Casa lui David a fost o familie care a primit la început făgăduințele și moștenirea lui Iahve. Inițial, a fost una dintre semințiile lui Israel și s-a numărat printre cei aleși. Pe atunci, Iahve a dat o lege pentru israeliți care spunea că toți iudeii care aparțineau casei lui David – toți cei născuți în acea casă – aveau să-I primească moștenirea. Ei aveau să fie cei care primeau însutit, care obțineau statutul de fii întâi născuți; aveau să fie, în acea vreme, cei mai înnobilați oameni dintre toți israeliții, cu cea mai înaltă poziție dintre toate familiile lui Israel și aveau să-L slujească direct pe Iahve în templu, purtând robe preoțești și coroane. Iahve i-a numit pe atunci slujitori credincioși și preafericiți, iar ei au câștigat stima tuturor celorlalte seminții ale lui Israel. Așadar, în acea vreme, ei erau toți numiți cu respect domni – totul a fost lucrarea lui Iahve în Epoca Legii. Astăzi, încă Îl slujesc astfel pe Iahve în templu, deci sunt pe vecie regii pe care i-a învestit Iahve. Nimeni nu le poate lua coroana și nimeni nu le poate schimba slujirea fiindcă ei, prin origine, aparțin casei lui David; aceasta este ceea ce le-a acordat lor Iahve. Motivul pentru care nu aparțineți prin origine casei lui David este că nu sunteți poporul lui Israel, aparținând, în schimb, familiilor neamurilor din afara Israelului. În plus, natura voastră nu este de a vă închina lui Iahve, ci de a vă împotrivi Lui, așadar, identitatea voastră este, prin natură, diferită de cea a oamenilor din casa lui David, iar voi nu sunteți cei care vor primi moștenirea Mea, cu atât mai puțin sunteți voi cei care vor primi însutit.

Pe atunci, Israelul era împărțit în multe case și multe seminții diferite, dar ele făceau toate parte din poporul ales. Totuși, Israelul este diferit față de alte națiuni, în sensul că oamenii săi sunt categorisiți în funcție de seminții, precum sunt și pozițiile lor înaintea lui Iahve, și în funcție de tărâmul de care aparține fiecare persoană. În alte țări decât Israel, oamenii nu pot pretinde cu dezinvoltură că sunt membri ai casei lui David, Iacov sau Moise. Acest lucru ar fi contrar adevărului – semințiile lui Israel nu pot fi atribuite greșit, la întâmplare, altor țări. Oamenii folosesc adesea în mod greșit numele lui David, Avraam, Esau și așa mai departe sau spun: „L-am acceptat acum pe Dumnezeu, deci suntem din casa lui Iacov”. A spune asemenea lucruri nu reprezintă altceva decât raționament uman nefondat; nu vine direct de la Iahve și nici din propriile Mele idei. Este doar o absurditate omenească! Ca un orator care născocește povești grozave, oamenii se gândesc la ei înșiși în mod nejustificat ca fiind descendenții lui David sau făcând parte din familia lui Iacov și se consideră vrednici de a fi așa. Oare oamenii nu știu că cei din casa lui David au fost sorociți demult de către Iahve și că nu David s-a încoronat rege? Totuși, sunt mulți care pretind cu nerușinare că sunt descendenți ai casei lui David – oamenii sunt atât de neștiutori! Adevărul este că problemele lui Israel nu au nimic de-a face cu neamurile – acestea reprezintă două lucruri diferite, nu au nicio legătură unul cu altul. Despre problemele lui Israel se poate vorbi doar poporului lui Israel, neînrudit cum e acesta cu neamurile, iar lucrarea ce se săvârșește în prezent printre neamuri nu are de asemenea nicio legătură cu poporul lui Israel. Ceea ce spun acum stabilește ce se spune despre neamuri, iar lucrarea realizată în Israel nu poate fi considerată ca o „prefigurare” a lucrării printre neamuri. Nu ar arăta aceasta că Dumnezeu este prea convențional? Doar când lucrarea începe să se extindă printre neamuri este dezvăluit ceea ce se spune despre ele sau rezultatul lor. Așadar, ca oamenii să spună, așa cum au făcut-o în trecut, „Noi suntem descendenții lui David” sau „Isus este fiul lui David”, este chiar și mai absurd. Lucrarea Mea este compartimentată. Nu aș spune „căprioară unui cal”; mai degrabă, lucrarea este împărțită în funcție de ordinea ei secvențială.