Astăzi vom continua să avem părtășie despre conținutul adunării noastre precedente. Care a fost subiectul părtășiei de la adunarea precedentă? (Data trecută, Dumnezeu a avut părtășie în principal despre două subiecte. Mai întâi, Dumnezeu a avut părtășie despre întrebarea pe care o pun oamenii: „Dacă omenirea nu și-ar fi urmărit idealurile și dorințele, s-ar fi dezvoltat lumea așa cum a făcut-o până în prezent?” Apoi, Dumnezeu a avut părtășie cu privire la unele dintre perspectivele și punctele de vedere greșite ale oamenilor despre căsnicie, iar apoi a avut părtășie despre conceptul și definiția corectă a căsniciei.) Data trecută, am avut părtășie despre un subiect foarte vast – căsnicia. Căsnicia este un subiect vast, care atinge toată omenirea și străbate istoria dezvoltării umane. Acest subiect atinge viața cotidiană a oamenilor și este important pentru toți. Data trecută am avut părtășie despre unele idei care se referă la acest subiect, în principal despre originea și formarea căsniciei, precum și despre instrucțiunile și poruncile lui Dumnezeu pentru ambele părți implicate în căsnicie și despre responsabilitățile și obligațiile pe care ar trebui să și le asume acestea. Pe ce se bazau, în primul rând, aceste idei? (Pe consemnările biblice.) Această părtășie s-a bazat pe cuvintele și versetele consemnate în Biblie, în care, după ce Dumnezeu a creat omenirea, a poruncit căsnicia pentru oameni, nu-i așa? (Așa este.) Prin ultima noastră părtășie și citind despre unele dintre zicalele și faptele lui Dumnezeu cu privire la căsnicia oamenilor, conform consemnărilor din Biblie, aveți acum o definiție precisă a căsniciei? Unii oameni spun: „Suntem tineri, nu avem niciun concept al căsniciei și nu avem nici experiență. Ne este greu să definim căsnicia.” Este greu? (Nu.) Nu este dificil. Așadar, cum ar trebui să definim căsnicia? Pe baza zicalelor și faptelor lui Dumnezeu cu privire la căsnicia oamenilor, nu ar trebui să aveți o definiție precisă a căsniciei? (Ar trebui.) În ceea ce privește căsnicia, indiferent dacă ești sau nu căsătorit, acum trebuie să ai o cunoaștere precisă a cuvintelor din părtășia Mea. Acesta este un aspect al adevărului pe care se cuvine să-l înțelegi. Vorbind din această perspectivă, indiferent dacă ai sau nu experiență cu privire la căsnicie și dacă simți sau nu vreun interes pentru ea și indiferent ce calcule și ce planuri poate că ai avut în trecut privind căsnicia, atât timp cât această chestiune atinge propria urmărire a adevărului, se cuvine să știi acest lucru. Și aceasta este o chestiune pe care se cade s-o vezi clar, fiindcă atinge adevărul, ideile și punctele de vedere ale oamenilor, urmărirea adevărului de către oameni și principiile și calea ta de practică pe drumul tău de urmărire a adevărului. Așadar, indiferent dacă ai avut sau nu experiența căsniciei, dacă ești sau nu interesat de căsnicie sau indiferent care este situația ta conjugală, dacă vrei să urmărești adevărul și să dobândești mântuirea, atunci trebuie să ai o cunoaștere precisă și idei și puncte de vedere corecte privind căsnicia, la fel cum ai avea despre orice chestiuni care ating adevărul; nu ar trebui să i te împotrivești în sufletul tău sau să vezi doar partea bună a lucrurilor și să ai noțiuni despre ea sau să o tratezi pe baza propriului context și a propriilor împrejurări sau să faci vreo alegere în legătură cu ea. Toate aceste sunt puncte de vedere greșite. Căsnicia, ca orice altă chestiune, atinge punctele de vedere, atitudinile și perspectivele oamenilor. Dacă vrei să ai idei, puncte de vedere, perspective și atitudini corecte, aliniate la adevăr în ceea ce privește căsnicia, atunci trebuie să ai o cunoaștere și o definiție precisă a chestiunii, care să atingă adevărul. Așadar, când vine vorba de căsnicie, ar trebui să ai o cunoaștere corectă și să înțelegi adevărul pe care Dumnezeu vrea ca oamenii să-l înțeleagă în această chestiune. Doar înțelegând adevărul aici poți să ai ideile și punctele de vedere corecte pentru a face față căsniciei atunci când te căsătorești sau când în viața ta se întâmplă lucruri care ating chestiunea căsniciei; abia atunci poți să ai atitudini și perspective corecte cu privire la ea și, bineînțeles, poți să ai o cale precisă pentru rezolvarea problemelor legate de căsnicie. Unii oameni spun: „Eu nu mă voi căsători niciodată.” Și poate că nu te vei căsători niciodată, dar vei avea, inevitabil, unele idei și puncte de vedere despre căsnicie, importante sau nesemnificative, corecte sau greșite. În plus, în viața ta vei întâlni, în mod cert, unii oameni sau unele lucruri care prezintă probleme legate de chestiunea căsniciei, așadar, cum vei privi și rezolva aceste probleme? Când apar aceste probleme care ating căsnicia, ce trebuie să faci ca să ai idei, puncte de vedere, atitudini și principii de practică precise? Cum trebuie să acționezi, ca să fii în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu? Asta este ceva ce se cuvine să înțelegi, ceva ce se cade să urmărești de acum înainte. Ce vreau să spun prin acest lucru? Vreau să spun că există unii oameni care ar putea crede că nu-i privește căsnicia, așa că ascultă cu neatenție. Este acesta punctul de vedere corect? (Nu.) Nu este. Indiferent despre ce subiect am părtășie, atât timp cât atinge adevărul, urmărirea acestuia și temeiul și criteriile pentru a privi oamenii și lucrurile și pentru a te comporta și a acționa, atunci ar trebui să-l accepți și să asculți sincer, atent. Fiindcă acesta nu este bun-simț, nici cunoaștere și cu atât mai puțin nu este înțelegere profesională – este adevărul.

Haideți să revenim și să continuăm părtășia despre subiectul căsniciei. Care ar trebui să fie definiția căsniciei? Pe baza poruncii și a rânduielilor lui Dumnezeu cu privire la căsnicie, precum și a îndemnurilor și instrucțiunilor Lui pentru ambele părți căsătorite, despre care am avut părtășie data trecută, conceptul și definiția voastră privind căsnicia nu ar trebui să fie neclare; ar trebui să fie mai degrabă limpezi și neechivoce. Căsnicia ar trebui să însemne unirea unui bărbat cu o femeie, conform poruncii și rânduielilor lui Dumnezeu. Aceasta este alcătuirea căsniciei, care are condiții prealabile. Conform poruncii și rânduielilor lui Dumnezeu, un bărbat și o femeie, uniți, constituie o căsnicie. Nu este așa? (Ba da.) Din punct de vedere teoretic, nu este precisă o asemenea definiție a căsniciei? (Ba da.) De ce spunem că este precisă? Cum puteți fi siguri că este precisă? Fiindcă se bazează pe consemnări biblice și are indicii care pot fi urmărite. Consemnările biblice explică în mod clar originile căsniciei. Aceasta este definiția căsniciei. Pe temelia acestei definiții clare a căsniciei, haideți să vedem care sunt îndatoririle pe care și le asumă fiecare parte în căsnicie. Nu era clar consemnat acest lucru în fragmentele din Biblie pe care le-am citit la adunarea trecută? (Ba da.) Cea mai simplă dintre îndatoririle pe care fiecare parte la căsnicie și le asumă este să se însoțească și să se ajute reciproc. Apoi, care a fost instrucțiunea lui Dumnezeu pentru femeie? (Dumnezeu i-a spus femeii: „Îți voi mări mult durerile nașterii; în durere vei naște copii. Dorința ta va fi pentru soțul tău, iar el va stăpâni peste tine” (Geneza 3:16).) Acesta este modul autentic de a vorbi din Biblie. Folosind cuvintele noastre moderne, instrucțiunea dată de Dumnezeu femeii era datoria ei. Care era acea datorie? De a naște copii, de a-i crește și de a avea grijă de soțul ei și de a-l adora. Aceasta a fost instrucțiunea lui Dumnezeu pentru femeie. Așadar, ce datorie l-a instruit Dumnezeu pe bărbat să îndeplinească? Fiind capul familiei, bărbatul trebuie să poarte povara vieții de familie și să-și întrețină familia cu sudoarea frunții. De asemenea, trebuie să poarte povara gestionării membrilor familiei, a soției lui și a propriei vieți. Aceasta este împărțirea de către Dumnezeu a îndatoririlor între femei și bărbați. Ar trebui să știi clar și precis îndatoririle bărbaților și ale femeilor. Acestea sunt definiția și organizarea căsniciei, precum și responsabilitățile pe care ambele părți ar trebui să și le asume și obligațiile pe care ar trebui să le îndeplinească. Aceasta este căsnicia în sine și acesta este conținutul practic al acesteia. Există vreun lucru negativ în conținutul despre care am discutat cu privire la căsnicie? (Nu.) Nu există lucruri negative în el. Totul este cât se poate de pur, în concordanță cu adevărul și cu realitatea și cu temeiul cuvintelor lui Dumnezeu. Având consemnările biblice drept temelie, chestiunea căsniciei devine foarte limpede și foarte clară pentru oamenii moderni; nu este nevoie să punem prea multe condiții prealabile sau să folosim prea multe cuvinte pentru a vorbi despre originea căsniciei. Nu este necesar. Definiția căsniciei este clară, iar îndatoririle pe care ambele părți din căsnicie ar trebui să și le asume și obligațiile pe care ar trebui să le îndeplinească sunt clare și precise. Odată ce unei persoane îi sunt clare și precise aceste chestiuni, ce efect are acest lucru asupra urmăririi adevărului de către aceasta? Care este sensul din spatele înțelegerii definiției și organizării căsniciei și a îndatoririlor ambelor părți? Mai precis, care sunt rezultatele pe care le are părtășia despre aceste idei asupra oamenilor și care sunt efectele pe care le provoacă? Vorbind colocvial, cu ce vă ajută să ascultați acest conținut? (Ne permite să avem un punct de vedere corect și conform cu adevărul pentru a privi lucrurile atunci când abordăm sau atunci când analizăm căsnicia; nu vom fi influențați sau induși în eroare de tendințe ticăloase sau de ideile întipărite nouă în minte de Satana.) Acesta este un efect pozitiv. Le permite oamenilor părtășia despre definiția și organizarea căsniciei și despre îndatoririle ambelor părți să aibă idei și puncte de vedere corecte cu privire la căsnicie? (Da.) Când o persoană are idei și puncte de vedere corecte, oare beneficiile și efectele pozitive ale acestui lucru îi permit să-și formeze în conștiință o opinie corectă despre căsnicie? Când cineva are o opinie corectă despre căsnicie și idei și puncte de vedere corecte, are oare și o anumită împotrivire sau imunitate la idei și puncte de vedere contrare, negative, care țin de tendințele ticăloase? (Da, are.) La ce se referă această împotrivire și imunitate? Înseamnă că ai cel puțin discernământ când vine vorba de unele idei și puncte de vedere ticăloase cu privire la căsnicie, care vin din partea lumii și a societății. Odată ce ai discernământ, nu vei mai privi căsnicia pe baza ideilor și a punctelor de vedere care provin din tendințele ticăloase ale lumii și nici nu vei mai accepta acele idei și puncte de vedere. Așadar, ce beneficiu ai dacă nu accepți acele idei și puncte de vedere? Este faptul că acele idei și puncte de vedere nu îți vor controla perspectivele și acțiunile cu privire la căsnicie și nu te vor mai corupe, nici nu vor planta în tine acele idei și puncte de vedere ticăloase; prin urmare, nu vei privi căsnicia urmând tendințele ticăloase ale lumii, și nici nu te vei lăsa sedus de ele, deci vei putea rămâne ferm în mărturia ta privind chestiunea căsniciei. Așadar, într-un anume sens, vei fi renunțat deja la unele dintre acele idei, puncte de vedere și perspective satanice, lumești, despre căsnicie? (Da.) După ce oamenii au o definiție precisă a căsniciei, pot să renunțe la unele dintre lucrurile pe care le urmăresc, la unele dintre idealurile și dorințele lor cu privire la căsnicie, dar este suficient să se oprească acolo? Sunt ei capabili să renunțe complet la lucrurile pe care le urmăresc, la idealurile și dorințele lor cu privire la căsnicie? Nu este nici pe departe suficient. În gândurile lor nu au nimic mai mult decât o definiție și un concept precis al căsniciei, doar un concept și o cunoaștere inițială, de bază despre căsnicie. Însă diversele idei, puncte de vedere și subiecte pe care lumea și societatea le răspândesc în ceea ce privește căsnicia tot îți vor influența ideile și punctele de vedere și îți vor afecta perspectivele – chiar și acțiunile – cu privire la căsnicie. Așadar, până în prezent, după ce au o definiție precisă a căsniciei, oamenii sunt tot incapabili să renunțe total și complet la lucrurile pe care le urmăresc, la idealurile și dorințele lor privind căsnicia. Așadar, în continuare, nu ar trebui să avem părtășie despre diversele lucruri pe care le urmăresc, idealuri și dorințe care se nasc în ei cu privire la căsnicie? (Ba da, ar trebui.)

