Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Dumnezeu a creat această lume, El a creat această omenire și, mai mult decât atât, El a fost arhitectul culturii Greciei antice și al civilizației umane. Doar Dumnezeu alină această omenire și doar Dumnezeu veghează asupra ei noapte și zi. Dezvoltarea și progresul umanității sunt inseparabile de suveranitatea lui Dumnezeu, iar istoria și viitorul umanității nu pot scăpa de aranjamentele făcute de mâinile lui Dumnezeu. Dacă ești un creștin adevărat, atunci vei crede cu siguranță că ascensiunea sau prăbușirea oricărei țări sau națiuni are loc conform aranjamentelor lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu cunoaște destinul oricărei țări sau națiuni și doar Dumnezeu controlează cursul acestei omeniri. Dacă omenirea își dorește să aibă un destin bun, dacă o țară își dorește să aibă un destin bun, atunci toți trebuie să se plece în fața lui Dumnezeu și să I se închine, să vină înaintea lui Dumnezeu pentru a se căi și a I se mărturisi, altfel, destinul și destinația omului vor fi o catastrofă inevitabilă.

Privește înapoi spre vremea când Noe a construit arca: omenirea era profund coruptă și se îndepărtase de binecuvântările lui Dumnezeu, nu mai era vegheată de Dumnezeu și pierduse promisiunile lui Dumnezeu. Trăia în întuneric, fără lumina lui Dumnezeu. Atunci a devenit desfrânată prin natură și depravată într-un mod îngrozitor. Astfel de oameni nu au mai putut primi promisiunea lui Dumnezeu; ei nu erau vrednici să fie martori ai chipului lui Dumnezeu, nici să audă glasul lui Dumnezeu, deoarece ei Îl abandonaseră pe Dumnezeu, aruncaseră deoparte tot ceea ce El le dăruise și uitaseră cuvintele Lui de învățătură. Inimile lor s-au îndepărtat tot mai mult de Dumnezeu și, după aceea, au devenit depravați până în punctul în care și-au pierdut rațiunea și umanitatea și au devenit tot mai răi. Apoi au mers spre moarte și au căzut sub mânia și pedeapsa lui Dumnezeu. Doar Noe L-a venerat pe Dumnezeu și s-a ferit de rău și astfel a putut să audă vocea lui Dumnezeu și să-I audă instrucțiunile. El a construit arca după instrucțiunile cuvântului lui Dumnezeu și a adunat acolo tot felul de creaturi vii. Și în acest fel, de îndată ce totul fusese pregătit, Dumnezeu Și-a început lucrarea de distrugere a lumii. Doar Noe și ceilalți șapte membri ai familiei lui au supraviețuit distrugerii, deoarece Noe L-a venerat pe Iahve și s-a ferit de rău.

Acum, privește epoca actuală: astfel de oameni drepți precum Noe, care puteau să I se închine lui Dumnezeu și să se ferească de rău, nu mai există. Totuși, Dumnezeu este încă milostiv față de această omenire și încă îi arată îndurare omenirii în această epocă finală. Dumnezeu îi caută pe cei care tânjesc după arătarea Lui, îi caută pe cei care ascultă cuvintele Lui, pe cei care nu uită însărcinarea dată de El și care Îi oferă Lui inimile și trupurile lor și îi caută pe cei care sunt la fel de supuși și de lipsiți de potrivnicie ca niște prunci în fața Lui. Dacă Îi ești devotat lui Dumnezeu, neîngrădit de vreo forță, atunci Dumnezeu te va privi favorabil și îți va dărui binecuvântările Lui.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 2: Dumnezeu deține suveranitate peste destinul întregii omeniri”

Mila și toleranța lui Dumnezeu nu sunt greu de câștigat – dar omului îi este greu să dobândească adevărata căință

Indiferent de cât de furios fusese Dumnezeu pe niniviteni, de îndată ce au declarat post și și-au pus pânză de sac și cenușă, inima Lui s-a înmuiat treptat, iar El a început să Se răzgândească. În momentul dinainte să le proclame că le va distruge orașul – momentul anterior mărturisirii și căinței pentru păcatele lor – Dumnezeu încă era furios pe ei. Odată ce împliniseră o serie de fapte de căință, furia lui Dumnezeu față de oamenii din Ninive s-a transformat treptat în milă și iertare față de ei. Nu există nimic contradictoriu cu privire la revelarea simultană a celor două aspecte ale firii lui Dumnezeu în același eveniment. Deci, cum ar trebui înțeleasă și cunoscută această lipsă de contrazicere? Dumnezeu a exprimat și a dezvăluit fiecare dintre aceste două esențe aflate la poli opuși înainte și după ce oamenii din Ninive s-au căit, permițând oamenilor să vadă realitatea și caracterul de neofensat al esenței lui Dumnezeu. Dumnezeu Și-a folosit atitudinea pentru a le spune oamenilor următoarele: nu e că Dumnezeu nu tolerează oamenii sau că nu vrea să-Și arate mila față de ei; mai degrabă, e faptul că ei rareori se căiesc cu adevărat față de Dumnezeu și se întâmplă rar ca oamenii să se îndepărteze de căile lor rele și să abandoneze violența din mâinile lor. Cu alte cuvinte, când Dumnezeu este furios pe om, El speră că omul poate să se căiască cu adevărat și El speră să vadă adevărata căință a omului, caz în care apoi va continua cu generozitate să-i acorde omului mila și toleranța Sa. Asta înseamnă că faptele rele ale omului atrag mânia lui Dumnezeu, în timp ce mila și toleranța lui Dumnezeu sunt acordate celor care Îl ascultă și se căiesc cu adevărat înaintea Lui, celor care pot să se îndepărteze de căile lor rele și să abandoneze violența din mâinile lor. Atitudinea lui Dumnezeu a fost foarte clar revelată în modul în care i-a tratat pe niniviteni: mila și toleranța lui Dumnezeu nu sunt greu de obținut, iar ceea ce El cere este căința adevărată a omului. Atât timp cât oamenii se îndepărtează de la căile lor rele și își abandonează violența, Dumnezeu Își va schimba inima și atitudinea față de ei.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul II”

Mila Mea este exprimată față de cei care Mă iubesc și se leapădă de ei înșiși. Pedeapsa aruncată asupra celor răi, pe de altă parte, este tocmai o dovadă a firii Mele drepte și, mai mult, o mărturie a mâniei Mele. Când va veni nenorocirea, toți cei care Mi se împotrivesc se vor tângui când vor cădea victime foametei și ciumei. Cei care M-au urmat mulți ani, dar au comis tot felul de fapte rele, nu vor scăpa de plata pentru păcatele lor; vor fi aruncați și ei în dezastru, cum rareori s-a văzut de-a lungul milioanelor de ani, și vor trăi într-o stare constantă de panică și frică. Iar aceia care Mi-au arătat loialitate deplină dintre cei care Mă urmează se vor bucura și vor aplauda, lăudând marea Mea putere. Ei vor experimenta o inefabilă stare de fericire lipsită de griji și vor trăi în sânul unei bucurii așa cum nu am mai oferit niciodată înainte omenirii. Căci Eu prețuiesc faptele bune ale omului și detest faptele sale rele. De când am început să conduc omenirea, am sperat cu nerăbdare să câștig un grup de oameni care să fie în asentiment cu Mine. Pe de altă parte, nu-i uit niciodată pe aceia care nu sunt în asentiment cu Mine; îi urăsc mereu în inima Mea, așteptând ocazia de a-i face să răspundă pentru faptele lor rele, lucru pe care îl voi privi cu satisfacție. Acum ziua Mea a venit în sfârșit și nu mai trebuie să aștept!

Lucrarea Mea finală nu este numai de dragul pedepsirii omului, ci și de dragul stabilirii destinației omului. Chiar mai mult, este pentru a-i face pe toți oamenii să-Mi recunoască faptele și acțiunile. O să fac ca fiecare persoană să vadă că tot ceea ce am făcut este drept și este o exprimare a firii Mele, că nu fapta omului și cu atât mai puțin natura este cea care a dat naștere omenirii și că, în schimb, Eu sunt Cel care hrănește fiecare ființă vie dintre toate lucrurile. Fără existența Mea, omenirea poate doar să piară și să îndure biciuirea calamității. Nimeni nu va mai vedea vreodată soarele și luna frumoasă sau lumea verde; omenirea se va confrunta numai cu noaptea întunecată și rece și cu valea inexorabilă a umbrei morții. Eu sunt singura salvare a omenirii. Eu sunt singura speranță a omenirii și, Mai mult, Eu sunt Cel pe care se bazează existența întregii omeniri. Fără Mine, omenirea va ajunge imediat într-un impas, fără Mine, omenirea doar va îndura catastrofe devastatoare și va fi călcată în picioare de tot felul de fantome, deși nimeni nu ține seama de Mine. Am făcut o lucrare care nu poate fi făcută de nimeni altcineva și sper doar ca omul să Mă poată răsplăti cu câteva fapte bune. Deși foarte puțini au putut să Mă răsplătească, Îmi voi încheia totuși călătoria în lumea oamenilor și voi începe următoarea etapă a lucrării Mele care este pe punctul de a se desfășura, pentru că toată alergătura Mea încoace și încolo în mijlocul omului în acești mulți ani a fost roditoare și Eu sunt foarte mulțumit. Ceea ce Mă interesează acum nu este numărul oamenilor, ci mai degrabă faptele lor bune. În orice caz, sper că pregătiți suficiente fapte bune pentru propria voastră destinație. Doar atunci voi fi mulțumit; în caz contrar, niciunul dintre voi nu va putea scăpa de potopul de dezastre. Dezastrul provine de la Mine și, bineînțeles, este condus de Mine. Dacă nu puteți părea îndeajuns de buni în ochii Mei, atunci nu veți scăpa de suferința dezastrului.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”

Tot felul de dezastre se vor abate unul după altul; toate țările și toate locurile vor trăi dezastre: molima, foametea, potopul, seceta și cutremurele sunt peste tot. Aceste dezastre nu se petrec doar într-un loc sau două, nici nu se vor termina într-o zi sau două, mai degrabă, se vor extinde pe o arie din ce în ce mai mare și vor deveni din ce în ce mai grave. În acest timp, tot felul de invazii de insecte vor apărea unele după altele, iar fenomenul canibalismului se va ivi pretutindeni. Aceasta este judecata Mea asupra multitudinii de țări și popoare. Fiii Mei! Nu trebuie să suferiți durerea și greutățile dezastrelor. Îmi doresc să vă maturizați curând și să luați povara de pe umerii Mei cât se poate de repede. De ce nu-Mi înțelegeți intențiile? Lucrarea din față va deveni din ce în ce mai extenuantă. Sunteți atât de împietriți încât să Mă lăsați cu mâinile pline, trebuind să lucrez din greu de unul singur? Voi vorbi mai pe înțeles: cei ale căror vieți se maturizează vor intra în refugiu și nu vor suferi durere sau greutăți; cei ale căror vieți nu se maturizează trebuie să sufere durere și vătămare. Cuvintele Mele sunt suficient de clare, nu-i așa?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 65

Pe viitor, mari încercări pot să vină asupra ta – dar astăzi, dacă Îl iubești pe Dumnezeu cu o inimă adevărată și dacă, indiferent de cât de mari vor fi încercările viitoare, indiferent de ceea ce ți se întâmplă, ești capabil să rămâi ferm în mărturia ta și ești capabil să-L mulțumești pe Dumnezeu, atunci inima ta va fi mângâiată și nu-ți va fi frică, indiferent de cât de mari vor fi încercările pe care le vei întâlni pe viitor. Nu puteți vedea ce se va întâmpla în viitor; nu puteți decât să-L mulțumiți pe Dumnezeu în situațiile actuale. Nu sunteți capabili să faceți nicio mare lucrare – ar trebui să vă concentrați pe a-L mulțumi pe Dumnezeu prin experimentarea cuvintelor Lui în viața reală și ar trebui să aduceți mărturie puternică și răsunătoare și astfel să aduceți rușine asupra Satanei. Cu toate că trupul tău nu va fi găsit mulțumirea și va fi suferit, Îl vei fi mulțumit pe Dumnezeu și vei fi adus rușine asupra Satanei. Dacă practici întotdeauna în acest fel, Dumnezeu va deschide o cale înaintea ta. Când, într-o bună zi, va veni o încercare mare, alții vor cădea, dar tu vei fi în continuare în stare să rămâi ferm: datorită prețului pe care l-ai plătit, Dumnezeu te va proteja pentru a te putea menține ferm și a nu cădea. Dacă, de regulă, ești capabil să pui adevărul în practică și să-L mulțumești pe Dumnezeu cu o inimă sinceră și iubitoare de Dumnezeu, atunci Dumnezeu te va proteja cu siguranță pe durata încercărilor ce vor veni. Chiar dacă ești nesăbuit și de statură mică și de calibru slab, Dumnezeu nu va fi părtinitor față de tine. Aceasta depinde de faptul dacă intențiile tale sunt corecte sau nu. Să presupunem că astăzi ești capabil să-L mulțumești pe Dumnezeu – fiind exigent chiar și în privința chestiunilor mici și detaliate și mulțumindu-L pe Dumnezeu în toate lucrurile –, că ai o inimă sinceră și iubitoare de Dumnezeu, că îți dăruiești inima adevărată lui Dumnezeu și că, deși există unele lucruri pe care nu poți să le vezi clar, poți veni înaintea lui Dumnezeu pentru a-ți îndrepta motivațiile și a căuta intențiile lui Dumnezeu și faci totul pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Și, deși frații și surorile tale te-ar putea respinge, inima ta Îl mulțumește pe Dumnezeu și nu râvnești la plăcerile trupului. Dacă vei practica întotdeauna în acest fel, vei fi protejat atunci când asupra ta vor veni mari încercări.

Ce stare internă din oameni țintesc aceste încercări? Acestea sunt orientate spre firile rebele din interiorul oamenilor, care îi împiedică să-L mulțumească pe Dumnezeu. Există multe impurități în sinea oamenilor și multe care sunt ipocrite și, astfel, Dumnezeu îi supune pe oameni încercărilor pentru a-i purifica. Dar dacă astăzi ești în stare să-L mulțumești pe Dumnezeu, atunci încercările viitoare vor fi o desăvârșire pentru tine. Dacă astăzi nu ești în stare să-L mulțumești pe Dumnezeu, atunci încercările viitoare te vor ispiti și vei cădea pe neștiute, iar în acel moment nu vei putea să îți fii de ajutor, pentru că nu vei fi în stare să ții pasul cu lucrarea lui Dumnezeu și nu vei fi înzestrat cu statură reală. Așadar, dacă dorești să fii capabil să rămâi ferm pe viitor, să-L mulțumești pe Dumnezeu mai bine și să-L urmezi până la sfârșit, astăzi trebuie să construiești o fundație solidă. Trebuie să-L mulțumești pe Dumnezeu punând adevărul în practică în toate lucrurile și să fii atent la intențiile Lui. Dacă practica ta va fi mereu aceasta, va exista o bază în tine și Dumnezeu va inspira în tine o inimă care Îl iubește și El îți va da credință. Într-o zi, când o încercare va veni cu adevărat peste tine, s-ar putea să suferi o oarecare durere și să te simți tulburat la un moment dat și să pătimești o durere zdrobitoare, ca și cum ai fi murit – dar inima ta iubitoare de Dumnezeu nu se va schimba și va deveni chiar mai profundă. Acestea sunt binecuvântările lui Dumnezeu. Dacă ești în stare să accepți tot ceea ce Dumnezeu spune și face astăzi cu o inimă supusă, atunci cu siguranță vei fi binecuvântat de Dumnezeu și astfel, vei fi cineva care Îi moștenește binecuvântările și promisiunile. Dacă astăzi nu practici, atunci când într-o zi vor veni încercări peste tine, vei lipsit de credință sau de o inimă iubitoare, iar în acel moment încercarea va deveni ispită; vei fi aruncat în mijlocul ispitei Satanei și nu vei avea nicio cale de scăpare. Astăzi, poate că ești capabil să rămâi ferm atunci când te confrunți cu o mică încercare, dar nu vei fi neapărat capabil să rămâi ferm atunci când, într-o zi, te vei confrunta cu o mare încercare. Unii oameni sunt foarte mulțumiți de ei înșiși și se gândesc că mai bine nu se poate. Dacă nu vei căuta mai în profunzime în acele momente și vei rămâne mulțumit de tine, atunci vei fi în pericol. Astăzi, când Dumnezeu nu face lucrarea unor încercări mai mari, pare că îți merge bine în toate privințele, dar când Dumnezeu te va pune la încercare, vei descoperi că îți lipsesc multe lucruri, căci statura ta este prea mică și ești incapabil să reziști la încercări mari. Dacă rămâi așa cum ești și te mulțumești cu rămasul pe loc, atunci, când încercările vor veni, vei cădea. Ar trebui să vă uitați adesea la cât de mică este statura voastră; numai în acest fel veți face progrese. Dacă doar în timpul încercărilor vezi că statura ta este atât de mică, că voința ta este atât de slabă încât prea puțin din tine este real și că nu ești potrivit pentru intențiile lui Dumnezeu – dacă îți dai seama de aceste lucruri abia în acel moment, atunci va fi prea târziu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”

