391. Dumnezeu a creat oamenii, i-a așezat pe pământ și i-a condus de atunci înainte; mai târziu, El i-a mântuit și a servit ca jertfă pentru păcat pentru omenire și, în final, El tot trebuie să cucerească omenirea, să mântuiască pe oameni în întregime și să le restituie asemănarea inițială. Aceasta este lucrarea în care S-a angajat El încă de la început și până la sfârșit – de a le reda oamenilor imaginea și asemănarea lor inițială. Dumnezeu Își va întemeia Împărăția și va restitui asemănarea originală a ființelor umane, ceea ce înseamnă că Își va restaura autoritatea pe pământ și în rândul tuturor ființelor create. Oamenii și-au pierdut inimile cu frică de Dumnezeu, precum și funcția pe care se cuvine să o aibă ființele create după ce au fost corupte de Satana. Toți au devenit inamici răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu, au trăit sub controlul Satanei și au fost supuși manipulării Satanei; astfel, Dumnezeu nu a avut cum să lucreze printre ființele Sale create și a devenit, cu atât mai mult, incapabil să ajungă să dobândească teama lor. Oamenii au fost creați de Dumnezeu și ar trebui să se închine la Dumnezeu, dar, de fapt, I-au întors spatele și s-au închinat la Satana în schimb. Satana a devenit idolul din inimile lor. Astfel, Dumnezeu Și-a pierdut locul în inimile lor, cu alte cuvinte, semnificația din spatele creării omenirii de către El s-a pierdut. Prin urmare, pentru a restabili semnificația din spatele creării omenirii de către El, El trebuie să restabilească asemănarea inițială a omului și să-i scape pe oameni de firile lor corupte. Pentru a-i recupera pe oameni de la Satana, El trebuie să-i mântuiască de păcat. Doar așa poate Dumnezeu să restabilească treptat asemănarea și funcția inițiale ale acestora și, în cele din urmă, să-Și restabilească Împărăția. Distrugerea completă a acelor fii ai răzvrătirii la final va fi, de asemenea, pentru a le permite oamenilor să se închine mai bine la Dumnezeu și să trăiască mai bine pe pământ. Întrucât Dumnezeu i-a creat pe oameni, El îi va face să I se închine; întrucât vrea să restabilească funcția inițială a omenirii, o va restabili complet și fără nicio impuritate. A-Și restabili autoritatea înseamnă a-i face pe oameni să I se închine și să I se supună; înseamnă că Dumnezeu îi va face pe oameni să trăiască datorită Lui și îi va face pe dușmanii Săi să piară ca urmare a autorității Sale. Înseamnă că Dumnezeu va face ca fiecare parte din El să persiste printre oameni fără vreo împotrivire din partea nimănui. Împărăția pe care Dumnezeu vrea să o întemeieze este propria Sa împărăție. Omenirea pe care Și-o dorește este una care se închină la El, una care I se supune pe deplin și care are gloria Sa. Dacă Dumnezeu nu mântuiește omenirea coruptă, atunci sensul din spatele creării omenirii de către El va fi pierdut; nu va mai avea autoritate în rândul oamenilor, iar Împărăția Lui nu va mai putea exista pe pământ. Dacă Dumnezeu nu-i va distruge pe acei dușmani care sunt răzvrătiți împotriva Lui, nu-Și va putea obține gloria completă, nici nu va putea să-Și întemeieze Împărăția pe pământ. Acestea vor fi semne ale finalizării lucrării Sale și ale marii Sale realizări: de a distruge în totalitate pe aceia dintre oameni care sunt răzvrătiți față de El și de a-i aduce în odihnă pe cei care au fost făcuți compleți. Când oamenii vor fi fost readuși la asemănarea lor originală și când vor putea să-și îndeplinească îndatoririle corespunzătoare, să-și păstreze locurile cuvenite, și să se supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu, Dumnezeu va fi câștigat pe pământ un grup de oameni care I se închină și, de asemenea, va fi întemeiat pe pământ o Împărăție care I se închină.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

392. Din moment ce crezi în Dumnezeu, trebuie să I te supui. Dacă nu ești în stare să faci acest lucru, atunci nu este nicio diferență dacă tu crezi sau nu. Dacă ai crezut în Dumnezeu timp de mulți ani și totuși nu I te-ai supus niciodată și nu accepți întregimea cuvintelor Lui, și ceri în schimb ca Dumnezeu să ți Se supună ție și să acționeze conform noțiunilor tale, atunci ești cel mai răzvrătit dintre toți și ești un neîncrezător. Cum ar putea astfel de oameni să reușească să se supună lucrării și cuvintelor lui Dumnezeu care nu se conformează noțiunilor omului? Cei mai răzvrătiți dintre toți sunt cei care refuză intenționat să cedeze în fața lui Dumnezeu și I se împotrivesc. Ei sunt dușmanii lui Dumnezeu, antihriștii. Ei nutresc mereu o atitudine de ostilitate față de noua lucrare a lui Dumnezeu; nu au niciodată nici cea mai mică înclinație de a se supune și nici nu s-au supus ori smerit vreodată de bunăvoie. Înaintea altora, ei