Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Chiar acum, înțelegeți cu adevărat ce sunt credința în religie și credința în Dumnezeu? Există o diferență între credința în religie și credința în Dumnezeu? În ce constă această diferență? V-ați dat seama care este răspunsul la aceste întrebări? Cum sunt, de obicei, credincioșii în religie? Pe ce se axează? Cum poate fi definită credința în religie? Când oamenii cred în religie, ei recunosc că există un Dumnezeu și fac anumite schimbări în comportamentul lor: ei nu lovesc și nu suduie oamenii, nu fac lucruri rele care le dăunează oamenilor și nu comit diverse infracțiuni sau nu încalcă legea. Duminica, se duc la adunări. Astfel este cineva care crede în religie. Atunci, a se comporta bine și a participa adesea la adunări este dovada că o persoană crede în religie. Când cineva crede în religie, acesta recunoaște că există un Dumnezeu și consideră că a crede în Dumnezeu înseamnă să fii o persoană bună; atât timp cât nu păcătuiește și nu face lucruri rele, va merge la ceruri după ce moare, va avea o finalitate bună. Credința sa îi dă susținere spirituală. Ca atare, credința în religie poate fi definită, de asemenea, după cum urmează: să crezi în religie înseamnă să recunoști, în inima ta, că există un Dumnezeu, să ai încredere că vei merge la ceruri după ce mori, înseamnă să ai un sprijin emoțional în inima ta, precum și să-ți schimbi o parte din comportament – să fii bun, și nimic mai mult. Cât privește faptul că Dumnezeul în care crede există sau nu, ce face acest Dumnezeu acum, ce îi cere acest Dumnezeu – nu știe, intuiește și își închipuie toate acestea în baza doctrinelor Bibliei. Aceasta este credința în religie. Credința în religie reprezintă, înainte de toate, urmărirea modificărilor comportamentale și a susținerii spirituale. Însă calea pe care merg acești oameni – calea de a urmări binecuvântări – nu s-a schimbat. Nu a existat nicio modificare a punctelor lor de vedere, a noțiunilor și închipuirilor lor greșite despre credința în Dumnezeu. Temelia existenței lor, direcția și obiectivele vieții pe care le urmează se bazează pe ideile și opiniile culturii tradiționale și nu s-au schimbat deloc. Aceasta este starea tuturor celor care cred în religie. Așadar, ce este credința în Dumnezeu? Care este definiția pe care Dumnezeu o dă credinței în Dumnezeu? (Încredere în suveranitatea lui Dumnezeu). Este încrederea în existența lui Dumnezeu și încrederea în suveranitatea lui Dumnezeu – acestea sunt cele mai importante. Să crezi în Dumnezeu înseamnă să asculți cuvintele Lui, să exiști, să trăiești, să-ți realizezi datoria și să te implici în toate activitățile umanității normale după cum o cer cuvintele lui Dumnezeu. Implicația este că a crede în Dumnezeu înseamnă să-L urmezi pe Dumnezeu, să faci ceea ce Dumnezeu cere, să trăiești după cum Dumnezeu cere; a crede în Dumnezeu înseamnă să urmezi calea lui Dumnezeu. Obiectivele vieții și direcția oamenilor care cred în Dumnezeu nu sunt complet diferite de cele ale oamenilor care cred în religie? Ce implică credința în Dumnezeu? Oamenii ar trebui să trăiască o umanitate normală; ar trebui să se supună cuvintelor lui Dumnezeu, indiferent ce le cere Dumnezeu să facă; și ar trebui să practice conform cuvintelor lui Dumnezeu. Toate aceste lucruri implică vorbele lui Dumnezeu. Ce sunt cuvintele lui Dumnezeu? (Adevărul.) Credința în Dumnezeu implică adevărul; este sursa și calea corectă în viață; implică drumul pe care oamenii merg în viață. Așadar, credința în Dumnezeu trebuie să fie conform cuvintelor lui Dumnezeu și conform celor cerute de Dumnezeu, oamenii trebuie să practice așa cum cere Dumnezeu; doar aceasta este adevărata credință în Dumnezeu – aceasta înseamnă să ajungi la miezul problemei. Practicarea