Răspuns:

Cazul Shandong Zhaoyuan – care a fost fabricat doar de PCC – a avut un mare impact atât în China, cât și în străinătate la acea vreme și mulți oameni ignoranți au fost înșelați de acesta. Însă oare va cădea lumea mereu în capcană? Astăzi, câți oameni mai au încredere în hotărârile instanțelor de judecată ale PCC-ului și în relatările din mass-media acestuia? Înșelăciunea și ascunderea nu pot dura niciodată mult timp; minciunile vor fi întotdeauna minciuni și nu pot deveni niciodată adevăr. Toți cei care înțeleg PCC știu că China este condusă de o dictatură comunistă și că nu are independență judiciară sau libertate de presă. Judecătorii PCC-ului nu au nicio independență; ei trebuie să facă ceea ce spune guvernul PCC și toate cazurile sunt tratate în conformitate cu voia guvernului. Mass-media din China este, de asemenea, controlată de guvernul PCC-ului și nu reprezintă altceva decât o portavoce și un instrument al dictaturii PCC-ului. Acestea sunt fapte acceptate. Prin urmare, nu există niciun dubiu asupra faptului că procesele din cadrul instanțelor de judecată ale PCC-ului sunt farse ridicole care denaturează faptele și răstălmăcesc adevărul. Nu există niciun fel de imparțialitate sau corectitudine! În timpul procesului public al incidentului Shandong Zhaoyuan, suspecții au declarat în mod clar: „Nu am avut niciodată legătură cu Biserica lui Dumnezeu Atotputernic” și „Ceea ce atacă statul este «Dumnezeu Atotputernic» al lui Zhao Weishan, nu «Dumnezeu Atotputernic» al nostru.” Mărturisirile lor arată foarte clar că nu sunt membri ai Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic și nici nu sunt recunoscuți de Biserica lui Dumnezeu Atotputernic; ei nu au nicio legătură cu Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Atunci de ce judecătorul PCC s-a prefăcut că nu aude acest lucru și nu a judecat cazul conform faptelor? De ce, în absența oricăror dovezi, judecătorul a contrazis în mod flagrant mărturiile suspecților și a denaturat în mod deliberat faptele, a răstălmăcit adevărul și a persistat în a-i cataloga pe acești suspecți drept membri ai Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic? Nu este oare evident că PCC a fabricat minciuni pentru a înscena și acuza în mod fals Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, pentru a suprima și persecuta Biserica și pentru a întoarce opinia publică împotriva acesteia? Oare nu a încălcat acest lucru faptele, nu a călcat în picioare legea? Nu au fost acestea minciuni sfruntate? Cum să nu fie pusă sub semnul întrebării o astfel de judecată? PCC a răspândit minciuni și înșelăciuni vreme de ani de zile. Devine din ce în ce mai notoriu și mai depravat, mai corupt și mai rău. Reputația sa este zdrențuită; atât în țară, cât și în străinătate, duhoarea sa este insuportabilă. Din ce în ce mai mulți oameni din întreaga lume văd PCC drept ceea ce este cu adevărat; nimeni nu mai crede în PCC, întrucât acesta este un partid politic odios și ateist, un grup care aparține diavolului Satana și care este de neegalat în întreaga lume în ceea ce privește răutatea și opoziția sa față de Dumnezeu.

Oricine are o înțelegere cu privire la PCC este probabil familiarizat cu modul său de operare. De fiecare dată când PCC suprimă în mod violent credința religioasă, mișcările pentru drepturi democratice, protestele minorităților etnice și așa mai departe, mai întâi inventează incidente false pentru a perverti opinia publică și a agita populația, după care desfășoară o suprimare sângeroasă. Să luăm, de exemplu, protestele din Piața Tiananmen din 1989: inițial, aceasta a fost o mișcare studențească de combatere a corupției și de promovare a democrației și a libertății, dar PCC a instruit persoane neidentificate să pretindă că sunt studenți și să se amestece cu protestatarii, unde au creat haos prin acte de vandalism, incendieri și răsturnare de vehicule militare. Studenții au fost acuzați în mod direct, iar mișcarea studențească a fost catalogată drept o revoltă contrarevoluționară, oferind astfel un pretext pentru suprimarea studenților și lansarea unei represiuni sângeroase, în care cel puțin câteva mii de studenți au fost împușcați sau striviți de tancuri. Astfel, PCC a pus în scenă o campanie înfiorătoare care a șocat lumea și a dezamăgit amarnic poporul chinez – Masacrul din Piața Tiananmen. Același lucru s-a întâmplat și în cazul reprimării de către PCC a protestelor tibetane. Mai întâi a instruit oamenii să se amestece cu protestatarii, cu ordinul de a comite acte de violență, inclusiv incendieri, crime, jafuri și prădări, apoi a mobilizat armata pentru a deschide focul asupra protestatarilor, pe motiv de suprimare a rebeliunii tibetane. Lista poate continua. Aceste fapte sunt dovada tacticilor bine stabilite ale PCC-ului pentru eradicarea disidenților: mai întâi creează minciuni, denaturează faptele și face acuzații false, după care desfășoară o represiune sângeroasă. De fapt, cazul Zhaoyuan a constituit baza pe care PCC a pervertit opinia publică pentru a asupri și persecuta cu brutalitate Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Este încă o crimă odioasă în cadrul persecuției PCC împotriva credinței religioase. Dar, după ce a suprimat și persecutat Biserica lui Dumnezeu Atotputernic în toți acești ani, este PCC cu adevărat capabil să o eradicheze? Cu mulți ani în urmă, poporul evreu a ofensat firea lui Dumnezeu prin faptul că L-a răstignit pe Domnul Isus; a fost blestemat de Dumnezeu și a suferit o distrugere fără precedent a națiunii sale. Din cauza opoziției sale frenetice față de Dumnezeu și a persecuției brutale față de creștini, și Imperiul Roman a fost distrus de o molimă trimisă de Dumnezeu. Toate acestea sunt fapte. PCC nu putea să scape de a fi blestemat și pedepsit de Dumnezeu pentru opoziția față de lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic și a condamnării acesteia. După cum spune Dumnezeu Atotputernic: „Avem încrederea că nicio țară sau putere nu poate sta în calea a ceea ce Dumnezeu dorește să împlinească. Cei care împiedică lucrarea lui Dumnezeu se opun cuvântului lui Dumnezeu și tulbură și subminează planul lui Dumnezeu vor fi, în cele din urmă, pedepsiți de Dumnezeu. Cel care sfidează lucrarea lui Dumnezeu va fi trimis în iad; orice țară care sfidează lucrarea lui Dumnezeu va fi distrusă; orice națiune care se ridică pentru a se opune lucrării lui Dumnezeu va fi ștearsă de pe fața pământului și va înceta să mai existe” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 2: Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri”).