sunt cei mai înfumurați și nu se supun niciodată nimănui. Înaintea lui Dumnezeu, se consideră cei mai buni la a ține „predici” și cei mai pricepuți la a face lucrare asupra altora. Ei nu renunță niciodată la „averile” din posesia lor; în schimb, le consideră niște moșteniri de familie pe care să le venereze și despre care să le predice altora și le folosesc pentru a ține prelegeri acelor nătărăi care îi idolatrizează. Există într-adevăr un anumit număr de oameni ca aceștia în biserici. Se poate spune că sunt „o dinastie de eroi neîmblânziți”, care, generație după generație, poposesc în casa lui Dumnezeu. Ei consideră că a ține „predici” (a predica doctrine) este datoria lor supremă. An de an, generație după generație, aceștia își aduc la îndeplinire cu rigurozitate datoria lor „sacră și intangibilă”. Nimeni nu îndrăznește să-i atingă; nici o singură persoană nu îndrăznește să le reproșeze deschis. Ei devin „împărați” în casa lui Dumnezeu, comportându-se ca scăpați de sub control în timp ce îi tiranizează pe ceilalți din epocă în epocă. Această ceată de demoni răi caută să se unească pentru a-Mi distruge lucrarea; cum pot permite acestor diavoli vii să existe în fața ochilor Mei? Nici măcar cei care sunt supuși doar pe jumătate nu pot să continue până la capăt, cu atât mai puțin acești tirani fără cea mai neînsemnată urmă de supunere în inimile lor! Lucrarea lui Dumnezeu nu este câștigată de om cu ușurință. Chiar și folosindu-și toată puterea pe care o au, oamenii pot să câștige doar o parte din ea, permițându-le în cele din urmă să fie desăvârșiți. Ce se întâmplă atunci cu copiii arhanghelului care caută să distrugă lucrarea lui Dumnezeu? Nu au ei oare o speranță și mai mică de a fi câștigați de Dumnezeu? Scopul Meu în a face lucrarea de cucerire nu este numai de a cuceri de dragul cuceririi, ci de a cuceri pentru a dezvălui dreptatea și nedreptatea, pentru a obține dovada pedepsirii omului, pentru a-i condamna pe cei răi și, mai mult decât atât, scopul Meu e de a cuceri de dragul desăvârșirii celor care se supun în mod intenționat. În cele din urmă, toți vor fi sortați după felul lor, iar gândurile și ideile celor care vor fi desăvârșiți vor fi pline de supunere. Aceasta este lucrarea care va fi îndeplinită în cele din urmă. Între timp, cei plini de acte de răzvrătire vor fi pedepsiți și aruncați în focul arzător și vor fi obiectele blestemului veșnic. Când va veni acel moment, acea „dinastie de eroi mari și de neîmblânzit”, care a existat de-a lungul veacurilor, va deveni cea mai josnică și mai disprețuită „dinastie de lași slabi și neputincioși”. Doar acest lucru poate dezvălui toată dreptatea lui Dumnezeu și firea Sa care nu tolerează ofensarea de către om și doar acest lucru poate potoli ura din inima Mea. Nu sunteți de acord că acest lucru este întru totul rezonabil?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu”

393. Lucrarea făcută de Dumnezeu diferă de la o epocă la alta. Dacă te supui cum se cuvine într-o etapă a lucrării lui Dumnezeu, dar în etapa următoare supunerea ta față de lucrarea Lui devine insuficientă sau nu ești în stare să I te supui, atunci Dumnezeu te va părăsi. Ții pasul cu Dumnezeu când El face acest pas și trebuie să continui la fel atunci când El face următorul pas; numai atunci ești o persoană care se supune Duhului Sfânt. Din moment ce crezi în Dumnezeu, trebuie să rămâi constant în supunerea ta. Nu poți pur și simplu să te supui atunci când ai chef și să refuzi să te supui atunci când n-ai chef. Dumnezeu nu aprobă acest fel de supunere. Dacă nu poți ține pasul cu părtășia Mea despre lucrarea cea nouă și continui să te ții de vechile cuvântări, atunci cum poate să existe progres în viața ta? Lucrarea lui Dumnezeu este ca tu să te hrănești prin cuvintele Sale. Când te supui și accepți cuvintele Lui, Duhul Sfânt va lucra cu siguranță în tine. Duhul Sfânt lucrează exact așa cum spun Eu; fă cum am spus Eu și Duhul Sfânt va lucra cu promptitudine în tine. Voi elibera o lumină nouă ca voi să vedeți, aducându-vă în lumina prezentului; când vei intra în această lumină, Duhul Sfânt va lucra imediat în tine. Există unii care pot fi sfidători, spunând: „Pur și simplu nu voi pune cuvintele Tale în practică.” În această situație, îți spun că ai ajuns acum la capătul drumului; ești secătuit și ești fără viață. Prin urmare, în experimentarea transformării firii tale, nimic nu este mai important decât să ții pasul cu lumina prezentă. Duhul Sfânt nu numai că lucrează în anumiți oameni care sunt folosiți de Dumnezeu, dar, mai mult, El lucrează în biserică. El ar putea să lucreze în oricine. S-ar putea să lucreze în tine în prezent, iar tu vei experimenta această lucrare. În perioada