Versete din Biblie pentru referințe:

„Voi cercetați Scripturile deoarece credeți că în ele aveți viață veșnică, dar tocmai acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! Și totuși nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viață!” (Ioan 5:39-40).

„Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Timp de mulți ani, modul tradițional de a crede al oamenilor (cel al creștinismului, una dintre cele trei religii majore ale lumii) a fost citirea Bibliei; îndepărtarea de Biblie nu este credință în Domnul, îndepărtarea de Biblie este o heterodoxie și o erezie și, chiar și atunci când oamenii citesc alte cărți, respectivele cărți trebuie să se întemeieze pe explicația Bibliei. Cu alte cuvinte, dacă ai credință în Domnul, atunci trebuie să citești Biblia, iar în afara Bibliei, nu trebuie să te închini niciunei cărți care nu implică Biblia. Dacă o faci, atunci Îl trădezi pe Dumnezeu. Din momentul în care a existat Biblia, credința oamenilor în Domnul a fost credința în Biblie. În loc să spunem că oamenii cred în Domnul, este mai bine să spunem că ei cred în Biblie; în loc să spunem că ei au început să citească Biblia, este mai bine să spunem că ei au început să creadă în Biblie; și, în loc să spunem că ei s-au întors înaintea Domnului, ar fi mai bine să spunem că ei s-au întors înaintea Bibliei. Astfel, oamenii venerează Biblia ca și cum ar fi Dumnezeu și o tratează ca pe ceea ce le dă viață, iar pierderea ei ar fi același lucru cu pierderea vieții. Oamenii văd Biblia ca fiind la un nivel la fel de înalt ca nivelul lui Dumnezeu, ba chiar există unii care o văd ca fiind la un nivel mai înalt decât nivelul lui Dumnezeu. Dacă oamenii sunt lipsiți de lucrarea Duhului Sfânt, dacă nu-L pot simți pe Dumnezeu, ei pot trăi în continuare, dar de îndată ce pierd Biblia ori pierd celebrele capitole și zicale din Biblie, este ca și cum și-ar fi pierdut viața. Astfel, de îndată ce oamenii cred în Domnul, ei încep să citească Biblia și să o memoreze și, cu cât pot memora mai mult din Biblie, cu atât dovedește mai mult acest lucru că ei Îl iubesc pe Domnul și că au o credință puternică. Aceia care au citit Biblia și pot vorbi despre ea altora sunt cu toții cei mai buni frați și surori. În toți acești ani, credința și loialitatea oamenilor față de Domnul au fost măsurate după măsura în care au înțeles Biblia. Cei mai mulți dintre oameni pur și simplu nu înțeleg de ce ar trebui să creadă în Dumnezeu, nici cum să creadă în Dumnezeu, și nu fac nimic altceva decât să caute orbește indicii pentru a descifra capitolele Bibliei. Oamenii nu au urmărit niciodată direcția lucrării Duhului Sfânt; tot timpul, ei nu au făcut nimic altceva decât să studieze și să cerceteze cu disperare Biblia și nimeni nu a găsit vreodată o lucrare mai nouă a Duhului Sfânt în afara Bibliei. Nimeni nu este capabil să se îndepărteze de Biblie, nici nu a îndrăznit vreodată cineva să facă asta. Oamenii au studiat Biblia toți acești ani, au venit cu atât de multe explicații și au depus atâtea eforturi; în același timp, ei au multe diferențe de opinie despre Biblie, pe care le dezbat la nesfârșit, astfel încât astăzi s-au format peste două mii de confesiuni diferite. Toți vor să găsească unele explicații superioare sau taine mai profunde în Biblie, vor să o exploreze și să găsească în aceasta contextul lucrării lui Iahve în Israel sau contextul lucrării lui Isus în Iudeea, ori mai multe taine pe care nimeni altcineva nu le cunoaște. Modul în care oamenii abordează Biblia este unul al obsesiilor și al credinței și nimeni nu se poate edifica pe deplin în privința adevăratei povești din spatele Bibliei sau în privința esenței Bibliei. Chiar și astăzi, oamenii simt încă o mirare de nedescris când vine vorba de Biblie și sunt și mai mult obsedați de ea și își pun și mai mult credința în