Versete din Biblie pentru referințe:

„Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Faptele Apostolilor 5:29).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Există cei care citesc Biblia în biserici grandioase și recită pasaje cât e ziua de lungă și, totuși, niciunul dintre ei nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu și nici nu există vreunul dintre ei care să poată să-L cunoască pe Dumnezeu – cu atât mai puțin vreunul care să poată fi în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Ei sunt cu toții oameni fără valoare, abjecți, care-I dau lecții de sus „lui Dumnezeu”. Sunt oameni care acționează în numele lui Dumnezeu, dar I se împotrivesc în mod deliberat, care poartă eticheta credinței în Dumnezeu în timp ce se hrănesc cu carnea și beau sângele omului. Astfel de oameni sunt cu toții diavoli răi care devorează sufletele omenești, căpeteniile demonilor care îi tulbură în mod deliberat pe oameni să nu pornească pe calea cea dreaptă și pietre de poticnire care îi obstrucționează pe oameni în căutarea lui Dumnezeu. Ei pot părea „robuști fizic”, dar de unde să știe cei care îi urmează că sunt antihriști care îi conduc pe oameni să se împotrivească lui Dumnezeu? De unde să știe cei care îi urmează că sunt diavoli vii dedicați devorării sufletelor omenești?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”

Uitați-vă la liderii fiecărei confesiuni – toți sunt aroganți și neprihăniți de sine, iar interpretările lor privind Biblia sunt scoase din context și ghidate de propriile noțiuni și închipuiri. Toți se bazează pe daruri și cunoaștere pentru a-și face lucrarea. Oare, dacă nu ar putea predica deloc, i-ar urma acei oameni? Ei posedă, la urma urmei, ceva cunoaștere și pot predica unele doctrine sau știu cum să-i convingă pe alții și cum să se folosească de unele trucuri. Așadar, îi înșală pe oameni și îi aduc înaintea lor. Acei oameni cred în Dumnezeu cu numele, dar, în realitate, ei îi urmează pe acești lideri. Când întâlnesc pe cineva care predică adevărata cale, unii dintre ei spun: „Trebuie să-l consult pe conducătorul meu cu privire la credință.” Vedeți cum oamenii au nevoie de acordul și aprobarea celorlalți chiar și când vine vorba despre credința în Dumnezeu și despre acceptarea adevăratei căi – nu este o problemă? Atunci, ce au devenit acei lideri? Nu au devenit ei farisei, păstori falși și antihriști? Nu au devenit obstacole pentru acceptarea de către oameni a adevăratei căi? Astfel de oameni sunt întocmai ca Pavel. […] În trecut, Dumnezeu nu era strict cu oamenii, indiferent dacă era autentică sau falsă credința lor în El, indiferent dacă îi urmau pe alții sau nu urmăreau adevărul, deoarece El sorocise deja că, în ultima etapă, toți cei predestinați și aleși de El vor trebui să vină în fața Lui și să-I accepte judecata. Dacă, după ce au acceptat lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, oamenii continuă să îi urmeze pe alții și să se închine lor, dacă nu urmăresc adevărul, ci caută în schimb binecuvântări și coroane, atunci acest lucru este de neiertat. Astfel de oameni vor avea același sfârșit ca și Pavel.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cel mai important aspect în urmarea lui Dumnezeu este ca totul să fie conform cuvintelor actuale ale lui Dumnezeu: indiferent dacă tu urmărești intrarea în viață sau satisfacerea intențiilor lui Dumnezeu, totul ar trebui să fie centrat pe cuvintele actuale ale lui Dumnezeu. Dacă lucrurile despre care ai părtășie și în care cauți să intri nu sunt centrate pe cuvintele actuale ale lui Dumnezeu, atunci ești o persoană care se află în afara cuvintelor lui Dumnezeu și care nu are în niciun caz lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu vrea oameni care să-I calce pe urme. Indiferent cât de minunat și pur este ceea ce ai înțeles înainte, Dumnezeu nu dorește acest lucru și, dacă nu poți renunța la astfel de lucruri, atunci acestea vor fi un obstacol imens în calea pătrunderii tale în viitor. Toți cei care sunt capabili să urmeze lumina de astăzi a Duhului Sfânt sunt binecuvântați. Oamenii din veacurile și generațiile trecute au urmat, de asemenea, urmele pașilor lui Dumnezeu, dar nu au putut să continue să urmeze până astăzi; aceasta este binecuvântarea oamenilor din zilele de pe urmă. Cei care pot urma lucrarea din prezent a Duhului Sfânt și care sunt capabili să urmeze urmele pașilor lui Dumnezeu, urmându-L pe Dumnezeu oriunde îi conduce – aceștia sunt oameni care sunt binecuvântați de Dumnezeu. Cei care nu urmează lucrarea din prezent a Duhului Sfânt nu au pătruns în lucrarea cuvintelor lui Dumnezeu și, indiferent cât de mult lucrează, cât de mari sunt suferințele lor sau cât de mult aleargă de colo până colo, nimic din acestea nu înseamnă ceva pentru Dumnezeu, iar El nu îi va aproba. […] „Urmărirea lucrării Duhului Sfânt” înseamnă să înțelegi intențiile din prezent ale lui Dumnezeu și să fii capabil să acționezi în concordanță cu cerințele din prezent ale lui Dumnezeu, să fii capabil să I te supui și să-L urmezi pe Dumnezeul de astăzi și să pătrunzi în concordanță cu cele mai noi cuvinte ale lui Dumnezeu. Numai o astfel de persoană e cineva care urmează lucrarea Duhului Sfânt și care este în curentul Duhului Sfânt. Astfel de oameni nu numai că sunt capabili să primească aprobarea lui Dumnezeu și să-L vadă pe Dumnezeu, dar pot și să cunoască, din cea mai recentă lucrare a Sa, firea lui Dumnezeu și, de asemenea, noțiunile și răzvrătirea omului, natura și esența omului; în plus, sunt capabili să obțină în mod gradual schimbări în firea proprie în timpul slujirii lor. Numai astfel de oameni sunt cei care sunt în stare să-L câștige pe Dumnezeu și care într-adevăr au găsit adevărata cale.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I urmele pașilor”