următoare, s-ar putea să lucreze în altcineva, caz în care trebuie să-i dai zor să urmezi; cu cât urmezi mai îndeaproape lumina prezentă, cu atât viața ta poate crește. Indiferent ce fel de persoană e cineva, dacă Duhul Sfânt lucrează în ea, atunci trebuie să urmezi. În timp ce tu însuți treci prin lucruri, câștigi experiență reală despre cele prin care a trecut ea și vei primi lucruri chiar mai înalte. Prin intermediul acestui gen de practică, vei progresa mai repede. Aceasta este calea desăvârșirii pentru om și un mijloc prin care viața crește. Poți ajunge la calea spre desăvârșire prin supunerea față de lucrarea Duhului Sfânt. Tu nu știi prin ce fel de persoană va lucra Dumnezeu pentru a te desăvârși, nici prin ce persoană, eveniment sau lucru îți va permite El să câștigi și să vezi lucruri. Dacă poți să pășești pe această cale dreaptă, aceasta arată că există o mare speranță pentru ca tu să fii desăvârșit de Dumnezeu. Dacă nu poți să faci acest lucru, aceasta arată că viitorul tău este sumbru, lipsit de lumină. Odată ce pășești pe calea cea dreaptă, vei primi revelație în toate lucrurile. Indiferent ce le revelează Duhul Sfânt altora, dacă tu te conduci după cunoștințele lor pentru a experimenta lucruri de unul singur, atunci acest lucru va deveni o parte din viața ta și tu vei putea să-i aprovizionezi pe alții cu această experiență. Cei care îi aprovizionează pe alții cu vorbe pe care doar le repetă sunt oameni care nu au avut nicio experiență; trebuie să înveți să găsești, prin luminarea și iluminarea celorlalți, un mod de a practica înainte de a putea începe să vorbești despre propria ta experiență și cunoaștere concrete. Acest lucru va fi de un mai mare folos pentru viața ta. Ar trebui să experimentezi în acest fel, supunându-te la tot ce vine de la Dumnezeu. Ar trebui să cauți intențiile lui Dumnezeu în toate lucrurile și să înveți lecții din toate lucrurile, pentru ca viața ta să poată să crească. O astfel de practică oferă cel mai rapid progres.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu”

394. Supunerea față de lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie autentică și să fie trăită. Doar supunerea superficială nu poate primi aprobarea lui Dumnezeu și a te supune doar aspectelor superficiale ale cuvântului lui Dumnezeu, fără a urmări o schimbare a propriei firi, nu e în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Supunerea față de Dumnezeu și supunerea față de lucrarea lui Dumnezeu sunt una și aceeași. Cei ce se supun numai lui Dumnezeu, dar nu și lucrării Lui, nu pot fi considerați supuși, cu atât mai puțin cei ce nu se supun cu adevărat, ci sunt lingușitori fățarnici. Cei ce se supun cu adevărat lui Dumnezeu pot toți dobândi folos din lucrarea Lui și pot dobândi înțelegerea firii și lucrării lui Dumnezeu. Numai astfel de oameni se supun cu adevărat lui Dumnezeu. Astfel de oameni pot ajunge să obțină o nouă cunoaștere și să treacă prin noi schimbări, prin noua lucrare. Numai acești oameni sunt aprobați de Dumnezeu; numai acești oameni vor fi desăvârșiți și doar aceștia sunt cei ale căror firi s-au schimbat. Cei ce sunt aprobați de Dumnezeu sunt cei care se supun cu bucurie lui Dumnezeu și cuvântului și lucrării Sale. Numai acești oameni sunt persoane corecte; numai asemenea oameni Îl doresc sincer pe Dumnezeu și Îl caută cu sinceritate.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu”

395. În timpul în care Dumnezeu este întrupat, supunerea pe care El o cere oamenilor nu presupune să te abții de la a emite judecăți sau de la a te împotrivi, așa cum își închipuie aceștia; mai degrabă, El cere ca oamenii să-I întrebuințeze cuvintele ca principiu după care să trăiască și ca temelie a existenței lor, să pună în practică în mod absolut esența cuvintelor Lui și să-I satisfacă intențiile în mod absolut. Un aspect al faptului de a cere oamenilor să se supună Dumnezeului întrupat se referă la a-I pune cuvintele în practică, pe când celălalt aspect se referă la a fi capabili să se supună normalității Sale și caracterului Său practic. Ambele trebuie să fie absolute. Aceia care pot dobândi ambele aspecte sunt toți aceia care au cu adevărat inimi iubitoare de Dumnezeu. Ei sunt cu toții oameni care au fost câștigați de către Dumnezeu și cu toții Îl iubesc pe Dumnezeu așa cum își iubesc propria viață. […]