Voi încheia această părtășie despre definiția căsniciei. În continuare, vom avea părtășie despre cum să renunțați la lucrurile pe care le urmăriți, la idealurile și dorințele care se nasc datorită căsniciei. În primul rând, haideți să avem părtășie despre diversele fantezii ale oamenilor cu privire la căsnicie. Când menționez fanteziile, mă refer la imaginile pe care și le închipuie oamenii. Aceste imagini încă nu au devenit reale; sunt doar închipuiri provocate de viețile cotidiene ale oamenilor sau de împrejurările cu care se confruntă. Aceste închipuiri formează imagini și iluzii în mintea oamenilor, devenind chiar lucrurile pe care le urmăresc ei, idealurile și dorințele lor cu privire la căsnicie. Așadar, ca să renunți la lucrurile pe care le urmărești, la idealurile și dorințele tale privind căsnicia, mai întâi ar trebui să renunți la diversele fantezii care au fost în trecut sau de curând plantate în mintea ta și în adâncul inimii tale. Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l faceți pentru a renunța la lucrurile pe care le urmăriți, la idealurile și dorințele voastre privind căsnicia – mai precis, să renunțați la diversele voastre fantezii despre căsnicie. Așadar, haideți să vorbim, mai întâi, despre ce fantezii au oamenii cu privire la căsnicie. Diversele opinii despre căsnicie ale strămoșilor de acum câteva sute sau mii de ani sunt prea diferite de prezent, așa că nu le vom aborda. Vom vorbi, în schimb, despre care sunt opiniile și acțiunile noi, populare, la modă și dominante ale oamenilor moderni cu privire la căsnicie; aceste lucruri vă influențează, făcându-vă să aveți constant tot felul de fantezii despre căsnicie care se nasc în adâncul inimii sau al minții voastre. Mai întâi, unele opinii privind căsnicia devin populare în societate, iar apoi, diverse opere literare transmit ideile și opiniile autorilor cu privire la căsnicie; când aceste opere literare sunt transformate în programe de televiziune și filme pentru marele ecran, expun și mai viu diversele opinii ale oamenilor despre căsnicie, despre diversele lor lucruri pe care le urmăresc, idealuri și dorințe despre ea. Fie mai mult, fie mai puțin, vizibil sau invizibil, aceste lucruri vă sunt insuflate încontinuu. Înainte să aveți vreun concept precis despre căsnicie, aceste opinii și mesaje societale despre căsnicie dau naștere unor prejudecăți în voi, iar voi le acceptați; atunci, începeți să visați la cum va fi propria căsnicie și cum va fi jumătatea voastră. Fie că accepți aceste mesaje prin intermediul programelor de televiziune, al filmelor și romanelor sau prin cercurile tale sociale și prin oamenii din viața ta – indiferent de sursă, toate aceste mesaje vin de la oameni, de la societate și de la lume sau, mai precis, evoluează și se dezvoltă din tendințe ticăloase. Bineînțeles, chiar mai exact, vin de la Satana. Nu este așa? (Ba da.) În acest proces, indiferent ce fel de idei și puncte de vedere despre căsnicie ați acceptat, adevărul este că, deși acceptați diverse idei și puncte de vedere despre căsnicie, în gândurile voastre visați încontinuu la căsnicie. Toate aceste fantezii gravitează în jurul unui lucru. Știți care este acesta? (Iubirea romantică.) În societatea actuală, mesajul mai popular sau mai dominant gravitează în jurul discuției despre căsnicie din punctul de vedere al iubirii romantice; fericirea unei căsnicii depinde de existența iubirii romantice și de faptul că soțul și soția sunt sau nu îndrăgostiți unul de celălalt. Aceste opinii ale societății cu privire la căsnicie – aceste lucruri care afectează gândurile oamenilor și adâncul sufletului lor – sunt, în principal, despre iubirea romantică. Aceste opinii le sunt insuflate oamenilor, făcându-i să înceapă să aibă tot felul de fantezii despre căsnicie. De exemplu, visează la cine va fi persoana pe care o vor iubi, ce fel de persoană va fi și care sunt cerințele lor de la un partener conjugal. Există în special mesaje cu multe aspecte venite din partea societății, care le spun că trebuie să iubească neapărat acea persoană și că acea persoană trebuie să-i iubească pe ei, că doar aceasta este adevărata iubire romantică, că numai iubirea romantică poate duce la căsnicie, că doar căsnicia bazată pe iubire romantică este bună și fericită și că o căsnicie fără iubire romantică este imorală. Așadar, înainte să găsească persoana pe care o vor iubi, toți se pregătesc să găsească iubirea romantică, făcând în avans aranjamente pentru căsnicie, pregătindu-se pentru ziua în care vor întâlni persoana pe care o vor iubi, ca să urmărească în mod necugetat iubirea acesteia și să-și împlinească iubirea. Este corect? (Da.) În trecut, oamenii nu vorbeau despre iubirea romantică și nici despre așa-zisa libertate a căsniciei sau despre faptul că iubirea este lipsită de vină, că iubirea este supremă. Pe vremea aceea, oamenii se rușinau când trebuiau să vorbească despre căsnicie, iubire și povești de dragoste. În special când era vorba de sexul opus, oamenii se simțeau jenați, roșeau și inima le bătea nebunește sau le era greu să vorbească. În prezent, atitudinile lor s-au schimbat. Când îi văd pe alții discutând despre povești de dragoste și despre căsnicie cu atâta calm și atâta încredere în sine, vor și ei să fie astfel de persoane, care să discute despre povești de dragoste și despre căsnicie într-un mod liber și deschis, fără să roșească și fără să le bată inima nebunește. Mai mult, vor să fie capabili să-și mărturisească deschis sentimentele atunci când întâlnesc persoana pe care vor să o curteze și să-și deschidă inima; chiar visează la tot felul de scene pentru a curta sau a fi curtați și, mai mult, visează la ce fel de persoană va fi cea pe care o vor iubi și pe care o vor curta. Femeile visează că persoana pe care o vor curta va fi un Făt-Frumos înalt de cel puțin 1,80 metri, un partener de discuție spiritual, rafinat, bine educat, de familie bună și, chiar mai mult decât atât, că va avea mașină și casă, poziție socială, că va fi cât de cât înstărit și așa mai departe. Cât despre bărbați, ei visează că partenera lor va fi o frumusețe cu pielea albă, o super-femeie care poate străluci și la întâlnirile sociale, și în bucătărie. Ba chiar visează că partenera lor va fi o femeie frumoasă și bogată și, cu atât mai bine dacă are o situație familială trainică. Atunci, oamenii vor spune că ei doi, împreună, sunt ca Romeo și Julieta, ca un cuplu perfect sau ca o pereche ideală, un cuplu pe care spectatorii îl invidiază, care niciodată nu se ceartă sau nu se enervează reciproc, care niciodată nu și-ar căuta nod în papură pentru niciun motiv, care se iubesc unul pe celălalt foarte mult – precum cuplurile din filme, care jură să se iubească unul până când mările vor seca și pietrele se vor sfărâma, să îmbătrânească împreună, să nu se antipatizeze sau să nu se evite niciodată, să nu se lase baltă și să nu se părăsească niciodată unul pe altul. Femeile visează că, într-o zi, vor intra în oficiul stării civile cu bărbatul iubit și apoi, cu binecuvântarea preotului, vor face schimb de verighete, de jurăminte, făcând promisiuni solemne de iubire, angajându-se să trăiască această viață împreună și să nu se părăsească sau să nu se abandoneze unul pe celălalt nici la boală, nici în sărăcie. Și bărbații visează că, într-o bună zi, vor intra în oficiul stării civile cu femeia iubită și, cu binecuvântarea preotului, vor face schimb de verighete și vor face promisiuni, jurând că, indiferent de cât de bătrână sau de urâtă va deveni noua lor soție, nu o vor părăsi sau nu o vor abandona și că îi vor oferi o căsnicie minunată, fericită și o vor face să fie cea mai fericită femeie de pe pământ. Toți bărbații și toate femeile visează astfel, curtează astfel și, în viața reală, învață constant despre căsnicie tot felul de lucruri pe care le urmăresc, idealuri și dorințe. În același timp, ei și repetă întruna aceste fantezii în adâncul inimii lor, sperând că, într-o zi, se vor împlini în viața reală, nemaifiind, astfel, un gen de ideal sau de dorință, ci mai degrabă ceva real. Sub influența vieții moderne și a condiționării de către tot felul de mesaje și informații din partea societății, fiecare femeie speră să poarte o rochie albă și să devină cea mai frumoasă mireasă din lume, cea mai fericită femeie din lume; speră și să poarte propriul inel cu diamant, care neapărat trebuie să depășească un carat și să aibă cea mai mare puritate. Nu poate avea niciun defect, iar bărbatul ei cel mai iubit trebuie să i-l pună pe deget. Aceasta este fantezia unei femei despre căsătorie. În primul rând, are unele fantezii cu privire la căsătoria în sine; în al doilea rând, are și tot felul de fantezii în legătură cu viața conjugală, sperând că bărbatul pe care-l iubește se va ridica la nivelul așteptărilor ei, că o va iubi la fel de profund în timpul căsniciei ca și la început, când s-au îndrăgostit, că nu va iubi altă femeie, că îi va oferi o viață fericită, că își va respecta angajamentul și că, până când mările vor seca și pietrele se vor sfărâma, vor rămâne împreună în viața aceasta și în următoarea. Și în al treilea rând, ea are și tot felul de fantezii și cerințe cu privire la persoana de care se îndrăgostește. Trebuie cel puțin să fie un Făt-Frumos, dacă nu pe un cal alb, atunci pe unul negru. O femeie cu siguranță își dorește această calitate princiară de la bărbatul ei ideal – ar fi atât de romantic și de frumos, ce viață fericită ar avea! Temeiul acestor fantezii pe care oamenii încep să le aibă despre căsnicie vine din societate, din grupurile lor sociale sau din tot felul de mesaje, tot felul de cărți, opere literare și filme; la acestea, adaugă în sufletele lor unele dintre acele elemente ușor burgheze care sunt în concordanță cu propriile preferințe, așa că visează la tot felul de oameni de care să se îndrăgostească, la tot felul de iubiți, tot felul de forme și vieți conjugale. Pe scurt, toate diversele fantezii ale oamenilor se bazează pe înțelegerea, pe interpretarea și pe opiniile variate ale societății despre căsnicie. Femeile sunt așa, iar bărbații sunt la fel. Ce urmăresc bărbații legat de căsnicie nu este mai puțin decât ce urmăresc femeile. Și un bărbat speră să găsească o fată care-i place, care este virtuoasă, blajină, bună și amabilă, care îl tratează cu grijă și afecțiune și care este dependentă de el ca o micuță pasăre, care îi este absolut devotată, care nu îi disprețuiește niciunul dintre defecte sau lipsuri, care chiar i-ar accepta toate lipsurile și defectele, care, atunci când el se simte demoralizat sau frustrat și când are un eșec, îi întinde o mână ca să-l ajute și să-l susțină, iar apoi îi spune: „Dragul meu, nu contează, sunt aici. Împreună, putem trece peste orice. Nu te teme. Indiferent de moment, voi fi mereu alături de tine.” Femeile au tot felul de cerințe pentru bărbați și în mod similar, bărbații au tot felul de cerințe pentru femei, așadar, indiferent că sunt bărbați sau femei, își caută partenerul de viață în mulțime, iar temeiul căutării partenerului lor îl reprezintă diversele lor fantezii despre căsnicie. Bineînțeles, un bărbat va visa mai des la a avea o poziție sigură în societate, la a-și construi o carieră, la a acumula o anumită avere și un anumit nivel de capital, după care își va putea căuta o parteneră de viață care îi este egală ca statut, identitate, gusturi și preferințe. Atât timp cât o place, iar ea îi întrunește cerințele, el va fi dispus să facă orice pentru ea, chiar și să meargă pe cărbuni încinși. Bineînțeles, vorbind puțin mai realist, el îi va cumpăra câteva lucruri frumoase, îi va satisface nevoile materiale, îi va cumpăra o mașină, o casă, un inel cu diamant, o geantă și haine de firmă. Dacă are posibilități, îi va cumpăra și un yacht și un avion privat și-și va duce femeia iubită în largul mării, doar ei doi, sau o va duce să vadă lumea, să călătorească până la cei mai cunoscuți munți, pe cele mai cunoscute meleaguri și locuri pitorești. Cât de minunată ar fi o astfel de viață! Femeile plătesc tot felul de prețuri pentru diversele lor fantezii despre căsnicie și, în același fel, bărbații se străduiesc și muncesc pentru diversele lor fantezii despre căsnicie. Indiferent de ce fel de fantezie ai despre căsnicie, atât timp cât vine din partea lumii, din înțelegerea și opiniile pe care le are omenirea coruptă despre căsnicie sau din informațiile despre căsnicie pe care ți le insuflă ele, aceste idei și puncte de vedere îți vor influența, într-o anumită măsură și într-un anumit grad, viața și credința, concepția despre viață și calea pe care pășești în viață. Asta deoarece căsnicia este ceva ce niciun adult nu poate evita și, de asemenea, este un subiect inevitabil. Chiar dacă alegi să rămâi celibatar toată viața, necăsătorindu-te niciodată, fanteziile tale despre căsnicie tot vor exista. Poți să alegi să rămâi celibatar, dar începând din momentul în care ai avut un concept și gânduri elementare cu privire la căsnicie, ai tot felul de fantezii despre ea. Aceste fantezii nu numai că îți ocupă gândurile, ci îți inundă și viața cotidiană și îți influențează ideile, punctele de vedere și alegerile atunci când ai de-a face cu tot felul de lucruri. Simplu spus, dacă o femeie are un standard cu privire la persoana de care se îndrăgostește, atunci, indiferent de cât de matur sau de solid este standardul, ea îl va folosi pentru a cântări bunătatea sau răutatea umanității și caracterului membrilor sexului opus, precum și dacă acei membri sunt sau nu genul de oameni cu care i-ar plăcea să-și petreacă timpul. Acest standard e inseparabil de cel conform căruia ea își alege un partener conjugal. De exemplu, să spunem că tipul de bărbat care-i place are trăsături pronunțate, o față mare și pătrățoasă și un ten perfect; vorbește elegant, într-un stil ușor livresc și este destul de politicos. În viziunea ei despre iubire, are o părere bună despre un astfel de bărbat și o înclinație mai mare spre unul ca acesta. Așa că, în viața ei, indiferent dacă se îndrăgostește de un astfel de om, cu siguranță va avea o părere bună despre el. Vreau să spun că atunci când intră în contact cu un astfel de om, indiferent dacă umanitatea lui este bună sau rea, oricum ar fi caracterul lui, dacă este o persoană periculoasă sau una rea, toate aceste lucruri au caracter secundar; acestea nu sunt standardul pe care ea îl folosește pentru a privi membrii sexului opus. Care este standardul ei? Este cel prin care ea își alege un soț. Dacă perechea ei este în concordanță cu standardul pe care îl are pentru alegerea unui soț, atunci, chiar dacă el nu este persoana pe care o alege, de fapt, drept soț, tot este cineva cu care i-ar plăcea să-și petreacă timpul. Ce ilustrează acest aspect? Opinia unei persoane despre iubire – mai precis, standardul unei persoane cu privire la un partener în iubire sau în căsnicie – o influențează într-o mare măsură pe cea despre toți membrii sexului opus. Când întâlnește un bărbat care îi întrunește standardele pentru alegerea unui soț, totul i se pare atrăgător la el, îi place să-i audă vocea și o liniștește să-i observe cuvintele și acțiunile. Chiar dacă nu este cel de care intenționează să se îndrăgostească, tot îl găsește atrăgător. Acest caracter plăcut provoacă necazurile. Orice spune el, nu discerni dacă are sau nu dreptate; tot ce-l privește ți se pare bun și corect și crezi că face totul bine. Datorită acestor sentimente bune pe care le ai în legătură cu el, începi, treptat, să-l admiri și să-l venerezi. De unde vin această admirație și această venerație? Sursa este standardul pe care îl folosești pentru a-ți alege un partener pentru iubire și căsnicie. La un anumit nivel, acest standard te induce în eroare când e vorba de modul în care privești alți oameni; mai precis, distorsionează criteriile și temeiurile pe care le folosești pentru a privi membrii sexului opus. Aspectul lui exterior întrunește standardele tale estetice, deci indiferent de ce fel de caracter are, indiferent dacă acțiunile lui sunt sau nu în concordanță cu principiile, dacă are sau nu adevărurile-principii, dacă urmărește sau nu adevărul, dacă are sau nu credință și supunere adevărată față de Dumnezeu – pentru tine, aceste lucruri devin foarte neclare și este posibil să fii influențată emoțional în felul în care privești această persoană. Fiindcă ai sentimente bune față de această persoană și fiindcă, la nivel emoțional, el îți întrunește standardul, vezi tot ceea ce face drept bun și destul de în regulă; îl ocrotești și-l venerezi până în punctul în care, atunci când face un lucru rău, tu nu discerni acel lucru, iar pe el nu-l dai în vileag și nu te lepezi de el. Din ce motiv faci asta? Pentru că sunt în joc sentimentele tale, care-ți țin inima captivă. Imediat ce sentimentele tale se fac simțite, îți este ușor să faci lucrurile conform principiilor? Sentimentele tale dețin avantajul, deci nu ai principii. Așadar, consecințele pe care le provoacă această chestiune sunt foarte grave. Deși nu este persoana de care ești îndrăgostită sau nu este persoana cu care vrei să te căsătorești, el tot este în concordanță cu estetica ta și cu nevoile tale emoționale; în baza acestei condiții prealabile, ești inevitabil influențată și controlată de sentimentele tale și îți este foarte greu să privești acea persoană, să gestionezi problemele care apar la această persoană și să te ocupi de propriile probleme, pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Imediat ce sentimentele te controlează și devin forța dominantă în tine, este foarte dificil să te desprinzi din lanțurile emoționale care te înrobesc, să intri în realitatea practicării adevărului. Așadar, ce vreau să spun prin toate acestea? Vreau să spun că toți oamenii au tot felul de fantezii despre căsnicie. Asta fiindcă nu trăiești într-un vid sau pe altă planetă și, bineînțeles, nu ești minor și cu atât mai puțin nu ești înapoiat mintal sau idiot; ești adult și ai idei de adult. În același timp, ai și acceptat involuntar diversele opinii ale societății despre căsnicie, fiindcă ai acceptat informațiile despre căsnicie care vin de la societate și de la omenirea ticăloasă. După ce ai acceptat aceste lucruri, visezi involuntar la acela care îți va fi partener romantic. La ce se referă visarea? Înseamnă să întreții gânduri nerealiste, fără substanță. Pe baza lucrurilor despre care am avut acum părtășie și pe care le-am dezvăluit, vizează în principal diversele opinii despre căsnicie care vin din partea societății și a omenirii ticăloase. Fiindcă nu ai o opinie corectă, conformă cu adevărul, despre căsnicie, ești în mod inevitabil influențat, compromis și corupt de diversele opinii despre căsnicie care vin din partea societății și a omenirii ticăloase, dar nu știi și nu ești conștient. Nu poți să simți că ești compromis, corupt. În mod involuntar, primești această influență și, fără să vrei, începi să crezi că totul este destul de corect și de rezonabil și iei lucrurile ca de la sine înțelese, gândindu-te că toate acestea sunt idei pe care se cuvine să le aibă adulții. Vei transforma în mod destul de firesc toate aceste idei în propriile cerințe și nevoi corespunzătoare – în ideile adecvate pe care se cuvine să le aibă adulții. Astfel, din momentul în care începi să primești aceste mesaje, fanteziile tale despre căsnicie vor lua proporții tot mai mari și vor deveni și mai profunde. În același timp, simțul rușinii tale cu privire la căsnicie va scădea neîncetat sau, am putea spune, vei fi tot mai puțin dispus să respingi în mod proactiv aceste fantezii despre căsnicie. Altfel spus, fanteziile tale cu privire la partenerul tău în iubire sau diversele scene și lucruri legate de căsnicie vor deveni tot mai involuntare și mai îndrăznețe. Nu este așa? (Ba da.) Cu cât acceptă mai mult oamenii opinii și informații despre căsnicie din partea societății și a omenirii ticăloase, cu atât devin mai îndrăzneți și mai neînfrânați când își imaginează propria căsnicie, când își caută un partener în iubire și când curtează acel partener. În același timp, speră că iubitul lor ar putea fi exact ca un personaj descris într-un roman de dragoste, într-un serial TV sau într-un film romantic – că îi va iubi necondiționat, până când mările vor seca și pietrele se vor sfărâma, rămânând fidel până la moarte. În ceea ce-i privește, și ei își iubesc profund partenerul, exact cum descriu serialele TV și romanele de dragoste, până când mările vor seca și pietrele se vor sfărâma, rămânând credincioși până la moarte. Pe scurt, aceste fantezii sunt rupte de nevoile reale ale umanității și ale vieții. Bineînțeles, sunt rupte și de esența umanității; sunt complet incompatibile cu viața reală. Ca orice alte lucruri pe care oamenii le cred bune, sunt doar gânduri plăcute, produse de imaginațiile oamenilor. Având în vedere că aceste gânduri nu sunt în concordanță cu definiția lui Dumnezeu pentru căsnicie și cu rânduielile Lui legate de aceasta, oamenii ar trebui să renunțe la aceste idei și la aceste puncte de vedere care sunt complet neconforme cu realitatea și pe care nu se cuvine din start să le urmărească.

