Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 483)

De ce crezi în Dumnezeu? Mulți oameni sunt încurcați când li se adresează această întrebare. Aceștia au întotdeauna două puncte de vedere total diferite despre Dumnezeul practic și despre Dumnezeul din ceruri, ceea ce arată faptul că ei cred în Dumnezeu nu pentru a asculta de El, ci pentru a primi anumite beneficii sau pentru a scăpa de suferința pe care o aduce nenorocirea; numai atunci sunt ei oarecum ascultători. Ascultarea lor este condiționată; este de dragul propriilor perspective și este forțată. Așadar, mai exact, de ce crezi în Dumnezeu? Dacă este doar de dragul perspectivelor tale și al destinului tău, atunci ar fi mai bine dacă n-ai crede deloc. O astfel de credință este autoamăgire, reasigurare de sine și autoadmirație. În cazul în care credința ta nu este construită pe temelia ascultării de Dumnezeu, atunci vei fi pedepsit, în cele din urmă, pentru că I te-ai împotrivit. Toți cei care nu caută să asculte de Dumnezeu în credința lor se împotrivesc Lui. Dumnezeu le cere oamenilor să caute adevărul, să înseteze după cuvintele Sale, să mănânce și să bea cuvintele Lui și să le pună în practică, pentru a reuși să asculte de Dumnezeu. Dacă acestea sunt adevăratele tale intenții, atunci Dumnezeu sigur te va înălța și sigur va fi milostiv față de tine. Acest lucru este cert și de neschimbat. Dacă intenția ta nu este să asculți de Dumnezeu și ai alte scopuri, atunci tot ceea ce spui și faci – rugăciunile tale către Dumnezeu și chiar fiecare dintre acțiunile tale – va fi potrivnic Lui. S-ar putea să vorbești frumos și să fii blând, acțiunile și expresiile tale să pară cuviincioase, iar tu să pari ascultător, dar, când vine vorba de intențiile și părerile tale asupra credinței în Dumnezeu, toate lucrurile pe care le faci se opun lui Dumnezeu; tot ceea ce faci este rău. Oamenii care par ascultători precum oile, dar ale căror inimi adăpostesc intenții rele, sunt lupi îmbrăcați în haine de oi. Ei Îl ofensează pe Dumnezeu în mod direct și Dumnezeu nu va cruța pe niciunul dintre ei. Duhul Sfânt îi va dezvălui pe fiecare dintre ei și va arăta tuturor că toți aceia care sunt ipocriți vor fi cu siguranță detestați și respinși de Duhul Sfânt. Nu te îngrijora: Dumnezeu le va cere socoteală tuturor și îl va înlătura pe fiecare în parte.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „În credința ta în Dumnezeu ar trebui să asculți de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 484)

Dacă nu poți accepta lumina cea nouă de la Dumnezeu și nu poți înțelege și nu cauți tot ceea ce face Dumnezeu astăzi sau chiar te îndoiești de aceste lucruri, le judeci, le studiezi și analizezi, atunci înseamnă că nu vrei să asculți de Dumnezeu. Dacă, atunci când lumina Lui apare aici și acum, tu totuși pui preț pe lumina de ieri și te opui noii lucrări a lui Dumnezeu, atunci nu ești mai mult decât un absurd – ești unul dintre aceia care I se opun în mod voit lui Dumnezeu. Cheia ascultării de Dumnezeu este aprecierea noii lumini și dorința de a o accepta și de a o pune în practică. Numai aceasta este adevărata ascultare. Cei lipsiți de voința de a tânji după Dumnezeu sunt incapabili să I se supună în mod voit și nu pot decât să I se opună lui Dumnezeu, fiindcă sunt mulțumiți cu situația actuală. Acel om nu poate să asculte de Dumnezeu, fiindcă este stăpânit de viața de dinainte. Lucrurile de până atunci le-au format oamenilor tot felul de noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu, iar acestea au devenit chipul lui Dumnezeu în mințile lor. Astfel, ei cred în propriile noțiuni și în standardele imaginației lor. Dacă Îl compari pe Dumnezeul care face lucrări adevărate astăzi cu Dumnezeul din imaginația ta, atunci credința ta vine de la Satana, și este întinată de preferințele tale – Dumnezeu nu dorește o astfel de credință. Indiferent cât sunt de înalte legitimările lor și indiferent de dedicarea lor – chiar dacă și-au dedicat o viață întreagă de eforturi lucrării Lui și au devenit chiar și martiri – Dumnezeu nu aprobă pe nimeni cu o asemenea credință. Doar le oferă puțin har și le îngăduie să se bucure de acesta pentru o vreme. Astfel de oameni sunt incapabili de a pune adevărul în practică. Duhul Sfânt nu lucrează în ei și Dumnezeu îi va alunga pe fiecare, pe rând. Bătrâni și tineri deopotrivă, cei care nu ascultă de Dumnezeu în credința lor și au intenții greșite sunt cei care se opun și întrerup și astfel de oameni vor fi alungați fără nicio îndoială de Dumnezeu. Cei care nu ascultă deloc de Dumnezeu, care doar recunosc numele Lui și au un fel de simțământ al bunătății și minunăției lui Dumnezeu, dar nu țin ritmul cu pașii Duhului Sfânt și nu se supun lucrării și cuvintelor de acum ale Duhului Sfânt – astfel de oameni locuiesc în mijlocul harului lui Dumnezeu, dar nu vor fi câștigați sau desăvârșiți de către El. Dumnezeu desăvârșește oamenii prin ascultarea lor, prin faptul că mănâncă, beau și se bucură de cuvintele lui Dumnezeu și prin suferința și rafinarea din viețile lor. Numai printr-o astfel de credință se poate schimba firea oamenilor și numai atunci pot ajunge la adevărata cunoaștere de Dumnezeu. A nu te mulțumi doar cu viața în harul lui Dumnezeu, a tânji după adevăr și a-l căuta și a căuta să fii câștigat de Dumnezeu – aceasta înseamnă a asculta de Dumnezeu în mod conștient; și aceasta este întocmai credința pe care o vrea El. Oamenii care nu fac nimic mai mult decât să se bucure de harul lui Dumnezeu nu pot fi desăvârșiți sau schimbați; iar ascultarea, evlavia, dragostea și răbdarea lor sunt toate superficiale. Aceia care doar se bucură de harurile lui Dumnezeu nu pot să-L cunoască cu adevărat pe Dumnezeu și, chiar și atunci când Îl cunosc pe Dumnezeu, cunoașterea lor este superficială, iar ei spun lucruri precum „Dumnezeu iubește omul” sau „lui Dumnezeu Îi este milă de om”. Aceasta nu reprezintă viața oamenilor și nu arată deloc faptul că oamenii Îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu. Dacă, atunci când cuvintele lui Dumnezeu îi șlefuiesc sau atunci când încercările Lui vin asupra lor, oamenii nu pot asculta de Dumnezeu – dacă, în loc de aceasta, ei devin îndoielnici și cad – atunci ei nu sunt câtuși de puțin ascultători. În ei există multe reguli și restricții în privința credinței în Dumnezeu, experiențe vechi care sunt rezultatul multor ani de credință sau al diferitelor reguli bazate pe Biblie. Ar putea niște oameni ca aceștia să asculte de Dumnezeu? Acești oameni sunt plini de lucruri lumești – cum ar putea ei să asculte de Dumnezeu? „Ascultarea” lor e potrivit preferințelor personale – Și-ar dori Dumnezeu o ascultare ca aceasta? Aceasta nu este ascultarea de Dumnezeu, ci respectarea regulilor; este mulțumirea și liniștirea lor. Dacă tu spui că aceasta este ascultarea de Dumnezeu, nu cumva hulești împotriva Lui? Ești un faraon egiptean. Faci rău și te angajezi în mod voit în lucrarea de împotrivire față de Dumnezeu – așa vrea Dumnezeu să slujești? Cel mai bine ar fi să te grăbești să te căiești și să încerci să devii conștient de sine. Dacă nu reușești, mai bine ai pleca acasă; aceasta ți-ar face mai mult bine decât pretinsa ta slujire a lui Dumnezeu. Nu ai întrerupe, nici nu ai deranja; ți-ai cunoaște locul și ai trăi bine – nu ar fi mai bine? Și nu ai fi pedepsit pentru că I te împotrivești lui Dumnezeu!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „În credința ta în Dumnezeu ar trebui să asculți de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 485)

Lucrarea Duhului Sfânt se schimbă de la o zi la alta. Se înalță mai mult cu fiecare pas; dezvăluirea de mâine este mai înaltă decât cea de astăzi, avansând treptat tot mai mult, pas cu pas. Astfel este lucrarea prin care Dumnezeu îl desăvârșește pe om. Dacă oamenii nu pot ține pasul, atunci ar putea fi alungați oricând. Dacă nu au o inimă ascultătoare, atunci nu vor putea urma până la sfârșit. Vechea epocă a trecut; aceasta este o epocă nouă. Iar într-o epocă nouă, trebuie făcută o nouă lucrare. Mai ales în epoca finală, în care oamenii vor fi desăvârșiți, Dumnezeu va face o lucrare mai nouă, mult mai repede, așa că, fără ascultare în inima lor, oamenilor le va fi greu să urmeze pașii lui Dumnezeu. Dumnezeu nu Se supune niciunei reguli, nici nu consideră imutabil vreun stadiu al lucrării Sale. În schimb, lucrarea pe care El o face este tot mai nouă și tot mai mare. Cu fiecare etapă, lucrarea Sa devine din ce în ce mai practică și tot mai conformă cu nevoile actuale ale omului. Numai după ce oamenii experimentează acest fel de lucrare pot să obțină transformarea totală a firii lor. Cunoașterea omului despre viață atinge nivele tot mai înalte și, tot așa, și lucrarea lui Dumnezeu atinge nivele tot mai înalte. Numai astfel poate fi omul desăvârșit ca să devină folositor planurilor lui Dumnezeu. Dumnezeu lucrează în acest fel, pe de o parte pentru a contracara și inversa noțiunile omului și, pe de altă parte, pentru a conduce omul într-o stare mai înaltă și mai realistă, pe cel mai înalt tărâm al credinței în Dumnezeu, astfel încât, în cele din urmă, voia lui Dumnezeu să se poată face. Toți cei neascultători din fire, care se opun în mod voit, vor fi alungați de această etapă a lucrării grabnice și care avansează cu furie a lui Dumnezeu; doar cei ce ascultă de bună voie și se smeresc cu bucurie pot ajunge până la capătul drumului. În acest fel de lucrare, voi toți ar trebui să învățați cum să vă supuneți și cum să vă lăsați noțiunile deoparte. Ar trebui să fiți cu băgare de seamă la fiecare pas pe care îl faceți. Dacă sunteți neglijenți, cu siguranță veți fi disprețuiți de Duhul Sfânt, veți fi cei care tulbură lucrarea lui Dumnezeu. Înainte de această etapă a lucrării, regulile și legile omului din vechime au fost atât de multe încât acesta s-a lăsat dus de val și, ca rezultat, a devenit mândru și a uitat de sine. Toate acestea sunt obstacole care împiedică omul să accepte noua lucrare a lui Dumnezeu; sunt dușmanii cunoașterii lui Dumnezeu de către om. Este periculos ca oamenii să nu aibă nici ascultare și nici o dorință pentru adevăr în inima lor. Dacă te supui doar muncii și vorbelor simple și nu ești capabil să accepți ceva mai profund, atunci ești un om care se agață de vechile căi și care nu poate ține pasul cu lucrarea Duhului Sfânt.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 486)

Lucrarea făcută de Dumnezeu diferă de la o perioadă la alta. Dacă ești foarte ascultător într-o etapă a lucrării lui Dumnezeu, dar în etapa următoare ascultarea ta față de El se împuținează sau nu ești în stare să-L asculți, atunci Dumnezeu te va părăsi. Dacă Îl urmezi pe Dumnezeu când El face acest pas, atunci tu trebuie să continui la fel atunci când El face următorul pas; numai atunci ești o persoană care ascultă de Duhul Sfânt. Din moment ce crezi în Dumnezeu, trebuie să rămâi constant în ascultarea ta. Nu poți pur și simplu să asculți atunci când vrei și să fii neascultător atunci când nu vrei. Dumnezeu nu laudă acest fel de ascultare. Dacă nu poți ține pasul cu lucrarea cea nouă pe care Eu o împărtășesc și continui să te ții de vechile pilde, atunci cum poate să existe progres în viața ta? Lucrarea lui Dumnezeu este ca tu să te hrănești prin cuvintele Sale. Când te supui și accepți cuvintele Lui, Duhul Sfânt va lucra cu siguranță în tine. Duhul Sfânt lucrează exact așa cum spun Eu; fă cum am spus Eu și Duhul Sfânt va lucra cu promptitudine în tine. Voi elibera o lumină nouă ca voi să vedeți, aducându-vă în lumina prezentului; când vei umbla în această lumină, Duhul Sfânt va lucra imediat în tine. Există unii care pot fi recalcitranți, spunând: „Pur și simplu nu voi îndeplini ceea ce spui Tu”. În această situație, îți spun că ai ajuns la capătul drumului; ești secătuit și nu mai ai viață. Prin urmare, în experimentarea transformării firii tale, nimic nu este mai important decât să ții pasul cu lumina prezentă. Duhul Sfânt nu numai că lucrează în anumiți oameni care sunt folosiți de Dumnezeu, dar, mai mult, El lucrează în biserică. El ar putea să lucreze în oricine. S-ar putea să lucreze în tine în prezent, iar tu vei experimenta această lucrare. În perioada următoare, s-ar putea să lucreze în altcineva, caz în care trebuie să te grăbești să urmezi; cu cât urmezi mai îndeaproape lumina prezentă, cu atât viața ta poate crește. Indiferent ce fel de persoană e cineva, dacă Duhul Sfânt lucrează în ea, atunci trebuie să urmezi. Primește experiențele sale prin prisma experiențelor tale și vei primi lucruri chiar mai mari. Făcând astfel vei progresa mai repede. Aceasta este calea desăvârșirii pentru om și mijlocul prin care viața crește. Poți ajunge la calea spre desăvârșire prin supunerea față de lucrarea Duhului Sfânt. Tu nu știi prin ce fel de persoană va lucra Dumnezeu pentru a te desăvârși, nici prin ce persoană, întâmplare sau lucru îți va permite El să câștigi sau să vezi lucruri. Dacă poți să pășești pe această cale dreaptă, aceasta arată că există o mare speranță pentru ca tu să fii desăvârșit de Dumnezeu. Dacă nu poți să faci acest lucru, aceasta arată că viitorul tău este sumbru, lipsit de lumină. Odată ce pășești pe calea cea dreaptă, vei primi revelație în toate lucrurile. Indiferent ce le dezvăluie Duhul Sfânt altora, dacă tu te conduci după cunoștințele lor pentru a experimenta de unul singur, atunci această trăire va deveni o parte din viața ta și tu vei putea împărtăși altora din această experiență. Cei care împărtășesc altora cuvinte pe care doar le repetă sunt oameni care nu au avut nicio experiență; trebuie să înveți să găsești, prin luminarea și iluminarea celorlalți, un mod de a practica înainte de a putea începe să vorbești despre propria ta experiență și cunoaștere. Acest lucru va fi de un mai mare folos pentru viața ta. Ar trebui să experimentezi în acest fel, ascultând tot ce vine de la Dumnezeu. Trebuie să cauți voia lui Dumnezeu în toate lucrurile și să înveți lecțiile din toate lucrurile, pentru ca viața ta să poată să crească. O astfel de practică oferă cel mai rapid progres.

Duhul Sfânt te luminează prin experiențele tale practice și te desăvârșește prin credința ta. Îți dorești cu adevărat să fii desăvârșit? Dacă îți dorești cu adevărat să fii desăvârșit de Dumnezeu, atunci vei avea curajul să-ți lepezi trupul, vei putea împlini cuvintele lui Dumnezeu și nu vei fi pasiv sau slab. Vei fi în stare să asculți de tot ce vine de la Dumnezeu și toate acțiunile tale, publice sau personale, vor putea fi dezvăluite lui Dumnezeu. Dacă ești o persoană cinstită și pui adevărul în toate lucrurile, atunci vei fi desăvârșit. Acei oameni înșelători care acționează într-un fel doar în fața altora și în alt fel pe la spatele lor, nu sunt dispuși să fie desăvârșiți. Toți sunt fii ai pierzării și distrugerii; ei nu-I aparțin lui Dumnezeu, ci Satanei. Ei nu sunt tipul de oameni aleși de Dumnezeu! Dacă acțiunile și comportamentul tău nu pot fi dezvăluite înaintea lui Dumnezeu sau privite de Duhul lui Dumnezeu, aceasta este o dovadă că ceva nu este în regulă cu tine. Numai dacă accepți judecata și mustrarea lui Dumnezeu și îți pasă de transformarea firii tale, vei putea să pășești pe calea spre desăvârșire. Dacă îți dorești cu adevărat să fii desăvârșit de Dumnezeu și să faci voia lui Dumnezeu, atunci trebuie să te supui întregii lucrări a lui Dumnezeu, fără să te plângi deloc, fără să îndrăznești și să cântărești sau să judeci lucrarea lui Dumnezeu. Acestea sunt cerințele minime pentru a fi desăvârșit de Dumnezeu. Cerința necesară pentru cei ce caută să fie desăvârșiți de Dumnezeu este aceasta: acționați cu o inimă care Îl iubește pe Dumnezeu în toate lucrurile. Ce înseamnă să acționezi cu o inimă care Îl iubește pe Dumnezeu? Aceasta înseamnă că toate acțiunile și tot comportamentul tău pot fi arătate înaintea lui Dumnezeu. Și pentru că ai intenții bune, fie că acțiunile tale sunt corecte sau greșite, nu-ți este frică să I le arăți lui Dumnezeu sau fraților și surorilor tale și îndrăznești să depui un jurământ înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să-ți prezinți fiecare intenție, gând și idee a ta înaintea lui Dumnezeu, pentru ca El să le cântărească; dacă practici și intri în acest fel, atunci viața ta va spori rapid.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 487)

De vreme ce crezi în Dumnezeu, trebuie să-ți pui credința în toate cuvintele lui Dumnezeu și în toată lucrarea Lui. Cu alte cuvinte, din moment ce crezi în Dumnezeu, trebuie să asculți de El. Dacă nu ești în stare să faci acest lucru, atunci nu contează dacă tu crezi în Dumnezeu sau nu. Dacă ai crezut în Dumnezeu timp de mulți ani și totuși nu ai ascultat de El niciodată și nu accepți întregimea cuvintelor Lui, și ceri în schimb ca Dumnezeu să ți Se supună ție și să acționeze conform noțiunilor tale, atunci ești cel mai răzvrătit dintre toți și ești un non-credincios. Cum ar putea astfel de oameni să reușească să se supună lucrării și cuvintelor lui Dumnezeu care nu se conformează noțiunilor omului? Cei mai răzvrătiți dintre toți sunt cei care intenționat Îl sfidează pe Dumnezeu și I se împotrivesc. Ei sunt dușmanii lui Dumnezeu, antihriștii. Ei au mereu o atitudine de ostilitate față de noua lucrare a lui Dumnezeu; nu au niciodată nici cea mai mică înclinație de a se supune și nici nu s-au supus ori s-au smerit vreodată de bunăvoie. Ei se înalță pe sine înaintea altora și nu se supun niciodată nimănui. Înaintea lui Dumnezeu, se consideră cei mai buni la predicarea cuvântului și cei mai pricepuți la a lucra asupra altora. Ei nu renunță niciodată la „averile” din posesia lor, ci le consideră niște moșteniri de familie pentru închinare, pentru a predica altora despre ele și le folosesc pentru a ține prelegeri acelor nesăbuiți care îi idolatrizează. Există într-adevăr un anumit număr de oameni ca aceștia în biserici. Se poate spune că ei sunt „eroi neîmblânziți”, care, generație după generație, poposesc în casa lui Dumnezeu. Ei pretind că predicarea cuvântului (doctrinei) este datoria lor supremă. An de an și generație după generație, aceștia își practică, impunând cu tărie, datoria lor „sacră și inviolabilă”. Nimeni nu îndrăznește să-i atingă; nici o singură persoană nu îndrăznește să le reproșeze deschis. Ei devin „împărați” în casa lui Dumnezeu, alergând frenetic pe măsură ce îi tiranizează pe ceilalți din epocă în epocă. Această ceată de diavoli caută să se unească și să-Mi distrugă lucrarea; cum pot permite acestor diavoli vii să existe în fața ochilor Mei? Nici măcar cei care sunt ascultători doar pe jumătate nu pot să continue până la capăt, cu atât mai puțin acești tirani fără cea mai neînsemnată urmă de ascultare în inimile lor! Lucrarea lui Dumnezeu nu este câștigată de om cu ușurință. Chiar și folosindu-și toată puterea pe care o au, oameni pot să câștige doar o părticică din ea, permițându-le în cele din urmă să fie desăvârșiți. Ce se întâmplă atunci cu copiii arhanghelului care caută să distrugă lucrarea lui Dumnezeu? Nu au ei oare o speranță și mai mică de a fi câștigați de Dumnezeu? Scopul Meu în a face lucrarea de cucerire nu este numai de a cuceri de dragul cuceririi, ci de a cuceri pentru a descoperi neprihănirea și nelegiuirea, pentru a obține dovada pedepsirii omului, pentru a-i condamna pe cei păcătoși și, mai mult, scopul Meu e de a cuceri de dragul desăvârșirii celor care ascultă de bună voie. În cele din urmă, toate vor fi despărțite după felul lor, iar cei care sunt desăvârșiți vor fi aceia ale căror gânduri și idei sunt pline de ascultare. Aceasta este lucrarea care va fi săvârșită în cele din urmă. Între timp, cei ale căror acțiuni sunt răzvrătite vor fi pedepsiți și trimiși să ardă în flăcări, țintele blestemelor eterne. Când va veni acel timp, acei „eroi măreți și neîmblânziți” din veacurile trecute vor deveni cei mai netrebnici și cei mai ocoliți „slabi și neputincioși fricoși”. Doar acest lucru poate arăta fiecare aspect al dreptății lui Dumnezeu și firea Lui de neofensat de către om și doar acest lucru poate calma ura din inima Mea. Oare nu sunteți de acord că toate acestea sunt drepte?