Grupul de oameni pe care Dumnezeu întrupat dorește să îl câștige astăzi este alcătuit din cei care sunt în acord cu intențiile Lui. Oamenii trebuie numai să se supună lucrării Lui și să înceteze să se preocupe necontenit de dorințele Dumnezeului din ceruri, trăind în incertitudine și făcând lucrurile dificile pentru Dumnezeul întrupat. Cei care sunt capabili să I se supună sunt aceia care Îi ascultă cuvintele și ascultă de rânduielile Lui în mod absolut. Acești oameni nu se gândesc absolut deloc la cum ar putea fi cu adevărat Dumnezeul din ceruri sau ce fel de lucrare ar putea face în prezent Dumnezeul din ceruri asupra omului; ei își oferă cu totul inimile Dumnezeului de pe pământ și își așază întreaga ființă înaintea Lui. Nu se gândesc niciodată la propria siguranță, nici nu fac niciodată caz de normalitatea și de caracterul practic ale Dumnezeului întrupat. Cei care se supun Dumnezeului întrupat pot fi desăvârșiți de către El. Cei care cred în Dumnezeul din ceruri nu vor câștiga nimic. Asta pentru că nu Dumnezeul din ceruri, ci Dumnezeul de pe pământ este Cel care revarsă asupra oamenilor promisiuni și binecuvântări. Oamenii nu ar trebui să-L cinstească mereu pe Dumnezeul din ceruri ca fiind măreț și să-L vadă pe Dumnezeul de pe pământ ca fiind o simplă persoană obișnuită; acest lucru este nedrept. Dumnezeul lor din ceruri este măreț și minunat, de o înțelepciune extraordinară, dar nu există deloc. Dumnezeul de pe pământ este foarte obișnuit și nesemnificativ și este și foarte normal. El nu are o minte extraordinară și nu îndeplinește fapte cutremurătoare, El doar lucrează și vorbește într-o manieră foarte normală și practică și nu vorbește prin tunet și nu invocă vântul și ploaia. Cu toate acestea, El este cu adevărat întruparea Dumnezeului din ceruri și este cu adevărat Dumnezeu trăind printre oameni. Oamenii nu trebuie să-L privească pe Cel pe care sunt capabili să-L înțeleagă și care corespunde propriilor lor închipuiri ca pe Dumnezeu sau să-L cinstească drept măreț, văzându-L între timp pe Cel pe care nu-L pot accepta și nu și-L pot închipui defel ca fiind mai prejos. Toate acestea vin din răzvrătirea oamenilor; toate sunt sursa împotrivirii omenirii față de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Aceia care se pot supune în mod absolut caracterului practic al lui Dumnezeu sunt cei care Îl iubesc cu adevărat”

396. Cheia supunerii față de Dumnezeu este acceptarea celei mai noi lumini și capacitatea de a o accepta și de a o pune în practică. Numai aceasta este adevărata supunere. Cei care nu au hotărârea de a tânji după Dumnezeu sunt incapabili să I se supună în mod voit și nu pot decât să I se opună lui Dumnezeu, deoarece sunt mulțumiți cu situația actuală. Omul nu poate să I se supună lui Dumnezeu fiindcă este stăpânit de cele de dinainte. Lucrurile de până atunci au generat în om tot felul de noțiuni și diverse închipuiri despre Dumnezeu, iar acestea au devenit chipul lui dumnezeu în mintea lui. Astfel, el crede în propriile noțiuni și în standardele imaginației lui. Dacă Îl compari pe Dumnezeul care face lucrare practică astăzi cu dumnezeul din imaginația ta, atunci credința ta vine de la Satana și se bazează pe preferințele tale – Dumnezeu nu dorește o astfel de credință. Indiferent cât sunt de înalte acreditările lor și indiferent de consumările lor – chiar dacă au consumat o viață întreagă de eforturi lucrând pentru El și au mers până într-acolo încât au devenit chiar și martiri – Dumnezeu nu aprobă pe nimeni cu o asemenea credință. Doar le oferă puțin har și le îngăduie să se bucure de acesta pentru o vreme. Astfel de oameni sunt incapabili de a pune adevărul în practică. Duhul Sfânt nu lucrează asupra lor și Dumnezeu îl va elimina pe fiecare pe rând. Bătrâni și tineri deopotrivă, cei care nu I se supun lui Dumnezeu în credința lor și au intenții greșite sunt cei care se opun și perturbă și astfel de oameni vor fi eliminați fără nicio îndoială de Dumnezeu. Cei care nu au nici cea mai mică supunere față de Dumnezeu, care doar recunosc numele Lui și au un fel de simțământ al abordabilității și frumuseții lui Dumnezeu, dar nu țin ritmul cu pașii Duhului Sfânt și nu se supun lucrării și cuvintelor din prezent ale Duhului Sfânt – astfel de oameni trăiesc în mijlocul harului lui Dumnezeu și nu pot fi câștigați sau desăvârșiți de El. Dumnezeu desăvârșește oamenii prin supunerea lor, prin faptul că mănâncă, beau și se bucură de cuvintele lui Dumnezeu și prin suferința și rafinarea din viețile lor. Numai printr-o astfel de credință se pot schimba firile oamenilor și numai atunci pot ei să ajungă la adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. A nu te mulțumi doar cu viața în mijlocul harului lui Dumnezeu, a tânji după adevăr în mod activ și a-l căuta în mod activ și a urmări să fii câștigat de Dumnezeu – aceasta înseamnă a I te supune lui Dumnezeu în mod conștient și acesta este întocmai tipul de credință pe care îl vrea El. Oamenii care nu fac nimic mai mult decât să se bucure de harul lui Dumnezeu nu pot fi desăvârșiți sau schimbați; ei nu pot avea decât o