aceasta. Astăzi, toată lumea vrea să găsească profețiile legate de lucrarea zilelor celor de pe urmă în Biblie, dorește să descopere ce lucrare face Dumnezeu în timpul zilelor de pe urmă și ce semne există pentru zilele de pe urmă. Astfel, venerația oamenilor față de Biblie devine mai înflăcărată și, cu cât se apropie de zilele de pe urmă, cu atât dau mai multă crezare oarbă profețiilor Bibliei, în special celor despre zilele de pe urmă. Cu o astfel de credință oarbă în Biblie, cu o astfel de încredere în Biblie, ei nu au nicio dorință să caute lucrarea Duhului Sfânt. În noțiunile lor, oamenii cred că doar Biblia poate aduce lucrarea Duhului Sfânt; doar în Biblie pot găsi urmele pașilor lui Dumnezeu; doar în Biblie sunt ascunse tainele lucrării lui Dumnezeu; doar Biblia – nu și alte cărți sau persoane – poate clarifica tot ce ține de Dumnezeu și de întregimea lucrării Lui; Biblia poate aduce lucrarea cerului pe pământ; și Biblia poate atât începe, cât și încheia epocile. Cu aceste noțiuni, oamenii nu sunt deloc înclinați să caute lucrarea Duhului Sfânt. Prin urmare, oricât de mult i-a ajutat Biblia pe oameni în trecut, aceasta a devenit un obstacol pentru cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu. Fără Biblie, oamenii pot căuta urmele pașilor lui Dumnezeu în altă parte, însă astăzi urmele pașilor Lui au fost „restrânse” la Biblie, iar răspândirea lucrării Sale celei mai recente a devenit, pur și simplu, de două ori mai dificilă, o luptă contra curentului. Acest fapt se datorează în întregime celebrelor capitole și zicale din Biblie, precum și numeroaselor profeții din aceasta. Biblia a devenit un idol în mințile oamenilor, a devenit un puzzle în creierele lor și ei sunt pur și simplu incapabili să creadă că Dumnezeu poate lucra în afara Bibliei, incapabili să creadă că oamenii Îl pot găsi pe Dumnezeu în afara Bibliei, și cu atât mai puțin capabili să creadă că Dumnezeu ar putea să Se îndepărteze de Biblie în lucrarea finală și să înceapă din nou. Acest lucru este de neconceput pentru oameni; nu-l pot crede, nici nu și-l pot imagina. Biblia a devenit un mare obstacol în acceptarea de către oameni a lucrării mai noi a lui Dumnezeu și o dificultate pentru răspândirea lucrării mai noi a lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (1)”

Oamenii, care au fost supuși corupției, trăiesc în capcana Satanei; ei toți trăiesc în trup, în dorințe egoiste și nu există unul singur între ei care să fie compatibil cu Mine. Aceia care spun că sunt compatibili cu Mine se închină cu toții unor idoli nedeslușiți. Deși pretind că numele Meu este sfânt, ei merg pe o cărare opusă Mie, iar cuvintele lor sunt pline de aroganță și de siguranță de sine. Asta fiindcă ei sunt cu toții, în mod inerent, împotriva Mea și incompatibili cu Mine. În fiecare zi, ei caută urmele Mele în Biblie și găsesc, la întâmplare, pasaje „potrivite”, pe care le citesc la nesfârșit și le recită ca pe scripturi. Ei nu știu cum să fie compatibili cu Mine, nici ce înseamnă să fie împotriva Mea. Ei doar citesc scripturile orbește. Limitează un dumnezeu nedeslușit, pe care pur și simplu nu l-au văzut și pe care esențial nu-l pot vedea, la limitele Bibliei, și, când au chef, scot Biblia și o citesc. Ei cred în existența Mea numai prin prisma Bibliei și pun semnul egal între Mine și Biblie; fără Biblie Eu nu exist, iar fără Mine nu există Biblie. Ei nu dau nicio atenție existenței sau acțiunilor Mele, ci dedică o atenție extremă și deosebită fiecărui cuvânt din Scriptură. Mult mai mulți chiar cred că Eu nu ar trebui să fac nimic din ce doresc să fac decât dacă acest lucru este profețit de Scriptură. Ei acordă prea multă importanță Scripturii. Se poate spune că văd cuvintele întocmai ca fiind prea importante, mergând până la a folosi versete din Biblie pentru a măsura fiecare cuvânt spus de