Nu toți cei care experimentează lucrarea Duhului Sfânt și nici aceia care se află în acest curent nu pot câștiga viața. Viața nu este o proprietate comună, împărtășită de întreaga omenire, și nu toți oamenii pot să-și schimbe cu ușurință firea. Supunerea față de lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie reală și actuală și trebuie să fie trăită. Doar supunerea superficială nu poate primi lauda lui Dumnezeu și doar supunându-te aspectelor superficiale ale cuvântului lui Dumnezeu, fără a căuta o schimbare a propriei firi, nu este pe placul inimii lui Dumnezeu. Ascultarea față de Dumnezeu și supunerea față de lucrarea lui Dumnezeu sunt una și aceeași. Cei ce se supun numai lui Dumnezeu, dar nu și lucrării Lui, nu pot fi considerați ascultători, cu atât mai puțin cei ce nu se supun cu adevărat, ci sunt lingușitori fățarnici. Cei ce se supun cu adevărat lui Dumnezeu pot toți dobândi folos din lucrarea Lui și pot dobândi înțelegerea firii și lucrării lui Dumnezeu. Numai astfel de oameni se supun cu adevărat lui Dumnezeu. Astfel de oameni pot ajunge să obțină o nouă cunoaștere și să treacă prin noi schimbări, de la noua lucrare. Numai acești oameni sunt lăudați de Dumnezeu; numai acești oameni vor fi desăvârșiți și doar aceștia sunt cei ale căror firi s-au schimbat. Cei ce sunt lăudați de Dumnezeu sunt cei care se supun cu bucurie lui Dumnezeu și cuvântului și lucrării Sale. Numai oamenii ca aceștia se află în poziția bună; numai asemenea oameni Îl doresc sincer pe Dumnezeu și Îl caută cu sinceritate. Cei ce doar vorbesc despre credința lor în Dumnezeu, dar, în esență, Îl blestemă, sunt oameni ce își pun o mască, ce poartă veninul șarpelui; sunt cei mai perfizi dintre toți. Mai devreme sau mai târziu, acești nemernici vor fi demascați. Oare nu este aceasta lucrarea care se face astăzi? Răufăcătorii rămân răufăcători și nu pot scăpa de ziua pedepsei. Oamenii buni vor fi întotdeauna buni și vor fi descoperiți când lucrarea lui Dumnezeu se va sfârși. Niciun răufăcător nu va fi considerat drept și niciunul dintre cei drepți nu va fi considerat răufăcător. Aș lăsa Eu vreun om să fie învinuit pe nedrept?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 488)

Pe măsură ce viața ta sporește, trebuie să ai mereu o nouă intrare și o nouă înțelegere mai pătrunzătoare, care să devină tot mai profunde cu fiecare pas. În aceasta ar trebui să intre întreaga omenire. Prin părtășie, ascultarea predicilor, citirea cuvântului lui Dumnezeu sau rezolvarea vreunei probleme, vei obține o nouă înțelegere și o nouă luminare și nu vei trăi după regulile vechi și în timpurile vechi; vei trăi mereu în lumina cea nouă și nu te vei îndepărta de cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă să pășești pe calea cea dreaptă. Nu va fi suficient să plătești doar superficial un preț; zi după zi, cuvântul lui Dumnezeu este tot mai profund și lucruri noi apar în fiecare zi, iar omul trebuie, de asemenea, să aibă o nouă intrare în fiecare zi. Așa cum vorbește Dumnezeu, așa El îndeplinește tot ceea ce a rostit, iar dacă tu nu poți ține pasul, atunci vei rămâne în urmă. Trebuie să mergi mai adânc în rugăciunile tale; a mânca și a bea din cuvântul lui Dumnezeu, nu pot fi cu întreruperi. Să aprofundezi luminarea și iluminarea pe care le primești, iar noțiunile și închipuirile tale trebuie să dispară treptat. De asemenea, trebuie să îți sporești judecata și, cu orice te confrunți, trebuie să ai propriile păreri despre acest lucru și propriile puncte de vedere. Înțelegând unele lucruri în duh, trebuie să înțelegi lucrurile exterioare și să înțelegi esența oricărei probleme. Dacă tu nu ești echipat cu aceste lucruri, cum vei putea oare conduce biserica? Dacă doar pomenești despre slove și doctrine, fără nici o ancoră în realitate și fără nici o cale de practică, vei putea să reziști doar pentru o perioadă scurtă de timp. Poate fi acceptabil atunci când vorbim unor inițiați în credință, dar după un timp, când noii credincioși au avut o experiență reală, tu nu vei mai avea ce să le oferi. Atunci cum Îi ești tu folositor lui Dumnezeu? Fără noua luminare, tu nu poți lucra. Cei care nu au o luminare nouă sunt cei care nu știu cum să experimenteze și astfel de oameni nu dobândesc niciodată noi cunoștințe sau experiențe noi. Și, în ceea ce privește a furniza viață, aceștia nu-și pot face datoria și nici nu pot deveni de vreun folos lui Dumnezeu. Acest tip de om nu este bun de nimic, este un simplu nesăbuit. Într-adevăr, astfel de oameni sunt în totalitate incapabili să-și îndeplinească rolul în lucrare, sunt cu toții netrebnici. Nu numai că nu reușesc să-și îndeplinească rolul, dar de fapt ei dau multă trudă inutilă bisericii. Îi îndemn pe acești „venerabili bătrâni” să se grăbească și să părăsească biserica, astfel încât ceilalți să nu mai trebuiască să se uite la tine. Astfel de oameni nu au nici o înțelegere a lucrării noi și sunt plini de noțiuni nesfârșite. Ei nu au nici o funcție în biserică; mai degrabă, ei aduc daune și răspândesc răul pretutindeni, până în punctul de a se amesteca în orice fel de abatere și tulburare în biserică, prin urmare aducându-le celor nesăbuiți confuzie și dezordine. Acești diavoli vii, aceste duhuri rele ar trebui să părăsească biserica cât mai curând posibil, ca aceasta să nu fie blestemată din cauza ta. Tu poți să nu te temi de lucrarea de astăzi, dar nu te temi tu oare de pedeapsa dreaptă de mâine? Există un număr mare de oameni în biserică, care sunt paraziți și un număr mare de lupi care încearcă să perturbe lucrarea firească a lui Dumnezeu. Aceste ființe sunt toate demoni trimiși de regele demonilor, lupi feroce care caută să sfâșie mieii neștiutori. Dacă acești așa-numiți oameni nu sunt înlăturați, ei vor deveni paraziți ai bisericii, molii ce devorează ofrandele. Mai devreme sau mai târziu, va veni o zi în care acești viermi dezgustători, netrebnici, neștiutori și vrednici de dispreț vor fi pedepsiți!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 489)

Să dobândești cunoașterea practicității și o înțelegere profundă a lucrării lui Dumnezeu – ambele sunt văzute în cuvintele Lui și doar prin aceste cuvântări poți obține luminarea. Așadar, ar trebui să faci mai mult pentru a te înzestra cu cuvintele lui Dumnezeu. Comunică în părtășie înțelegerea ta privind cuvintele lui Dumnezeu și astfel, îi poți lumina pe ceilalți și le poți oferi o cale de ieșire – aceasta este o cale practică. Înainte ca Dumnezeu să rânduiască un mediu pentru voi, fiecare dintre voi trebuie să se înzestreze mai întâi cu cuvintele Lui. Acesta este un lucru pe care ar trebui să-l facă fiecare; este o prioritate urgentă. Mai întâi, să atingi un punct în care știi să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu. Pentru orice lucru pe care nu ești capabil să-l faci, caută în cuvintele Lui o cale de practică și scrutează aceste cuvântări pentru orice chestiune pe care nu o înțelegi și orice dificultate pe care ai putea să o ai. Fă din cuvintele lui Dumnezeu provizia ta și permite-le să te ajute să-ți rezolvi dificultățile și problemele practice; de asemenea, permite cuvintelor Lui să devină ajutorul tău în viață. Aceste lucruri vor necesita efort din partea ta. Când mănânci și bei cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să dobândești rezultate; trebuie să fii capabil să-ți liniștești inima înaintea Lui și să practici conform cuvântărilor Lui atunci când întâmpini vreo problemă. Dacă nu ai întâmpinat niciun fel de probleme, ar trebui doar să ai grijă să mănânci și să bei cuvintele Lui. Uneori poți să te rogi și să contempli iubirea lui Dumnezeu, să împărtășești înțelegerea ta asupra cuvintelor Lui și comunici despre luminarea și iluminarea pe care le experimentezi lăuntric și despre reacțiile pe care le-ai avut când ai citit aceste cuvântări. Mai mult, le poți oferi oamenilor o cale de ieșire. Doar acest lucru este practic. Scopul înfăptuirii acestui lucru este să permiți cuvintelor lui Dumnezeu să devină provizia ta practică.

În cursul unei zile, câte ore petreci cu adevărat în fața lui Dumnezeu? Cât de mult din ziua ta Îi este efectiv dat lui Dumnezeu? Cât de mult îi este dat trupului? A avea propria inimă orientată mereu spre Dumnezeu este primul pas pentru a fi pe calea cea bună a desăvârșirii de către El. Dacă poți să-I dedici lui Dumnezeu inima și trupul și toată iubirea ta autentică, să le așezi în fața Lui, să fii complet ascultător față de El și să fii absolut atent la voia Lui – nu pentru trup, nu pentru familie și nu pentru dorințele tale personale, ci pentru interesele căminului lui Dumnezeu, luând cuvântul lui Dumnezeu ca principiu și fundament în toate – atunci, făcând astfel, intențiile și perspectivele tale vor fi toate în locul potrivit, iar tu vei fi în acel moment o persoană înaintea lui Dumnezeu care primește lauda Lui. Cei pe care Dumnezeu îi place sunt oamenii în totalitate îndreptați spre El; sunt cei care pot să Îi fie devotați doar Lui. Cei pe care Dumnezeu îi urăște sunt cei fără tragere de inimă în privința Lui și care se răzvrătesc împotriva Lui. El îi urăște pe aceia care cred în El și vor mereu să se bucure de El, dar nu sunt capabili să se sacrifice complet de dragul Lui. El îi urăște pe aceia care spun că Îl iubesc, dar care se răzvrătesc împotriva Lui în inimile lor; îi urăște pe aceia care folosesc cuvinte elocvente, înflorite în scopul înșelăciunii. Cei care nu Îi sunt dedicați lui Dumnezeu în mod autentic sau care nu s-au supus cu adevărat înaintea Lui sunt trădători și peste măsură de aroganți de la natură. Aceia care nu se pot supune în mod autentic în fața Dumnezeului normal, practic, sunt chiar mai aroganți, și, mai ales, sunt progenitura devotată a arhanghelului. Oamenii care se sacrifică într-adevăr pentru Dumnezeu își dedică întreaga ființă Lui și se așază înaintea Lui; ei pot să se supună tuturor cuvintelor și lucrării Lui și sunt capabili să-I pună cuvintele în practică. Ei pot să accepte cuvintele lui Dumnezeu și le iau drept fundamentul existenței lor și sunt capabili să caute cu seriozitate în cuvintele lui Dumnezeu părțile de practicat. Aceștia sunt oameni care trăiesc cu adevărat în fața lui Dumnezeu. Dacă practici în acest fel, va fi benefic pentru viața ta, iar prin mâncatul și băutul cuvintelor Lui îți poți îndeplini nevoile și insuficiențele interioare, astfel încât firea vieții tale să se schimbe, atunci acest lucru va mulțumi voia lui Dumnezeu. Dacă te porți conform cerințelor lui Dumnezeu, dacă nu îți mulțumești trupul, ci în schimb mulțumești voia Lui, atunci prin asta vei fi pătruns în realitatea cuvintelor Lui. Pătrunderea în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu înseamnă că poți să-ți faci datoria și să îndeplinești cerințele lucrării lui Dumnezeu. Numai aceste feluri de acțiuni practice pot fi numite pătrundere în realitatea cuvintelor Lui. Dacă ești capabil să pătrunzi în această realitate, atunci vei avea adevărul. Acesta este începutul pătrunderii în realitate; trebuie, mai întâi, să efectuezi acest antrenament și numai după aceea vei fi capabil să pătrunzi în realități mai profunde. Gândește-te cum să respecți poruncile și cum să fii loial în fața lui Dumnezeu; nu te gândi mereu la când vei fi capabil să pătrunzi în Împărăție. Dacă firea ta nu se schimbă, atunci orice gândești va fi inutil! Ca să pătrunzi în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să ajungi ca toate ideile și gândurile tale să fie pentru Dumnezeu – acesta este strictul necesar.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu sunt cei care se pot supune în mod absolut practicității Lui”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 490)

În prezent, există mulți oameni care se află în toiul încercărilor și nu înțeleg lucrarea lui Dumnezeu, însă Eu îți spun: dacă nu o înțelegi, ai face bine să nu emiți judecăți despre ea. Poate că va veni o zi când adevărul va ieși în întregime la lumină și atunci vei înțelege. Să nu emiți judecăți va fi benefic pentru tine, totuși nu poți doar să aștepți pasiv. Trebuie să cauți să pătrunzi în mod activ; numai atunci vei fi cineva care intră cu adevărat. Din cauza răzvrătirii lor, oamenii dezvoltă mereu noțiuni despre Dumnezeul practic. Din acest motiv este necesar ca toți oamenii să învețe cum să fie supuși, pentru că Dumnezeul cel practic este o încercare enormă pentru omenire. Dacă nu poți rămâne neclintit, atunci totul s-a terminat; dacă nu ai o înțelegere a practicității Dumnezeului practic, atunci nu vei putea să fii desăvârșit de către Dumnezeu. Un pas critic în chestiunea dacă oamenii pot sau nu să fie desăvârșiți este înțelegerea practicității lui Dumnezeu. Practicitatea lui Dumnezeu întrupat venit pe pământ este o încercare pentru fiecare persoană în parte; dacă ești capabil să rămâi neclintit în acest aspect, vei fi cineva care Îl cunoaște pe Dumnezeu și vei fi cineva care Îl iubește cu adevărat. Dacă nu poți rămâne neclintit în acest aspect, dacă nu crezi decât în Duh și ești incapabil să crezi în practicitatea lui Dumnezeu, atunci, indiferent cât de mare este credința ta în Dumnezeu, va fi inutilă. Dacă nu poți crede în Dumnezeul vizibil, atunci poți crede în Duhul lui Dumnezeu? Nu cumva doar încerci să-L păcălești pe Dumnezeu? Nu ești supus înaintea Dumnezeului vizibil și tangibil, deci ești în stare să te supui înaintea Duhului? Duhul este invizibil și intangibil, așadar, când spui că te supui Duhului lui Dumnezeu, nu spui pur și simplu aberații? Cheia pentru respectarea poruncilor este să ai o înțelegere a Dumnezeului practic. Odată ce ai o înțelegere a realității Dumnezeului practic, vei fi capabil să respecți poruncile. Respectarea acestora cuprinde două componente: una este să te agăți strâns de esența Duhului Său și să fii capabil să accepți examinarea Duhului în fața Lui; cealaltă este să fii capabil să ai o înțelegere autentică a trupului întrupat și să obții supunerea autentică. Indiferent dacă este înaintea trupului sau înaintea Duhului, o persoană trebuie să simtă tot timpul supunere și venerație față de Dumnezeu. Numai o astfel de persoană este calificată pentru a fi desăvârșită. Dacă ai o înțelegere a practicității Dumnezeului practic – adică, dacă ai rămas neclintit în această încercare – atunci nimic nu va fi prea mult pentru tine.

Unii oameni spun: „Poruncile sunt ușor de respectat; nu trebuie decât să vorbești franc și cu evlavie înaintea lui Dumnezeu, fără a gesticula; asta înseamnă să respecți poruncile”. Așa să fie? Așadar, dacă faci unele lucruri care I se împotrivesc pe la spatele lui Dumnezeu, se poate considera că respecți poruncile? Trebuie să ai o înțelegere deplină a ceea ce presupune respectarea poruncilor. Acest lucru este legat de faptul dacă ai sau nu o înțelegere reală a practicității lui Dumnezeu; dacă ai o înțelegere a practicității și nu te împiedici și cazi în timpul acestei încercări, atunci se poate considera că ai o mărturie puternică. Să fii mărturie răsunătoare pentru Dumnezeu are, în principal, legătură cu a avea sau nu o înțelegere a Dumnezeului practic și cu a fi sau nu capabil să te supui în fața acestei persoane, care nu este numai obișnuită, ci și normală, și chiar să te supui până la moarte. Dacă, prin această supunere, ești cu adevărat martor pentru Dumnezeu, înseamnă că ai fost câștigat de către Dumnezeu. Dacă poți să te supui până la moarte și, înaintea Lui, să te eliberezi de plângeri, să nu emiți judecăți, să nu defăimezi, să nu ai nicio noțiune și să nu ai motive ascunse, atunci, în acest fel, Dumnezeu va câștiga glorie. A te supune în fața unei persoane obișnuite care este privită de sus de către om și a fi capabil să te supui până la moarte fără niciun fel de noțiuni – aceasta este adevărata mărturie. Realitatea în care Dumnezeu le cere oamenilor să pătrundă este aceea de a fi capabili să asculte de cuvintele Lui, să le pună în practică, să se închine în fața Dumnezeului practic și să-și cunoască propria corupție, să-și deschidă inimile în fața Lui și, în final, să fie câștigați de El prin aceste cuvinte ale Lui. Dumnezeu dobândește glorie atunci când aceste cuvântări te cuceresc și te fac complet ascultător față de El; prin aceasta, El îl rușinează pe Satana și Își completează lucrarea. Când nu ai niciun fel de noțiuni despre practicitatea lui Dumnezeu întrupat – adică, atunci când ai rămas ferm în această încercare – atunci ai fost o bună mărturie. Dacă vine o zi în care ai înțelegere deplină a Dumnezeului practic și te poți supune până la moarte, cum a făcut Petru, vei fi câștigat și desăvârșit de către Dumnezeu. Orice face Dumnezeu și nu este în conformitate cu noțiunile tale reprezintă o încercare pentru tine. Dacă lucrarea lui Dumnezeu ar fi în conformitate cu noțiunile tale, nu ar fi necesar ca tu să suferi sau să fii rafinat. Din cauza faptului că lucrarea Lui este atât de practică și nu este în conformitate cu noțiunile tale, este nevoie să renunți la asemenea noțiuni. De aceea este o încercare pentru tine. Din cauza practicității lui Dumnezeu, toți oamenii se află în mijlocul încercărilor; lucrarea lui este practică, nu supranaturală. Înțelegându-I pe deplin cuvintele practice și cuvântările practice, fără niciun fel de noțiuni și fiind capabil să Îl iubești sincer pe măsură ce lucrarea Lui devine tot mai practică, vei fi câștigat de către El. Grupul de oameni pe care îl va câștiga Dumnezeu este format din cei care Îl cunosc pe Dumnezeu; adică, cei care Îi cunosc practicitatea. Mai mult, ei sunt aceia care sunt capabili să se supună lucrării practice a lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu sunt cei care se pot supune în mod absolut practicității Lui”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 491)

În timpul în care Dumnezeu este întrupat, supunerea pe care El o cere oamenilor nu presupune să te abții de la a emite judecăți sau de la a te împotrivi, așa cum își închipuie aceștia; mai degrabă, El cere ca oamenii să-I întrebuințeze cuvintele ca principiu după care să trăiască și ca fundament al supraviețuirii lor, să pună în practică în mod absolut esența cuvintelor Lui și să-I mulțumească voia pe deplin. Un aspect al faptului de a cere oamenilor să se supună Dumnezeului întrupat se referă la a-I pune cuvintele în practică, pe când celălalt aspect se referă la a fi capabili să se supună normalității și practicității Lui. Ambele trebuie să fie absolute. Aceia care pot obține ambele aspecte sunt toți aceia care simt iubire autentică pentru Dumnezeu în inimile lor. Ei sunt cu toții oameni care au fost câștigați de către Dumnezeu și cu toții Îl iubesc pe Dumnezeu așa cum își iubesc propria viață. Dumnezeul întrupat poartă umanitate normală și practică în lucrarea Lui. Astfel, învelișul Lui exterior de umanitate atât normală, cât și practică devine o încercare enormă pentru oameni; devine cea mai mare dificultate a lor. Totuși, normalitatea și practicitatea lui Dumnezeu nu pot fi evitate. El a încercat orice pentru a găsi o soluție, dar, în cele din urmă, nu S-a putut descotorosi de învelișul exterior al umanității Sale normale. Asta a fost pentru că, până la urmă, El este Dumnezeu devenit trup, nu Dumnezeul Duhului din ceruri. El nu este Dumnezeul pe care oamenii nu-L pot vedea, ci Dumnezeul care poartă învelișul unei membru al creației. Așadar, nu I-ar fi în niciun caz ușor să Se descotorosească de învelișul umanității Sale normale. Prin urmare, orice ar fi, El tot face lucrarea pe care vrea să o facă din perspectiva trupului. Această lucrare este expresia Dumnezeului normal și practic, așadar, cum ar putea fi în regulă ca oamenii să nu se supună? Ce pot face vreodată oamenii cu privire la acțiunile lui Dumnezeu? El face orice vrea El să facă; ceea ce Îl face fericit este tocmai așa cum este. Dacă oamenii nu se supun, ce alte planuri temeinice pot avea? Până în acest moment, numai supunerea a fost capabilă să mântuiască oamenii; nimeni nu a avut vreo altă idee mai deșteaptă. Dacă Dumnezeu vrea să îi testeze pe oameni, ce pot face ei în această privință? Însă toate acestea nu au fost concepute de Dumnezeul din ceruri; au fost concepute de Dumnezeu întrupat. El vrea să facă acest lucru, așa că nicio persoană nu poate schimba asta. Dumnezeu din ceruri nu Se amestecă în ceea ce face Dumnezeu întrupat, așadar nu este acesta un motiv în plus pentru care oamenii ar trebui să I se supună? Deși El este atât practic, cât și normal, El este în întregime Dumnezeul devenit trup. Pe baza propriilor Sale idei, El face orice vrea El să facă. Dumnezeul din ceruri I-a încredințat toate sarcinile; tu trebuie să te supui oricărui lucru pe care îl face El. Cu toate că are umanitate și este foarte normal, El a rânduit toate acestea în mod deliberat, așadar cum se pot uita oamenii la El cu ochi măriți dezaprobator? El vrea să fie normal, așa că este normal. El vrea să trăiască în cadrul umanității, așa că trăiește în cadrul umanității. El vrea să trăiască în interiorul divinității, așa că trăiește în interiorul divinității. Oamenii pot vedea asta oricum doresc, dar Dumnezeu va fi mereu Dumnezeu și oamenii vor fi mereu oameni. Esența Lui nu poate fi negată din cauza vreunui detaliu minor, nici nu poate fi El împins în afara „persoanei” lui Dumnezeu din cauza unui lucru mărunt. Oamenii au libertatea ființelor umane, iar Dumnezeu are demnitatea lui Dumnezeu; acestea nu interferează una cu cealaltă. Pot oamenii să nu-I dea lui Dumnezeu un pic de libertate? Nu pot tolera ei ca Dumnezeu să fie un pic mai degajat? Nu fi atât de strict cu Dumnezeu! Fiecare ar trebui să aibă toleranță față de ceilalți; nu ar fi totul pus la punct atunci? Ar mai exista vreo înstrăinare? Dacă o persoană nu poate tolera o chestiune atât de banală, atunci cum de poate chiar și spune lucruri precum: „Inima unui prim ministru este suficient de mare pentru a face barca să plutească pe apă”? Cum poate fi un om adevărat? Nu Dumnezeu este Cel care creează greutăți omenirii, ci omenirea este cea care Îi creează greutăți lui Dumnezeu. Întotdeauna se ocupă de lucruri făcând din țânțar armăsar. Chiar fac mare caz din nimic și este atât de nenecesar! Când Dumnezeu lucrează în umanitate normală și practică, ceea ce face El nu este lucrarea omenirii, ci lucrarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, oamenii nu văd esența lucrării Lui; ei văd întotdeauna doar învelișul exterior al umanității Lui. Nu au mai văzut o lucrare atât de măreață, totuși insistă să vadă umanitatea Lui obișnuită și normală și nu renunță la ea. Cum se poate numi acest lucru supunere față de Dumnezeu? Dumnezeul din ceruri S-a „transformat” acum în Dumnezeul de pe pământ, iar Dumnezeul de pe pământ este acum Dumnezeul din ceruri. Nu contează dacă aspectul Lor exterior este același, nici nu contează cum anume lucrează Ei. În cele din urmă, Cel care face lucrarea lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși. Trebuie să te supui indiferent dacă vrei sau nu – nu este o chestiune în care ai de ales! Dumnezeu trebuie să fie ascultat de oameni, iar oamenii trebuie să I se supună lui Dumnezeu în mod absolut, fără cea mai mică urmă de prefăcătorie.

Grupul de oameni pe care Dumnezeu întrupat dorește să îl câștige astăzi este alcătuit din cei care se conformează voii Lui. Ei trebuie numai să se supună lucrării Lui și să înceteze să se preocupe necontenit de ideile despre Dumnezeul din ceruri, trăind în incertitudine și făcând lucrurile dificile pentru Dumnezeul întrupat. Cei care sunt capabili să I se supună sunt aceia care Îi ascultă cuvintele și se supun rânduielilor Lui în mod absolut. Acești oameni nu se gândesc absolut deloc la cum ar putea fi cu adevărat Dumnezeul din ceruri sau ce fel de lucrare ar putea face în prezent Dumnezeul din ceruri în mijlocul omenirii; ei își dau cu totul inimile Dumnezeului de pe pământ și își așază întreaga ființă înaintea Lui. Nu se gândesc niciodată la propria siguranță, nici nu fac mare caz de normalitatea și practicitatea Dumnezeului întrupat. Cei care se supun Dumnezeului întrupat pot fi desăvârșiți de către El. Cei care cred în Dumnezeul din ceruri nu vor câștiga nimic. Asta pentru că nu Dumnezeul din ceruri, ci Dumnezeul de pe pământ este Cel care acordă oamenilor promisiuni și binecuvântări. Oamenii nu ar trebui să-L amplifice mereu pe Dumnezeul din ceruri și să-L vadă pe Dumnezeul de pe pământ ca pe o simplă persoană de rând; acest lucru este nedrept. Dumnezeul din ceruri este măreț și minunat, cu înțelepciune extraordinară, dar nu există deloc. Dumnezeul de pe pământ este foarte obișnuit și nesemnificativ și este și foarte normal. El nu are o minte extraordinară și nu îndeplinește fapte cutremurătoare; El doar lucrează și vorbește într-o manieră foarte normală și practică. Deși nu vorbește prin tunet și nu invocă vântul și ploaia, El este cu adevărat întruparea Dumnezeului din ceruri și este cu adevărat Dumnezeu trăind printre oameni. Oamenii nu trebuie să-L amplifice pe Cel pe care sunt capabili să-L înțeleagă și care corespunde propriilor lor închipuiri ca pe Dumnezeu, văzându-L între timp pe Cel pe care nu-L pot accepta și nu și-L pot închipui defel, ca fiind mai prejos. Toate acestea vin din răzvrătirea oamenilor; toate sunt sursa împotrivirii omenirii față de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu sunt cei care se pot supune în mod absolut practicității Lui”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 492)

Dacă oamenii ascultă numai ceea ce simt în conștiința lor, nu vor putea simți frumusețea lui Dumnezeu. Dacă se bazează numai pe conștiința lor, iubirea lor față de Dumnezeu va fi plăpândă. Dacă vorbești doar despre a răsplăti harul și iubirea lui Dumnezeu, nu vei fi impulsionat în iubirea ta față de El; să-L iubești pe baza sentimentelor conștiinței tale este o abordare pasivă. De ce spun că este o abordare pasivă? Aceasta e o chestiune practică. Ce fel de iubire este iubirea ta față de Dumnezeu? Nu înseamnă doar a-L păcăli pe Dumnezeu și a fi superficial în fața Lui? Majoritatea oamenilor cred că, din moment ce nu există nicio răsplată pentru a-L iubi pe Dumnezeu și că o persoană va fi mustrată la fel și pentru că nu-L iubește, atunci, una peste alta, ajunge doar să nu păcătuiești. Așadar, a-L iubi pe Dumnezeu și a-I răsplăti iubirea pe baza sentimentelor conștiinței reprezintă o abordare pasivă și nu este iubirea pentru Dumnezeu care vine spontan din inima cuiva. Iubirea pentru Dumnezeu ar trebui să fie un sentiment autentic izvorât din străfundul inimii unui om. Unii oameni spun: „Eu însumi sunt dispus să-L caut pe Dumnezeu și să-L urmez. Acum, deși Dumnezeu vrea să mă abandoneze, eu tot Îl voi urma. Indiferent dacă El mă vrea sau nu, eu tot Îl voi iubi și, în cele din urmă, trebuie să-L câștig. Îmi ofer inima lui Dumnezeu și, orice ar face El, Îl voi urma toată viața mea. Orice-ar fi, trebuie să-L iubesc pe Dumnezeu și trebuie să-L câștig; nu voi avea odihnă până ce nu-L voi fi câștigat”. Ai genul acesta de hotărâre?