supunere, evlavie, dragoste și răbdare superficiale. Aceia care doar se bucură de harul lui Dumnezeu nu pot să-L cunoască cu adevărat pe Dumnezeu și, chiar și atunci când Îl cunosc pe Dumnezeu, cunoașterea lor este superficială, iar ei spun lucruri precum „Dumnezeu îl iubește pe om” sau „Dumnezeu are milă față de om”. Aceasta nu reprezintă viața oamenilor și nu înseamnă că oamenii Îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu. Dacă, atunci când cuvintele lui Dumnezeu îi rafinează sau atunci când încercările Lui vin asupra lor, oamenii nu I se pot supune lui Dumnezeu – dacă, în loc de aceasta, ei devin îndoielnici și chiar cad – atunci ei nu sunt câtuși de puțin supuși. În ei există multe reguli și restricții în privința credinței în Dumnezeu și chiar experiențe de lungă durată pe care le-au căpătat în urma multor ani de credință sau diverse reglementări care consideră Biblia principiul lor. Ar putea niște oameni ca aceștia să I se supună lui Dumnezeu? Acești oameni sunt plini de lucruri omenești – cum ar putea ei să I se supună lui Dumnezeu? „Supunerea” lor se bazează pe preferințele personale – Și-ar dori Dumnezeu o supunere ca aceasta? Aceasta nu este supunerea față de Dumnezeu, ci respectarea reglementărilor; este mulțumirea și liniștirea lor. Dacă tu spui că aceasta este supunere față de Dumnezeu, nu cumva hulești împotriva Lui?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „În credința ta în Dumnezeu ar trebui să I te supui lui Dumnezeu”

397. Toți cei care nu caută să I se supună lui Dumnezeu în credința lor sunt oameni care I se opun lui Dumnezeu. Dumnezeu le cere oamenilor să caute adevărul, să înseteze după cuvintele Sale, să mănânce și să bea cuvintele Lui și să le pună în practică, toate acestea pentru a reuși să I se supună lui Dumnezeu. Dacă aceasta este adevărata ta intenție, atunci Dumnezeu sigur te va înălța și sigur îți va arăta bunăvoință. Acest lucru este indubitabil și de neschimbat. Dacă intenția ta nu este să I te supui lui Dumnezeu și ai alte scopuri, atunci tot ceea ce spui și faci – chiar și rugăciunile tale către Dumnezeu și, mergând și mai departe, fiecare mișcare a ta – va fi potrivnic Lui. Chiar dacă vorbele tale sunt amabile și tu ai un comportament blând, chiar dacă toate mișcările și expresiile tale le par altora cuviincioase, ca și cum tu ai fi o persoană supusă, când vine vorba de intențiile și părerile tale asupra credinței în Dumnezeu, fiecare dintre acțiunile tale se opune lui Dumnezeu, face rău. Oamenii care par ascultători precum oile, dar ale căror inimi adăpostesc intenții rele, sunt lupi îmbrăcați în piei de oaie și cei care Îi aduc o ofensă lui Dumnezeu în mod direct. Dumnezeu nu va cruța pe niciunul dintre ei, iar Duhul Sfânt îl va dezvălui pe fiecare dintre ei. Toată lumea va vedea că toți aceia care sunt ipocriți vor fi cu siguranță disprețuiți și respinși de Duhul Sfânt. Nu-ți pierde răbdarea: Dumnezeu Se va socoti cu fiecare dintre aceștia și îl va elimina pe fiecare în parte.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „În credința ta în Dumnezeu ar trebui să I te supui lui Dumnezeu”

398. Pentru a evalua dacă oamenii pot sau nu pot să se supună lui Dumnezeu, cheia este dacă au sau nu dorințe extravagante sau motive ascunse față de Dumnezeu. Dacă oamenii au întotdeauna pretenții de la Dumnezeu, aceasta dovedește că ei nu sunt supuși față de El. Orice ți se întâmplă, dacă nu vei accepta acest lucru din partea lui Dumnezeu, dacă nu vei căuta adevărul și vei aduce întotdeauna argumente în favoarea ta și vei simți mereu că doar tu ai dreptate și chiar vei fi în stare să te îndoiești că Dumnezeu este adevărul și dreptatea, atunci vei avea necazuri. Astfel de oameni sunt cei mai aroganți și cei mai răzvrătiți față de Dumnezeu. Oamenii care au mereu pretenții de la Dumnezeu nu pot să I se supună cu adevărat. Dacă ceri de la Dumnezeu, aceasta dovedește că încerci să faci o înțelegere cu Dumnezeu, că îți alegi propria voință și acționezi conform ei. Asta înseamnă să Îl trădezi pe Dumnezeu și să fii lipsit de supunere. A avea pretenții de la Dumnezeu e, în sine, un lucru lipsit de rațiune; dacă tu crezi cu adevărat că El este Dumnezeu, atunci nu vei îndrăzni să ai pretenții de la El – lucru pe care nu ești calificat să-l faci oricum – indiferent dacă aceste pretenții sunt sau nu raționale. Dacă ai credință adevărată în Dumnezeu și crezi că El este Dumnezeu, atunci te vei închina și I te vei supune doar Lui – nu există altă alegere. Oamenii de astăzi nu numai că fac propriile alegeri, ba chiar Îi cer lui Dumnezeu să acționeze în conformitate cu propria lor voință. Nu numai că aleg să nu I se supună lui Dumnezeu, ba chiar Îi cer lui Dumnezeu să li se supună