Mine și pentru a Mă condamna. Ceea ce caută ei nu este calea compatibilității cu Mine sau calea compatibilității cu adevărul, ci calea conformării cuvintelor Bibliei, și cred că orice lucru care nu este conform Bibliei este, fără excepție, în afara lucrării Mele. Oare nu sunt astfel de oameni urmașii ascultători ai fariseilor? Fariseii evrei foloseau legea lui Moise pentru a-L condamna pe Isus. Ei nu căutau compatibilitate cu Isus din acea epocă, ci tratau fiecare articol al legii cu așa o seriozitate încât, după ce L-au acuzat pentru că nu respectase legea Vechiului Testament și că nu era Mesia, în cele din urmă, L-au pironit pe inocentul Isus pe cruce. Care era substanța lor? Nu era oare aceea că nu căutau calea compatibilității cu adevărul? Erau preocupați doar de fiecare cuvânt al Scripturii, fără să țină cont de intențiile Mele, și nici de pașii și metodele lucrării Mele. Ei nu erau oameni care să caute adevărul, ci oameni care se agățau cu strictețe de cuvinte; nu erau oameni care să creadă în Dumnezeu, ci oameni care credeau în Biblie. Mai incisiv spus, erau câinii de pază ai Bibliei. Pentru a proteja interesele Bibliei, pentru a susține demnitatea Bibliei și a proteja reputația Bibliei, ei au mers până acolo încât L-au pironit pe Isus Cel milostiv pe cruce. Ei au făcut acest lucru doar de dragul de a apăra Biblia și de a păstra statutul fiecărui cuvânt din Biblie în inimile oamenilor. Prin urmare, au preferat să se lepede de propriul lor viitor și să nu dobândească jertfa pentru păcat ca să-L condamne la moarte pe Isus, care nu se conforma prevederilor Scripturii. Oare nu erau ei toți niște lachei ai fiecărui cuvânt din Scriptură?

Dar oamenii de astăzi? Mai degrabă L-ar alunga din această lume pe Hristos care a venit să dezvăluie adevărul, pentru a-și putea câștiga intrarea în rai și pentru a primi har. Mai degrabă ar nega complet venirea adevărului, pentru a proteja interesele Bibliei, și mai degrabă L-ar crucifica din nou pe Hristosul reîntors în trup, pentru a asigura existența veșnică a Bibliei. Cum poate omul să primească mântuirea din partea Mea când inima sa este atât de răuvoitoare, iar natura sa atât de potrivnică Mie? Trăiesc printre oameni, însă omul nu cunoaște existența Mea. Când Îmi revărs lumina asupra omului, el tot rămâne neștiutor de existența Mea. Când Îmi dezlănțui mânia asupra omului, el Îmi neagă și mai mult existența. Omul caută compatibilitate cu cuvintele și compatibilitate cu Biblia, însă nici măcar o singură persoană nu vine înaintea Mea să caute calea compatibilității cu adevărul. Omul se uită în sus către Mine în cer și se preocupă în special de existența Mea în cer, dar nimănui nu îi pasă de Mine Cel întrupat, fiindcă Eu, Cel care trăiesc printre oameni, sunt pur și simplu prea neînsemnat. Cei care caută doar compatibilitate cu cuvintele Bibliei și cei care caută doar compatibilitate cu un dumnezeu nedeslușit sunt josnici în ochii Mei. Aceasta pentru că ceea ce venerează ei sunt cuvinte moarte și un dumnezeu care le poate da averi de nedescris; ceea ce venerează ei este un dumnezeu care s-ar lăsa la mila omului – un dumnezeu care nu există. Prin urmare, ce pot astfel de oameni să câștige de la Mine? Omul este, pur și simplu, josnic dincolo de cuvinte. Cei care sunt împotriva Mea, cei care Îmi adresează cereri nelimitate, cei care nu au nicio dragoste de adevăr, cei care se răzvrătesc împotriva Mea – cum ar putea fi ei compatibili cu Mine?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trebuie să cauți calea compatibilității cu Hristos”

