Versete din Biblie pentru referințe:

„Cel ce iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine, și cel ce iubește pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Oricine nu-și ia crucea și nu Mă urmează, nu este vrednic de Mine” (Matei 10:37-38).

„Ferice de cei persecutați din pricina dreptății, căci a lor este Împărăția Cerurilor!” (Matei 5:10).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Dacă aș pune chiar acum niște bani în fața voastră și v-aș da libertatea să alegeți – și dacă nu v-aș condamna pentru alegerea voastră – atunci majoritatea dintre voi ați alege banii și v-ați lepăda de adevăr. Aceia dintre voi care sunt mai buni ar renunța la bani și ar alege cu reticență adevărul, pe când cei aflați la mijloc ar înhăța banii cu o mână și adevărul cu cealaltă. Oare adevărata voastră față nu ar ieși, astfel, la iveală? Atunci când alegeți între adevăr și orice altceva căruia îi sunteți loiali, ați alege toți în acest mod și atitudinea voastră ar rămâne aceeași. Nu-i așa? Mulți dintre voi ați șovăit între bine și rău, nu-i așa? În toate luptele dintre pozitiv și negativ, dintre alb și negru – dintre familie și Dumnezeu, copii și Dumnezeu, armonie și ruptură, bogăție și sărăcie, statut și condiție de rând, a fi susținuți și a fi respinși și așa mai departe – cu siguranță nu sunteți ignoranți cu privire la alegerile pe care le-ați făcut! Între o familie armonioasă și una destrămată, ați ales-o pe cea dintâi și ați făcut-o fără nicio ezitare; între bogăție și datorie, din nou ați ales-o pe cea dintâi, chiar lipsiți de voința de a vă întoarce la țărm;^[a] între lux și sărăcie, l-ați ales pe cel dintâi; când ați ales între fiii, fiicele, soțiile, soții voștri și Mine, i-ați ales pe cei dintâi; și între noțiuni și adevăr, le-ați ales tot pe cele dintâi. Fiind confruntat cu toate tipurile voastre de fapte rele, pur și simplu Mi-am pierdut încrederea în voi, pur și simplu am fost uimit. Inimile voastre sunt neașteptat de incapabile să fie înmuiate. În mod surprinzător, sângele inimii pe care l-am consumat vreme de atâția ani nu Mi-a adus decât renunțarea și resemnarea voastră, dar speranțele Mele pentru voi cresc cu fiecare zi care trece, căci ziua Mea a fost pe deplin dezvăluită în fața tuturor. Cu toate acestea, încă urmăriți lucruri întunecate și rele și refuzați să vă slăbiți strânsoarea asupra lor. Care va fi, atunci, finalul vostru? V-ați gândit vreodată cu atenție la acest lucru? Dacă vi s-ar cere să alegeți din nou, care ar fi poziția voastră? Ar mai fi tot cea dintâi? M-ați mai răsplăti cu dezamăgire și întristare dureroasă? Ar mai avea inimile voastre doar atât de puțină căldură? Tot n-ați ști ce ar trebui să faceți pentru a-Mi mângâia inima?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cui anume îi ești loial?”

Note de subsol:

a. A se întoarce la țărm: un proverb chinezesc, care are sensul de „a se întoarce de la căile sale rele”.

Poate că ai spune că, dacă nu ai avea credință, atunci nu ai suferi o astfel de mustrare sau o astfel de judecată. Dar ar trebui să știi că, fără credință, nu numai că nu ai fi în stare să primești acest fel de mustrare sau să primești acest fel de îngrijire de la Cel Atotputernic, dar ai și pierde pentru totdeauna ocazia de a-L întâlni pe Creator. Nu ai afla niciodată originea omenirii și nu ai înțelege niciodată semnificația vieții umane. Chiar dacă trupul tău ar pieri și sufletul tău ar pleca, tot nu ai înțelege toate faptele Creatorului, cu atât mai puțin ai ști că El, Creatorul, a făcut o astfel de lucrare măreață pe pământ după ce a făcut omenirea. Ca membru al acestei omeniri pe care El a făcut-o, ești dispus să cazi din neștiință în întuneric în acest fel și să înduri pedeapsa veșnică? Dacă te separi de mustrarea și judecata de astăzi, cu ce te vei întâlni? Crezi că, odată separat de judecata prezentă, vei putea să scapi de această viață plină de suferință? Nu e oare adevărat că, dacă vei părăsi „acest loc”, ceea ce vei întâlni sunt chinurile dureroase sau răul cumplit provocat de diavoli? Ai putea întâlni zile și nopți de neîndurat? Crezi că, scăpând astăzi de această judecată, poți evita pentru totdeauna acea durere viitoare? Ce îți va veni în cale? Va fi acel Shangri-La la care speri? Crezi că poți scăpa de acea viitoare mustrare veșnică pur și simplu fugind de realitate, așa cum faci acum? După ziua de azi, vei reuși vreodată să mai găsești din nou o astfel de ocazie și o astfel de binecuvântare? Vei putea să le găsești când dezastrul va cădea asupra ta? Le vei putea găsi când toată omenirea intră în odihnă? Viața ta fericită actuală și acea mică familie armonioasă a ta – pot ele să-ți înlocuiască destinația veșnică viitoare? Dacă ai credință adevărată și dacă dobândești mult datorită credinței tale, atunci toate acestea sunt ceea ce tu – o ființă creată – ar trebui să dobândești, precum și ce ar fi trebuit să ai de la bun început. Nimic nu e mai benefic pentru credința și viața ta decât această cucerire.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Adevărata poveste a lucrării de cucerire (1)”