lor. Nu este acest lucru foarte lipsit de rațiune? Prin urmare, dacă nu există credință adevărată într-o persoană și nicio credință substanțială, ea nu poate obține niciodată aprobarea lui Dumnezeu. Atunci când oamenii sunt capabili să aibă mai puține pretenții de la Dumnezeu, ei au mai multă credință adevărată și supunere, iar rațiunea lor este relativ normală. Se întâmplă adesea ca oamenii să fie cu atât mai greu de tratat, cu cât sunt mai înclinați să dezbată. Nu numai că au multe pretenții, dar îți iau toată mâna când le dai un deget. Când vor fi mulțumiți într-o privință, atunci vor avea pretenții în alta. Trebuie să fie mulțumiți în toate privințele și, dacă nu sunt, încep să se plângă, renunță și lasă totul să se năruiască. După ce fac asta, se simt îndatorați și plini de regrete, varsă lacrimi amare și vor să moară. La ce folosește asta? Nu sunt ei iraționali și vexanți fără încetare? Această serie de probleme trebuie rezolvată din firea lor coruptă, rădăcina tuturor acestor lucruri. Dacă ai o fire coruptă și nu o înlături, dacă aștepți până când dai de necazuri sau provoci un dezastru pentru a o înlătura, cum poți compensa această pierdere? Nu va semăna puțin cu a lua măsuri după consumarea faptelor? Pentru a rezolva complet problema firii tale corupte, trebuie să cauți adevărul pentru a o rezolva atunci când apare prima dată. Trebuie să înlături firea coruptă în starea ei inițială, asigurându-te astfel că nu vei face nimic greșit și prevenind problemele viitoare. Dacă o fire coruptă prinde rădăcini și devine ideile sau punctul de vedere al unei persoane, această fire va putea să o dirijeze să-și facă de cap. Prin urmare, autoreflecția și cunoașterea de sine au în principal legătură cu descoperirea firilor corupte ale unei persoane și căutarea grabnică a adevărului, pentru a le înlătura. Trebuie să știi ce lucruri sunt în natura ta, ce îți place, ce urmărești și ce vrei să obții. Trebuie să diseci aceste lucruri conform cuvintelor lui Dumnezeu pentru a vedea dacă sunt în concordanță cu intențiile Sale și în ce sens sunt false. Odată ce înțelegi aceste lucruri, trebuie să rezolvi problema anormalității rațiunii tale, adică problema lipsei tale de rațiune și a vexării tale neîncetate. Aceasta nu este doar problema firii tale corupte, ci atinge și chestiunea rațiunii tale, dacă ești sau nu o persoană rațională. Mai ales în chestiunile în care sunt implicate faima, câștigul și statutul, când oamenii se lasă purtați de faimă și câștig, rațiunea lor devine anormală; este ca și cum ceva nu este în regulă cu nervii lor. Aceasta este, de asemenea, slăbiciunea vitală a oamenilor. Unii oameni simt că au un anumit calibru și unele daruri și își doresc întotdeauna să fie lideri și să iasă în evidență, așa că Îi cer lui Dumnezeu să se folosească de ei. Dacă Dumnezeu nu îi folosește, ei spun: „Cum poate Dumnezeu să nu mă privească în mod favorabil? Dumnezeule, dacă mă folosești pentru a face ceva important, Îți promit că mă voi consuma pentru Tine!” Este corect acest tip de intenție? Este un lucru bun să se consume pentru Dumnezeu, dar există motivații în spatele dorinței lor de a se sacrifica pentru Dumnezeu. Ceea ce ei iubesc este statutul și este lucrul pe care se axează. Când oamenii sunt capabili de supunere adevărată, urmându-L pe Dumnezeu din toată inima, indiferent dacă Dumnezeu îi folosește sau nu, și consumându-se pentru Dumnezeu, indiferent dacă au sau nu statut, numai atunci pot fi considerați ca având rațiune și a fi supuși față de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Omul are prea multe cerințe de la Dumnezeu”

399. Atunci când te confrunți cu probleme în viața reală, cum ar trebui să înțelegi și să percepi autoritatea lui Dumnezeu și suveranitatea Lui? Când te confrunți cu aceste probleme și nu știi cum să le înțelegi, să le faci față și să le experimentezi, ce atitudine ar trebui să adopți ca să dovedești că ai intenția și dorința de a te supune suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu și realitatea acestei supuneri? Mai întâi, trebuie să înveți să aștepți; apoi trebuie să înveți să cauți; apoi trebuie să înveți să te supui. „Așteptarea” înseamnă așteptarea timpului lui Dumnezeu, așteptarea oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care El le-a rânduit pentru tine și așteptarea ca intențiile Lui să fie făcute să se manifeste treptat pentru tine. „Căutarea” înseamnă examinarea și înțelegerea intențiilor minuțioase ale lui Dumnezeu prin intermediul oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care El le-a orchestrat, înțelegerea adevărurilor din ele, înțelegerea a ceea ce ar trebui să facă oamenii și a căilor pe care ar trebui să le respecte, și înțelegerea