Biblia este o carte de istorie, iar dacă ai fi mâncat și ai fi băut Vechiul Testament în timpul Epocii Harului, și dacă ai fi pus în practică ceea ce se cerea în epoca Vechiului Testament, aflându-te în Epoca Harului, atunci Isus te-ar fi respins și te-ar fi condamnat; dacă ai fi aplicat Vechiul Testament lucrării lui Isus, ai fi fost un fariseu. Dacă, astăzi, ai pune Vechiul și Noul Testament împreună pentru a le mânca, a le bea și a le practica, Dumnezeu Cel de astăzi te-ar condamna; vei fi rămas în urma lucrării Duhului Sfânt de astăzi! Dacă mănânci și bei Vechiul Testament și Noul Testament, atunci ești în afara curentului Duhului Sfânt! În timpul lui Isus, El i-a îndrumat pe evrei și pe toți cei care L-au urmat potrivit cu lucrarea Duhului Sfânt din El în acel timp. El nu a luat Biblia drept bază pentru ceea ce făcea El, ci a vorbit conform lucrării Lui; El nu a dat atenție celor spuse de Biblie, nici nu a căutat în aceasta o cale pentru a-i îndruma pe cei care-L urmau. Chiar de când Și-a început lucrarea, El a predicat calea căinței – cuvânt care nu a fost menționat absolut deloc în numeroasele profeții ale Vechiului Testament. Nu numai că El nu a acționat conform Bibliei, ci chiar a deschis o cale mai nouă și a făcut o lucrare mai nouă. El nu S-a referit niciodată la Biblie când a ținut predici. În timpul Epocii Legii, nimeni nu reușise vreodată să facă minunile Lui, cele de a-i vindeca pe cei bolnavi și de a alunga demoni. De asemenea, și lucrarea Lui, învățăturile Lui, autoritatea și puterea discursului Său au fost și ele dincolo de orice om în Epoca Legii. Isus a făcut pur și simplu această lucrare a Lui mai nouă și, chiar dacă mulți L-au condamnat cu ajutorul Bibliei – ba chiar au folosit Vechiul Testament pentru a-L răstigni – lucrarea Lui a depășit Vechiul Testament; dacă lucrurile nu ar fi stat așa, de ce L-au răstignit oamenii? Oare nu pentru că în Vechiul Testament nu se spunea nimic despre învățăturile Lui și despre puterea Lui de a-i vindeca pe bolnavi și de a alunga demoni? Lucrarea Lui a fost făcută întru deschiderea unei căi mai noi, nu a fost pentru a se lua la harță cu Biblia în mod intenționat sau pentru a anula Vechiul Testament în mod deliberat. El a venit pur și simplu pentru a-Și realiza lucrarea de slujire, pentru a aduce noua lucrare celor care tânjeau după El și Îl căutau. El nu a venit pentru a explica Vechiul Testament sau pentru a-i susține lucrarea. Lucrarea Lui nu a fost ca să permită Epocii Legii să continue să se dezvolte. El nu a ținut seama de faptul dacă lucrarea Lui avea sau nu Biblia ca bază, ci a venit pur și simplu să facă lucrarea pe care El trebuia s-o facă, astfel, El nu a explicat profețiile Vechiului Testament, nici nu a lucrat după cuvintele din Epoca Legii Vechiului Testament. El a ignorat ceea ce a spus Vechiul Testament, nu L-a interesat dacă acesta era în acord cu lucrarea Lui sau nu, nici de ceea ce știau alții despre lucrarea Lui sau de felul în care ei o condamnau. El a continuat pur și simplu să facă lucrarea pe care trebuia s-o facă, chiar dacă mulți oameni au folosit prevestirea prorocilor din Vechiul Testament ca să-L condamne. În fața oamenilor, lucrarea Lui părea să nu aibă bază și o mare parte din aceasta nu se conforma deloc cu relatările din Vechiul Testament. Nu a fost falsitatea omului? Oare are Dumnezeu nevoie să aplice reglementări lucrării Sale? Și trebuie lucrarea lui Dumnezeu să corespundă cu prevestirea prorocilor? În definitiv, ce este mai măreț: Dumnezeu sau Biblia? De ce trebuie Dumnezeu să lucreze conform Bibliei? Oare să fie faptul că Dumnezeu nu are dreptul să depășească Biblia? Oare Dumnezeu nu poate să Se îndepărteze de Biblie și să facă alte lucrări? De ce Isus și discipolii Lui nu au respectat sabatul? Dacă ar fi ca El să practice în concordanță cu sabatul și cu poruncile din Vechiul Testament, de ce nu a ținut sabatul după venirea Lui, ci a spălat picioare, a acoperit capul, a frânt pâine și a băut vin? Oare nu sunt toate acestea absente din poruncile Vechiului Testament? Dacă Isus a urmat Vechiul Testament, de ce s-a îndepărtat El de aceste reglementări? Ar trebui să știi ce a fost mai întâi, dacă a fost Dumnezeu sau Biblia! Dat fiind că era Domnul sabatului, nu putea El să fie și Domnul Bibliei?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (1)”