Cum ar trebui să renunțe oamenii la aceste fantezii nerealiste despre căsnicie? Ar trebui să-și corecteze gândurile și opiniile despre iubirea romantică și despre căsnicie. Mai întâi, ar trebui să renunțe la așa-zisa lor opinie despre iubire, să renunțe la lucrurile iluzorii și la zicalele precum a iubi pe cineva până când mările vor seca și pietrele se vor sfărâma, la iubirea nestrămutată până la moarte și iubirea care durează de la o viață la alta. Oamenii nu știu dacă vor avea acea iubire toată viața, cu atât mai puțin în vieți viitoare sau până când mările vor seca și pietrele se vor sfărâma. Câți ani le va lua mărilor să sece și pietrelor să se sfărâme? Oare nu ar fi oamenii monștri dacă ar putea trăi atât de mult? Este suficient de bine doar să trăiești această viață cuviincios și s-o trăiești conștient și cu claritate. Este suficient doar să-ți joci bine rolul în căsnicie, să faci ce ar trebui să facă un bărbat sau o femeie, să îndeplinești obligațiile și responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinească un bărbat sau o femeie, să vă îndepliniți responsabilitățile unul față de celălalt, să vă susțineți reciproc, să vă ajutați între voi și să fiți împreună toată viața. Aceasta este o căsnicie perfectă și adecvată și toate celelalte lucruri – așa-zisa iubire, acele așa-zise promisiuni solemne de iubire, acea iubire care durează de la o viață la alta – sunt inutile, nu au nimic de-a face cu căsnicia pe care a poruncit-o Dumnezeu și nimic de-a face cu instrucțiunile și îndemnurile lui Dumnezeu pentru bărbați și femei. Asta fiindcă indiferent care este premisa oricărei căsnicii, sau care sunt condițiile individuale ale soțului sau ale soției, fie că sunt săraci sau bogați, sau ce talente, ce situație socială ar putea avea sau din ce mediu ar putea proveni, sau dacă sunt o pereche ideală sau cuplul perfect; indiferent dacă această căsnicie e rezultatul dragostei la prima vedere sau dacă a fost aranjată de părinți, dacă s-a întâmplat accidental sau s-a format prin iubirea de lungă durată – indiferent ce fel de căsnicie este, atât timp cât cei doi oameni se căsătoresc și încep căsnicia, atunci această căsnicie trebuie neapărat să revină la realitate, la viața adevărată a nevoilor zilnice. Nimeni nu poate scăpa de viața adevărată și fiecare căsnicie, indiferent că are sau nu iubire, trebuie să revină, în cele din urmă, la viața de zi cu zi. De exemplu, facturile la utilități trebuie plătite și soția se plânge: „Vai, iar au crescut facturile. Totul crește, mai puțin salariile. Cum pot trăi oamenii, când prețurile lucrurilor cresc așa?” Dar, în ciuda plângerilor ei, tot trebuie să folosească apă și electricitate, nu are de ales. Așa că plătește facturile și, odată ce acestea sunt plătite, trebuie să facă economii la mâncare și cheltuieli, încercând să recupereze banii pe care a trebuit să-i plătească în plus la facturile mai mari. Văzând că la piață sunt legume cu reducere, soțul spune: „Fasolea e la promoție azi. Cumpără mai multă, cumpără suficientă pentru două săptămâni.” Soția spune: „Câtă ar trebui să cumpărăm? Dacă luăm prea multă și n-o putem mânca pe toată, o să se strice. Și dacă luăm atât de multă, nici măcar n-o să încapă în frigider!” Soțul îi răspunde: „Dacă nu încape toată, nu am putea pur și simplu să mâncăm mai multă? Putem să mâncăm fasole de două ori pe zi. Nu mai fi mereu atât de preocupată să cumperi alimente scumpe!” Soțul își primește salariul și spune: „Iar am primit o primă luna asta. Dacă primesc o primă mare la sfârșitul anului, putem pleca în concediu. Toți pleacă în concediu în Maldive sau în Bali. Am să te duc și pe tine acolo în concediu, ca să te simți bine.” Pomii fructiferi din jurul casei lor fac fructe din abundență, iar soțul și soția au o discuție: „Anul trecut nu am avut o recoltă bună. Anul ăsta, fructele sunt imense, așa că putem să vindem câteva și să facem ceva bani. După ce vom face ceva bani, poate vom reuși să renovăm casa? Am putea să instalăm ferestre mai mari din aliaj de aluminiu și să avem o nouă ușă metalică mare.” Când vine vremea rece a iernii, soția spune: „Port jacheta asta din bumbac de șapte sau opt ani și se rărește tot mai mult. Când primești salariul, poți să cheltuiești mai puțin și să pui deoparte bani ca să-mi iau o jachetă de iarnă. O jachetă cu puf costă cel puțin trei, patru sute, sau poate cinci, șase sute de yuani.” „Bine, spune soțul. O să pun niște bani deoparte și o să-ți cumpăr o jachetă bună, călduroasă, cu puf de rață.” Soția spune: „Vrei să-mi cumperi mie una, dar nici tu nu ai. Cumpără una și pentru tine.” Soțul răspunde: „Dacă voi avea suficienți bani, o voi cumpăra. Dacă nu, mă voi descurca încă un an cu jacheta mea.” Un alt soț îi spune soției lui: „Aud că în apropiere s-a deschis un mare restaurant, unde se servesc tot felul de fructe de mare. Să mergem?” Soția zice: „Hai să mergem! Avem suficienți bani, ne permitem.” Merg și mănâncă fructe de mare și se întorc acasă încântați și foarte fericiți. Soția se gândește: „Uite cât de confortabilă este viața mea acum. M-am măritat cu bărbatul potrivit. Pot să mănânc fructe de mare proaspete. Vecinii noștri nu-și permit să mănânce fructe de mare proaspete. Am o viață grozavă!” Nu așa este viața conjugală? (Ba da.) Ei își petrec viețile calculând și discutând. Muncesc în fiecare zi, din zori și până-n seară, mergând la muncă la ora opt, fiind deci nevoiți să se trezească la cinci dimineața. Când sună ceasul deșteptător, se gândesc: „Of, chiar nu vreau să mă trezesc, dar nu am de ales. Trebuie să mă trezesc ca să câștig bani și să-mi întrețin familia”, așa că se dau cu greu jos din pat. „Din fericire, n-am întârziat astăzi, deci nu-mi vor reduce prima.” Termină treaba și se întorc acasă și spun: „Ce zi grea a fost, atât de dificilă! Când nu voi mai fi nevoit să muncesc?” Trebuie să muncească foarte mult pentru a câștiga un salariu și a pune mâncare pe masă; trebuie să trăiască așa pentru a avea o viață bună, pentru a întreține viața a doi oameni în cadrul căsniciei, sau pentru a putea avea o viață stabilă. Își petrec viețile în acest fel, până îmbătrânesc și ajung la o vârstă înaintată, iar bătrâna soție spune: „Vai, bărbate, uite, am încărunțit! Am riduri în jurul ochilor și colțurile gurii lăsate. Sunt bătrână acum? Îți va displăcea cât de bătrână arăt și vei merge să-ți cauți altă femeie?” Soțul ei răspunde: „În niciun caz, prostuță dragă. Mi-am petrecut toată viața cu tine și tot nu mă cunoști. Chiar crezi că sunt genul acela de bărbat?” Soția lui e constant îngrijorată că lui nu-i va plăcea că îmbătrânește și se teme că n-o va mai dori. E tot mai cicălitoare, soțul ei vorbește tot mai puțin, cei doi își vorbesc tot mai puțin și-și urmăresc propriile emisiuni la televizor, ignorându-se reciproc. Într-o zi, soția spune: „Bărbate, ne-am certat mult în viața noastră. A fost foarte greu să trăiesc cu tine toți anii aceștia. N-o să-mi petrec viața următoare cu un bărbat ca tine. După mese, nu te oferi niciodată să mă ajuți să fac ordine, pur și simplu stai acolo și nu faci nimic. Nu ți-ai corectat toată viața acest defect. Când îți schimbi hainele, nu ți le speli niciodată singur, trebuie să ți le spăl și să ți le strâng eu mereu. Dacă aș muri, cine te-ar ajuta atunci?” Soțul ei spune: „Aș fi incapabil să trăiesc fără tine? Mă vor așa de multe femei tinere, că nu pot să scap de ele.” Soția lui răspunde: „Ce vorbe mari! Uită-te cât de neglijent arăți. N-ai putea să fii cu nimeni, în afară de mine.” Soțul ei spune: „Înfurie-te dacă vrei, dar există mulți oameni care mă plac. Tu ești singura care mă disprețuiește și nu mă ia în serios.” Ce fel de căsnicie au ei? Soția spune: „Ah, deși nu am niciun motiv să fiu fericită și nicio amintire plăcută după o viață întreagă cu tine, acum, că sunt bătrână, m-am gândit: dacă nu te am pe tine, simt că parcă-mi lipsește ceva. Dacă o să te duci înaintea mea, o să fiu tristă și n-o să am pe cine să cicălesc. Nu vreau să fiu singură. Trebuie să mă duc înaintea ta, ca să trebuiască să-ți trăiești viața singur, fără să ai pe cineva care să-ți spele rufele sau să-ți gătească mesele, cineva care să aibă grijă de viața ta de zi cu zi și ca să-ți amintești bunătatea mea. Nu ai spus tu că te vor multe femei tinere? Când o să mor, poți să mergi și să-ți aduci una imediat.” Soțul ei spune: „Liniștește-te, o să mă asigur că te duci înaintea mea. Când o să te duci, cu siguranță o să găsesc o parteneră mai bună decât tine.” Dar ce gândește el cu adevărat, în inima lui? „Tu o să te duci prima, iar când o să te duci, eu o să îndur singurătatea. Prefer să îndur eu greutatea asta și să sufăr așa, decât să suferi tu.” Însă soția bătrână se plânge mereu de soțul ei, că face greșit una și alta, că are un defect sau altul și, deși soțul ei nu-și corectează defectele, ei continuă să trăiască astfel și, odată cu trecerea timpului, ea se obișnuiește. În final, femeia se resemnează, bărbatul îndură și, în acest fel, trăiesc împreună toată viața. Aceasta este viața conjugală.

Deși în căsnicie unei persoane nu-i sunt pe plac multe lucruri și au loc multe certuri, iar cuplul trece prin boli, sărăcie, dificultăți financiare în viață și chiar se confruntă cu situații extrem de vesele și extrem de triste, precum și cu alte astfel de evenimente, totuși depășesc tot felul de obstacole împreună, iar partenerul său este o persoană pe care n-ar putea s-o părăsească niciodată, la care n-ar putea renunța niciodată înainte să închidă ochii pentru ultima oară. Ce este un partener? Este un soț. Bărbatul îndeplinește o viață întreagă responsabilități față de femeie și, în mod similar, femeia îndeplinește o viață întreagă responsabilități față de bărbat; femeia îi ține bărbatului companie de-a lungul vieții, iar bărbatul îi ține femeii companie de-a lungul vieții. Niciunul dintre ei nu poate spune clar care dintre ei îl însoțește mai mult pe celălalt; niciunul nu poate spune clar cine a adus o contribuție mai mare, cine a făcut mai multe greșeli, sau cine are mai multe defecte; niciunul nu poate spune clar care dintre ei este sprijinul primar sau principalul întreținător al vieții lor împreună; niciunul nu poate spune clar care este capul familiei sau cine este responsabilul și cine este ajutorul; niciunul nu poate spune clar care dintre ei este incapabil să-l părăsească pe celălalt, dacă bărbatul nu o poate părăsi pe femeie sau femeia nu-l poate părăsi pe bărbat; și niciunul nu poate spune clar cine are dreptate și cine greșește atunci când se ceartă. Aceasta este viața, aceasta este viața normală a unui bărbat și a unei femei în cadrul căsniciei și este cea mai normală și cea mai obișnuită existență pentru ființele umane. Așa este viața, inseparabilă de tot felul de defecte și preferințe ale umanității și, chiar mai mult, de tot felul de nevoi ale umanității, precum și, bineînțeles, de toate alegerile corecte sau incorecte, raționale sau iraționale ale umanității, făcute sub stăpânirea conștiinței și rațiunii unei persoane. Aceasta este viața, aceasta este cea mai normală viață. Nu există bine și rău în ea, este doar o existență relativ adecvată și convențională și realitatea vieții. Acum, ce spune oamenilor această realitate a vieții și această existență în cadrul căsniciei? Că oamenii ar trebui să renunțe la toate diversele lor fantezii nerealiste despre căsnicie, să renunțe la toate ideile care nu au nimic de-a face cu definiția corectă a căsniciei și cu porunca și rânduielile lui Dumnezeu. Toate acestea sunt lucruri la care oamenii ar trebui să renunțe, fiindcă nu au nimic de-a face cu viața unei umanități normale sau cu obligațiile și responsabilitățile pe care o persoană normală le îndeplinește în viață. Prin urmare, oamenii ar trebui să renunțe la acele diverse definiții ale căsniciei și zicale despre aceasta care vin din partea societății și a omenirii ticăloase, în special la acea așa-zisă iubire care nu are nimic de-a face cu viața conjugală reală. Căsnicia nu este un angajament pe viață și nu este nici o promisiune solemnă de iubire pe viață și cu atât mai puțin este o îndeplinire de jurăminte pe viață. Mai degrabă este viața reală a unui bărbat și a unei femei în căsnicie, este lucrul de care ei au nevoie în viața reală și exprimarea lor în viața reală. Unii oameni spun: „Dacă ai părtășie despre subiectul căsniciei și nu vorbești despre iubire, nu vorbești despre promisiuni solemne de iubire, sau despre iubirea care durează până când mările seacă și pietrele se sfărâmă, sau despre jurămintele pe care cuplurile căsătorite și le fac reciproc, atunci despre ce vorbești?” Vorbesc despre umanitate, despre responsabilitate, despre a face ce ar trebui să facă un bărbat și o femeie în conformitate cu îndemnurile și instrucțiunile lui Dumnezeu, despre îndeplinirea obligațiilor și responsabilităților pe care un bărbat și o femeie ar trebui să le îndeplinească, despre asumarea obligațiilor și responsabilităților pe care ar trebui să și le asume un bărbat și o femeie – în acest fel, obligațiile tale, responsabilitățile tale sau misiunea ta vor fi îndeplinite. În orice caz, care este modul corect de practică în legătură cu renunțarea la diverse fantezii despre căsnicie despre care trebuie să avem părtășie? Este acela că nu trebuie să-ți bazezi gândurile sau acțiunile pe diversele idei care vin din partea omenirii ticăloase și a tendințelor ticăloase, ci mai degrabă trebuie să ți le bazezi pe cuvintele lui Dumnezeu. Oricum vorbește Dumnezeu despre problema căsniciei, trebuie să-ți bazezi gândurile și acțiunile pe cuvintele Lui. Acest principiu este corect, nu-i așa? (Da.) Am terminat acum, cât de cât, părtășia privind subiectul renunțării la diversele fantezii despre căsnicie? Vă este clar acum, în principiu? (Da, este clar acum.)