rezultatelor pe care Dumnezeu intenționează să le obțină în oameni și a realizărilor pe care El intenționează să le atingă în ei. „Supunerea”, desigur, se referă la acceptarea oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care Dumnezeu le-a orchestrat, acceptarea suveranității Lui și, prin aceasta, experimentarea felului în care Creatorul deține suveranitate asupra sorții omului, cum îi dă omului viața Lui și cum lucrează adevărul în om. Toate lucrurile de sub rânduielile și suveranitatea lui Dumnezeu se supun legilor naturale și, dacă ai hotărârea să Îl lasi pe Dumnezeu să rânduiască și să dețină suveranitatea peste toate lucrurile pentru tine, ar trebui să înveți să aștepți, ar trebui să înveți să cauți și ar trebui să înveți să te supui. Aceasta este atitudinea pe care ar trebui să o adopte fiecare persoană care este dispusă să se supună autorității lui Dumnezeu și este și cea mai de bază calitate pe care ar trebui să o aibă fiecare persoană care este dispusă să accepte suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. Pentru a avea o asemenea atitudine, pentru a avea o asemenea calitate, trebuie să munciți mai din greu. Numai atunci puteți să pătrundeți în adevărata realitate.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”

400. Când Noe a făcut așa cum l-a instruit Dumnezeu, el nu știa care erau intențiile lui Dumnezeu. Nu știa ce voia să realizeze Dumnezeu. Dumnezeu îi dăduse doar o poruncă și îl instruise cu privire la ceea ce trebuia să facă, fără a oferi prea multe explicații, iar Noe a trecut la fapte. El nu a încercat să speculeze în secret care erau dorințele lui Dumnezeu, nu I s-a împotrivit lui Dumnezeu și a fost pe deplin devotat în dăruirea sa. El doar a trecut la fapte în consecință, cu o inimă curată și simplă. Orice l-a pus Dumnezeu să facă, el a făcut și supunerea și ascultarea cuvântului lui Dumnezeu au reprezentat credința care a stat la baza acțiunilor sale. Atât de direct și de simplu a tratat el însărcinarea dată de Dumnezeu. Esența sa – esența acțiunilor sale a fost supunerea, fără a avea nicio îndoială, fără a se împotrivi și, mai mult, fără a se gândi la propriile interese sau la câștigurile și pierderile sale. Mai mult, când Dumnezeu a spus că va distruge lumea cu un potop, Noe nu a întrebat când și nici nu a încercat să cerceteze mai departe, cu atât mai puțin L-a întrebat pe Dumnezeu cum anume avea să distrugă lumea. El a făcut pur și simplu așa cum l-a instruit Dumnezeu. Oricum l-a instruit Dumnezeu să construiască arca – și cu ce materiale – așa a făcut-o și a acționat de îndată ce Dumnezeu a dat porunca. A acționat conform instrucțiunilor lui Dumnezeu, cu o atitudine dornică de a-L mulțumi pe Dumnezeu. O făcea ca el însuși să evite dezastrul? Nu. L-a întrebat el pe Dumnezeu cât avea să mai dureze înainte ca lumea să fie distrusă? Nu. L-a întrebat sau a știut cât va dura să construiască arca? Nici asta nu știa. Pur și simplu s-a supus, a ascultat și a acționat întocmai.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși I”

401. Petru, în credința lui în Dumnezeu, a căutat să-L mulțumească pe Dumnezeu în tot și a căutat să se supună la tot ceea ce venea de la Dumnezeu. El a putut să accepte atât mustrarea și judecata, cât și rafinarea, necazul și lipsurile din viața lui, fără să rostească nicio plângere. Nimic din toate acestea nu a putut să-i altereze inima iubitoare de Dumnezeu. Nu era aceasta dragostea supremă pentru Dumnezeu? Nu era aceasta împlinirea datoriei unei ființe create? Fie că este vorba de mustrare, judecată sau necaz, tu ești capabil să ajungi la supunere până la moarte, aceasta fiind ceea ce o ființă creată ar trebui să realizeze și aceasta fiind puritatea dragostei pentru Dumnezeu. Dacă omul poate realiza atât de mult, atunci este o ființă creată care corespunde standardului și nimic nu satisface mai bine intențiile Creatorului. Imaginează-ți că poți lucra pentru Dumnezeu, dar nu I te supui și ești incapabil să-L iubești cu adevărat pe El. În acest fel, nu numai că nu îți vei fi îndeplinit datoria de ființă creată, dar vei fi și condamnat de El pentru că ești o persoană care nu deține adevărul, care este incapabilă să I se supună lui Dumnezeu și care se răzvrătește împotriva Lui. Îți pasă doar să lucrezi pentru Dumnezeu și nu să pui adevărul în practică sau să te cunoști pe tine însuți; nu Îl înțelegi și nu Îl cunoști pe Creator, nu I te supui și nu Îl iubești și ești o persoană care, din naștere, e răzvrătită față de Dumnezeu. Din aceste motive nu-I plac Creatorului asemenea oameni.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de calea pe care umblă o persoană”