Calea de a crede în Dumnezeu este întocmai calea de a-L iubi. Dacă tu crezi în El, trebuie să-L iubești; cu toate acestea, să-L iubești nu înseamnă doar să-I răsplătești iubirea sau să-L iubești pe baza sentimentelor conștiinței – este o iubire pură față de Dumnezeu. Uneori oamenii sunt incapabili să simtă iubirea lui Dumnezeu doar pe baza pe conștiinței lor. De ce am spus mereu: „Fie ca Duhul lui Dumnezeu să ne miște duhurile”? De ce nu am vorbit despre a mișca conștiința oamenilor așa încât să-L iubească pe Dumnezeu? Deoarece conștiințele oamenilor nu pot simți frumusețea lui Dumnezeu. Dacă nu ești convins de aceste cuvinte, încearcă să-ți folosești conștiința ca să simți iubirea Lui. Ai putea simți un oarecare imbold în acel moment, dar va dispărea în curând. Dacă simți frumusețea lui Dumnezeu doar prin conștiința ta, vei fi impulsionat în timp ce te rogi, dar curând după aceea impulsul se va estompa și va dispărea. De ce oare? Dacă îți folosești doar conștiința, vei fi incapabil să-ți stârnești iubirea față de Dumnezeu; când Îi simți cu adevărat frumusețea în inima ta, duhul tău va fi mișcat de El și doar atunci conștiința ta va fi în stare să-și joace rolul inițial. Asta înseamnă că, atunci când Dumnezeu mișcă duhul omului și când omul are cunoaștere și este încurajat în inima sa, adică, după ce a căpătat experiență, doar atunci va fi capabil să-L iubească efectiv pe Dumnezeu cu conștiința sa. Nu e greșit să-L iubești pe Dumnezeu cu conștiința – acesta este nivelul cel mai de jos al iubirii pentru Dumnezeu. A-L iubi pe Dumnezeu doar „făcând dreptate harului lui Dumnezeu” nu-L va impulsiona pe om să intre în mod proactiv. Când oamenii obțin ceva din lucrarea Duhului Sfânt, adică atunci când văd și simt iubirea lui Dumnezeu în experiența lor practică, atunci când au o oarecare cunoaștere a lui Dumnezeu și văd cu adevărat că Dumnezeu este atât de vrednic de iubirea omenirii și cât de încântător este El, abia atunci sunt capabili să-L iubească într-adevăr pe Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Iubirea autentică față de Dumnezeu este spontană”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 493)

Când oamenii intră în contact cu Dumnezeu cu inimile lor, când inimile lor sunt capabile să se întoarcă spre El cu totul, acesta este primul pas al dragostei omului față de Dumnezeu. Dacă vrei să-L iubești pe Dumnezeu, trebuie mai întâi să fii capabil să-ți întorci inima spre El. Ce înseamnă să-ți întorci inima spre Dumnezeu? Înseamnă că tot ceea ce urmărești în inima ta este de dragul iubirii și câștigării lui Dumnezeu. Asta arată că ți-ai întors complet inima spre Dumnezeu. În afară de Dumnezeu și de cuvintele Lui, nu mai există aproape nimic în inima ta (familie, avere, soț, soție, copii sau alte lucruri). Chiar dacă există, aceste lucruri nu-ți pot ocupa inima, iar tu nu te gândești la perspectivele tale de viitor, ci doar urmărești să-L iubești pe Dumnezeu. În acel moment, îți vei fi întors complet inima spre Dumnezeu. Să presupunem că încă mai faci în inima ta planuri pentru tine însuți și urmărești întotdeauna profitul personal, gândind mereu: „Când Îi pot adresa o mică cerere lui Dumnezeu? Când se va îmbogăți familia mea? Cum să-mi iau niște haine frumoase?…” Dacă trăiești în starea aceea, asta arată că inima ta nu s-a întors complet spre Dumnezeu. Dacă ai numai cuvintele lui Dumnezeu în inima ta și ești capabil să te rogi lui Dumnezeu și să te apropii de El tot timpul – ca și cum ar fi foarte aproape de tine, ca și cum Dumnezeu ar fi în tine și tu ai fi în El – dacă ești într-o asemenea stare, înseamnă că inima ta este în prezența lui Dumnezeu. Dacă te rogi la Dumnezeu și Îi mănânci și Îi bei cuvintele în fiecare zi, gândindu-te mereu la lucrarea Bisericii, dacă arăți considerație față de voia lui Dumnezeu, dacă îți folosești inima pentru a-L iubi cu adevărat și ești pe placul inimii Lui, atunci inima ta Îi va aparține lui Dumnezeu. Dacă inima ta e ocupată cu o mulțime de alte lucruri, atunci este încă ocupată de Satana și nu s-a întors cu adevărat spre Dumnezeu. Când inima oamenilor s-a întors cu adevărat spre Dumnezeu, acei oameni vor avea pentru El o iubire autentică, spontană, și vor fi capabili să țină cont de lucrarea lui Dumnezeu. Cu toate că încă ar mai putea avea momente de nesăbuință și iraționalitate, ei țin seama de interesele casei lui Dumnezeu, de lucrarea Lui și de propria schimbare a firii lor, iar intențiile din inima lor sunt bune. Unii oameni pretind mereu că tot ceea ce fac este pentru Biserică, în timp ce lucrează de fapt spre propriul folos. Asemenea oameni au un tip greșit de intenții. Sunt necinstiți și înșelători, iar mare parte din lucrurile pe care le fac sunt din interes personal. Genul acesta de persoană nu urmărește să-L iubească pe Dumnezeu; inima sa încă îi aparține Satanei și nu se poate întoarce către Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu nu are nicio cale să câștige o asemenea persoană.

Dacă dorești să-L iubești cu adevărat pe Dumnezeu și să fii câștigat de către El, primul pas este să-ți întorci complet inima către Dumnezeu. În fiecare lucru pe care îl faci, cercetează-te și întreabă-te: „Fac asta cu o inimă plină de iubire față de Dumnezeu? Există vreo intenție personală în spatele acestui lucru? Care este de fapt scopul pentru care fac asta?” Dacă vrei să-ți încredințezi inima lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să-ți supui propria inimă, să renunți la toate intențiile proprii și să atingi o stare în care exiști în întregime pentru Dumnezeu. Aceasta este calea de a practica dăruirea propriei inimi lui Dumnezeu. Ce înseamnă să-ți supui inima? Înseamnă să renunți la dorințele extravagante ale trupului, să nu râvnești la confort sau la beneficiile statutului. Înseamnă să faci totul ca să-L mulțumești pe Dumnezeu și inima să-ți fie în întregime pentru El, nu pentru sinele propriu. Asta e îndeajuns.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Iubirea autentică față de Dumnezeu este spontană”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 494)

Iubirea autentică față de Dumnezeu vine din străfundul inimii; este o iubire care există numai pe baza cunoașterii lui Dumnezeu de către om. Când inima cuiva se întoarce cu totul spre Dumnezeu, atunci acea persoană are iubire de Dumnezeu, dar iubirea aceea nu este neapărat pură și nu este neapărat completă. Asta se întâmplă din cauză că încă există o anumită distanță de la a-ți întoarce complet inima către Dumnezeu la a-L înțelege și a-L adora cu adevărat. Felul prin care o persoană dobândește adevărata iubire pentru Dumnezeu și ajunge să cunoască firea lui Dumnezeu este să-și întoarcă inima către El. Când omul își predă propria inimă adevărată lui Dumnezeu, atunci începe să pătrundă în experiența vieții. Astfel, firea lui începe să se schimbe, iubirea lui față de Dumnezeu crește treptat, iar cunoașterea lui despre Dumnezeu crește și ea treptat. Așadar, a-ți întoarce inima către Dumnezeu este singura precondiție pentru a intra pe calea cea dreaptă a experienței vieții. Când își depun inimile înaintea lui Dumnezeu, oamenii au doar o inimă care tânjește după El, dar nu una care Îl iubește, fiindcă ei nu-L înțeleg. Chiar dacă, în aceste circumstanțe, chiar au puțină iubire pentru El, ea nu este spontană și nu e autentică. Asta deoarece tot ceea ce vine din trupul omului este un rezultat al emoțiilor și nu provine dintr-o înțelegere autentică. Este doar un impuls de moment și nu poate duce la adorație de durată. Când oamenii nu au o înțelegere a lui Dumnezeu, nu pot decât să-L iubească pe baza propriilor lor preferințe și noțiuni individuale; tipul acesta de iubire nu poate fi numită iubire spontană, nici nu poate fi numită iubire autentică. Inima unui om poate să se întoarcă sincer la Dumnezeu și să fie capabilă să se gândească la interesele lui Dumnezeu în toate, dar, dacă nu are o înțelegere a lui Dumnezeu, nu va putea să aibă o iubire spontană în mod autentic. Tot ce va fi în stare să facă e să îndeplinească anumite funcții pentru Biserică și să-și îndeplinească în parte datoria, dar va face asta fără nicio bază. Firea acestui fel de persoană este greu de schimbat; astfel de oameni fie nu caută adevărul, fie nu-l înțeleg. Chiar dacă o persoană își întoarce complet inima spre Dumnezeu, asta nu înseamnă că iubirea de Dumnezeu din inima ei este complet pură, pentru că aceia care Îl au pe Dumnezeu în inimile lor nu au neapărat și iubire de Dumnezeu în inimile lor. Acest lucru are legătură cu distincția dintre cei care caută să-L înțeleagă pe Dumnezeu și cei care nu caută. Odată ce o persoană Îl înțelege, asta arată că inima ei s-a întors complet către Dumnezeu și arată că iubirea pentru Dumnezeu din inima ei este spontană. Numai o astfel de persoană Îl are pe Dumnezeu în inima ei. A-și întoarce inima spre Dumnezeu este o precondiție pentru a pătrunde pe calea cea dreaptă, a-L înțelege pe Dumnezeu și a dobândi iubirea față de Dumnezeu. Nu este un semn că persoana și-a îndeplinit în întregime datoria de a-L iubi pe Dumnezeu, nici că are o iubire autentică pentru El. Singura modalitate prin care o persoană poate obține iubire de Dumnezeu autentică este să-și întoarcă inima către El, care este, de asemenea, primul lucru pe care se cuvine să-l facă drept una dintre creațiile Lui. Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu sunt cu toții oameni care caută viața, adică oameni care urmăresc adevărul și oameni care Îl doresc cu adevărat pe Dumnezeu; cu toții au luminarea de la Duhul Sfânt și au fost mișcați de către El. Sunt cu toții capabili să dobândească îndrumarea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Iubirea autentică față de Dumnezeu este spontană”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 495)

Astăzi, pe măsură ce căutați să-L iubiți și să Îl cunoașteți pe Dumnezeu, într-o privință trebuie să îndurați greutăți și rafinare, iar într-o alta, să plătiți un preț. Nicio lecție nu este mai profundă decât lecția de a-L iubi pe Dumnezeu și se poate spune că lecția pe care oamenii o învață dintr-o viață de credință este cum să-L iubească pe Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că, dacă tu crezi în Dumnezeu, trebuie să-L iubești pe Dumnezeu. Dacă numai crezi în Dumnezeu, dar nu-L iubești și nu ai dobândit cunoașterea de Dumnezeu și nu L-ai iubit niciodată pe Dumnezeu cu o iubire adevărată care vine din inima ta, atunci credința ta în Dumnezeu este inutilă; dacă, în credința ta în Dumnezeu, nu-L iubești pe Dumnezeu, atunci trăiești în zadar și întreaga ta viață este cea mai josnică dintre toate viețile. Dacă, de-a lungul întregii tale vieți, nu L-ai iubit sau nu L-ai mulțumit niciodată pe Dumnezeu, atunci ce rost are să trăiești? Și care este rostul credinței tale în Dumnezeu? Nu este asta o risipă de efort? Cu alte cuvinte, dacă oamenii trebuie să creadă în Dumnezeu și să-L iubească pe Dumnezeu, atunci ei trebuie să plătească un preț. Decât să încerce să acționeze într-un anumit mod la exterior, ar trebui să caute o înțelegere adevărată în adâncul inimii lor. Dacă ești entuziasmat în ceea ce privește cântatul și dansul, dar incapabil de a pune în practică adevărul, se poate spune că-L iubești pe Dumnezeu? Iubirea față de Dumnezeu necesită să cauți voia lui Dumnezeu în toate lucrurile și să cercetezi profund atunci când ți se întâmplă ceva, încercând să înțelegi voia lui Dumnezeu și încercând să vezi care este voia lui Dumnezeu în această chestiune, ceea ce El îți cere să realizezi și cum ar trebui să ții cont de voia Lui. De exemplu: se întâmplă ceva ce necesită să înduri greutăți, moment în care ar trebui să înțelegi care este voia lui Dumnezeu și cum să fii atent la voia Lui. Nu trebuie să te mulțumești: mai întâi lasă-te deoparte pe tine însuți. Nimic nu este mai josnic decât trupul. Trebuie să cauți să-L mulțumești pe Dumnezeu și să îți îndeplinești datoria. Cu astfel de gânduri, Dumnezeu îți va aduce luminare specială în această chestiune, iar inima ta va găsi și ea mângâiere. Fie că e un lucru mare sau mic, când ți se întâmplă ceva, trebuie mai întâi să te lași pe tine însuți deoparte și să consideri trupul ca fiind cel mai de josnic dintre toate lucrurile. Cu cât mulțumești mai mult trupul, cu atât își ia mai multe libertăți; dacă-l mulțumești de data aceasta, data viitoare va cere mai mult. Pe măsură ce acest lucru va continua, oamenii vor ajunge să iubească trupul și mai mult. Trupul are mereu dorințe extravagante; întotdeauna îți cere să-l satisfaci și să-l mulțumești lăuntric, fie că e vorba despre lucrurile pe care le mănânci, pe care le porți sau dacă îți pierzi cumpătul sau te dedai propriilor slăbiciuni și leneviei… Cu cât mulțumești mai mult trupul, cu atât mai mult cresc dorințele lui și cu atât mai desfrânat devine, până când ajunge în punctul în care trupul oamenilor găzduiește noțiuni și mai profunde și nu se supune lui Dumnezeu și se slăvește și se îndoiește de lucrarea lui Dumnezeu. Cu cât mulțumești mai mult trupul, cu atât sunt mai mari slăbiciunile acestuia; vei simți întotdeauna că nimeni nu îți înțelege slăbiciunile, vei crede mereu că Dumnezeu a mers prea departe și vei spune: „Cum poate Dumnezeu să fie așa de aspru? De ce nu le dă oamenilor o pauză?” Când oamenii satisfac trupul și îl prețuiesc prea mult, atunci se ruinează. Dacă Îl iubești cu adevărat pe Dumnezeu și nu mulțumești trupul, atunci vei vedea că tot ceea ce face Dumnezeu este atât de corect și atât de bun și că blestemul Lui asupra răzvrătirii tale și judecata Lui asupra nelegiuirii tale sunt justificate. Vor fi momente când Dumnezeu te va pedepsi și te va disciplina și va ridica un mediu care te va tempera, forțându-te să apari înaintea Lui – și vei simți întotdeauna că ceea ce face Dumnezeu este minunat. Astfel, vei simți ca și cum nu este prea multă durere și că Dumnezeu este atât de minunat. Dacă te dedai slăbiciunilor trupului și spui că Dumnezeu merge prea departe, atunci vei simți întotdeauna durerea și vei fi mereu deprimat și nelămurit în legătură cu toată lucrarea lui Dumnezeu și ți se va părea că Dumnezeu nu are nicio simpatie față de slăbiciunea omului și nu cunoaște dificultățile omului. Și, astfel, te veți simți mereu mizerabil și singur, ca și cum ai fi suferit o mare nedreptate, iar în acest moment vei începe să te plângi. Cu cât te îndrepți mai mult spre slăbiciunile trupului în acest fel, cu atât mai mult vei simți că Dumnezeu merge prea departe, până când situația se va înrăutăți într-atât încât vei nega lucrarea lui Dumnezeu și vei începe să te opui lui Dumnezeu și să devii foarte neascultător. Astfel, trebuie să te răzvrătești împotriva trupului și să nu te îndrepți spre acesta: „Soțul meu (soția mea), copiii, perspectivele, căsătoria, familia – nimic din toate acestea nu contează! În inima mea este numai Dumnezeu și trebuie să-mi dau toată silința pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, și nu trupul”. Trebuie să ai această hotărâre. Dacă ești întotdeauna stăpânit de o astfel de hotărâre, atunci când vei pune adevărul în practică și te vei lăsa deoparte, vei putea face acest lucru cu puțin efort. Se spune că era odată un fermier care a văzut un șarpe care era nemișcat pe drum. Fermierul l-a luat și l-a ținut la pieptul său, iar după ce șarpele și-a revenit, l-a mușcat mortal pe fermier. Trupul omului este ca șarpele: esența trupului e să facă rău vieții omului – și, atunci când toate îi reușesc pe deplin, omul își pierde viața. Trupul aparține Satanei. În interiorul acestuia sunt dorințe extravagante, se gândește doar la sine, își dorește să se bucure de confort și de timpul liber, să se desfete în lene și în trândăvie și, satisfăcându-l până la un anumit punct, în cele din urmă, vei termina prin a fi mâncat de acesta. Adică, dacă îl satisfaci de data aceasta, data viitoare îți va cere mai mult. Acesta are întotdeauna dorințe extravagante și noi cerințe și profită de înclinația ta spre trup pentru a te face să-l prețuiești și mai mult și să trăiești în confortul acestuia – și, dacă nu-l biruiești, în cele din urmă te vei distruge. Dacă poți să câștigi viață înaintea lui Dumnezeu și care va fi finalul tău depinde de modul în care îți desfășori răzvrătirea împotriva trupului. Dumnezeu te-a mântuit și te-a ales și te-a predestinat, dar dacă astăzi nu ești dispus să-L mulțumești, să pui adevărul în practică și să te răzvrătești împotriva propriului trup cu o inimă care-L iubește cu adevărat pe Dumnezeu, în cele din urmă vei sfârși prin a te ruina și vei suferi amarnic. Dacă te dedai mereu trupului, Satana te va înghiți treptat și te va lăsa fără viață sau atingerea Duhului, până când va veni ziua când în tine nu va fi decât întuneric. Când vei trăi în întuneric, înseamnă că vei fi fost luat captiv de Satana, nu Îl vei mai avea pe Dumnezeu în inima ta, iar în acel moment Îi vei nega existența și Îl vei părăsi. Astfel, dacă oamenii doresc să-L iubească pe Dumnezeu, trebuie să plătească prețul durerii și să îndure greutăți. Nu este nevoie de fervoare exterioară și de greutăți, nu este nevoie să citească mai mult sau să alerge de colo până colo mai mult; în schimb, ar trebui să renunțe la lucrurile din interiorul lor: la gândurile extravagante, interesele personale și propriile lor considerații, noțiuni și intenții. Aceasta este voia lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 496)

Felul în care Dumnezeu Se ocupă de firea externă a oamenilor este, de asemenea, o parte a lucrării Sale, care se ocupă, de exemplu, de umanitatea externă, anormală a oamenilor, de stilul lor de viață și de obiceiurile, de căile și de practicile lor, precum și de practicile lor externe și de fervoarea lor. Dar când El cere ca oamenii să pună adevărul în practică și să-și schimbe firile, cele de care Se ocupă în primul rând sunt intențiile și noțiunile din sinea lor. A te ocupa numai de firea ta exterioară nu este greu; este ca și cum ți s-ar cere să nu mănânci ceea ce îți place, ceea ce e ușor. Cu toate acestea, nu este ușor de renunțat la ceea ce atinge noțiunile din interiorul tău: este nevoie ca oamenii să se răzvrătească împotriva trupului, să plătească un preț și să sufere înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru este valabil mai ales în cazul intențiilor oamenilor. De când oamenii au început să creadă în Dumnezeu, ei au nutrit multe intenții incorecte. Când nu pui adevărul în practică, simți că toate intențiile tale sunt corecte, dar când ți se va întâmpla ceva, vei vedea că există multe intenții incorecte în sinea ta. Astfel, când Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni, El îi determină să înțeleagă că în ei există multe noțiuni care le fac dificilă cunoașterea lui Dumnezeu. Când recunoști că intențiile tale sunt greșite, dacă ești capabil să nu mai practici conform noțiunilor și intențiilor tale și dacă ești capabil să fii martorul lui Dumnezeu și să rămâi ferm pe poziția ta în tot ceea ce ți se întâmplă, acest lucru dovedește că te-ai răzvrătit împotriva trupului. Când te răzvrătești împotriva trupului atunci, inevitabil, se va da o luptă în interiorul tău. Satana va încerca să îi facă pe oameni să îl urmeze, va încerca să îi facă să urmeze noțiunile despre trup și să susțină interesele trupului – dar cuvintele lui Dumnezeu îi vor lumina și ilumina lăuntric pe oameni și în acest moment va depinde de tine dacă Îl urmezi pe Dumnezeu sau pe Satana. Dumnezeu le cere oamenilor să pună adevărul în practică, în primul rând, pentru a face față lucrurilor din sinea lor, pentru a face față gândurilor și noțiunilor lor care nu sunt după placul inimii lui Dumnezeu. Duhul Sfânt îi atinge pe oameni în inima lor și îi luminează și iluminează. Astfel, în spatele a tot ceea ce se întâmplă este o luptă: de fiecare dată când oamenii pun în practică adevărul sau dragostea pentru Dumnezeu, există o mare luptă și, deși totul poate părea în regulă cu trupul lor, în adâncul inimii lor se duce o luptă pe viață și pe moarte, de fapt – și numai după această bătălie intensă, după foarte multă gândire, se poate decide victoria sau înfrângerea. Nu știe nimeni dacă să plângă sau să râdă. Deoarece multe dintre intențiile interne ale oamenilor sunt greșite sau pentru că o mare parte din lucrarea lui Dumnezeu este în contradicție cu noțiunile lor, când oamenii pun adevărul în practică, o mare luptă se dă în spatele scenei. După ce acest adevăr va fi fost pus în practică, în spatele scenei, oamenii vor fi vărsat nenumărate lacrimi de tristețe înainte de a se hotărî, în cele din urmă, să-L mulțumească pe Dumnezeu. Din cauza acestei bătălii îndură oamenii suferință și rafinare; aceasta este suferința adevărată. Când bătălia va veni asupra voastră, dacă vei fi în stare să stai cu adevărat de partea lui Dumnezeu, vei putea să-L mulțumești pe Dumnezeu. În timpul practicării adevărului, este inevitabil ca o persoană să sufere lăuntric; dacă, atunci când au pus adevărul în practică, totul în oameni ar fi fost corect, atunci nu ar fi avut nevoie să fie desăvârșiți de Dumnezeu și nu ar mai fi fost nicio bătălie și nu ar mai fi suferit. Din cauza faptului că în oameni există multe lucruri care nu sunt potrivite pentru a fi folosite de Dumnezeu și pentru că există mult din firea răzvrătită a trupului, ei trebuie să învețe mai temeinic lecția de răzvrătire împotriva trupului. Aceasta este ceea ce Dumnezeu numește suferința pe care l-a rugat pe om să o îndure cu El. Când întâmpini dificultăți, grăbește-te și roagă-te lui Dumnezeu: „Doamne! Vreau să Te mulțumesc, vreau să îndur greutățile finale pentru a-Ți mulțumi inima și, indiferent de cât de mari sunt obstacolele pe care le întâlnesc, tot trebuie să Te mulțumesc. Chiar dacă trebuie să renunț la întreaga mea viață, trebuie să Te mulțumesc!” Cu această hotărâre, când te vei ruga astfel, vei fi capabil să rămâi ferm în mărturia ta. De fiecare dată când pun adevărul în practică, de fiecare dată când se supun rafinării, de fiecare dată când sunt judecați și de fiecare dată când lucrarea lui Dumnezeu vine asupra lor, oamenii trebuie să sufere o durere extremă. Toate acestea sunt un test pentru oameni, așa că în toți este o bătălie. Acesta este prețul real pe care îl plătesc. A citi mai mult din cuvintele lui Dumnezeu și a alerga de colo până colo mai mult este o parte a acelui preț. Este ceea ce trebuie să facă oamenii, este datoria lor și responsabilitatea pe care ar trebui să o îndeplinească, dar oamenii trebuie să lase deoparte ceea ce trebuie să fie lăsat deoparte din ei. Dacă nu faci asta, atunci, indiferent de intensitatea suferinței tale exterioare și indiferent cât de mult vei alerga, totul va fi în zadar! Ceea ce înseamnă că numai schimbările din tine pot determina dacă greutățile tale exterioare sunt de valoare. Când firea ta interioară s-a schimbat și ai pus în practică adevărul, atunci toată suferința ta exterioară va obține aprobarea lui Dumnezeu; dacă nu există nicio schimbare în firea ta interioară, atunci indiferent de cât de mult suferi sau de cât de mult alergi de colo până colo pe afară, nu va exista nicio aprobare din partea lui Dumnezeu – iar greutățile care nu sunt confirmate de Dumnezeu sunt în zadar. Astfel, dacă prețul pe care l-ai plătit este aprobat de Dumnezeu sau nu este determinat de faptul dacă a existat sau nu o schimbare în tine și dacă ai pus sau nu adevărul în practică și te-ai răzvrătit împotriva propriilor intenții și noțiuni pentru a obține mulțumirea voii lui Dumnezeu, cunoașterea lui Dumnezeu și loialitatea față de Dumnezeu. Indiferent de cât de mult alergi de colo până colo, dacă nu ai știut niciodată să te răzvrătești împotriva propriilor intenții, ci doar să cauți acțiuni exterioare și fervoare și nu ai acordat niciodată atenție vieții tale, atunci greutățile tale vor fi fost în zadar. Dacă într-un anumit mediu ai ceva de spus, dar în sinea ta simți că nu este corect să o faci, că a spune lucrul acela nu este în folosul fraților și surorilor tale și că îi poți răni, atunci nu vei spune acel lucru, preferând să suferi înăuntru, căci aceste cuvinte nu sunt capabile să îndeplinească voia lui Dumnezeu. În acest moment, se va da o luptă în sinea ta, dar vei fi dispus să suporți durerea și să renunți la ceea ce iubești. Vei fi dispus să înduri această greutate pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și, deși vei suferi de durere în interior, nu te vei lăsa pradă trupului, și inima lui Dumnezeu va fi mulțumită și tu, de asemenea, vei fi mângâiat în sinea ta. Asta înseamnă să plătești cu adevărat un preț și este prețul dorit de Dumnezeu. Dacă faci acest lucru, Dumnezeu te va binecuvânta cu siguranță; dacă nu poți realiza acest lucru, atunci indiferent de cât de mult înțelegi sau de cât de bine vorbești, totul va fi în zadar! Dacă, pe calea spre a-L iubi pe Dumnezeu, vei fi în stare să rămâi de partea lui Dumnezeu atunci când El Se va lupta cu Satana și nu te vei întoarce la Satana, atunci vei fi obținut iubirea față de Dumnezeu și vei fi rămas ferm în mărturia ta.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 497)

În fiecare stadiu al lucrării pe care Dumnezeu o face în interiorul oamenilor, la exterior pare că sunt interacțiuni între oameni, ca și cum s-ar fi născut din aranjamente sau intervenții umane. Dar, în spatele scenei, fiecare etapă a lucrării și tot ceea ce se întâmplă reprezintă un pariu făcut de Satana în fața lui Dumnezeu și cere oamenilor să rămână fermi în mărturia lor față de Dumnezeu. Luați ca exemplu pe Iov, când a fost încercat: în spatele scenei, Satana făcea un pariu cu Dumnezeu și ceea ce i s-a întâmplat lui Iov au fost faptele și intervenția oamenilor. În spatele fiecărui pas al lucrării pe care Dumnezeu o face în voi este pariul Satanei cu Dumnezeu – în spatele acestui tot este o luptă. De exemplu, dacă ai idei preconcepute față de frații și de surorile tale, vei avea cuvinte pe care vei vrea să le spui – cuvinte despre care simți că I-ar displăcea lui Dumnezeu – dar, dacă nu le spui, vei simți un disconfort interior și în acest moment o luptă va începe să se dea în tine: „Să vorbesc sau nu?” Aceasta este bătălia. Astfel, în toate lucrurile pe care le întâlnești se dă o luptă și, când există o luptă înăuntrul tău, datorită cooperării și suferinței tale reale, Dumnezeu lucrează în tine. În cele din urmă, poți lăsa problema deoparte înlăuntrul tău și mânia se stinge în mod natural. Acesta este efectul cooperării tale cu Dumnezeu. Tot ceea ce fac oamenii cere ca ei să plătească un anumit preț pentru eforturile lor. Fără greutăți reale, nu Îl pot mulțumi pe Dumnezeu; și nici măcar nu sunt aproape de a-L mulțumi pe Dumnezeu și spun doar sloganuri goale! Pot aceste sloganuri goale să-L mulțumească pe Dumnezeu? Când Dumnezeu și Satana se luptă în tărâmul spiritual, cum ar trebui să-L mulțumești pe Dumnezeu și cum ar trebui să rămâi ferm în mărturia față de El? Ar trebui să știi că tot ceea ce ți se întâmplă este o mare încercare și timpul când Dumnezeu are nevoie de tine pentru a fi mărturie. Cu toate că ar putea să pară neimportant din afară, când aceste lucruri se întâmplă, arată dacă Îl iubești sau nu pe Dumnezeu. Dacă Îl iubești, vei fi capabil să rămâi ferm în mărturia ta față de El și, dacă nu ai pus în practică dragostea pentru El, acest lucru arată că nu ești cineva care pune adevărul în practică, că ești lipsit de adevăr și viață, că ești pleavă! Tot ceea ce se întâmplă oamenilor se întâmplă atunci când Dumnezeu are nevoie ca ei să rămână fermi în mărturia lor față de El. Cu toate că nu ți se întâmplă nimic important în momentul de față și nu aduci mare mărturie, fiecare detaliu al vieții tale de zi cu zi e o chestiune de mărturie față de Dumnezeu. Dacă poți câștiga admirația fraților și surorilor tale, a membrilor familiei tale și a tuturor celor din jurul tău; dacă, într-o zi, cei necredincioși vor veni și vor admira tot ceea ce faci și vei vedea că tot ce face Dumnezeu este minunat, atunci vei fi mărturisit ferm. Deși nu ai discernământ și calibrul tău este mic, prin desăvârșirea ta de către Dumnezeu, ești capabil să-L mulțumești și să fii atent la voia Lui, arătându-le celorlalți ce mare lucrare a făcut în oamenii de cel mai mic calibru. Când oamenii ajung să-L cunoască pe Dumnezeu și devin biruitori înaintea Satanei, în mare măsură loiali lui Dumnezeu, atunci niciunul nu are mai multă coloană vertebrală decât acest grup de oameni, iar aceasta este cea mai măreață mărturie. Deși ești incapabil să faci o mare lucrare, ești capabil să-L mulțumești pe Dumnezeu. Alții nu pot să-și lase la o parte noțiunile, dar tu poți; alții nu pot să fie mărturie lui Dumnezeu în timpul experiențelor lor reale, dar tu îți poți folosi statura și acțiunile reale pentru a răsplăti dragostea lui Dumnezeu și Îi poți fi mărturie răsunătoare lui Dumnezeu. Doar acest lucru contează ca fiind de fapt iubirea față de Dumnezeu. Dacă ești incapabil de acest lucru, atunci nu ești mărturie printre membrii familiei tale, printre frații și surorile tale sau în fața popoarelor lumii. Dacă nu poți fi mărturie înaintea Satanei, Satana va râde de tine, te va trata ca pe o glumă, ca pe o jucărie, adesea te va prosti și te va scoate din minți. Pe viitor, nenumărate încercări pot să se abată asupra ta – dar astăzi, dacă Îl iubești pe Dumnezeu cu o inimă adevărată și dacă, indiferent de cât de mari vor fi încercările viitoare, indiferent de ceea ce ți se întâmplă, ești capabil să rămâi ferm în mărturia ta și ești capabil să-L mulțumești pe Dumnezeu, atunci inima ta va fi mângâiată și nu-ți va fi frică, indiferent de cât de mari vor fi încercările pe care le vei întâlni pe viitor. Nu puteți vedea ce se va întâmpla în viitor; nu puteți decât să-L mulțumiți pe Dumnezeu în situațiile actuale. Nu sunteți capabili să faceți nicio mare lucrare și ar trebui să vă concentrați pe a-L mulțumi pe Dumnezeu prin trăirea cuvintelor Lui în viața reală și să fiți mărturie puternică și răsunătoare, care aduce rușine asupra Satanei. Cu toate că trupul tău va rămâne nemulțumit și vei fi suferit, Îl vei fi mulțumit pe Dumnezeu și rușinat pe Satana. Dacă practici întotdeauna în acest fel, Dumnezeu va deschide o cale înaintea ta. Când, într-o bună zi, va veni o încercare mare, alții vor cădea, dar tu vei fi în continuare în stare să rămâi ferm: datorită prețului pe care l-ai plătit, Dumnezeu te va proteja pentru a te putea menține ferm și a nu cădea. Dacă, de regulă, ești capabil să pui adevărul în practică și să-L mulțumești pe Dumnezeu cu o inimă care Îl iubește cu adevărat, atunci Dumnezeu te va proteja cu siguranță pe durata încercărilor ce vor veni. Chiar dacă ești nesăbuit și de statură și calibru mic, Dumnezeu nu va face discriminări împotriva ta. Aceasta depinde de faptul dacă intențiile tale sunt drepte sau nu. Astăzi, ești capabil să-L mulțumești pe Dumnezeu, lucru la care ești atent în cel mai mic detaliu, Îl mulțumești pe Dumnezeu în toate lucrurile, ai o inimă care Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu, îți dăruiești inima adevărată lui Dumnezeu și, deși există unele lucruri pe care nu poți să le înțelegi, poți veni înaintea lui Dumnezeu pentru a-ți îndrepta intențiile și a căuta voia lui Dumnezeu și a face tot ceea ce este necesar pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Poate că frații și surorile tale te vor părăsi, dar inima ta va mulțumi pe Dumnezeu și nu vei râvni la plăcerile trupului. Dacă vei practica întotdeauna în acest fel, vei fi protejat atunci când asupra ta vor veni mari încercări.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 498)

Ce stare internă din oameni țintesc aceste încercări? Acestea sunt orientate spre firea rebelă a oamenilor, care nu este în stare să-L mulțumească pe Dumnezeu. Există multe lucruri care sunt impure în sinea oamenilor și multe care sunt ipocrite și, astfel, Dumnezeu îi supune pe oameni încercărilor pentru a-i purifica. Dar dacă astăzi ești în stare să-L mulțumești pe Dumnezeu, atunci încercările viitoare vor fi o desăvârșire pentru tine. Dacă astăzi nu ești în stare să-L mulțumești pe Dumnezeu, atunci încercările viitoare te vor ispiti și vei cădea pe neștiute, iar în acel moment nu vei putea să te ajuți, pentru că nu poți ține pasul cu lucrarea lui Dumnezeu și nu ești înzestrat cu statură reală. Așadar, dacă dorești să rămâi ferm pe viitor, să-L mulțumești pe Dumnezeu mai bine și să-L urmezi până la sfârșit, astăzi trebuie să construiești o fundație solidă. Trebuie să-L mulțumești pe Dumnezeu punând adevărul în practică în toate lucrurile și fiind atent la voia Lui. Dacă practica ta va fi mereu aceasta, va exista o bază în tine și Dumnezeu va inspira în tine o inimă care Îl iubește și El îți va da credință. Într-o zi, când o încercare se va abate cu adevărat asupra ta, s-ar putea să suferi o oarecare durere și să fii profund îndurerat la un moment dat și să pătimești o durere zdrobitoare, ca și cum ai fi murit – dar dragostea ta pentru Dumnezeu nu se va schimba și va deveni chiar mai profundă. Acestea sunt binecuvântările lui Dumnezeu. Dacă ești în stare să accepți tot ceea ce Dumnezeu spune și face astăzi cu o inimă ascultătoare, atunci cu siguranță vei fi binecuvântat de Dumnezeu și astfel, vei fi cineva care este binecuvântat de Dumnezeu și primește promisiunea Lui. Dacă astăzi nu practici, atunci când într-o zi se vor abate încercări asupra ta, vei lipsit de credință sau de o inimă iubitoare, iar în acel moment încercarea va deveni ispită; vei fi aruncat în mijlocul ispitei Satanei și nu vei avea nicio cale de scăpare. Astăzi, poate că ești capabil să rămâi ferm atunci când o mică încercare se abate asupra ta, dar nu vei fi neapărat în măsură să rămâi ferm atunci când, într-o zi, o mare încercare se va abate asupra ta. Unii oameni sunt îngâmfați și cred că sunt deja aproape perfecți. Dacă nu vei căuta mai în profunzime în acele vremuri și vei rămâne mulțumit, atunci vei fi în pericol. Astăzi, Dumnezeu nu face lucrarea unor încercări mai mari și totul pare bine, dar când Dumnezeu te va pune la încercare, vei descoperi că îți lipsesc multe lucruri, căci statura ta este prea mică și ești incapabil să reziști la încercări mari. Dacă rămâi așa cum ești și te afli într-o stare de inerție, atunci, când încercările vor veni, tu vei cădea. Ar trebui să vă uitați adesea la cât de mică este statura voastră; numai în acest fel veți face progrese. Dacă doar în timpul încercărilor vezi că statura ta este atât de mică, că voința ta este atât de slabă încât prea puțin din tine este real și că nu ești potrivit pentru voia lui Dumnezeu – dacă îți dai seama de aceste lucruri abia în acel moment, atunci va fi prea târziu.

Dacă nu cunoști firea lui Dumnezeu, atunci vei cădea în mod inevitabil în timpul încercărilor, pentru că nu ești conștient de modul în care Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni, de metodele prin care Dumnezeu îi desăvârșește, iar când încercările lui Dumnezeu se vor abate asupra ta și acestea nu vor corespunde noțiunilor tale, nu vei putea rămâne ferm. Adevărata dragoste a lui Dumnezeu este întreaga Lui fire, și atunci când întreaga Lui fire se arată oamenilor, ce aduce acest lucru trupului tău? Când firea dreaptă a lui Dumnezeu se arată oamenilor, trupul lor va suferi în mod inevitabil multă durere. Dacă nu suferi această durere, atunci nu poți fi desăvârșit de Dumnezeu și nici nu vei putea să-I dedici dragoste adevărată lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu te va desăvârși, El îți va arăta cu siguranță întreaga Sa fire. Din momentul facerii până în ziua de astăzi, Dumnezeu nu Și-a arătat niciodată întreaga Sa fire omului – dar, în zilele de pe urmă, Își va dezvălui firea în fața acestui grup de oameni pe care El i-a predestinat și i-a ales și, făcându-i pe oameni desăvârșiți, Își dezvăluie firile prin intermediul cărora desăvârșește un grup de oameni. Aceasta este dragostea adevărată a lui Dumnezeu față de oameni. A trăi dragostea adevărată a lui Dumnezeu necesită ca oamenii să sufere dureri extreme și să plătească un preț ridicat. Doar după aceasta ei vor fi câștigați de Dumnezeu și vor putea să-I înapoieze lui Dumnezeu dragostea lor și numai atunci inima lui Dumnezeu va fi mulțumită. Dacă oamenii doresc să fie desăvârșiți de Dumnezeu și, dacă doresc să-I facă voia și să-și dea pe deplin dragostea adevărată lui Dumnezeu, atunci trebuie să îndure multe suferințe și multe chinuri din împrejurările lor, să sufere o durere mai rea decât moartea. În cele din urmă vor fi nevoiți să-și dea inima adevărată înapoi lui Dumnezeu. Dacă cineva iubește sau nu cu adevărat pe Dumnezeu se va vedea în timpul greutăților și al rafinării. Dumnezeu purifică dragostea oamenilor, iar acest lucru se realizează numai în mijlocul greutăților și al rafinării.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 499)

Esența credinței majorității oamenilor în Dumnezeu este convingere religioasă: ei sunt incapabili de a-L iubi pe Dumnezeu și pot doar să-L urmeze pe Dumnezeu precum un robot, incapabili de a tânji cu adevărat după Dumnezeu sau a-L adora. Ei doar Îl urmează în tăcere. Mulți oameni cred în Dumnezeu, dar există foarte puțini care Îl iubesc pe Dumnezeu; ei doar Îl „venerează” pe Dumnezeu pentru că le este teamă de o catastrofă, sau Îl „admiră” pe Dumnezeu pentru că El este mare și puternic – dar în venerația și admirația lor nu există iubire sau tânjire adevărată. În experiențele lor, ei caută detaliile puțin importante ale adevărului sau niște mistere nesemnificative. Majoritatea oamenilor doar urmează, căutând să capete binecuvântări în ape tulburi; ei nu caută adevărul, nici nu I se supun cu adevărat lui Dumnezeu pentru a primi binecuvântările Lui. Viața credinței tuturor oamenilor în Dumnezeu este lipsită de semnificație, este fără valoare și în ea sunt considerațiile și țelurile lor; ei nu cred în Dumnezeu pentru a-L iubi pe Dumnezeu, ci pentru a fi binecuvântați. Mulți oameni acționează după cum vor, fac orice vor și nu se gândesc niciodată la interesele lui Dumnezeu sau dacă ceea ce fac ei este în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Astfel de oameni nu pot obține credință adevărată, cu atât mai puțin iubirea de Dumnezeu. Esența lui Dumnezeu nu este doar pentru ca omul să creadă în ea; este, mai mult decât atât, pentru ca omul să o iubească. Dar mulți dintre aceia care cred în Dumnezeu sunt incapabili de a descoperi acest „secret”. Oamenii nu îndrăznesc să-L iubească pe Dumnezeu, nici nu încearcă să-L iubească. Ei nu au descoperit niciodată că există atât de multe lucruri care sunt adorabile la Dumnezeu; ei nu au descoperit niciodată că Dumnezeu este Dumnezeul care iubește omul și că El este pentru om Dumnezeul ce trebuie iubit. Frumusețea lui Dumnezeu este exprimată în lucrarea Sa: doar când experimentează lucrarea Sa pot oamenii să-I descopere frumusețea; doar în experiențele lor actuale pot ei să aprecieze frumusețea lui Dumnezeu; și fără a o observa în viața reală, nimeni nu poate descoperi frumusețea lui Dumnezeu. Există atât de multe lucruri de iubit la Dumnezeu, dar fără a interacționa efectiv cu El, oamenii sunt incapabili să le descopere. Ceea ce înseamnă că, dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat, oamenii ar fi fost incapabili să interacționeze cu adevărat cu El, și dacă ei ar fi incapabili să interacționeze cu adevărat cu El, ei, de asemenea, ar fi incapabili să Îi experimenteze lucrarea – și astfel, iubirea lor pentru Dumnezeu ar fi contaminată cu multă falsitate și imaginație. Iubirea pentru Dumnezeu din ceruri nu este la fel de reală ca iubirea pentru Dumnezeul de pe pământ, căci cunoașterea lui Dumnezeu din ceruri de către oameni este construită pe închipuirile lor, mai degrabă decât pe ceea ce au văzut cu proprii lor ochi și ce au experimentat ei personal. Când Dumnezeu vine pe pământ, oamenii pot să Îi privească faptele reale și frumusețea Sa și ei pot vedea totul din firea Sa practică și normală, toate acestea fiind de o mie de ori mai reale decât cunoașterea lui Dumnezeu din cer. Indiferent cât de mult oamenii Îl iubesc pe Dumnezeu din cer, nu există nimic real la această iubire și este plină de idei umane. Indiferent cât de mică este iubirea lor pentru Dumnezeu de pe pământ, iubirea lor este reală; chiar dacă există doar puțin din ea, ea este tot reală. Dumnezeu îi face pe oameni să Îl cunoască prin lucrare adevărată, și prin această cunoaștere El le câștigă dragostea. Este ca și cu Petru: dacă el nu ar fi trăit cu Isus, ar fi fost imposibil pentru el să-L adore pe Isus. La fel era și loialitatea sa către Isus, construită pe interacțiunea lui cu Isus. Pentru a-l face pe om să-L iubească, Dumnezeu a venit printre oameni și trăiește împreună cu oamenii și tot ceea îl face pe om să vadă și să experimenteze este realitatea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 500)

Dumnezeu utilizează realitatea și apariția faptelor pentru a-i desăvârși pe oameni; cuvintele lui Dumnezeu îndeplinesc o parte din desăvârșirea de către El a oamenilor și aceasta este lucrarea de îndrumare și deschidere a căii. Ceea ce înseamnă că în cuvintele lui Dumnezeu trebuie să găsești calea de a practica și cunoașterea viziunilor. Prin înțelegerea acestor lucruri, omul va avea o cale și viziuni în practica lui efectivă și va fi capabil să dobândească luminarea prin cuvintele lui Dumnezeu; el va fi capabil să înțeleagă că aceste lucruri au venit de la Dumnezeu și în stare să discearnă multe. După ce a înțeles, omul trebuie să intre imediat în această realitate și trebuie să utilizeze cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu în viața lui adevărată. Dumnezeu te va călăuzi în toate lucrurile și îți va da o cale de a practica și te va face să simți că El este deosebit de minunat și îți va permite să vezi că fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu în tine este menit să te desăvârșească. Dacă dorești să vezi iubirea lui Dumnezeu, dacă dorești să experimentezi cu adevărat iubirea lui Dumnezeu, atunci trebuie să te afunzi adânc în realitate, să te afunzi adânc în viața reală și să vezi că tot ceea ce face Dumnezeu este iubire și mântuire, că tot ceea ce face El este să le permită oamenilor să lase în urmă ceea ce este necurat și să rafineze lucrurile dinlăuntrul omului care nu pot să mulțumească voia lui Dumnezeu. Dumnezeu utilizează cuvinte pentru a-l aproviziona pe om; El rânduiește împrejurările vieții reale ca oamenii să experimenteze, iar dacă oamenii mănâncă și beau multe din cuvintele lui Dumnezeu, atunci când ei le pun într-adevăr în practică, ei pot rezolva toate dificultățile din viețile lor utilizând multe cuvinte ale lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că trebuie să ai cuvintele lui Dumnezeu pentru a te afunda adânc în realitate; dacă nu mănânci și nu bei cuvintele lui Dumnezeu și ești fără lucrarea lui Dumnezeu, atunci nu vei avea nicio cale în viața reală. Dacă nu mănânci sau nu bei cuvintele lui Dumnezeu, atunci vei fi confuz când ți se va întâmpla ceva. Tu știi doar că ar trebui să Îl iubești pe Dumnezeu, dar ești incapabil de orice diferențiere și nu ai nicio cale de a practica; ești zăpăcit și confuz și uneori chiar crezi că prin satisfacerea trupului Îl mulțumești pe Dumnezeu – toate acestea fiind consecința nemâncatului și nebăutului cuvintelor lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că dacă ești fără ajutorul cuvintelor lui Dumnezeu și doar bâjbâi în cadrul realității, atunci ești fundamental incapabil de a găsi calea de practicare. Astfel de oameni pur și simplu nu înțeleg ceea ce înseamnă să crezi în Dumnezeu, cu atât mai puțin înțeleg ce înseamnă să Îl iubești pe Dumnezeu. Dacă, utilizând luminarea și îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu, deseori te rogi și explorezi și cauți, iar prin acestea descoperi ceea ce ar trebui să pui în practică, găsești oportunități pentru lucrarea Duhului Sfânt, cooperezi cu adevărat cu Dumnezeu și nu ești zăpăcit și confuz, atunci vei avea o cale în viața reală și Îl vei mulțumi cu adevărat pe Dumnezeu. Când L-ai mulțumit pe Dumnezeu, în interiorul tău va exista ghidarea lui Dumnezeu și vei fi în special binecuvântat de Dumnezeu, ceea ce îți va da un sentiment de bucurie: te vei simți deosebit de onorat că L-ai mulțumit pe Dumnezeu, te vei simți deosebit de luminos în interior, și în inima ta vei fi limpede și plin de pace. Conștiința ta va fi consolată și liberă de acuzații și te vei simți plăcut pe dinăuntru când îi vei vedea pe frații și surorile tale. Aceasta este ceea ce înseamnă să te bucuri de iubirea lui Dumnezeu și doar aceasta înseamnă să te bucuri cu adevărat de Dumnezeu. Plăcerea oamenilor legată de iubirea lui Dumnezeu este obținută prin experimentare: prin experimentarea greutăților și experimentarea punerii adevărului în practică, ei câștigă binecuvântările lui Dumnezeu. Dacă doar spui că Dumnezeu te iubește cu adevărat, că Dumnezeu a plătit într-adevăr un preț mare de dragul oamenilor, că El a rostit blând și cu răbdare atât de multe cuvinte și că întotdeauna salvează oamenii, rostirea acestor cuvinte de către tine este doar o parte a beneficierii tale de Dumnezeu. Totuși, un beneficiu mai mare – un beneficiu real – este când oamenii pun adevărul în practică în viața lor reală, după care sunt plini de pace și limpezi în inimile lor. Ei se vor simți deosebit de impresionați și vor simți că Dumnezeu este cel mai adorabil. Vei simți că prețul pe care l-ai plătit e mai mult decât corect. După ce ai plătit un preț mare în eforturile tale, vei fi deosebit de luminos în interior: vei simți că te bucuri cu adevărat de iubirea lui Dumnezeu și vei înțelege că Dumnezeu a făcut lucrarea de mântuire în oameni, că rafinarea oamenilor de către El este menită să-i purifice și că Dumnezeu încearcă oamenii pentru a testa dacă ei Îl iubesc cu adevărat. Dacă întotdeauna pui adevărul în practică în acest mod, atunci, treptat, vei dezvolta o cunoaștere clară a unei mari părți a lucrării lui Dumnezeu și, în acel moment, vei simți că, înaintea ta, cuvintele lui Dumnezeu sunt clare precum cristalul. Dacă poți înțelege cu claritate multe adevăruri, vei simți că toate lucrurile sunt ușor de pus în practică, că poți depăși orice problemă și orice ispită și vei vedea că nimic nu este o problemă pentru tine, ceea ce te va face să te simți atât de liber și eliberat. În acest moment, te vei bucura de iubirea lui Dumnezeu și iubirea adevărată a lui Dumnezeu va fi coborât asupra ta. Dumnezeu îi binecuvântează pe aceia care au viziuni, care au adevărul, care au cunoaștere și care Îl iubesc cu adevărat. Dacă oamenii doresc să privească iubirea lui Dumnezeu, ei trebuie să pună adevărul în practică în viața reală, ei trebuie să fie dispuși să îndure durere și să abandoneze ceea ce iubesc pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și, în ciuda lacrimilor din ochii lor, trebuie să fie totuși capabili să mulțumească inima lui Dumnezeu. În acest mod, Dumnezeu te va binecuvânta cu siguranță și dacă înduri greutăți precum acestea, ele vor fi urmate de lucrarea Duhului Sfânt. Prin viața reală și prin experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu, oamenii sunt capabili să vadă frumusețea lui Dumnezeu și doar dacă ei au gustat iubirea lui Dumnezeu pot să-L iubească cu adevărat.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 501)

Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu iubesc adevărul și, cu cât cei care iubesc adevărul îl pun mai mult în practică, cu atât mai mult au parte de adevăr; cu cât îl pun mai mult în practică, cu atât mai mult au iubirea lui Dumnezeu; și cu cât îl pun mai mult în practică, cu atât mai mult sunt binecuvântați de Dumnezeu. Dacă întotdeauna practici în acest mod, iubirea lui Dumnezeu pentru tine îți va permite treptat să vezi, tot așa cum Petru a ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu: Petru a spus că Dumnezeu nu are doar înțelepciunea de a crea cerurile și pământul și toate lucrurile, ci, mai mult decât atât, că El are și înțelepciunea de a face o lucrare reală în oameni. Petru a spus că El nu este doar vrednic de iubirea oamenilor datorită creării de către El a cerurilor și pământului și a tuturor lucrurilor ci, mai mult decât atât, datorită abilității Sale de a crea omul, de a salva omul, de a face omul desăvârșit și de a dărui iubirea Sa omului. La fel, Petru a spus că există multe în El care sunt vrednice de iubirea omului. Petru I-a spus lui Isus: „Oare crearea cerurilor și a pământului și a tuturor lucrurilor este singurul motiv pentru care meriți iubirea oamenilor? Există mai multe în Tine care sunt adorabile, Tu acționezi și te miști în viața reală, Duhul Tău mă atinge în interior, mă disciplinezi, îmi aduci reproșuri – aceste lucruri sunt chiar mai vrednice de iubirea oamenilor”. Dacă dorești să vezi și să experimentezi iubirea lui Dumnezeu, atunci trebuie să explorezi și să cauți în viața reală și trebuie să fii dispus să dai la o parte propriul trup. Trebuie să iei această hotărâre. Trebuie să fii o persoană cu hotărâre, care este capabilă să Îl mulțumească pe Dumnezeu în toate lucrurile, fără a fi leneș sau a tânji după plăcerile trupului, trăind nu pentru trup, ci pentru Dumnezeu. Pot exista momente când nu Îl mulțumești pe Dumnezeu. Aceasta este pentru că nu înțelegi voia lui Dumnezeu; data viitoare, chiar dacă va presupune un efort mai mare, trebuie să-L mulțumești pe El și nu trebuie să mulțumești trupul. Când experimentezi în acest mod, tu vei fi ajuns să-L cunoști pe Dumnezeu. Vei vedea că Dumnezeu poate crea cerurile și pământul și toate lucrurile, că El S-a întrupat pentru ca oamenii să Îl vadă și să interacționeze cu El cu adevărat și; vei vedea că El este capabil să meargă printre oameni și că Duhul Său poate să îi desăvârșească pe oameni în viața reală, permițându-le să Îi vadă frumusețea și să Îi experimenteze disciplina, mustrarea și binecuvântările Sale. Dacă întotdeauna experimentezi în acest mod, în viața reală vei fi inseparabil de Dumnezeu și dacă într-o zi, relația ta cu Dumnezeu încetează să fie normală, tu vei fi capabil să înduri reproșul și să simți remușcări. Când ai o relație normală cu Dumnezeu, nu vei dori niciodată să Îl părăsești pe Dumnezeu, și dacă într-o zi Dumnezeu spune că te va părăsi, tu te vei teme și vei spune că preferi să mori decât să fii părăsit de Dumnezeu. De îndată ce ai aceste emoții, vei simți că ești incapabil de a-L părăsi pe Dumnezeu și în acest mod vei avea o bază și te vei bucura cu adevărat de iubirea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 502)

Oamenii deseori vorbesc despre a-L lăsa pe Dumnezeu să fie viața lor, dar încă mai au de experimentat până acolo. Tu doar spui că Dumnezeu este viața ta, că El te ghidează în fiecare zi, că mănânci și bei cuvintele Sale în fiecare zi și că te rogi la El în fiecare zi și, astfel, El a devenit viața ta. Cunoașterea acelora care spun aceasta este foarte superficială. În mulți oameni nu există o bază; cuvintele lui Dumnezeu au fost plantate în interiorul lor, dar încă nu au încolțit, cu atât mai puțin nu au făcut vreun rod. Astăzi, în ce măsură ai experimentat? Doar acum, după ce Dumnezeu te-a forțat să ajungi până aici, simți că nu Îl poți părăsi pe Dumnezeu. Într-o zi, după ce experiența ta a ajuns până la un anumit punct, dacă Dumnezeu te-ar face să pleci, nu ai putea să o faci. Întotdeauna vei simți că nu poți fi fără Dumnezeu în interiorul tău; poți fi fără un soț, soție sau copii, fără o familie, fără o mamă sau un tată, fără plăcerile trupului, dar nu poți fi fără Dumnezeu. Să fii fără Dumnezeu ar fi precum pierderea vieții tale, nu vei fi capabil să trăiești fără Dumnezeu. Când ai experimentat până la acest punct, îți vei atinge ținta credinței în Dumnezeu și în acest mod Dumnezeu va fi devenit viața ta, El va fi devenit baza existenței tale. Nu vei mai fi în stare niciodată să Îl părăsești pe Dumnezeu. Când ai experimentat în măsura aceasta, te vei fi bucurat cu adevărat de iubirea lui Dumnezeu și, când vei avea o relație destul de strânsă cu Dumnezeu, El va fi viața ta, iubirea ta și, în acel moment, te vei ruga la Dumnezeu și vei spune: „O, Dumnezeule! Nu Te pot părăsi, Tu ești viața mea, pot rezista fără orice altceva – dar fără Tine, nu pot continua să trăiesc”. Aceasta este statura adevărată a oamenilor; este viața reală. Unii oameni au fost forțați să meargă atât de departe precum au făcut-o astăzi: trebuie să continue indiferent dacă vor sau nu, și ei simt întotdeauna c-ar fi prinși între ciocan și nicovală. Trebuie să experimentezi astfel încât Dumnezeu să fie viața ta, astfel încât dacă Dumnezeu ar fi luat din inima ta, ar fi ca și cum ți-ai pierde viața; Dumnezeu trebuie să fie viața ta și tu trebuie să fii incapabil să-L părăsești. În acest mod, tu Îl vei fi experimentat de fapt pe Dumnezeu și în acest moment, când Îl iubești pe Dumnezeu, Îl vei iubi cu adevărat pe Dumnezeu și va fi o iubire unică, pură. Într-o zi, când experiențele tale sunt astfel încât viața ta a atins un anumit punct, când te rogi la Dumnezeu și mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, nu vei putea să Îl părăsești pe Dumnezeu în sinea ta și, nici nu vei putea să Îl uiți, chiar dacă ai vrea. Dumnezeu va fi devenit viața ta; poți uita lumea, îți poți uita soția, soțul sau copiii, dar îți va fi greu să Îl uiți pe Dumnezeu – ar fi imposibil să faci asta, aceasta este viața ta adevărată și iubirea ta adevărată pentru Dumnezeu. Când iubirea oamenilor față de Dumnezeu a atins un anumit punct, iubirea lor pentru niciun alt lucru nu este egală cu iubirea lor față de Dumnezeu; iubirea lor față de Dumnezeu este pe primul loc. În acest mod, ești capabil să renunți la orice altceva și ești dispus să accepți toată tratarea și emondarea din partea lui Dumnezeu. Când vei obține o iubire față de Dumnezeu care le depășește pe toate celelalte, vei trăi în realitate și în iubirea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 503)

De îndată ce Dumnezeu devine viața din interiorul oamenilor, ei devin incapabili de a-L părăsi pe Dumnezeu. Nu este aceasta fapta lui Dumnezeu? Nu există mărturie mai mare! Dumnezeu a lucrat până la un anumit punct; El a spus ca oamenii să facă servicii, să fie mustrați sau să moară, iar oamenii nu au dat înapoi, ceea ce arată că ei au fost cuceriți de Dumnezeu. Oamenii care au adevărul sunt cei care, în experiențele lor reale, își pot păstra poziția privind mărturia lor, pot rămâne neclintiți în poziția lor, să stea de partea lui Dumnezeu, fără a se retrage, și care pot avea o relație normală cu oamenii care-L iubesc pe Dumnezeu, care, atunci când li se întâmplă lucruri, sunt capabili să I se supună total lui Dumnezeu și pot să I se supună lui Dumnezeu până la moarte. Practica și revelațiile tale din viața reală sunt o mărturie a lui Dumnezeu, acestea sunt modul de a trăi al omului și mărturia lui Dumnezeu și aceasta înseamnă cu adevărat a te bucura de iubirea lui Dumnezeu; când ai experimentat până la acest punct, efectul dorit va fi fost obținut. Ești dominat de un mod adevărat de a trăi și fiecare acțiune a ta este privită cu admirație de alții. Hainele și înfățișarea ta exterioară sunt neremarcabile, dar trăiești o viață cu cea mai mare evlavie, și când comunici cuvintele lui Dumnezeu ești ghidat și luminat de El. Ești capabil să rostești voia lui Dumnezeu prin cuvintele tale, comunici realitatea și înțelegi multe despre servirea în duh. Ești candid în vorbire, ești decent și drept, nu cauți conflictul și ești cuviincios, capabil să te supui aranjamentelor lui Dumnezeu și îți păstrezi poziția în mărturia ta când lucrurile ți se întâmplă, și ești calm și netulburat indiferent cu ce te confrunți. Acest tip de persoană a văzut cu adevărat iubirea lui Dumnezeu. Unii oameni sunt încă tineri, dar se poartă precum o persoană de vârstă mijlocie; sunt maturi, dominați de adevăr și admirați de alții – și aceștia sunt oamenii care au mărturie și sunt manifestarea lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că atunci când au experimentat până la un anumit punct, înăuntru, ei vor avea o înțelegere față de Dumnezeu și firea lor externă se va stabiliza, de asemenea. Mulți oameni nu pun adevărul în practică și nu își păstrează ferm poziția în mărturia lor. În astfel de oameni, nu există iubire pentru Dumnezeu sau mărturie pentru Dumnezeu și aceștia sunt oamenii cei mai detestați de Dumnezeu. Ei citesc cuvintele lui Dumnezeu la adunări, dar ceea ce trăiesc ei este Satana și asta Îl dezonorează pe Dumnezeu, Îl denigrează pe Dumnezeu și Îl blasfemiază. În asemenea oameni nu există niciun semn al iubirii lui Dumnezeu și ei nu au deloc lucrarea Duhului Sfânt. Așadar, cuvintele și acțiunile oamenilor îl reprezintă pe Satana. Dacă inima ta este întotdeauna în pace înaintea lui Dumnezeu și întotdeauna dai atenție oamenilor și lucrurilor din jurul tău și la ceea ce se întâmplă în jurul tău și dacă ești vigilent privind povara lui Dumnezeu și întotdeauna ai o inimă care Îl venerează pe Dumnezeu, atunci Dumnezeu te va lumina deseori în interior. În biserică, există oameni care sunt „supraveghetori”: ei își propun să urmărească lipsurile celorlalți și, apoi, să-i imite și să-i întreacă. Sunt incapabili să facă diferențieri și nu urăsc păcatul și nu detestă sau nu se simt dezgustați de lucrurile Satanei. Astfel de oameni sunt plini de lucrurile Satanei și ei, în cele din urmă, vor fi cu totul părăsiți de Dumnezeu. Inima ta ar trebui să fie respectuoasă înaintea lui Dumnezeu, ar trebui să fii moderat în cuvintele și acțiunile tale și să nu dorești niciodată să te opui sau să-L superi pe Dumnezeu. Nu trebuie să vrei niciodată ca lucrarea lui Dumnezeu în tine să fi fost degeaba sau să permiți tuturor greutăților pe care le-ai îndurat și a tot ceea ce ai pus în practică să fie în zadar. Trebuie să fii dispus să depui eforturi sporite și să Îl iubești mai mult pe Dumnezeu pe calea din fața ta. Aceștia sunt oamenii care au o viziune ca bază a lor. Aceștia sunt oamenii care caută progresul.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 504)

Dacă oamenii cred în Dumnezeu și experimentează cuvintele lui Dumnezeu cu o inimă care Îl venerează pe Dumnezeu, atunci în astfel de oameni poate fi văzută mântuirea lui Dumnezeu și iubirea lui Dumnezeu. Acești oameni pot să dea mărturie despre Dumnezeu; ei trăiesc adevărul și ceea ce mărturisesc ei este, de asemenea, adevărul, ceea ce este Dumnezeu și firea lui Dumnezeu. Ei trăiesc în iubirea lui Dumnezeu și au văzut iubirea lui Dumnezeu. Dacă oamenii doresc să Îl iubească pe Dumnezeu, ei trebuie să guste din frumusețea lui Dumnezeu și să vadă frumusețea lui Dumnezeu; doar atunci poate fi trezită în ei o inimă care Îl iubește pe Dumnezeu, o inimă care îi inspiră pe oameni să se dăruiască lui Dumnezeu cu devotament. Dumnezeu nu îi face pe oameni să Îl iubească prin cuvinte și expresii sau prin imaginația lor și El nu forțează oamenii să Îl iubească. În schimb, El îi lasă să-L iubească din proprie inițiativă și îi lasă să-I vadă frumusețea în lucrarea și cuvântările Sale, după care se naște în ei iubirea de Dumnezeu. Doar în acest mod pot oamenii să fie mărturie adevărată lui Dumnezeu. Oamenii nu-L iubesc pe Dumnezeu pentru că au fost îndemnați de alții să facă astfel, nici nu este un impuls emoțional de moment. Ei Îl iubesc pe Dumnezeu pentru că au văzut frumusețea Sa, ei au văzut că există atât de multe lucruri ale Sale care sunt vrednice de iubire din partea oamenilor, pentru că ei au văzut mântuirea, înțelepciunea și faptele mărețe ale lui Dumnezeu – și, drept rezultat, ei Îl slăvesc cu adevărat pe Dumnezeu și tânjesc cu adevărat după El și se trezește în ei o astfel de pasiune încât nu ar putea să supraviețuiască fără câștigarea lui Dumnezeu. Motivul pentru care cei care mărturisesc ferm despre Dumnezeu sunt capabili să ofere mărturie răsunătoare pentru El este datorită faptului că mărturia lor se bazează pe cunoașterea adevărată și pe adevărata tânjire după Dumnezeu. O asemenea mărturie nu este oferită conform unui impuls emoțional, ci conform cunoașterii lor despre Dumnezeu și firii Sale. Pentru că au ajuns să Îl cunoască pe Dumnezeu, ei simt că trebuie cu siguranță să fie martori pentru Dumnezeu și îi fac pe cei care tânjesc după Dumnezeu să Îl cunoască pe Dumnezeu și să fie conștienți de frumusețea lui Dumnezeu și de realitatea Lui. Precum iubirea oamenilor pentru Dumnezeu, mărturia lor este spontană; este reală și are valoare și semnificație adevărate. Nu este pasivă sau goală, ori lipsită de sens. Motivul pentru care doar aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu au cea mai mare valoare și semnificație în viețile lor și motivul pentru care ei cred cu adevărat în Dumnezeu este că acești oameni pot să trăiască în lumina lui Dumnezeu și sunt capabili să trăiască pentru lucrarea și gestionarea lui Dumnezeu. Este pentru că ei nu trăiesc în întuneric, ci trăiesc în lumină; ei nu duc vieți lipsite de sens, ci vieți care au fost binecuvântate de Dumnezeu. Doar aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu sunt capabili să dea mărturie despre Dumnezeu, doar ei sunt martorii lui Dumnezeu, doar ei sunt binecuvântați de Dumnezeu și doar ei sunt capabili să primească promisiunile lui Dumnezeu. Aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu sunt apropiații lui Dumnezeu; ei sunt oamenii iubiți de Dumnezeu și ei se pot bucura de binecuvântări împreună cu Dumnezeu. Doar astfel de oameni vor trăi veșnic și doar ei vor trăi veșnic sub grija și protecția lui Dumnezeu. Dumnezeu este de iubit pentru oameni și El este vrednic de toată iubirea oamenilor, dar nu toți oamenii sunt capabili să-L iubească pe Dumnezeu și nu toți oamenii pot fi martori ai lui Dumnezeu și pot deține putere împreună cu Dumnezeu. Datorită faptului că ei pot da mărturie despre Dumnezeu și își dedică toate eforturile lucrării lui Dumnezeu, aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu pot merge oriunde sub cer fără ca nimeni să îndrăznească să li se opună și ei pot exercita puterea pe pământ și pot conduce toți oamenii lui Dumnezeu. Acești oameni s-au unit din toată lumea. Ei vorbesc limbi diferite și au culori ale pielii diferite, dar existența lor are același sens, ei au toți o inimă care Îl iubește pe Dumnezeu, ei sunt toți aceeași mărturie și au aceeași hotărâre și aceeași dorință. Aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu pot merge liberi prin lume și aceia care dau mărturie despre Dumnezeu pot călători prin univers. Acești oameni sunt iubiți de Dumnezeu, sunt binecuvântați de Dumnezeu și ei vor trăi veșnic în lumina Lui.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 505)

Cât de mult Îl iubești pe Dumnezeu astăzi? Și cât de mult știi din tot ceea ce Dumnezeu a făcut în tine? Acestea sunt lucrurile pe care ar trebui să le înveți. Când Dumnezeu ajunge pe pământ, tot ceea ce El a făcut în om și l-a lăsat pe om să vadă este astfel încât omul să-L iubească și să-L cunoască cu adevărat. Faptul că omul e capabil să sufere pentru Dumnezeu și a reușit să ajungă atât de departe este, pe de-o parte, datorită dragostei lui Dumnezeu și, pe de altă parte, datorită mântuirii lui Dumnezeu; mai mult, este datorită judecății și lucrării de mustrare pe care Dumnezeu a îndeplinit-o în om. Dacă sunteți fără judecata, mustrarea și încercările lui Dumnezeu și dacă Dumnezeu nu v-a făcut să suferiți, atunci, să fim cinstiți, voi nu-L iubiți cu adevărat pe Dumnezeu. Cu cât este mai mare lucrarea lui Dumnezeu în om și cu cât este mai mare suferința omului, cu atât este mai evident cât de importantă este lucrarea lui Dumnezeu și cu atât mai mult inima omului este capabilă să-L iubească cu adevărat pe Dumnezeu. Cum înveți cum să-L iubești pe Dumnezeu? Fără chin și rafinare, fără încercări dureroase – și dacă, în plus, tot ceea ce Dumnezeu i-a dat omului era har, iubire și milă – ai fi tu capabil să atingi punctul în care Îl iubești cu adevărat pe Dumnezeu? Pe de o parte, în timpul încercărilor de la Dumnezeu, omul ajunge să-și cunoască lipsurile și să vadă că este neînsemnat, vrednic de dispreț și umil, că nu are nimic și nu este nimic; pe de altă parte, în timpul încercărilor Sale, Dumnezeu creează medii diferite pentru om, care fac omul mai capabil să experimenteze frumusețea lui Dumnezeu. Deși durerea este mare și, uneori, insurmontabilă – ajungând chiar la nivelul suferinței devastatoare – după ce a experimentat-o, omul vede cât de încântătoare este lucrarea lui Dumnezeu în el și numai pe această fundație se naște în om dragostea adevărată pentru Dumnezeu. Astăzi omul vede că, doar cu harul, dragostea și mila lui Dumnezeu, el este incapabil să se cunoască cu adevărat pe sine însuși și e cu atât mai puțin capabil să cunoască esența omului. Doar prin rafinarea și, deopotrivă, judecata lui Dumnezeu și în timpul procesului de rafinare omul poate să-și cunoască lipsurile și să știe că nu are nimic. Astfel, dragostea omului față de Dumnezeu este construită pe fundația rafinării și judecății lui Dumnezeu. Dacă doar te bucuri de harul lui Dumnezeu, având o viață de familie liniștită sau binecuvântări materiale, atunci nu L-ai câștigat pe Dumnezeu, iar credința ta în Dumnezeu nu poate fi considerată de succes. Dumnezeu a desfășurat deja o fază a lucrării harului în trup și a revărsat deja binecuvântări materiale asupra omului, dar omul nu poate fi desăvârșit numai cu har, dragoste și îndurare. În experiențele sale, omul întâlnește o parte din dragostea lui Dumnezeu și vede dragostea și mila lui Dumnezeu, însă, după ce a experimentat pentru o perioadă, el vede că harul lui Dumnezeu și dragostea și mila Lui sunt incapabile de a-l desăvârși pe om, incapabile de a dezvălui ceea ce e corupt în om și incapabile de a-l scăpa pe om de firea sa coruptă sau a-i desăvârși dragostea și credința. Lucrarea harului lui Dumnezeu a fost lucrarea unei perioade, iar omul nu se poate baza pe faptul de a se bucura de harul lui Dumnezeu pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 506)

Astăzi, majoritatea oamenilor nu au această cunoaștere. Ei cred că suferința este fără valoare, ei sunt lepădați de lume, viața lor de familie este tulburată, ei nu sunt îndrăgiți de către Dumnezeu, iar perspectivele lor sunt sumbre. Suferința unor oameni ajunge la extrem, iar gândurile lor se îndreaptă spre moarte. Aceasta nu este dragoste adevărată pentru Dumnezeu; astfel de oameni sunt lași, nu au perseverență, sunt slabi și neputincioși! Dumnezeu este nerăbdător ca omul să-L iubească, dar cu cât omul Îl iubește mai mult, cu atât este mai mare suferința omului și, cu cât omul Îl iubește mai mult, cu atât sunt mai mari încercările omului. Dacă Îl iubești, atunci tot felul de suferințe se vor abate asupra ta – iar dacă nu, atunci poate că totul va merge ca pe roate pentru tine și totul va fi pașnic în jurul tău. Când Îl iubești pe Dumnezeu, vei simți că multe lucruri din jurul tău sunt insurmontabile și, pentru că statura ta este prea mică, vei fi rafinat; în plus, vei fi incapabil de a-L mulțumi pe Dumnezeu și vei simți întotdeauna că voia lui Dumnezeu este prea exigentă, că este de neatins de către om. Din cauza tuturor acestor lucruri, vei fi rafinat – pentru că există multă slăbiciune în tine și multe lucruri care nu pot împlini voia lui Dumnezeu, tu vei fi rafinat în interior. Totuși, trebuie să vedeți clar că purificarea este realizată doar prin rafinare. Astfel, în timpul acestor zile de pe urmă, voi trebuie să fiți mărturie lui Dumnezeu. Indiferent cât de mare este suferința voastră, ar trebui să mergeți chiar până la capăt și, chiar și la ultima suflare, tot trebuie să fiți credincioși lui Dumnezeu și la mila lui Dumnezeu; numai asta înseamnă a-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu și doar aceasta e mărturie puternică și răsunătoare. Când ești ispitit de Satana, ar trebui să spui: „Inima mea Îi aparține lui Dumnezeu, iar Dumnezeu m-a câștigat deja. Eu nu te pot mulțumi – trebuie să dedic totul pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu”. Cu cât Îl mulțumești mai mult pe Dumnezeu, cu atât Dumnezeu te binecuvântează mai mult și cu atât este mai mare puterea iubirii tale pentru Dumnezeu; de asemenea, vei avea credință și fermitate și vei simți că nimic nu este mai valoros sau mai semnificativ decât o viață petrecută iubindu-L pe Dumnezeu. Se poate spune că, pentru a fi fără tristețe, omul trebuie doar să-L iubească pe Dumnezeu. Deși există momente în care trupul tău este slab și ți se întâmplă multe necazuri reale, în aceste clipe te vei baza cu adevărat pe Dumnezeu, vei fi consolat în spiritul tău și vei simți certitudine și că ai ceva pe care să te bazezi. În felul acesta, vei fi capabil să depășești multe medii și astfel nu te vei plânge de Dumnezeu din cauza chinului pe care îl suferi. În schimb, vei vrea să cânți, să dansezi și să te rogi, să ai întruniri și comuniuni, să te gândești la Dumnezeu, și vei simți că toți oamenii, chestiunile și lucrurile din jurul tău care sunt organizate de Dumnezeu sunt potrivite. Dacă nu-L iubești pe Dumnezeu, tot ceea ce apreciezi va fi plictisitor pentru tine, nimic nu va fi plăcut ochilor tăi; nu vei fi liber în spirit, ci asuprit, inima ta se va plânge mereu de Dumnezeu, iar tu vei simți mereu că suferi atât de mult chin și că e atât de nedrept. Dacă nu cauți de dragul fericirii, ci pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și pentru a nu fi acuzat de Satana, atunci această căutare îți va da o mare putere de a-L iubi pe Dumnezeu. Omul este capabil să îndeplinească tot ceea ce este rostit de Dumnezeu, și tot ceea ce face el poate să-L mulțumească pe Dumnezeu – asta e ceea ce înseamnă a avea realitate. A căuta să-L mulțumești pe Dumnezeu înseamnă a-ți folosi dragostea pentru Dumnezeu ca să-I pui cuvintele în practică; indiferent de moment – chiar și atunci când ceilalți sunt fără putere – înăuntrul tău există încă o inimă care-L iubește pe Dumnezeu, care tânjește profund după Dumnezeu și căreia îi e dor de El. Aceasta este statura reală. Cât de mare este statura ta depinde de cât de mare e dragostea ta pentru Dumnezeu, de faptul dacă ești capabil să stai neclintit când ești testat, dacă ești slab când o anumită împrejurare vine asupra ta și dacă poți să rămâi pe poziție când frații și surorile tale te resping; sosirea faptelor va arăta cum anume este dragostea ta pentru Dumnezeu. Dintr-o mare parte a lucrării lui Dumnezeu se poate vedea că Dumnezeu îl iubește într-adevăr pe om, cu toate că ochii spiritului omului încă trebuie să fie deschiși complet, iar el nu e capabil să vadă clar mult din lucrarea lui Dumnezeu și din voia Lui, nici multele lucruri despre Dumnezeu care sunt încântătoare; omul are prea puțină iubire adevărată pentru Dumnezeu. Ai crezut în Dumnezeu tot acest timp, iar astăzi Dumnezeu a retezat toate mijloacele de scăpare. Realist vorbind, nu ai de ales decât să o iei pe calea cea dreaptă, calea cea dreaptă pe care ai fost condus prin judecata aspră și mântuirea supremă a lui Dumnezeu. Doar după ce experimentează greutăți și rafinare, omul știe că Dumnezeu este încântător. După ce a experimentat până astăzi, se poate spune că omul a ajuns să cunoască o parte din frumusețea lui Dumnezeu, dar încă nu e suficient, pentru că omul este atât de deficitar. El trebuie să experimenteze mai mult din lucrarea extraordinară a lui Dumnezeu și mai mult din întreaga rafinare a suferințelor rânduite de Dumnezeu. Doar atunci poate fi schimbată firea vieții omului.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 507)

Toți sunteți în toiul încercărilor și al rafinării. Cum ar trebui să-L iubiți pe Dumnezeu în timpul rafinării? După ce au experimentat rafinarea, oamenii pot să-I ofere laude sincere lui Dumnezeu și, în toiul rafinării, pot să vadă că le lipsesc foarte multe. Cu cât rafinarea ta este mai mare, cu atât mai mult poți renunța la trup; cu cât rafinarea oamenilor este mai mare, cu atât mai mare este dragostea lor pentru Dumnezeu. Asta e ceea ce ar trebui să înțelegeți. De ce trebuie să fie purificați oamenii? Ce efect urmărește să atingă acest lucru? Care este semnificația lucrării de rafinare a lui Dumnezeu în om? Dacă Îl cauți cu adevărat pe Dumnezeu, atunci, experimentând purificarea Sa până la un anumit punct, vei simți că este extrem de bine și este de maximă necesitate. Cum ar trebui să-L iubească omul pe Dumnezeu în timpul rafinării? Prin folosirea hotărârii de a-L iubi pe Dumnezeu pentru a accepta rafinarea Lui: în timpul rafinării, ești chinuit pe dinăuntru, ca și cum un cuțit ar fi răsucit în inima ta, totuși ești dispus să-L mulțumești pe Dumnezeu folosindu-ți inima care-L iubește, și nu ești dispus să te îngrijești de trup. Aceasta este ceea ce se înțelege prin practicarea iubirii față de Dumnezeu. Durerea din interiorul tău și suferința ta au atins un anumit punct, totuși încă ești dispus să vii în fața lui Dumnezeu și să te rogi, spunând: „O, Dumnezeule! Nu Te pot părăsi. Deși este întuneric în mine, doresc să Te mulțumesc; îmi cunoști inima și aș vrea să investești mai mult din dragostea Ta în mine”. Aceasta este practica din timpul rafinării. Dacă folosești iubirea față de Dumnezeu ca temelie, rafinarea te poate aduce mai aproape de Dumnezeu și te poate face mai familiar cu Dumnezeu. De vreme ce crezi în Dumnezeu, trebuie să-ți predai inima înaintea lui Dumnezeu. Dacă îți oferi și îți pui inima înaintea lui Dumnezeu, atunci în timpul rafinării îți va fi imposibil să Îl tăgăduiești pe Dumnezeu sau să Îl abandonezi. În felul acesta, relația ta cu Dumnezeu va deveni tot mai apropiată și mai normală, iar comuniunea ta cu Dumnezeu va deveni tot mai frecventă. Dacă practici întotdeauna în acest fel, atunci vei petrece mai mult timp în lumina lui Dumnezeu și mai mult timp sub îndrumarea cuvintelor Sale. Vor exista, de asemenea, tot mai multe schimbări în firea ta, iar cunoștințele tale se vor înmulți zi după zi. Când va veni ziua în care încercările lui Dumnezeu se vor abate brusc asupra ta, nu numai că vei putea să stai de partea lui Dumnezeu, ci vei putea și să fii mărturie pentru Dumnezeu. În acel moment, vei fi ca Iov și Petru. După ce ai fost mărturie pentru Dumnezeu, Îl vei iubi cu adevărat și îți vei da viața bucuros pentru El; vei fi martorul lui Dumnezeu și o persoană care este iubită de Dumnezeu. Dragostea care a experimentat rafinarea este puternică, iar nu slabă. Indiferent de momentul sau modul în care Dumnezeu te supune încercărilor Sale, tu ești capabil să nu-ți pese dacă trăiești sau mori, să dai cu bucurie totul la o parte pentru Dumnezeu și să înduri fericit orice pentru Dumnezeu – astfel dragostea ta va fi curată și credința ta reală. Numai atunci vei fi cineva care este într-adevăr iubit de către Dumnezeu și care a fost cu adevărat desăvârșit de către Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai prin experimentarea rafinării poate omul să aibă adevărata iubire”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 508)

Dacă oamenii cad sub influența Satanei, ei nu au înăuntrul lor nicio iubire față de Dumnezeu, iar viziunile, dragostea și fermitatea lor anterioare au dispărut. Oamenii obișnuiau să simtă că ar fi trebuit să sufere pentru Dumnezeu, dar astăzi cred că este rușinos să faci asta și nu duc lipsă de plângeri. Aceasta este lucrarea Satanei, un semn că omul a căzut sub domeniul Satanei. Dacă te confrunți cu această stare, trebuie să te rogi și să o răstorni cât de repede poți – asta te va proteja împotriva atacurilor Satanei. În timpul purificării chinuitoare, omul poate să cadă foarte ușor sub influența Satanei, așadar, cum ar trebui să-L iubești pe Dumnezeu în timpul unei astfel de rafinări? Ar trebui să-ți aduni voința, să-ți așezi inima înaintea lui Dumnezeu și să Îi dedici până la ultima clipă din timpul tău. Indiferent de modul în care Dumnezeu te rafinează, ar trebui să poți pune în practică adevărul pentru a împlini voia Sa și ar trebui să-ți asumi răspunderea de a-L căuta pe Dumnezeu și de a căuta comuniunea. În momente ca acestea, cu cât ești mai pasiv, cu atât va crește latura ta negativă și cu atât mai ușor îți va fi să regresezi. Când este necesar să îți îndeplinești funcția, deși nu o îndeplinești cum trebuie, faci tot ceea ce poți, și faci acest lucru folosind nimic mai mult decât iubirea ta față de Dumnezeu; indiferent de ceea ce spun ceilalți – fie că spun că ai făcut bine, sau că ai făcut rău – intențiile tale sunt corecte și nu ești neprihănit de sine, deoarece acționezi în numele lui Dumnezeu. Când alții te interpretează greșit, ești capabil să te rogi lui Dumnezeu și să spui: „O, Dumnezeule! Nu cer ca alții să mă tolereze sau să mă trateze bine, și nici să mă înțeleagă sau să mă aprobe. Cer doar să Te pot iubi în inima mea, să fiu nestingherit în inima mea, iar conștiința mea să fie clară. Nu cer ca alții să mă laude sau să mă stimeze foarte mult; eu caut doar să Te mulțumesc din inima mea; îmi îndeplinesc rolul făcând tot ce pot, și deși sunt nesăbuit și stupid, de calibru slab și orb, știu că Tu ești minunat și sunt dispus să-Ți dedic Ție tot ce am”. De îndată ce te rogi în acest fel, dragostea ta pentru Dumnezeu iese la lumină și tu te simți mult mai ușurat în inima ta. Aceasta este ceea ce se înțelege prin practicarea iubirii față de Dumnezeu. Pe măsură ce experimentezi, vei eșua de două ori și vei reuși o dată, dacă nu cumva vei eșua de cinci ori și vei reuși de două ori, și, pe măsură ce experimentezi în acest fel, numai prin eșec vei putea vedea frumusețea lui Dumnezeu și vei descoperi ce lipsește în tine. Când întâmpini din nou astfel de situații, ar trebui să fii precaut, să-ți temperezi pașii și să te rogi mai des. Vei dezvolta treptat capacitatea de a triumfa în astfel de situații. Când se întâmplă acest lucru, rugăciunile tale au fost eficiente. Când vezi că de data aceasta ai avut succes, vei fi foarte mulțumit în interiorul tău, și când te rogi, vei putea să-L simți pe Dumnezeu și că prezența Duhului Sfânt nu te-a părăsit – și numai atunci vei ști cum lucrează Dumnezeu înăuntrul tău. Practicarea în acest fel îți va oferi o cale de a experimenta. Dacă nu pui adevărul în practică, atunci vei fi lipsit de prezența Duhului Sfânt în tine. Dar dacă pui adevărul în practică atunci când întâmpini lucrurile așa cum sunt, deși suferi în interior, Duhul Sfânt va fi cu tine după aceea, vei putea să simți prezența lui Dumnezeu atunci când te rogi, vei avea puterea de a practica cuvintele lui Dumnezeu și, în timpul comuniunii cu frații și surorile tale, nu va exista nimic care să-ți apese conștiința și te vei simți în pace și, astfel, vei putea aduce la lumină ceea ce ai făcut. Indiferent de ceea ce spun alții, vei fi în stare să ai o relație normală cu Dumnezeu, nu vei fi constrâns de ceilalți, te vei ridica mai presus de orice – și, prin asta, vei demonstra că practicarea cuvintelor lui Dumnezeu a fost eficientă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai prin experimentarea rafinării poate omul să aibă adevărata iubire”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 509)

Cu cât rafinarea lui Dumnezeu este mai mare, cu atât inimile oamenilor sunt mai capabile să-L iubească pe Dumnezeu. Chinul din inimile lor este benefic pentru viețile lor, ei sunt mai capabili să fie în pace înaintea lui Dumnezeu, relația lor cu Dumnezeu este mai apropiată și sunt mai în măsură să vadă dragostea supremă a lui Dumnezeu și mântuirea Lui supremă. Petru a experimentat rafinarea de sute de ori, iar Iov a trecut prin multe încercări. Dacă doriți să fiți desăvârșiți de către Dumnezeu, și voi trebuie să suferiți rafinarea de sute de ori; numai dacă treceți prin acest proces și vă bazați pe acest pas, veți putea să mulțumiți voia lui Dumnezeu și să fiți desăvârșiți de către Dumnezeu. Rafinarea este cel mai bun mijloc prin care Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni; numai rafinarea și încercările amare pot scoate la iveală adevărata dragoste pentru Dumnezeu din inimile oamenilor. Fără greutăți, oamenii sunt lipsiți de adevărata dragoste pentru Dumnezeu; dacă nu sunt testați în interior și nu sunt cu adevărat supuși rafinării, atunci inimile lor vor fi mereu în derivă în exterior. După ce ai fost rafinat până la un anumit punct, îți vei vedea propriile slăbiciuni și dificultăți, vei vedea cât de multe îți lipsesc și că nu ești în stare să depășești numeroasele probleme cu care te confrunți și vei vedea cât de mare este neascultarea ta. Numai în timpul încercărilor oamenii sunt capabili să-și cunoască într-adevăr stările reale; încercările îi fac pe oameni mai capabili să fie desăvârșiți.

În timpul vieții sale, Petru a experimentat rafinarea de sute de ori și a suferit multe suplicii chinuitoare. Această rafinare a devenit temelia iubirii sale supreme pentru Dumnezeu și cea mai importantă experiență a întregii sale vieți. Faptul că el a putut să aibă o iubire supremă pentru Dumnezeu s-a datorat, într-un anumit sens, hotărârii sale de a-L iubi pe Dumnezeu; mai important, totuși, s-a datorat rafinării și suferinței pe care le-a îndurat. Această suferință a devenit călăuza sa pe calea iubirii de Dumnezeu și lucrul cel mai memorabil pentru el. Dacă oamenii nu trec prin durerea rafinării când Îl iubesc pe Dumnezeu, atunci dragostea lor este plină de impurități și de preferințele lor; o astfel de iubire este plină de ideile Satanei și pur și simplu incapabilă de a mulțumi voia lui Dumnezeu. Să ai hotărârea de a-L iubi pe Dumnezeu nu este același lucru cu a-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Chiar dacă tot ceea ce gândesc în inimile lor este de dragul de a-L iubi și a-L mulțumi pe Dumnezeu, și chiar dacă gândurile lor par să fie în întregime dedicate lui Dumnezeu și golite de orice idei umane, totuși, când gândurile lor sunt aduse înaintea lui Dumnezeu, El nu laudă și nu binecuvântează astfel de gânduri. Chiar și atunci când oamenii au înțeles pe deplin toate adevărurile – când au ajuns să le cunoască pe toate – acest lucru nu se poate considera un semn al iubirii de Dumnezeu, nu se poate spune că acești oameni Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu. În ciuda faptului că au înțeles multe adevăruri fără a trece prin rafinare, oamenii sunt incapabili să pună aceste adevăruri în practică; numai în timpul rafinării, oamenii pot înțelege adevăratul sens al acestor adevăruri, numai atunci oamenii pot aprecia cu adevărat înțelesul lor lăuntric. În momentul acela, când ei încearcă din nou, pot să pună adevărurile în practică în mod corespunzător și în conformitate cu voia lui Dumnezeu; în acel moment, ideile lor lumești sunt diminuate, corupția lor omenească este redusă, iar emoțiile lor omenești sunt diminuate; numai în momentul acela practica lor este o adevărată manifestare a dragostei de Dumnezeu. Efectul adevărului iubirii față de Dumnezeu nu este atins prin cunoștințe rostite sau prin deschiderea mentală, și nici nu poate fi atins doar prin înțelegerea acestui adevăr. Este nevoie ca oamenii să plătească un preț, să înfrunte multă amărăciune în timpul rafinării, și numai atunci dragostea lor va deveni pură și după inima lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai prin experimentarea rafinării poate omul să aibă adevărata iubire”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 510)

Confruntat cu starea omului și cu atitudinea sa față de Dumnezeu, Dumnezeu a făcut o nouă lucrare, permițându-i omului să aibă deopotrivă atât cunoștințe despre El și ascultare față de El, cât și dragoste și mărturie. Astfel, omul trebuie să experimenteze rafinarea sa de către Dumnezeu, precum și judecata, tratarea și emondarea sa, fără de care omul nu L-ar cunoaște niciodată pe Dumnezeu și nu ar fi niciodată capabil să-L iubească și să fie mărturie pentru El cu adevărat. Rafinarea omului de către Dumnezeu nu este doar de dragul unui efect unilateral, ci de dragul unui efect cu multiple fațete. Doar în acest fel Dumnezeu înfăptuiește lucrarea de rafinare în cei care doresc să caute adevărul, pentru ca hotărârea și dragostea lor să fie desăvârșite de către Dumnezeu. Pentru cei care doresc să caute adevărul și care tânjesc după Dumnezeu, nimic nu este mai semnificativ sau de mai mare ajutor decât o asemenea rafinare. Firea lui Dumnezeu nu este atât de ușor cunoscută sau înțeleasă de către om, căci Dumnezeu, în cele din urmă, este Dumnezeu. Până la urmă, este imposibil ca Dumnezeu să aibă aceeași fire ca omul și, astfel, nu este ușor pentru om să Îi cunoască firea. Adevărul nu este deținut în mod inerent de către om și nu este ușor de înțeles de cei care au fost corupți de către Satana; omul este lipsit de adevăr și lipsit de hotărârea de a pune adevărul în practică, și dacă nu suferă și nu este rafinat sau judecat, atunci hotărârea lui nu va fi niciodată desăvârșită. Pentru toți oamenii, rafinarea este chinuitoare și foarte greu de acceptat – totuși, în timpul rafinării, Dumnezeu îi clarifică omului firea Sa cea dreaptă și face publice cerințele Lui pentru om și oferă mai multă luminare, precum și emondare și tratare mai reale; prin compararea faptelor cu adevărul, El dă omului o mai mare cunoaștere a sa și a adevărului și o mai bună înțelegere a voii Sale, permițându-i astfel omului să aibă o iubire adevărată și mai pură față de Dumnezeu. Acestea sunt obiectivele lui Dumnezeu în realizarea rafinării. Toată lucrarea pe care o face Dumnezeu în om are propriile scopuri și semnificații; Dumnezeu nu face o lucrare fără sens, și nici nu face o lucrare care este lipsită de beneficii pentru om. Rafinarea nu înseamnă îndepărtarea oamenilor din fața lui Dumnezeu, nici nu înseamnă distrugerea lor în iad. Mai degrabă, înseamnă schimbarea firii omului în timpul rafinării, schimbarea intențiilor sale, a vechilor sale păreri, schimbarea dragostei lui pentru Dumnezeu și schimbarea întregii sale vieți. Rafinarea este o adevărată testare a omului și o formă de pregătire reală, și numai în timpul rafinării iubirea lui poate servi funcției sale inerente.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai prin experimentarea rafinării poate omul să aibă adevărata iubire”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 511)

Dacă tu crezi în Dumnezeu, atunci trebuie să-L asculți, să pui adevărul în practică și să-ți îndeplinești toate îndatoririle. În plus, trebuie să înțelegi lucrurile pe care ar trebui să le experimentezi. Dacă experimentezi doar tratarea, disciplinarea și judecarea, dacă poți doar să te bucuri de Dumnezeu, dar rămâi incapabil să simți când El te disciplinează sau te tratează, lucrul acesta este inacceptabil. Poate în cazul acestei rafinări ești capabil să rămâi neclintit, dar tot nu este suficient; tot trebuie să înaintezi în continuare. Lecția iubirii față de Dumnezeu nu încetează niciodată și nu are sfârșit. Oamenii consideră credința în Dumnezeu ca pe ceva extrem de simplu, dar, după ce capătă o oarecare experiență practică, își dau seama că a crede în Dumnezeu nu este un lucru atât de simplu pe cât își imaginează. Când Dumnezeu lucrează pentru a-l rafina pe om, omul suferă. Cu cât este mai intensă rafinarea unei persoane, cu atât mai mare va fi dragostea sa pentru Dumnezeu și cu atât mai mult se va dezvălui în ea puterea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, cu cât un om primește mai puțină rafinare, cu atât mai puțin va crește dragostea sa pentru Dumnezeu și cu atât mai puțin se va dezvălui în acesta puterea lui Dumnezeu. Cu cât sunt mai mari rafinarea și durerea unei astfel de persoane și cu cât îndură mai multe chinuri, cu atât mai mult va crește dragostea sa pentru Dumnezeu, cu atât mai sinceră va deveni credința sa în El și cu atât mai profundă va fi cunoașterea sa de Dumnezeu. În experiențele tale, vei vedea oameni care suferă enorm în timp ce sunt rafinați, care sunt tratați și disciplinați mult, și vei observa că aceia sunt oamenii care au o dragoste profundă pentru Dumnezeu și o cunoaștere mult mai temeinică și pătrunzătoare a Sa. Cei care nu au trecut prin experiența tratării au doar o cunoaștere superficială și pot să spună numai atât: „Dumnezeu este atât de bun și revarsă har asupra oamenilor ca ei să se poată bucura de El”. Dacă oamenii au experiența tratării și disciplinării, atunci sunt capabili să vorbească despre adevărata cunoaștere de Dumnezeu. Așadar, cu cât este mai minunată lucrarea lui Dumnezeu asupra omului, cu atât este mai valoroasă și mai semnificativă. Cu cât mai de nepătruns este pentru tine și cu cât mai incompatibilă este cu noțiunile tale, cu atât mai mult izbutește lucrarea lui Dumnezeu să te cucerească, să te câștige și să te desăvârșească. Ce măreață e semnificația lucrării lui Dumnezeu! Dacă Dumnezeu nu l-ar rafina pe om astfel, dacă El nu ar lucra potrivit acestei metode, atunci lucrarea Lui ar fi ineficientă și neînsemnată. În trecut, se spunea că Dumnezeu avea să selecteze și să câștige acest grup și să-l desăvârșească în zilele de pe urmă; faptul acesta are o semnificație extraordinară. Cu cât mai măreață este lucrarea pe care o săvârșește El în voi, cu atât mai profundă și mai pură e iubirea voastră de Dumnezeu. Cu cât mai măreață e lucrarea lui Dumnezeu, cu atât mai capabil e omul să priceapă ceva din înțelepciunea Sa și cu atât mai profund Îl cunoaște omul. În timpul zilelor de pe urmă, cei șase mii de ani din planul de gestionare al lui Dumnezeu (planul mântuirii) vor ajunge la final. Chiar se poate încheia cu ușurință? Se va sfârși lucrarea Sa odată ce El va cuceri omenirea? Poate fi atât de simplu? Oamenii chiar își imaginează că așa este, dar ceea ce face Dumnezeu nu este atât de simplu. Indiferent ce parte a lucrării lui Dumnezeu ai dori să aduci în discuție, pentru om, toată este de nepătruns. Dacă ai fi în stare s-o înțelegi, atunci lucrarea lui Dumnezeu ar fi lipsită de semnificație sau valoare. Lucrarea săvârșită de Dumnezeu este de nepătruns; este întru totul contrară noțiunilor tale și, cu cât este mai incompatibilă cu noțiunile tale, cu atât mai mult arată că lucrarea lui Dumnezeu este plină de înțeles; dacă ar fi compatibilă cu noțiunile tale, atunci ar fi lipsită de sens. Astăzi, simți că lucrarea lui Dumnezeu este atât de minunată și, cu cât mai minunată simți că este, cu atât mai mult simți că Dumnezeu este de nepătruns și vezi cât de mărețe sunt faptele Sale. Dacă ar face doar o lucrare superficială, de mântuială, pentru a-l cuceri pe om și apoi nu ar mai face nimic, atunci omul nu ar fi în stare să vadă însemnătatea lucrării lui Dumnezeu. Deși acum primești un strop de rafinare, aceasta este de mare folos creșterii tale în viață; așadar, este extrem de necesar ca voi să fiți supuși unor astfel de greutăți. Astăzi primești un strop de rafinare, dar, apoi, vei fi cu adevărat capabil să vezi faptele lui Dumnezeu și, în cele din urmă, vei spune: „Faptele lui Dumnezeu sunt atât de minunate!” Acestea vor fi cuvintele din inima ta. După ce au experimentat o vreme rafinarea de către Dumnezeu (încercarea făcătorilor de servicii și vremea mustrării), unii oameni au zis în cele din urmă: „Să crezi în Dumnezeu e cu adevărat dificil!” Faptul că au folosit cuvintele „cu adevărat dificil” arată că faptele lui Dumnezeu sunt de nepătruns, că lucrarea lui Dumnezeu are o mare însemnătate și valoare și că lucrarea Sa este foarte demnă de a fi prețuită de om. Dacă, după ce am lucrat atât de mult, nu ai dobândi nici cele mai neînsemnate cunoștințe, atunci ar mai putea lucrarea Mea să aibă valoare? Te va face să spui: „A-L sluji pe Dumnezeu e foarte dificil, faptele Sale sunt atât de minunate, iar Dumnezeu este cu adevărat înțelept! Dumnezeu este atât de încântător!” Dacă, după o perioadă în care ai experimentat, ești capabil să spui astfel de cuvinte, atunci asta dovedește că ai câștigat lucrarea lui Dumnezeu în tine. Într-o zi, când vei propovădui Evanghelia în străinătate și cineva te va întreba: „Cum mai e cu credința ta în Dumnezeu?”, vei putea să-i spui: „Acțiunile lui Dumnezeu sunt atât de minunate!” Acel om va simți că vorbești din experiențele tale adevărate. Asta înseamnă să fii martor cu adevărat. Vei spune că lucrarea lui Dumnezeu este plină de înțelepciune, iar că lucrarea Sa în tine te-a convins cu adevărat și ți-a cucerit inima. Îl vei iubi întotdeauna pentru că El este mai mult decât demn de iubirea omenirii! Dacă poți să vorbești despre aceste lucruri, atunci poți să emoționezi inimile oamenilor. Toate acestea înseamnă să fii martor. Dacă ești în stare să depui mărturie răsunătoare și să-i emoționezi pe oameni până la lacrimi, asta arată că ești, într-adevăr, un om care-L iubește pe Dumnezeu, căci poți să mărturisești că-L iubești și, prin tine, acțiunile Sale se pot adeveri în mărturie. Mărturia ta îi face pe ceilalți să caute și să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și, indiferent de mediul întâlnit, vor putea să rămână neclintiți. Aceasta este singura cale autentică de a fi martor și este exact ceea ce ți se cere acum. Ar trebui să vezi că lucrarea lui Dumnezeu este extrem de valoroasă și demnă de a fi prețuită de oameni, că Dumnezeu este atât de prețios și îmbelșugat; El poate nu doar să vorbească, ci și să-i judece pe oameni, să le rafineze inimile, să le aducă bucurie, să-i câștige, să-i cucerească și să-i desăvârșească. Din experiența ta, vei vedea că Dumnezeu este foarte încântător. Așadar, cât de mult Îl iubești acum pe Dumnezeu? Poți, cu adevărat, să spui aceste lucruri din inimă? Când vei putea să rostești aceste cuvinte din adâncul inimii tale, atunci vei putea să fii martor. Odată ce experiența ta a atins acest nivel, vei putea să fii martor pentru Dumnezeu și vei fi vrednic. Dacă nu atingi acest nivel în experiența ta, atunci vei fi tot prea departe. Este normal ca oamenii să dea dovadă de slăbiciune în timpul procesului de rafinare, dar, după rafinare, ar trebui să poți spune: „Dumnezeu este atât de înțelept în lucrarea Sa!” Dacă ești într-adevăr capabil să dobândești o înțelegere practică a acestor cuvinte, atunci va deveni ceva ce prețuiești, iar experiența ta va avea valoare.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 512)

Ce ar trebui să cauți acum? Dacă ești sau nu capabil să fii martor pentru Dumnezeu, dacă ești sau nu în stare să devii o mărturie și o manifestare a lui Dumnezeu și dacă ești sau nu potrivit pentru a fi folosit de El – acestea sunt lucrurile pe care ar trebui să le cauți. Cât de mult a lucrat cu adevărat Dumnezeu în tine? Cât de mult ai văzut, cât de mult ai atins? Cât de mult ai experimentat și gustat? Indiferent dacă Dumnezeu te-a testat, tratat sau disciplinat, acțiunile și lucrarea Sa au fost săvârșite asupra ta. Dar, în calitate de credincios în Dumnezeu și ca om care este dispus să fie desăvârșit de El, poți să fii martor pentru lucrarea lui Dumnezeu în baza experienței tale practice? Poți să trăiești cuvântul lui Dumnezeu prin experiența ta practică? Poți să îi aprovizionezi pe ceilalți prin propria-ți experiență practică și să-ți sacrifici întreaga viață ca să fii martor pentru lucrarea lui Dumnezeu? Ca să fii martor pentru lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să te bazezi pe experiența și cunoașterea ta și pe prețul pe care l-ai plătit. Doar astfel poți să-I împlinești voia. Ești cineva care e martor pentru lucrarea lui Dumnezeu? Ai această aspirație? Dacă ești capabil să fii martor pentru numele Său și, chiar mai mult, pentru lucrarea Sa, și dacă poți trăi imaginea pe care le-o cere El oamenilor Săi, atunci ești un martor al lui Dumnezeu. Cum ești, efectiv, martor pentru Dumnezeu? Ești martor căutând și tânjind să trăiești cuvântul Său și fiind martor cu vorbele tale, permițându-le oamenilor să-I cunoască lucrarea și să-I vadă acțiunile. Dacă într-adevăr cauți toate aceste lucruri, Dumnezeu te va desăvârși. Dacă nu cauți decât să fii desăvârșit de Dumnezeu și să fii binecuvântat în final, atunci perspectiva credinței tale în El nu este pură. Ar trebui să cauți cum să vezi faptele lui Dumnezeu în viața reală, cum să-L mulțumești când îți dezvăluie voia Sa și să urmărești cum s-ar cuveni să fii martor pentru minunăția și înțelepciunea Sa și cum să fii martor pentru modul în care te disciplinează și tratează. Toate acestea sunt lucruri la care ar trebui să cugeți acum. Dacă dragostea ta de Dumnezeu este doar ca să iei parte la gloria Sa după ce te desăvârșește, atunci este tot nepotrivită și nu poate îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Trebuie să poți fi capabil să fii martor pentru lucrarea lui Dumnezeu, să-I îndeplinești cerințele și să experimentezi într-un mod practic lucrarea pe care a săvârșit-o asupra oamenilor. Chiar de-ar fi durere, lacrimi sau tristețe, în practica ta trebuie să experimentezi toate aceste lucruri. Acestea sunt menite să te desăvârșească drept om care este martor pentru Dumnezeu. Ce anume te obligă acum să suferi și să cauți desăvârșirea? Suferința ta actuală este într-adevăr de dragul de a-L iubi pe Dumnezeu și de a fi martor pentru El? Sau este de dragul binecuvântărilor trupului, pentru perspectivele tale de viitor și destinul tău? Toate intențiile, motivațiile și țelurile pe care le urmărești trebuie să fie îndreptate și nu pot fi călăuzite de propria-ți voință. Dacă o persoană caută desăvârșirea pentru a primi binecuvântări și a domni în putere, în timp ce o alta caută desăvârșirea pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și a fi martor concret pentru lucrarea Sa, pe care dintre cele două metode de căutare ai alege-o? Dacă ar fi să o alegi pe prima, atunci tot ai fi prea departe de standardele lui Dumnezeu. Cândva, am spus că acțiunile Mele vor fi cunoscute public în întregul univers și că voi domni ca Împărat în univers. Pe de altă parte, ceea ce vi s-a încredințat este să ieșiți să fiți martori pentru lucrarea lui Dumnezeu, nu să deveniți regi și să vă arătați întregului univers. Lăsați faptele lui Dumnezeu să umple cosmosul și cerul. Permiteți-le tuturor să le vadă și să le recunoască. Aceste cuvinte sunt rostite în legătură cu Dumnezeu Însuși, iar ceea ce ar trebui să facă ființele umane este să fie martore pentru Dumnezeu. Cât de bine Îl cunoști acum pe Dumnezeu? Pentru cât din Dumnezeu poți fi martor acum? Care este scopul desăvârșirii omului de către Dumnezeu? Odată ce înțelegi voia Lui, cum ar trebui să arăți considerație față de voia Sa? Dacă ești dispus să fii desăvârșit și să fii martor pentru lucrarea lui Dumnezeu prin ceea ce trăiești, dacă ai această forță care te impulsionează, atunci nimic nu este prea dificil. De credință au acum nevoie oamenii. Dacă ai această forță care te impulsionează, atunci este ușor să renunți la orice negativitate, pasivitate, lene, noțiuni ale trupului, filosofii de viață, fire rebelă, emoții și așa mai departe.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 513)

În timp ce sunt supuși încercărilor, este normal ca oamenii să fie slabi, ca negativitatea să sălășluiască în ei sau să fie lipsiți de claritate în ceea ce privește voia lui Dumnezeu sau calea lor de practică. Dar, în orice caz, trebuie să ai încredere în lucrarea lui Dumnezeu și să nu-L tăgăduiești, întocmai ca Iov. Deși Iov a fost slab și a blestemat ziua în care s-a născut, nu a negat că toate lucrurile din viața oamenilor sunt dăruite de Iahve și că El este și Cel care putea să le ia pe toate. Indiferent cum a fost încercat, și-a păstrat această credință. În experiența ta, indiferent la ce rafinare te supun cuvintele lui Dumnezeu, credința și dragostea pentru El sunt, pe scurt, ceea ce îi cere omenirii. Credința, iubirea și aspirațiile oamenilor sunt ceea ce desăvârșește El lucrând în acest fel. Dumnezeu face lucrarea de desăvârșire asupra oamenilor, iar ei nu pot să o vadă, nu pot să o simtă; în astfel de împrejurări, ți se cere să ai credință. Credința oamenilor e necesară atunci când ceva nu poate fi văzut cu ochiul liber, iar credința ta e necesară când nu poți renunța la propriile tale noțiuni. Când lucrarea lui Dumnezeu nu îți este clară, ceea ce ți se cere este să ai credință, să iei o poziție fermă și să fii martor. Când Iov a ajuns în acest punct, Dumnezeu i S-a arătat și i-a vorbit. Adică, doar din credința ta vei putea să-L vezi pe Dumnezeu și, când ai credință, El te va desăvârși. Fără credință, El nu poate să te desăvârșească. Dumnezeu îți va dărui orice speri să dobândești. Dacă nu ai credință, atunci nu poți fi desăvârșit și nu vei fi în stare să vezi acțiunile lui Dumnezeu, cu atât mai puțin atotputernicia Sa. Când ai credință că-I vei vedea acțiunile în experiența ta practică, Dumnezeu ți Se va arăta și te va lumina și călăuzi dinlăuntrul tău. Fără acea credință, Dumnezeu nu va putea să facă asta. Dacă ți-ai pierdut speranța în Dumnezeu, cum vei fi în stare să-I experimentezi lucrarea? Așadar, doar când ai credință și nu nutrești îndoieli față de Dumnezeu, doar când crezi cu adevărat în El indiferent de ceea ce face, El te va lumina și ilumina prin experiențele tale și numai atunci vei putea să-I vezi acțiunile. Toate aceste lucruri se dobândesc prin credință. Credința vine doar prin rafinare și, în absența rafinării, credința nu se poate dezvolta. La ce se referă acest cuvânt, „credință”? Credința este încrederea adevărată și inima sinceră pe care ar trebui să le aibă oamenii când nu pot să vadă sau să atingă ceva, când lucrarea lui Dumnezeu nu se aliniază noțiunilor umane, când este de neatins pentru oameni. Aceasta este credința despre care vorbesc. Oamenii au nevoie de credință în vremea greutăților și rafinării, iar credința este urmată de rafinare; rafinarea și credința nu pot fi separate. Indiferent cum lucrează Dumnezeu și indiferent de mediul tău, ești capabil să urmărești viața, să cauți adevărul și cunoașterea lucrării lui Dumnezeu, să-I înțelegi acțiunile și să acționezi potrivit adevărului. A proceda astfel înseamnă a avea credință adevărată și asta arată că nu ți-ai pierdut credința în Dumnezeu. Poți să ai credință adevărată în Dumnezeu doar dacă poți să stărui în căutarea adevărului prin rafinare, dacă poți să-L iubești cu adevărat pe Dumnezeu și să nu începi să ai îndoieli în ceea ce-L privește, dacă indiferent ce face El tu tot practici adevărul pentru a-L mulțumi și dacă poți să-I cauți în profunzime voia și să fii atent la aceasta. În trecut, când Dumnezeu a spus că vei domni ca rege, L-ai iubit, iar când ți S-a arătat fățiș, L-ai urmat. Dar acum Dumnezeu este ascuns, tu nu poți să-L vezi, iar necazurile s-au abătut asupra ta – așadar, îți pierzi acum nădejdea în Dumnezeu? Deci, trebuie să urmărești viața și să cauți să împlinești voia lui Dumnezeu tot timpul. Asta se numește credință adevărată și este cel mai sincer și cel mai frumos tip de iubire.

În trecut, toți oamenii veneau înaintea lui Dumnezeu ca să ia hotărâri și spuneau: „Chiar dacă nimeni altcineva nu-L iubește pe Dumnezeu, eu trebuie să-L iubesc”. Dar, acum, rafinarea vine asupra ta și, de vreme ce nu corespunde noțiunilor tale, îți pierzi credința în Dumnezeu. Este aceasta iubire adevărată? Ai citit de multe ori despre faptele lui Iov – le-ai uitat? Dragostea adevărată poate să se materializeze doar din credință. Dezvolți o dragoste adevărată pentru Dumnezeu prin rafinările la care te supui și prin credința ta ești capabil să fii atent la voia Sa în experiențele tale practice și tot prin credință te lepezi de trupul tău și cauți viața; asta ar trebui să facă oamenii. Dacă faci acest lucru, vei putea să vezi acțiunile lui Dumnezeu, dar, dacă ești lipsit de credință, nu vei fi în stare să-I vezi acțiunile sau să-I experimentezi lucrarea. Dacă vrei să fii folosit și desăvârșit de Dumnezeu, atunci trebuie să le ai pe toate: voința de a suferi, credință, rezistență, ascultare și capacitatea de a experimenta lucrarea lui Dumnezeu, de a-I pricepe voia, de a fi atent la mâhnirea Sa și așa mai departe. Desăvârșirea unei persoane nu este ușoară și fiecare rafinare prin care treci necesită credința și iubirea ta. Dacă vrei să fii desăvârșit de Dumnezeu, nu este suficient doar să te grăbești pe calea din fața ta, și nici doar să te sacrifici pentru El. Trebuie să ai multe calități ca să devii o persoană care e desăvârșită de Dumnezeu. Când te confrunți cu suferința, trebuie să poți fi capabil să lași deoparte grija pentru trup și să nu te plângi de Dumnezeu. Când Dumnezeu Se ascunde de tine, trebuie să poți să ai credința de a-L urma, de a-ți păstra iubirea de dinainte fără să o lași să șovăie sau să se risipească. Indiferent ce face Dumnezeu, trebuie să te supui planului Său și să fii pregătit să-ți blestemi trupul, mai degrabă decât să te plângi de El. Când te confrunți cu încercări, trebuie să-L mulțumești pe Dumnezeu, deși s-ar putea să plângi amarnic sau să eziți să te desparți de vreun obiect îndrăgit. Doar aceasta este adevărata iubire și credință. Indiferent care este statura ta reală, mai întâi trebuie să ai voința de a îndura greutăți și credință adevărată și, de asemenea, trebuie să ai voința de a te lepăda de trup. Ar trebui să fii dispus să înduri greutăți și pierderi în dauna intereselor tale, ca să împlinești voia lui Dumnezeu. De asemenea, trebuie să fii capabil să simți regret față de tine în inima ta: în trecut, nu ai putut să-L mulțumești pe Dumnezeu și, acum, poți să ai regrete în ceea ce te privește. Nu trebuie să îți lipsească niciunul dintre aceste lucruri – prin acestea te va desăvârși Dumnezeu. Dacă nu poți să îndeplinești aceste criterii, atunci nu poți fi desăvârșit.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 514)

Cineva care Îl slujește pe Dumnezeu nu ar trebui să știe doar cum să sufere pentru El; mai mult decât atât, ar trebui să înțeleagă că scopul credinței în Dumnezeu este de a urmări iubirea față de Dumnezeu. Dumnezeu Se folosește de tine nu doar ca să te rafineze sau ca să te facă să suferi, ci, mai degrabă, te folosește astfel încât să poți să-I cunoști acțiunile, să cunoști adevărata însemnătate a vieții umane și, în special, ca să știi că a-L sluji pe Dumnezeu nu este o sarcină ușoară. Experimentarea lucrării lui Dumnezeu nu înseamnă să te bucuri de har, ci să suferi pentru iubirea ta față de El. De vreme ce te bucuri de harul lui Dumnezeu, trebuie să te bucuri și de mustrarea Lui; trebuie să experimentezi toate aceste lucruri. Poți să experimentezi luminarea lui Dumnezeu în tine și, de asemenea, să experimentezi modul în care te tratează și te judecă El. În acest fel, experiența ta va fi cuprinzătoare. Dumnezeu Și-a săvârșit lucrarea de judecată și mustrare asupra ta. Cuvântul lui Dumnezeu te-a tratat, dar nu a făcut numai atât; de asemenea, te-a luminat și iluminat. Atunci când ești negativ și slab, Dumnezeu Își face griji pentru tine. Toată această lucrare este pentru a te anunța că tot ceea ce ține de om se află în orchestrările lui Dumnezeu. S-ar putea să consideri că a crede în Dumnezeu înseamnă să suferi sau să faci tot felul de lucruri pentru El; s-ar putea să crezi că scopul credinței în Dumnezeu este ca trupul tău să poată fi împăcat sau ca tot în viața ta să decurgă fără probleme sau ca să te poți simți confortabil și în largul tău din toate punctele de vedere. Totuși, niciunele dintre acestea nu sunt scopuri pe care oamenii să le atașeze credinței lor în Dumnezeu. Dacă pentru aceste scopuri crezi tu, atunci perspectiva ta este incorectă, iar ție îți este pur și simplu imposibil să fii desăvârșit. Acțiunile lui Dumnezeu, firea Sa dreaptă, înțelepciunea Lui, cuvintele Sale, minunăția și caracterul Său de nepătruns sunt toate lucruri pe care oamenii s-ar cuveni să le înțeleagă. Având această înțelegere, ar trebui să o folosești ca să-ți descotorosești inima de toate cerințele, speranțele și noțiunile personale. Numai prin înlăturarea acestor lucruri poți să îndeplinești condițiile cerute de Dumnezeu și numai făcând lucrul acesta poți să ai viață și să-L mulțumești pe Dumnezeu. Scopul credinței în Dumnezeu este de a-L mulțumi și de a trăi firea pe care El o cere, astfel încât acțiunile și gloria Lui să se poată manifesta prin acest grup de oameni nevrednici. Aceasta este perspectiva corectă pentru credința în Dumnezeu și, de asemenea, acesta este țelul pe care ar trebui să-l cauți. Ar trebui să ai punctul de vedere corect despre credința în Dumnezeu și ar trebui să cauți să obții cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și să poți trăi adevărul și, în special, să poți să fii capabil să-I vezi faptele concrete, faptele Sale minunate în întregul univers, precum și lucrarea practică pe care o săvârșește în trup. Prin experiențele lor practice, oamenii pot să aprecieze exact cum Își face Dumnezeu lucrarea asupra lor și care este voia Lui față de ei. Scopul tuturor acestor lucruri este de a elimina firea coruptă și satanică a oamenilor. După ce ai alungat toată murdăria și nedreptatea din tine și după ce te-ai lepădat de intențiile tale greșite și ai căpătat adevărata credință în Dumnezeu – numai atunci și cu adevărata credință Îl poți iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Poți să-L iubești cu adevărat pe Dumnezeu doar pe temelia credinței tale în El. Poți obține iubire față de Dumnezeu fără să crezi în El? Din moment ce tu crezi în Dumnezeu, nu poți fi confuz în privința aceasta. Unii oameni devin plini de vigoare de îndată ce văd cum credința în Dumnezeu le va aduce binecuvântări, dar, apoi, își pierd toată energia imediat ce văd că trebuie să fie supuși rafinărilor. Înseamnă asta a crede în Dumnezeu? În cele din urmă, în credința ta, trebuie să dobândești supunerea deplină și absolută înaintea lui Dumnezeu. Crezi în Dumnezeu, dar totuși Îi ceri diverse lucruri, ai multe noțiuni religioase de care nu poți să te lepezi, interese personale la care nu poți să renunți și tot cauți binecuvântările trupului și-ți dorești ca Dumnezeu să-ți salveze trupul, să-ți mântuiască sufletul – toate acestea sunt comportamente ale oamenilor a căror perspectivă este greșită. Deși oamenii cu convingeri religioase au credință în Dumnezeu, ei nu caută să-și schimbe firile și nu urmăresc să-L cunoască pe Dumnezeu, ci caută doar interesele trupului lor. Mulți dintre voi au credințe care fac parte din categoria convingerilor religioase; aceasta nu este adevărata credință în Dumnezeu. Pentru a crede în Dumnezeu, oamenii trebuie să aibă o inimă pregătită să sufere pentru El și voința de a renunța la ei înșiși. Dacă oamenii nu îndeplinesc aceste două condiții, credința lor în Dumnezeu nu este valabilă, iar ei nu vor putea să obțină o schimbare în firea lor. Doar oamenii care urmăresc sincer adevărul, care caută cunoașterea de Dumnezeu și urmăresc viața sunt cei care într-adevăr cred în Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 515)

În primul rând, scopul lucrării de rafinare este de a desăvârși credința oamenilor. În cele din urmă, ceea ce se obține este că vrei să pleci, dar, în același timp, nu poți; unii oameni sunt în continuare capabili să aibă credință chiar dacă sunt lipsiți de orice fărâmă de speranță; iar oamenii nu mai au deloc speranță în legătură cu propriile perspective de viitor. Numai în acest moment se va încheia rafinarea lui Dumnezeu. Omul nu a ajuns încă în etapa în care plutește între viață și moarte și nu a gustat moartea, deci procesul de rafinare încă nu s-a încheiat. Nici măcar cei care au ajuns în etapa făcătorilor de servicii nu au fost rafinați pe deplin. Iov a fost supus unei rafinări extreme și nu a avut pe ce să se bazeze. Oamenii trebuie să fie supuși rafinărilor până în punctul în care nu mai au speranță și pe ce să se bazeze – doar aceasta e adevărata rafinare. Dacă în vremea făcătorilor de servicii inima ta a fost întotdeauna liniștită înaintea lui Dumnezeu și dacă, indiferent ce a făcut El și care a fost voia Lui pentru tine, te-ai supus mereu rânduirilor Sale, atunci, la capătul drumului, vei înțelege tot ce a făcut Dumnezeu. Ești supus încercărilor lui Iov și, în același timp, încercărilor lui Petru. Când Iov a fost încercat, el a mărturisit ferm, iar în final, Iahve i S-a arătat. El a fost demn să vadă chipul lui Dumnezeu numai după ce a mărturisit ferm. De ce se spune: „Mă ascund de țara murdăriei, dar Mă arăt Împărăției sfinte”? Asta înseamnă că numai atunci când ești sfânt și mărturisești ferm poți să ai demnitatea de a vedea chipul lui Dumnezeu. Dacă nu poți să mărturisești ferm pentru El, nu ai demnitatea de a-I vedea chipul. Dacă în fața rafinărilor dai înapoi sau te plângi de Dumnezeu, nereușind astfel să mărturisești ferm pentru El și devenind obiectul batjocurii Satanei, atunci nu vei câștiga arătarea lui Dumnezeu. Dacă ești ca Iov, care în toiul încercărilor și-a blestemat propriul trup și nu s-a plâns de Dumnezeu și a fost în stare să-și deteste trupul fără să se plângă sau să păcătuiască prin cuvintele sale, atunci vei mărturisi ferm. Când ești supus rafinărilor până într-un anumit punct și mai poți să fii ca Iov, pe deplin ascultător înaintea lui Dumnezeu, fără să ai alte cerințe de la El sau noțiuni proprii, atunci Dumnezeu ți Se va arăta. Acum, Dumnezeu nu ți Se arată pentru că ai atât de multe noțiuni, prejudecăți personale, gânduri egoiste, cerințe individuale și interese trupești și nu ești demn de a-I vedea chipul. Dacă L-ai vedea pe Dumnezeu, L-ai măsura cu propriile noțiuni și, făcând acest lucru, Îl vei pironi pe cruce. Dacă asupra ta se abat multe lucruri care nu se potrivesc noțiunilor tale, dar, totuși, ești în stare să le lași deoparte și să ajungi să cunoști acțiunile lui Dumnezeu din aceste lucruri și dacă în toiul rafinărilor îți dezvălui inima de iubire pentru Dumnezeu, atunci asta înseamnă să mărturisești ferm. Dacă al tău cămin este liniștit, te bucuri de mângâierile trupului, nimeni nu te persecută, iar frații și surorile tale din Biserică te ascultă, poți să-ți arăți inima iubitoare de Dumnezeu? Poate această situație să te rafineze? Numai prin rafinare poți să-ți arăți iubirea de Dumnezeu și numai prin lucrurile care nu se aliniază noțiunilor tale poți fi desăvârșit. Cu serviciul multor lucruri contrare și negative și folosind tot felul de manifestări ale Satanei – acțiunile, acuzațiile, tulburările și înșelăciunile sale – Dumnezeu îți arată clar chipul hidos al Satanei și, astfel, îți desăvârșește abilitatea de a-l deosebi pe Satana, ca să poți să-l urăști și să te lepezi de el.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 516)

Se poate spune că numeroasele tale nereușite, slăbiciunea și momentele de negativitate sunt, toate, încercările lui Dumnezeu. Acest lucru se datorează faptului că totul vine de la Dumnezeu și toate lucrurile și evenimentele sunt în mâinile Sale. Fie că eșuezi sau ești slab și te împiedici, totul depinde de Dumnezeu și se află în stăpânirea Lui. Din perspectiva lui Dumnezeu, aceasta este o încercare a ta și, dacă nu poți recunoaște acest lucru, va deveni o ispită. Există două tipuri de stări pe care oamenii ar trebui să le recunoască: una vine de la Duhul Sfânt și sursa probabilă a celeilalte este Satana. Una este o stare în care Duhul Sfânt te iluminează și îți permite să te cunoști pe tine însuți, să te detești și să ai regrete în ceea ce te privește, să poți avea o dragoste sinceră pentru Dumnezeu și să-ți determini inima să-L mulțumească. Cealaltă este o stare în care te cunoști pe tine însuți, dar ești negativ și slab. S-ar putea spune că această stare este rafinarea lui Dumnezeu și, de asemenea, că este ispita Satanei. Dacă recunoști că aceasta este mântuirea ta de către Dumnezeu și simți că acum Îi ești profund îndatorat și, dacă de acum înainte încerci să-L răsplătești și să nu mai cazi într-o astfel de depravare, dacă depui efort în a mânca și a bea cuvintele Lui și dacă întotdeauna consideri că ai neajunsuri și o inimă plină de dor, atunci aceasta este încercarea lui Dumnezeu. După ce suferința s-a încheiat și vei înainta din nou, Dumnezeu tot te va conduce, te va ilumina, te va lumina și te va hrăni. Dar dacă nu o recunoști și ești negativ, lăsându-te pur și simplu pradă disperării, dacă gândești astfel, atunci ispita Satanei va fi venit asupra ta. Când Iov a fost supus încercărilor, Dumnezeu și Satana făceau un rămășag unul cu celălalt, iar Dumnezeu i-a permis Satanei să-l năpăstuiască pe Iov. Chiar dacă Dumnezeu era Cel care îl încerca pe Iov, de fapt, Satana a fost cel care a venit asupra lui. Satana considera că-l ispitea pe Iov, dar Iov era de partea lui Dumnezeu. Dacă nu ar fi stat lucrurile așa, Iov ar fi căzut în ispită. Imediat ce oamenii cad în ispită, ei cad în pericol. Se poate spune că rafinarea este o încercare de la Dumnezeu, dar, dacă nu ești într-o stare bună, se poate spune că este ispita Satanei. Dacă viziunea nu îți este clară, Satana te va acuza și ți-o va întuneca. Înainte să-ți dai seama, vei cădea în ispită.

Dacă nu experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, atunci nu vei putea fi desăvârșit niciodată. În experiența ta, trebuie să intri și în detalii. De exemplu, ce lucruri te determină să dezvolți noțiuni și prea multe motive și ce fel de practici adecvate ai ca să rezolvi aceste probleme? Dacă poți să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, înseamnă că ai statură. Dacă doar pari să ai vigoare, nu înseamnă că ai statură adevărată și categoric nu vei putea să rămâi neclintit. Doar când sunteți capabili să experimentați lucrarea lui Dumnezeu și să meditați la aceasta în orice moment și în orice loc, când sunteți în stare să-i părăsiți pe păstori și să trăiți independent, bizuindu-vă pe Dumnezeu, și puteți să vedeți acțiunile reale ale lui Dumnezeu – numai atunci se va împlini voia Sa. În momentul de față, majoritatea oamenilor nu știu cum să experimenteze, iar atunci când întâmpină o problemă, nu știu să se ocupe de aceasta; ei sunt incapabili să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și nu pot duce o viață spirituală. Trebuie să iei în serios cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu în viața ta reală.

Uneori, Dumnezeu îți oferă un anumit tip de sentiment, unul care te determină să-ți pierzi bucuria interioară și să pierzi prezența lui Dumnezeu, astfel încât ești cufundat în întuneric. Acesta este un tip de rafinare. Ori de câte ori faci ceva, întotdeauna merge prost sau simți că nu mai poți continua. Aceasta este disciplina lui Dumnezeu. Uneori, atunci când faci un lucru care nu se supune lui Dumnezeu și se răzvrătește față de El, e posibil ca nimeni altcineva să nu știe despre asta – dar Dumnezeu știe. El nu te va lăsa să scapi și te va disciplina. Lucrarea Duhului Sfânt este foarte amănunțită. El observă cu atenție toate cuvintele și faptele oamenilor, toate acțiunile și mișcările și toate gândurile și ideile lor, astfel încât oamenii să poată conștientiza lăuntric aceste lucruri. Faci ceva o dată și eșuezi, faci ceva din nou și tot eșuezi și, treptat, vei ajunge să înțelegi lucrarea Duhului Sfânt. Din multele momente în care ești disciplinat, vei ști ce să faci pentru a fi în conformitate cu voia lui Dumnezeu și ce nu este potrivit voii Sale. La final, vei avea răspunsuri exacte pentru îndrumarea lăuntrică pe care ți-o oferă Duhul Sfânt. Uneori, vei fi răzvrătit și Dumnezeu te va dojeni lăuntric. Totul provine din disciplina lui Dumnezeu. Dacă nu prețuiești cuvântul lui Dumnezeu, dacă Îi nesocotești lucrarea, atunci El nu-ți va acorda atenție. Cu cât iei mai în serios cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mult El te va lumina. În momentul de față, în Biserică există unii oameni a căror credință e tulbure și confuză, iar ei fac multe lucruri necuviincioase și acționează fără disciplină, așa că lucrarea Duhului Sfânt nu se poate vedea clar în aceștia. Unii oameni își abandonează îndatoririle pentru a câștiga bani, plecând să conducă o afacere fără a fi disciplinați; acel tip de persoană este într-un pericol și mai mare. Nu numai că nu are lucrarea curentă a Duhului Sfânt, dar, în viitor, va fi greu de desăvârșit. Există mulți oameni în care lucrarea Duhului Sfânt și disciplina lui Dumnezeu nu se pot vedea. Ei sunt cei cărora voia lui Dumnezeu nu le este clară și care nu cunosc lucrarea Lui. Cei care pot să rămână neclintiți în toiul rafinărilor, care Îl urmează pe Dumnezeu indiferent ce face El și care, cel puțin, pot să nu plece sau să atingă 0,1% din ceea ce a realizat Petru, se descurcă, dar nu au nicio valoare din perspectiva folosirii lor de către Dumnezeu. Mulți oameni înțeleg repede lucrurile, au dragoste adevărată pentru Dumnezeu și pot depăși nivelul lui Petru, iar Dumnezeu săvârșește asupra lor lucrarea de desăvârșire. Disciplina și luminarea ajung la astfel de oameni și dacă în ei este ceva ce nu corespunde voii lui Dumnezeu, ei pot renunța de îndată la acel lucru. Astfel de oameni sunt ca aurul, argintul și pietrele prețioase – valoarea lor este cea mai mare! Dacă Dumnezeu a săvârșit multe feluri de lucrări, dar tu încă ești ca nisipul sau piatra, atunci ești lipsit de valoare!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 517)

Lucrarea lui Dumnezeu în țara marelui balaur roșu este minunată și de nepătruns. El va desăvârși un grup de oameni și îi va alunga pe alții, pentru că în Biserică există tot felul de oameni – sunt cei care iubesc adevărul și cei care nu-l iubesc; cei care experimentează lucrarea lui Dumnezeu și cei care nu fac asta; cei care își fac datoria și cei care nu și-o fac; cei care mărturisesc pentru Dumnezeu și cei care nu mărturisesc – și o parte din ei sunt necredincioși și oameni răi, iar ei cu siguranță vor fi alungați. Dacă nu cunoști bine lucrarea lui Dumnezeu, atunci vei fi negativ; asta se datorează faptului că lucrarea lui Dumnezeu se poate vedea doar la un număr mic de oameni. În acest moment, va deveni clar cine Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu și cine nu. Aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu au lucrarea Duhului Sfânt, iar aceia care nu Îl iubesc cu adevărat vor fi dați în vileag cu fiecare etapă a lucrării Sale. Ei vor deveni cei care urmează să fie alungați. Acești oameni vor fi dezvăluiți pe parcursul lucrării de cucerire și sunt persoane care nu au nicio valoare pentru a fi desăvârșite. Cei care au fost desăvârșiți au fost câștigați pe deplin de Dumnezeu și sunt capabili să-L iubească așa cum a făcut-o Petru. Iubirea celor care au fost cuceriți nu este spontană, ci doar pasivă, iar ei sunt nevoiți să-L iubească pe Dumnezeu. Iubirea spontană se dezvoltă prin înțelegerea dobândită din experiența practică. Această dragoste ocupă inima unei persoane și o face voluntar devotată lui Dumnezeu; cuvintele lui Dumnezeu devin temelia sa, iar ea este capabilă să sufere pentru Dumnezeu. Desigur, acestea sunt lucruri pe care le are un om care a fost desăvârșit de Dumnezeu. Dacă tu cauți doar să fii cucerit, atunci nu poți fi martor pentru Dumnezeu; dacă Dumnezeu Își atinge scopul mântuirii doar prin cucerirea oamenilor, atunci etapa făcătorilor de servicii ar termina lucrarea. Cu toate acestea, scopul final al lui Dumnezeu nu este de a-i cuceri pe oameni, ci de a-i desăvârși. Așadar, decât să spui că această etapă este lucrarea de cucerire, spune că este lucrarea de desăvârșire și alungare. Unii oameni nu au fost pe deplin cuceriți, iar în cursul cuceririi lor, un grup de oameni va fi desăvârșit. Aceste două lucrări sunt săvârșite concomitent. Oamenii nu s-au îndepărtat nici măcar într-o perioadă atât de îndelungată, iar acest lucru arată că obiectivul cuceririi a fost atins – asta înseamnă a fi cucerit. Rafinările nu sunt de dragul de a fi cuceriți, ci de a fi desăvârșiți. Fără rafinări, oamenii nu ar putea fi desăvârșiți. Așadar, rafinările sunt cu adevărat valoroase! Astăzi, un grup de oameni este desăvârșit și câștigat. Toate cele zece binecuvântări menționate anterior au fost destinate celor care au fost desăvârșiți. Tot ce ține de schimbarea imaginii lor pe pământ se adresează celor care au fost desăvârșiți. Cei care nu au fost desăvârșiți nu sunt vrednici să primească făgăduințele lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 518)

Să credem în Dumnezeu și să-L cunoaștem este sorocit de ceruri și recunoscut de pământ, iar azi – într-o epocă în care Dumnezeu întrupat Își face lucrarea în persoană – este un moment deosebit de bun să Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Mulțumirea lui Dumnezeu este un lucru care se obține construind pe temelia înțelegerii voii Sale și, pentru a-I înțelege voia, e necesar să Îl cunoaștem puțin pe Dumnezeu. Această cunoaștere a Sa este viziunea pe care trebuie s-o aibă un credincios; este baza credinței omului în Dumnezeu. În lipsa acestei cunoașteri, credința omului în Dumnezeu ar fi vagă și înconjurată de teorii goale. Deși hotărârea unor astfel de oameni este să Îl urmeze pe Dumnezeu, ei nu vor obține nimic. Toți cei care nu dobândesc nimic în acest curent sunt cei care vor fi alungați – ei sunt toți niște linge-blide. Indiferent ce etapă a lucrării lui Dumnezeu experimentezi, ar trebui să fii însoțit de o viziune puternică. Altfel, îți va fi greu să accepți fiecare etapă a noii lucrări, pentru că aceasta depășește închipuirea omului și este dincolo de hotarele concepției lui. Așa că, fără un păstor care să aibă grijă de om, fără un păstor care să se angajeze în părtășie cu privire la viziuni, omul este incapabil să accepte această lucrare nouă. Dacă omul nu poate primi viziuni, atunci el nu poate primi noua lucrare a lui Dumnezeu, iar dacă omul nu se poate supune noii lucrări a lui Dumnezeu, atunci va fi incapabil să înțeleagă voia lui Dumnezeu și, astfel, cunoașterea lui despre Dumnezeu nu va însemna nimic. Înainte ca omul să ducă la bun sfârșit cuvântul lui Dumnezeu, el trebuie să cunoască cuvântul lui Dumnezeu, adică trebuie să înțeleagă voia lui Dumnezeu; numai așa poate fi împlinit cuvântul lui Dumnezeu, cu acuratețe și potrivit voii Sale. Acesta e un lucru pe care trebuie să-l aibă toți cei care caută adevărul și este și procesul prin care trebuie să treacă oricine încearcă să-L cunoască pe Dumnezeu. Procesul prin care se ajunge la cunoașterea cuvântului lui Dumnezeu este cel prin care se ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu și a lucrării Sale. Și, astfel, cunoașterea viziunilor nu se referă numai la cunoașterea umanității Dumnezeului întrupat, ci include și cunoașterea cuvântului și a lucrării lui Dumnezeu. Din cuvântul lui Dumnezeu, oamenii ajung să-I înțeleagă voia, iar din lucrarea Sa, ei ajung să cunoască firea lui Dumnezeu și ceea ce este El. Credința în Dumnezeu este primul pas spre a-L cunoaște pe Dumnezeu. Procesul avansării de la această credință inițială în Dumnezeu către cea mai profundă credință în El este procesul ajungerii la cunoașterea lui Dumnezeu și procesul experimentării lucrării Sale. Dacă doar crezi în El de dragul credinței în Dumnezeu și nu pentru a ajunge să-L cunoști, atunci nu există nicio realitate în credința ta, iar aceasta nu poate deveni pură – nu e nicio îndoială aici. Dacă în timpul procesului prin care experimentează lucrarea lui Dumnezeu, omul ajunge treptat să Îl cunoască pe Dumnezeu, atunci firea sa se va schimba încetul cu încetul, iar credința lui va deveni tot mai adevărată. În felul acesta, atunci când omul va avea succes în credința lui în Dumnezeu, Îl va fi câștigat în întregime pe Dumnezeu. Motivul pentru care Dumnezeu a mers atât de departe pentru a Se întrupa a doua oară și a-Și face lucrarea în persoană a fost ca omul să fie în stare să Îl cunoască și să Îl vadă. A-L cunoaște pe Dumnezeu^[a] este țelul care trebuie atins la sfârșitul lucrării lui Dumnezeu; este ultima cerință a lui Dumnezeu de la omenire. El face acest lucru de dragul mărturiei Sale finale; săvârșește această lucrare pentru ca omul să se poată întoarce, în mod definitiv și complet, la El. Omul poate ajunge să-L iubească pe Dumnezeu numai cunoscându-L și, ca să-L iubească pe Dumnezeu, el trebuie să-L cunoască. Indiferent cum cercetează sau ce urmărește să obțină, omul trebuie să poată dobândi cunoașterea de Dumnezeu. Numai în felul acesta omul poate mulțumi inima lui Dumnezeu. Numai cunoscându-L pe Dumnezeu poate omul să aibă o credință adevărată în El și numai cunoscându-L pe Dumnezeu poate el, cu adevărat, să Îl venereze și să Îl asculte. Cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu nu vor ajunge niciodată la o ascultare și venerare adevărată a lui Dumnezeu. Cunoașterea lui Dumnezeu include cunoașterea firii Lui, înțelegerea voii Lui și cunoașterea a ceea ce este El. Totuși, indiferent ce aspect ajunge omul să cunoască, fiecare dintre acestea îi cere să plătească un preț și necesită voința de a se supune, fără de care nimeni nu va putea să continue să urmeze până la capăt. Lucrarea lui Dumnezeu este prea incompatibilă cu noțiunile omului, firea lui Dumnezeu și ceea ce este El sunt prea greu de cunoscut pentru om, iar tot ce spune și face Dumnezeu este prea de neînțeles pentru om: dacă omul dorește să Îl urmeze pe Dumnezeu și, totuși, nu e dispus să asculte de El, atunci omul nu va câștiga nimic. De la crearea lumii și până azi, Dumnezeu a făcut multe lucrări de neînțeles pentru om și pe care omul le-a găsit greu de acceptat, iar Dumnezeu a spus multe lucruri care fac noțiunile omului greu de vindecat. Dar El nu Și-a încetat niciodată lucrarea din cauză că omul are prea multe dificultăți; mai degrabă, El a continuat să lucreze și să vorbească și, chiar dacă un număr mare de „luptători” au căzut la marginea drumului, El Își face încă lucrarea și continuă să aleagă neîncetat grup după grup de oameni care sunt dispuși să se supună noii Sale lucrări. El nu are nicio milă pentru acei „eroi” căzuți, dar, în schimb, îi prețuiește pe cei care acceptă noua Sa lucrare și noile Sale cuvinte. Însă în ce scop lucrează El așa, pas cu pas? De ce îi alungă mereu pe unii oameni și îi alege pe alții? De ce folosește El mereu o astfel de metodă? Scopul lucrării Sale este de a-i permite omului să-L cunoască și, astfel, să fie câștigat de El. Principiul lucrării Lui este acela de a lucra asupra celor care se pot supune lucrării pe care o face El azi și de a nu lucra asupra celor care se supun lucrării Lui din trecut, în timp ce se opun lucrării pe care o face astăzi. Acesta este motivul pentru care El a alungat atât de mulți oameni.

Efectele lecției despre calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu nu se pot obține într-o zi sau două: omul trebuie să acumuleze experiențe, să treacă prin suferințe și să ajungă la o supunere adevărată. Întâi de toate, începe de la lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu. Este absolut necesar să înțelegi ce include cunoașterea lui Dumnezeu, cum să dobândești această cunoaștere și cum să Îl vezi pe Dumnezeu în experiențele tale. Acesta este lucrul pe care toți trebuie să îl facă atunci când încă nu L-au cunoscut pe Dumnezeu. Nimeni nu poate înțelege lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu dintr-o dată și nimeni nu poate dobândi cunoașterea întregimii lui Dumnezeu într-un timp scurt. Este un proces necesar al experienței, fără de care nimeni nu ar putea să Îl cunoască pe Dumnezeu sau să Îl urmeze în mod sincer. Cu cât Dumnezeu lucrează mai mult, cu atât omul Îl cunoaște mai mult. Cu cât e mai mare dezacordul dintre lucrarea lui Dumnezeu și noțiunile omului, cu atât se reînnoiește și devine mai profundă cunoașterea Lui de către om. Dacă lucrarea lui Dumnezeu ar rămâne hotărâtă și neschimbătoare pentru totdeauna, atunci omul nu L-ar cunoaște prea mult. De la crearea lumii și până astăzi, voi trebuie să înțelegeți limpede viziunile legate de ce a făcut Dumnezeu în Epoca Legii, ce a făcut El în Epoca Harului și ce face El în timpul Epocii Împărăției. Trebuie să cunoașteți lucrarea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El”

Note de subsol:

a. În textul original „Lucrarea de cunoaștere a lui Dumnezeu”.

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 519)

Omul experimentează lucrarea lui Dumnezeu, ajunge să se cunoască pe sine, se dezbară de firea sa stricată și caută creșterea în viață, totul pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu. Dacă doar cauți să te cunoști pe tine însuți și să tratezi cu firea ta cea stricată, și nu știi ce lucrează Dumnezeu asupra omului, cât de mare este mântuirea Lui sau cum trăiești tu lucrarea lui Dumnezeu și cum mărturisești despre faptele Lui, atunci experiența ta este inutilă. Dacă tu crezi că viața unei persoane a ajuns la maturitate doar pentru că acea persoană poate să pună adevărul în practică și să îndure, aceasta înseamnă că tu încă nu ai înțeles adevăratul sens al vieții sau scopul pentru care Dumnezeu îl desăvârșește pe om. Într-o zi, când vei fi în bisericile religioase, printre membrii Bisericii Pocăinței sau ai Bisericii Vieții, vei întâlni mulți oameni cucernici ale căror rugăciuni conțin „viziuni” și care, în căutarea vieții, se simt atinși și care sunt călăuziți de cuvinte. În plus, în multe privințe ei pot îndura, se pot abandona pe ei înșiși, fără a fi conduși de trup. În acel moment, tu nu vei putea face diferența: vei crede că orice fac ei este bine, că este expresia naturală a vieții, și că este mare păcat că numele în care cred ei este greșit. Nu sunt prostești astfel de credințe? De ce se spune că mulți oameni nu au viață? Pentru că ei nu Îl cunosc pe Dumnezeu și, astfel, se spune că ei nu au niciun Dumnezeu în inima lor și că nu au viață. Dacă a ta credință în Dumnezeu a atins un punct în care poți cunoaște amănunțit faptele lui Dumnezeu, realitatea lui Dumnezeu și fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu, atunci ești stăpânit de adevăr. Dacă nu cunoști lucrarea și firea lui Dumnezeu, atunci încă lipsește ceva din experiența ta. Cum a săvârșit Isus acea etapă a lucrării Lui, cum este săvârșită această etapă, cum Și-a făcut Dumnezeu lucrarea în Epoca Harului și ce lucrare s-a făcut, ce lucrare se face în această etapă – dacă nu ai o cunoaștere profundă a acestor lucruri, atunci nu te vei putea simți niciodată asigurat și te vei simți mereu nesigur. Dacă, după o perioadă de experiență, poți cunoaște lucrarea făcută de Dumnezeu și fiecare pas al lucrării Lui, și ai dobândit o cunoaștere profundă a scopurilor cuvintelor lui Dumnezeu și a motivelor pentru care atât de multe cuvinte rostite de El nu s-au împlinit, atunci poți să rămâi liniștit și să urmărești cu îndrăzneală drumul din fața ta, lipsit de griji sau rafinare. Ar trebui să vedeți prin ce mijloace înfăptuiește Dumnezeu atât de mult din lucrarea Sa. El folosește cuvintele pe care le rostește, rafinându-l pe om și transformând noțiunile omului prin multe feluri de cuvinte. Toată suferința prin care ați trecut, toată rafinarea pe care ați trăit-o, tratarea pe care ați acceptat-o în voi, luminarea pe care ați experimentat-o – toate au fost îndeplinite prin cuvintele rostite de Dumnezeu. De ce Îl urmează omul pe Dumnezeu? Îl urmează datorită cuvintelor lui Dumnezeu! Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte tainice și, în plus, pot atinge inima omului, pot descoperi lucruri adânc îngropate în inima omului, îl pot face să cunoască lucruri care s-au petrecut în trecut și îi permit să vadă în viitor. Așadar, omul îndură suferințe pentru cuvintele lui Dumnezeu și este și desăvârșit datorită cuvintelor Sale: abia atunci Îl urmează omul pe Dumnezeu. Ce ar trebui să facă omul în această etapă este să accepte cuvintele lui Dumnezeu și, indiferent dacă este desăvârșit sau supus rafinării, ce contează sunt cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu și aceasta este și viziunea pe care omul ar trebui să o cunoască astăzi.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El”