Tocmai am avut părtășie în legătură cu renunțarea la diversele fantezii despre căsnicie și unii oameni au spus: „Dacă nu vreau să fiu singur și plănuiesc să ies cu cineva și să găsesc pe cineva cu care să mă căsătoresc, atunci cum ar trebui să practic cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât să pot să renunț la diversele mele fantezii despre căsnicie? Cum ar trebui să practic acest principiu?” Oare acest lucru nu are legătură cu principiile privind alegerea unui soț, cu principiile privind alegerea unui partener cu care să te căsătorești? Care sunt principiile privind alegerea unui soț, pe care ți le-a insuflat lumea? Un Făt-Frumos, o frumusețe cu pielea albă, un bărbat chipeș și bogat, o femeie frumoasă și bogată, și cel mai bine este dacă sunt a doua generație a unei familii bogate. Căsătorindu-te cu o astfel de persoană, elimini din viața ta 20 de ani de zbucium. Bărbatul trebuie să fie cineva care-și permite un inel cu diamant, o rochie de mireasă și o nuntă stilată pentru tine. Trebuie să fie cineva care are ambiții legate de carieră, care poate face avere sau care este deja destul de înstărit. Nu sunt acestea gândurile și opiniile pe care ți le-a insuflat lumea? (Ba da.) Apoi, sunt aceia care spun: „Partenerul meu trebuie să fie un om pe care îl iubesc.” Altcineva spune: „Nu e bine. Cel pe care îl iubești nu te va iubi neapărat și el. Iubirea trebuie să fie reciprocă; cel pe care îl iubești trebuie să te iubească și el. Dacă te iubește, atunci nu va alege niciodată să te abandoneze sau să renunțe la tine. Dacă acela pe care-l iubești nu te iubește pe tine, atunci, într-o bună zi, pur și simplu te va abandona.” Sunt corecte aceste opinii? (Nu.) Atunci, spuneți-Mi: când alegeți un soț, ce principiu care se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu și care ia drept criteriu adevărul ar trebui să urmați? Vorbiți despre acest subiect conform gândurilor și opiniilor corecte pe care le aveți acum. (Dacă aș vrea să găsesc un partener, trebuie să fie măcar cineva care crede în Dumnezeu, cineva care poate urmări adevărul, care urmărește aceleași lucruri ca mine în viață și care urmează aceeași cale ca mine.) Cineva care împărtășește aceleași aspirații și urmează aceeași cale ca tine și care crede în Dumnezeu – menționezi câteva criterii specifice pentru alegerea unui soț. Cine ar mai vrea să vorbească? (Trebuie să vedem și dacă este cineva cu umanitate și dacă își poate îndeplini responsabilitățile și obligațiile într-o familie. Mai este și altceva: nu este adevărat că o persoană va găsi cu siguranță un partener cu care să se căsătorească doar fiindcă acum vrea să găsească unul. De Dumnezeu depinde să rânduiască acest lucru, iar tu trebuie să te supui și să aștepți.) Există o practică specifică și există și un temei specific de gândire și teorie. Trebuie să te supui și să aștepți, să Îi încredințezi această chestiune lui Dumnezeu și să-L lași pe El să o rânduiască pentru tine dar, în același timp, trebuie și să abordezi principial chestiunea. Cine ar mai vrea să vorbească? (Dumnezeule, opinia mea este aceeași ca a lor, și anume că trebuie să găsești pe cineva care împărtășește aceleași aspirații și care urmează aceeași cale, pe cineva cu umanitate și care-și poate asuma răspunderea. Ar trebui să renunți la opiniile greșite despre căsnicie pe care ți le insuflă Satana, să pui suflet în datoria ta, să te supui suveranității lui Dumnezeu și să aștepți rânduielile Lui.) Dacă nu și-ar permite un inel cu diamant pentru tine, te-ai mai căsători cu el? (Dacă ar fi un bărbat cu umanitate, l-aș accepta chiar dacă nu și-ar permite să-mi cumpere un inel cu diamant.) Să spunem că are ceva bani și că și-ar permite să-ți cumpere un inel cu un diamant de un carat, dar în schimb, îți cumpără un inel cu un diamant de 0,3 carate – ai fi atunci dispusă să te căsătorești cu el? (Nu i-aș cere un asemenea lucru.) Este în regulă să nu ceri un asemenea lucru. Economisind bani, poți apoi să-i cheltuiești în timp și asta înseamnă să ai o perspectivă pe termen lung. Chiar înainte să găsești un partener, deja te gândești să trăiești bine – e foarte pragmatic! Altcineva? (Dumnezeule, cred că, în primul rând, trebuie să renunț la acele criterii lumești pentru alegerea unui soț. Adică nu trebuie să visez mereu că voi găsi un Făt-Frumos, sau un bărbat chipeș și bogat, sau un romantic. Odată ce voi renunța la aceste lucruri, ar trebui să abordez căsnicia cu opinia corectă, iar apoi să mă supun și să aștept vremea lui Dumnezeu. Deși o astfel de persoană ar putea apărea, trebuie să fie cineva care împărtășește aceleași aspirații și urmează aceeași cale ca mine. Nu trebuie să mă bazez pe opiniile mele lumești pentru a cere ca bărbatul să fie atent cu mine. Cel mai important este ca el să poată urmări adevărul și să fie atent la intențiile lui Dumnezeu.) Dacă urmărește adevărul, e atent la intențiile lui Dumnezeu, pleacă să-și îndeplinească datoria, deci nu este niciodată acasă, iar tu trebuie să porți singură povara vieții de familie, iar rezervorul rămâne fără benzină, deci tu trebuie să-l cari singură la etaj, ce vei face atunci? (Pur și simplu îl voi căra singură.) Și dacă nu poți să-l cari, poți să angajezi pe cineva să te ajute. (Sau aș putea să găsesc un frate sau o soră ca să mă ajute.) Da, toate acestea sunt moduri de a rezolva această situație. Așadar, ai fi furioasă dacă ar pleca de acasă un an sau doi, sau trei sau cinci ani? „Nu e ca și când aș trăi ca o văduvă? Ce sens a avut să mă căsătoresc cu el? Nu e exact ca înainte să mă căsătoresc, când pur și simplu trăiam singură? Trebuie să mă ocup singură de toate. Ce trist e că m-am căsătorit cu el!” Nu ai gândi așa? (Nu, nu ar trebui să gândesc așa, fiindcă el și-ar îndeplini datoria și ar lucra pentru o cauză dreaptă. Nu ar trebui să am toane din cauza asta.) Acelea sunt gânduri excelente, dar ai fi în stare să treci peste toate acestea în viața reală? Dacă acest bărbat pe care l-ai găsit ar fi extrem de onest, în general rezervat în vorbă și manieră, nu ar fi romantic și nu ți-ar cumpăra niciodată haine adecvate, nu ți-ar da niciodată flori și mai ales nu ți-ar zice niciodată „Te iubesc” sau orice astfel de lucru, așa că, în sufletul tău, nu ai ști dacă te iubește sau nu, dar ar fi, totuși, un bărbat foarte bun, care ar fi foarte atent cu tine și ar avea grijă de tine în viață, care doar nu ar spune astfel de lucruri și nu ar face nimic romantic și care nici măcar nu ar încerca să te convingă sau să te împace atunci când ai avea toane, nu ai nutri în inima ta niciun resentiment față de el? (Probabil aș fi avut resentimente când nu credeam în Dumnezeu și nu înțelegeam adevărul, dar după ce am ascultat părtășia lui Dumnezeu, știu că nu ar conta dacă spune sau nu acele lucruri și dacă face sau nu acele lucruri romantice. Acestea sunt opiniile oamenilor mondeni și nu ele ar trebui urmărite de aceia cu umanitate normală. Ar trebui să renunț la aceste lucruri și, apoi, nu m-aș mai plânge.) Nu ar trebui să plângi, nu-i așa? (Așa este.) Acum, nu ești în acea situație și nu știi ce ai simți în acea împrejurare, sau cum ți s-ar dezlănțui și ți s-ar schimba toanele. Totuși, acum, teoretic știți cu toții că, deoarece credeți în Dumnezeu, nu ar trebui să aveți astfel de pretenții nerezonabile de la partenerul vostru, nici nu ar trebui să vă plângeți de el când se întâmplă astfel de lucruri, fiindcă acestea nu sunt lucrurile pe care le vreți. Acum aveți aceste idei, dar sunteți în stare să le realizați? Sunt ușor de realizat? (Trebuie să ne răzvrătim împotriva preferințelor și a opiniilor noastre lumești; atunci ar trebui să fie relativ simplu să renunțăm la aceste lucruri.) Îți spun Eu cum să rezolvi această chestiune. Toți bărbații și toate femeile se vor confrunta cu aceste probleme și vor avea aceste gânduri și aceste toane în viața conjugală și toți vor avea aceste nevoi. Totuși, cea mai importantă idee pe care trebuie să o înțelegi este că, dacă partenerul pe care îl alegi este cel pe care îl dorești din inimă – lăsând la o parte faptul că acest lucru a fost rânduit de Dumnezeu – l-ai ales tu însăți și te mulțumește totul la el și, mai ales, împărtășește aceleași aspirații și urmează aceeași cale ca tine, își poate îndeplini datoria în casa lui Dumnezeu și tot ce face este drept, atunci ar trebui să alegi o abordare rațională și să-i permiți să facă asta, să-i permiți să-ți ignore sentimentele, să-i permiți chiar și să-ți ignore existența – teoretic, ar trebui să reușești să faci acest lucru. Mai mult, dacă în tine se naște o astfel de nevoie sau de toană, indusă de o situație specială sau de un anumit eveniment, atunci trebuie să vii înaintea lui Dumnezeu ca să te rogi. Vei fi în stare să renunți complet la aceste lucruri după ce te vei ruga? Nicidecum. În fond, oamenii trăiesc în propria umanitate, au minte, iar mintea lor le va provoca tot felul de toane. Nu vom discuta acum dacă aceste toane sunt corecte sau greșite. Momentan, problema cea mai practică este că ție îți este greu să renunți la aceste toane. Chiar dacă renunți la ele de data asta, pot apărea din nou, în vreun fel de situație obiectivă. Așadar, ce ar trebui să faci? Nu trebuie să-ți bați capul cu ele, fiindcă teoretic, și din perspectiva formei și a raționalității, deja ai renunțat la acest lucru pe care-l urmăreai sau la această nevoie. Doar că, datorită umanității lor, oamenii de diferite vârste vor avea aceste nevoi și vor simți aceste toane în diverse grade și într-o măsură mai mare sau mai mică. Îți sunt clare aceste situații reale și te-ai rugat lui Dumnezeu, ai renunțat de data asta la toană, sau toana pe care o ai nu este atât de gravă și nu o iei foarte în serios. Totuși, categoric vei avea din nou această toană data viitoare. Așadar, atunci care este practica ta specifică? Aceasta este că nu e nevoie să o iei în seamă sau în serios, spunând: „Ah, acest aspect al firii mele încă nu s-a schimbat.” Aceasta nu este niciun fel de fire; este doar o toană temporară, care nu are nimic de-a face cu firile tale. Nici nu trebuie să faci din țânțar armăsar, spunând: „Ah, de ce sunt încă așa? Nu urmăresc adevărul? Cum de mă comport așa? Este groaznic!” Nu este nevoie să faci din țânțar armăsar; este doar exprimarea unei toane care ține de diversele emoții ale umanității tale normale. N-o băga în seamă. Aceasta este o atitudine privind rezolvarea toanelor. În plus, atât timp cât nu afectează ordinea și regularitatea vieții tale normale, a vieții tale spirituale, sau îndeplinirea datoriei tale, atunci este în regulă. De exemplu, fiindcă soțul tău (sau soția ta) este ocupat să-și facă datoria, a trecut mult timp de când v-ați văzut unul pe altul și nu aveți timp să vorbiți între voi. Într-o zi, vezi brusc o soră care stă de vorbă cu soțul ei și ți se naște o toană în inimă și te gândești: „Vezi, ea își poate îndeplini datoria împreună cu soțul ei. Sunt foarte fericiți și veseli. De ce este soțul meu atât de insensibil? De ce nu mă întreabă: «Cum ți-a fost în ultima vreme? Ești bine?» De ce nu e preocupat de persoana mea? De ce nu mă prețuiește și nu mă iubește?” Ai acest fel de toană și, după o vreme, te gândești: „Ah, nu e bine să mă simt posacă.” Știi că nu este bine să te simți așa, dar tot te simți puțin furioasă și te lupți cu tine, spunând: „N-o să-mi bat capul cu el, pur și simplu o să-l aștept pe el să preia inițiativa de a-mi acorda atenție. Dacă n-o să o facă, atunci o să mă supăr pe el. Suntem căsătoriți de atâția ani, nu ne-am văzut de atâta vreme și el tot nu spune că-i este dor de mine. Îi este dor de mine sau nu? Nu-și bate capul cu mine, așa că n-o să-mi bat nici eu capul cu el!” Te lupți cu tine și trăiești în această toană. Doar pentru o clipă, apar un val de furie și o dispoziție. Atât timp cât poți să dormi și să mănânci normal, să citești cuvintele lui Dumnezeu, să participi la adunări, să-ți îndeplinești datoria în mod normal și să te înțelegi normal cu frații și surorile tale, nu trebuie să-ți faci griji în legătură cu asemenea toane și poți să gândești orice vrei în inima ta. Orice gândești, atât timp cât simțul rațiunii tale este normal și tu îți îndeplinești datoria normal, este în regulă. Nu este nevoie să o înăbuși cu forța, nici nu este nevoie să te rogi cu forța lui Dumnezeu și să-I ceri să te disciplineze sau să te mustre, sau să simți că ești o păcătoasă. Nu este nevoie să faci din țânțar armăsar, fiindcă această toană va dispărea în curând. Dacă îți este chiar atât de dor de soțul tău, atunci sună-l tu și întreabă-l ce face, puteți să vă deschideți sufletul unul în fața celuilalt și să vorbiți; nu vor dispărea atunci acele toane și neînțelegeri temporare? De fapt, nu ai nevoie ca el să facă nimic. Uneori, vei avea doar o senzație de moment și vei dori să-i auzi vocea, sau poate vei simți o singurătate de moment, sau te vei simți nemulțumită pentru scurt timp, sau poate te vei simți nefericită, iar atunci îl vei suna și-l vei auzi vorbind. Atunci, vezi că este bine, că te iubește mult, la fel ca înainte, și că ești în gândurile lui. Doar că este ocupat cu munca, sau se întâmplă fiindcă bărbații pot neglija oarecum detaliile mai subtile, iar el a fost ocupat cu datoria lui și nu crede că a trecut atât de mult timp și de aceea nu te-a contactat. Nu este un lucru bun că este ocupat și că-și îndeplinește normal datoria? Nu este exact ce ți-ai dorit? Dacă ar comite un rău, provocând tulburări și, perturbări și ar fi dat afară, nu ți-ai face griji pentru el? Acum, totul este normal la el și totul este exact ca înainte – nu ți se liniștește mintea atunci? Ce vrei mai mult? Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Sunând astfel și spunându-vă unul altuia câteva cuvinte alină singurătatea din inimă și senzațiile de dor, exact cum spun non-credincioșii; și nu este rezolvată atunci această problemă? Există vreo dificultate? Să-ți suni soțul și să vă arătați preocupați unul de celălalt – spune-Mi, condamnă Dumnezeu un astfel de lucru? (Nu.) Sunteți soț și soție prin lege, iar a-l suna, a vorbi și a vă mărturisi unul altuia dorul sunt toate lucruri cuviincioase, sunt sentimente umane normale și sunt lucruri pe care ar trebui să le faci în sfera umanității. Mai mult, acestea sunt incluse în porunca lui Dumnezeu cu privire la căsnicie pentru omenire – să se însoțească unul pe altul, să se aline și să se susțină unul pe altul. Dacă el nu-și îndeplinește aceste responsabilități, nu poți pur și simplu să-l ajuți tu să le îndeplinească? Aceasta este o chestiune foarte simplă, care este foarte ușor de rezolvat. Practicând în acest fel, nu este această problemă rezolvată? Este nevoie să-ți încolțească în inimă tot felul de toane? Nu, nu este. Acest lucru este ușor de pus în practică.