Trebuie să înduri greutăți pentru adevăr, trebuie să te sacrifici pentru adevăr, trebuie să înduri umilințe pentru adevăr și trebuie să înduri mai multă suferință în scopul de a câștiga mai mult din adevăr. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci. Trebuie să nu renunți la adevăr de dragul de a te bucura de armonie în familie și nu trebuie să pierzi demnitatea și integritatea de o viață de dragul desfătărilor de moment. Ar trebui să urmărești tot ceea ce este bun și frumos și ar trebui să urmărești o cale în viață care este mai plină de sens. Dacă duci o asemenea viață lumească și pământească și nu ai niciun obiectiv de urmărit, nu înseamnă oare că îți irosești viața? Ce poți câștiga dintr-o asemenea viață? Ar trebui să te lepezi de toate desfătările trupului pentru un singur adevăr și nu ar trebui să renunți la toate adevărurile pentru un pic de desfătare. Oamenii de genul acesta nu au integritate sau demnitate; nu există nicio semnificație în existența lor!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoașterea sa despre mustrare și judecată”

Care sunt principiile după care oamenilor li se cere să se trateze unii pe alții în cuvintele lui Dumnezeu? Să iubească ce iubește Dumnezeu și să urască ce urăște El: acesta este principiul la care ar trebui să adere oamenii. Dumnezeu îi iubește pe cei care urmăresc adevărul și care-I pot respecta voia; aceștia sunt oamenii pe care ar trebui să-i iubim și noi. Cei care nu pot respecta voia lui Dumnezeu, cei care-L urăsc pe Dumnezeu și se răzvrătesc împotriva Lui – acești oameni sunt detestați de Dumnezeu și ar trebui să-i detestăm și noi. Asta le cere Dumnezeu oamenilor. Dacă părinții tăi nu cred în Dumnezeu, dacă știu prea bine că a crede în Dumnezeu este calea cea dreaptă și că aceasta poate conduce la mântuire și nu sunt doar nereceptivi, ci îi și judecă și îi condamnă pe credincioșii în Dumnezeu, atunci sunt, fără îndoială, oameni scârbiți de adevăr și care îl urăsc, sunt, fără îndoială, oameni care I se opun lui Dumnezeu și-L urăsc – iar Dumnezeu, desigur, îi detestă și îi urăște. Ai putea detesta asemenea părinți? Se împotrivesc lui Dumnezeu și Îl ocărăsc – caz în care cu siguranță sunt demoni și satane. Ai putea să-i urăști și să-i blestemi? Acestea sunt toate probleme practice. Dacă părinții tăi te împiedică să crezi în Dumnezeu, cum ar trebui să-i tratezi? Ar trebui să urmezi cerința lui Dumnezeu: să iubești ce iubește Dumnezeu și să urăști ce urăște El. În timpul Epocii Harului, Domnul Isus a spus: „Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?” „Căci oricine respectă voia Tatălui Meu, Care este în ceruri, acela Îmi e frate, soră și mamă.” Aceste cuvinte existau deja în Epoca Harului, iar acum cuvintele lui Dumnezeu sunt și mai clare: „Să iubească ce iubește Dumnezeu și să urască ce urăște El.” Aceste cuvinte pun punctul pe i, însă oamenii sunt adeseori incapabili să le priceapă adevăratul sens.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin cunoașterea propriilor perspective greșite se poate obține cu adevărat o transformare”