Oamenii care cred în Dumnezeu ar trebui să se supună lui Dumnezeu și să se închine Lui. Nu înălța pe nimeni și nu ridica ochii la nimeni; nu-L pune pe Dumnezeu primul, pe oamenii la care ridici ochii pe locul doi și pe tine pe al treilea. Nicio persoană nu ar trebui să aibă un loc în inima ta și nu ar trebui să consideri că oamenii – în special cei pe care îi venerezi – sunt la același nivel cu Dumnezeu sau că sunt egalii Săi. Acest lucru este intolerabil pentru Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în Epoca Împărăției”

Unii oameni nu iubesc adevărul și cu atât mai puțin judecata. În schimb, iubesc puterea și bogățiile; astfel de oameni sunt numiți căutători de putere. Ei caută în lume numai acele confesiuni cu putere și pe acei pastori și învățători care vin din seminarii. Deși au acceptat calea adevărului, ei cred doar pe jumătate și nu sunt capabili să-și devoteze întru totul trupurile și mințile; gurile lor rostesc cuvinte despre consumarea pentru Dumnezeu, dar ochii lor sunt concentrați pe marii învățători și pastori, iar la Hristos nu se uită a doua oară. Mintea lor este plină de gânduri legate de faimă, câștig și glorie. Ei consideră că este de neconceput ca o persoană atât de neînsemnată să fie capabilă să cucerească atât de mulți oameni. ca o persoană atât de neînsemnată să poată să-l desăvârșească pe om. Ei cred că este de neconceput ca acești nimeni aflați printre praf și grămezi de bălegar să fie oamenii aleși de Dumnezeu. Ei cred că dacă astfel de oameni ar fi obiectul mântuirii lui Dumnezeu, atunci cerul și pământul s-ar întoarce cu susul în jos și toți oamenii s-ar prăpădi de râs. Ei cred că dacă Dumnezeu ar alege astfel de oameni pentru a fi desăvârșiți, atunci acele mari personalități ar deveni Însuși Dumnezeu. Perspectivele lor sunt întinate de necredință; pe lângă faptul că nu cred, ei sunt pur și simplu bestii iraționale. Căci ei prețuiesc doar statutul, prestigiul și puterea și stimează grupurile și confesiunile mari și nu au niciun respect față de cei conduși de Hristos. Ei nu sunt decât trădători care I-au întors spatele lui Hristos, adevărului și vieții.

Tu nu admiri smerenia lui Hristos, în schimb îi venerezi pe acei păstori falși cu un statut înalt. Nu adori frumusețea sau înțelepciunea lui Hristos, în schimb îți plac acei libertini care se alătură mizeriei lumii. Doar rânjești la durerea lui Hristos că nu are unde să-Și așeze capul, dar admiri acele cadavre care sustrag jertfele și trăiesc în depravare. Nu ești dispus să suferi alături de Hristos, în schimb te arunci de bunăvoie în brațele acelor antihriști nechibzuiți și îndărătnici, deși ei îți furnizează doar trup, cuvinte și control. Chiar și acum inima ta încă se întoarce către ei, către reputația lor, către statutul și către forțele lor. Și, totuși, continui să adopți o atitudine prin care percepi lucrarea lui Hristos ca fiind dificil de acceptat și nu ești dispus să o accepți. Numai din acest motiv spun că ești lipsit de credința de a-L recunoaște pe Hristos. Motivul pentru care L-ai urmat până în ziua de astăzi este doar pentru că nu ai avut altă opțiune. O serie de imagini grandioase se înalță veșnic în inima ta; nu poți uita niciun cuvânt și nicio faptă a lor, nici cuvintele și mâinile lor influente. Ei sunt, în inima voastră, veșnic supremi și veșnic eroi. Dar lucrurile stau altfel pentru Hristos Cel de astăzi. În inima ta, El este veșnic nesemnificativ, este un om veșnic nedemn de teamă. Căci El este prea obișnuit, are mult prea puțină influență și este departe de a fi grandios.