Cărțile evanghelice din Noul Testament au fost scrise la douăzeci-treizeci de ani după ce Isus a fost răstignit. Înainte, poporul Israel citea doar Vechiul Testament. Cu alte cuvinte, la începutul Epocii Harului, oamenii citeau din Vechiul Testament. Noul Testament a apărut doar în timpul Epocii Harului. Noul Testament nu exista în timpul lucrării lui Isus; oamenii I-au consemnat lucrarea abia după ce El a înviat și S-a înălțat la cer. Doar atunci au apărut cele patru Evanghelii, la care s-au adăugat epistolele lui Pavel și Petru, precum și Cartea Apocalipsei. După mai bine de trei sute de ani de la înălțarea la cer a lui Isus, generațiile ulterioare au adunat aceste documente selectiv, și abia apoi a apărut Noul Testament din Biblie. Numai după terminarea acestei lucrări a apărut Noul Testament; înainte nu existase. Dumnezeu făcuse toată această lucrare, iar Pavel și ceilalți apostoli scriseseră atât de multe epistole adresate bisericilor din diverse locuri. Oamenii care au trăit după ei le-au pus laolaltă epistolele și la final, au adăugat consemnarea, de către Ioan, a viziunii celei mai mărețe pe care a avut-o pe insula Patmos, în care s-a profețit lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu. Oamenii au creat această înșiruire, care este diferită de cuvântările din prezent. Ceea ce se consemnează astăzi este conform etapelor lucrării lui Dumnezeu; oamenii intră astăzi în contact cu lucrarea făcută personal de Dumnezeu și cu cuvintele exprimate chiar de El. Tu – omenirea – nu trebuie să te amesteci; cuvintele, care vin direct de la Duhul, au fost puse în rânduială pas cu pas și această rânduială este diferită de cea din consemnările oamenilor. Se poate spune că ceea ce au consemnat ei a fost potrivit nivelului lor de educație și calibrului omenesc. Ceea ce au consemnat au fost experiențe omenești și fiecare avea mijloace proprii de consemnare și propria sa înțelegere, fiecare scriere fiind diferită. Astfel, dacă venerezi Biblia ca și cum ar fi Dumnezeu, dai dovadă de multă ignoranță și prostie! De ce nu căutați lucrarea Dumnezeului de astăzi? Numai lucrarea lui Dumnezeu poate mântui omul. Biblia nu poate mântui omul; oamenii o pot citi câteva mii de ani și totuși nu ar exista nici cea mai mică schimbare în ei și, dacă te închini Bibliei, nu vei avea parte niciodată de lucrarea Duhului Sfânt.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (3)”

Nimeni nu cunoaște realitatea Bibliei: că aceasta nu este nimic mai mult decât o consemnare istorică a lucrării lui Dumnezeu și o dovadă pentru cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu și că nu îți oferă nicio înțelegere a scopului lucrării Sale. Oricine a citit Biblia știe că ea documentează cele două etape ale lucrării lui Dumnezeu pe perioada Epocii Legii și a Epocii Harului. Vechiul Testament face cronica istoriei Israelului și a modului în care Iahve a lucrat de la momentul creației și până la sfârșitul Epocii Legii. Noul Testament consemnează lucrarea lui Isus pe pământ, relatată în cele Patru Evanghelii, precum și lucrarea lui Pavel – nu sunt acestea consemnări istorice? A aduce astăzi în discuție lucrurile din trecut face din ele istorie și, indiferent cât de adevărate sau reale ar putea fi, acestea sunt totuși istorie – iar istoria nu se poate adresa prezentului, căci Dumnezeu nu privește înapoi în istorie! Și astfel, dacă înțelegi numai Biblia și nu înțelegi nimic despre lucrarea pe care Dumnezeu intenționează să o facă astăzi, și dacă tu crezi în Dumnezeu, dar nu cauți lucrarea Duhului Sfânt, atunci nu înțelegi ce înseamnă să Îl cauți pe Dumnezeu. Dacă