Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 520)

În timpul când L-a urmat pe Isus, Petru și-a format multe păreri despre El și L-a judecat întotdeauna din propria sa perspectivă. Deși Petru avut un anumit grad de înțelegere a Duhului, înțelegerea lui era oarecum nelămurită, de aceea a spus: „Trebuie să Îl urmez pe Cel trimis de Tatăl ceresc. Trebuie să-L recunosc pe Cel ales de Duhul Sfânt”. El nu a înțeles lucrurile pe care le-a făcut Isus și a rămas nelămurit în privința lor. După ce L-a urmat o vreme, Petru a devenit interesat de ceea ce făcea și spunea El, și de Isus Însuși. A ajuns să simtă că Isus inspira atât afecțiune, cât și respect; îi plăcea să se asocieze cu El și să rămână alături de El, iar ascultarea cuvintelor lui Isus îi dădea provizii și ajutor. În timpul în care L-a urmat pe Isus, Petru a observat și a pus la inimă totul despre viața Lui: acțiunile, cuvintele, mișcările și expresiile Lui. A dobândit o înțelegere adâncă a faptului că Isus nu era ca oamenii obișnuiți. Cu toate că învelișul Lui omenesc era extrem de normal, El era plin de iubire, milă și toleranță față de om. Tot ce făcea sau spunea era de mare ajutor pentru alții și Petru a văzut și a câștigat lucruri de la Isus pe care nu le mai văzuse și nici nu le mai avusese înainte. El a văzut că, deși Isus nu avea nicio statură impresionată, nicio umanitate neobișnuită, El avea un aer cu adevărat extraordinar și neobișnuit în jurul Lui. Deși Petru nu și-a putut explica pe deplin acest lucru, el a putut vedea că Isus acționa în mod diferit de toți ceilalți, căci lucrurile pe care le făcea erau foarte diferite de cele ale unui om normal Din timpul petrecut în contact cu Isus, Petru și-a dat seama și că personalitatea Lui era diferită de cea a unui om obișnuit. El acționa, mereu, în mod constant și niciodată cu grabă, niciodată nu exagera și nici nu subestima un subiect și Își conducea viața într-un mod ce dezvăluia o personalitate care era atât normală, cât și admirabilă. În conversație, Isus vorbea liber și cu har, mereu într-un mod vesel, dar senin – și niciodată nu Își pierdea demnitatea când Își săvârșea lucrarea. Petru a văzut că Isus era, uneori, taciturn, în vreme ce, alteori, vorbea neîncetat. Era, uneori, atât de fericit, încât apărea întocmai ca un porumbel, deopotrivă sprinten și țopăind plin de viață, iar alteori era atât de trist încât nu vorbea deloc, părând apăsat de durere, ca și când ar fi fost o mamă care îndurase nenumărate greutăți. Câteodată, era plin de mânie, ca un brav soldat atacând ca să ucidă un dușman și, câteodată, chiar semăna cu un leu furios. Uneori râdea; alteori Se ruga și plângea. Indiferent de modul în care acționa Isus în viața Sa, Petru a ajuns să aibă o iubire și un respect fără limite pentru El. Râsul lui Isus îl umplea de fericire, tristețea Lui îl afunda în durere, mânia Lui îl înfricoșa, în timp ce mila, iertarea și cererile stricte pe care le făcea de la oameni îl făceau să ajungă să-L iubească, cu adevărat, pe Isus și să dezvolte o adevărată frică și un dor adevărat față de El. Desigur, abia doar după ce Petru a trăit alături de Isus timp de câțiva ani, a ajuns să-și dea seama treptat de toate acestea.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum a ajuns Petru să-L cunoască pe Isus”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 521)

A existat un punct culminant în experiențele lui Petru, când trupul îi era foarte slăbit și lipsit de putere, dar Isus tot l-a încurajat lăuntric. Și, o dată, i S-a arătat lui Petru. Când Petru era într-o suferință imensă și simțea că inima îi era frântă, Isus l-a învățat: „Tu ai fost cu Mine pe pământ și Eu am fost aici, cu tine. Și, chiar dacă înainte am fost împreună în cer, asta era, la urma urmei, pe tărâmul spiritual. Acum, Eu M-am întors în tărâmul spiritual, iar tu ești pe pământ, deoarece Eu nu sunt de pe pământ, deși nici tu nu ești de pe pământ, tu trebuie să îți îndeplinești funcția pe pământ. De vreme ce ești slujitor, trebuie să-ți îndeplinești datoria cât de bine poți”. Auzind că avea să se poată întoarce lângă Dumnezeu, Petru s-a simțit mângâiat. Pe atunci, Petru agoniza atât de mult, încât era aproape țintuit la pat; a simțit atâtea remușcări, încât a zis: „Sunt atât de stricat, că nu sunt în stare să-L mulțumesc pe Dumnezeu”. Isus i S-a arătat și a spus: „Petre, oare ai uitat de hotărârea pe care ai luat-o, odată, înaintea Mea? Chiar ai uitat ce am spus? Ai uitat hotărârea pe care ai luat-o față de Mine?” Văzând că era Isus, Petru s-a sculat din pat, iar Isus l-a mângâiat astfel: „Eu nu sunt de pe pământ, ți-am spus deja – acest lucru trebuie să-l înțelegi, dar ai uitat altceva ce ți-am spus? «Nici tu nu ești de pe pământ, nu ești din lume.» Chiar acum există o lucrare pe care trebuie să o faci. Nu poți fi mâhnit așa. Nu poți suferi astfel. Deși omul și Dumnezeu nu pot coexista în aceeași lume, Eu am lucrarea Mea și tu o ai pe a ta, iar, într-o zi, când lucrarea ta va fi terminată, cu siguranță vom fi împreună într-un singur tărâm, iar Eu te voi călăuzi să fii cu Mine în veci”. Petru a fost mângâiat și liniștit după ce a auzit aceste cuvinte. El știa că această suferință era ceva ce trebuia să îndure și să experimenteze și, de atunci, a fost inspirat. Isus i-a apărut, în mod special, în fiecare moment-cheie, dându-i luminare și îndrumare specială și a lucrat mult asupra lui. Și ce a regretat Petru cel mai mult? Nu după mult timp după ce Petru spusese: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu Cel viu”, Isus i-a mai pus lui Petru o întrebare (deși nu este consemnată în Biblie în acest fel). Isus l-a întrebat: „Petre! M-ai iubit tu vreodată?” Petru a înțeles ce a vrut El să spună și a zis: „Doamne! Odată L-am iubit pe Tatăl din cer, dar recunosc că nu Te-am iubit niciodată pe Tine”. Atunci, Isus a spus: „Dacă oamenii nu-L iubesc pe Tatăl din cer, cum Îl pot iubi pe Fiul pe pământ? Și, dacă oamenii nu-L iubesc pe Fiul trimis de Dumnezeu Tatăl, cum pot ei să-L iubească pe Tatăl din ceruri? Dacă oamenii Îl iubesc cu adevărat pe Fiul, pe pământ, atunci Îl iubesc, cu adevărat, pe Tatăl din cer”. Când Petru a auzit aceste cuvinte, și-a dat seama de ceea ce îi lipsea. El a simțit mereu remușcări și a plâns din cauza cuvintelor sale: „L-am iubit odată pe Tatăl din cer, dar nu Te-am iubit niciodată pe Tine”. După învierea și înălțarea lui Isus, a simțit și mai multă remușcare și mâhnire din cauza acestor cuvinte. Amintindu-și lucrarea lui trecută și statura sa actuală, el a venit adesea înaintea lui Isus în rugăciune, simțindu-se întotdeauna plin de regrete și îndatorat, din cauză că nu satisfăcuse intențiile lui Dumnezeu și nu se ridicase la înălțimea standardelor lui Dumnezeu. Aceste lucruri au devenit cea mai mare povară a lui. El a spus: „Într-o zi, Îți voi dedica tot ce am și tot ce sunt și Îți voi da tot ce este mai de preț”. El a spus: „Dumnezeule! Am doar o singură credință și o singură iubire. Viața mea nu valorează nimic și trupul meu nu valorează nimic. Am doar o singură credință și o singură iubire. Am credință în Tine, în mintea mea, și iubire pentru Tine, în inima mea; doar aceste două lucruri trebuie să Ți le dau și nimic altceva”. Petru a fost foarte încurajat de cuvintele lui Isus, pentru că, înainte de a fi răstignit Isus, El îi spusese: „Eu nu sunt din lumea aceasta și nici tu nu ești din lumea aceasta”. Mai târziu, când Petru a ajuns într-un punct de mare durere, Isus i-a amintit: „Petre, ai uitat? Eu nu sunt din lume și numai pentru lucrarea Mea am plecat mai devreme. Nici tu nu ești din lume, chiar ai uitat? Ți-am spus de două ori, nu-ți amintești?” Auzind aceasta, Petru a zis: „N-am uitat!” Isus a spus, apoi: „Odată ai petrecut un timp fericit, împreună cu Mine, în cer, și o perioadă de timp lângă Mine. Ție ți-e dor de Mine, iar Mie Mi-e dor de tine. Deși ființele create nu merită să fie pomenite în ochii Mei, cum să nu pot iubi pe cineva care este nevinovat și vrednic de iubire? Ai uitat făgăduința Mea? Trebuie să accepți însărcinarea pe care ți-am dat-o pe pământ; trebuie să îndeplinești sarcina pe care ți-am încredințat-o. Într-o zi, te voi călăuzi, cu siguranță, ca să fii lângă Mine”. După ce a auzit acest lucru, Petru a devenit și mai încurajat și a primit o inspirație și mai mare, astfel încât, atunci când era pe cruce, a putut să spună: „Dumnezeule! Nu Te pot iubi îndeajuns! Chiar dacă îmi ceri să mor, tot nu Te pot iubi îndeajuns. Oriunde îmi conduci sufletul, indiferent dacă Îți împlinești sau nu făgăduințele trecute, orice faci după aceea, eu Te iubesc și cred în Tine”. Lucrurile, de care s-a ținut el cu putere, au fost credința lui și iubirea lui adevărată.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum a ajuns Petru să-L cunoască pe Isus”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 522)

Ar trebui acum să poți vedea clar pe ce cale a luat-o Petru mai exact. Dacă poți să vezi clar calea lui Petru, atunci vei fi sigur despre lucrarea făcută astăzi, astfel încât să nu te plângi sau să fii negativ ori să tânjești după ceva. Ar trebui să experimentezi starea de spirit a lui Petru de la acea vreme: era lovit de durere, nu mai cerea anumite perspective sau vreo binecuvântare și nu urmărea faima, câștigul, fericirea, averea sau statutul lumesc; el urmărea doar să trăiască viața cea mai plină de sens, ceea ce presupunea să răsplătească iubirea lui Dumnezeu și să-I dedice lui Dumnezeu ceea ce el considera cel mai de preț. Atunci era mulțumit în inima lui. Adeseori, se ruga lui Isus cu următoarele cuvinte: „Doamne, Isuse Hristoase, Te-am iubit odată, dar nu Te-am iubit niciodată cu adevărat. Deși am spus că aveam încredere în Tine, nu Te-am iubit niciodată cu o inimă adevărată. Doar Te-am admirat, Te-am venerat și Ți-am dus dorul, dar nu Te-am iubit niciodată și nici nu am avut, cu adevărat, credință în Tine”. El s-a rugat constant pentru a lua decizia și a fost mereu încurajat de cuvintele lui Isus și și-a găsit motivația în ele. Mai târziu, după o perioadă de experiență, Isus l-a încercat, provocându-l să tânjească după El mai departe. El a spus: „Doamne, Isuse Hristoase! Cât de mult îmi lipsești și cât mi-e de dor să Te privesc. Îmi lipsesc prea multe și nu pot să-Ți compensez iubirea. Te implor să mă iei curând. Când vei avea nevoie de mine? Când mă vei lua? Când voi privi, din nou, fața Ta? Nu doresc să mai trăiesc în acest trup, să continui să fiu corupt, și nici nu doresc să mă mai răzvrătesc. Sunt gata să-Ți dedic tot ce am, cât de repede pot, și nu doresc să Te mai întristez”. Așa se ruga el, dar nu știa, la vremea aceea, ce avea să desăvârșească Isus în el. În agonia încercării lui, Isus i-a apărut din nou și a spus: „Petru, doresc să te desăvârșesc, astfel încât să devii rod, unul care să fie cristalizarea desăvârșirii tale de către Mine și de care Mă voi bucura. Poți cu adevărat să aduci mărturie pentru Mine? Ai făcut ce ți-am cerut Eu să faci? Ai trăit cuvintele pe care le-am spus? Tu M-ai iubit odată, dar chiar dacă M-ai iubit, M-ai trăit? Ce ai făcut pentru Mine? Recunoști că ești nevrednic de iubirea Mea, dar ce ai făcut pentru Mine?” Petru a văzut că nu făcuse nimic pentru Isus și și-a adus aminte de jurământul său anterior de a-și da viața pentru Dumnezeu. Și, astfel, nu s-a mai plâns și rugăciunile lui ulterioare au devenit mult mai bune. El se ruga, spunând: „Doamne, Isuse Hristoase! O dată Te-am părăsit și Tu, de asemenea, m-ai părăsit o dată. Am petrecut un timp despărțiți și un timp împreună, în tovărășie. Cu toate acestea, Tu mă iubești mai mult decât orice altceva. M-am răzvrătit, în repetate rânduri, împotriva Ta și, în repetate rânduri, Te-am mâhnit. Cum pot să uit așa ceva? Țin mereu minte și nu uit niciodată lucrarea pe care ai făcut-o asupra mea și ceea ce mi-ai încredințat. Am făcut tot ce am putut pentru lucrarea pe care ai făcut-o asupra mea. Tu știi ce pot face și știi și ce funcție pot îndeplini. Îmi doresc să mă pun la mila orchestrărilor Tale și Îți voi dedica tot ce am. Numai Tu știi ce pot face pentru Tine. Deși Satana m-a păcălit atât de mult și m-am răzvrătit împotriva Ta, eu cred că Tu nu-mi ții minte fărădelegile din cauza acestui lucru și că nu bazezi pe el felul în care mă tratezi. Doresc să-Ți dedic Ție întreaga mea viață. Nu cer nimic și nici nu am alte speranțe sau planuri; doresc doar să acționez conform intențiilor Tale și să-Ți urmez voia. Voi bea din paharul Tău amar și mă voi lăsa la mila orchestrărilor Tale”.

Voi trebuie să fiți clari cu privire la calea pe care mergeți; trebuie să fiți clari cu privire la calea pe care veți apuca în viitor, cu privire la ce va desăvârși Dumnezeu și la ce vi s-a încredințat. Într-o zi, probabil că veți fi încercați și, când va veni acel moment, dacă veți fi capabili să vă inspirați din experiențele lui Petru, acest lucru va arăta că mergeți, cu adevărat, pe calea lui Petru. Petru a fost aprobat de Dumnezeu pentru adevărata lui credință și iubire, și pentru loialitatea lui față de Dumnezeu. Și a fost pentru cinstea lui și pentru dorul de Dumnezeu din inima lui, că Dumnezeu l-a desăvârșit. Dacă vei avea, cu adevărat, aceeași iubire și aceeași credință ca Petru, atunci Isus, cu siguranță, te va desăvârși.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum a ajuns Petru să-L cunoască pe Isus”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 523)

Când era mustrat de Dumnezeu, Petru s-a rugat: „Dumnezeule! Trupul meu este răzvrătit, iar Tu mă mustri și mă judeci. Mă bucur de mustrarea și de judecata Ta și, chiar dacă Tu nu mă vrei, în judecata Ta, eu Îți privesc firea sfântă și dreaptă. Când mă judeci, dacă alții pot privi firea Ta dreaptă prin judecata Ta, atunci mă simt mulțumit. Este suficient dacă judecata Ta poate să exprime firea Ta și să îngăduie firii Tale drepte să fie văzută de toate ființele create și dacă poate să facă inima mea care Te iubește mai pură, astfel încât să dobândesc chipul unuia care este drept. Această judecată a Ta este bună, căci astfel este intenția Ta bună. Știu că încă există o mare parte din mine care este răzvrătită și că încă nu sunt demn pentru a veni înaintea Ta. Îmi doresc ca Tu să mă judeci încă și mai mult. Fie că mă faci să trec prin medii ostile sau prin mari necazuri, indiferent de ceea ce faci Tu, eu consider acest lucru prețios. Iubirea Ta este atât de profundă și sunt gata să fiu la mila orchestrării Tale fără cea mai mică plângere”. Aceasta este cunoașterea lui Petru după ce a experimentat lucrarea lui Dumnezeu și reprezintă, de asemenea, o mărturie a iubirii sale de Dumnezeu. După ce ați fost cuceriți acum, cum este exprimată acea cucerire în voi? Unii oameni spun: „Cucerirea mea este harul și înălțarea imense din partea lui Dumnezeu. Abia acum îmi dau seama că viața omului este pustie și lipsită de însemnătate. Generație după generație, omul își petrece viața alergând de colo-colo, având și crescând copii, și în cele din urmă nu rămâne cu nimic. Astăzi, doar după ce am fost cucerit de Dumnezeu am văzut că nu există nicio valoare să trăiesc în acest mod; este cu adevărat o viață fără sens. Aș putea foarte bine să mor și să scap odată!” Pot astfel de oameni care au fost cuceriți să fie câștigați de Dumnezeu? Pot ei deveni specimene și modele? Astfel de oameni reprezintă o lecție în negativitate; ei nu au nicio hotărâre și nu se străduiesc să facă progrese. Deși ei se numără printre cei care au fost cuceriți, astfel de oameni negativi sunt incapabili să fie desăvârșiți. Aproape de sfârșitul vieții sale, după ce fusese desăvârșit, Petru a spus: „Dumnezeule! Dacă aș mai trăi câțiva ani, mi-aș dori să obțin o iubire mai adâncă și mai pură față de Tine”. Când urma să fie răstignit pe cruce, în inima sa el se ruga: „Dumnezeule! Momentul Tău a sosit acum, momentul pe care l-ai pregătit pentru mine a sosit. Trebuie să fiu răstignit pentru Tine, trebuie să aduc această mărturie pentru Tine și sper că iubirea mea poate satisface cerințele Tale și că poate deveni mai pură. Astăzi, faptul că pot să mor pentru Tine și să fiu pironit pe cruce pentru Tine mă face să mă simt mângâiat și liniștit, căci pot să fiu răstignit pentru Tine și să Îți satisfac dorințele. Să mă dau Ție și să-mi ofer viața Ție îmi aduce o satisfacție deplină. Dumnezeule! Ești așa de încântător! Dacă mi-ai permite să trăiesc, aș fi și mai dispus să Te iubesc. Atât timp cât trăiesc, Te voi iubi. Doresc să Te iubesc mai profund. Mă judeci și mă mustri și mă încerci pentru că nu sunt drept, căci am păcătuit. Iar firea Ta dreaptă devine mai evidentă pentru mine. Aceasta este o binecuvântare pentru mine, căci pot să Te iubesc mai profund. Sunt dispus să Te iubesc în acest mod chiar dacă Tu nu mă iubești. Sunt dispus să contemplu firea Ta dreaptă, căci aceasta mă face mai capabil să trăiesc o viață plină de semnificație. Simt mereu că viața mea acum este mai semnificativă, căci sunt răstignit de dragul Tău și este semnificativ să mor pentru Tine. Totuși, nu mă simt satisfăcut, căci cunosc prea puține despre Tine, știu că nu Îți pot îndeplini complet dorințele și Te-am răsplătit prea puțin. În viața mea, am fost incapabil să Te răsplătesc pe deplin; sunt departe de acel lucru. Când mă uit în urmă la acest moment, mă simt atât de îndatorat față de Tine și nu am decât acest moment să îmi răscumpăr toate greșelile și toată iubirea pentru care nu Te-am răsplătit”.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoașterea sa despre mustrare și judecată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 524)

Oamenii trebuie să caute cu toții să trăiască o viață plină de sens și nu ar trebui să se mulțumească cu circumstanțele lor actuale. Ei trebuie să ajungă să trăiască chipul lui Petru și trebuie să aibă cunoașterea și experiențele lui Petru. Trebuie să urmărească lucruri care sunt mai înalte și mai profunde. Trebuie să urmărească o iubire mai profundă și mai pură pentru Dumnezeu și o viață care are valoare și sens. Doar aceasta este viață; doar atunci vor fi la fel ca Petru. Trebuie să te concentrezi pe a intra proactiv în partea pozitivă și nu trebuie să fii negativ și să îți permiți să regresezi fiindcă te mulțumești cu o tihnă temporară, ignorând, în același timp, adevăruri mai profunde, mai amănunțite și mai practice. Trebuie să ai iubire practică și trebuie să găsești orice mod posibil de a te elibera de această viață decadentă, fără griji, care nu este diferită de cea a unui animal. Trebuie să trăiești o viață plină de sens, o viață plină de valoare și nu trebuie să te păcălești sau să îți tratezi viața ca pe o jucărie cu care să te joci. Pentru toți cei care sunt hotărâți și-L iubesc pe Dumnezeu, nu există adevăruri de neatins și nu există dreptate pentru care să nu poată rămâne de neclintit. Cum ar trebui să-ți trăiești viața? Cum ar trebui să-L iubești pe Dumnezeu și să utilizezi această iubire pentru a-I satisface intențiile? Nu există vreo chestiune mai importantă în viața ta. Mai presus de toate, trebuie să ai acest tip de hotărâre și perseverență și nu ar trebui să fii un neputincios lipsit de coloană vertebrală. Trebuie să înveți cum să experimentezi o viață plină de sens și să experimentezi adevăruri pline de sens și nu ar trebui să te tratezi superficial în acel mod. Fără să realizezi, viața ta va trece pe lângă tine; după aceea, vei mai avea tu acest tip de oportunitate de a-L iubi pe Dumnezeu? Poate omul să-L iubească pe Dumnezeu după ce e mort? Trebuie să ai aceeași hotărâre și aceeași conștiință precum Petru; trebuie să trăiești o viață plină de sens și să nu te joci cu tine însuți. Ca ființă umană și ca persoană care Îl urmărește pe Dumnezeu, trebuie să iei în considerare și să abordezi viața ta cu atenție – luând în considerare cum ar trebui să te oferi lui Dumnezeu, cum ar trebui să ai o credință mai plină de sens în Dumnezeu și cum, din moment ce Îl iubești pe Dumnezeu, ar trebui să-L iubești într-un mod care este mai pur, mai frumos și mai bun. Astăzi, nu poți fi mulțumit doar cu modul în care urmează să fii cucerit, ci trebuie să iei, de asemenea, în considerare felul în care ar trebui să pășești pe calea care se află înaintea ta. Trebuie să ai hotărârea și curajul de a fi desăvârșit și nu ar trebui să te consideri întotdeauna incapabil. Poate, oare, adevărul să-i trateze nedrept pe oameni? Poate adevărul să se opună în mod intenționat oamenilor? Dacă tu urmărești adevărul, poate acesta să te copleșească? Dacă rămâi ferm pentru dreptate, aceasta te va doborî? Dacă hotărârea ta este într-adevăr să urmărești viața, poate viața să te ocolească? Dacă ești fără adevăr, nu este pentru că adevărul te ignoră, ci pentru că tu stai departe de adevăr; dacă nu poți rămâne ferm pentru dreptate, nu este pentru că este ceva în neregulă cu dreptatea, ci pentru că tu crezi că dreptatea denaturează faptele; dacă nu ai dobândit viața după mulți ani de urmărire, nu este pentru că viața nu îți arată nicio conștiință, ci pentru că tu nu arăți nicio conștiință vieții și ai alungat viața; dacă trăiești în lumină și totuși nu ai dobândit lumina, nu este pentru că lumina nu te poate ilumina, ci pentru că nu ai acordat nicio atenție existenței luminii și astfel lumina s-a îndepărtat în tăcere de tine. Dacă nu urmărești, atunci se poate spune doar că ești un gunoi fără valoare, că îți lipsește curajul de a trăi și că nu ai spiritul de a te împotrivi forțelor întunericului. Ești prea laș! Ești incapabil să te eliberezi de asediul forțelor Satanei și ești dispus doar să-ți petreci viața în acest fel de pace și siguranță și să mori în ignoranță. Ceea ce s-ar cuveni să realizezi este să urmărești să fii cucerit; aceasta este obligația ta de neocolit. Dacă te mulțumești doar cu a fi cucerit, atunci alungi existența luminii. Trebuie să înduri greutăți pentru adevăr, trebuie să te sacrifici pentru adevăr, trebuie să înduri umilințe pentru adevăr și trebuie să înduri mai multă suferință în scopul de a câștiga mai mult din adevăr. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci. Trebuie să nu renunți la adevăr de dragul de a te bucura de armonie în familie și nu trebuie să pierzi demnitatea și integritatea de o viață de dragul desfătărilor de moment. Ar trebui să urmărești tot ceea ce este bun și frumos și ar trebui să urmărești o cale în viață care este mai plină de sens. Dacă duci o asemenea viață lumească și pământească și nu ai niciun obiectiv de urmărit, nu înseamnă oare că îți irosești viața? Ce poți câștiga dintr-o asemenea viață? Ar trebui să te lepezi de toate desfătările trupului pentru un singur adevăr și nu ar trebui să renunți la toate adevărurile pentru un pic de desfătare. Oamenii de genul acesta nu au integritate sau demnitate; nu există nicio semnificație în existența lor!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoașterea sa despre mustrare și judecată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 525)

