul în care se află astăzi. Așadar, referitor la subiectul potrivit căruia toate lucrurile create de Dumnezeu sunt pozitive, oamenii ar trebui să înțeleagă semnificația legilor și regulilor de supraviețuire create de Dumnezeu pentru toate lucrurile, precum și motivul pentru care trebuie să le urmeze și cum ar trebui să facă asta. Totodată, oamenii ar trebui să știe că Dumnezeu a creat toate aceste lucruri de dragul omenirii, prin urmare ar trebui să le prețuiască și să le protejeze. Dacă nu poți înțelege semnificația tuturor acestora, ar trebui măcar să le consideri lucruri pozitive, esențiale, indispensabile, de care depinde supraviețuirea ta și să le prețuiești, să le îngrijești și să le gestionezi. Ar trebui să le tratezi corect și să le protejezi în calitatea și rolul tău de stăpân. Doar așa poate omenirea să aibă un viitor și o speranță și să continue să trăiască fericită, nu-i așa? (Așa e.)

Este mult mai clar acum subiectul referitor la faptul că toate creațiile lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive? (Da.) Să confirmăm încă o dată modul corect de a trata diversele obiecte și ființe vii create de Dumnezeu. Hai, repetă cele trei principii despre care tocmai am avut părtășie. (În primul rând, atât timp cât ceva face parte din sfera lucrurilor pozitive, așa cum sunt definite de Dumnezeu, trebuie să fim siguri în inimile noastre că vine de la Dumnezeu, că este un lucru pozitiv și că există o semnificație în crearea lui de către Dumnezeu; și anume, ca oamenii să învețe niște lecții din el. În al doilea rând, fiind siguri că este un lucru pozitiv, dacă nu ne place sau nu vrem să intrăm în contact cu el, îl putem ignora. Dacă interferează cu viața noastră, putem să-l alungăm sau să stăm departe de el și, de asemenea, ar trebui să învățăm niște lecții și să ținem seama de el. În cele din urmă, dacă este creat de Dumnezeu, poruncit de Dumnezeu sau aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu, nu ar trebui să-l considerăm respingător sau să-l detestăm, ci ar trebui mai degrabă să-l acceptăm și să-l recunoaștem cu o atitudine corectă și să-l gestionăm în mod rezonabil.) Gestionarea sa în mod rezonabil este de o importanță vitală. Dacă oamenii nu știu cum să gestioneze toate lucrurile de pe Pământ pe care le-a creat Dumnezeu, probabil vor exista efecte negative asupra supraviețuirii lor. Dacă legile și existența lanțului trofic sunt distruse, supraviețuirea omenirii va fi în pericol. Nu se află omenirea în prezent într-un asemenea mediu de viață? (Ba da.) Omenirea a dezvoltat industria la scară largă, deversând gaze reziduale, ape uzate și substanțe toxice care au poluat râurile, lacurile și chiar pânza freatică. Nu mai există apă curată de băut; oamenii nu pot bea decât apă reciclată, procesată artificial, care, deși nu este toxică, are mult mai puțini nutrienți. Peștii din râuri, lacuri și mări au fost și ei poluați și sunt nesănătoși. Nu este ușor de găsit alimente necontaminate. Nu intră omenirea într-o situație dificilă? Nu este aceasta cauzată chiar de omenire? Nu doar apa potabilă este poluată, ci și calitatea aerului este rea; există multe substanțe nocive în aer și acum este greu să respiri aer curat, chiar dacă vrei asta – uneori oamenii trebuie chiar să poarte măști pentru a se proteja împotriva virușilor. Calitatea aerului este groaznică, oamenii nu au deloc încredere să consume tot felul de alimente, căpătând acum tot felul de boli, iar unii tineri se îmbolnăvesc și de cancer sau diabet. Cine a cauzat toate aceste consecințe? (Oamenii.) Toate au fost cauzate de oameni. Așa au gestionat căminul pământesc pe care Dumnezeu l-a creat pentru ei, chinuindu-se până când au ajuns să nu poată mânca sau bea cum trebuie, dar simțindu-se cu toate acestea foarte fericiți. Acesta este rezultatul abandonării lui Dumnezeu; nu există nicio fericire despre care să se poată vorbi. Acum singura cale de ieșire este ca oamenii să accepte mântuirea Creatorului, să urmărească adevărul și să meargă pe calea de a se teme de Dumnezeu. Doar așa poți fi mântuit, poți dobândi speranța de a trăi și poți deveni un membru al noii omeniri. Este atât de simplu; nu există altă cale. Potrivit orientalilor, civilizația occidentală este nobilă, iar occidentalii au cu siguranță o cale de ieșire. Așa este? (Nu.) Orientalii simt că au suferit mult, au devenit plini de ură și au îndurat mult prea multe greutăți și trebuie să fie salvați de occidentali. Ei consideră mereu Occidentul ca pe un paradis, crezând că a merge în Occident înseamnă să ajungă în rai, că vor fi liberi și fericiți în Occident. Dar occidentalii nu se simt foarte fericiți. Ei spun: „Deși viețile noastre sunt puțin mai prospere decât cele din Orient, nu suntem cu mult mai fericiți.” Atât timp cât ești o persoană pe acest Pământ, un membru al rasei umane, nu ai fericire pe acest Pământ, deoarece, trăind în acest cămin pământesc, tot ce accepți vine de la Satana. Fie că este vorba de gânduri și puncte de vedere umane sau de legi ale supraviețuirii, fie că este vorba de educația orientală sau de cea occidentală, nimic nu te poate face să trăiești asemănarea unei ființe umane adevărate și niciun fel de educație socială, niciun gând sau punct de vedere nu-ți poate permite, ca ființă creată, să-ți găsești locul în lumea omului. Deoarece această omenire trăiește sub controlul Satanei și este controlată de Satana, singurul mod ca oamenii să trăiască în continuare este să accepte mântuirea lui Dumnezeu, să accepte toate adevărurile care vin de la Dumnezeu, să practice conform cuvintelor Sale și să dobândească mântuirea. Doar atunci se poate întoarce cu adevărat omenirea la o lume în care legile și regulile pentru supraviețuirea tuturor lucrurilor pot funcționa liber și doar atunci poate trăi cu adevărat într-o lume cu un lanț trofic complet – doar așa poate omenirea să joace cu adevărat rolul de păzitor al tuturor lucrurilor și să îndeplinească responsabilitățile acestui rol. Nu există altă cale pe care să meargă omenirea în afară de aceasta. Este singura cale de ieșire a omenirii, singura cale care să-i poată aduce speranță și fericire. Înțelegi? (Da.) După ce înțelegi, vei avea o cale de urmat. Străduiește-te și urmărește pur și simplu în această direcție, spre acest obiectiv. Nu privi înapoi, nu renunța și nu te opri niciodată!

Să încheiem aici părtășia noastră de astăzi. La revedere!

14 aprilie 2024