citești Biblia pentru a studia istoria Israelului, pentru a cerceta istoria creației de către Dumnezeu a tuturor cerurilor și a pământului, atunci nu crezi în Dumnezeu. Dar astăzi, din moment ce crezi în Dumnezeu și urmărești viața, urmărești cunoașterea lui Dumnezeu, iar nu cuvinte și doctrine moarte sau o înțelegere a istoriei, trebuie să cauți intențiile din prezent ale lui Dumnezeu și trebuie să cauți direcția lucrării Duhului Sfânt. Dacă ai fi arheolog, ai putea citi Biblia – dar nu ești, ești unul dintre aceia care cred în Dumnezeu și cel mai bine ar fi să cauți intențiile din prezent ale lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (4)”

Astăzi, Eu disec Biblia în acest fel, dar asta nu înseamnă că o detest sau că neg valoarea ei ca referință. Eu îți explic și îți lămuresc valoarea inerentă și originile Bibliei astfel încât să nu fii ținut în întuneric în permanență. Aceasta deoarece oamenii au atât de multe opinii despre Biblie, iar majoritatea dintre ele sunt greșite, și citirea Bibliei în acest fel nu numai că îi împiedică să dobândească ce se cuvine, ci, mai important, împiedică lucrarea pe care Eu intenționez să o fac, perturbă enorm lucrarea viitorului și oferă doar dezavantaje, nu și avantaje. Astfel, ceea ce îți cer să înțelegi este pur și simplu esența Bibliei și adevărata poveste din spatele Bibliei. Nu-ți cer să nu citești Biblia sau să te-apuci să susții că este total lipsită de valoare, ci doar să ai cunoașterea și viziunea corecte asupra Bibliei. Nu fi prea unilateral! Deși Biblia este o carte de istorie scrisă de om, ea documentează și multe dintre principiile după care sfinții și profeții din vechime Îl slujeau pe Dumnezeu, precum și experiențele în slujirea lui Dumnezeu ale apostolilor recenți – toate acestea au fost pătrunderea și cunoașterea adevărate ale acestor oameni și pot servi ca referință pentru oamenii din această epocă în urmărirea căii adevărate. Astfel, prin citirea Bibliei, oamenii pot câștiga și multe căi de viață care nu pot fi găsite în alte cărți. Aceste căi sunt căile de viață ale lucrării Duhului Sfânt trăite de profeți și apostoli în epocile trecute, și multe dintre cuvinte sunt destul de prețioase și pot oferi ceea ce le este necesar oamenilor. Prin urmare, tuturor oamenilor le place să citească Biblia. Fiindcă există atât de multe lucruri ascunse în Biblie, opiniile oamenilor față de ea sunt diferite de cele față de oricare scriere a marilor figuri spirituale. Biblia este o consemnare și o colecție a experiențelor și cunoștințelor oamenilor care I-au slujit pe Iahve și pe Isus în vechea și în noua epocă, și astfel, generațiile de mai târziu au reușit să dobândească din ea multă luminare, iluminare și căi de a practica. Motivul pentru care Biblia este superioară scrierilor oricăror mari personalități spirituale este acela că toate scrierile acestora sunt inspirate de Biblie și toate experiențele lor vin din Biblie și toate sunt explicații ale Bibliei. Și astfel, deși oamenii pot dobândi aprovizionare din cărțile oricărei mari figuri spirituale, ei încă venerează Biblia, pentru că li se pare superioară și foarte profundă! Deși Biblia pune laolaltă unele dintre cărțile cuvintelor vieții, cum ar fi epistolele lui Pavel și epistolele lui Petru, și cu toate că oamenii pot fi aprovizionați și ajutați de aceste cărți, ele tot sunt învechite, tot aparțin vechii epoci și, indiferent cât de bune sunt, ele sunt potrivite doar pentru o perioadă și nu sunt veșnice. Căci lucrarea lui Dumnezeu se dezvoltă permanent și nu poate să se oprească pur și simplu în vremea lui Pavel și a lui Petru – adică, nu poate să rămână pentru totdeauna în Epoca Harului, în care a fost răstignit Isus. Și astfel, aceste cărți sunt potrivite numai pentru Epoca Harului, nu pentru Epoca Împărăției din zilele de pe urmă. Ele pot doar să-i aprovizioneze pe credincioșii din Epoca Harului, nu și pe sfinții din Epoca Împărăției și, indiferent cât de bune ar fi, ele sunt totuși învechite. Același lucru se întâmplă și cu lucrarea de creație a lui Iahve sau cu lucrarea Sa în Israel: indiferent cât de măreață a fost această lucrare, ea tot avea să devină depășită și tot avea să vină vremea când avea să treacă. Lucrarea lui Dumnezeu este și ea la fel: indiferent cât de măreață este, va veni un timp când se va sfârși; nu poate rămâne pentru totdeauna în cadrul lucrării de creație, nici în cel al răstignirii. Indiferent cât de convingătoare este lucrarea răstignirii, indiferent cât de eficientă a fost în înfrângerea Satanei, lucrarea este, la urma urmei, tot lucrare, iar epocile sunt, la urma urmei, tot epoci; lucrarea nu poate rămâne veșnic pe aceeași fundație, și nici vremurile nu pot să nu se schimbe niciodată, pentru că a existat creația și trebuie să existe și zilele de pe urmă. Acest lucru este inevitabil! Astfel, astăzi, cuvintele vieții din Noul Testament – epistolele apostolilor și cele Patru Evanghelii – au devenit cărți de istorie, au devenit vechi almanahuri, și cum ar putea niște vechi almanahuri să-i aducă pe oameni în noua epocă? Indiferent de capacitatea acestor almanahuri de a-i aproviziona pe oameni cu viață, indiferent de capacitatea lor de a călăuzi oamenii către cruce, nu sunt ele depășite? Nu sunt lipsite de valoare? Așadar, îți spun că n-ar trebui să crezi orbește în aceste almanahuri. Sunt prea vechi, nu te pot aduce în noua lucrare, ci te pot doar împovăra. Nu numai că nu te pot aduce în lucrarea cea nouă și în noua intrare, ci te duc în vechi biserici religioase – și, dacă se întâmplă asta, nu înseamnă că dai înapoi în credința ta în Dumnezeu?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (4)”

De câteva mii de ani, Biblia face parte din istoria omenirii. În plus, oamenii o tratează ca pe Dumnezeu, până în punctul în care, în zilele de pe urmă, o folosesc pentru a-I lua locul lui Dumnezeu, fapt de care Lui Îi este o silă profundă. Astfel, Dumnezeu S-a simțit obligat să clarifice, în timpul Său liber, adevărata poveste din spatele Bibliei și originile acesteia; dacă El nu ar fi făcut acest lucru, Biblia ar ocupa în continuare locul lui Dumnezeu în inimile oamenilor și ei ar folosi cuvintele din Biblie ca să măsoare și să condamne faptele lui Dumnezeu. Explicând esența, structura și neajunsurile Bibliei, Dumnezeu nu nega sub nicio formă existența acesteia și nici nu o condamna; mai degrabă, El oferea o explicație adecvată, potrivită pentru a restabili imaginea originală a Bibliei, a aborda înțelegerile false ale oamenilor privind Biblia și a le oferi tuturor perspectiva corectă asupra Bibliei, astfel încât ei să nu se mai închine Bibliei și să nu se mai piardă; adică, astfel încât să nu mai confunde credința lor oarbă în Biblie cu credința în Dumnezeu și închinarea la Dumnezeu, temători chiar să înfrunte adevăratul context și erorile acesteia. Odată ce oamenii au o înțelegere pură a Bibliei, ei sunt capabili să renunțe la aceasta fără mustrări de conștiință și să accepte cu curaj noile cuvinte ale lui Dumnezeu. Acesta este țelul lui Dumnezeu în aceste câteva capitole. Adevărul pe care Dumnezeu dorește să îl spună aici oamenilor este că nicio teorie sau niciun fapt nu poate înlocui lucrarea și cuvintele actuale ale lui Dumnezeu și că nimic nu poate sta în locul lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu pot scăpa de capcana Bibliei, nu vor putea niciodată să vină înaintea lui Dumnezeu. Dacă își doresc să vină înaintea lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să-și curățească inimile de orice ar putea să-L înlocuiască; atunci, ei vor fi plăcuți lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Hristos când a mers prin Biserici”, Introducere