Dumnezeu mustră și judecă omul deoarece este necesar pentru lucrarea Sa și, chiar mai mult decât atât, pentru că îi este necesară omului. Omul trebuie să fie mustrat și judecat și doar atunci poate el să obțină iubirea față de Dumnezeu. Astăzi, ați fost convinși complet, dar când întâlniți cel mai mic obstacol, aveți probleme; statura voastră este încă prea mică și încă trebuie să experimentați mai mult o astfel de mustrare și de judecată pentru a obține o cunoaștere mai profundă. Astăzi, aveți mai mult sau mai puțin o fărâmă de inimă cu frică de Dumnezeu și vă temeți de Dumnezeu și știți că El este adevăratul Dumnezeu, dar nu aveți multă iubire pentru El, cu atât mai puțin ați obținut o iubire pură; cunoașterea voastră este prea superficială, iar statura voastră tot are lipsuri. Când întâlniți cu adevărat un mediu, voi încă nu ați adus mărturie, aveți prea puțină intrare pozitivă și nu aveți nicio idee despre cum să practicați. Majoritatea oamenilor sunt negativi și pasivi; ei doar Îl iubesc în secret pe Dumnezeu în inimile lor, dar nu au niciun mod de a practica, nici nu le este clar care le sunt scopurile. Aceia care au fost desăvârșiți nu numai că posedă umanitate normală, dar, de asemenea, dețin adevăruri care depășesc măsurile conștiinței, care sunt mai presus de standardele conștiinței. Ei nu numai că își folosesc conștiința pentru a răsplăti iubirea lui Dumnezeu, ci, mai mult decât atât, ei L-au cunoscut pe Dumnezeu și au văzut că Dumnezeu este încântător, că este vrednic de iubirea omului și că există atât de multe aspecte de iubit în Dumnezeu, iar omul nu poate să nu Îl iubească. Iubirea pentru Dumnezeu a acelora care au fost desăvârșiți este pentru a le îndeplini propria lor hotărâre. Iubirea lor este spontană, o iubire care nu cere nimic în schimb și care nu este o tranzacție. Ei Îl iubesc pe Dumnezeu doar datorită cunoașterii lor în privința Lui. Unor astfel de oameni nu le pasă dacă Dumnezeu revarsă haruri asupra lor și se mulțumesc doar cu a-L mulțumi pe Dumnezeu. Ei nu negociază condiții cu Dumnezeu, nici nu-și măsoară iubirea de Dumnezeu după conștiință: „Tu mi-ai dat, deci Te iubesc și eu în schimb; dacă nu îmi dai, atunci nu am nimic să-Ți dau la schimb”. Aceia care au fost desăvârșiți cred întotdeauna: „Dumnezeu este Creatorul și El desfășoară această lucrare asupra noastră. Din moment ce eu am această oportunitate, condiție și calificare de a putea fi desăvârșit, ceea ce urmăresc eu ar trebui să fie să trăiesc o viață plină de însemnătate și să-L mulțumesc.” Este exact la fel cu ceea ce a experimentat Petru: în momentele sale de maximă slăbiciune, s-a rugat lui Dumnezeu și a spus: „Dumnezeule! Știi că, indiferent de moment sau de loc, mi-e întotdeauna dor de Tine și că, indiferent de moment sau de loc, vreau să Te iubesc, dar statura mea este prea mică, sunt prea slab și neputincios, iubirea mea este prea limitată și sinceritatea mea față de Tine este prea puțină. În comparație cu iubirea Ta, eu sunt nedemn să trăiesc. Îmi doresc doar să nu fie în zadar viața mea și nu numai să Îți pot răsplăti iubirea, ci, mai mult, să Îți pot dedica tot ce am. Dacă Te pot mulțumi, atunci ca ființă creată, voi avea liniște sufletească și nu voi cere nimic mai mult. Deși sunt slab și neputincios acum, nu voi uita instrucțiunile Tale și nu voi uita iubirea Ta. Acum, nu fac nimic mai mult decât să-Ți răsplătesc iubirea. Dumnezeule, mă simt îngrozitor! Cum Îți pot da înapoi iubirea din inima mea, cum pot face tot ce îmi stă în putință și cum pot fi în stare să Îți îndeplinesc dorințele și să fiu în stare să Îți ofer tot ceea ce am? Tu știi slăbiciunea omului; cum pot fi demn de iubirea Ta? Dumnezeule! Știi că am statura mică, că iubirea mea este prea puțină. Cum pot face tot ceea ce pot mai bine în acest tip de mediu? Știu că ar trebui să-Ți răsplătesc iubirea, știu că ar trebui să Îți dau tot ce am, dar astăzi statura mea este prea mică. Îți cer să îmi dai putere și credință, astfel încât să fiu mai capabil de a-Ți devota o iubire pură, de a-Ți dedica tot ce am, și nu numai să fiu capabil de a-Ți răsplăti iubirea, ci, mai important, de a experimenta mustrarea, judecata și încercările Tale și chiar și blesteme mai mari. Mi-ai permis să-Ți contemplu iubirea și sunt incapabil să nu Te iubesc și, deși sunt slab și neputincios azi, cum aș putea să Te uit? Iubirea, mustrarea și judecata Ta m-au făcut toate să Te cunosc, totuși mă simt, de asemenea, incapabil să Îți satisfac iubirea, căci ești atât de măreț. Cum pot dedica tot ceea ce am Creatorului?” Astfel era cererea lui Petru, totuși statura sa avea lipsuri. În acest moment, el a simțit ca și cum un cuțit îi era răsucit în inimă. Era în agonie; nu știa ce să facă în astfel de condiții. Totuși, el a continuat să se roage: „Dumnezeule! Omul are o statură de copil, conștiința sa este slabă și singurul lucru pe care îl pot obține este de a-Ți răsplăti iubirea. Astăzi, nu știu cum să-Ți satisfac intențiile și doresc doar să fac tot ce îmi stă în putință, să-Ți dau tot ce am și să-Ți dedic tot ce am. Indiferent de judecata Ta, indiferent de mustrarea Ta, indiferent dacă îmi acorzi lucruri sau îmi iei lucruri, Te rog, eliberează-mă de cea mai mică urmă de plângere față de Tine. De multe ori, când m-ai mustrat și judecat, întotdeauna am avut nemulțumiri în sinea mea și eram incapabil de a obține puritatea sau de a-Ți satisface dorințele. Răsplata mea pentru iubirea Ta era născută din forțare și, în acest moment, mă urăsc și mai tare.” Faptul că Petru se ruga în acest mod era deoarece el căuta o iubire mai pură față de Dumnezeu. El căuta și implora și, chiar mai mult decât atât, se învinovățea și își mărturisea păcatele lui Dumnezeu. El se simțea îndatorat lui Dumnezeu și simțea ură față de sine însuși, totuși el era, de asemenea, oarecum trist și negativ. El întotdeauna s-a simțit astfel, ca și cum nu se putea ridica la înălțimea intențiilor lui Dumnezeu și neputincios să facă tot ce îi stătea în putință. În astfel de condiții, Petru tot urmărea credința lui Iov. El a văzut cât de mare fusese credința lui Iov, căci Iov văzuse că tot ce avea fusese acordat de Dumnezeu și era normal ca Dumnezeu să îi ia tot ceea ce avea, că Dumnezeu dădea oricui voia – astfel era firea dreaptă a lui Dumnezeu. Iov nu se plângea și încă putea să-L laude pe Dumnezeu. Petru se cunoștea și el pe sine însuși și în inima sa se ruga: „Astăzi nu ar trebui să mă mulțumesc să Îți răsplătesc iubirea folosindu-mi conștiința și cu oricât de multă iubire Îți dau înapoi, pentru că gândurile mele sunt prea corupte și pentru că sunt incapabil să Te văd drept Creatorul. Deoarece sunt încă nedemn să Te iubesc, trebuie să ajung să dedic tot ceea ce am Ție și să o fac de bunăvoie, trebuie să știu tot ceea ce ai făcut Tu și să nu fac niciuna dintre alegerile mele și trebuie să-Ți privesc iubirea și să fiu capabil să Te slăvesc și să Îți preamăresc numele sfânt, astfel încât să poți câștiga mare slavă prin mine. Sunt dispus să rămân ferm în această mărturie pentru Tine. Dumnezeule! Iubirea Ta este atât de prețioasă și de frumoasă! Cum aș putea să fiu dispus să trăiesc în mâinile celui rău? Nu am fost, oare, făcut de Tine? Cum aș putea trăi sub controlul Satanei? Aș prefera ca întreaga mea ființă să trăiască sub mustrarea Ta decât să trăiesc eu însumi sub controlul celui rău. Sunt dispus să îmi ofer trupul și inima judecății și mustrării Tale, atât timp cât pot fi curățit și Îți pot dedica tot ceea ce am, căci îl detest pe Satana și nu sunt dispus să trăiesc sub controlul lui. Prin judecata Ta asupra mea, Îți exprimi firea Ta dreaptă; sunt pe deplin dispus și nu am nici cea mai mică plângere. Atât timp cât pot să îndeplinesc datoria unei ființe create, sunt dispus ca întreaga mea viață să fie însoțită de judecata Ta și ca, prin aceasta, să ajung să cunosc firea Ta dreaptă și să mă eliberez de influența celui rău.” Petru mereu s-a rugat astfel, întotdeauna a căutat astfel și a ajuns la un nivel relativ înalt. Nu numai că a putut să răsplătească iubirea lui Dumnezeu, dar, mai important, el și-a îndeplinit și datoria de ființă creată. Nu numai că el nu a fost acuzat de conștiința sa, dar el a fost capabil, de asemenea, să depășească standardele conștiinței. Rugăciunile lui au continuat să ajungă la Dumnezeu, astfel încât hotărârile sale au devenit și mai puternice și a avut o inimă din ce în ce mai iubitoare de Dumnezeu. Deși a suferit o durere îngrozitoare, totuși el nu a uitat să-L iubească pe Dumnezeu și el tot a căutat să obțină abilitatea de a înțelege intențiile lui Dumnezeu. În rugăciunile sale, a rostit următoarele cuvinte: „Nu am realizat nimic mai mult decât răsplătirea iubirii Tale. Nu am adus mărturie pentru Tine înaintea Satanei, nu m-am eliberat de influența Satanei și tot trăiesc în trup. Doresc să îmi folosesc iubirea pentru a-l înfrânge pe Satana, a-l rușina, și astfel să-Ți satisfac intențiile. Doresc să-mi dau ființa în întregime Ție, să nu îi dau niciun pic din mine Satanei, căci Satana este dușmanul Tău”. Cu cât a căutat mai mult în această direcție, cu atât mai mult a fost impresionat și cu atât mai bogată a devenit cunoașterea sa privind aceste chestiuni. Fără să își dea seama, el a ajuns să cunoască faptul că ar trebui să se elibereze de sub influența Satanei și ar trebui să se dăruiască în totalitate lui Dumnezeu. Astfel era nivelul la care a ajuns el. El depășea influența Satanei și se descotorosea de plăcerile și de preferințele trupului și era dispus să experimenteze mai profund atât mustrarea lui Dumnezeu, cât și judecata Lui. El a spus: „Deși trăiesc sub mustrarea Ta și sub judecata Ta, indiferent cât de dureros ar fi, tot nu sunt dispus să trăiesc sub controlul Satanei, tot nu sunt dispus să trăiesc o viață în care să fiu păcălit de Satana. Consider că este o fericire să trăiesc sub blestemele Tale și consider că este o durere să trăiesc sub binecuvântările Satanei. Cât trăiesc sub judecata Ta, Te iubesc, iar acest lucru îmi umple inima de o mare bucurie. Mustrarea și judecata Ta înseamnă dreptate și sfințenie; sunt pentru a mă curăți și, chiar mai mult, pentru a mă mântui. Aș prefera să îmi petrec întreaga viață sub judecata Ta, primind grija Ta, decât să trăiesc, fie și pentru o clipă, sub controlul Satanei. Doresc să fiu curățit de Tine; chiar dacă trebuie să sufăr, nu sunt dispus să fiu exploatat și păcălit de Satana. Eu, această ființă creată, ar trebui să fiu folosit de Tine, luat în stăpânire de Tine; ar trebui să fiu, de asemenea, judecat de Tine și mustrat de Tine, ba chiar blestemat de Tine. Inima mea se bucură când ești dispus să mă binecuvântezi, căci am văzut iubirea Ta. Tu ești Creatorul și eu sunt o ființă creată: nu ar trebui să Te trădez și să trăiesc sub controlul Satanei, nici nu ar trebui să fiu exploatat de Satana. Ar trebui să fiu calul sau boul Tău, în loc să trăiesc pentru Satana. Aș prefera să trăiesc sub mustrarea Ta, fără fericire trupească, iar aceasta mi-ar aduce plăcere chiar dacă aș pierde harul Tău. Deși harul Tău nu ar fi cu mine, tot m-aș bucura de judecata și de mustrarea Ta. Aceasta este cea mai bună binecuvântare din partea Ta, cel mai mare har al Tău. Deși Tu ești întotdeauna măreț și mânios față de mine, totuși sunt incapabil să Te părăsesc și totuși încă nu Te pot iubi suficient. Aș prefera să trăiesc în casa Ta, aș prefera să fiu blestemat, mustrat și zdrobit de Tine, decât să trăiesc sub controlul Satanei sau să alerg de colo-colo și să mă preocup doar de trup, ca să nu mai vorbim despre a trăi pentru trup.” Iubirea lui Petru era o iubire pură. Aceasta este experiența de a fi desăvârșit și este cel mai înalt nivel al desăvârșirii; nu există nicio viață mai semnificativă. El a acceptat mustrarea și judecata lui Dumnezeu, el a prețuit firea dreaptă a lui Dumnezeu și nimic în legătură cu Petru nu era mai valoros. El a spus: „Satana îmi dă bucurii materiale, dar nu le prețuiesc. Mustrarea și judecata lui Dumnezeu vin asupra mea – le consider pe acestea har, o sursă de bucurie și o binecuvântare. Dacă nu era judecata lui Dumnezeu, nu L-aș fi iubit niciodată pe Dumnezeu, aș trăi încă sub controlul Satanei și încă aș fi în puterea lui și controlat de el. Dacă ar fi așa, nu aș deveni niciodată o ființă umană reală, căci aș fi incapabil să-L mulțumesc pe Dumnezeu și nu m-aș putea dedica în întregime lui Dumnezeu. Deși Dumnezeu nu mă binecuvântează, lăsându-mă fără alinare interioară, ca și cum un foc ar arde înăuntrul meu, și fără pace sau bucurie, și chiar dacă mustrarea și disciplinarea din partea lui Dumnezeu nu se despart niciodată de mine, în judecata și mustrarea lui Dumnezeu pot să-I contemplu firea dreaptă. Mă bucur nespus de aceasta; nu există niciun lucru mai valoros sau mai semnificativ în viață. Deși protecția și grija Lui au devenit mustrare, judecată, blesteme și zdrobire nemiloase, tot mă bucur de aceste lucruri, căci ele mă pot curăți și schimba mai bine, mă pot aduce mai aproape de Dumnezeu, mă pot face mai capabil să-L iubesc pe Dumnezeu și pot face mai pură iubirea mea de Dumnezeu. Aceasta mă face capabil să îmi îndeplinesc datoria de ființă creată și mă duce înaintea lui Dumnezeu și departe de influența Satanei și face astfel încât să nu îl mai slujesc pe Satana. Când nu voi trăi sub controlul Satanei și voi putea să-I dedic lui Dumnezeu tot ce am și tot ceea ce pot face, fără să mă dau în lături de la nimic – atunci va fi momentul când voi fi complet mulțumit. Mustrarea și judecata lui Dumnezeu sunt cele care m-au mântuit și viața mea este inseparabilă de mustrarea și de judecata lui Dumnezeu. Pentru mine, traiul pe pământ este la fel cu a trăi sub controlul Satanei și dacă nu ar fi grija și protecția mustrării și judecății lui Dumnezeu, aș fi trăit întotdeauna sub controlul Satanei și, chiar mai mult decât atât, nu aș fi avut oportunitatea sau mijloacele de a trăi o viață plină de semnificație. Doar atunci când mustrarea și judecata lui Dumnezeu nu mă părăsesc niciodată și îmi permit să fiu curățit constant de Dumnezeu, iar cuvintele aspre ale lui Dumnezeu, firea Sa dreaptă și judecata Sa măreață sunt cu mine, obțin cea mai mare protecție, ajung să trăiesc în lumină și câștig binecuvântările lui Dumnezeu. A fi capabil să fiu curățit și să mă eliberez de Satana și să trăiesc sub stăpânirea lui Dumnezeu – aceasta este cea mai mare binecuvântare din viața mea.” Aceasta este cea mai mare înălțime pe care a atins-o Petru în experiențele sale.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoașterea sa despre mustrare și judecată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 526)

Omul trăiește în trup, ceea ce înseamnă că trăiește într-un iad uman și, fără judecata și mustrarea lui Dumnezeu, omul este la fel de murdar precum Satana. Cum ar putea omul să fie sfânt? Petru a crezut: mustrarea și judecata din partea lui Dumnezeu sunt protecția cea mai bună și harul cel mai mare ale omului. Doar prin mustrare și judecată din partea lui Dumnezeu poate să se trezească omul și să urască trupul, să-l urască pe Satana. Disciplinarea strictă a lui Dumnezeu îl eliberează pe om de sub influența Satanei, îl eliberează din propria lui lume mică și îi permite să trăiască în lumina înfățișării lui Dumnezeu. Nu există nicio mântuire mai bună decât mustrarea și judecata! Petru s-a rugat: „Dumnezeule! Atât timp cât mă mustri și mă judeci, voi ști că nu m-ai părăsit. Chiar dacă nu îmi dai bucurie sau pace și mă faci să trăiesc în suferință și îmi aplici nenumărate certări, atât timp cât nu mă părăsești, inima mea va fi liniștită. Astăzi, mustrarea și judecata Ta au devenit cea mai bună protecție a mea și cea mai mare binecuvântare. Harul pe care mi-l dai mă protejează. Astăzi, reverși har asupra mea și acest har este o dezvăluire a firii Tale drepte și este mustrare și judecată; cu atât mai mult este o încercare și o viață de suferință”. Petru a fost capabil să renunțe la plăcerile trupului și să caute o iubire mai profundă și o protecție mai mare, deoarece el câștigase atât de mult har din mustrarea și judecata lui Dumnezeu. În viața sa, dacă omul dorește să fie curățit și să obțină schimbări în firea sa, dacă el dorește să trăiască o viață plină de semnificație și să-și îndeplinească datoria de ființă creată, atunci el trebuie să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu și nu trebuie să lase ca disciplinarea din partea lui Dumnezeu și lovirea din partea lui Dumnezeu să plece de la el, pentru ca el să se poată elibera de manipularea și de influența Satanei și să trăiască în lumina lui Dumnezeu. Să știi că mustrarea și judecata lui Dumnezeu reprezintă lumina și lumina mântuirii omului și că nu există nici vreo binecuvântare mai bună, nici vreun har mai mare sau nici vreo protecție mai bună pentru om. Omul trăiește sub influența Satanei și există în trup; dacă nu este curățit și dacă nu primește protecția lui Dumnezeu, atunci omul va deveni tot mai depravat. Dacă el își dorește să-L iubească pe Dumnezeu, atunci el trebuie curățit și mântuit. Petru s-a rugat: „Dumnezeule, când mă tratezi cu bunătate, sunt încântat și simt mângâiere; când mă mustri, simt o mângâiere și o bucurie și mai mari. Deși sunt slab și am îndurat o suferință de nedescris, deși vărs lacrimi și simt mâhnire, Tu știi că această mâhnire este din cauza răzvrătirii mele și din cauza slăbiciunii mele. Plâng pentru că nu Îți pot satisface intențiile, simt mâhnire și remușcare pentru că sunt insuficient pentru cerințele Tale, dar sunt dispus să ating acest nivel, sunt dispus să fac tot ce pot pentru a Te mulțumi. Mustrarea Ta mi-a servit drept protecție și cea mai bună mântuire pentru mine; judecata Ta Îți eclipsează toleranța și răbdarea. Fără mustrarea și judecata Ta, eu nu m-aș bucura de mila și de bunătatea Ta iubitoare. Astăzi, văd cu atât mai mult că iubirea Ta a depășit cerurile și că este mai presus de toate celelalte lucruri. Iubirea Ta nu este doar milă și bunătate iubitoare; chiar mai mult decât atât, este mustrare și judecată. Am câștigat atât de multe din mustrarea și judecata Ta. Fără mustrarea și judecata Ta, nicio persoană nu ar fi curățită și nicio persoană nu ar putea să experimenteze iubirea Creatorului. Deși am îndurat sute de încercări și de necazuri și chiar am evitat moartea în ultima clipă, acestea mi-au permis să Te cunosc cu adevărat și să câștig mântuire imensă. Dacă mustrarea, judecata și disciplinarea Ta m-ar părăsi, atunci aș trăi în întuneric, sub controlul Satanei. Ce beneficii are trupul omului? Dacă mustrarea și judecata Ta m-ar părăsi, ar fi ca și cum Duhul Tău m-ar abandona, ca și cum nu ai mai fi cu mine. Dacă ar fi așa, cum aș putea să continui să trăiesc? Tu mi-ai dat boală și mi-ai luat libertatea, iar eu am putut continua să trăiesc, dar dacă vreodată m-ar părăsi mustrarea și judecata Ta, nu aș avea cum să continui să trăiesc. Dacă aș fi fără mustrarea și judecata Ta, aș pierde iubirea Ta. Iubirea Ta este prea profundă ca să o pot exprima în cuvinte. Fără iubirea Ta, aș trăi sub controlul Satanei și nu aș putea să Îți văd chipul glorios. Cum aș putea să continui să trăiesc? Cu greu aș putea să continui într-un astfel de întuneric, într-o asemenea viață. Să Te am cu mine este ca și cum Te-aș vedea, deci cum aș putea să Te părăsesc? Te implor cu toată sinceritatea, Te rog să nu îmi iei cea mai mare mângâiere, chiar dacă este vorba doar de câteva dintre cuvintele Tale mângâietoare. M-am bucurat de iubirea Ta și astăzi nu pot sta departe de Tine; cum aș putea să nu Te iubesc? Am vărsat multe lacrimi de mâhnire din cauza iubirii Tale, totuși am simțit întotdeauna că o astfel de viață precum aceasta este mai plină de semnificație, mai capabilă să mă îmbogățească, mai capabilă să mă schimbe și mai capabilă să îmi permită să obțin adevărul care ar trebui să fie posedat de ființele create”.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoașterea sa despre mustrare și judecată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 527)

Întreaga viață a omului este trăită sub controlul Satanei și nu există nicio singură persoană care să se poată elibera de influența Satanei pe cont propriu. Toți trăiesc într-o lume murdară, în corupție și deșertăciune, fără cea mai mică semnificație sau valoare; ei trăiesc vieți fără griji, trăind pentru trup, pentru poftă trupească și pentru Satana. Nu există nici cea mai mică valoare în existența lor. Omul este incapabil să găsească adevărul care îl va elibera de influența Satanei. Chiar dacă omul crede în Dumnezeu și citește Biblia, el nu înțelege cum să se elibereze de sub controlul influenței Satanei. De-a lungul veacurilor, foarte puțini oameni au descoperit acest secret, foarte puțini l-au priceput. Astfel, deși omul îl detestă pe Satana și detestă trupul, el nu știe cum să se elibereze de influența dăunătoare a Satanei. Astăzi, nu sunteți voi încă sub controlul Satanei? Voi nu regretați faptele de răzvrătire și cu atât mai puțin simțiți că sunteți murdari și răzvrătiți. După ce vă opuneți lui Dumnezeu, voi chiar aveți liniște sufletească și simțiți o mare pace. Pacea ta nu se datorează faptului că ești corupt? Nu vine oare acest sentiment de calm din răzvrătirea ta? Omul trăiește într-un iad uman, el trăiește sub influența întunecată a Satanei; de la un capăt la celălalt al pământului, fantomele trăiesc împreună cu omul, pătrunzând în trupul omului. Pe pământ, nu trăiești într-un paradis frumos. Locul unde ești este tărâmul diavolilor, un iad uman, un infern. Dacă omul nu este curățit, atunci el e al murdăriei; dacă nu este protejat și îngrijit de Dumnezeu, atunci el e încă un prizonier al Satanei; dacă nu este judecat și mustrat, atunci este cu atât mai incapabil să scape de subjugarea influenței întunecate a Satanei. Firea coruptă pe care o dai la iveală și purtarea de răzvrătire pe care o trăiești sunt suficiente pentru a dovedi că încă trăiești sub controlul Satanei. Dacă mintea și gândurile tale nu au fost curățite, iar firea ta nu a fost judecată și mustrată, atunci întreaga ta ființă este încă în strânsoarea controlului Satanei, mintea ta este controlată de Satana, gândurile tale sunt manipulate de Satana și întreaga ta ființă e în mâinile Satanei. Știi cât de departe ești acum de standardele lui Petru? Ai tu acest calibru? Cât de mult cunoști din judecata și din mustrarea de astăzi? Cât de mult deții din ceea ce a ajuns să cunoască Petru? Dacă, astăzi, nu ești capabil să cunoști, vei putea să obții această cunoaștere în viitor? Cineva atât de leneș și de laș ca tine este pur și simplu incapabil de a cunoaște mustrarea și judecata. Dacă urmărești pacea trupului și plăcerile trupului, atunci nu vei avea niciun mijloc de a fi curățit, și în final vei fi dat Satanei, căci ceea ce trăiești este Satana și trupul. Așa cum stau lucrurile astăzi, mulți oameni nu urmăresc deloc viața, ceea ce înseamnă că nu le pasă să fie curățiți sau să intre într-o experiență mai profundă de viață. Așa stând lucrurile, cum pot fi ei desăvârșiți? Aceia care nu urmăresc viața nu au nicio oportunitate de a fi desăvârșiți, iar aceia care nu urmăresc să-L cunoască pe Dumnezeu, care nu urmăresc schimbări în firile lor, sunt incapabili să scape de sub influența întunecată a Satanei. Nu sunt serioși în ceea ce privește cunoașterea lor despre Dumnezeu și intrarea în schimbările din firile lor, exact ca aceia care cred în religie, care doar urmează ritualuri și iau parte la slujbe. Nu este în zadar? Dacă, în credința sa în Dumnezeu, omul nu este serios privind chestiunile vieții, nu urmărește intrarea în adevăr, nu urmărește schimbări în firea sa, și cu atât mai puțin urmărește o cunoaștere a lucrării lui Dumnezeu, atunci el nu poate fi desăvârșit. Dacă dorești să fii desăvârșit, atunci trebuie să înțelegi lucrarea lui Dumnezeu. În special, trebuie să înțelegi semnificația mustrării și judecății Sale și motivul pentru care lucrarea aceasta este săvârșită asupra omului. Ești capabil să accepți această lucrare? În timpul mustrării de acest tip, ești capabil să obții aceleași experiențe și aceeași cunoaștere ca Petru? Dacă urmărești cunoașterea de Dumnezeu și cunoașterea lucrării Duhului Sfânt și dacă urmărești schimbări în firea ta, atunci ai oportunitatea de a fi desăvârșit.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoașterea sa despre mustrare și judecată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 528)