Cei care pot rămâne neclintiți în timpul lucrării lui Dumnezeu de judecată și mustrare în zilele de pe urmă – adică, pe parcursul lucrării finale de purificare – vor fi aceia care vor intra în odihna din urmă alături de Dumnezeu; ca atare, toți cei care intră în odihnă vor fi fost eliberați de influența Satanei și câștigați de Dumnezeu doar după ce vor fi fost supuși lucrării Sale finale de purificare. Acești oameni, care vor fi fost în sfârșit câștigați de Dumnezeu, vor intra în odihna finală. În esență, Dumnezeu face lucrarea de mustrare și judecată pentru a purifica omenirea și de dragul zilei finale de odihnă; altfel, niciun membru al omenirii nu ar putea să fie sortat după felul său, ori să intre în odihnă. Această lucrare este singura cale ca omenirea să intre în odihnă. Doar lucrarea de purificare a lui Dumnezeu va curăți oamenii de nedreptatea lor și doar lucrarea Lui de mustrare și judecată va da în vileag acele elemente răzvrătite ale omenirii, distingându-i astfel pe cei care pot fi mântuiți de cei care nu pot fi și pe cei care pot să rămână de cei care nu pot să rămână. Când această lucrare se va termina, toți acei oameni care pot să rămână vor fi purificați și vor intra într-un tărâm mai înalt al umanității în care se vor bucura de o a doua viață umană mai minunată pe pământ; cu alte cuvinte, ei vor pătrunde în ziua de odihnă a umanității și vor trăi împreună cu Dumnezeu. După ce aceia care nu pot să rămână vor fi fost mustrați și judecați, adevăratele lor fețe vor fi expuse complet, după care toți vor fi distruși și, ca și Satanei, nu li se va mai permite să supraviețuiască pe pământ. Umanitatea viitorului nu va mai include niciun om de acest tip; astfel de oameni nu sunt potriviți să intre pe pământul odihnei finale, nici nu sunt potriviți să intre în ziua odihnei pe care Dumnezeu și omenirea o vor împărtăși, căci ei sunt ținte ale pedepsei și sunt răi, oameni care nu sunt drepți. Ei au fost răscumpărați odată și au fost și judecați și mustrați; pe lângă acestea, ei au muncit odată pentru Dumnezeu. Totuși, când va veni ziua de pe urmă, tot vor fi eliminați și distruși din cauza propriei răutăți și ca urmare a răzvrătirii și a caracterului lor incurabil; ei nu vor mai trăi în lumea viitorului și nu vor mai trăi în rasa umană a viitorului. […] Unicul scop din spatele lucrării ultime a lui Dumnezeu de pedepsire a răului și răsplătire a binelui este de a purifica pe deplin toți oamenii, pentru ca El să poată aduce o omenire pur sfințită în odihna veșnică. Această etapă a lucrării Sale este cea mai importantă; este etapa finală a întregii Sale lucrări de gestionare. Dacă Dumnezeu nu i-ar fi distrus pe cei răi, ci le-ar fi permis în schimb să rămână, atunci toată umanitatea încă ar fi incapabilă să intre în odihnă, iar Dumnezeu nu ar putea să o aducă într-un tărâm mai minunat. O astfel de lucrare nu ar fi încheiată complet. Când lucrarea Sa va fi încheiată, întreaga omenire va fi complet sfințită; doar în acest fel va putea Dumnezeu să trăiască liniștit în odihnă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”