În orice caz, Eu spun că toți aceia care nu prețuiesc adevărul sunt neîncrezători și trădători ai adevărului. Astfel de oameni nu vor primi niciodată aprobarea lui Hristos. Ai identificat acum cât de multă necredință este în tine și cât de multă trădare a lui Hristos? Te îndemn astfel: din moment ce ai ales calea adevărului, atunci ar trebui să te devotezi cu toată inima; nu fi ambivalent sau ezitant. Ar trebui să înțelegi că Dumnezeu nu este Dumnezeul lumii și nici al vreunei persoane anume, ci Dumnezeul tuturor acelora care cred cu adevărat în El, al tuturor celor care I se închină și al tuturor celor care Îi sunt devotați și credincioși.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ești tu cu adevărat credincios în Dumnezeu?”

În cazul în care credincioșilor în Dumnezeu, oricât de mulți ar putea fi, li se caracterizează credința de către Dumnezeu drept aceea a unui grup religios, atunci acești oameni nu sunt obiectele lucrării și mântuirii lui Dumnezeu. El a determinat deja acest lucru, iar acești oameni nu pot fi mântuiți. De ce spun asta? Un grup fără lucrarea sau îndrumarea lui Dumnezeu, care nu I se supune și nu I se închină deloc, poate crede în mod nominal în Dumnezeu, dar pastorii și prezbiterii din religie sunt cei pe care ei îi urmează și de care ascultă, iar pastorii și prezbiterii din religie sunt, prin esența lor, ai Satanei și ipocriți. Prin urmare, Satana și diavolii sunt cei pe care îi urmează și de care ascultă acei oameni. Pretind că ei cred în Dumnezeu, dar, de fapt, sunt manipulați de om, supuși orchestrărilor și stăpânirii omenești. Deci, în termeni esențiali, cei pe care ei îi urmează și de care ascultă sunt Satana și diavolii și forțele răului care se împotrivesc lui Dumnezeu și dușmanii lui Dumnezeu. Ar mântui Dumnezeu o bandă de oameni ca aceasta? (Nu.) De ce nu? Ei bine, sunt astfel de oameni capabili de căință? Nu se vor căi. Ei se implică în operațiuni omenești și afaceri omenești sub stindardul credinței în Dumnezeu, opunându-se planului de gestionare al lui Dumnezeu pentru mântuirea omului, iar finalul lor ultim va fi că vor fi disprețuiți și respinși de Dumnezeu. E imposibil ca Dumnezeu să-i mântuiască pe acești oameni, iar ei sunt incapabili de căință; au fost luați de Satana, iar Dumnezeu îi dă pe mâna acestuia. Cazul în care credința cuiva în Dumnezeu ar putea primi aprobarea Lui depinde de durata în ani a acesteia? Depinde de felul de ritualuri pe care le respectă sau de regulile pe care le susține? Se uită Dumnezeu la practicile umane? Se uită El la numărul lor? (Nu.) Atunci, la ce Se uită El? Când Dumnezeu a ales un grup de oameni, pe ce bază evaluează El dacă pot fi mântuiți, dacă îi va mântui? Pe baza faptului dacă pot accepta adevărul; pe baza drumului pe care îl parcurg. Deși Dumnezeu poate să nu-i fi spus omului atâtea adevăruri în Epoca Harului ca acum și deși acestea nu erau la fel de specifice, El tot a fost capabil atunci să-l desăvârșească pe om și tot mai erau oameni care puteau fi mântuiți. Deci, dacă oamenii din epoca actuală, care au auzit atât de multe adevăruri și care înțeleg intențiile lui Dumnezeu nu pot să-I urmeze calea sau să pornească pe calea mântuirii, care va fi finalul lor până la urmă? Rezultatul lor final va fi același cu al credincioșilor din creștinism și iudaism – ca și ei, nu vor putea fi mântuiți. Aceasta este firea dreaptă a lui Dumnezeu. Nu contează câte predici ai auzit sau cât de multe adevăruri ai înțeles; dacă încă ești în stare să fii indus în eroare de oameni – urmându-i pe oameni și pe Satana – și nu ești în stare să urmezi calea lui Dumnezeu în cele din urmă, nici să te temi de El și să te ferești de rău, atunci o astfel de persoană este disprețuită și respinsă de Dumnezeu. Oamenii din religie pot fi în stare să predice o mulțime de cunoștințe biblice și pot înțelege ceva doctrină spirituală, dar nu pot să se supună lucrării lui Dumnezeu, să practice și să experimenteze cuvintele Lui sau să I se închine cu adevărat, nici să se teamă de El și să se ferească de rău. Toți sunt ipocriți, nu oameni care se supun cu adevărat lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, astfel de oameni sunt definiți ca un grup religios, o clică omenească și un sălaș al Satanei. În mod colectiv, ei sunt banda Satanei, împărăția antihriștilor, iar Dumnezeu îi disprețuiește și îi respinge întru totul.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cu frică de Dumnezeu poți păși pe calea mântuirii”