Haideți să ne întoarcem la întrebarea pe care tocmai am pus-o: „Cum ar trebui să renunțe oamenii la diversele lor fantezii despre căsnicie?” Toți v-ați exprimat unele idei, ca răspuns la această întrebare. Dacă oamenii vor să renunțe la diversele lor fantezii despre căsnicie, atunci trebuie mai întâi să aibă credință și să se supună rânduielilor și poruncii lui Dumnezeu. Nu ar trebui să ai nicio fantezie subiectivă sau nerealistă despre căsnicie, despre cine este partenerul tău sau despre ce fel de persoană este acesta; ar trebui să ai o atitudine de supunere față de Dumnezeu, ar trebui să te supui rânduielilor și poruncii Lui și să ai încredere că El va pregăti pe cineva cât se poate de potrivit pentru tine. Nu este necesar să ai o atitudine supusă? (Ba da.) În al doilea rând, trebuie să renunți la acele criterii pentru alegerea unui partener insuflate ție de tendințele ticăloase ale societății și apoi să stabilești criteriile corecte pentru alegerea unui partener, adică partenerul tău ar trebui cel puțin să fie cineva care crede în Dumnezeu, la fel ca tine, și care pășește pe aceeași cale ca tine – asta este dintr-o perspectivă generală. Mai mult, partenerul tău trebuie să fie capabil să îndeplinească responsabilitățile unui bărbat sau ale unei femei în căsnicie; trebuie să fie capabil să îndeplinească responsabilitățile unui partener. Cum poți judeca acest aspect? Trebuie să te uiți la calitatea umanității sale, să vezi dacă are un simț al răspunderii și dacă are conștiință. Și cum judeci dacă un om are conștiință și umanitate? Dacă nu te apropii de el, atunci nu ai de unde să știi cum este umanitatea lui și, chiar și dacă te apropii de el, dacă o faci doar pentru o perioadă scurtă, tot este posibil să nu poți descoperi cum este acesta. Atunci, cum judeci dacă un om are umanitate? Vezi dacă își asumă responsabilitatea pentru datoria lui, pentru însărcinarea dată de Dumnezeu și pentru lucrarea casei lui Dumnezeu și vezi dacă poate ocroti interesele casei lui Dumnezeu și dacă este credincios datoriei lui – acesta este cel mai bun mod prin care poți să judeci calitatea umanității cuiva. Să presupunem că această persoană are un caracter foarte onest și, când vine vorba de lucrarea pe care i-o deleagă casa lui Dumnezeu, este extrem de devotat, responsabil, serios și zelos, foarte meticulos, deloc nepăsător și deloc neglijent și urmărește adevărul și ascultă atent și conștiincios tot ce spune Dumnezeu. Odată ce îi este clar acel lucru și îl înțelege, îl pune imediat în practică; deși poate că o asemenea persoană nu are un calibru înalt, măcar nu este superficială față de datoria sa și de lucrarea bisericii și este un om care își poate asuma zelos răspunderea. Dacă este conștiincios și responsabil față de datoria lui, atunci cu siguranță își va trăi pe deplin viața cu tine și își va asuma răspunderea pentru tine până la final – caracterul unei astfel de persoane poate face față încercărilor. Chiar dacă te îmbolnăvești, îmbătrânești, te urâțești sau ai defecte și neajunsuri, această persoană te va trata mereu corect și te va tolera și va face mereu tot posibilul pentru a te ocroti pe tine și pe familia ta și a te proteja, pentru a-ți oferi o viață stabilă, astfel încât să trăiești cu liniște sufletească. Acesta este cel mai fericit lucru pentru un bărbat sau pentru o femeie în viața conjugală. Nu va putea neapărat să-ți ofere o viață înstărită, luxoasă sau romantică și nu va putea neapărat să-ți ofere nimic diferit din punctul de vedere al afecțiunii sau sub orice alt aspect, dar cel puțin te va face să te simți liniștită și să simți că, alături de el, viața ta va fi statornică și că nu va exista niciun pericol sau nicio senzație de neliniște. Când privești acea persoană, vei putea să vezi cum va fi viața sa peste 20 sau 30 de ani și chiar la bătrânețe. O astfel de persoană ar trebui să fie criteriul tău pentru alegerea unui partener. Bineînțeles, acest criteriu pentru alegerea unui partener este puțin cam ridicat și o astfel de persoană nu este ușor de găsit în rândurile omenirii moderne, nu-i așa? Ca să judeci cum este caracterul unui om și dacă acesta va fi capabil să-și îndeplinească responsabilitățile în căsnicie, trebuie să îi observi atitudinea față de datoria lui – acesta este un aspect. Un alt aspect este că trebuie să vezi dacă are o inimă cu frică de Dumnezeu. Dacă da, atunci cel puțin nu va face nimic inuman sau ceva care este imoral sau nu este etic, deci cu siguranță te va trata bine. Dacă nu are o inimă cu frică de Dumnezeu și este necuviincios, încăpățânat, sau are o umanitate rea, înșelătoare și arogantă; dacă nu Îl are pe Dumnezeu în inimă și se consideră superior celorlalți; dacă tratează lucrarea, îndatoririle și chiar însărcinarea dată de Dumnezeu și orice problemă majoră a casei lui Dumnezeu într-un mod nechibzuit, conform voinței proprii, acționând arbitrar, fără să fie vreodată precaut, fără să caute principii și mai ales dacă atunci când se ocupă de ofrande, le ia și le acaparează într-un mod nechibzuit, fără să se teamă de nimic, atunci categoric nu trebuie să cauți un astfel de om. Fără o inimă cu frică de Dumnezeu, este capabil de orice. În acest moment, un astfel de bărbat ar putea să te lingușească și să-ți promită dragostea lui veșnică, dar când, într-o bună zi, nu va fi fericit, când nu vei fi capabilă să-i satisfaci nevoile și când nu vei mai fi iubita lui, atunci va spune că nu te mai iubește și că nu mai simte nimic pentru tine și pur și simplu te va părăsi oricând vrea el. Chiar dacă încă nu ați divorțat, tot va merge să caute pe altcineva – toate acestea sunt posibile. Te poate abandona oricând, oriunde, și e capabil de orice. Astfel de bărbați sunt foarte periculoși și nu merită să le încredințezi toată viața ta. Dacă vei găsi un astfel de bărbat ca să fie iubitul tău, dragul tău, partenerul pe care ți l-ai ales, atunci vei da de necaz. Chiar dacă este înalt, bogat și chipeș, incredibil de talentat și are mare grijă de tine și este atent cu tine și, superficial vorbind, îndeosebi dacă întrunește standardele, indiferent dacă este prietenul tău sau soțul tău, însă nu are o inimă cu frică de Dumnezeu, atunci această persoană nu poate fi partenerul pe care ți-l alegi. Dacă ești îndrăgostită de el și începi să ieși cu el și apoi vă căsătoriți, atunci el va fi un coșmar și un dezastru pentru tine toată viața. Spui: „Nu mă tem, urmăresc adevărul.” Ai picat în mâna unui diavol, iar el Îl urăște pe Dumnezeu, Îl sfidează și folosește tot felul de mijloace pentru a-ți perturba credința în Dumnezeu – ești capabilă să depășești acest lucru? Statura ta joasă și puțina ta credință nu pot suporta acest chin și, după câteva zile, ești atât de chinuită, că implori iertare și ești incapabilă să continui să crezi în Dumnezeu. Nu te mai încrezi în Dumnezeu și mintea ta e într-un conflict continuu. E ca și cum ai fi fost aruncată într-o mașină de tocat și făcută bucăți, fără nicio asemănare umană, complet împotmolită în ea, până când, într-un final, ești condamnată aceleiași sorți ca diavolul cu care ești căsătorită, iar viața ta se va sfârși.

Tocmai am avut părtășie despre două criterii cu privire la felul în care să judeci dacă o persoană este capabilă sau nu să-și îndeplinească responsabilitățile în căsnicie. Vă amintiți care sunt? (Da.) Aceste două criterii se referă la calitatea umanității oamenilor. Un criteriu este să vezi dacă își îndeplinește datoria conștiincios și responsabil și dacă poate să ocrotească lucrarea bisericii și interesele casei lui Dumnezeu. E posibil să nu poți să judeci clar unii oameni doar privindu-i; poate că sunt capabili să-și îndeplinească datoria și să ocrotească lucrarea bisericii pentru a urmări statutul sau când au statut, dar cum vor fi când nu vor mai avea statut este ceva ce încă nu ai văzut clar. În acest moment, nu ai cum să îi judeci precis. Totuși, când vezi un asemenea om făcând o scenă, blestemându-L pe Dumnezeu și hulindu-L când își pierde statutul, spunând că Dumnezeu nu este drept, atunci vei avea discernământ cu privire la el și te vei gândi: „Acest individ nu are deloc o inimă cu frică de Dumnezeu. Din fericire, și-a arătat din timp adevărata față. Dacă nu ar fi făcut-o, atunci l-aș fi ales ca soț.” Vezi tu, celălalt criteriu pentru alegerea unui partener – dacă are o inimă cu frică de Dumnezeu – este și el esențial. Dacă judeci și evaluezi oamenii folosind acest criteriu, asta te va salva de acea căsnicie de coșmar. Sunt importante aceste două criterii pentru alegerea unui partener? (Da.) Le înțelegi? (Da.) Vezi tu, unele femei sunt foarte îndrăgostite de bani. Când încep să iasă cu un bărbat, par foarte blânde și rezonabile, iar bărbatul se gândește: „Femeia asta este adorabilă! Este ca o micuță pasăre, se cuibărește în mine toată ziua și nu se dezlipește de mine. Este exact genul de femeie la care visează și pe care o curtează un bărbat. Un bărbat are nevoie de o astfel de femeie, de cineva care vorbește blând, care depinde de bărbatul ei și chiar îl face să se simtă dorit. Cu o astfel de femeie atașată de mine și alături de mine, viața va fi foarte fericită.” Așadar, se căsătoresc, dar apoi, el vede că ea crede în Dumnezeu, dar nu încearcă prea mult să urmărească adevărul. Oricând menționează el îndeplinirea datoriei, ea spune că nu are timp, mereu găsește scuze și spune că este obosită și nu este dispusă să sufere nimic. Acasă, nu gătește și nu face curățenie, ci doar se uită tot timpul la televizor; când vede că cineva a cumpărat o geantă de firmă, sau că familia cuiva trăiește într-o vilă luxoasă și a cumpărat o mașină scumpă, spune cât de capabil trebuie să fie bărbatul din acea familie; de obicei, cheltuiește excesiv și oricând merge la un magazin cu obiecte din aur, la unul de bijuterii sau la unul cu articole de lux, vrea mereu să cheltuiască bani și să cumpere lucruri frumoase. Tu nu înțelegi asta și te gândești: „Pe vremuri, era adorabilă. Cum a putut deveni o astfel de femeie?” Vezi? S-a schimbat, nu-i așa? Înainte, când ieșeați împreună, era capabilă să-și îndeplinească datoria și să sufere puțin, dar totul era la suprafață. Acum, că sunteți căsătoriți, nu mai este așa. Vede că nu ești în stare să-i împlinești nevoile materiale și începe să te învinuiască, spunând: „De ce nu pleci să câștigi bani? La ce folosește să crezi în Dumnezeu și să-ți îndeplinești datoria? Poate credința în Dumnezeu să pună mâncare pe masă? Poate credința în Dumnezeu să te facă bogat?” Spune chiar și lucruri pe care le-ar spune un non-credincios – chiar crede în Dumnezeu femeia asta? (Nu.) Nu vrea niciodată să-și îndeplinească datoria, nu dă doi bani pe credința în Dumnezeu, pe urmărirea adevărului sau pe căutarea dobândirii mântuirii, până când, în final, spune chiar lucruri extrem de răzvrătite și nu are deloc o inimă cu frică de Dumnezeu. Așadar, la ce se gândește această femeie tot timpul? (La mâncare, la haine și la distracție.) Nu se gândește decât la bani și la plăceri fizice, atâta tot. Ea este o ființă a lumii, iubitoare de bani. Dacă te căsătorești cu ea, iar ea îți îngrădește credința în Dumnezeu și te încurajează să renunți la datoria ta și să urmărești lucruri lumești, ce vei face? Tu vrei în continuare să urmărești adevărul și să dobândești mântuirea, dar dacă o urmezi pe ea, atunci nu vei putea să dobândești mântuirea. Dacă nu o urmezi, se va certa cu tine și va divorța de tine. Și după ce veți divorța, vei trăi singur, fără parteneră – vei putea să depășești acest moment? Dacă nu ai fi avut niciodată o parteneră, atunci ar fi în regulă, dar acum, ești deja de mulți ani cu partenera ta și te-ai obișnuit să trăiești cu ea. Brusc, te trezești divorțat și fără parteneră – poți depăși acest moment? Nu este ușor de depășit, nu-i așa? Indiferent dacă e din punctul de vedere al nevoilor vitale, al nevoilor emoționale, al lumii tale spirituale lăuntrice, nu îl poți depăși. Modul în care îți trăiești viața s-a schimbat față de cum era înainte, iar rutina, ritmul și stilul de viață pe care le aveai înainte au fost total azvârlite în haos. Ce fel de căsnicie ai avut? Ce ți-a adus această căsnicie? Fericire sau dezastru? (Dezastru.) A adus dezastru. Prin urmare, dacă nu știi cum să judeci oamenii și dacă îi evaluezi fără să te bazezi pe principii corecte și pe cuvintele lui Dumnezeu, atunci trebuie să faci tot posibilul să nu te implici în întâlniri romantice ocazionale sau să nutrești idei sau să îți faci planuri de a ieși cu cineva, a te căsători sau a începe o căsnicie. Asta fiindcă, în zilele noastre, tendințele ticăloase ale acestei lumi îi ademenesc prea mult pe oameni și toate persoanele singure se confruntă cu multe și felurite ispite în viață; nimeni nu este în stare să le depășească și, chiar dacă urmărești adevărul, tot ți se vor părea greu de depășit. Dacă urmărești adevărul, ajungi să îl înțelegi și îl dobândești, atunci vei fi capabil să le depășești. Totuși, înainte să înțelegi și să dobândești adevărul, vei găsi ispita mereu ademenitoare și ea va fi mereu un pericol pentru tine. În plus, există un aspect important pentru voi, și anume că nu știți cum să judecați oamenii și nu sunteți capabili să le vedeți clar esența – acesta este cel mai important aspect. Ce sunteți în stare să judecați? Bărbații știu doar să judece dacă femeia este frumoasă, dacă a terminat facultatea, dacă familia ei este bogată, dacă știe să se îmbrace frumos, dacă știe cum să fie romantică și dacă poate fi afectuoasă. Mai detaliat, bărbații pot ajunge să știe dacă femeia va fi o soție și o mamă bună, dacă va putea să-i învețe bine pe copiii lor în viitor și dacă poate ține casa. Cel mult, acestea sunt lucrurile pe care bărbații știu să le judece. Și ce pot femeile să judece la bărbați? Pot să judece dacă bărbatul știe cum să fie romantic, dacă este capabil, dacă aduce bani în familie, dacă este menit să fie bogat sau sărac și dacă știe șiretlicuri pentru a se descurca în lume. La un nivel mai bun, femeile pot să judece dacă bărbatul este capabil să sufere, dacă poate gestiona bine familia, dacă ea va putea să mănânce și să se îmbrace bine în cazul în care va avea o relație cu el, cum este contextul lui familial, dacă familia lui este înstărită, dacă ai lui au o casă, o mașină și o afacere, dacă fac afaceri sau sunt agricultori sau muncitori, care este situația economică actuală a familiei lui și dacă părinții lui au pus bani deoparte ca el să se căsătorească. Cel mult, acestea sunt lucrurile pe care ajung femeile să le știe. Cât despre cum este umanitatea-esență a potențialului pretendent, sau ce alegere va face cu privire la calea de credință în Dumnezeu, sunteți capabili să vedeți clar aceste lucruri? (Nu.) Mai precis, este această persoană capabilă să urmeze calea unui antihrist? Este rea? Judecând după rezumatul manifestărilor și expresiilor calității umanității lui, este el o persoană care urmărește adevărul sau una care este scârbită de el? Este capabil să urmeze calea în urmărirea adevărului? Este capabil să obțină mântuirea? Și dacă te căsătorești cu el, veți fi amândoi capabili să intrați în Împărăție ca soț și soție? Nu poți să vezi clar aceste lucruri, nu-i așa? Unii oameni spun: „De ce este nevoie să vedem clar aceste lucruri? Sunt atât de mulți oameni căsătoriți în lume. Nici ei nu pot vedea clar aceste lucruri, dar tot își văd de viață, nu-i așa?” Mulți oameni nu văd clar căsnicia. Dacă întâlnești o persoană bună, care trăiește decent și cu care îți poți petrece viața fără mari supărări sau suișuri și coborâșuri și alături de care nu e multă suferință, atunci aceasta poate fi considerată o viață bună și o căsnicie bună. Însă unii oameni nu îi văd clar pe ceilalți și se concentrează doar la cum arată cealaltă persoană și ce statut are. Sunt convinși de vorbe frumoase și abia după ce s-au căsătorit descoperă că partenerul lor este o persoană rea, un diavol și că fiecare zi trăită cu o astfel de persoană este lungă cât un an. Femeile varsă adesea lacrimi, iar bărbații sunt și ei înșelați foarte mult și transformați în victime și ajung să divorțeze după câțiva ani. Unele cupluri căsătorite divorțează când copiii lor au trei sau patru ani sau când sunt adolescenți, iar unii au chiar nepoți când descoperă că nu mai suportă să trăiască împreună, așa că divorțează. Ce spun acești oameni, în final? „Căsnicia este un mormânt” și „Căsnicia este un crematoriu.” Așadar, greșeala femeilor sau a bărbaților a dus la acest rezultat? Ambii au făcut greșeli și niciunul dintre ei nu a fost bun. Ei nu știu care este natura căsniciei sau a vieții conjugale. Natura căsniciei este să vă asumați răspunderea unul pentru celălalt, să intrați în viața reală și să vă susțineți reciproc. Asta depinde de umanitatea normală^[a] a ambilor parteneri, astfel încât să ajungă într-un mod fericit și stabil până la bătrânețe și să rămână împreună până la final. Și care este natura vieții conjugale? Și aceasta depinde de umanitatea normală^[b] a ambilor parteneri și doar în acest fel pot ei trăi în liniște, statornicie și fericire. Ambii parteneri trebuie să-și asume responsabilitatea unul față de celălalt și abia atunci își vor putea trăi în sfârșit bătrânețea, ținându-se de mână, până la final. Însă asta nu înseamnă că intri în Împărăție; nu este ușor ca partenerii unui cuplu căsătorit să intre împreună în Împărăție. Chiar dacă nu pot intra în Împărăție, pentru ca un cuplu căsătorit să trăiască în sfârșit ținându-se de mână până la bătrânețe este nevoie cel puțin ca partenerii să aibă conștiință și rațiune, cu o umanitate care corespunde standardelor. Nu este așa? (Ba da.) Să avem părtășie în acest fel vă face să aveți mai multă sau mai puțină încredere în căsnicie, sau vă face să aveți atitudinea și opinia corectă? (Ne face să avem atitudinea și opinia corectă.) Să avem părtășie în acest fel nu are nimic de-a face cu a avea mai multă sau mai puțină credință, nu-i așa? Nu vorbesc despre renunțarea la diversele fantezii despre căsnicie ca să vă fac să renunțați la căsnicie sau să o respingeți, ci mai degrabă ca să adoptați abordarea corectă și rațională cu privire la această chestiune. Mai precis, ca să puteți să luați în considerare, să abordați și să rezolvați această chestiune conform cuvintelor lui Dumnezeu. Nu o fac astfel încât să încetați definitiv să vă gândiți la căsnicie – a nu te gândi nu este același lucru ca a renunța. Adevărata renunțare înseamnă să ai gândurile și opiniile corecte și precise. Acum, având părtășie în acest fel, nu ați renunțat deja la unele dintre diversele voastre fantezii despre căsnicie? (Ba da.) Acum vă temeți de căsnicie mai mult, sau tânjiți mai mult după ea? Niciuna dintre acestea, de fapt. Nu este nevoie nici să vă temeți de ea, nici să tânjiți atât de mult la ea. Dacă acum ești singur și spui: „Vreau să urmăresc adevărul și să mă sacrific pentru Dumnezeu. Acum nu mă gândesc la căsnicie și nu am planuri pentru a mă căsători, așa că voi lăsa căsnicia să fie un spațiu gol în inima mea, o voi lăsa să fie o pagină goală”, este corectă această opinie? (Nu, Dumnezeu are părtășie cu noi despre acest adevăr fiindcă trebuie să ne dotăm cu el, să-l înțelegem și să-l punem în practică. Ar trebui și să acționăm conform spuselor lui Dumnezeu, să privim oamenii și lucrurile și să ne comportăm și să acționăm în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu. Indiferent dacă acum ne gândim sau nu la căsnicie, tot trebuie să înțelegem acest adevăr și abia atunci vom evita să facem o greșeală.) Este corectă această înțelegere? (Da.)