402. Să aduci o mărturie răsunătoare pentru Dumnezeu are legătură, în principal, cu a avea sau a nu avea o înțelegere a Dumnezeului practic și cu a fi sau a nu fi capabil să te supui în fața acestei persoane, care nu este numai obișnuită, ci și normală, și chiar să te supui până la moarte. Dacă, prin această supunere, aduci cu adevărat mărturie pentru Dumnezeu, înseamnă că ai fost câștigat de către Dumnezeu. Dacă poți să te supui până la moarte și, înaintea Lui, te eliberezi de plângeri, nu emiți judecăți, nu defăimezi, nu ai nicio noțiune și nu ai niciun motiv ascuns, atunci, în acest fel, Dumnezeu va câștiga slavă. A te supune în fața unei persoane obișnuite care este privită de sus de către om și a fi capabil să te supui până la moarte fără niciun fel de noțiuni – aceasta este adevărata mărturie. Realitatea în care Dumnezeu le cere oamenilor să pătrundă este aceea de a fi capabili să se supună cuvintelor Lui, să le pună în practică, să se închine înaintea Dumnezeului practic și să-și cunoască propria corupție, să-și deschidă inimile înaintea Lui și, în cele din urmă, să fie câștigați de El prin aceste cuvinte ale Lui. Dumnezeu dobândește slavă atunci când aceste cuvinte te cuceresc și te fac complet supus înaintea Lui; prin aceasta, El îl rușinează pe Satana și Își duce lucrarea la bun sfârșit. Când nu ai niciun fel de noțiuni despre caracterul practic al lui Dumnezeu întrupat – adică, atunci când ai rămas ferm în această încercare – atunci ai adus o mărturie bună. Dacă vine o zi în care ai o înțelegere deplină a Dumnezeului practic și te poți supune până la moarte, cum a făcut Petru, atunci vei fi câștigat și desăvârșit de către Dumnezeu. Orice face Dumnezeu și nu este în conformitate cu noțiunile tale reprezintă o încercare pentru tine. Dacă lucrarea lui Dumnezeu ar fi în conformitate cu noțiunile tale, nu ar fi necesar ca tu să suferi sau să fii rafinat. Din cauza faptului că lucrarea Lui este atât de practică și nu este în conformitate cu noțiunile tale, este nevoie să renunți la asemenea noțiuni. De aceea este o încercare pentru tine. Din cauza caracterului practic al lui Dumnezeu, toți oamenii se află în toiul încercărilor; lucrarea lui este practică, nu supranaturală. Înțelegându-I pe deplin cuvintele practice și cuvântările practice, fără niciun fel de noțiuni, și fiind capabil să Îl iubești sincer și mai mult cu cât lucrarea Lui este mai practică, vei fi câștigat de către El. Grupul de oameni pe care îl va câștiga Dumnezeu este format din cei care Îl cunosc pe Dumnezeu; adică, aceia care Îi cunosc caracterul practic. Chiar mai mult decât atât, ei sunt aceia care sunt capabili să se supună lucrării practice a lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Aceia care se pot supune în mod absolut caracterului practic al lui Dumnezeu sunt cei care Îl iubesc cu adevărat”

403. Înainte ca omenirea să intre în odihnă, pedepsirea sau recompensarea tuturor felurilor de persoane va fi determinată în funcție de faptul dacă acestea caută adevărul, dacă Îl cunosc pe Dumnezeu și dacă se pot supune Dumnezeului vizibil. Aceia care au muncit, dar nici nu-L cunosc pe Dumnezeul vizibil și nici nu I se supun nu au adevărul. Asemenea oameni sunt răufăcători, iar răufăcătorii sunt, fără îndoială, țintele pedepsei; în plus, ei vor fi pedepsiți conform faptelor lor rele. Dumnezeu există ca oamenii să creadă în El și este, de asemenea, vrednic de supunerea lor. Aceia care doar au credință în dumnezeul nedeslușit și invizibil sunt oamenii care nu cred în Dumnezeu și sunt incapabili de a I se supune lui Dumnezeu. Dacă acești oameni tot nu reușesc să creadă în Dumnezeul vizibil înainte ca lucrarea Sa de cucerire să se termine, continuă să se răzvrătească și să se împotrivească Dumnezeului vizibil în trup, atunci acești „iubitori ai nedeslușitului” urmează, cu siguranță, să fie ținte ale distrugerii. La fel este și printre voi – toți cei care Îl recunosc verbal pe Dumnezeul întrupat, dar nu pot să practice adevărul supunerii față de Dumnezeul întrupat vor fi, în final, eliminați și distruși. Și toți cei care Îl recunosc verbal pe Dumnezeul vizibil și mănâncă și beau adevărul exprimat de El, și totuși îl urmăresc pe dumnezeul nedeslușit și invizibil, vor fi cu atât mai mult ținte ale distrugerii. Niciunul dintre acești oameni nu va putea să rămână până la vremea de odihnă care va veni după ce lucrarea lui Dumnezeu se va fi terminat, nici măcar un singur individ ca acesta nu poate să rămână până la acea vreme de odihnă. Oamenii care sunt ai demonilor nu practică adevărul; esența lor este una de împotrivire și răzvrătire față de Dumnezeu, iar ei nu au nici cea mai mică intenție de a I se supune. Toți oamenii ca aceștia vor fi distruși.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”