adevărului, urmarea cuvintelor lui Dumnezeu și traiul conform cuvintelor lui Dumnezeu: aceasta este calea dreaptă a vieții umane; credința în Dumnezeu este legată de calea vieții umane. Credința în Dumnezeu este legată de atât de multe adevăruri, iar adepții lui Dumnezeu trebuie să înțeleagă aceste adevăruri; cum pot să Îl urmeze pe Dumnezeu dacă nu le înțeleg și nu le acceptă? Oamenii care cred în religie doar recunosc că există un Dumnezeu și au încredere că există un Dumnezeu – însă ei nu înțeleg aceste adevăruri, nici nu le acceptă și, prin urmare, oamenii care cred în religie nu sunt adepți ai lui Dumnezeu. Credința în religie implică ceva din toate astea? Nu. A crede în religie e bine numai pentru a te comporta bine la exterior, a te stăpâni, a respecta regulile și a avea un sprijin psihologic. Dacă un om se comportă bine și are un suport și un sprijin psihologic, se schimbă calea lui în viață? (Nu.) Unii spun: „Credința în religie și credința în Dumnezeu sunt același lucru.” Atunci, Îl urmează ei pe Dumnezeu? O credință în religie înseamnă numai căutarea schimbării comportamentale, nimic mai mult decât căutarea unui sprijin psihologic și nu implică niciun adevăr. Drept urmare, nu poate fi nicio schimbare în firile acestor oameni. Ei sunt incapabili de a pune adevărul în practică sau de vreo schimbare substanțială și nu au o cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu. Când un om crede în religie, oricât de bun este comportamentul său, oricât de robust este sprijinul său psihologic, Îl urmează el pe Dumnezeu? (Nu.) Atunci pe cine urmează? Îl urmează pe Satana. Și care este temeiul a ceea ce trăiește, urmărește, dorește, practică și pe care se bazează în viața lui? Acel temei este în întregime firea coruptă a Satanei și esența lui. Felul în care se comportă și îi tratează pe ceilalți este conform logicii și filosofiei de viață a Satanei; tot ce spune e o minciună, lipsit de orice adevăr; el nu a obținut nicio schimbare în firea lui satanică, iar ceea ce urmează rămâne Satana. Viziunea lui despre viață, valorile, felul în care tratează lucrurile și principiile acțiunilor sale sunt toate expresiile naturii lui satanice; a existat numai o schimbare mică în comportamentul lui extern; calea vieții lui, felul lui de a trăi sau perspectiva lui nu s-au schimbat deloc. Dacă tu crezi cu adevărat în Dumnezeu, ce schimbări au apărut de fapt în tine după ce ai crezut timp de mai mulți ani în Dumnezeu? Fundamentul vieții tale trece printr-o schimbare. Pe ce bază trăiești? Ce controlează ceea ce faci și spui în fiecare zi? Pe ce se bazează totul? (Totul se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu și pe adevăr.) De exemplu, poate că nu mai spui minciuni – care este baza acestui lucru? De ce nu mai vorbești în felul acela? (Pentru că lui Dumnezeu nu-I place.) Există o bază a faptului că nu mai vorbești sau acționezi în felul acela, iar acea bază este cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce cere Dumnezeu și adevărul. Deci, are o astfel de persoană aceeași cale în viață? Iată rezumatul: ce este credința în religie? Și ce este credința în Dumnezeu? Când oamenii cred în religie, ei îl urmează pe Satana; când cred în Dumnezeu, Îl urmează pe Dumnezeu. Asta e diferența.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „O persoană nu poate fi mântuită prin credință în religie sau prin implicarea în ceremonii religioase”