Separarea iubirii și urii făcute de Iov

O altă latură a umanității lui Iov este demonstrată în cadrul acestei discuții dintre el și soția sa: „Atunci soția lui i-a zis: «Încă rămâi neclintit în curăția ta? Blestemă-L pe Dumnezeu și mori!» Dar el i-a spus: «Vorbești ca una dintre femeile acelea nebune. Ce?! Să primim din mâna lui Dumnezeu binele și să nu primim și necazul?” (Iov 2:9-10). Văzând chinul pe care îl îndura, soția lui Iov a încercat să îi dea sfaturi, pentru a-l ajuta să scape de chinul său – totuși, „intențiile ei bune” nu au obținut aprobarea lui Iov; în schimb, i-au stârnit mânia, căci ea îi negase credința și supunerea față de Iahve Dumnezeu și negase, de asemenea, existența Lui. Acesta era un lucru intolerabil pentru Iov, căci el nu își permisese niciodată să facă nimic care I se opunea lui Dumnezeu sau Îl rănea, și cu atât mai puțin le permitea altor oameni. Cum putea el să rămână indiferent, când îi vedea pe alții rostind cuvinte care Îl huleau și Îl insultau pe Dumnezeu? Prin urmare, și-a numit soția o „femeie nebună”. Atitudinea lui Iov față de soția sa era una de mânie și ură, precum și de reproș și dojană. Aceasta era întocmai dezvăluirea firească a umanității lui Iov, care face diferența dintre iubire și ură – și era o manifestare adevărată a umanității sale integre. Iov avea un simț al dreptății – unul care îl făcea să urască tendințele și curentele răului și să urască, să condamne și să respingă falsitățile și ereziile, argumentele ridicole și zicalele absurde, și care i-a permis să își respecte postura și propriile principii corecte când fusese respins de mase și părăsit de cei care îi erau apropiați.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși II”

Trebuie să ai curajul Meu în tine și trebuie să ai principii când vine vorba de a te confrunta cu rude non-credincioase. Dar, de dragul Meu, nici tu nu trebuie să cedezi în fața niciunei forțe a întunericului. Trebuie să te bizui pe înțelepciunea Mea pentru a urma Calea perfectă și să nu permiți niciuneia dintre uneltirile Satanei să izbutească. Fă tot ce poți pentru a-ți pune inima înaintea Mea, iar Eu te voi alina și voi aduce pace și bucurie în inima ta. Nu te preocupa de cum te percep ceilalți oameni; nu este mai valoros și mai important să Mă mulțumești pe Mine? Nu îți va aduce cu atât mai mult bucurie și pace veșnică și de-a lungul întregii vieți? Suferința ta actuală arată cât de mari vor fi binecuvântările tale viitoare; sunt de nedescris. Nu știi măreția binecuvântărilor pe care le vei avea; nici măcar nu ai putea să o visezi. Astăzi, a devenit reală; atât de reală! Acest lucru nu este atât de departe – poți să-l vezi? Fiecare fărâmă din acest lucru este în Mine; cât de strălucit este viitorul! Șterge-ți lacrimile și nu mai simți durerea sau tristețea. Toate lucrurile sunt orchestrate de mâinile Mele, iar scopul Meu este să vă fac biruitori, în curând, și să vă aduc în slavă cu Mine. Pentru tot ce ți se întâmplă, ar trebui să ai această recunoștință și să oferi aceste laude; asta Îmi va aduce satisfacție.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 10

Nu există nicio legătură intrinsecă între un soț care crede și o soție non-credincioasă și nu există nicio legătură între copiii care cred și părinții non-credincioși; aceste două tipuri de oameni sunt incompatibile. Înainte de a intra în odihnă, oamenii au afecțiune trupească, familială, dar odată ce au intrat în odihnă, nu va mai exista nici urmă de afecțiune trupească, familială. Aceia care își fac datoria sunt, prin natura lor, dușmanii celor care nu și-o fac; aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu și aceia care Îl urăsc sunt, în mod intrinsec, în opoziție unii față de alții. Aceia care vor intra în odihnă și aceia care vor fi fost distruși sunt două tipuri de ființe create incompatibile. Ființele create care își realizează îndatoririle vor putea supraviețui, în vreme ce acelea care nu și le realizează vor fi ținte ale distrugerii; și mai mult, aceasta va dura în eternitate. Îți iubești soțul pentru a-ți realiza datoria de ființă creată? Îți iubești soția pentru a-ți realiza datoria de ființă creată? Dai dovadă de pietate filială față de părinții tăi non-credincioși pentru a-ți realiza datoria de ființă creată? Perspectivele oamenilor asupra credinței în Dumnezeu sunt, de fapt, corecte sau greșite? Pentru ce anume crezi în Dumnezeu? Ce anume îți dorești să câștigi? Cum anume Îl iubești pe Dumnezeu? Aceia care nu își pot îndeplini îndatoririle de ființe create și care nu pot depune un efort suprem vor deveni ținte ale distrugerii. Între oamenii de astăzi există relații trupești, precum și legături de sânge, dar, în viitor, toate acestea vor fi rupte. În mod inerent, credincioșii și non-credincioșii nu sunt compatibili; mai degrabă, sunt opuși unii altora. Aceia din odihnă vor fi cu toții oameni care cred că există un Dumnezeu și se vor supune lui Dumnezeu, iar aceia care sunt răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu vor fi fost distruși cu toții. Familiile nu vor mai exista pe pământ; cum ar mai putea fi părinți, copii sau relații între soți și soții? Chiar incompatibilitatea dintre credință și necredință va fi cea care va rupe complet astfel de relații trupești!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”