Pentru aceia care trebuie desăvârșiți, această etapă a lucrării de a fi cuceriți este indispensabilă; doar odată ce omul a fost cucerit poate el să experimenteze lucrarea de a fi desăvârșit. Nu există o mare valoare în a îndeplini doar rolul de a fi cucerit, lucru care nu te va face potrivit pentru a fi folosit de Dumnezeu. Nu vei avea nicio modalitate de a-ți juca rolul în răspândirea Evangheliei, căci tu nu urmărești viața și nu urmărești schimbarea și reînnoirea în tine și, astfel, nu ai nicio experiență practică de viață. În timpul acestei lucrări pas cu pas, odată ai jucat rolul de prestator de servicii și de contrast, dar dacă în final nu urmărești să fii Petru, iar ceea ce urmărești nu este conform căii prin care Petru a fost desăvârșit, atunci, în mod natural, nu vei experimenta schimbări în firea ta. Dacă ești cineva care urmărește să fie desăvârșit, atunci tu vei fi adus mărturie și vei spune: „În această lucrare pas cu pas a lui Dumnezeu, am acceptat lucrarea de mustrare și de judecată a lui Dumnezeu și, deși am îndurat o mare suferință, am ajuns să cunosc modul în care Dumnezeu îl desăvârșește pe om, am câștigat lucrarea făcută de Dumnezeu și am cunoscut dreptatea lui Dumnezeu, iar mustrarea Sa m-a mântuit. Firea Sa dreaptă a venit asupra mea și mi-a adus binecuvântări și har; mustrarea și judecata Sa sunt cele care m-au protejat și m-au curățit. Dacă nu aș fi fost mustrat și judecat de Dumnezeu și dacă cuvintele aspre ale lui Dumnezeu nu ar fi venit asupra mea, nu aș fi putut să-L cunosc pe Dumnezeu și nici nu aș fi putut să fiu mântuit. Astăzi, văd: ca ființă creată, nu doar că cineva se bucură de toate lucrurile făcute de Creator, ci, mai important, toate ființele create ar trebui să se bucure de firea dreaptă a lui Dumnezeu și de judecata Lui dreaptă, pentru că firea lui Dumnezeu este demnă de desfătarea omului. Ca ființă creată care a fost coruptă de Satana, cineva ar trebui să se bucure de firea dreaptă a lui Dumnezeu. În firea Sa dreaptă există mustrare și judecată și, chiar mai mult decât atât, există o mare iubire. Deși sunt incapabil să câștig complet iubirea lui Dumnezeu astăzi, am avut marele noroc de a o vedea și prin aceasta am fost binecuvântat”. Aceasta este calea străbătută de aceia care experimentează desăvârșirea și aceasta este cunoașterea despre care vorbesc. Astfel de oameni sunt la fel ca Petru; ei au aceleași experiențe ca Petru. Astfel de oameni sunt, de asemenea, aceia care au câștigat viața, care au adevărul. Când ei experimentează până la sfârșit, vor fi capabili să se elibereze întru totul de influența Satanei în toiul judecății lui Dumnezeu și să fie câștigați de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoașterea sa despre mustrare și judecată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 529)

Adam și Eva creați de Dumnezeu la început erau oameni curați, adică, în timp ce erau în Grădina din Eden, ei erau curați, neîntinați de murdărie. De asemenea, ei Îi erau loiali lui Iahve și nu știau nimic de trădarea lui Iahve. Aceasta deoarece erau fără tulburarea influenței Satanei și erau fără otrava Satanei. Erau cei mai curați din toată omenirea. Ei trăiau în Grădina Edenului, fără a fi pângăriți de nicio murdărie, fără a fi stăpâniți de trup și temându-se de Iahve. Mai târziu, când au fost ispitiți de Satana, ei aveau otrava șarpelui și dorința de a-L trăda pe Iahve și ei trăiau sub influența Satanei. La început, ei erau curați și se temeau de Iahve; doar în această stare erau ei umani. Mai târziu, după ce au fost ispitiți de Satana, ei au mâncat fructul pomului cunoașterii binelui și răului și au trăit sub influența Satanei. Ei au fost treptat corupți de Satana și au pierdut chipul inițial al omului. La început, omul avea suflarea lui Iahve, nu era deloc răzvrătit și nu avea nicio răutate în inima sa. La acea vreme, omul era cu adevărat uman. După ce a fost corupt de Satana, omul a devenit o fiară. Gândurile sale erau pline de răutate și murdărie, fără bunătate sau sfințenie. Nu este acesta Satana? Ai experimentat mult din lucrarea lui Dumnezeu, totuși nu te-ai schimbat și nu ai fost curățit. Tu încă trăiești sub controlul Satanei și încă nu te supui lui Dumnezeu. Acesta este cineva care a fost doar cucerit, dar care nu a fost desăvârșit. Și de ce se spune că o astfel de persoană nu a fost desăvârșită? Deoarece această persoană nu urmărește viața sau să cunoască lucrarea lui Dumnezeu și râvnește la nimic mai mult decât plăcerile trupului și confortul de moment. Drept rezultat, nu există schimbări în viața-fire a sa și nu a recâștigat asemănarea inițială de om creat de Dumnezeu. Astfel de oameni sunt cadavre umblătoare, ei sunt cei morți care nu au duh! Aceia care nu urmăresc cunoașterea chestiunilor spiritului, care nu urmăresc sfințirea și care nu urmăresc să trăiască adevărul, care sunt mulțumiți doar cu a fi cuceriți pe partea negativă și care nu pot să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu și să devină oameni sfințiți – aceștia sunt oamenii care nu au fost mântuiți. Căci, dacă este fără adevăr, omul nu este capabil să rămână ferm în timpul încercărilor lui Dumnezeu; doar aceia care pot să rămână fermi în timpul încercărilor lui Dumnezeu sunt cei care au fost mântuiți. Ceea ce doresc Eu sunt oameni precum Petru, oameni care urmăresc să fie desăvârșiți. Adevărul de astăzi le este dăruit celor care tânjesc după el și îl caută. Această mântuire le este dăruită celor care tânjesc să fie mântuiți de Dumnezeu. Această mântuire nu este doar pentru ca voi să o câștigați; ea vă permite, de asemenea, să fiți câștigați de Dumnezeu – voi Îl câștigați pe Dumnezeu pentru ca Dumnezeu să vă poată câștiga pe voi. Astăzi, v-am spus aceste cuvinte și le-ați auzit și ar trebui să practicați conform acestor cuvinte. Dacă, în cele din urmă, veți pune aceste cuvinte în practică, atunci Eu vă voi fi câștigat prin aceste cuvinte; în același timp, voi veți fi câștigat, de asemenea, aceste cuvinte, adică veți fi câștigat această mântuire imensă. Odată ce sunteți curățiți, veți fi devenit ființe umane reale. Dacă ești incapabil să trăiești adevărul sau să trăiești asemănarea unuia care a fost desăvârșit, atunci se poate spune că nu ești om, ci un cadavru umblător, o fiară, pentru că ești fără adevăr, adică ești fără suflarea lui Iahve și, astfel, ești o persoană moartă care nu are duh! Deși este posibil să aduci mărturie după ce ai fost cucerit, ceea ce câștigi este doar puțină mântuire și nu ai devenit o ființă vie care are un duh. Deși ai experimentat mustrare și judecată, firea ta nu este reînnoită sau schimbată ca rezultat; ești încă vechiul tău sine, ești al Satanei și nu ești cineva care a fost curățit. Doar aceia care au fost desăvârșiți sunt valoroși și doar astfel de oameni au câștigat o viață adevărată.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoașterea sa despre mustrare și judecată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 530)

Astăzi, unii oameni urmăresc să fie folosiți de Dumnezeu, dar după ce au fost cuceriți, ei nu pot fi folosiți direct. Cât despre cuvintele rostite astăzi, dacă, atunci când Dumnezeu folosește oameni, tu tot nu poți să le atingi, atunci tu nu ai fost desăvârșit. Cu alte cuvinte, sosirea sfârșitului perioadei când omul este desăvârșit va hotărî dacă omul va fi eliminat sau folosit de Dumnezeu. Aceia care au fost cuceriți nu sunt nimic mai mult decât exemple de pe latura pasivă și negativă; ei sunt specimene și modele, dar nu sunt nimic mai mult decât un contrast. Doar când viața-fire a omului s-a schimbat și când a realizat schimbări interioare și exterioare, va fi el făcut complet. Astăzi, ce anume vrei: să fii cucerit sau să fii desăvârșit? Pe care dintre ele vrei să o realizezi? Ai îndeplinit condițiile pentru a fi desăvârșit? Ce condiții îți mai lipsesc? Cum ar trebui să te echipezi și cum ar trebui să-ți compensezi lipsurile? Cum ar trebui să pășești pe calea de a fi desăvârșit? Cum ar trebui să te supui întru totul? Tu ceri să fii desăvârșit, deci urmărești sfințirea? Ești o persoană care caută să experimenteze mustrarea și judecata ca să poată fi curățită? Urmărești să fii curățit, deci ești dispus să accepți mustrarea și judecata? Ceri să Îl cunoști pe Dumnezeu, dar ai cunoaștere despre mustrarea și judecata Lui? Astăzi, mare parte din lucrarea pe care El o face asupra ta este mustrare și judecată; ce cunoaștere ai despre această lucrare care a fost făcută asupra ta? Mustrarea și judecata pe care le-ai experimentat te-au curățit? Te-au schimbat? Au avut vreun efect asupra ta? Ești sătul de atât de mult din lucrarea de astăzi – blesteme, judecată și dări în vileag – sau simți că aceste lucruri îți aduc mari beneficii? Îl iubești pe Dumnezeu, dar de ce Îl iubești? Îl iubești pe Dumnezeu pentru că ai primit puțin har? Sau Îl iubești pe Dumnezeu după ce ai câștigat pace și bucurie? Ori Îl iubești pe Dumnezeu după ce ai fost curățit de mustrarea și judecata Lui? Ce anume te face să Îl iubești pe Dumnezeu? Ce condiții a îndeplinit Petru pentru a fi desăvârșit? După ce a fost desăvârșit, care a fost modul esențial în care a fost exprimată această desăvârșire? L-a iubit el pe Domnul Isus pentru că tânjea după El, sau deoarece nu Îl putea vedea, sau pentru că s-a simțit mustrat? Sau Îl iubea pe Domnul Isus și mai mult deoarece el acceptase suferința necazurilor și ajunsese astfel să-și cunoască propria murdărie și răzvrătire, precum și sfințenia Domnului? Inima lui iubitoare de Dumnezeu a devenit mai pură datorită mustrării și judecății lui Dumnezeu, sau din cauza a altceva? Care dintre acestea? Îl iubești pe Dumnezeu datorită harului lui Dumnezeu și deoarece El ți-a dat o oarecare mică binecuvântare. Este aceasta iubire adevărată? Cum ar trebui să-L iubești pe Dumnezeu? Ar trebui să accepți mustrarea și judecata Lui și, după ce ai contemplat firea Lui dreaptă, să fii capabil să Îl iubești cu adevărat, astfel încât să fii cu totul convins și să ai cunoaștere în privința Lui? Precum Petru, poți spune că nu Îl poți iubi suficient pe Dumnezeu? Ceea ce urmărești este să fii cucerit după mustrare și judecată, sau să fii curățit, protejat și îngrijit după mustrare și judecată? Mai exact, pe care dintre acestea o urmărești tu? Este viața ta una plină de semnificație sau este lipsită de sens și de valoare? Vrei trupul sau vrei adevărul? Vrei judecată sau vrei confort? După ce ai experimentat atât de mult din lucrarea lui Dumnezeu și după ce ai contemplat sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu, cum ar trebui să urmărești? Cum anume ar trebui să mergi pe această cale? Cum ar trebui să practici iubirea față de Dumnezeu? Mustrarea și judecata lui Dumnezeu au avut vreun efect asupra ta? Dacă ai sau nu cunoaștere privind mustrarea și judecata lui Dumnezeu depinde de ce trăiești și de măsura în care Îl iubești pe Dumnezeu! Buzele tale spun că Îl iubești pe Dumnezeu, totuși ceea ce trăiești este vechea fire coruptă; nu ai o inimă cu frică de Dumnezeu și cu atât mai puțin ai o conștiință. Îl iubesc astfel de oameni pe Dumnezeu? Sunt astfel de oameni loiali lui Dumnezeu? Sunt ei cei care acceptă mustrarea și judecata lui Dumnezeu? Spui că Îl iubești pe Dumnezeu și crezi în El, totuși nu renunți la noțiunile tale. În lucrarea ta, intrarea ta, cuvintele pe care le rostești și în viața ta, nu există nici cea mai mică manifestare a iubirii tale de Dumnezeu și nicio inimă cu frică de Dumnezeu. Este aceasta o persoană care a câștigat mustrare și judecată? Ar putea o astfel de persoană să fie Petru? Aceia care sunt ca Petru au doar cunoașterea, dar nu și trăirea? Astăzi, care este condiția pe care trebuie să o îndeplinească omul astfel încât să trăiască o viață reală? Rugăciunile lui Petru nu au fost decât cuvinte care au ieșit din gura lui? Nu erau ele cuvinte care veneau din adâncul inimii sale? Petru doar se ruga, dar nu punea adevărul în practică? De dragul cui urmărești? Cum ar trebui să faci să primești protecție și să fii curățit în timpul mustrării și judecății lui Dumnezeu? Nu este mustrarea și judecata lui Dumnezeu de niciun folos omului? Toată judecata este pedeapsă? Este posibil ca doar pacea și bucuria, doar binecuvântările materiale și confortul de moment să fie benefice vieții omului? Dacă omul trăiește într-un mediu tihnit și confortabil, trăiește o viață fără de judecată, poate el să fie curățit? Dacă omul dorește să se schimbe și să fie curățit, cum ar trebui el să accepte să fie desăvârșit? Ce cale ar trebui să alegi astăzi?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoașterea sa despre mustrare și judecată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 531)

Imediat ce este menționat Petru, oamenii nu mai termină cu lucrurile bune de spus despre el. Imediat își amintesc de cele trei ori când s-a lepădat de Dumnezeu, cum L-a ispitit pe Dumnezeu punându-se în serviciul Satanei și cum, în cele din urmă, el a fost răstignit cu capul în jos pentru Dumnezeu, și așa mai departe. Acum Mă voi concentra pe a descrie cum M-a cunoscut Petru și care a fost sfârșitul lui. Petru avea un calibru bun, dar circumstanțele sale nu au fost precum cele ale lui Pavel; părinții lui M-au persecutat, ei erau demoni care fuseseră posedați de Satana și, ca urmare, nu l-au învățat pe Petru nimic despre Dumnezeu. Petru era isteț, înzestrat și răsfățat de părinții săi încă din copilărie. Însă ca adult, el a devenit dușmanul lor, căci nu a încetat niciodată să caute să Mă cunoască și, prin urmare, le-a întors spatele. Aceasta a fost deoarece, mai presus de orice altceva, el credea că cerul și pământul și toate lucrurile sunt în mâinile Celui Atotputernic și că toate lucrurile pozitive vin de la Dumnezeu și sunt emanate direct de la El, fără a fi prelucrate de Satana. Contraexemplul părinților săi i-a dat lui Petru o mai mare cunoaștere a bunătății și milei Mele, sporind astfel dorința sa de a Mă căuta. El s-a concentrat nu numai să mănânce și să bea cuvintele Mele, dar, mai mult, să priceapă intențiile Mele și a fost veșnic prudent în inima sa. Ca urmare, a fost mereu sensibil în spiritul său și, astfel, a fost în concordanță cu intențiile Mele în tot ce făcea. A menținut constant atenția la eșecurile oamenilor din trecut pentru a se autoimpulsiona, profund temător că ar putea cădea în capcana eșecului. De asemenea, s-a concentrat pe asimilarea credinței și dragostei tuturor acelora care Îl iubiseră pe Dumnezeu de-a lungul veacurilor. În acest mod, el și-a grăbit procesul creșterii – nu numai în aspectele negative, ci, mult mai important, în aspectele pozitive – el a crescut mai rapid, astfel că a sa cunoaștere a devenit cea mai mare dintre toate în prezența Mea. Nu este greu de imaginat, așadar, cum a pus tot ceea ce avea în mâinile Mele, cum a renunțat până și la a lua decizii în privința mâncatului, îmbrăcatului, dormitului și a locului unde trăia și s-a bucurat în schimb de bogățiile Mele pe baza faptului de a Mă mulțumi în toate lucrurile. L-am supus la nenumărate încercări – încercări care, evident, l-au lăsat pe jumătate mort – dar, în mijlocul acestor sute de încercări, el nu și-a pierdut nici măcar o dată credința în Mine și nu s-a simțit dezamăgit de Mine. Chiar și când am zis că Mă lepădasem de el, tot nu s-a lăsat descurajat și a continuat să Mă iubească într-un mod practic și în acord cu principiile de practică trecute. I-am spus că nu aveam să îl laud deși Mă iubea, că într-un final îl voi da pe mâna Satanei. Dar, în mijlocul acestor încercări, încercări care nu au venit asupra trupului său, ci au fost prin cuvinte, el încă s-a rugat Mie și a spus: „O, Dumnezeule! În cer și pe pământ și printre toate lucrurile, există vreo persoană, vreun lucru sau vreun eveniment care să nu fie în mâinile Tale, Cel Atotputernic? Când ești milos cu mine, inima mea mult se înveselește datorită milei Tale. Când mă judeci, așa nevrednic cum sunt, simt cu atât mai mult insondabilitatea faptelor Tale, deoarece ești plin de autoritate și înțelepciune. Deși trupul meu îndură greutăți, duhul meu este alinat. Cum aș putea să nu aduc slavă înțelepciunii și faptelor Tale? Chiar dacă ar fi să mor după ce Te cunosc, cum să nu fac asta bucuros și fericit? O, Atotputernicule! Chiar nu dorești să mă lași să Te văd? Chiar nu sunt potrivit pentru a-Ți primi judecata? Cumva există ceva în mine ce nu vrei să vezi?” În timpul unor încercări ca acestea, deși Petru nu a putut să-Mi priceapă cu exactitate intențiile, era evident că era mândru și onorat să fie folosit de Mine (cu toate că a primit judecata Mea, astfel ca omenirea să Îmi vadă măreția și mânia) și că nu era deznădăjduit de aceste încercări. Datorită loialității sale înaintea Mea și datorită binecuvântării Mele asupra lui, el a fost un exemplar și un model pentru om timp de mii de ani. Nu tocmai asta ar trebui să imitați? Gândiți-vă bine și îndelung de ce am oferit o descriere atât de detaliată a lui Petru; acestea ar trebui să fie principiile după care acționați.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 6

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 532)

Petru L-a urmat pe Isus câțiva ani și a văzut multe în El care nu erau în alți oameni. După ce L-a urmat un an, Petru a fost ales de Isus dintre cei doisprezece ucenici. (Desigur, Isus nu a rostit asta cu voce tare, iar ceilalți nu erau deloc la curent cu acest lucru.) În viață, Petru s-a măsurat cu Isus în tot ceea ce făcea. Îndeosebi, mesajele pe care le propovăduia Isus se întipăreau în inima sa. El a fost nemaipomenit de atent și loial față de Isus și niciodată nu a dat glas vreunei plângeri împotriva Lui. Drept urmare, a devenit tovarășul credincios al lui Isus oriunde Acesta mergea. Petru lua aminte la învățăturile lui Isus, la cuvintele Lui blânde, la ce Își lua de mâncare, la îmbrăcămintea și adăpostul Lui și la cum călătorea. Îl imita pe Isus în toate privințele. Nu a fost niciodată neprihănit de sine, ci s-a lepădat de tot ce era învechit, urmând exemplul lui Isus atât cu vorba, cât și cu fapta. Acela a fost momentul în care Petru a simțit că cerul, pământul și toate lucrurile sunt în mâinile Celui Atotputernic și că, din acest motiv, era lipsit de alegere personală. De asemenea, Petru asimila tot ceea ce era Isus și se folosea de acest lucru drept exemplu. Viața lui Isus arată că El nu era neprihănit de sine în ceea ce făcea; în loc să Se laude, El mișca oamenii prin dragoste. Diferite lucruri arătau ce era Isus și, din acest motiv, Petru imita tot ce avea legătură cu El. Experiențele lui Petru îl făceau să simtă din ce în ce mai mult frumusețea lui Isus, și spunea lucruri precum: „L-am căutat pe Cel Atotputernic pretutindeni în univers și am văzut minunățiile cerului, pământului și ale tuturor lucrurilor și, astfel, am căpătat un simț profund al frumuseții Celui Atotputernic. Cu toate acestea, nu am avut niciodată dragoste autentică în inima mea și nu am văzut niciodată cu proprii mei ochi frumusețea Celui Atotputernic. Astăzi, ochii Săi au privit către mine cu bunăvoință și am simțit în sfârșit dragostea lui Dumnezeu. Am descoperit în sfârșit că nu doar faptul că Dumnezeu a creat toate lucrurile face ca umanitatea să Îl iubească; în viața mea de zi cu zi, am găsit frumusețea Lui nemărginită. Cum ar putea oare aceasta să se limiteze la ceea ce poate fi văzut chiar acum?” Odată cu trecerea timpului, multe lucruri frumoase s-au ivit și în Petru. El a devenit foarte supus față de Isus și, desigur, a suferit și destule neplăceri. Când Isus îl ducea la predici în diverse locuri, Petru se smerea și asculta predicile lui Isus întotdeauna. Nu a devenit niciodată arogant din cauza anilor în care Îl urmase pe Isus. După ce Isus i-a spus că motivul pentru care venise era să fie răstignit, astfel încât să-Și poată încheia lucrarea, Petru a simțit deseori suferința în inimă și a plâns singur în taină. Cu toate acestea, ziua aceea „nefericită” a sosit în cele din urmă. După ce Isus a fost arestat, Petru a plâns singur în barca sa și a spus multe rugăciuni pentru acest lucru. Dar, în inima lui, a știut că aceasta era voia lui Dumnezeu Tatăl și că nimeni nu era în stare să o schimbe. El a rămas neliniștit și cu ochii în lacrimi doar din cauza iubirii sale. Aceasta este o slăbiciune umană, desigur. Astfel, când a aflat că Isus avea să fie pironit pe cruce, L-a întrebat: „După ce vei pleca, Te vei întoarce să fii printre noi și să veghezi asupra noastră? Vom mai putea să Te vedem?” Deși aceste cuvinte erau foarte naive și pline de noțiuni umane, Isus cunoștea amărăciunea suferinței lui Petru, așa că, prin dragostea Lui, a fost grijuliu față de slăbiciunea lui Petru: „Petrule, te-am iubit. Știi asta? Deși vorbele tale nu sunt întemeiate, Tatăl a promis că după învierea Mea, Mă voi arăta oamenilor timp de 40 de zile. Nu crezi că Duhul Meu va revărsa adesea harul asupra voastră, a tuturor?” Deși Petru s-a simțit oarecum mângâiat de acest lucru, tot a simțit că lipsea ceva și astfel, după ce a înviat, Isus i S-a arătat deschis pentru prima dată. Totuși, pentru a-l împiedica pe Petru să se agațe în continuare de noțiunile sale, Isus a refuzat îmbelșugata masă pe care Petru I-o pregătise și a dispărut cât ai clipi. De atunci, Petru L-a înțeles în sfârșit mai profund pe Domnul Isus și L-a iubit și mai mult. După învierea Sa, Isus i S-a arătat frecvent lui Petru. El i S-a arătat lui Petru de încă trei ori după ce trecuseră cele patruzeci de zile și Isus Se înălțase la ceruri. De fiecare dată, Se arăta exact când lucrarea Duhului Sfânt urma să fie finalizată și o nouă lucrare urma să fie începută.

De-a lungul vieții sale, Petru a pescuit ca să-și câștige existența, dar, mai mult decât atât, a trăit pentru a predica. În ultimii săi ani, a scris primele două epistole ale sale, precum și mai multe scrisori către biserica din Filadelfia din acea vreme. Oamenii din această perioadă erau profund impresionați de el. În loc să țină prelegeri oamenilor folosindu-și propriile prerogative, el le-a oferit o provizie de viață adecvată. Nu a uitat niciodată învățăturile lui Isus înainte de plecarea Acestuia și a fost inspirat de ele de-a lungul vieții. În timp ce Îl urma pe Isus, a luat hotărârea să răsplătească dragostea Domnului cu moartea sa și să urmeze exemplul Său în toate lucrurile. Isus a fost de acord cu acest lucru, așa că, atunci când Petru avea 53 de ani (la mai mult de 20 de ani de la plecarea lui Isus), Isus i S-a arătat pentru a-l ajuta să-și îndeplinească aspirația. În următorii șapte ani, Petru și-a petrecut viața pentru a ajunge să se cunoască pe sine. Într-o zi, la sfârșitul acestor șapte ani, a fost răstignit cu capul în jos, încheindu-și astfel extraordinara sa viață.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dezvăluiri ale tainelor «Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers»”, Despre viața lui Petru

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 533)

Ce este influența întunericului? Această așa-numită „influență a întunericului” este influența inducerii în eroare, corupției, constrângerii și controlului oamenilor de către Satana; influența Satanei este o influență care are o aură a morții. Toți cei care trăiesc sub controlul Satanei sunt condamnați să piară. Cum poți să scapi de influența întunericului după ce ai dobândit credința în Dumnezeu? După ce te-ai rugat sincer la Dumnezeu, îți întorci întru totul inima către El, moment în care inima ta este mișcată de Duhul lui Dumnezeu. Devii dispus să I te oferi Lui pe deplin și, în acest moment, vei fi scăpat de influența întunericului. Dacă tot ceea ce face o persoană este plăcut lui Dumnezeu și în conformitate cu cerințele Lui, atunci ea este o persoană care trăiește în cuvintele lui Dumnezeu și sub grija și protecția Sa. Dacă oamenii nu pot să pună cuvintele lui Dumnezeu în practică, dacă încearcă mereu să-L păcălească, purtându-se într-un mod superficial față de El și necrezând în existența Lui, atunci toți acești oameni trăiesc sub influența întunericului. Oamenii care nu au primit mântuirea lui Dumnezeu trăiesc sub controlul Satanei; adică, ei toți trăiesc sub influența întunericului. Aceia care nu cred în Dumnezeu trăiesc sub controlul Satanei. Până și aceia care cred în existența lui Dumnezeu s-ar putea să nu trăiască neapărat în lumina Sa, întrucât aceia care cred în El s-ar putea să nu trăiască, de fapt, în cuvintele Lui și nici să nu se poată supune lui Dumnezeu. Omul este limitat doar la a crede în Dumnezeu și, pentru că nu-L cunoaște pe Dumnezeu, el încă trăiește în baza regulilor vechi, printre cuvintele moarte, având o viață întunecată și nesigură, nici pe deplin purificat de Dumnezeu, nici întru totul câștigat de Dumnezeu. De aceea, deși este de la sine înțeles că aceia care nu cred în Dumnezeu trăiesc sub influența întunericului, chiar și cei care cred în Dumnezeu s-ar putea să mai fie sub influența lui, căci sunt lipsiți de lucrarea Duhului Sfânt. Toți aceia care nu au primit harul sau mila lui Dumnezeu și cei care nu pot vedea lucrarea Duhului Sfânt trăiesc sub influența întunericului; și, în mare parte a timpului, așa trăiesc și cei care doar se bucură de harul lui Dumnezeu, dar, totuși, nu Îl cunosc. Dacă un om crede în Dumnezeu, dar își petrece majoritatea vieții trăind sub influența întunericului, atunci existența acestui om și-a pierdut sensul – și ce nevoie mai este să-i menționăm pe oamenii care nu cred că Dumnezeu există?

Toți cei care nu pot accepta lucrarea lui Dumnezeu sau care acceptă lucrarea lui Dumnezeu însă nu pot să-I îndeplinească cerințele sunt oameni care trăiesc sub influența întunericului. Doar aceia care caută adevărul și sunt capabili să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu vor primi binecuvântări de la El și doar ei vor scăpa de sub influența întunericului. Aceia care nu au fost eliberați, care sunt întotdeauna constrânși de anumite lucruri și care nu sunt capabili să își ofere inimile lui Dumnezeu sunt oameni în robia Satanei, care trăiesc într-o aură a morții. Aceia care nu sunt fideli propriilor îndatoriri, care nu sunt fideli însărcinării date de Dumnezeu și care nu reușesc să-și îndeplinească funcțiile în biserică trăiesc sub influența întunericului. Aceia care în mod deliberat deranjează viața bisericii, care voit seamănă discordie între frații și surorile lor sau care formează clici sunt oameni care trăiesc și mai adânc sub influența întunericului, în robia Satanei. Aceia care au o relație anormală cu Dumnezeu, care au întotdeauna dorințe extravagante, care întotdeauna vor să capete un avantaj și care niciodată nu caută transformarea firii lor sunt oameni care trăiesc sub influența întunericului. Aceia care sunt întotdeauna neglijenți și niciodată serioși în practicarea adevărului și care nu caută să satisfacă intențiile lui Dumnezeu, ci doar să își satisfacă propriul trup sunt, de asemenea, oameni care trăiesc sub influența întunericului, învăluiți în moarte. Aceia care se dedau necinstei și înșelăciunii când lucrează pentru Dumnezeu, care Îl tratează pe Dumnezeu într-o manieră superficială, Îl înșală pe Dumnezeu și care întotdeauna fac planuri pentru sine sunt oameni care trăiesc sub influența întunericului. Toți aceia care nu pot să-L iubească pe Dumnezeu cu sinceritate, care nu caută adevărul și care nu se concentrează pe transformarea firii lor sunt oameni care trăiesc sub influența întunericului.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Scapă de influența întunericului și vei fi câștigat de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 534)

Dacă vrei să fii lăudat de Dumnezeu, trebuie mai întâi să scapi de influența întunecată a Satanei, să îți deschizi inima față de Dumnezeu și să I-o oferi pe deplin. Ar lăuda Dumnezeu lucrurile pe care le faci acum? Ți-ai întors inima spre Dumnezeu? Au fost lucrurile pe care le-ai făcut cele pe care ți le-a cerut Dumnezeu? Se conformează adevărului? Cercetează-te tot timpul și axează-te pe a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu; expune-ți inima înaintea Lui, iubește-L cu sinceritate și sacrifică-te cu devotament pentru Dumnezeu. Oamenii care fac aceste lucruri vor primi cu siguranță lauda lui Dumnezeu. Toți aceia care cred în Dumnezeu și, totuși, nu caută adevărul, nu au cum să scape de influența Satanei. Toți aceia care nu-și trăiesc viața cu sinceritate, care se poartă într-un fel în fața celorlalți și altfel în spatele lor, care dau impresia de umilință, răbdare și iubire, deși în esență sunt prefăcuți și vicleni și nu Îi sunt loiali lui Dumnezeu, sunt reprezentanții tipici ai celor care trăiesc sub influența întunericului; sunt din neamul șarpelui. Cei care cred în Dumnezeu doar pentru propriul câștig, care sunt neprihăniți de sine și încrezuți, care se laudă și își protejează statutul sunt oameni care îl iubesc pe Satana și se opun adevărului. Acești oameni I se împotrivesc lui Dumnezeu și îi aparțin întru totul Satanei. Cei care nu sunt atenți la poverile lui Dumnezeu, care nu Îl slujesc pe Dumnezeu cu toată inima, care sunt întotdeauna preocupați de propriile interese și de interesele propriei familii, care nu sunt capabili să abandoneze totul ca să se sacrifice pentru Dumnezeu și care niciodată nu trăiesc după cuvintele Lui sunt oameni din afara cuvintelor Sale. Astfel de oameni nu pot primi lauda lui Dumnezeu.

Când Dumnezeu a creat oamenii, a făcut asta pentru ca ei să se poată bucura de bogăția Sa și să Îl iubească sincer; în acest mod, oamenii aveau să trăiască în lumina Lui. Astăzi, lumina lui Dumnezeu nu strălucește asupra oamenilor care nu pot să-L iubească pe Dumnezeu, cărora nu le pasă de poverile Lui, care nu sunt capabili să-și ofere întru totul inimile lui Dumnezeu, care nu sunt capabili să ia inima Sa ca și cum ar fi a lor și care nu sunt în stare să ducă poverile lui Dumnezeu ca și când ar fi ale lor – și, prin urmare, toți acești oameni trăiesc sub influența întunericului. Ei sunt pe o cale care este diametral opusă intențiilor lui Dumnezeu și în ceea ce fac nu există niciun pic de adevăr. Ei se tăvălesc în noroi cu Satana; sunt oameni care trăiesc sub influența întunericului. Dacă poți să bei și să mănânci deseori cuvintele lui Dumnezeu și să fii atent la intențiile Sale și să practici cuvintele Sale, atunci Îi aparții lui Dumnezeu și ești o persoană care trăiește în limitele cuvintelor Sale. Ești dispus să scapi de sub controlul Satanei și să trăiești în lumina lui Dumnezeu? Dacă trăiești în limitele cuvintelor lui Dumnezeu, atunci Duhul Sfânt va avea o oportunitate să Își săvârșească lucrarea; dacă trăiești sub influența Satanei, atunci nu îi vei oferi o astfel de oportunitate Duhului Sfânt. Lucrarea pe care Duhul Sfânt o săvârșește asupra oamenilor, lumina pe care El o trimite asupra lor și încrederea pe care El le-o dăruiește oamenilor durează doar un moment; dacă oamenii nu au grijă și nu sunt atenți, lucrarea Duhului Sfânt va trece pe lângă ei. Dacă oamenii trăiesc în limitele cuvintelor lui Dumnezeu, atunci Duhul Sfânt va fi cu ei și va lucra asupra lor. Dacă oamenii nu trăiesc în limitele cuvintelor lui Dumnezeu, atunci ei trăiesc în robia Satanei. Dacă oamenii trăiesc cu firi corupte, nu au prezența sau lucrarea Duhului Sfânt. Dacă trăiești în limitele cuvintelor lui Dumnezeu și dacă trăiești în starea cerută de Dumnezeu, atunci Îi aparții, iar lucrarea Sa va fi îndeplinită asupra ta; dacă nu trăiești în limitele cerințelor lui Dumnezeu, dar în schimb trăiești sub controlul Satanei, atunci cu siguranță trăiești sub corupția Satanei. Doar trăind în cuvintele lui Dumnezeu și dăruindu-ți inima Lui poți să-I îndeplinești cerințele; trebuie să faci așa cum spune Dumnezeu, făcând cuvântările Lui temelia existenței tale și realitatea vieții tale; doar atunci Îi vei aparține lui Dumnezeu. Dacă practici într-adevăr conform intențiilor lui Dumnezeu, El va lucra asupra ta și atunci vei trăi sub binecuvântările lui Dumnezeu, în lumina înfățișării Sale; vei pricepe lucrarea Duhului Sfânt și vei simți bucuria prezenței lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Scapă de influența întunericului și vei fi câștigat de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 535)

Pentru a scăpa de sub influența întunericului, trebuie mai întâi să Îi fii loial lui Dumnezeu și să fii dornic să cauți adevărul; doar atunci vei avea o stare corectă. A trăi într-o stare corectă este precondiția pentru a scăpa de sub influența întunericului. A nu avea o stare corectă înseamnă că nu ești loial lui Dumnezeu și că nu ești dornic să cauți adevărul, iar scăparea de sub influența întunericului iese din discuție. Scăparea omului de sub influența întunericului se bazează pe cuvintele Mele, iar oamenii care nu pot practica potrivit cuvintelor Mele nu vor fi capabili să scape de legăturile influenței întunericului. Să trăiești într-o stare corectă înseamnă să trăiești sub îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu, să trăiești într-o stare de loialitate față de Dumnezeu, într-o stare de căutare a adevărului, în realitatea în care te sacrifici sincer pentru El și în starea de a-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Cei care trăiesc în aceste stări și în această realitate se vor transforma încet pe măsură ce intră în profunzimea adevărului și se vor transforma odată cu profunzimea lucrării; și, în final, cu siguranță vor deveni oameni care sunt câștigați de Dumnezeu și care Îl iubesc sincer. Aceia care au scăpat de sub influența întunericului pot treptat să priceapă intențiile lui Dumnezeu și să ajungă să le înțeleagă, devenind în cele din urmă confidenții Lui. Nu numai că nu au noțiuni despre Dumnezeu și nu se răzvrătesc împotriva Lui, ci detestă chiar mai mult acele noțiuni și răzvrătirea care îi subjugau înainte, iar în inimile lor se naște o iubire adevărată pentru Dumnezeu. Oamenii care nu pot scăpa de influența întunericului sunt toți ocupați numai cu trupul lor și plini de răzvrătire; inimile lor sunt pline de noțiuni omenești și filosofii pentru interacțiuni lumești, precum și de propriile intenții și deliberări. Dumnezeu are nevoie de iubirea singulară a omului; are nevoie ca omul să fie ocupat de cuvintele Lui și de o inimă plină de iubire pentru El. Să trăiești în cuvintele lui Dumnezeu, să cauți în cuvintele Lui ceea ce ar trebui să cauți, să Îl iubești pe Dumnezeu pentru cuvintele Sale, să alergi pentru cuvintele Sale, să trăiești pentru cuvintele Sale – acestea sunt țelurile pe care omul ar trebui să se străduiască să le atingă. Totul trebuie construit pe cuvintele lui Dumnezeu; doar atunci va fi omul în stare să îndeplinească cerințele Lui. Dacă omul nu este echipat cu spusele lui Dumnezeu, el nu este nimic altceva decât un vierme posedat de Satana! Cântărește: cât de mult din cuvântul lui Dumnezeu a prins rădăcini înlăuntrul tău? În ce lucruri trăiești conform cuvintelor Lui? În ce lucruri nu ai trăit potrivit lor? Dacă spusele lui Dumnezeu nu te-au luat complet în stăpânire, atunci ce îți ocupă, mai exact, inima? În viața ta de zi cu zi, ești controlat de Satana sau ești ocupat de cuvintele lui Dumnezeu? Sunt cuvintele Sale temelia rugăciunilor tale? Ai ieșit din starea ta negativă prin luminarea cuvintelor lui Dumnezeu? Să consideri cuvintele lui Dumnezeu ca temelie a existenței tale – în lucrul acesta ar trebui pătrundă toată lumea. Dacă spusele Lui nu sunt prezente în viața ta, atunci trăiești sub influența întunericului, te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu, Îi opui rezistență și Îi dezonorezi numele. Credința în Dumnezeu a unor astfel de oameni este doar necaz și tulburare. Cât din viața ta ai trăit conform cuvintelor Lui? Cât din viața ta nu ai trăit conform cuvintelor Lui? Cât de mult s-a împlinit în tine din ceea ce ți-a cerut cuvântul lui Dumnezeu? Cât de mult s-a pierdut în tine? Ai cercetat îndeaproape astfel de lucruri?

Pentru a scăpa de sub influența întunericului, este nevoie atât de lucrarea Duhului Sfânt, cât și de cooperarea devotată a omului. De ce spun că omul nu este pe drumul cel bun? Oamenii care sunt pe drumul cel bun pot mai întâi să-I ofere lui Dumnezeu inima lor. Pentru a intra în această sarcină este nevoie de foarte mult timp, căci omenirea a trăit dintotdeauna sub influența întunericului și mii de ani s-a aflat în robia Satanei. Prin urmare, această intrare nu poate fi realizată într-o zi sau două. Am ridicat astăzi această chestiune pentru ca oamenii să-și poată percepe propria stare; odată ce omul poată să discearnă care este influența întunericului și ce înseamnă să trăiască în lumină, intrarea devine mult mai ușoară. Acest lucru se datorează faptului că trebuie să știi care este influența Satanei înainte să poți scăpa de ea; abia apoi vei avea o cale de a te lepăda de ea. Ceea ce este de făcut ulterior îi privește doar pe oameni. Intră în toate dintr-un aspect pozitiv și nu aștepta pasiv niciodată. Doar astfel poți fi câștigat de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Scapă de influența întunericului și vei fi câștigat de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 536)

Fiecare dintre cuvintele lui Dumnezeu ne lovește în punctele noastre letale, lăsându-ne răniți și insuflându-ne un sentiment de groază. El expune noțiunile, închipuirile și firile noastre corupte. De la fiecare cuvânt și acțiune a noastră, fiecare mișcare a noastră, și până la fiecare dintre gândurile și ideile noastre, natura-esență personală e dezvăluită în cuvintele Sale, aducându-ne într-o stare de frică și tremurând, fără să avem unde să ne ascundem rușinea. Pe rând, El ne spune nouă despre toate acțiunile noastre, scopurile și intențiile noastre, chiar și despre firile corupte pe care noi înșine nu le-am descoperit niciodată, făcându-ne să simțim că suntem expuși în toată imperfecțiunea noastră infamă și, chiar mai mult, complet cuceriți. El ne judecă pentru că I ne opunem, ne mustră pentru că-L hulim și condamnăm și ne face să simțim că, în ochii Lui, nu avem nicio trăsătură salvatoare, că suntem Satane în viață. Speranțele noastre sunt năruite; nu mai îndrăznim să emitem nicio pretenție excesivă față de El sau să avem vreo intenție cu El și chiar și visele noastre dispar peste noapte. Acesta este un fapt pe care nimeni dintre noi nu și-l poate imagina și pe care niciunul dintre noi nu îl poate accepta. Preț de un moment, ne pierdem echilibrul intern și nu știm cum să continuăm pe drumul care ne așteaptă, nici cum să continuăm în credințele noastre. Pare că a noastră credință a revenit la zero și că nu L-am întâlnit niciodată pe Domnul Isus sau că nu am ajuns să Îl cunoaștem. Totul din fața ochilor noștri ne umple de nedumerire și ne face să oscilăm indeciși. Suntem consternați, suntem dezamăgiți și, adânc în inimile noastre, există furie și rușine de nestăvilit. Încercăm să ne descărcăm, să găsim o cale de scăpare, ba mai mult, să continuăm să Îl așteptăm pe Mântuitorul nostru Isus și să Îi putem spune ce avem pe suflet. Deși există momente când părem în exterior să nu fim nici încrezuți, nici smeriți, în inimile noastre simțim un sentiment de pierdere pe care nu l-am mai simțit niciodată până acum. Deși uneori putem părea neobișnuit de calmi pe dinafară, mințile noastre sunt învolburate de chin, ca o mare furtunoasă. Judecata și mustrarea Lui ne-au dezbrăcat de speranțele și visele noastre, punând capăt dorințelor noastre extravagante și făcându-ne refractari în a crede că El este Mântuitorul și că e capabil să ne mântuiască. Judecata și mustrarea Lui au deschis un abis între noi și El, unul atât de adânc încât nimeni nu este dispus să îl treacă. Judecata și mustrarea Lui sunt prima dată când am suferit un astfel de mare regres, o astfel de mare umilință în viețile noastre. Judecata și mustrarea Lui ne-au făcut cu adevărat să simțim onoarea și intoleranța lui Dumnezeu față de ofensa omului, comparativ cu care suntem extrem de josnici, extrem de murdari. Judecata și mustrarea Lui ne-au făcut să devenim conștienți pentru prima data de aroganța și îngâmfarea noastră și de felul în care omul nu va fi niciodată egalul lui Dumnezeu sau comparabil cu Dumnezeu. Judecata și mustrarea Lui ne-au făcut să tânjim să nu mai trăim cu astfel de firi corupte, să ne eliberăm de această natură-esență pe cât de curând posibil și să încetăm să mai fim disprețuiți de El și dezgustători pentru El. Judecata și mustrarea Lui ne-au făcut dispuși să ne supunem cuvintelor Sale și să le ascultăm, fără să ne mai răzvrătim împotriva orchestrărilor și rânduielilor Lui. Judecata și mustrarea Lui ne-au dat încă o dată dorința de a supraviețui și ne-au făcut fericiți să-L acceptăm drept Mântuitorul nostru… Am ieșit din lucrarea de cucerire, din iad, din valea umbrei morții… Dumnezeu Atotputernicul ne-a câștigat, pe acest grup de oameni! El a triumfat asupra Satanei și Și-a învins mulțimile de dușmani!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 4: Văzând arătarea lui Dumnezeu întru judecata și mustrarea Sa”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 537)

Doar când te-ai lepădat de firile tale corupte și ai dobândit trăirea de umanitate obișnuită, vei fi desăvârșit. Deși nu vei putea rosti profeții și nici vreo taină, vei trăi și descoperi imaginea unui om. Dumnezeu l-a creat pe om, dar apoi omul a fost corupt de Satana, astfel încât oamenii au devenit „cei morți”. Și astfel, după ce te vei fi schimbat, nu vei mai fi ca acești „cei morți”. Cuvintele lui Dumnezeu sunt cele care reaprind duhurile oamenilor și le determină să fie reînsuflețite, iar când duhurile oamenilor sunt reînsuflețite, ei vor reveni la viață. Când vorbesc despre „cei morți”, Mă refer la cadavre care nu au duh, la oamenii ale căror duhuri au murit în ei. Când duhurile oamenilor sunt reaprinse, oamenii prind viață. Cei sfinți despre care s-a vorbit mai înainte se referă la oamenii care au prins viață, la cei care au fost sub influența Satanei, dar care l-au învins pe Satana. Poporul ales din China a suferit persecuția crudă și inumană și înșelăciunea marelui balaur roșu, care l-a lăsat răvășit din punct de vedere psihic și fără niciun strop de curaj de a trăi. Astfel, trezirea duhurilor lor trebuie să înceapă cu substanța lor: puțin câte puțin, în substanța lor, duhurile lor trebuie să fie trezite. Când, într-o zi, vor prinde viață, nu vor mai exista obstacole și totul se va desfășura fără probleme. În prezent, acest lucru rămâne de neatins. Majoritatea trăiesc într-un mod care aduce multe atmosfere mormântale; ei sunt învăluiți într-o aură a morții și le lipsesc atât de multe. Cuvintele unora poartă moarte, acțiunile lor poartă moarte, și aproape tot ce trăiesc este moarte. Dacă, astăzi, oamenii aduc mărturie în mod public pentru Dumnezeu, atunci ei vor eșua în această sarcină, pentru că ei încă trebuie să prindă viață pe deplin și există prea mulți dintre cei morți printre voi. Astăzi, unii oameni întreabă de ce Dumnezeu nu arată niște semne și minuni, astfel încât să poată răspândi repede lucrarea Lui printre păgâni. Oamenii morți nu pot aduce mărturie pentru Dumnezeu; e ceva ce doar cei vii pot face și, totuși, majoritatea oamenilor de azi sunt morți; prea mulți trăiesc sub un giulgiu al morții, sub influența Satanei și nu reușesc să o depășească. Astfel stând lucrurile, cum ar putea ei să aducă mărturie pentru Dumnezeu? Cum ar putea ei să răspândească lucrarea de evanghelizare?

Toți cei care trăiesc sub influența întunericului sunt cei care trăiesc în mijlocul morții, cei care sunt posedați de Satana. Fără a fi mântuiți, judecați și mustrați de Dumnezeu, oamenii nu pot să scape de influența morții; ei nu pot deveni cei vii. Cei morți ca aceștia nu pot aduce mărturie pentru Dumnezeu și nici nu pot fi folosiți de Dumnezeu, cu atât mai puțin pot să intre în împărăție. Dumnezeu vrea mărturia celor vii, nu a celor morți, și le cere celor vii, nu celor morți, să lucreze pentru El. „Morții” sunt cei care I se opun lui Dumnezeu și se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, cei care sunt amorțiți în duh și nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu; ei sunt cei care nu pun adevărul în practică și nu au pic de loialitate față de Dumnezeu și sunt cei care trăiesc sub controlul Satanei și sunt exploatați de acesta. Manifestările morților sunt în contradicție cu adevărul, răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu și fiind mizerabili, vrednici de dispreț, neîndurători, tiranici, șireți și perfizi. Chiar dacă astfel de oameni mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, ei nu pot să trăiască cuvintele lui Dumnezeu; deși sunt în viață, sunt doar cadavre umblătoare, morții care respiră. Morții sunt total incapabili să-L mulțumească pe Dumnezeu, cu atât mai puțin să Îi fie pe deplin supuși. Ei pot doar să-L înșele, să-L hulească și să-L trădeze, ceea ce trăiesc ei sunt doar dezvăluiri ale naturii Satanei. Dacă oamenii doresc să devină ființe vii și să aducă mărturie pentru Dumnezeu și să fie considerați vrednici de către Dumnezeu, atunci trebuie să accepte mântuirea lui Dumnezeu, să se supună cu bucurie judecății și mustrării Sale și trebuie să accepte cu bucurie emondarea lui Dumnezeu. Doar atunci vor putea să pună în practică toate adevărurile cerute de Dumnezeu și numai atunci vor câștiga mântuirea lui Dumnezeu și vor deveni cu adevărat ființe vii. Cei vii sunt cei ce sunt mântuiți de Dumnezeu; au fost judecați și mustrați de Dumnezeu, sunt dispuși să se dedice și sunt fericiți să-și dea viața pentru Dumnezeu și își vor consuma cu bucurie toată viața pentru Dumnezeu. Numai atunci când cei vii aduc mărturie pentru Dumnezeu, Satana poate fi rușinat; numai cei vii pot răspândi lucrarea de evanghelizare a lui Dumnezeu, numai cei vii sunt în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu și numai cei vii sunt oameni adevărați. Inițial, omul făcut de Dumnezeu era viu, dar din cauza stricăciunii Satanei omul trăiește în mijlocul morții și trăiește sub influența Satanei și, în acest astfel, oamenii au devenit morții fără duh, au devenit dușmani care se opun lui Dumnezeu, au devenit instrumentele Satanei și au devenit captivi ai acestuia. Oamenii vii creați de Dumnezeu au devenit cei morți, așa că Dumnezeu Și-a pierdut mărturia și a pierdut omenirea pe care El a creat-o și care este singurul lucru ce are suflarea Lui. Dacă Dumnezeu trebuie să-Și ia înapoi mărturia și să-i ia înapoi pe cei care au fost făcuți de mâna Lui, dar care au fost luați prizonieri de Satana, atunci El trebuie să-i învie, astfel încât ei să devină ființe vii, și El trebuie să-i recupereze pe toți pentru ca ei să trăiască în lumina Lui. Morții sunt cei care nu au duh, cei care sunt amorțiți la extrem, care I se opun lui Dumnezeu și, chiar mai mult decât atât, care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Acești oameni nu au nici cea mai mică intenție de I se supune lui Dumnezeu; ei doar se răzvrătesc împotriva Lui și se opun Lui și nu au pic de loialitate. Cei vii sunt cei ale căror duhuri au fost reînsuflețite, care știu să I se supună lui Dumnezeu, care Îi sunt loiali lui Dumnezeu și care sunt stăpâniți de adevăr și de mărturie – doar acești oameni sunt plăcuți lui Dumnezeu în casa Lui. Dumnezeu îi mântuiește pe cei care pot prinde viață, care pot vedea mântuirea lui Dumnezeu, care îi pot fi loiali lui Dumnezeu, care sunt dornici să-L caute pe Dumnezeu, care cred în întruparea lui Dumnezeu și care cred în arătarea Lui. Unii oameni pot prinde viață, iar unii oameni nu pot; dacă natura lor poate fi mântuită sau nu e faptul de care depinde acest lucru. Mulți oameni au auzit multe cuvinte ale lui Dumnezeu, totuși nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu și sunt încă incapabili să le pună în practică. Asemenea oameni sunt incapabili să trăiască orice adevăr și, de asemenea, tulbură în mod deliberat lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu sunt capabili să facă nicio lucrare pentru Dumnezeu și nu pot să se consume pentru El – din contră, cheltuiesc în secret banii bisericii și sunt paraziți în casa lui Dumnezeu. Aceștia sunt oameni morți care nu pot fi mântuiți. Dumnezeu îi mântuiește pe toți cei care sunt în mijlocul lucrării Lui, dar o parte din oameni nu pot primi mântuirea Lui; doar un număr mic poate primi mântuirea Sa. Asta deoarece majoritatea oamenilor au fost corupți prea profund și au devenit cei morți și sunt dincolo de mântuire; ei au fost exploatați total de Satana și sunt prea răuvoitori în natura lor. Nici acea minoritate de oameni nu e capabilă să se supună lui Dumnezeu în totalitate. Nu sunt cei care I-au fost pe deplin loiali lui Dumnezeu încă de la început sau care au avut cea mai mare iubire pentru Dumnezeu încă de la început; mai degrabă, ei au devenit supuși lui Dumnezeu datorită lucrării Sale de cucerire, Îl văd pe Dumnezeu datorită iubirii Sale supreme, obțin o schimbare a firii lor datorită firii drepte a lui Dumnezeu și ajung să-L cunoască pe Dumnezeu datorită lucrării Sale, care este practică și totodată normală. Fără această lucrare a lui Dumnezeu, indiferent cât de buni sunt acești oameni, ei ar aparține încă Satanei, ar fi încă ai morții, și ar fi tot morți. Că acești oameni pot primi astăzi mântuirea lui Dumnezeu este pur și simplu pentru că sunt dispuși să coopereze cu Dumnezeu.

Datorită loialității față de Dumnezeu, cei vii vor fi câștigați de Dumnezeu și vor trăi în mijlocul promisiunilor Sale, și din cauza opoziției lor față de Dumnezeu, morții vor fi disprețuiți și respinși de Dumnezeu și vor trăi în mijlocul pedepselor și blestemelor Sale. Astfel este firea dreaptă a lui Dumnezeu, care nu poate fi schimbată de niciun om. Ca urmare a căutării lor, oamenii primesc aprobarea lui Dumnezeu și trăiesc în lumină; din cauza uneltirilor lor, oamenii sunt blestemați de Dumnezeu și coboară în pedeapsă; din cauza faptelor lor rele, oamenii sunt pedepsiți de Dumnezeu și datorită tânjirii și loialității lor, oamenii primesc binecuvântările lui Dumnezeu. Dumnezeu este drept: El îi binecuvântează pe cei vii și îi blestemă pe cei morți, așa că ei sunt întotdeauna în mijlocul morții și nu vor trăi niciodată în lumina lui Dumnezeu. Dumnezeu îi va lua pe cei vii în Împărăția Sa și în binecuvântările Sale pentru a exista alături de El pentru eternitate. Pe cei morți îi va încredința morții veșnice; ei sunt obiectul distrugerii Lui și vor aparține întotdeauna Satanei. Dumnezeu nu va trata sub nicio formă pe nimeni în mod nedrept. Toți cei care Îl caută cu adevărat pe Dumnezeu vor rămâne cu siguranță în casa lui Dumnezeu și toți cei care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și sunt incompatibili cu El vor trăi cu siguranță în mijlocul pedepselor Sale. Poate că nu ești sigur despre lucrarea săvârșită de trupul întrupat al lui Dumnezeu – dar într-o zi, nu trupul lui Dumnezeu va rândui în mod direct finalul omului; în schimb, Duhul Său va rândui destinația omului și, în acel moment, oamenii vor ști că trupul lui Dumnezeu și Duhul Său sunt una, că trupul Lui nu comite erori, iar Duhul Său cu atât mai puțin. În cele din urmă, El îi va lua cu siguranță pe cei care au venit la viață în împărăția Lui; niciunul în plus, niciunul în minus. Și cei morți, care nu au prins viață, vor fi aruncați cu siguranță în bârlogul Satanei.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ești o persoană care a prins viață?”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 538)

Primul pas al căii Duhului Sfânt în om este, înainte de orice altceva, de a-i îndepărta inima de toți oamenii, toate evenimentele și lucrurile și de a o atrage în cuvintele lui Dumnezeu, făcând inima omului să creadă că ale lui Dumnezeu cuvinte depășesc orice îndoială și că sunt pe deplin adevărate. Dacă tu crezi în Dumnezeu, trebuie să crezi în cuvintele Lui; dacă după mulți ani de credință în Dumnezeu tot nu știi calea urmată de Duhul Sfânt, ești cu adevărat un credincios? Pentru a dobândi o viață umană normală – o viață umană normală care are o relație normală cu Dumnezeu – trebuie, mai întâi, să crezi în cuvintele Lui. Dacă nu ai realizat primul pas al lucrării Duhului Sfânt asupra oamenilor, atunci nu ai nicio temelie. Dacă până și cel mai elementar dintre principii te depășește, cum vei păși pe calea dinainte? A păși pe calea cea dreaptă a desăvârșirii omului de către Dumnezeu înseamnă a intra pe calea cea dreaptă a lucrării actuale a Duhului Sfânt; înseamnă a lua calea pe care pășește Duhul Sfânt. Chiar acum, cuvintele actuale ale lui Dumnezeu sunt calea pe care pășește Duhul Sfânt. Ca atare, dacă este ca oamenii să pășească pe calea Duhului Sfânt, ei trebuie să se supună cuvintelor actuale ale lui Dumnezeu întrupat și să le mănânce și să le bea. Lucrarea pe care o săvârșește El este cea a cuvintelor; totul începe de la cuvintele Sale și totul este clădit pe baza cuvintelor Sale, a cuvintelor Sale actuale. Fie că este sigur în ceea ce-L privește pe Dumnezeu întrupat, fie că-L cunoaște, fiecare dintre acestea două necesită depunerea unor eforturi mai mari pentru înțelegerea cuvintelor Lui. Altminteri, oamenii nu vor putea îndeplini nimic și nu le va rămâne nimic. Doar clădind pe temelia mâncatului și a băutului cuvintelor lui Dumnezeu și, astfel, ajungând să-L cunoască și să-L mulțumească, pot oamenii, treptat, să făurească o relație normală cu El. Pentru oameni, nu există o mai bună cooperare cu Dumnezeu decât aceea de a mânca și a bea cuvintele Lui și de a le pune în practică. Aceasta este practica prin care ei reușesc cel mai bine să rămână fermi în mărturia poporului lui Dumnezeu. Când oamenii înțeleg esența cuvintelor actuale ale lui Dumnezeu și sunt capabili să se supună acesteia, ei trăiesc pe calea condusă de Duhul Sfânt și au pășit pe calea cea dreaptă a desăvârșirii omului de către Dumnezeu. În trecut, oamenii puteau dobândi lucrarea lui Dumnezeu doar căutând harul Său ori căutând pacea și bucuria, dar lucrurile sunt altfel acum. Fără cuvintele Dumnezeului întrupat, fără realitatea cuvintelor Sale, oamenii nu pot obține aprobarea Sa și toți vor fi eliminați de către El. Pentru a obține o viață spirituală normală, oamenii ar trebui mai întâi să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu și să le pună în practică și, apoi, pe această temelie, să stabilească o relație normală cu Dumnezeu. Tu cum cooperezi? Cum rămâi ferm în mărturia poporului lui Dumnezeu? Cum clădești o relație normală cu Dumnezeu?

Cum să-ți dai seama dacă ai o relație normală cu Dumnezeu în viața ta de zi cu zi:

1. Crezi în propria mărturie a lui Dumnezeu?

2. Crezi în adâncul inimii tale că sunt adevărate și infailibile cuvintele lui Dumnezeu?

3. Ești o persoană care pune cuvintele Lui în practică?

4. Ești devotat însărcinării date de El? Ce faci pentru a fi devotat însărcinării date de El?

5. Este tot ceea ce faci pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și a-I fi devotat?

Cu ajutorul lucrurilor enumerate mai sus, poți să apreciezi dacă ai o relație normală cu Dumnezeu în etapa actuală.

Dacă ești capabil să accepți însărcinarea dată de Dumnezeu, să-I accepți făgăduința și să urmezi calea Duhului Sfânt, atunci respecți voia lui Dumnezeu. Înlăuntrul tău, îți este clară calea Duhului Sfânt? Chiar acum, acționezi în concordanță cu a Duhului Sfânt cale? Se apropie inima ta de Dumnezeu? Îți dorești să ții pasul cu cea mai nouă lumină a Duhului Sfânt? Îți dorești să fii câștigat de Dumnezeu? Îți dorești să devii o manifestare a gloriei lui Dumnezeu pe pământ? Ai hotărârea de a obține ceea ce-ți cere Dumnezeu? Dacă, atunci când sunt rostite cuvintele lui Dumnezeu, ai în tine hotărârea de a coopera și de a-L mulțumi pe Dumnezeu – dacă aceasta este activitatea ta mentală – înseamnă că ale Sale cuvinte și-au făcut efectul în inima ta. Dacă nu ai o astfel de hotărâre, dacă nu ai țeluri de urmărit, înseamnă că inima ta nu a fost mișcată de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei ale căror firi s-au schimbat sunt aceia care au intrat în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 539)

În urmărirea schimbării vieții-fire, calea de practică este foarte simplă. Dacă, în experiența ta concretă, ești în stare să urmezi cuvintele actuale ale Duhului Sfânt și să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, atunci firea ta e capabilă de schimbare. Dacă urmezi orice spune Duhul Sfânt și urmărești în conformitate cu ceea ce spune Duhul Sfânt, atunci ești o persoană care I se supune și în firea ta va avea loc o schimbare. Firile oamenilor se schimbă odată cu actualele cuvinte ale Duhului Sfânt; dacă te agăți mereu de experiențele și reglementările tale din trecut, firea ta nu se poate schimba. Dacă rostirile de astăzi ale Duhului Sfânt le cer tuturor oamenilor să intre într-o viață cu umanitate normală, dar tu rămâi concentrat asupra lucrurilor superficiale și ești confuz în privința realității și nu o iei în serios, atunci ești o persoană care nu a reușit să țină pasul cu lucrarea Duhului Sfânt, o persoană care nu a intrat pe calea condusă de Duhul Sfânt. Dacă firea ta se poate schimba sau nu depinde de faptul dacă poți sau nu să ții pasul cu actualele cuvinte ale Duhului Sfânt și dacă ai sau nu o cunoaștere adevărată. Acest lucru e diferit față de ceea ce ați înțeles înainte. Înainte, ceea ce înțelegeai prin schimbarea firii era că tu, care te grăbești să judeci, ai încetat să mai vorbești arbitrar întrucât Dumnezeu te-a disciplinat; dar acesta este doar un aspect al schimbării. Acum, cel mai important punct este urmarea îndrumării Duhului Sfânt: urmează orice spune Dumnezeu și supune-te oricărui lucru îți spune El. Firile oamenilor nu pot fi schimbate de ei înșiși; ei trebuie să fie supuși judecății, mustrării, încercărilor și rafinării cuvintelor lui Dumnezeu sau să fie emondați și disciplinați prin cuvintele Lui. Doar după aceea pot să ajungă la supunere și loialitate față de Dumnezeu și să nu mai fie superficiali față de El. Sub rafinarea cuvintelor lui Dumnezeu se schimbă firile oamenilor. Doar prin expunerea, judecata, disciplinarea și emondarea din cuvintele Lui nu vor mai îndrăzni ei să acționeze nechibzuit și, în schimb, vor deveni statornici și stăpâni pe sine. Cel mai important lucru este că vor fi capabili să se supună cuvintelor actuale ale lui Dumnezeu și lucrării Sale. Chiar dacă nu este în conformitate cu noțiunile umane, ei vor putea să renunțe la aceste noțiuni și să se supună în mod voit. În trecut, discuțiile despre schimbările firii se refereau, în principal, la a putea să te răzvrătești împotriva propriei persoane, să permiți trupului să sufere, să-ți disciplinezi propriul trup și să te eliberezi de preferințele trupești – ceea ce este un tip de schimbare a firii. Astăzi, toți oamenii știu că adevărata expresie a schimbării firii este să se supună cuvintelor actuale ale lui Dumnezeu și să-I cunoască, cu adevărat, noua lucrare. În acest fel, cunoașterea anterioară bazată pe noțiuni a oamenilor despre Dumnezeu poate fi înlăturată, iar ei pot să dobândească adevărata cunoaștere și supunere față de Dumnezeu – doar aceasta este o expresie autentică a schimbării firii.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei ale căror firi s-au schimbat sunt aceia care au intrat în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 540)

Urmărirea, de către oameni, a dobândirii intrării în viață se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu. Înainte, se spunea că totul se îndeplinește datorită cuvintelor Sale, dar nimeni nu a văzut acest fapt. Dacă intri în pasul actual și îl experimentezi, totul îți va fi clar, iar tu vei clădi o bună temelie pentru viitoarele încercări. Indiferent de ceea ce spune Dumnezeu, concentrează-te doar să pătrunzi în cuvintele Lui. Când Dumnezeu spune că va începe să-i mustre pe oameni, acceptă-I mustrarea. Atunci când Dumnezeu le cere oamenilor să moară, acceptă acea încercare. Dacă trăiești mereu în cele mai noi cuvântări ale Lui, cuvintele lui Dumnezeu te vor desăvârși în cele din urmă. Cu cât intri mai mult în cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai repede vei fi desăvârșit. De ce, în părtășie după părtășie, vă cer să cunoașteți și să intrați în cuvintele lui Dumnezeu? Doar când urmărești și experimentezi cuvintele lui Dumnezeu și intri în realitatea lor are Duhul Sfânt ocazia să lucreze asupra ta. Din acest motiv, toți participați la fiecare metodă prin care lucrează Dumnezeu și, indiferent de nivelul suferinței voastre, în cele din urmă toți veți primi un „suvenir”. Pentru ca voi să fiți desăvârșiți în cele din urmă, trebuie să intrați în toate cuvintele lui Dumnezeu. Desăvârșirea oamenilor de către Duhul Sfânt nu este unilaterală; El cere cooperarea oamenilor și are nevoie ca toți să coopereze în mod intenționat cu El. Indiferent ce spune Dumnezeu, concentrează-te doar să pătrunzi în cuvintele Lui – lucrul acesta va fi mai benefic pentru viața voastră. Toate acestea sunt pentru a dobândi o schimbare în firea voastră. Atunci când pătrunzi în cuvintele lui Dumnezeu, inima ta va fi mișcată de El, iar tu vei fi în stare să știi tot ceea ce Își dorește Dumnezeu să realizeze în acest pas al lucrării Sale și vei avea hotărârea de a realiza acel lucru. În vremea mustrării, unii au crezut că era o metodă de lucru și nu au crezut în cuvintele lui Dumnezeu. Drept urmare, nu au fost supuși rafinării și au ieșit din vremea mustrării necâștigând și neînțelegând nimic. Au existat câțiva oameni care au intrat cu adevărat în aceste cuvinte fără nicio urmă de îndoială și care au spus că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărate și infailibile și că oamenii ar trebui să fie mustrați. Ei s-au zbătut o vreme în acea stare, renunțând la viitorul și la destinul lor și, odată ieșiți, firile lor se schimbaseră întrucâtva, iar ei dobândiseră o înțelegere mai profundă a lui Dumnezeu. Toți aceia care au ieșit din mustrare au simțit frumusețea lui Dumnezeu și și-au dat seama că acel pas al lucrării Sale reprezenta marea Lui dragoste ce se pogora asupra lor, că era cucerirea și mântuirea iubirii lui Dumnezeu. De asemenea, au spus că gândurile lui Dumnezeu sunt întotdeauna bune și că tot ceea ce face El asupra omului este iubire, nu ură. Cei care nu au dat crezare cuvintelor lui Dumnezeu, care nu le-au acordat atenție nu au fost supuși rafinării din vremea mustrării și, drept urmare, Duhul Sfânt nu a fost cu ei și nu au câștigat nimic. Duhul Sfânt lucra tainic în cei care au intrat în vremea mustrării, deși au fost supuși rafinării, și, drept urmare, viața-fire pe care o aveau s-a schimbat. După toate aparențele, unii au părut foarte pozitivi, plini de veselie toată ziua, dar nu au intrat în starea de rafinare a cuvintelor lui Dumnezeu, așa că nu s-au schimbat deloc, aceasta fiind consecința faptului că nu credeau în cuvintele lui Dumnezeu. Dacă nu crezi în cuvintele Lui, Duhul Sfânt nu va lucra asupra ta. Dumnezeu Se arată tuturor celor care cred cuvintele Lui, iar cei care-I cred și-I acceptă cuvintele vor putea să obțină iubirea Sa!

Ca să intri în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, ar trebui să găsești o cale de practică. Viața-fire a ta se poate schimba numai dacă ești capabil să pui cuvintele lui Dumnezeu în practică. Numai pe această cale poți fi desăvârșit de Dumnezeu și numai oamenii care au fost astfel desăvârșiți de Dumnezeu pot fi în conformitate cu intențiile Lui. Pentru a primi noua lumină, trebuie să trăiești în cuvintele Lui. A fi mișcat doar o dată de Duhul Sfânt nu va fi deloc de ajuns – trebuie să pătrunzi mai în profunzime. În cazul celor care au fost mișcați doar o dată, zelul lor interior este pur și simplu stârnit, iar ei își doresc să urmărească, dar lucrul acesta nu poate să dureze mult; trebuie să fie mereu mișcați de Duhul Sfânt. În trecut, am menționat de multe ori faptul că sper ca Duhul lui Dumnezeu să poată mișca spiritele oamenilor astfel încât ei să poată urmări schimbările din viața-fire a lor și ca, în timp ce ei caută să fie mișcați de Dumnezeu, să-și poată înțelege imperfecțiunile, iar în procesul experimentării cuvintelor Lui, să se poată elibera de lucrurile necurate din ei (neprihănirea de sine, trufie, noțiuni și așa mai departe). Să nu credeți că simplul fapt de a fi proactivi în primirea noii lumini este de ajuns – trebuie să vă și eliberați de tot ce este negativ. Pe de o parte, trebuie să pătrundeți dintr-un aspect pozitiv și, pe de altă parte, trebuie să vă descotorosiți de tot ce este necurat dintr-un aspect negativ. Trebuie să te examinezi mereu ca să vezi ce lucruri necurate mai există în tine. Noțiunile religioase ale oamenilor, intențiile, speranțele, neprihănirea de sine și trufia sunt toate lucruri necurate. Caută înlăuntrul tău și compară totul cu toate cuvintele de expunere ale lui Dumnezeu ca să vezi ce noțiuni religioase ai. Doar atunci când le recunoști cu adevărat te poți elibera de ele. Anumiți oameni spun: „Este suficient să urmăm acum lumina lucrării actuale a Duhului Sfânt. Nu este nevoie să ne deranjăm cu altceva”. Dar, atunci când se vor ivi noțiunile tale religioase, cum te vei elibera de ele? Crezi că este simplu să urmezi cuvintele actuale ale lui Dumnezeu? Dacă ești un om din cadrul religiei, din noțiunile tale religioase și din teoriile teologice tradiționale din inima ta pot să se nască perturbări și, când aceste lucruri apar, ele îți tulbură acceptarea lucrurilor noi. Toate acestea sunt probleme adevărate. Dacă doar urmărești cuvintele actuale ale Duhului Sfânt, nu poți să satisfaci intențiile lui Dumnezeu. În timp ce urmărești lumina prezentă a Duhului Sfânt, ar trebui să recunoști care sunt noțiunile și intențiile pe care le nutrești, ce neprihănire de sine umană ai și care comportamente dau dovadă de răzvrătire față de Dumnezeu. Și după ce ai recunoscut toate aceste lucruri, trebuie să te eliberezi de ele. Faptul că Dumnezeu te determină să te răzvrătești împotriva acțiunilor și comportamentelor tale anterioare este pentru a-ți permite să urmezi cuvintele pe care le rostește astăzi Duhul Sfânt. Pe de o parte, o schimbare a firii se obține prin cuvintele lui Dumnezeu și, pe de altă parte, lucrul acesta impune cooperarea din partea oamenilor. Există lucrarea lui Dumnezeu și există practica oamenilor, și ambele sunt indispensabile.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei ale căror firi s-au schimbat sunt aceia care au intrat în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 541)

Pe viitoarea ta cale de slujire, cum poți satisface intențiile lui Dumnezeu? Un punct crucial este acela de a urmări să dobândești intrare în viață, de a urmări o schimbare a firii și de a urmări o intrare mai profundă în adevăr – aceasta este calea de a fi desăvârșit și de a fi câștigat de Dumnezeu. Toți sunteți destinatarii însărcinării date de Dumnezeu, dar ce fel de însărcinare este? Acest lucru are legătură cu următorul pas al lucrării; următorul pas al lucrării va fi o mai măreață lucrare săvârșită în întregul univers, așadar, astăzi, ar trebui să urmăriți schimbările în viața-fire a voastră, astfel încât pe viitor să puteți să deveniți cu adevărat dovada faptului că Dumnezeu Își dobândește slava prin lucrarea Lui, iar voi să fiți transformați în exemplare ale viitoarei Sale lucrări. Căutarea de astăzi este întru totul pentru a pune temelia lucrării viitoare, ca voi să puteți fi folosiți de Dumnezeu și să puteți fi martori pentru El. Dacă faci din asta țelul căutării tale, vei putea dobândi prezența Duhului Sfânt. Cu cât mai sus stabilești țelul căutării tale, cu atât mai mult vei putea fi desăvârșit. Cu cât mai mult urmărești adevărul, cu atât mai mult lucrează Duhul Sfânt. Cu cât este mai puternică motivația ta de a urmări, cu atât vei obține mai mult. Duhul Sfânt desăvârșește oamenii pe baza stării lor lăuntrice. Unii oameni spun că nu sunt dispuși să fie folosiți sau desăvârșiți de Dumnezeu, că vor doar ca trupul lor să fie în siguranță și să nu îndure niciun fel de nenorociri. Unii oameni nu sunt dispuși să intre în Împărăție, și, totuși, sunt dispuși să coboare în Adânc. În cazul acesta, Dumnezeu îți va îndeplini și această dorință. Orice vei urmări, Dumnezeu va face să se împlinească. Așadar, ce cauți în prezent? Să fii desăvârșit? Sunt acțiunile și comportamentele tale actuale de dragul de a fi desăvârșit și câștigat de Dumnezeu? Trebuie să te evaluezi astfel în mod constant în viața ta de zi cu zi. Dacă îți pui toată inima în urmărirea unui singur țel, Dumnezeu te va desăvârși cu siguranță. Aceasta este calea Duhului Sfânt. Calea condusă de Duhul Sfânt este atinsă prin urmărirea de către oameni. Cu cât tânjești mai mult să fii desăvârșit și câștigat de Dumnezeu, cu atât mai mult va lucra Duhul Sfânt în tine. Cu cât nu reușești să urmărești și cu cât ești mai negativ și mai regresiv, cu atât mai puține ocazii are Duhul Sfânt să lucreze; odată cu trecerea timpului, Duhul Sfânt te va abandona. Îți dorești să fii desăvârșit de Dumnezeu? Îți dorești să fii câștigat de Dumnezeu? Îți dorești să fii folosit de Dumnezeu? Ar trebui să urmăriți să faceți totul pentru a fi desăvârșiți, câștigați și folosiți de Dumnezeu, astfel încât universul și toate câte există să poată vedea acțiunile lui Dumnezeu manifestate în voi. Sunteți stăpânii tuturor lucrurilor și, în mijlocul a tot ceea ce există, ar trebui să faceți astfel încât Dumnezeu să Se bucure de mărturie și slavă prin voi. Doar acest fapt este ceea ce dovedește că sunteți cea mai binecuvântată dintre toate generațiile!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei ale căror firi s-au schimbat sunt aceia care au intrat în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 542)

Cu cât ești mai atent la intențiile lui Dumnezeu, cu atât povara ta va fi mai mare şi cu cât povara ta este mai mare, cu atât mai bogată îți va fi experiența. Atunci când ești atent la intențiile lui Dumnezeu, Dumnezeu îți va da o povară și apoi te va lumina asupra sarcinilor pe care El ți le-a încredințat. Atunci când Dumnezeu îţi va da această povară, vei acorda o atenţie specială adevărurilor aferente în timp ce mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu. Dacă porţi o povară pentru stările vieților fraților și surorilor, atunci aceasta este o povară care ți-a fost încredințată de Dumnezeu și pe care o vei purta întotdeauna în rugăciunile tale zilnice. Ceea ce face Dumnezeu a fost pus pe umerii tăi și ești dispus să împlinești ceea ce vrea Dumnezeu să facă; asta înseamnă să îți asumi povara lui Dumnezeu ca și cum ar fi a ta. În acest moment, îți vei centra mâncatul şi băutul cuvintelor lui Dumnezeu pe aceste tipuri de chestiuni și te vei întreba: „Cum voi rezolva aceste probleme? Cum îmi pot ajuta frații și surorile să fie eliberați și să aibă bucurie în spiritul lor?” Te vei concentra, de asemenea, pe rezolvarea acestor probleme în timp ce ai părtășie, iar atunci când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, te vei concentra pe a mânca şi a bea cuvinte care se referă la aceste chestiuni. Mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu cu un simț al poverii, ajungi să-I înțelegi cerințele și atunci, calea de urmat pentru tine va deveni mai clară. Acestea sunt luminarea și iluminarea Duhului Sfânt care se produc atunci când ai o povară și ele sunt, de asemenea, îndrumarea lui Dumnezeu pentru tine. De ce spun asta? Dacă nu ai o povară, atunci nu vei fi atent în timp ce mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu; când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu cu o povară în inima ta, vei fi capabil să le pricepi esența, să-ți găsești calea și să fii atent la intențiile lui Dumnezeu. Prin urmare, ar trebui să te rogi ca Dumnezeu să așeze mai multe poveri pe umerii tăi și să-ți încredințeze însărcinări și mai mari, astfel încât să poţi avea o cale mai clară pentru practica ta în viitor; astfel încât, mâncând şi bând cuvintele lui Dumnezeu, să ai rezultate mai mari; astfel încât să devii capabil să pricepi esența cuvintelor Sale; și astfel încât să devii mai capabil să fii mișcat de Duhul Sfânt.

Să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, să te instruiești în rugăciune, să accepți povara lui Dumnezeu și să accepți însărcinările pe care ți le încredințează – toate acestea sunt pentru ca tu să ai o cale înainte. Cu cât porți o povară mai mare pentru însărcinarea dată de Dumnezeu, cu atât îți va fi mai ușor să fii desăvârșit de El. Unii oameni nu sunt nici măcar dispuși să coopereze cu alții în a-L sluji pe Dumnezeu atunci când sunt chemați să o facă; aceștia sunt oameni leneși care râvnesc la confort. Cu cât ți se cere mai mult să cooperezi cu alții pentru a sluji, cu atât mai multe experiențe vei avea. Întrucât ai mai multe poveri și experiențe, vei câștiga mai multe șanse să fii desăvârșit. De aceea, dacă Îl poți sluji pe Dumnezeu cu sinceritate, atunci vei fi atent la povara lui Dumnezeu; în acest fel, vei avea mai multe ocazii să fii desăvârșit de Dumnezeu. Un asemenea grup de oameni este în curs de desăvârșire în acest moment. Cu cât intensitatea cu care te mișcă Duhul Sfânt este mai mare, cu cât vei fi mai atent la povara lui Dumnezeu, cu atât vei fi desăvârșit mai mult de Dumnezeu și cu atât vei fi câștigat mai mult de El – până când, în final, vei deveni o persoană folosită de Dumnezeu. În acest moment, sunt unii oameni care nu poartă nicio povară pentru Biserică. Acești oameni sunt delăsători și apatici și nu le pasă decât de propriul trup. Sunt extrem de egoiști și, în plus, orbi. Nu vei duce nicio povară dacă nu poți înțelege limpede acest lucru. Cu cât ești mai atent la intențiile lui Dumnezeu, cu atât este mai mare povara pe care El ți-o va da. Oamenii egoiști nu sunt dispuși să pătimească astfel de lucruri; ei nu doresc să plătească prețul și, drept urmare, vor rata ocaziile de a fi desăvârșiți de Dumnezeu. Nu își fac rău singuri? Dacă ești o persoană care este atentă la intențiile lui Dumnezeu, atunci vei dezvolta o povară autentică pentru biserică. De fapt, în loc să numești aceasta o povară pe care o porți pentru biserică, ar fi mai bine să o numești o povară pe care o porți pentru propria ta viață, fiindcă ajungi să ai o povară pentru biserică, astfel încât Dumnezeu să te poată desăvârși prin astfel de experiențe. Prin urmare, oricine poartă cea mai mare povară pentru biserică, oricine poartă o povară pentru intrarea în viață – acela este cel pe care Dumnezeu îl desăvârșește. Ai văzut clar acest lucru? Dacă biserica în care te afli este împrăștiată ca nisipul, dar tu nu ești îngrijorat și nu te agiți, ba chiar închizi ochii când frații și surorile tale nu pot să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu în mod normal, atunci aceasta este o manifestare a faptului că nu ai nicio povară. Asemenea oameni nu sunt cei pe care îi iubește Dumnezeu. Cei pe care îi iubește Dumnezeu sunt flămânzi și însetați după dreptate și sunt atenți la intențiile lui Dumnezeu. De aceea, ar trebui să deveniți atenți la povara lui Dumnezeu, aici și acum. Nu ar trebui să așteptați ca firea dreaptă a lui Dumnezeu să le fie dezvăluită miriadelor de popoare înainte ca voi să deveniți atenți la povara lui Dumnezeu. Nu ar fi prea târziu atunci? Acum este momentul prielnic să fii desăvârșit de Dumnezeu. Dacă lași această șansă să îți scape printre degete, vei regreta tot restul vieții tale, așa cum Moise nu a putut să pătrundă în țara bună a Canaanului și a regretat acest lucru tot restul vieții sale, murind plin de remușcări. Când firea dreaptă a lui Dumnezeu le va fi dezvăluită miriadelor de popoare, vei fi plin de remușcări. Chiar dacă Dumnezeu nu te mustră, te vei mustra singur din cauza remușcărilor tale. Unii nu sunt convinși de acest lucru, dar, dacă nu crezi, așteaptă și ai să vezi. Unii oameni sunt tocmai aceia care vor vedea aceste cuvinte adeverindu-se în ei înșiși. Ești dispus să te transformi într-o jertfă pentru aceste cuvinte?

Dacă nu cauți ocazii să fii desăvârșit de Dumnezeu și dacă nu te străduiești să fii fruntaș atunci când urmăreşti să fii desăvârșit, atunci vei regreta, în cele din urmă. Cea mai bună ocazie de a-i desăvârşi pe oameni este în prezent; acum este un moment extrem de potrivit. Dacă nu urmăreşti cu seriozitate să fii desăvârșit de Dumnezeu, odată ce El Își va fi încheiat lucrarea, vei fi ratat această șansă – va fi prea târziu. Oricât de mare îți este hotărârea, dacă Dumnezeu nu mai face lucrare, nu vei putea niciodată să fii desăvârșit, chiar dacă te epuizezi complet. Trebuie să profiți de această ocazie și să cooperezi în timp ce Duhul Sfânt Își înfăptuiește măreața lucrare. Dacă ratezi această ocazie, nu ți se va mai da o alta, oricât te-ai strădui. Unii dintre voi strigă: „Dumnezeule, sunt dispus să fiu atent la povara Ta și sunt dispus să-Ți satisfac intențiile!” Cu toate acestea, nu ai nicio cale de practică, de aceea poverile tale nu vor dăinui. Dacă ai înainte o cale, vei căpăta experiență încetul cu încetul, iar aceasta va fi structurată și organizată. După ce o povară va fi împlinită, ți se va da o alta. Cu cât experiența ta de viață devine mai profundă, cu atât mai grele vor deveni și poverile tale. Unii oameni poartă o povară doar când sunt mișcați de Duhul Sfânt; după o perioadă de timp, odată ce nu mai au o cale de practică, încetează să mai poarte vreo povară. Nu poți dezvolta pe deplin poveri pur și simplu mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu. Vei dezvolta poveri doar înțelegând multe adevăruri, dobândind discernământ și fiind capabil să rezolvi problemele folosind adevărul și, prin urmare, dobândind o înțelegere mai precisă a cuvintelor lui Dumnezeu și a intențiilor lui Dumnezeu. Doar odată ce ai poveri vei fi capabil să efectuezi lucrarea în mod corespunzător. Dacă ai o povară, dar nu ai o înțelegere clară a adevărului, nici asta nu va fi de ajuns. Trebuie să experimentezi personal cuvintele lui Dumnezeu și să știi cum să le pui în practică. Abia după ce vei intra tu însuți în realitate, vei fi capabil să le porți altora de grijă, să îi conduci pe alții și să fii desăvârșit de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Fiți atenți la intențiile lui Dumnezeu pentru a atinge desăvârșirea”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 543)

În prezent, lucrarea lui Dumnezeu constă în a determina pe toată lumea să intre pe calea cea dreaptă, să aibă o viață spirituală normală și experiențe adevărate, să fie mișcată de Duhul Sfânt și, pe acest temei, să accepte însărcinările date de Dumnezeu. Scopul intrării în instruirea pentru Împărăție este ca fiecare cuvânt al vostru, fiecare faptă, fiecare mișcare, fiecare gând și idee a voastră să intre în cuvintele lui Dumnezeu; ca voi să fiți mișcați de Dumnezeu mai mult și prin asta să dezvoltați o inimă iubitoare de Dumnezeu; și ca voi să purtați mai mult o povară pentru intențiile lui Dumnezeu. astfel încât toată lumea să se afle pe calea desăvârșirii de către Dumnezeu, astfel încât toată lumea să se afle pe calea cea dreaptă. Odată ce te afli pe calea desăvârșirii de către Dumnezeu, înseamnă că ești pe calea cea dreaptă. Odată ce gândurile și ideile tale, precum și intențiile tale greșite pot fi îndreptate, iar tu ești capabil să renunți la a lua în seamă propriul trup pentru a fi atent la intențiile lui Dumnezeu, și odată ce ești capabil să reziști tulburării intențiilor greșite atunci când apar acestea, acționând în schimb în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu – dacă poți săvârși o astfel de transformare, atunci ești pe calea cea dreaptă a experienței de viață. Odată ce instruirea ta în rugăciune este pe calea cea dreaptă, vei fi mișcat de Duhul Sfânt în rugăciunile tale. De fiecare dată când te rogi, vei fi mișcat de Duhul Sfânt; de fiecare dată când te rogi, îți vei putea liniști inima înaintea lui Dumnezeu. De fiecare dată când mănânci și bei un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, vei obține rezultate din acest lucru numai dacă poți pricepe lucrarea pe care El o săvârșește în prezent și poți înțelege cum să te rogi, cum să cooperezi și cum să pătrunzi în ele. Când ești în stare să găsești calea de pătrundere prin cuvintele lui Dumnezeu și poți pricepe dinamica lucrării din prezent a lui Dumnezeu, precum și tendința lucrării Duhului Sfânt, înseamnă că ai pășit pe calea cea dreaptă. Dacă nu ai priceput elementele esențiale în timp ce mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu și dacă, după asta, tot nu poți găsi o cale de practică, înseamnă că tot nu știi cum să Îi mănânci și să Îi bei cuvintele și că nu ai descoperit metoda sau principiul după care să faci asta. Dacă nu ai priceput lucrarea pe care Dumnezeu o săvârșește în prezent, nu vei putea accepta însărcinările date de El. Lucrarea pe care o face Dumnezeu în prezent este tocmai ceea ce trebuie să pătrundă și să înțeleagă oamenii în prezent. Pricepeți aceste lucruri?

Dacă mănânci și bei în mod eficient cuvintele lui Dumnezeu, viața ta spirituală va deveni normală și, indiferent de încercările cu care te-ai putea confrunta, de circumstanțele care ți-ar putea ieși în cale, de bolile trupului de care ai putea suferi, de înstrăinarea față de frați și surori sau de problemele de familie prin care ai putea trece, poți să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu în mod normal, să te rogi în mod normal și să-ți continui viața bisericească în mod normal – dacă poți face toate acestea, atunci asta demonstrează că ai intrat pe calea cea dreaptă. Unii oameni sunt prea vulnerabili și duc lipsă de perseverență. Se vaită la cea mai mică problemă și devin negativi. Urmărirea adevărului cere perseverență și hotărâre. Dacă nu ai reușit să satisfaci intențiile lui Dumnezeu de data aceasta, atunci trebuie să fii capabil să te urăști și să ai o determinare tăcută în inimă că, data viitoare, vei reuși. Dacă, de data aceasta, nu ai fost atent la povara lui Dumnezeu, atunci trebuie să fii hotărât să te răzvrătești împotriva trupului atunci când te vei lovi de aceeași problemă pe viitor și să hotărăști să satisfaci intențiile lui Dumnezeu. Așa vei deveni demn de laudă. Unii oameni nu știu nici măcar dacă gândurile și ideile lor sunt corecte – astfel de oameni sunt nesăbuiți zăpăciți! Dacă dorești să îți supui inima și să te răzvrătești împotriva trupului, trebuie să știi mai întâi dacă intențiile tale sunt corecte și abia apoi îți poți supune inima. Dacă nu știi dacă intențiile tale sunt corecte, poți tu să îți supui inima și să te răzvrătești împotriva trupului? Chiar dacă te răzvrătești, o faci într-un mod dezorientat. Ar trebui să știi să te răzvrătești împotriva intențiilor tale greșite; asta înseamnă să te răzvrătești împotriva trupului. Odată ce recunoști că intențiile, gândurile și ideile tale sunt greșite, ar trebui să pornești grabnic în direcția opusă și să mergi pe calea cea dreaptă. Izbutește să rezolvi mai întâi această chestiune și instruiește-te în acest aspect în care să pătrunzi, pentru că tu știi cel mai bine dacă ai sau nu intenții corecte. Odată ce intențiile tale greșite sunt îndreptate, astfel încât intențiile tale să fie pentru Dumnezeu, vei fi atins scopul de a-ți supune inima.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l faceți acum este să dobândiți cunoașterea lui Dumnezeu și a lucrării Lui; trebuie și să știi cum săvârșește Duhul Sfânt lucrarea Sa asupra oamenilor. Acest lucru este esențial pentru intrarea pe calea cea dreaptă. Îți va fi mai ușor să intri pe calea cea dreaptă odată ce ai priceput acest aspect esențial. Crezi în Dumnezeu și Îl cunoști pe Dumnezeu, ceea ce arată că credința ta în Dumnezeu este autentică. Dacă vei continua să câștigi experiență, dar, în cele din urmă, tot nu poți să Îl cunoști pe Dumnezeu, atunci, fără îndoială, ești o persoană care I se opune lui Dumnezeu. Cei care cred doar în Isus Hristos, fără să creadă în Dumnezeul întrupat de astăzi, sunt cu toții condamnați. Sunt cu toții farisei contemporani pentru că nu Îl recunosc pe Dumnezeul de astăzi și sunt cu toții în opoziție față de Dumnezeu. Chiar dacă cred în Isus în cea mai corespunzătoare manieră posibilă, totul va fi în zadar; Dumnezeu nu îi va aproba. Toți cei care pretind că ar crede în Dumnezeu, dar care nu au o cunoaștere reală a Lui în inimile lor, sunt ipocriți!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Fiți atenți la intențiile lui Dumnezeu pentru a atinge desăvârșirea”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 544)

Pentru a căuta să fii desăvârșit de Dumnezeu, trebuie să înțelegi mai întâi ce înseamnă lucrul acesta, precum și condițiile pe care trebuie să le îndeplinești pentru a fi desăvârșit. Odată ce ai priceput aceste aspecte, trebuie să găsești o cale de practică. Trebuie să ai un anumit calibru pentru a fi desăvârșit de Dumnezeu. Mulți oameni nu au un calibru înnăscut suficient de mare, caz în care trebuie să plătești un preț și să muncești din greu din punct de vedere subiectiv. Cu cât calibrul tău e mai mic, cu atât mai mare este efortul subiectiv pe care trebuie să îl depui. Cu cât înțelegi mai bine cuvintele lui Dumnezeu și cu cât le pui în practică mai mult, cu atât mai repede poți păși pe calea de a fi desăvârșit de Dumnezeu. Prin rugăciune, poți fi desăvârșit în timpul rugăciunii; de asemenea, poți fi desăvârșit dacă mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, dacă le pricepi esența și trăiești realitatea lor. Prin experimentarea zilnică a cuvintelor lui Dumnezeu, ar trebui să ajungi să știi ce lipsește în tine; chiar mai mult decât atât, ar trebui să-ți recunoști defectul fatal și slăbiciunile, să te rogi lui Dumnezeu și să-L implori. Făcând astfel, vei fi desăvârșit încetul cu încetul. Calea către desăvârșire este: să te rogi, să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, să pricepi esența acestor cuvinte, să pătrunzi în experimentarea lor, să ajungi să știi ce lipsește în tine, să te supui lucrării lui Dumnezeu, să fii atent la povara lui Dumnezeu, să te răzvrătești împotriva trupului prin inima ta iubitoare de Dumnezeu și să ai frecvent părtășie cu frații și surorile, ceea ce îți poate îmbogăți experiențele. Fie că este vorba de viața comunitară sau de viața ta personală și fie că este vorba de adunări mari sau mici, toate îți pot permite să ai experiențe, să primești instruire și pot să-i permită inimii tale să se liniștească înaintea lui Dumnezeu și să se întoarcă spre El. Toate acestea fac parte din procesul de a fi desăvârșit. A experimenta cuvintele lui Dumnezeu, așa cum s-a menționat mai devreme, înseamnă a fi capabil să le experimentezi efectiv personal și a-ți permite să le trăiești – astfel încât să dobândești o credință și o iubire mai mari pentru Dumnezeu – și, făcând acest lucru, să-ți alungi treptat firile corupte satanice, să-ți alungi intențiile inadecvate și să trăiești asemănarea unei persoane normale. Va exista din ce în ce mai multă iubire pentru Dumnezeu în tine – ceea ce înseamnă că vor exista din ce în ce mai multe părți din tine care au fost desăvârșite de Dumnezeu, iar apoi părțile din tine care sunt corupte de Satana vor deveni din ce în ce mai puține. Prin experiențele tale practice, vei intra, încetul cu încetul, pe calea desăvârșirii. Astfel, dacă dorești să fii desăvârșit, este deosebit de important să fii atent la intențiile lui Dumnezeu și să-I experimentezi cuvintele.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Fiți atenți la intențiile lui Dumnezeu pentru a atinge desăvârșirea”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 545)

Dumnezeu dorește acum să câștige un anumit grup de oameni, un grup alcătuit din aceia care fac tot posibilul ca să coopereze cu El, care se pot supune lucrării Sale, care cred că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărate și care pot să pună în aplicare cerințele Lui; ei sunt cei care au înțelegere adevărată în inimile lor, ei sunt cei care pot fi desăvârșiți și care vor putea să pășească, în mod inevitabil, pe calea spre desăvârșire. Cei care nu pot fi desăvârșiți sunt oameni care nu înțeleg limpede lucrarea lui Dumnezeu, care nu mănâncă și nu beau cuvintele lui Dumnezeu, care nu sunt atenți la cuvintele Sale și care nu au inimi iubitoare de Dumnezeu. Cei care se îndoiesc de Dumnezeul întrupat, care sunt mereu nesiguri în privința Lui, care nu-I iau niciodată cuvintele în serios și încearcă mereu să Îl amăgească sunt oameni care se împotrivesc lui Dumnezeu și care sunt ai Satanei; nu există nicio cale de a desăvârși astfel de oameni.

Dacă dorești să fii desăvârșit, atunci trebuie ca mai întâi să găsești bunăvoință în ochii lui Dumnezeu, deoarece El îi desăvârșește pe cei spre care privește cu bunăvoință și care sunt în acord cu intențiile Sale. Dacă-ți dorești să fii în acord cu intențiile lui Dumnezeu, atunci trebuie să ai o inimă care se supune lucrării Sale, trebuie să faci tot posibilul ca să cauți adevărul și trebuie să accepți scrutarea lui Dumnezeu în toate lucrurile. A fost supus scrutării lui Dumnezeu tot ceea ce faci tu? Este corectă intenția ta? Dacă intenția ta este corectă, Dumnezeu te va aproba; dacă intenția ta este greșită, înseamnă că inima ta nu Îl iubește pe Dumnezeu, ci iubește trupul și pe Satana. De aceea, trebuie să folosești rugăciunea ca pe o cale de a accepta scrutarea lui Dumnezeu în toate lucrurile. Când te rogi, deși Eu nu stau personal în fața ta, Duhul Sfânt este cu tine, iar tu te rogi atât persoanei care sunt Eu, cât și Duhului lui Dumnezeu. De ce crezi în acest trup? Crezi pentru că El are Duhul lui Dumnezeu. Ai crede în această persoană dacă n-ar avea Duhul lui Dumnezeu? Când crezi în această persoană, crezi în Duhul lui Dumnezeu. Faptul că te temi de această persoană înseamnă că te temi de Duhul lui Dumnezeu. Credința în Duhul lui Dumnezeu este credința în această persoană, iar credința în această persoană este și credința în Duhul lui Dumnezeu. Când te rogi, simți că Duhul lui Dumnezeu este cu tine și că Dumnezeu Se află în fața ta și, prin urmare, te rogi Duhului Său. Astăzi, cei mai mulți oameni se tem să își aducă acțiunile înaintea lui Dumnezeu; deși Îi poți amăgi trupul, nu Îi poți amăgi Duhul. Orice chestiune care nu poate rezista scrutării lui Dumnezeu nu este în concordanță cu adevărul și ar trebui dată laoparte; a face altfel înseamnă a-L ofensa pe Dumnezeu. Așadar, fie că te rogi, vorbești și ai părtășie cu frații și surorile tale, fie că îți faci datoria și rezolvi lucrurile, trebuie să-ți așezi inima înaintea lui Dumnezeu. Când îți îndeplinești funcția, Dumnezeu este cu tine și, atât timp cât intenția ta este corectă și este în favoarea lucrării din casa lui Dumnezeu, El va accepta tot ceea ce faci; ar trebui să-ți îndeplinești cu sinceritate funcția. Când te rogi, ar trebui să ai o inimă iubitoare de Dumnezeu și să cauți grija, ocrotirea și scrutarea lui Dumnezeu. Dacă acestea sunt intențiile tale, rugăciunile tale vor fi eficiente. De exemplu, când te rogi la adunări, dacă îți deschizi inima și te rogi lui Dumnezeu și Îi spui tot ce se află în inima ta fără să spui minciuni, atunci rugăciunile tale vor fi cu siguranță eficiente. Dacă ai o inimă sinceră și iubitoare de Dumnezeu, atunci fă un jurământ lui Dumnezeu: „Dumnezeule care ești în ceruri și pe pământ și în toate lucrurile, Îți jur: fie ca Duhul Tău să scruteze tot ce fac, să mă ocrotească și să aibă grijă de mine tot timpul, astfel încât tot ce fac să poată rămâne ferm în prezența Ta. Dacă inima mea nu Te va mai iubi sau dacă Te va trăda vreodată, atunci să mă mustri și să mă blestemi cu asprime. Nu îmi arăta iertare nici în viața aceasta și nici în lumea care va veni!” Îndrăznești să faci un astfel de jurământ? Dacă nu îndrăznești, înseamnă că ești șovăielnic și că încă te iubești pe tine însuți. Aveți această hotărâre? Dacă ești într-adevăr hotărât, ar trebui să faci acest jurământ. Dacă ai această hotărâre și faci un astfel de jurământ, atunci Dumnezeu îți va împlini hotărârea. Când faci un jurământ lui Dumnezeu, El ascultă. Dumnezeu hotărăște dacă ești păcătos sau drept pe baza rugăciunii și practicii tale. Sunteți acum în procesul de a fi desăvârșiți și, dacă ai cu adevărat credință în faptul de a fi desăvârșit, atunci vei aduce tot ce faci înaintea lui Dumnezeu și-I vei accepta scrutarea. Dacă faci ceva revoltător de răzvrătit sau dacă Îl trădezi pe Dumnezeu, atunci El îți va aduce la împlinire jurământul; în acel moment, indiferent dacă te confrunți cu pierzanie sau cu mustrare, vina va fi doar a ta. Ai făcut jurământul, așa că ar trebui să îl respecți. Dacă faci un jurământ, dar nu îl respecți, vei îndura pierzania. Pentru că al tău a fost jurământul, Dumnezeu îți va aduce jurământul la împlinire. Unora le este teamă după ce se roagă și spun: „Totul s-a sfârșit! Am pierdut șansa de a fi desfrânat; s-a dus șansa mea de a face lucruri rele; nu mai am șansa să mă dedau poftelor mele lumești!” Acești oameni tot mai iubesc lumea și păcatul și vor îndura cu siguranță pierzania.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care sunt în acord cu intențiile Sale”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 546)