Deși mulți oameni cred în Dumnezeu, puțini înțeleg ce înseamnă credința în Dumnezeu și ce trebuie să facă ei pentru a se conforma voii lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă din cauză că, deși oamenii sunt familiarizați cu cuvântul „Dumnezeu” și cu expresii precum „lucrarea lui Dumnezeu”, ei nu Îl cunosc pe Dumnezeu și cu atât mai puțin Îi cunosc lucrarea. Atunci, nu e de mirare că toți cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu sunt confuzi în credința lor despre El. Oamenii nu iau în serios credința în Dumnezeu, și asta doar deoarece a crede în Dumnezeu este prea nefamiliar, prea ciudat pentru ei. Astfel, ei nu se ridică la înălțimea cerințelor lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dacă oamenii nu Îl cunosc pe Dumnezeu și dacă nu Îi cunosc lucrarea, atunci nu sunt potriviți pentru folosul lui Dumnezeu și cu atât mai puțin sunt ei capabili să-I mulțumească voia. „Credința în Dumnezeu” înseamnă a crede că există un Dumnezeu; acesta este cel mai simplu concept în ceea ce privește credința în Dumnezeu. În plus, a crede că există un Dumnezeu nu este același lucru cu a crede cu adevărat în Dumnezeu; mai degrabă este un fel de credință simplă cu puternice conotații religioase. Adevărata credință în Dumnezeu înseamnă următorul lucru: în baza credinței că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor, omul experimentează cuvintele și lucrarea Sa, își purifică firea coruptă, îndeplinește voia lui Dumnezeu și ajunge să Îl cunoască pe Dumnezeu. Numai o astfel de călătorie se poate numi „credință în Dumnezeu.” Totuși, deseori oamenii percep credința în Dumnezeu ca pe o chestiune simplă și frivolă. Oamenii care cred în Dumnezeu astfel nu mai știu ce înseamnă să crezi în Dumnezeu și, cu toate că poate continuă să creadă până la capăt, nu vor dobândi niciodată aprobarea lui Dumnezeu, pentru că merg pe calea greșită. Astăzi, încă mai există cei care cred în Dumnezeu după slove și după doctrine fără valoare. Ei nu știu că le lipsește esența credinței în Dumnezeu și că nu pot dobândi aprobarea lui Dumnezeu. Totuși, ei se roagă lui Dumnezeu pentru binecuvântările siguranței și suficient har. Să ne oprim, să ne liniștim inimile și să ne întrebăm: nu cumva a crede în Dumnezeu este cu adevărat cel mai ușor lucru de pe pământ? Nu cumva a crede în Dumnezeu nu înseamnă nimic mai mult decât să primești mult har de la Dumnezeu? Sunt oamenii care cred în Dumnezeu fără a-L cunoaște sau care cred în Dumnezeu și, totuși, I se opun, într-adevăr capabili să mulțumească voia lui Dumnezeu?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”

Unii oameni gândesc întotdeauna: „Oare să crezi în Dumnezeu nu înseamnă pur și simplu să participi la întâlniri, să cânți cântece, să asculți cuvântul lui Dumnezeu, să te rogi și să îndeplinești unele îndatoriri? Nu doar despre asta e vorba?” Indiferent cât de mult timp ați crezut în Dumnezeu, voi încă nu ați dobândit o înțelegere temeinică a semnificației credinței în Dumnezeu. De fapt, semnificația credinței în Dumnezeu este atât de profundă, încât oamenii sunt incapabili să o priceapă. Până la urmă, lucrurile din interiorul oamenilor care sunt de la Satana și lucrurile din natura acestora trebuie să se schimbe și trebuie să devină compatibile cu cerințele adevărului; numai astfel poate cineva să dobândească într-adevăr mântuirea. Dacă, așa cum obișnuiai când erai în cadrul religiei, sporovăiești doar câteva cuvinte de doctrină sau strigi sloganuri, și apoi faci câteva fapte bune, afișezi un comportament un pic mai bun și te abții de la a săvârși unele păcate, unele păcate evidente, acest lucru nu înseamnă, totuși, că ai pășit pe calea cea bună a credinței în Dumnezeu. Oare faptul că ești în stare să respecți regulile demonstrează că mergi pe calea corectă? Înseamnă că ai ales în mod corect? Dacă lucrurile din natura ta nu s-au schimbat și în cele din urmă încă te mai împotrivești lui Dumnezeu și Îl jignești, atunci aceasta este problema ta cea mai mare. Dacă, în credința ta în Dumnezeu, nu rezolvi această problemă, atunci se poate oare considera că ai fost mântuit?