Ar fi cel mai bine ca acei oameni care spun că Îl urmează pe Dumnezeu să deschidă ochii și să se uite cu atenție ca să vadă în cine cred mai exact: Dumnezeu este cel în care crezi cu adevărat, sau Satana? Dacă știi că nu în Dumnezeu crezi, ci în propriii tăi idoli, atunci ar fi mai bine să nu afirmi că ești credincios. Dacă într-adevăr nu știi în cine crezi, atunci, din nou, cel mai bine ar fi să nu susții că ești credincios. Să spui așa ceva ar fi o blasfemie! Nimeni nu te forțează să crezi în Dumnezeu. Nu spuneți că voi credeți în Mine; am auzit destul aceste cuvinte și nu vreau să le aud din nou, pentru că idolii din inimile voastre și tiranii locali din rândul vostru sunt cei în care credeți. Toți cei care dau din cap atunci când aud adevărul, care rânjesc când aud cuvinte despre moarte sunt odraslele Satanei și sunt cei care vor fi eliminați. Mulți oameni din biserică nu au discernământ. Când cineva încearcă să-i inducă în eroare pe ceilalți, ei stau, în mod contrar, de partea Satanei; ba chiar se simt extrem de nedreptățiți când sunt numiți slujitorii Satanei. Deși oamenii ar putea spune că ei nu au discernământ, că stau mereu de partea non-adevărului, aceștia nu stau niciodată de partea adevărului în momentele critice și nu se ridică și nu vorbesc în favoarea adevărului. Chiar sunt lipsiți de discernământ? De ce sunt, în mod contrar, de partea Satanei? De ce nu spun niciodată un cuvânt drept și rezonabil de dragul adevărului? Oare această situație s-a creat, într-adevăr, din cauza confuziei lor momentane? Cu cât o persoană are mai puțin discernământ, cu atât este mai puțin capabilă să stea de partea adevărului. Ce arată asta? Nu arată oare că oamenii fără discernământ iubesc păcatul? Nu arată că ei sunt odraslele loiale ale Satanei? Cum se face că întotdeauna pot să stea de partea Satanei și să vorbească aceeași limbă ca și acesta? Toate cuvintele, faptele și expresiile de pe chipurile lor sunt suficiente pentru a demonstra că ei nu iubesc deloc adevărul; mai degrabă, sunt oameni care detestă adevărul. Faptul că pot sta de partea Satanei e de ajuns pentru a dovedi că Satana îi iubește cu adevărat pe acești diavoli mărunți care-și petrec toată viața luptând de dragul Satanei. Oare nu sunt aceste fapte foarte clare? Dacă ești cu adevărat o persoană care iubește adevărul, atunci de ce nu ai niciun respect față de cei care practică adevărul, și de ce, atunci când îți aruncă și cea mai mică privire, îi urmezi imediat pe aceia care nu practică adevărul? Ce fel de problemă este aceasta? Nu Îmi pasă dacă ai discernământ sau nu. Nu Îmi pasă cât de mare este prețul pe care l-ai plătit. Nu Îmi pasă cât de mari sunt forțele tale și nu Îmi pasă dacă ești un tiran local sau un lider care poartă steagul. Dacă forțele tale sunt mari, atunci lucrurile stau așa doar cu ajutorul puterii Satanei. Dacă prestigiul tău este mare, atunci asta se întâmplă pur și simplu pentru că în jurul tău sunt prea mulți care nu practică adevărul. Dacă nu ai fost exclus, atunci asta se datorează faptului că nu acum este momentul pentru lucrarea de excludere; mai degrabă, este timpul pentru lucrarea de eliminare. Nu este nicio grabă să te exclud acum. Pur și simplu aștept ziua în care te voi pedepsi după ce ai fost eliminat. Cine nu practică adevărul va fi eliminat!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”