Ca un credincios în Dumnezeu, trebuie să fii capabil să-ți aduci toate faptele și acțiunile înaintea Lui și să-I accepți scrutarea. Dacă ceea ce faci poate fi adus înaintea Duhului lui Dumnezeu, dar nu înaintea trupului lui Dumnezeu, înseamnă că nu ai acceptat scrutarea Duhului Său. Cine este Duhul lui Dumnezeu? Cine este persoana despre care aduce mărturie Dumnezeu? Nu sunt Ei unul și același? Cei mai mulți Îi consideră două ființe separate, crezând că Duhul lui Dumnezeu este Duhul lui Dumnezeu și că persoana despre care aduce mărturie Dumnezeu este doar un simplu om. Dar nu te înșeli? În numele cui lucrează această persoană? Cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu întrupat nu au înțelegere spirituală. Duhul lui Dumnezeu și trupul Său întrupat sunt unul și același, pentru că Duhul lui Dumnezeu se materializează în trup. Dacă această persoană este aspră cu tine, va fi Duhul lui Dumnezeu bun? Nu ești dezorientat? Astăzi, toți cei care nu pot accepta scrutarea lui Dumnezeu nu pot obține aprobarea Sa, iar cine nu-L cunoaște pe Dumnezeu întrupat nu poate fi desăvârșit. Uită-te la tot ceea ce faci și vezi dacă poate fi adus înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu îți poți aduce tot ceea ce faci înaintea lui Dumnezeu, înseamnă că ești un răufăcător. Pot fi răufăcătorii desăvârșiți? Tot ceea ce faci, fiecare acțiune, fiecare intenție și fiecare reacție ar trebui aduse înaintea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că totul, de la viața ta spirituală zilnică – rugăciunea, apropierea de Dumnezeu, mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu, părtășia cu frații și surorile tale și trăirea vieții bisericești – până la slujirea ta în cooperare cu alții, ar trebui adus înaintea lui Dumnezeu pentru scrutarea Sa. O astfel de practică te ajută să dobândești creșterea în viață. Procesul de acceptare a scrutării lui Dumnezeu este procesul de purificare. Cu cât poți să accepți mai mult scrutarea lui Dumnezeu, cu atât ești mai purificat și mai în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, ca să nu cazi în destrăbălare, iar inima ta să poată să trăiască în prezența Lui. Cu cât accepți mai mult scrutarea Lui, cu atât mai mari vor fi umilirea Satanei și puterea ta de a te răzvrăti împotriva trupului. De aceea, acceptarea scrutării lui Dumnezeu este o cale de practică pe care oamenii ar trebui să o urmeze. Indiferent ce faci, chiar și când ai părtășie cu frații și surorile tale, ar trebui să îți aduci faptele înaintea lui Dumnezeu și să cauți scrutarea Lui și ar trebui să te supui în mod intenționat lui Dumnezeu Însuși; acest lucru îți va face practica mult mai precisă. Numai dacă aduci tot ceea ce faci înaintea lui Dumnezeu și accepți scrutarea Lui poți fi o persoană care trăiește în prezența lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care sunt în acord cu intențiile Sale”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 547)

Cei care nu Îl înțeleg pe Dumnezeu nu I se pot supune niciodată întru totul. Astfel de oameni sunt fiii răzvrătirii. Sunt prea ambițioși și au prea multă răzvrătire în ei, de aceea se îndepărtează de Dumnezeu și nu doresc să Îi accepte scrutarea. Astfel de oameni nu pot fi desăvârșiți cu ușurință. Unii oameni sunt selectivi atunci când mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, precum și când vine vorba să le accepte. Ei acceptă anumite părți din cuvintele lui Dumnezeu care sunt în acord cu noțiunile lor, în vreme ce le resping pe celelalte. Nu este aceasta cea mai fățișă împotrivire și răzvrătire împotriva lui Dumnezeu? Dacă cineva crede în Dumnezeu de ani de zile fără să câștige câtuși de puțin o înțelegere a Lui, atunci acela este un neîncrezător. Cei care sunt dornici să accepte scrutarea lui Dumnezeu sunt cei care urmăresc să Îl înțeleagă, care sunt dornici să accepte cuvintele Sale. Ei sunt cei care vor primi moștenirea lui Dumnezeu și care Îi vor moșteni binecuvântările și sunt cei mai binecuvântați. Dumnezeu îi blestemă pe cei care nu au loc pentru El în inimile lor și îi mustră și îi abandonează pe asemenea oameni. Dacă nu Îl iubești pe Dumnezeu, El te va abandona, iar dacă nu asculți ce îți spun Eu, te asigur că Duhul lui Dumnezeu te va abandona. Încearcă, dacă nu crezi! Astăzi îți arăt clar o cale de practică, dar depinde de tine dacă o pui în practică sau nu. Dacă nu crezi în ea, dacă nu o pui în practică, vei vedea singur dacă Duhul Sfânt lucrează asupra ta sau nu! Dacă nu urmărești să-L înțelegi pe Dumnezeu, atunci Duhul Sfânt nu va lucra asupra ta. Dumnezeu lucrează în aceia care urmăresc și prețuiesc cuvintele Sale. Cu cât prețuiești mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mult Duhul Său va lucra asupra ta. Cu cât o persoană prețuiește mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât va avea mai multe șanse de a fi desăvârșită de Dumnezeu. Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care Îl iubesc cu adevărat și îi desăvârșește pe cei ale căror inimi sunt liniștite înaintea Lui. Ar trebui să prețuiești toată lucrarea lui Dumnezeu, să prețuiești luminarea lui Dumnezeu, să prețuiești prezența lui Dumnezeu, să prețuiești grija și protecția lui Dumnezeu și să prețuiești felul în care cuvintele lui Dumnezeu devin realitatea ta și îți aprovizionează viața – asta e cel mai mult în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Dacă prețuiești lucrarea lui Dumnezeu, adică dacă prețuiești toată lucrarea pe care El a făcut-o asupra ta, atunci El te va binecuvânta și va înmulți tot ceea ce îți aparține. Dacă nu prețuiești cuvintele lui Dumnezeu, El nu va lucra asupra ta; îți va oferi doar puțin har pentru credința ta, permițându-ți să ai puțină binecuvântare materială sau dându-i familiei tale un dram de siguranță. Ar trebui să cauți să transformi cuvintele lui Dumnezeu în realitatea ta, să fii capabil să-L mulțumești și să fii în acord cu intențiile Lui; nu ar trebui să cauți doar pentru a te bucura de harul Său. Pentru credincioși, nimic nu este mai important decât să primească lucrarea lui Dumnezeu, să câștige desăvârșirea și să devină cei care respectă voia lui Dumnezeu. Acesta este țelul pe care ar trebui să îl urmărești.

Tot ceea ce a căutat omul în Epoca Harului este acum învechit, pentru că standardul căutării este mai ridicat astăzi; ce se caută este mai măreț și mai practic și poate satisface mai bine cerințele lăuntrice ale omului. Dumnezeu nu a lucrat asupra oamenilor din epocile și generațiile trecute așa cum face astăzi; El nu le-a vorbit atât de mult cum o face astăzi, nici cerințele Lui de la ei nu au fost atât de mari precum cerințele Sale de azi. Faptul că Dumnezeu are acum aceste cerințe de la voi înseamnă că intenția Sa finală este îndreptată asupra voastră, asupra acestui grup de oameni. Dacă îți dorești cu adevărat să fii desăvârșit de Dumnezeu, atunci urmărește acest lucru ca scopul tău central. Nu contează dacă alergi încoace și încolo, dacă te consumi, dacă slujești într-o funcție sau dacă accepți însărcinarea dată de Dumnezeu, țintește mereu să fii desăvârșit și să satisfaci intențiile lui Dumnezeu, să atingi acest obiectiv. Dacă cineva spune că nu urmărește să fie desăvârșit de către Dumnezeu sau intrarea în viață, însă urmărește numai pacea și bucuria trupului, atunci este cel mai orb dintre oameni. Cei care nu urmăresc viața-realitate, ci numai viața veșnică în lumea care va veni și siguranța în această viață sunt cei mai orbi dintre oameni. De aceea, tot ceea ce faci ar trebui să fie cu scopul de a fi desăvârșit și câștigat de Dumnezeu.

Lucrarea pe care o face Dumnezeu asupra oamenilor are scopul de a-i aproviziona în funcție de diferitele lor nevoi. Cu cât viața unui om este mai mare, cu atât acesta are nevoie de mai multe și cu atât mai mult urmărește. Dacă în această etapă nu urmărești nimic, lucrul acesta înseamnă că Duhul Sfânt te-a abandonat. Toți aceia care urmăresc viața nu vor fi niciodată abandonați de Duhul Sfânt; astfel de oameni au mereu ceva de urmărit și mereu năzuiesc la ceva în inima lor. Astfel de oameni nu se mulțumesc niciodată cu starea lor prezentă. Fiecare etapă a lucrării Duhului Sfânt urmărește să obțină un efect în tine, dar, dacă te culci pe o ureche cu privire la starea ta prezentă, dacă nu mai ai nicio nevoie, dacă nu mai accepți lucrarea Duhului Sfânt, atunci El te va abandona. Oamenii au nevoie de scrutarea lui Dumnezeu în fiecare zi; au nevoie de o aprovizionare abundentă din partea lui Dumnezeu în fiecare zi. Pot oamenii să se descurce fără să mănânce și să bea cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi? Dacă cineva simte întotdeauna că nu poate să mănânce și să bea suficient din cuvântul lui Dumnezeu, dacă mereu caută și este mereu înfometat și însetat după dreptate, Duhul Sfânt va lucra întotdeauna asupra lui. Cu cât cineva este mai flămând și mai însetat după dreptate, cu atât este mai capabil să aibă părtășie despre lucruri practice. Cu cât se concentrează mai mult pe căutarea adevărului, cu atât mai repede dobândește creșterea în viață, fapt care îi îmbogățește experiențele și îl face un om bogat în casa lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care sunt în acord cu intențiile Sale”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 548)

Duhul Sfânt are o cale de parcurs în fiecare persoană și dă fiecărei persoane ocazia de a fi desăvârșită. Prin negativitatea ta, ești făcut să îți cunoști propria corupție și atunci, prin alungarea negativității, vei găsi o cale de practică; toate acestea sunt căi prin care ești desăvârșit. În plus, ți se oferă continuu îndrumare lăuntrică și iluminare prin unele lucruri pozitive, permițându-ți să-ți îndeplinești în mod proactiv funcția și să crești în înțelegere și să dobândești discernământ. Când condițiile tale sunt bune, ești deosebit de dispus să citești cuvintele lui Dumnezeu și deosebit de dispus să te rogi lui Dumnezeu și poți face legătura între predicile pe care le auzi și propria ta stare. În astfel de momente, Dumnezeu te luminează și te iluminează din interior, făcându-te să realizezi anumite lucruri din aspectul pozitiv. Acesta este felul în care ești desăvârșit în aspectul pozitiv. În stări negative, ești slab și negativ; simți că nu Îl ai pe Dumnezeu în inima ta, totuși Dumnezeu te iluminează, ajutându-te să găsești o cale de practică. Ieșirea din aceasta este dobândirea desăvârșirii în aspectul negativ. Dumnezeu îl poate desăvârși pe om atât în aspectele pozitive, cât și în cele negative. Depinde dacă ești capabil să experimentezi și dacă urmărești să fii desăvârșit de Dumnezeu. Dacă tu urmărești cu adevărat să fii desăvârșit de Dumnezeu, atunci negativul nu te poate face să suferi pierderi, ci îți poate aduce lucruri care sunt mai reale și te poate face mai capabil de a ști ce lipsește în interiorul tău, mai capabil de a pricepe starea ta reală și de a vedea că omul nu are nimic și nu este nimic; dacă nu experimentezi încercări, nu știi, și vei simți întotdeauna că ești deasupra altora și mai bun decât toți ceilalți. Prin toate acestea, vei vedea că tot ceea ce a fost înainte a fost făcut de Dumnezeu și protejat de Dumnezeu. Intrarea în încercări te lasă fără iubire sau credință, îți lipsește rugăciunea și nu ești capabil să cânți imnuri și, fără să realizezi, în toiul acestora, ajungi să te cunoști pe tine însuți. Dumnezeu are multe mijloace de desăvârșire a omului. El utilizează toate tipurile de medii pentru a emonda firile corupte ale omului și utilizează diverse lucruri pentru a-l dezvălui pe om; într-o privință, El îl emondează pe om, în alta, îl dezvăluie pe om, iar în alta, El îl expune pe om, dezgropând și expunând „tainele” din adâncurile inimii omului și arătându-i omului natura sa prin expunerea multora din stările lui. Dumnezeu îl desăvârșește pe om prin multe metode – prin expunere, prin emondarea omului, prin rafinare și prin mustrare – astfel încât omul să știe că Dumnezeu este practic.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 549)

Ce anume urmăriți voi acum? A fi desăvârșiți de Dumnezeu, a-L cunoaște pe Dumnezeu, a-L câștiga pe Dumnezeu – sau poate este vorba de atitudinea unui Petru al anilor ’90, sau de o credință mai mare decât cea a lui Iov, sau poate este vorba de a fi numit drept de Dumnezeu și a ajunge înaintea tronului lui Dumnezeu, sau de a fi capabil să-L manifești pe Dumnezeu pe pământ și să aduci o mărturie puternică și răsunătoare pentru Dumnezeu. Indiferent de ceea ce urmăriți, în general, totul este de dragul de a fi mântuiți de Dumnezeu. Indiferent dacă urmărești să fii o persoană dreaptă, dacă urmărești atitudinea lui Petru, sau credința lui Iov, sau să fii desăvârșit de Dumnezeu, totul este lucrarea pe care Dumnezeu o face asupra omului. Cu alte cuvinte, indiferent ce urmărești, totul este de dragul de a fi desăvârșit de Dumnezeu, totul este de dragul de a experimenta cuvintele lui Dumnezeu, pentru a satisface inima lui Dumnezeu; orice ai urmări, totul este de dragul de a descoperi frumusețea lui Dumnezeu, de a căuta o cale de practică în experiența reală cu scopul de a fi capabil să te eliberezi de firea ta răzvrătită, obținând o stare normală în tine însuți, fiind complet în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, devenind o persoană corectă și având un motiv corect în tot ceea ce faci. Motivul pentru care tu experimentezi toate aceste lucruri este să ajungi să Îl cunoști pe Dumnezeu și să obții creșterea vieții. Deși ceea ce experimentezi sunt cuvintele lui Dumnezeu și evenimente reale, precum și persoane, evenimente și lucruri din împrejurimile tale, în cele din urmă ești capabil să Îl cunoști pe Dumnezeu și să fii desăvârșit de Dumnezeu. A urmări să mergi pe calea unei persoane drepte sau a urmări să pui cuvintele lui Dumnezeu în practică: acestea sunt pista de alergare, pe când a-L cunoaște pe Dumnezeu și a fi desăvârșit de Dumnezeu sunt destinația. Indiferent dacă acum urmărești să fii desăvârșit de către Dumnezeu sau urmărești să aduci mărturie pentru Dumnezeu, până la urmă, totul este pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu; este pentru ca lucrarea pe care El o face asupra ta să poată să nu fie în van, astfel încât tu să ajungi în sfârșit să cunoști caracterul practic al lui Dumnezeu, să Îi cunoști măreția, și, chiar mai mult, să cunoști umilința și ascunderea lui Dumnezeu și să cunoști marea cantitate de lucrare pe care El o face asupra ta. Dumnezeu S-a smerit până la un asemenea nivel, încât Își face lucrarea asupra acestor oameni murdari și corupți și desăvârșește acest grup de oameni. Dumnezeu nu doar a devenit trup pentru a trăi și a mânca printre oameni, pentru a păstori oamenii și a oferi ceea ce oamenii au nevoie. Mai important este că El Își face imensa lucrare de mântuire și cucerire asupra acestor oameni extrem de corupți. El a venit în inima marelui balaur roșu pentru a-i mântui pe cei mai corupți dintre oameni, astfel încât toți oamenii să poată fi schimbați și înnoiți. Suferința imensă pe care Dumnezeu o îndură nu este numai suferința pe care o îndură El devenind trup, ci este mai ales că Duhul lui Dumnezeu suferă o umilire extremă – El Se smerește și Se ascunde atât de mult încât devine o persoană obișnuită. Dumnezeu S-a întrupat și a luat forma trupului pentru ca oamenii să vadă că El are o viață umană normală și nevoi umane normale. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că Dumnezeu S-a smerit într-o mare măsură. Duhul lui Dumnezeu este realizat în trup. Duhul Său este atât de suprem și măreț, totuși El ia forma unui om obișnuit, a unui om neînsemnat, astfel încât să facă lucrarea Duhului Său. În ceea ce privește calibrul, înțelegerea, rațiunea, umanitatea și viețile fiecăruia dintre voi, sunteți cu adevărat nevrednici să primiți lucrarea lui Dumnezeu de acest fel și sunteți cu adevărat nevrednici ca Dumnezeu să îndure astfel de suferințe de dragul vostru. Dumnezeu este atât de măreț. El este suprem într-o asemenea măsură, iar oamenii sunt atât de josnici, totuși El tot lucrează asupra lor. El nu doar că S-a întrupat pentru a aproviziona oamenii, a le vorbi oamenilor, ci și trăiește împreună cu oamenii. Dumnezeu este atât de smerit, atât de încântător. Dacă, de îndată ce se menționează iubirea lui Dumnezeu, de îndată ce se menționează harul lui Dumnezeu, tu verși lacrimi în timp ce aduci mare laudă, dacă ajungi la această stare, atunci ai o adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 550)

Există o abatere în ceea ce urmăresc oamenii în zilele noastre: ei urmăresc doar să-L iubească pe Dumnezeu și să-L mulțumească pe Dumnezeu, dar nu au nicio cunoaștere despre Dumnezeu și au neglijat luminarea și iluminarea Duhului Sfânt din ei. Ei nu au temelia cunoașterii adevărate a lui Dumnezeu. În acest fel, își pierd entuziasmul pe măsură ce trec prin experiențe. Toți cei care urmăresc cunoașterea adevărată de Dumnezeu – în ciuda faptului că nu au avut condiții bune în trecut și au tins spre negativitate și slăbiciune și adesea au vărsat lacrimi, au căzut în descurajare și și-au pierdut speranța – se îmbunătățesc acum în ceea ce privește condițiile lor, pe măsură ce au mai multe experiențe. După o experiență de a fi emondați și rupți și o experiență de a fi încercați și rafinați, au făcut mari progrese. Stările negative sunt reduse și a existat o oarecare schimbare în viața-fire pe care o au. Pe măsură ce trec prin mai multe încercări, inimile lor încep să-L iubească pe Dumnezeu. Există o regulă în desăvârșirea oamenilor de către Dumnezeu, și anume că El te luminează folosind o parte dezirabilă din tine, astfel încât să ai o cale de practică și să te poți separa de toate stările negative, ajutându-ți spiritul să obțină eliberarea și făcându-te capabil să-L iubești mai mult. În acest fel, ești capabil să te eliberezi de firile tale corupte satanice. Dacă ești simplu și deschis, dispus să te cunoști pe tine însuți și să pui adevărul în practică, Dumnezeu te va binecuvânta în mod firesc, iar când ești slab și negativ, El te va lumina dublu, ajutându-te să te cunoști mai mult, să fii mai dispus să simți remușcare în inima ta și să fii mai capabil să practici lucrurile pe care ar trebui să le practici. Doar în acest fel inima ta poate fi împăcată și liniștită. O persoană care acordă de obicei atenție cunoașterii lui Dumnezeu, cunoașterii de sine și propriei practici va fi capabilă să primească frecvent lucrarea lui Dumnezeu, precum și îndrumarea și luminarea Sa. Chiar dacă o astfel de persoană poate fi într-o stare negativă, ea este capabilă să schimbe lucrurile imediat, fie datorită acțiunii conștiinței, fie luminării din cuvintele lui Dumnezeu. Schimbarea firii unei persoane este întotdeauna realizată atunci când își cunoaște starea reală și firea și lucrarea lui Dumnezeu. O persoană care este dispusă să se cunoască pe sine și să se deschidă va fi capabilă să practice adevărul. Acest tip de persoană este o persoană care Îi este loială lui Dumnezeu. O persoană care Îi este loială lui Dumnezeu are înțelegere despre Dumnezeu, fie că această înțelegere este profundă sau superficială, slabă sau abundentă. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu și este ceva ce oamenii obțin; este propriul lor câștig. O persoană care are cunoaștere despre Dumnezeu este una care are o temelie, care are viziune. Acest tip de persoană este sigură în privința trupului lui Dumnezeu și este sigură în privința cuvintelor lui Dumnezeu și a lucrării Sale. Indiferent cum lucrează sau vorbește Dumnezeu sau cum provoacă alți oameni tulburări, ea poate să-și mențină poziția și să rămână fermă în mărturia sa pentru Dumnezeu. Cu cât o persoană este mai mult în acest fel, cu atât mai mult poate să practice adevărul pe care îl înțelege. Deoarece practică mereu cuvintele lui Dumnezeu în acest fel, obține mai multă înțelegere despre Dumnezeu și are hotărârea de a rămâne pentru totdeauna fermă în mărturia sa pentru Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 551)

A avea discernământ, a avea supunere și a avea abilitatea de a vedea lucrurile în profunzime, astfel încât să ai un spirit ager, înseamnă că ai cuvintele lui Dumnezeu care te luminează și te iluminează în interior de îndată ce întâmpini ceva. Asta înseamnă să ai un spirit ager. Tot ceea ce face Dumnezeu este pentru a ajuta la reînsuflețirea spiritelor oamenilor. De ce spune Dumnezeu întotdeauna că oamenii sunt amorțiți și înceți la minte? Deoarece spiritele oamenilor au murit, iar ei au devenit atât de amorțiți încât sunt complet inconștienți în ceea ce privește lucrurile spiritului. Lucrarea lui Dumnezeu este de a face viețile oamenilor să progreseze, de a ajuta spiritele oamenilor să devină vii și de a face astfel încât ei să poată să vadă lucrurile spiritului și să fie întotdeauna capabili să-L iubească pe Dumnezeu în inimile lor și să-L mulțumească. A ajunge în acest stadiu arată că spiritul unei persoane a fost readus la viață, iar următoarea dată când întâmpină ceva, aceasta poate să reacționeze imediat. Este sensibilă la predici și reacționează repede la situații. Asta înseamnă să obții ascuțimea spiritului. Există mulți oameni care au o reacție rapidă la un eveniment exterior, dar, de îndată ce sunt menționate intrarea în realitate sau lucruri detaliate cu privire la spirit, ei devin amorțiți și înceți la minte. Ei înțeleg un lucru doar dacă le este prezentat clar. Toate acestea sunt manifestările stării de amorțeală spirituală și încetineală mintală, de a avea puțină experiență a lucrurilor spiritului. Unii oameni sunt ageri în spirit și au discernământ. De îndată ce aud cuvinte care le dau în vileag stările, ei nu pierd o clipă și le notează. Odată ce aud cuvinte despre principiile de practică, ei sunt capabili să le accepte și să le aplice experienței lor ulterioare, schimbându-se astfel pe sine. Aceasta este o persoană cu spirit ager. De ce sunt capabili să reacționeze așa de repede? Deoarece se concentrează pe aceste lucruri în viața de zi cu zi. Când citesc cuvintele lui Dumnezeu, ei sunt capabili să-și compare stările cu acestea și să reflecteze asupra propriilor persoane și să se cunoască pe ei înșiși. Când aud părtășii și predici și aud cuvinte care le aduc luminare și iluminare, sunt capabili să le primească imediat. Este similar cu a da hrană unei persoane flămânde; aceasta poate să o mănânce imediat. Dacă dai de mâncare cuiva căruia nu îi este foame, acea persoană nu reacționează așa de rapid. Deseori, te rogi lui Dumnezeu și apoi ești capabil să reacționezi imediat când întâmpini ceva, gândindu-te la ce solicită Dumnezeu în această chestiune, cum ar trebui să acționezi și cum Dumnezeu te-a îndrumat în privința unei chestiuni similare data trecută. Când întâmpini același gen de lucru astăzi, vei ști în mod natural cum să practici într-un fel care mulțumește inima lui Dumnezeu. Dacă întotdeauna practici în modul acesta și întotdeauna experimentezi în modul acesta, la un moment dat, îți va veni ușor. Când citești cuvintele lui Dumnezeu, vei ști la ce fel de persoană Se referă Dumnezeu, vei ști despre ce tip de stare a spiritului vorbește El și vei putea să înțelegi punctele esențiale și să le pui în practică; în acest fel, vei fi capabil să experimentezi. De ce au unii oameni lipsuri la acest capitol? Deoarece ei nu depun mult efort în aspectul practicii. Deși ei sunt dispuși să pună adevărul în practică, ei nu au o înțelegere adevărată a detaliilor slujirii, a adevărurilor mărunte din viața lor. Ei devin confuzi atunci când se întâmplă ceva. În acest mod, poți fi păcălit să mergi pe căi greșite atunci când apare un profet fals sau un apostol fals. Trebuie să ai des părtășie despre cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu – doar astfel vei reuși să înțelegi adevărul și să ai discernământ. Dacă nu înțelegi adevărul, nu vei avea niciun discernământ. De exemplu, ce vorbește Dumnezeu, cum lucrează El, care sunt cerințele Lui de la oameni, cu ce fel de oameni ar trebui să iei legătura și ce fel de oameni ar trebui să respingi – trebuie să ai des părtășie despre aceste lucruri. Dacă întotdeauna experimentezi cuvintele lui Dumnezeu în acest mod, vei înțelege adevărul și vei înțelege în profunzime multe lucruri și vei avea și discernământ. Ce este disciplinare de către Duhul Sfânt, ce este învinuirea născută din voința umană, ce este îndrumarea de la Duhul Sfânt, ce este orchestrarea unui mediu, ce este luminarea din interior a cuvintelor lui Dumnezeu – dacă nu îți sunt clare aceste lucruri, nu vei avea niciun discernământ. Ce vine de la Duhul Sfânt, ce este o fire răzvrătită, cum să te supui cuvintelor lui Dumnezeu și cum să te eliberezi de propria răzvrătire – dacă prin experiențele pe care le ai câștigi o înțelegere a acestor lucruri, vei avea o fundație; când se întâmplă un lucru, vei avea un adevăr corespunzător după care să îl măsori și viziuni potrivite ca fundație. Vei avea principii în tot ceea ce faci și vei reuși să acționezi conform adevărului. Atunci viața ta va fi plină de luminarea lui Dumnezeu, plină de binecuvântările lui Dumnezeu. Dumnezeu nu va trata nedrept nicio persoană care Îl urmărește cu sinceritate sau care Îl trăiește și care aduce mărturie pentru El și nu va blestema nicio persoană care este capabilă să aibă o sete sinceră de adevăr. Dacă, în timp ce mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, poți să acorzi atenție cunoașterii stării tale reale, să acorzi atenție propriei tale practici și propriei tale înțelegeri, atunci, când întâmpini o problemă, vei primi luminare și vei dobândi înțelegere practică. Atunci vei avea în toate lucrurile o cale de practică și discernământ. O persoană care are adevărul nu va fi indusă în eroare, nu se va comporta perturbator și nu va acționa excesiv. Datorită adevărului, este protejată și, tot datorită adevărului, obține mai multă înțelegere. Datorită adevărului, are mai multe căi de practică, primește mai multe oportunități în care Duhul Sfânt să lucreze asupra ei și mai multe oportunități de a fi desăvârșită.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 552)