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „În credința în Dumnezeu, cel mai important este să alegi calea cea dreaptă”

Simplele schimbări comportamentale nu sunt durabile; dacă nu există nicio schimbare în firile vieții oamenilor, atunci, mai devreme sau mai târziu, își vor arăta adevărata față. Aceasta se datorează faptului că sursa schimbărilor purtării lor este ardoarea și, împreună cu o lucrare a Duhului Sfânt în acel moment, este extrem de ușor să devină înflăcărați sau să afișeze bunătate temporară. După cum spun necredincioșii: „Este ușor să faci o faptă bună; ceea ce este greu este să faci fapte bune o viață întreagă”. De ce sunt oamenii incapabili să facă fapte bune de-a lungul întregii lor vieți? Pentru că prin natură, oamenii sunt răi, egoiști și corupți. Purtarea cuiva este condusă de natura sa; indiferent care este natura cuiva, la fel este și comportamentul pe care îl dezvăluie și doar ceea ce este dezvăluit în mod natural reprezintă natura cuiva. Lucrurile care sunt false nu pot dura. Când Dumnezeu lucrează pentru a-l mântui pe om, nu este pentru a-l împodobi cu un comportament bun – scopul lucrării lui Dumnezeu este de a transforma firile oamenilor, pentru a-i face să renască în oameni noi. Judecata lui Dumnezeu, mustrarea, încercările și rafinarea omului toate servesc la a-i schimba firea, astfel încât el să poată obține supunere și devotament absolut față de Dumnezeu și să ajungă să I se închine Lui în mod normal. Acesta este scopul lucrării lui Dumnezeu. A se comporta bine nu este același lucru cu a se supune lui Dumnezeu și, cu atât mai puțin, cu a fi compatibil cu Hristos. Modificările comportamentului se bazează pe doctrină și se nasc din ardoare; nu se bazează pe adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu sau pe adevăr, cu atât mai puțin se bazează pe îndrumarea de la Duhul Sfânt. Chiar dacă există momente când unele lucruri pe care le fac oamenii sunt luminate sau îndrumate de Duhul Sfânt, aceasta nu este o exprimare a vieții lor. Ei încă nu au pătruns în realitățile adevărului, iar firea vieții lor nu s-a schimbat deloc. Indiferent cât de bun este comportamentul unei persoane, nu dovedește că ea ascultă de Dumnezeu sau că pune adevărul în practică. Modificările comportamentale nu reprezintă schimbarea firii vieții și nu pot fi socotite exprimări ale vieții oamenilor.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Există câteva religii majore pe lume și fiecare are propriul conducător sau lider, iar credincioșii sunt răspândiți în diferite țări și regiuni din toată lumea; aproape fiecare țară, fie ea mare sau mică, are diferite religii în ea. Cu toate acestea, indiferent de cât de multe religii există în lume, toți oamenii din univers există, în cele din urmă, sub îndrumarea unui singur Dumnezeu, iar existența lor nu este îndrumată de conducători sau lideri religioși. Adică omenirea nu este îndrumată de un anumit conducător sau lider religios; mai degrabă, întreaga omenire este condusă de către Creator, care a creat cerul și pământul și toate lucrurile și care a creat și omenirea – acesta este un fapt. Cu toate că lumea are câteva religii majore, indiferent de cât de mari sunt acestea, toate există sub stăpânirea Creatorului și niciuna dintre ele nu poate depăși sfera acestei