Există acum cineva care spune: „Suntem necăsătoriți și lumea non-credincioșilor spune că e nobil să fii necăsătorit, deci nu putem spune că în casa lui Dumnezeu, cei necăsătoriți sunt sfinți și cei căsătoriți sunt necurați?” Există cineva care spune astfel de lucruri? Există unii oameni căsătoriți care au mereu o concepție greșită în felul în care înțeleg căsnicia. Ei, cred că, după ce se căsătoresc, gândurile lor nu mai sunt atât de pure, de simple sau de curate cum erau înainte, că devin complicate după ce se căsătoresc și în special că oamenii căsătoriți au relații intime cu sexul opus și nu mai sunt sfinți. Și astfel, după ce acceptă lucrarea lui Dumnezeu, îi spun hotărâți partenerului lor: „Am acceptat lucrarea lui Dumnezeu și, începând din această zi, trebuie să urmăresc sfințenia. Nu mai pot să dorm cu tine. Trebuie să dormi singur, iar eu trebuie să merg să dorm în altă cameră.” Începând din acel moment, dorm separat și partenerul lor doarme singur, dar încă locuiesc împreună. Ce urmăresc astfel de oameni? Urmăresc un fel de sfințenie a trupului. Nu este aceasta o înțelegere greșită a căsniciei? (Ba da.) Este ușor de rezolvat această înțelegere greșită? Sunt unii oameni căsătoriți care cred că nu mai sunt sfinți după ce au relații intime cu sexul opus. Sensul implicit aici este că dacă nu au relații intime cu sexul opus, dacă își abandonează căsnicia și divorțează, atunci vor deveni sfinți. Dacă acesta e modul prin care cineva devine sfânt, nu ar însemna că oamenii necăsătoriți sunt și mai sfinți? Cu asemenea înțelegeri denaturate, alegerile sau acțiunile oamenilor îi fac pe partenerii lor să se simtă confuzi și furioși. Unii soți non-credincioși sau unele soții non-credincioase înțeleg greșit și încep să aibă o aversiune față de credință și există unii care chiar vorbesc într-un mod hulitor despre Dumnezeu. Spuneți-Mi, este corect ce fac acești oameni în urmărirea „sfințeniei”? (Nu, nu este.) De ce nu? În primul rând, există o problemă cu gândirea lor. Despre ce problemă este vorba? (Ei înțeleg greșit cuvintele lui Dumnezeu.) În primul rând, opiniile lor despre căsnicie sunt denaturate; în al doilea rând, definițiile și înțelegerile lor despre sfințenie și necurățenie sunt denaturate. Ei cred că a nu avea relații intime cu sexul opus te face sfânt, dar, atunci, ce este necurățenia? Ce este sfințenia? Oare sfințenia înseamnă să nu ai firi corupte? Când cineva dobândește adevărul și firea i se schimbă, atunci nu mai are firi corupte. Oare cineva care nu a avut relații intime cu sexul opus nu are firi corupte? Oare firile corupte ale oamenilor apar doar atunci când au relații intime cu sexul opus? (Nu.) Este clar că această înțelegere este greșită. Odată ce ești căsătorit și ai relații intime cu sexul opus, firile tale corupte nu se înrăutățesc, ci rămân exact cum erau înainte. Dacă nu ești căsătorit și nu ai avut relații intime cu sexul opus, ai vreo fire coruptă? Ai multe. Prin urmare, fie că este bărbat sau femeie, faptul că o astfel de persoană are sau nu firi corupte nu se evaluează pe baza stării sale civile, pe faptul că este sau nu căsătorită sau că a avut sau nu relații intime cu sexul opus. De ce au astfel de concepții greșite despre căsnicie oamenii care gândesc și acționează în acest fel? De ce acționează în acest fel? Nu este aceasta o problemă care ar trebui rezolvată? (Ba da.) O puteți rezolva? Un om trebuie doar să intre în contact cu o persoană de sexul opus și să aibă relații intime cu aceasta și apoi, este necurat și profund corupt – așa este? (Nu.) Dacă ar fi așa, atunci faptul că Dumnezeu poruncește uniunea bărbatului cu femeia ar fi o greșeală. Așadar, cum putem rezolva această problemă? Care este sursa ei? Această problemă poate fi rezolvată disecând și înțelegându-i sursa. Nu aveți și voi această opinie? Fie căsătoriți, fie necăsătoriți, nu au toți oamenii această opinie despre căsnicie? (Ba da.) Știu că nu puteți scăpa de această problemă. Așadar, care este sursa acestei opinii? (Oamenilor nu le este clar ce este sfințenia și ce este necurățenia.) Și care este sursa faptului că oamenii nu știu ce este sfințenia și ce este necurățenia? (Oamenii nu sunt capabili să priceapă cuvintele lui Dumnezeu sau să înțeleagă adevărul într-un mod pur.) Ce aspect al cuvintelor lui Dumnezeu sunt ei incapabili să priceapă într-un mod pur? (Căsnicia este ceva ce oamenii ar trebui să experimenteze normal în viețile lor și este și poruncită de Dumnezeu, însă asociază faptul că oamenii se căsătoresc și au relații intime cu sexul opus cu faptul că sunt sau nu sfinți, când în realitate, a fi sfânt înseamnă că cineva nu are firi corupte și nu are nimic de-a face cu faptul că este sau nu căsătorit. Să luăm ca exemplu călugărițele din Biserica Catolică. Dacă nu acceptă lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și nu înțeleg adevărul, atunci, deși își petrec întreaga viață necăsătorite, tot nu se poate spune că sunt sfinte, fiindcă firile lor corupte nu au fost înlăturate.) Explică asta în mod clar chestiunea? Distincția dintre sfințenie și necurățenie stă în faptul că un om este căsătorit sau nu? (Nu.) Nu, nu stă în asta și există dovezi substanțiale pentru a demonstra acest lucru. De exemplu, persoanele cu handicap mintal, cretinii, cei bolnavi mintal, călugărițele catolice, călugărițele budiste și călugării budiști sunt toți persoane necăsătorite, dar sunt sfinți? (Nu.) Oamenii cu handicap mintal, idioții și bolnavii mintal nu au o rațiune normală; nu se pot căsători, niciun bărbat din rândurile lor nu-și găsește o soție și nicio femeie din rândurile lor nu-și găsește un soț și ei nu sunt sfinți. Călugărițele catolice, călugărițele budiste și călugării budiști, împreună cu alte câteva grupuri speciale, nu se căsătoresc și nici nu sunt sfinți. Ce înseamnă „nu sunt sfinți”? Vreau să spun că sunt necurați. Ce înseamnă „necurați”? (Au firi corupte.) Corect, înseamnă că au firi corupte. Toți acești oameni necăsătoriți au firi corupte și niciunul dintre ei nu este sfânt. Așadar, cum rămâne cu oamenii căsătoriți? Există vreo diferență între esența celor care sunt căsătoriți și esența acestor oameni necăsătoriți? (Nu.) În ceea ce privește esența, nu există nicio diferență între ei. Ce vreau să spun atunci când zic că nu există nicio diferență între ei? (Toți au fost corupți de Satana și toți au firi corupte.) Așa este, toți au fost corupți de Satana și toți au firi corupte. Nu sunt capabili să se supună lui Dumnezeu sau adevărului și nu pot urma calea de a se teme de Dumnezeu și a se feri de rău. Nu sunt apreciați de Dumnezeu, nu sunt mântuiți și sunt toți necurați. Așadar, nu se poate evalua dacă un om este sfânt sau necurat prin faptul că este căsătorit sau nu. Atunci, de ce au oamenii acest fel de concepție greșită despre căsnicie, crezând că aceia care se căsătoresc nu sunt sfinți, că sunt necurați? Care este punctul central al acestei concepții greșite? (Opiniile lor despre căsnicie sunt denaturate.) Este faptul că opiniile lor despre căsnicie și despre viața conjugală sunt denaturate, sau că opiniile lor despre altceva sunt denaturate? Poate cineva să explice în mod clar acest lucru? După cum am spus înainte, orice căsnicie va reveni, în cele din urmă, la viața reală. Așadar, este această viață conjugală sursa a ceea ce consideră oamenii că este necurat? (Nu.) Nu este sursa a aceea ce consideră oamenii că este necurat. Sursa din gândurile oamenilor a ceea ce consideră ei necurat le este, de fapt, cunoscută în minte și în adâncul inimii lor: este dorința lor sexuală și de aici pornește concepția greșită. Definiția și distincția unei persoane ca sfântă sau necurată pe baza faptului că este căsătorită sau necăsătorită este o înțelegere greșită și o concepție greșită, iar originea acestei probleme este înțelegerea falsă și incorectă pe care o au oamenii față de dorința sexuală a trupului lor. De ce spun că această înțelegere este falsă? Oamenii cred că odată ce simt dorință sexuală și se căsătoresc, atunci au relații intime cu sexul opus și că, odată ce au relații intime cu sexul opus, atunci încep să trăiască așa-zisa viață de dorință sexuală a trupului și atunci sunt necurați. Nu asta cred? (Ba da.)

Așadar, haideți să discutăm exact ce fel de lucru este dorința sexuală. Atât timp cât o pricepi corect și ai o pricepere și o înțelegere precisă, corectă și obiectivă a acesteia, atunci vei dezlega această problemă și această concepție greșită a necurățeniei și a sfințeniei. Nu este așa? Odată ce oamenii se căsătoresc, își satisfac dorința sexuală și ei își exprimă dorințele sexuale și fizice, așa că se gândesc: „Noi, oamenii căsătoriți nu suntem sfinți, suntem necurați. Sfinți sunt acei tineri și acele tinere singure.” Aceasta este în mod clar o înțelegere denaturată, care provine din faptul că nu știu exact ce este dorința sexuală. Acum, haideți să analizăm prima ființă umană: a avut Adam dorință sexuală? Omenirea creată de Dumnezeu are gânduri, limbaj, percepție prin simțuri, precum și liber arbitru și nevoi afective. Ce înseamnă „nevoi afective”? Înseamnă că oamenii au nevoie de un partener care să le țină companie și care să îi susțină, un partener cu care să vorbească, cineva la care să țină, de care să aibă grijă și pe care să-l prețuiască – acestea sunt nevoi afective. Un alt aspect este că oamenii au și dorință sexuală. Care este temeiul pentru a spune asta? Este faptul că, după ce l-a creat pe Adam, Dumnezeu a spus că el are nevoie de o parteneră, o parteneră doar pentru nevoile lui vitale și pentru cele afective. Dumnezeu însă a mai vorbit și despre o altă nevoie. Ce a spus Dumnezeu? În Geneza, capitolul 2, versetul 24, se zice: „De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va uni cu soția lui, iar ei vor deveni un singur trup.” Înțelesul acestor cuvinte este foarte clar; nu este nevoie să fim atât de direcți cu privire la asta. Înțelegeți aceste cuvinte, nu-i așa? Evident, când Dumnezeu l-a creat pe Adam, strămoșul omenirii, Adam a avut această nevoie. Bineînțeles, aceasta este o interpretare obiectivă. Mai important, când Dumnezeu l-a creat, el avea acest organ senzorial și avea aceste condiții și caracteristici fiziologice – aceasta era situația reală a lui Adam, primul strămoș al omenirii creat de Dumnezeu, care a fost prima ființă umană în trup. El avea limbaj, putea auzi, putea vedea, putea simți gusturi și avea organe senzoriale, nevoi afective, dorință sexuală, nevoi fiziologice și, bineînțeles, avea liber arbitru, așa cum tocmai am spus. Aceste lucruri, împreună, alcătuiesc o ființă umană creată de Dumnezeu. Nu este aceasta situația reală? (Ba da.) Aceasta este structura fiziologică a bărbaților. Dar a femeilor? Dumnezeu a creat pentru femei o structură fiziologică diferită de cea a bărbaților și, bineînțeles, a creat aceeași dorință sexuală precum cea a bărbaților. Pe ce ne bazăm când spunem asta? Pe capitolul 3, versetul 16 din Geneza: Dumnezeu a spus: „Îți voi mări mult durerile nașterii; în durere vei naște copii.” De unde vin copiii menționați în expresia „vei naște copii”? Să spunem că există o femeie care nu are o astfel de nevoie fiziologică, sau mai precis, nu simte pornirile dorinței sexuale feminine – ar fi ea în stare să rămână însărcinată? Nu, iar asta este foarte clar. Așadar acum, privind aceste două rânduri de la Dumnezeu, bărbații și femeile pe care le-a creat El au structuri fiziologice diferite și totuși au în comun caracteristica fiziologică a dorinței sexuale. Lucrul este confirmat de aceste fapte făcute de Dumnezeu și de mesajul dintre rândurile instrucțiunilor date ființelor umane. Ființele umane create de Dumnezeu au structuri fiziologice și au și nevoile aferente acestor structuri. Așadar, cum ar trebui să privim această chestiune acum? Acest lucru numit dorință sexuală este o parte a trupului, precum un organ uman. De exemplu, mănânci mic-dejunul la ora șase dimineața și, până la amiază, toată mâncarea e mai mult sau mai puțin digerată și stomacul tău este gol. Stomacul transmite creierului această informație, iar creierul îți spune: „Ai stomacul gol; e momentul să mănânci.” Ce este această senzație din stomac? Îl simți puțin gol, ai un disconfort și vrei să mănânci ceva. Și cum apare această senzație că vrei să mănânci ceva? Este rezultatul funcționării și metabolismului întregului tău sistem nervos și al organelor tale – este cât se poate de simplu. Dorința sexuală are aceeași natură ca orice alt organ din corp; fiecare organ este asociat cu sistemul nervos, care trimite comenzi diverselor tale organe. De exemplu, nasul tău simte mirosuri, iar când simte un miros urât, acesta pătrunde în sistemul tău nervos, care îi spune creierului tău: „Acest miros este dezgustător, nu este unul frumos.” El îți transmite informația, iar apoi, tu îți acoperi imediat nasul sau fluturi mâna pe sub nas – este această serie de mișcări. Vezi tu, această serie de mișcări și de acțiuni și acest fel de senzație și de conștientizare sunt toate comandate de anumite organe și de sistemul nervos al corpului tău. De exemplu, auzi un sunet incredibil de puternic și de strident și, după ce urechile tale au primit această informație, te simți deranjat sau șocat și îți acoperi urechile. De fapt, tot ce au recepționat urechile tale reprezintă un sunet, o informație, dar creierul distinge dacă acest sunet îți este sau nu benefic. Dacă nu are un efect major asupra ta, doar îl auzi și îl discerni, iar apoi dispare, fără să-l bagi prea mult în seamă; dacă are un efect negativ asupra inimii sau asupra corpului tău, creierul tău va distinge acest lucru și apoi îți va spune să-ți acoperi urechile sau să deschizi larg gura – va avea loc o serie de acțiuni și de gânduri ca acestea. Dorința sexuală umană este exact la fel, cu organe corespunzătoare care au diferite raționamente și interpretări sub controlul nervilor corespunzători. Dorința sexuală umană este exact un lucru atât de simplu. Acest lucru este la același nivel și echivalent cu orice alt organ din corpul uman, dar are propria particularitate și de aceea vor avea mereu oamenii diverse idei, opinii sau gânduri diferite despre el. Așadar, având părtășie în acest fel, nu ar trebui să aveți acum înțelegerea corectă? (Ba da.) Dorința sexuală umană nu este nimic misterios; a fost creată de Dumnezeu și există de când au luat ființă oamenii. Fiindcă a fost poruncită de Dumnezeu și creată de El, nu poate deveni un lucru negativ sau un lucru necurat doar fiindcă oamenii au tot felul de înțelegeri greșite și noțiuni despre ea. Este exact la fel ca orice alt organ senzorial uman; există în corpul uman și, dacă este în cadrul unei căsnicii adecvate rânduite și poruncite de Dumnezeu, atunci este un lucru rezonabil. Însă dacă oamenii se răsfață cu ea sau abuzează de ea, atunci devine un lucru negativ. Bineînțeles, dorința sexuală în sine nu este negativă, dar oamenii care o folosesc sau acele gânduri sunt negative. De exemplu, triunghiurile amoroase, promiscuitatea, incestul, precum și violul și agresiunea sexuală și alte astfel de lucruri care au legătură cu dorința sexuală devin negative și nu au nimic de-a face cu dorința sexuală originală a trupului uman. Dorința sexuală a trupului este la fel ca un organ fizic: a fost creată de Dumnezeu. Totuși, din cauza ticăloșiei și a corupției omenirii, au loc tot felul de lucruri ticăloase legate de dorința sexuală, iar atunci nu are nimic de-a face cu dorința sexuală adecvată și normală – acestea sunt chestiuni cu două naturi diferite. Nu este așa? (Ba da.) Triunghiurile amoroase, relațiile extraconjugale, precum și incestul și agresiunea sexuală – toate acestea sunt lucruri ticăloase legate de dorința sexuală, care au loc în rândurile omenirii corupte. Acestea nu au nimic de-a face cu dorința sexuală adecvată și căsnicia; sunt necurate, inadecvate și nu sunt lucruri pozitive. Acum vedeți clar acest lucru? (Da.)

Având părtășie în acest fel, acum puteți să pricepeți clar acele înțelegeri și acțiuni denaturate ale oamenilor căsătoriți și să discerneți ce este corect și ce este greșit la ele? (Da.) Când întâlniți pe cineva nou în credință care zice: „Noi am acceptat lucrarea lui Dumnezeu, deci trebuie să trăim separat, fiind un cuplu căsătorit?” ce veți spune? (Vom spune că nu.) Poți să-l întrebi: „De ce este nevoie să trăiți separat? V-ați certat? Sforăie unul din voi atât de zgomotos încât celălalt nu poate dormi? Dacă da, atunci este problema ta și poți să locuiești separat. Dacă motivul este altul, atunci nu, nu este nevoie.” Altcineva spune: „Trăim împreună ca un cuplu căsătorit de aproape 40 de ani. Am îmbătrânit, copiii noștri au crescut, așadar ar trebui să dormim în paturi separate? Nu ar trebui să mai dormim împreună, copiii noștri vor râde de noi. Ar trebui să ne păstrăm integritatea la bătrânețe.” Este acceptabil să spui așa ceva? (Nu.) Nu, nu este. Vor să-și păstreze integritatea la bătrânețe; ce fel de lucru este această integritate? Ce făceau când erau tineri? Nu doar se prefac? Nu sunt dezgustători oamenii de acest fel? (Ba da.) Când întâlnești astfel de oameni, spune-le: „Nu zicem astfel de lucruri în credința noastră în Dumnezeu, iar casa lui Dumnezeu nu are astfel de cerințe sau reguli. Vei învăța asta, în timp. Poți să trăiești oricum vrei; asta este treaba ta și nu are nimic de-a face cu credința în Dumnezeu sau cu urmărirea adevărului, și nici cu dobândirea mântuirii. Nu este nevoie să întrebi despre aceste lucruri și nici să sacrifici nimic pentru ele.” Nu este chestiunea rezolvată atunci? (Ba da.) Problema dorinței sexuale umane în căsnicie este rezolvată atunci – cea mai mare dificultate este depășită. Vă este clar acest lucru, având părtășie în acest fel? Mai credeți că dorința sexuală este misterioasă? (Nu.) Mai credeți că dorința sexuală este necurată sau murdară? (Nu.) Cu privire la dorința sexuală, aceasta nu este necurată și nu este murdară; este ceva adecvat. Totuși, dacă oamenii se joacă cu ea, atunci nu mai este adecvată și devine un lucru total diferit. În orice caz, după ce am avut părtășie în acest fel, nu sunt înlăturate diversele fantezii realiste și nerealiste ale oamenilor cu privire la căsnicie? (Ba da.) După ce am avut părtășie despre definițiile și conceptele căsniciei, în principiu ați renunțat într-o anumită măsură, în mintea voastră, la lucrurile distorsionate și denaturate pe care le urmăriți, la idealurile și dorințele voastre denaturate, anormale și greșite cu privire la căsnicie. Pe cele rămase trebuie să le identificați treptat în voi și apoi să experimentați și să învățați treptat prin practica personală în viața reală. Bineînțeles, cel mai important lucru este că oamenii ar trebui să aibă înțelegerea și perspectiva corectă asupra căsniciei în sine – acest lucru este foarte important. Fie că plănuiești să te căsătorești în viitor sau nu, atitudinea ta față de căsnicie și perspectiva ta asupra ei îți vor influența urmărirea adevărului și de aceea trebuie să citești în detaliu cuvintele lui Dumnezeu cu privire la subiect și să dobândești în sfârșit perspectiva și înțelegerea corectă a căsniciei, care cel puțin ar trebui să fie în acord cu adevărul. Odată ce vom termina părtășia despre această chestiune, nu va fi extinsă cunoașterea ta? (Ba da.) Nu vei mai fi atât de copilăros și de limitat, nu-i așa? Când vei discuta în viitor despre această chestiune cu oamenii, vor vedea că pari tânăr și, cu toate astea, o înțelegi și vor întreba: „De când ești căsătorit?” Vei răspunde: „Încă nu sunt căsătorit.” Ei vor spune: „Atunci cum se face că ai o înțelegere atât de matură despre căsnicie, ca și cum înțelegerea ta ar fi chiar mai matură decât cea a adulților?” Vei răspunde: „Înțeleg adevărul și există un temei pentru aceste adevăruri pe care le înțeleg. Dacă nu mă crezi, aduc Biblia și îți arăt situația când Dumnezeu l-a creat pe Adam și vei vedea dacă lucrurile pe care le spun sunt precise sau nu.” În final, îi convingi sufletul, iar asta fiindcă tot ce spui provine din înțelegerea și priceperea ta pură, fără nicio alterare din partea închipuirilor sau noțiunilor umane sau fără nicio opinie umană denaturată – tot ceea ce spui este în acord cu adevărul și cuvintele lui Dumnezeu.

Acum, că am terminat părtășia despre problema înțelegerilor și practicilor denaturate ale oamenilor căsătoriți, haideți să avem părtășie despre subiectul „misiunea ta nu este să urmărești fericirea conjugală”. Faptul că oamenii renunță la diverse fantezii despre căsnicie înseamnă doar că au ajuns să aibă unele înțelegeri și idei corecte care sunt relativ în conformitate cu adevărul din punctul de vedere al conceptului și definiției căsniciei; cu toate acestea, nu înseamnă că ei pot să renunțe complet la lucrurile pe care le urmăresc, la idealurile și dorințele lor cu privire la căsnicie. Cât despre cei care s-au căsătorit, cum își întrețin ei fericirea conjugală? Se poate spune că mulți oameni sunt incapabili să abordeze corect fericirea conjugală sau sunt incapabili să abordeze corect relația dintre fericirea conjugală și misiunea omului. Nu este și aceasta o problemă? (Ba da, este.) Oamenii căsătoriți privesc mereu căsătoria ca pe un eveniment major în viață și pun mare accent pe căsătorie. Prin urmare, încredințează vieții lor conjugale toată fericirea din viața lor, crezând că urmărirea fericirii conjugale este singurul obiectiv de atins în această viață. De aceea, mulți oameni depun un mare efort, plătesc un preț ridicat și fac sacrificii mari de dragul fericirii conjugale. De exemplu, cineva se căsătorește și, pentru a-și atrage partenerul și a-și păstra căsnicia și iubirea „proaspete”, va face multe lucruri. O femeie spune: „Drumul către inima unui bărbat trece prin stomac”, așa că învață cum să gătească de la mama ei sau de la cei mai vârstnici decât ea, cum să facă mâncăruri rafinate și produse de patiserie, pregătind tot felul de lucruri pe care soțului ei îi place să le mănânce și străduindu-se să-i ofere acestuia mâncăruri delicioase și minunate. Când soțul ei este flămând, se gândește la mâncărurile ei rafinate, apoi se gândește la casă, la ea, iar apoi se grăbește să ajungă acasă. Astfel, ea nu rămâne des singură acasă și, în schimb, îl are adesea pe soțul ei alături, așa că simte că a învăța să facă unele mâncăruri delicioase ca să ajungă la bărbatul ei prin stomac este foarte important. Fiindcă acesta este un mod de a întreține fericirea conjugală și fiindcă este prețul pe care ar trebui să-l plătească o femeie și responsabilitatea pe care ar trebui să o îndeplinească de dragul fericirii ei conjugale, muncește din greu ca să-și susțină căsnicia în acest fel. Există și unele femei care se simt nesigure în legătură cu căsnicia lor și adesea folosesc diverse mijloace pentru a-și mulțumi, atrage și stimula soții. De exemplu, o astfel de femeie își va întreba adesea soțul dacă își amintește când a fost prima lor întâlnire, când s-au cunoscut, când este aniversarea nunții lor și alte date. Dacă soțul ei își amintește, atunci simte că o iubește, că o poartă în inima lui. Dacă nu-și amintește, atunci se supără și se plânge: „Nu-ți amintești nici măcar o dată atât de importantă ca asta. Nu mă mai iubești?” Vezi tu, într-o încercare continuă de a-și atrage partenerul, de a-i capta atenția și de a întreține fericirea lor conjugală, atât bărbații cât și femeile folosesc mijloace lumești de a-și stimula partenerul și toți fac lucruri lipsite de sens și copilărești. Există și unele femei care vor plăti orice preț pentru a face lucruri dăunătoare propriei sănătăți. De exemplu, unele femei trecute de 30 de ani, văzând că pielea lor nu mai este atât de frumoasă și de albă și că fața lor nu mai este atât de strălucitoare și de atrăgătoare, merg să-și facă lifting facial sau injecții cu acid hialuronic. Există unele femei care, pentru a fi mai frumoase, își operează ambele pleoape și își tatuează sprâncenele, îmbrăcându-se adesea în moduri deosebit de frumoase și de sexy pentru a-și atrage soții și chiar învață să facă lucrurile romantice pe care le fac altele pentru propria fericire conjugală. De exemplu, într-o zi specială, o astfel de femeie poate pregăti o cină somptuoasă cu lumânări și vin roșu. Apoi, stinge luminile și, când vine soțul ei acasă, îl pune să închidă ochii și-l întreabă: „Ce zi e azi?” Soțul ei încearcă mult timp să ghicească, dar nu-și dă seama ce zi este. Ea aprinde lumânările și, când soțul ei deschide ochii, se dovedește că este chiar ziua lui de naștere, iar el spune: „E minunat! Te iubesc atât de mult! Nu mi-am amintit nici măcar propria zi de naștere. Tu ți-ai amintit de ziua mea de naștere, ești absolut adorabilă!” Atunci, femeia se simte fericită și mulțumită. Doar cu aceste câteva cuvinte din partea soțului ei, se simte satisfăcută și liniștită. Și bărbații și femeile își storc creierii gândindu-se la mijloace prin care să-și întrețină fericirea conjugală. Soția face mari schimbări și sacrificii, consumând mult timp și efort, iar soțul face la fel, trudind cu zel și câștigând bani în lume, umplându-și portofelul, aducând tot mai mulți bani acasă, clădind o viață tot mai frumoasă de care să se bucure soția lui. Pentru a-și întreține fericirea conjugală, și el trebuie să învețe din ce fac alții și cumpără trandafiri, cadouri pentru ziua ei de naștere, cadouri de Crăciun, bomboane de ciocolată de Ziua Îndrăgostiților și așa mai departe, storcându-și creierii pentru a se gândi la mijloace prin care să încerce să-și facă soția fericită, dându-se peste cap să fac aceste lucruri lipsite de sens. Și apoi, într-o zi, își pierde slujba și nu îndrăznește să-i spună soției lui, de teamă că va divorța de el sau că nu vor mai avea o căsnicie la fel de fericită ca înainte. Așa că tot pretinde că merge la serviciu și termină munca la timp în fiecare zi, dar în acest timp, merge peste tot și își depune CV-ul, căutând o slujbă. Ce face când vine ziua de salariu și el nu primește niciun ban? Se împrumută de la toți ca să-și facă soția fericită și spune: „Uite, am primit o primă de 2000 de yuani luna asta. Cumpără-ți ceva frumos.” Soția nu știe ce se întâmplă în realitate și chiar merge și-și cumpără câteva articole de lux. Mintea lui e copleșită de îngrijorare și simte că nu are la cine să apeleze, iar anxietatea lui crește. Fie că este bărbat sau femeie, toți iau multe măsuri și consumă mult timp și efort pentru a-și întreține fericirea conjugală, mergând chiar atât de departe încât să facă lucruri în pofida propriei rațiuni. Deși irosesc atât de mult timp și efort, oamenii implicați tot nu știu cum să înfrunte sau să trateze corect aceste lucruri, chiar storcându-și creierii ca să învețe de la alții, să studieze și să se consulte cu alții pentru a-și întreține fericirea conjugală. Sunt chiar unii oameni care, după ce au început să creadă în Dumnezeu, își acceptă datoria și însărcinarea dată lor de casa lui Dumnezeu, dar pentru a întreține fericirea și satisfacția în căsnicia lor, nu se ridică deloc la standardele necesare când vine vorba de îndeplinirea datoriei lor. Inițial, ar fi trebuit să meargă într-un loc îndepărtat pentru a predica Evanghelia, întorcându-se acasă o dată pe săptămână sau chiar mai rar, sau ar fi putut să plece de acasă și să-și îndeplinească datoria cu normă întreagă, în conformitate cu diversele lor calibre și condiții, dar se tem că partenera lor va fi nemulțumită de ei, că nu va fi fericită căsnicia lor sau că-și vor pierde de tot căsnicia și, de dragul întreținerii fericirii lor conjugale, renunță la mult timp pe care ar trebui să-l petreacă îndeplinindu-și datoria. În special când își aud partenera plângându-se, părând nemulțumită sau văitându-se, devin și mai precauți cu întreținerea căsniciei lor. Fac tot ce pot pentru a-și satisface partenera și muncesc din greu pentru a aduce fericire în căsnicia lor, ca aceasta să nu se destrame. Bineînțeles, chiar mai grav este faptul că unii oameni refuză chemarea casei lui Dumnezeu și refuză să-și îndeplinească datoria, pentru a-și menține fericirea conjugală. Când ar trebui să plece de acasă pentru a-și îndeplini datoria, fiindcă nu suportă să se despartă de consoarta lor sau fiindcă părinții acesteia se opun credinței lor în Dumnezeu și ideii ca ei să-și abandoneze slujba și să plece de acasă pentru a-și îndeplini datoria, fac compromisuri și-și abandonează datoria, alegând, în schimb, să-și întrețină fericirea conjugală și integritatea căsniciei lor. Pentru a-și întreține fericirea conjugală și integritatea căsniciei lor și pentru a împiedica destrămarea și încheierea căsniciei lor, aleg doar să își îndeplinească responsabilitățile și obligațiile în viața conjugală și să abandoneze misiunea unei ființe create. Nu îți dai seama că, indiferent de rolul tău în familie sau în societate – fie că este ca soție, soț, copil, părinte, angajat sau orice altceva – și indiferent dacă rolul tău în viața conjugală este sau nu unul important, ai o singură identitate înaintea lui Dumnezeu și aceea este cea de ființă creată. Nu ai o a doua identitate înaintea lui Dumnezeu. Prin urmare, când te cheamă casa lui Dumnezeu, acela este momentul când ar trebui să-ți îndeplinești misiunea. Cu alte cuvinte, ca ființă creată, ideea nu este că ar trebui să-ți îndeplinești misiunea doar când este îndeplinită condiția de a-ți întreține fericirea conjugală și integritatea căsniciei, ci mai degrabă că, atât timp cât ești o ființă creată, atunci misiunea pe care ți-o dă și pe care ți-o încredințează Dumnezeu ar trebui să fie îndeplinită necondiționat; indiferent de împrejurări, întotdeauna îți revine sarcina de a da prioritate misiunii încredințate ție de către Dumnezeu, în timp ce misiunea și responsabilitățile date ție de căsnicie sunt secundare. Misiunea pe care ar trebui să o îndeplinești ca ființă creată, pe care ți-a dat-o Dumnezeu, ar trebui să fie întotdeauna prioritatea ta absolută în orice condiții și în orice împrejurări. Prin urmare, indiferent cât de mult îți dorești să întreții fericirea căsniciei tale sau cum este situația ta conjugală, sau cât de mare este prețul pe care îl plătește partenerul tău pentru căsnicia voastră, niciunul dintre acestea nu este un motiv de a refuza misiunea pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu. Cu alte cuvinte, indiferent cât de fericită este căsnicia ta sau cât de solidă este integritatea ei, identitatea ta ca ființă creată nu se schimbă și, ca atare, misiunea pe care ți-o încredințează Dumnezeu este cea pe care ești dator s-o îndeplinești în primul și în primul rând, iar acest lucru nu este condiționat. Așadar, când Dumnezeu îți încredințează misiunea ta, când ajungi să ai datoria și misiunea unei ființe create, ar trebui să renunți la urmărirea unei căsnicii fericite, să abandonezi ideea de a urmări susținerea unei căsnicii intacte, să faci din Dumnezeu și din misiunea pe care ți-o încredințează casa lui Dumnezeu prioritatea ta absolută și să nu acționezi nesăbuit. Întreținerea fericirii conjugale este doar o responsabilitate pe care o porți ca soț sau soție în cadrul căsniciei; nu este responsabilitatea sau misiunea unei ființe create înaintea Creatorului și, prin urmare, nu ar trebui să abandonezi misiunea încredințată ție de Creator pentru a-ți întreține fericirea conjugală și nici nu ar trebui să faci atât de multe lucruri nesăbuite, puerile și copilărești care nu au nicio legătură cu responsabilitățile unei soții sau ale unui soț. Tot ce trebuie să faci este să-ți îndeplinești responsabilitățile și obligațiile ca soție sau ca soț conform cuvintelor și cerințelor lui Dumnezeu – adică în conformitate cu cele mai vechi instrucțiuni ale lui Dumnezeu. Ar trebui cel puțin să îndeplinești responsabilitățile unei soții sau ale unui soț cu conștiința și rațiunea umanității normale, iar asta este suficient. În ceea ce privește vorba: „Drumul către inima unui bărbat trece prin stomac” sau poveștile de dragoste sau sărbătorirea constantă a tot felul de aniversări, sau lumea formată din doi oameni, sau urmărirea expresiilor „ținându-se de mână și îmbătrânind împreună” sau „te voi iubi mereu așa cum te iubesc acum” și alte astfel de lucruri fără sens, acestea nu sunt responsabilitățile unui bărbat normal și ale unei femei normale. Bineînțeles, ca să vorbim mai precis, aceste lucruri nu sunt responsabilitățile și obligațiile din cadrul căsniciei cuiva care urmărește adevărul. Aceste moduri de viață și lucruri de urmărit în viață nu sunt chestiuni în care ar trebui să se implice o persoană care urmărește adevărul, așadar, ar trebui mai întâi să renunți la aceste zicale, puncte de vedere și practici insipide, nesăbuite, copilăroase, superficiale, grețoase și dezgustătoare din adâncul minții tale. Nu-ți lăsa căsnicia să se deterioreze și nu lăsa urmărirea fericirii conjugale să te lege de mâini și de picioare, să-ți înrobească gândurile și pașii, făcându-te copilăros, nesăbuit, vulgar și chiar ticălos. Aceste urmăriri lumești ale unei căsnicii fericite nu sunt obligațiile și responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinească o persoană cu rațiune normală, ci, în schimb, au evoluat strict din această lume ticăloasă și din această omenire coruptă și au un efect dăunător asupra umanității și gândurilor tuturor oamenilor. Ele îți vor face mintea să se deterioreze, îți vor deforma umanitatea și-ți vor face gândurile să devină ticăloase, complexe, haotice și chiar extreme. De exemplu, unele femei văd că alți bărbați sunt romantici, le dau soțiilor trandafiri la data aniversării căsătoriei lor sau își duc soțiile la cumpărături, le îmbrățișează sau le oferă cadouri speciale atunci când sunt supărate sau nemulțumite, sau chiar le fac surprize, ca să încerce să le înveselească și așa mai departe. Odată ce accepți aceste zicale și aceste practici în sinea ta, vei vrea ca și partenerul tău să facă acele lucruri, vei vrea și tu o astfel de viață și astfel de comportamente, așa că simțul rațiunii tale va deveni anormal și va fi perturbat și deteriorat de astfel de zicale, idei și practici. Dacă partenerul tău nu îți cumpără trandafiri, nu încearcă să te facă fericită sau nu face nimic romantic pentru tine, atunci te simți supărată, revoltată și nemulțumită – simți tot felul de lucruri diferite. Când viața ta este plină cu aceste lucruri, atunci obligațiile pe care ar trebui să le îndeplinești ca femeie și datoria și responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinești în casa lui Dumnezeu ca ființă creată sunt toate date peste cap. Vei trăi într-o stare de insatisfacție, iar viața și rutina ta normală vor fi tulburate de aceste sentimente și gânduri de insatisfacție. Prin urmare, lucrurile pe care le urmărești vor influența gândirea logică a umanității tale normale, judecata ta normală și, bineînțeles, responsabilitățile și obligațiile pe care ar trebui să le îndeplinești ca persoană normală. Dacă urmărești lucruri lumești și fericirea conjugală, atunci vei deveni, inevitabil, „laicizată”. Dacă urmărești doar fericirea conjugală, atunci cu siguranță vei avea mereu nevoie ca soțul tău să spună lucruri precum „Te iubesc”, iar dacă soțul tău nu a spus niciodată „Te iubesc”, te vei gândi: „Ah, căsnicia mea este foarte nefericită. Soțul meu este insensibil ca o scândură, ca un imbecil. Cel mult aduce ceva bani acasă, depune oarece efort și face oarece muncă manuală. La ora mesei, spune: «Hai să mâncăm» și când e ora de culcare, spune «E ora de culcare, vise plăcute, noapte bună» și asta este tot. De ce nu poate să spună niciodată «Te iubesc»? Nu poate să spună nici măcar acest singur lucru romantic?” Poți să fii o persoană normală când inima ta este plină cu astfel de lucruri? Nu ești mereu într-o stare anormală și emoțională? (Ba da.) Unii oameni nu au discernământ cu privire la aceste tendințe ticăloase ale lumii; nu au rezistență, nu au imunitate. O astfel de femeie privește această chestiune, acest fenomen de a spune lucruri romantice drept semn al fericirii conjugale, iar apoi vrea să-l urmărească, să-l imite, să-l obțină, iar când nu poate să-l obțină se supără și își va întreba adesea soțul: „Spune-mi, mă iubești sau nu?” Fiind întrebat de atât de multe ori, soțul se supără atunci și, roșu la față, lasă să-i scape: „Te iubesc, scumpo.” Iar ea spune: „Ah, mai zi o dată.” Soțul ei se abține atât de mult, încât fața și gâtul îi sunt roșii ca focul și, gândindu-se, spune: „Scumpo, te iubesc.” Vezi tu, acest bărbat decent spune acest lucru revoltător, dar nu din inimă, așa că simte un disconfort. Când soția lui îl aude spunând asta, e în culmea fericirii și zice: „Va trebui să fie de ajuns!” Și soțul ei ce spune? „Uită-te la tine. Ești fericită acum? Pur și simplu o cauți cu lumânarea.” Spuneți-Mi, când o femeie și un bărbat trăiesc o astfel de viață conjugală, este aceasta fericire? (Nu.) Sunteți fericiți când auziți cuvintele „Te iubesc”? Explică asta fericirea conjugală? Este chiar atât de simplu? (Nu.) O femeie își întreabă mereu soțul: „Hei, îți par bătrână?” Soțul este onest, așa că spune sincer: „Da, puțin. Cine nu pare, după ce împlinește 40 de ani?” Ea răspunde: „Ah, nu mă iubești? De ce nu spui că arăt tânără? Îți displace faptul că îmbătrânesc? Vrei să-ți găsești o amantă?” Soțul ei spune: „Ce bătaie de cap! Nici măcar nu pot să-ți spun nimic sincer. Ce e cu tine? Eram doar onest. Cine nu îmbătrânește? Vrei să fii vreun fel de monstru?” Asemenea femei sunt iraționale. Cum le spunem persoanelor care urmăresc acest fel de așa-zisă fericire conjugală? Vorbind în termeni vulgari, sunt gunoaie. Și cum le putem spune, dacă nu vorbim vulgar? Sunt bolnave mintal. Ce vreau să spun prin „bolnave mintal”? Vreau să spun că le lipsește gândirea unei umanități normale. La 40 sau 50 de ani, se apropie de vârsta bătrâneții și încă nu pot vedea clar ce este viața, ce este căsnicia și le place mereu să facă lucruri inutile și grețoase. Cred că aceasta este fericirea conjugală, că este libertatea și dreptul lor și că în acest fel trebuie să urmărească, să trăiască și să abordeze căsnicia. Nu înseamnă asta că nu acționează adecvat? (Ba da.) Sunt mulți oameni care nu acționează adecvat? (Da.) Sunt mulți în lumea non-credincioșilor, dar sunt și în casa lui Dumnezeu? Sunt mulți? Poveștile de dragoste, cadourile, îmbrățișările, surprizele și acele cuvinte, „Te iubesc”, și așa mai departe sunt toate semne ale căsniciei fericite pe care o urmăresc și sunt obiectivele fericirii conjugale pe care o urmăresc. Oamenii care nu cred în Dumnezeu sunt așa și există inevitabil mulți care cred în Dumnezeu și care acum se implică într-o astfel de urmărire și care au astfel de opinii. Așadar, există mulți care cred în Dumnezeu de 10 sau mai mulți ani, care au ascultat unele predici și au înțeles unele adevăruri, dar care, pentru a-și întreține fericirea conjugală, pentru a-și însoți soțul și pentru a-și respecta promisiunile pe care le-au făcut cu privire la căsnicia lor și la obiectivul fericirii conjugale pe care au făgăduit că-l vor urmări, nu și-au îndeplinit niciodată responsabilitățile și îndatoririle înaintea Creatorului. În schimb, nu ies din casa lor, nu pleacă de acasă indiferent cât de intensă devine lucrarea casei lui Dumnezeu și nu-și abandonează partenerul pentru a-și îndeplini datoria, ci mai degrabă consideră urmărirea și întreținerea fericirii conjugale drept obiectiv pe viață, pentru care se luptă și fac eforturi neîncetate. Implicându-se într-o astfel de urmărire, urmăresc ei adevărul? Este clar că nu. Fiindcă în mintea lor, în adâncul inimii lor, și chiar în acțiunile lor, ei nu au renunțat la urmărirea fericirii conjugale și nici la ideea, opinia și perspectiva asupra vieții care spun că „misiunea unui om în viață este urmărirea fericirii conjugale”, sunt, prin urmare, absolut incapabili să obțină adevărul. Voi încă nu sunteți căsătoriți și încă nu ați început căsnicia. Dacă vă mențineți această opinie când veți începe căsnicia, nici atunci nu veți fi capabili să obțineți adevărul. Odată ce ai obținut fericirea conjugală, atunci nu vei fi capabil să obții adevărul. Fiindcă tu consideri urmărirea fericirii conjugale drept misiunea ta în viață, inevitabil vei abandona și vei renunța la ocazia de a-ți îndeplini misiunea înaintea Creatorului. Dacă renunți la ocazia și la dreptul de a îndeplini misiunea unei ființe create înaintea Creatorului, atunci renunți la urmărirea adevărului și, bineînțeles, renunți și la dobândirea adevărului – aceasta este alegerea ta.

Nu avem părtășie despre renunțarea la urmărirea fericirii conjugale pentru ca tu să renunți la căsătoria ca formalitate, nici pentru a te încuraja să divorțezi, ci mai degrabă ca să renunți la acele lucruri pe care le urmărești cu privire la fericirea conjugală. În primul rând, ar trebui să renunți la acele opinii care te domină în urmărirea fericirii conjugale, iar apoi, ar trebui să renunți la practica de urmărire a fericirii conjugale și să-ți dedici cea mai mare parte a timpului și energiei tale îndeplinind datoria unei ființe create și urmărind adevărul. În ceea ce privește căsnicia, atât timp cât nu este în dezacord sau nu intră în conflict cu urmărirea adevărului de către tine, atunci, obligațiile pe care ar trebui să le îndeplinești, misiunea pe care ar trebui să o duci la capăt și rolul pe care ar trebui să-l joci în cadrul căsniciei nu se vor schimba. Prin urmare, a-ți cere să renunți la urmărirea fericirii conjugale nu înseamnă a-ți cere să abandonezi căsnicia sau să divorțezi, ca formalitate, ci mai degrabă înseamnă a-ți cere să-ți îndeplinești misiunea ca ființă creată și să îndeplinești în mod adecvat datoria care îți revine, plecând de la premisa îndeplinirii responsabilităților care îți revin în căsnicie. Bineînțeles, dacă faptul că urmărești fericirea conjugală îți afectează, împiedică sau chiar compromite îndeplinirea datoriei unei ființe create, atunci ar trebui să abandonezi nu doar urmărirea fericirii conjugale, ci și întreaga ta căsnicie. Care este scopul și înțelesul final al părtășiei despre aceste aspecte? Este ca fericirea conjugală să nu îți împiedice pașii, să nu îți lege mâinile, să nu îți orbească ochii, să nu îți deformeze vederea, să nu îți perturbe și să nu îți ocupe mintea; este ca urmărirea fericirii conjugale să nu îți umple calea vieții și însăși viața și ca tu să abordezi corect responsabilitățile și obligațiile pe care ar trebui să le îndeplinești în căsnicie și să faci alegerile corecte cu privire la responsabilitățile și obligațiile pe care ar trebui să le îndeplinești. Un mod mai bun de a practica este să dedici mai mult timp și mai multă energie datoriei tale, să realizezi datoria care îți revine și să execuți misiunea pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu. Nu trebuie să uiți niciodată că ești o ființă creată, că Dumnezeu este Cel care te-a călăuzit în viață până în acest moment, că Dumnezeu ți-a dat căsnicia, ți-a dat o familie și că Dumnezeu este Cel care ți-a oferit responsabilitățile pe care ar trebui să le îndeplinești în cadrul căsniciei și că nu tu ai ales căsnicia; ideea nu este că ai ajuns să fii căsătorit din senin sau că îți poți întreține fericirea conjugală bazându-te pe propriile abilități și pe propria forță. Acum am explicat clar acest lucru? (Da.) Înțelegi ce trebuie să faci? Îți este clară calea acum? (Da.) Dacă nu există niciun conflict sau nicio contradicție între responsabilitățile și obligațiile pe care ar trebui să le îndeplinești în căsnicie și datoria și misiunea ta ca ființă creată, atunci, în aceste condiții, ar trebui să-ți îndeplinești responsabilitățile în cadrul căsniciei oricum trebuie îndeplinite acestea și ar trebui să-ți îndeplinești responsabilitățile bine, să îți asumi responsabilitățile care îți revin și să nu încerci să te sustragi de la ele. Trebuie să îți asumi răspunderea pentru partenerul tău și pentru viața partenerului tău, pentru sentimentele lui și pentru tot ce ține de acesta. Totuși, când apare un dezacord între responsabilitățile și obligațiile pe care ți le asumi în cadrul căsniciei și misiunea și datoria ta ca ființă creată, atunci nu va trebui să renunți la datoria sau la misiunea ta, ci mai degrabă la responsabilitățile tale în cadrul căsniciei. Asta este ceea ce așteaptă Dumnezeu de la tine, este însărcinarea dată ție de Dumnezeu și, bineînțeles, este ceea ce îi cere Dumnezeu oricărui bărbat sau oricărei femei. Abia atunci când ești capabil să faci asta vei urmări adevărul și-L vei urma pe Dumnezeu. Dacă nu ești capabil de asta și nu poți să practici în acest fel, atunci ești credincios doar cu numele, nu Îl urmezi pe Dumnezeu cu o inimă sinceră și nu ești un urmăritor al adevărului. Acum ai ocazia și condițiile pentru a pleca din China ca să-ți îndeplinești datoria, iar unii oameni spun: „Dacă plec din China ca să-mi îndeplinesc datoria, atunci va trebui să-mi las partenerul acasă. Deci nu ne vom mai vedea niciodată? Nu va trebui să trăim separat? Nu înseamnă că nu vom mai avea o căsnicie?” Unii oameni se gândesc: „Ah, cum va trăi partenerul meu fără mine? Nu se va destrăma căsnicia noastră dacă eu nu sunt acolo? Se va încheia căsnicia noastră? Ce voi face în viitor?” Ar trebui să te gândești la viitor? La ce ar trebui să te gândești cel mai mult? Dacă vrei să fii cineva care urmărește adevărul, atunci, cel mai mult ar trebui să te gândești la modul în care să renunți la lucrurile la care îți cere Dumnezeu să renunți și la modul în care să realizezi ce îți cere Dumnezeu să realizezi. Dacă vei rămâne fără căsnicie și fără partenerul tău alături în viitor, în zilele care urmează, poți să trăiești până la bătrânețe și să trăiești bine. Însă dacă abandonezi această ocazie, atunci acest lucru este echivalent cu a abandona datoria și misiunea pe care ți le-a încredințat Dumnezeu. Atunci, pentru Dumnezeu, tu nu vei fi cineva care urmărește adevărul, cineva care Îl dorește cu adevărat pe Dumnezeu, sau cineva care urmărește mântuirea. Dacă-ți dorești în mod activ să abandonezi ocazia și dreptul tău de a dobândi mântuirea și misiunea ta și, în schimb, alegi căsnicia, alegi să rămâneți uniți ca soț și soție, alegi să fii cu partenerul tău și să îl mulțumești pe el și alegi să îți păstrezi căsnicia intactă, atunci, în final, tu vei câștiga unele lucruri și vei pierde altele. Înțelegi ce vei pierde, nu-i așa? Căsnicia nu este totul pentru tine, și nici fericirea conjugală nu este – acestea nu îți pot decide soarta, nu îți pot decide viitorul și cu atât mai puțin îți pot decide destinația. Așadar, oamenii trebuie să decidă ce alegeri ar trebui să facă și dacă ar trebui sau nu să renunțe la urmărirea fericirii conjugale și să îndeplinească datoria unei ființe create. Am avut acum clar părtășie despre subiectul „misiunea ta nu este să urmărești fericirea conjugală”? (Da.) Există vreun aspect care vi se pare dificil și cu privire la care, după ce ați ascultat părtășia Mea, nu știți cum să practicați? (Nu.) După ce ați ascultat această părtășie, simțiți că sunteți mai lămuriți, că aveți o cale de practică precisă și că aveți un obiectiv corect pentru îndeplinirea căruia să practicați? În acest moment, știți cum ar trebui să practicați de acum înainte? (Da.) Atunci, haideți să încheiem această părtășie aici. La revedere!

14 ianuarie 2023

Note de subsol:

a. Textul original nu include cuvintele „normal”.

b. Textul original nu include cuvintele „normal”.