Dacă urmează să fii desăvârșit, trebuie să îndeplinești niște criterii. Prin hotărârea ta, prin stăruința și conștiința ta și prin căutarea ta, vei putea să trăiești viața și să satisfaci intențiile lui Dumnezeu. Aceasta e intrarea ta și aceste lucruri sunt cerințele pe cărarea spre desăvârșire. Lucrarea de desăvârșire se poate face pe toți oamenii. Oricine Îl caută pe Dumnezeu poate fi desăvârșit și are șansa și însușirile spre a fi desăvârșit. Nu există nicio regulă fixă aici. Desăvârșirea unui om depinde mai ales de ceea ce el caută. Cei care iubesc adevărul și care sunt în stare să îl trăiască sunt, cu siguranță, demni de a fi desăvârșiți. Oamenii care nu iubesc adevărul nu sunt prețuiți de Dumnezeu; ei nu au viața pe care le-o cere Dumnezeu și nu pot fi desăvârșiți. Lucrarea de desăvârșire se face numai pentru a câștiga oamenii și nu este o parte din lucrarea luptei cu Satana; lucrarea de cucerire se face numai pentru a se lupta cu Satana, adică cucerirea omului pentru înfrângerea Satanei. Lucrarea de cucerire este lucrarea principală, cea mai nouă lucrare care nu s-a înfăptuit în toate veacurile. Se poate spune că scopul acestei etape a lucrării este mai ales de a cuceri toți oamenii pentru a-l învinge pe Satana. Lucrarea de desăvârșire a oamenilor – aceasta nu este o lucrare nouă. Chintesența scopului tuturor lucrărilor din timpul lucrărilor lui Dumnezeu în trup o reprezintă cucerirea oamenilor. Este ca în Epoca Harului, când lucrarea principală era răscumpărarea întregii omeniri prin crucificare. „Câștigarea oamenilor” a fost o lucrare suplimentară lucrării în trup și s-a făcut numai după crucificare. Când a venit Isus și a înfăptuit lucrarea Sa, scopul Lui a fost mai ales să Își folosească crucificarea pentru a triumfa asupra legăturii morții și gheenei, pentru a triumfa asupra influenței Satanei – adică pentru a-l înfrânge pe Satana. Doar după crucificarea lui Isus, a făcut Petru primul pas pe cărarea către desăvârșire. Fără îndoială, Petru a fost printre cei care L-au urmat pe Isus în timpul lucrării Sale, dar el nu era desăvârșit în acea vreme. Dimpotrivă, abia după ce Isus a terminat lucrarea Sa, a început Petru să înțeleagă treptat adevărul și, apoi, a fost desăvârșit. Dumnezeu întrupat se coboară pe pământ doar pentru a încheia o etapă esențială, crucială a lucrării într-o perioadă scurtă de timp și nu pentru a trăi mult timp printre oameni pe pământ cu intenția de a-i desăvârși. El nu face acea lucrare. El nu așteaptă până când omul este desăvârșit în întregime pentru a-Și încheia lucrarea. Acesta nu este scopul și semnificația întrupării Sale. El vine doar pentru a face lucrarea pe termen scurt de a mântui omenirea, dar nu pentru a lucra pe termen foarte lung la desăvârșirea ei. Lucrarea de mântuire a omenirii este reprezentativă, capabilă de a da semnalul unei epoci noi. Se poate încheia într-un timp scurt. Dar desăvârșirea omenirii implică ridicarea omului la un anumit nivel; o asemenea lucrare este de durată. Este o lucrare care trebuie făcută de Duhul lui Dumnezeu, dar se face pornind de la adevărul care a fost rostit în timpul lucrării în trup. De asemenea, se săvârșește prin chemarea apostolilor de către El, ca să se ocupe de îndelungata lucrare de păstorire pentru a atinge scopul Său de desăvârșire a omenirii. Dumnezeu întrupat nu face această lucrare. El vorbește numai despre modul de viață în așa fel încât oamenii să înțeleagă și doar dă omenirii adevărul, dar nu însoțește omul permanent în practicarea adevărului, pentru că acest lucru nu ține de lucrarea Sa de slujire. Așadar, El nu îl va însoți pe om până când acesta nu înțelege în întregime adevărul și nu îl obține în totalitate. Lucrarea Lui în trup se încheie atunci când omul intră, în mod formal, pe calea dreaptă a credinței în Dumnezeu, atunci când omul o ia pe calea dreaptă în drumul spre desăvârșire. Acest lucru se întâmplă, bineînțeles, când El îl va fi învins în întregime pe Satana și va fi triumfat asupra lumii. Pe El nu Îl interesează dacă omul va fi pătruns în cele din urmă adevărul în acel moment și nici nu Îl interesează dacă viața omului este măreață sau minusculă. El, atunci când este întrupat, nu ar trebui să gestioneze nimic din toate acestea; nimic din toate acestea nu ține de lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat. Atunci când El Își încheie lucrarea plănuită, Își va încheia lucrarea în trup. De aceea, lucrarea pe care o face Dumnezeu întrupat este doar aceea pe care Duhul lui Dumnezeu nu o poate face în mod direct. Mai mult, este lucrarea pe termen scurt de mântuire, nu lucrarea pe care o va săvârși pe pământ pe termen lung.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei desăvârșiți pot trăi o viață plină de sens”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 553)

Această lucrare făcută printre voi se săvârșește asupra voastră în funcție de lucrarea care este nevoie să fie făcută. După cucerirea acestor oameni, un grup de oameni va fi desăvârșit. De aceea, o mare parte a lucrării de astăzi se face și pentru pregătirea scopului de a vă desăvârși, pentru că sunt mulți oameni înfometați după adevăr care pot fi desăvârșiți. Dacă ar fi ca lucrarea de cucerire să se săvârșească asupra voastră, iar după aceea nu s-ar mai face nicio lucrare, atunci nu cumva unii care tânjesc după adevăr nu l-ar obține? Scopul lucrării de astăzi este de a deschide o cale spre a desăvârși oamenii mai târziu. Deși lucrarea Mea este doar lucrarea de cucerire, modul de viață despre care vă vorbesc este, totuși, în pregătire pentru a desăvârși, în viitor, oamenii. Lucrarea care se face după cucerire este îndreptată asupra desăvârșirii oamenilor și cucerirea este făcută pentru a pune o temelie pentru lucrarea de desăvârșire. Omul poate fi desăvârșit numai după ce este cucerit. În acest moment, sarcina principală este aceea de a cuceri; după aceea, cei care caută și tânjesc după adevăr vor fi desăvârșiți. A fi desăvârșit implică aspectele active ale intrării oamenilor: dacă ai o inimă care Îl iubește pe Dumnezeu, cât de multe ai experimentat mergând pe această cale, cât de curată este dragostea ta pentru Dumnezeu, cum anume este practica ta în ceea ce privește adevărul. Pentru a fi desăvârșit, omul trebuie să dețină cunoștințe minime despre toate aspectele umanității. Aceasta este o cerință de bază. Toți aceia care nu pot fi desăvârșiți după ce au fost cuceriți devin obiecte care prestează un serviciu și tot vor fi, în cele din urmă, aruncați în lacul de foc și pucioasă și tot vor cădea în Adânc, pentru că firea ta nu s-a schimbat și tu îi aparții în continuare Satanei. Dacă unui om îi lipsesc condițiile pentru a fi desăvârșit, atunci este inutil – este rebut, un instrument, ceva care nu poate îndura încercarea focului! Cât de mare este inima ta iubitoare de Dumnezeu chiar acum? Cât ești dezgustat de tine însuți în inima ta? Cât de profund îl cunoști cu adevărat pe Satana? V-ați întărit hotărârea? Sunteți în deplină armonie cu viața voastră în mijlocul oamenilor? S-a schimbat viața voastră? Duceți o viață nouă? S-a schimbat perspectiva asupra vieții voastre? Dacă aceste lucruri nu s-au schimbat, nu poți fi desăvârșit, chiar dacă nu te dai bătut; de fapt, ai fost doar cucerit. Când va veni vremea să fii pus la încercare, vei fi lipsit de adevăr, umanitatea ta va fi anormală și vei fi la fel de josnic precum un animal de povară. Singura ta realizare ar fi aceea de a fi fost cucerit – ai fi doar un obiect pe care l-am cucerit. Așa cum un măgar devine fricos și temător să se manifeste de câte ori își vede stăpânul, după ce a experimentat biciul stăpânului, ai fi doar un măgar care a fost cucerit. Dacă un om nu deține acele aspecte pozitive și este, în schimb, negativ și temător, timid și ezitant în toate lucrurile, incapabil să distingă orice cu limpezime, incapabil să înțeleagă adevărul, tot fără o cărare pentru practică și, mai mult, fără o inimă iubitoare de Dumnezeu – dacă un om nu înțelege cum să Îl iubească pe Dumnezeu, cum să ducă o viață plină de sens sau cum să fie un om adevărat – cum poate un astfel de om să fie martorul lui Dumnezeu? Aceasta ar dovedi că viața ta are puțină valoare și nu ești decât un măgar cucerit. Ai fi cucerit, dar aceasta nu ar însemna decât că te-ai răzvrătit împotriva marelui balaur roșu și că ai refuzat să te supui puterii lui; ar însemna că tu crezi că există un Dumnezeu, vrei să te supui tuturor planurilor lui Dumnezeu și nu ai a te plânge de nimic. Dar în ce privește aspectele pozitive, ești capabil de a trăi cuvântul lui Dumnezeu și de a-L vădi pe Dumnezeu? Dacă nu ai nimic din toate aceste aspecte, înseamnă că nu ai fost câștigat de Dumnezeu și nu ești decât un măgar cucerit. Nu este nimic de dorit în tine, iar Duhul Sfânt nu lucrează în tine. Umanitatea ta are prea multe lipsuri; Dumnezeu nu te poate folosi cu niciun chip. Trebuie să primești încuviințarea lui Dumnezeu și să fii de o sută de ori mai bun decât fiarele non-credincioase și cadavrele vii – numai cei care ating acest nivel sunt apți de a fi desăvârșiți. Numai dacă omul are umanitate și o conștiință este demn să fie folosit de Dumnezeu. Numai când ați fost desăvârșiți puteți fi considerați umani. Numai cei desăvârșiți duc vieți pline de sens. Numai astfel de oameni pot depune mărturie cu tărie lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei desăvârșiți pot trăi o viață plină de sens”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 554)

Care este calea prin care Dumnezeu îl desăvârșește pe om? Ce aspecte include ea? Ești dispus să fii desăvârșit de Dumnezeu? Ești dispus să accepți judecata și mustrarea Lui? Ce știi despre aceste chestiuni? Dacă nu ai cunoștințe demne de menționat, atunci este dovada că încă nu cunoști lucrarea lui Dumnezeu, că nu ai fost deloc luminat de Duhul Sfânt. E imposibil ca astfel de oameni să fie desăvârșiți. Lor li se dă doar o cantitate mică de har de care să se bucure pentru scurt timp și care nu va dura îndelung. Oamenii nu pot fi desăvârșiți de Dumnezeu dacă doar se bucură de harul Său. Unii sunt mulțumiți cu pacea și bucuria trupului, cu o viață ușoară, fără necazuri sau nenorociri, când întreaga lor familie trăiește în armonie, fără dezacorduri sau certuri – și pot chiar să creadă că doar aceasta este binecuvântarea lui Dumnezeu. De fapt, este doar harul lui Dumnezeu. Nu trebuie să fiți mulțumiți doar cu a vă bucura de harul lui Dumnezeu. Acest tip de gândire este foarte vulgar. Chiar dacă citești zilnic cuvintele lui Dumnezeu și te rogi în fiecare zi, iar spiritul tău simte o bucurie deosebită și este deosebit de împăcat, dacă, în cele din urmă, nu ai nimic de spus despre cunoștințele tale cu privire la Dumnezeu și la lucrarea Lui și nu ai experimentat nimic și dacă, oricât de mult din cuvântul lui Dumnezeu ai mâncat și ai băut, tot ceea ce simți este pacea și bucuria spirituale și că al lui Dumnezeu cuvânt este nemăsurat de dulce, de parcă nu te poți bucura îndeajuns de el, dar nu ai niciun fel de experiență practică a cuvintelor lui Dumnezeu și ești total lipsit de realitatea cuvintelor Lui, atunci ce poți câștiga dintr-o astfel de credință în Dumnezeu? Dacă nu poți trăi esența cuvintelor lui Dumnezeu, atunci faptul că mănânci și bei aceste cuvinte, ca și rugăciunile tale, nu înseamnă decât credință religioasă. Astfel de oameni nu pot fi desăvârșiți de către Dumnezeu și nu pot fi câștigați de El. Oamenii câștigați de Dumnezeu sunt cei care urmăresc adevărul. Ceea ce Dumnezeu câștigă nu este trupul omului, nici lucrurile care-i aparțin, ci acea parte din el care-I aparține lui Dumnezeu. Prin urmare, când Dumnezeu desăvârșește oamenii, El nu le desăvârșește trupul, ci inimile, îngăduind inimilor oamenilor să fie câștigate de Dumnezeu; cu alte cuvinte, faptul că Dumnezeu îl desăvârșește pe om este, în esență, faptul că Dumnezeu desăvârșește inima omului, astfel încât aceasta să se poată întoarce la Dumnezeu și să-L poată iubi.

Trupul omului este făcut din carne și sânge. Nu servește niciunui scop ca Dumnezeu să câștige trupul omului, pentru că trupul omului este ceva care putrezește inevitabil și nu poate primi moștenirea Sa sau moșteni binecuvântările Sale. Dacă ar fi câștigat trupul omului și dacă doar acesta ar fi în acest curent, atunci, cu toate că omul ar fi în acest curent cu numele, inima lui ar aparține Satanei. Așa stând lucrurile, nu numai că oamenii ar fi incapabili să devină manifestarea lui Dumnezeu, ci ar și deveni povara Sa, iar alegerea oamenilor de către Dumnezeu ar deveni astfel un lucru lipsit de sens. Cei pe care Dumnezeu intenționează să-i desăvârșească vor moșteni cu toții binecuvântările lui Dumnezeu și vor primi moștenirea Lui. Adică, ei acceptă ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este, astfel încât asta să devină ceea ce au înăuntrul lor; ei au toate cuvintele lui Dumnezeu lucrate în ei; și indiferent de ceea ce este Dumnezeu, ei sunt capabili să accepte totul exact așa cum este. Astfel, ei trăiesc adevărul. Acesta este felul de persoană desăvârșită de Dumnezeu și câștigată de Dumnezeu. Numai un astfel de om e îndreptățit să moștenească binecuvântările dăruite de Dumnezeu:

1. Să primească întreaga dragoste a lui Dumnezeu.

2. Să acționeze în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu în toate lucrurile.

3. Să câștige călăuzirea lui Dumnezeu, să trăiască în iluminarea lui Dumnezeu și să câștige luminarea de la Dumnezeu.

4. Să trăiască pe pământ imaginea pe care o iubește Dumnezeu; să fie ca Petru, care L-a iubit pe Dumnezeu cu adevărat, care a fost răstignit pentru Dumnezeu și vrednic să moară pentru a răsplăti dragostea lui Dumnezeu; să aibă aceeași slavă ca Petru.

5. Să fie iubit, stimat și admirat de toți pe pământ.

6. Să biruiască robia morții și a Infernului în fiecare aspect, fără a-i da nicio posibilitate Satanei să-și facă lucrarea, să fie ocupat de Dumnezeu, să trăiască având un spirit proaspăt și plin de viață și să nu simtă că s-a săturat.

7. Să aibă un simțământ inefabil de exaltare și de entuziasm în orice clipă din viață, de parcă ar fi asistat la venirea zilei slavei lui Dumnezeu.

8. Să dobândească slava împreună cu Dumnezeu și să aibă o înfățișare asemenea celor sfinți preaiubiți ai lui Dumnezeu.

9. Să devină ceea ce Dumnezeu iubește pe pământ, adică un fiu iubit al lui Dumnezeu.

10. Să-și schimbe forma și să se înalțe cu Dumnezeu la al treilea Cer, depășind condiția trupului.

Doar oamenii care pot moșteni binecuvântările lui Dumnezeu sunt desăvârșiți și câștigați de Dumnezeu. Ai câștigat ceva până în clipa de față? În ce măsură te-a desăvârșit Dumnezeu? Dumnezeu nu desăvârșește omul la întâmplare; desăvârșirea omului de către El este condiționată și are rezultate clare, vizibile. Nu e așa cum își închipuie omul, că atât timp cât are credință în Dumnezeu, poate fi desăvârșit și câștigat de Dumnezeu și că poate moșteni pe pământ binecuvântările lui Dumnezeu și primi moștenirea lui Dumnezeu. Asemenea lucruri sunt extrem de dificile – ca să nu mai vorbim de schimbarea formei oamenilor. În prezent, ceea ce ar trebui să urmăriți în principal este să fiți desăvârșiți de Dumnezeu în toate lucrurile, să fiți desăvârșiți de El prin toți oamenii, toate evenimentele și lucrurile cu care vă confruntați și să aveți lucrat în voi de către Dumnezeu mai mult din ceea ce El este. Voi trebuie să primiți mai întâi moștenirea lui Dumnezeu pe pământ; numai atunci veți fi îndreptățiți să moșteniți binecuvântări mai multe și mai mari de la El. Toate acestea sunt lucruri pe care ar trebui să le urmăriți și pe care ar trebui să le înțelegeți înainte de orice altceva. Cu cât veți urmări mai mult să fiți desăvârșiți de Dumnezeu în toate, cu atât mai mult veți fi capabili să vedeți mâna lui Dumnezeu în toate; ca urmare, veți urmări activ să pătrundeți în ființa cuvântului lui Dumnezeu și să pătrundeți în realitatea cuvântului Său prin diferite perspective și în diferite chestiuni. Nu vă puteți mulțumi cu astfel de stări negative, cum ar fi doar să nu comiteți păcate sau să nu aveți noțiuni ori filosofii pentru interacțiuni lumești și nici voință omenească. Dumnezeu îl desăvârșește pe om în nenumărate feluri; există o posibilitate de a fi desăvârșit în toate privințele, iar El te poate desăvârși nu numai în aspectele pozitive, ci și în cele negative, pentru a face mai îmbelșugat ceea ce câștigi. Zi de zi există oportunități de a fi desăvârșit și ocazii de a fi câștigat de Dumnezeu. După ce ai experimentat astfel o perioadă, vei fi foarte schimbat și vei ajunge în mod firesc să înțelegi clar multe lucruri pe care nu le înțelegeai înainte. Nu va mai fi nevoie de învățăminte de la alții; fără să-ți dai seama, Dumnezeu te va lumina astfel încât să primești luminare în toate lucrurile și să pătrunzi în toate detaliile experiențelor tale. Dumnezeu te va călăuzi negreșit, astfel încât să nu cotești nici la stânga, nici la dreapta, și așa vei păși pe calea de a fi desăvârșit de către El.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Promisiunile către cei care sunt desăvârșiți”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 555)

A fi desăvârșit de Dumnezeu nu se poate limita la desăvârșirea prin a mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu. Experimentarea lucrurilor în acest mod ar fi prea unilaterală și ar include prea puțin, și ar putea doar să limiteze omul la o sferă de acțiune foarte mică. În acest caz, omul ar fi lipsit de o mare parte din hrana spirituală necesară. Dacă doriți să fiți desăvârșiți de Dumnezeu, trebuie să învățați cum să experimentați în toate privințele și să fiți capabili să dobândiți luminare în tot ceea ce vi se întâmplă. Fie că e bun, fie că e rău, ar trebui să-ți aducă foloase și nu ar trebui să te facă negativ. Indiferent de situație, ar trebui să fii capabil să observi lucrurile stând de partea lui Dumnezeu și nu să le analizezi sau să le studiezi din perspectiva omului. (Aceasta ar fi o abatere în experiența ta). Dacă experimentezi lucrurile astfel, atunci inima ta va fi plină de poverile vieții tale; vei trăi mereu în lumina înfățișării lui Dumnezeu și cel mai probabil nu vor exista abateri în practica ta. Astfel de oameni au un viitor strălucit înainte. Există atât de multe oportunități de a fi desăvârșiți de Dumnezeu. Totul depinde de faptul dacă sunteți oameni care-L iubesc cu adevărat pe Dumnezeu și dacă aveți hotărârea de a fi desăvârșiți de Dumnezeu, de a fi câștigați de El și de a moșteni binecuvântările Lui și de a primi moștenirea Lui. Simpla hotărâre nu este suficientă; trebuie să aveți multă cunoaștere, altfel, vor exista întotdeauna abateri în practica voastră. Dumnezeu este dispus să vă desăvârșească pe fiecare în parte. După cum stau lucrurile acum, deși majoritatea oamenilor au acceptat de foarte mult timp lucrarea lui Dumnezeu, ei s-au limitat la a se lăfăi pur și simplu în harul lui Dumnezeu și sunt dispuși doar să-I permită lui Dumnezeu să le dea un oarecare confort al trupului, însă nu sunt dispuși să primească revelații mai multe și mai înalte. Asta arată că inima omului este încă veșnic îndreptată către cele exterioare. Deși lucrarea omului, slujirea lui și inima lui iubitoare de Dumnezeu au mai puține impurități, în ceea ce privește substanța lăuntrică a omului și gândirea sa înapoiată, el tot caută necontenit pacea și bucuria trupului și nu-i pasă care ar putea fi condițiile și scopurile desăvârșirii omului de către Dumnezeu. Așadar, viețile majorității oamenilor sunt încă vulgare și decadente. Viețile lor nu s-au schimbat câtuși de puțin; pur și simplu, ei nu privesc credința în Dumnezeu ca pe o chestiune de importanță majoră, e ca și cum ar avea credință doar de dragul altora, acționând superficial și strecurându-se cu nepăsare, ducând o existență rușinoasă. Puțini sunt cei care sunt capabili să caute să pătrundă în cuvântul lui Dumnezeu în toate lucrurile, să câștige lucruri mai multe și mai îmbelșugate, să devină oameni mai bogați în casa de astăzi a lui Dumnezeu și să primească mai multe dintre binecuvântările lui Dumnezeu. De cauți să fii desăvârșit de Dumnezeu în toate lucrurile și ești capabil să moștenești ceea ce a promis Dumnezeu pe pământ, de cauți să fii luminat de Dumnezeu în toate lucrurile și nu lași anii să treacă pe lângă tine alene, aceasta este cea mai bună cale de a pătrunde în mod activ. Numai în acest fel vei fi calificat și îndreptățit să fii desăvârșit de Dumnezeu. Ești cu adevărat cineva care caută să fie desăvârșit de Dumnezeu? Ești cu adevărat cineva care este serios în toate? Ai același spirit al dragostei pentru Dumnezeu pe care îl avea Petru? Ai hotărârea să-L iubești pe Dumnezeu așa cum a făcut Isus? Ai avut credință în Isus timp de mulți ani; ai văzut cum L-a iubit Isus pe Dumnezeu? Este într-adevăr Isus Cel în care crezi? Tu crezi în Dumnezeul practic de astăzi; ai văzut cum Dumnezeul practic întrupat Îl iubește pe Dumnezeul din ceruri? Ai credință în Domnul Isus Hristos; asta deoarece răstignirea lui Isus pentru răscumpărarea omenirii și minunile pe care le-a înfăptuit El sunt adevăruri general acceptate. Cu toate acestea, credința omului nu vine din cunoașterea și înțelegerea adevărată a lui Isus Hristos. Tu crezi numai în numele de Isus, dar nu crezi în Duhul Lui, căci nu ții deloc seama de modul în care Isus Îl iubea pe Dumnezeu. Credința ta în Dumnezeu este mult prea naivă. Deși crezi în Isus de mulți ani, nu știi cum să-L iubești pe Dumnezeu. Nu te face asta cel mai mare neghiob din lume? Este dovada că ani la rândul ai mâncat degeaba „hrana Domnului Isus Hristos”. Nu numai că nu-Mi plac astfel de oameni, dar sunt încredințat că nici Domnului Isus Hristos – pe care tu Îl venerezi – nu I-ar plăcea. Cum să poată fi desăvârșiți astfel de oameni? Nu devii stacojiu de stânjeneală? Nu te simți rușinat? Mai ai îndrăzneala să dai ochii cu Domnul tău Isus Hristos? Înțelegeți cu toții semnificația a ceea ce am spus?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Promisiunile către cei care sunt desăvârșiți”