stăpâniri. Dezvoltarea omenirii, schimbarea societății, dezvoltarea științelor naturale – fiecare dintre aceste lucruri este inseparabil de aranjamentele Creatorului, iar această lucrare nu este ceva ce poate fi făcut de către oricare conducător religios. Un conducător religios este doar liderul unei anumite religii și nu-L poate reprezenta pe Dumnezeu și nici pe Cel care a creat cerul și pământul și toate lucrurile. Un conducător religios îi poate conduce pe toți cei din întreaga religie, dar nu poate comanda tuturor făpturilor de sub ceruri – acesta este un fapt universal cunoscut. Un conducător religios e doar un lider și nu poate fi la egalitate cu Dumnezeu (Creatorul). Toate lucrurile sunt în mâna Creatorului, iar la sfârșit se vor întoarce toate în mâna Creatorului. Omenirea a fost făcută de Dumnezeu și, indiferent de religie, fiecare om se va întoarce sub stăpânirea lui Dumnezeu – este inevitabil. Numai Dumnezeu este Cel Preaînalt între toate lucrurile și cel mai mare conducător al tuturor creaturilor trebuie să se întoarcă și el sub stăpânirea Lui. Indiferent cât de înalt este statutul unui om, acel om nu poate duce omenirea către o destinație potrivită și nimeni nu este capabil să clasifice toate lucrurile după felul lor. Iahve Însuși a creat omenirea și a clasificat fiecare lucru după fel, iar când va veni timpul sfârșitului, El încă Își va face singur propria lucrare, clasificând toate lucrurile după felul lor – această lucrare nu poate fi făcută de nimeni în afară de Dumnezeu. Cele trei etape ale lucrării efectuate de la început până astăzi au fost toate efectuate de către Dumnezeu Însuși și au fost efectuate de către singurul Dumnezeu. Faptul celor trei etape ale lucrării este faptul conducerii întregii omeniri de către Dumnezeu, un fapt pe care nu îl poate nega nimeni. La finalul celor trei etape ale lucrării, toate lucrurile vor fi clasificate după felul lor și se vor întoarce sub stăpânirea lui Dumnezeu, pentru că în întregul univers există numai acest singur Dumnezeu și nu există alte religii. Acela care este incapabil să creeze lumea va fi incapabil să îi pună capăt, în timp ce Acela care a creat lumea cu siguranță va fi capabil să îi pună capăt. Așadar, dacă cineva este incapabil să pună capăt epocii și este doar capabil să îl ajute pe om să-și cultive mintea, atunci acesta, cu siguranță, nu va fi Dumnezeu și, cu siguranță, nu va fi Domnul omenirii. El va fi incapabil să facă o asemenea lucrare măreață; există unul singur care poate efectua o asemenea lucrare și toți cei ce sunt incapabili să facă această lucrare sunt cu siguranță dușmani, și nu Dumnezeu. Toate religiile rele sunt incompatibile cu Dumnezeu și, din moment ce sunt incompatibile cu Dumnezeu, ele sunt dușmane ale lui Dumnezeu. Toată lucrarea este realizată de acest singur Dumnezeu adevărat și întregul univers este comandat de acest singur Dumnezeu. Indiferent dacă este vorba de lucrarea Sa în Israel sau în China, indiferent dacă lucrarea Lui este săvârșită de Spirit sau de trup, toată este făcută de Dumnezeu Însuși și nu poate fi făcută de nimeni altcineva. Tocmai pentru că El este Dumnezeul întregii omeniri, El lucrează liber, neconstrâns de orice condiții – aceasta este cea mai măreață dintre toate viziunile.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu”