Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 406)

Când oamenii cred în Dumnezeu, Îl iubesc și-L mulțumesc, ei ating Duhul lui Dumnezeu cu inimile lor și obțin astfel mulțumirea Lui, își folosesc inimile pentru a fi în legătură cu ale lui Dumnezeu cuvinte și sunt astfel mișcați de Duhul Lui. Dacă dorești să trăiești o viață spirituală normală și să stabilești o relație normală cu Dumnezeu, atunci trebuie mai întâi să-ți dăruiești inima Lui. Doar după ce ți-ai liniștit inima în fața Lui și ți-ai revărsat-o pe deplin întru Dumnezeu, vei fi capabil să clădești treptat o viață spirituală normală. Dacă, în credința lor în Dumnezeu, oamenii nu-și dăruiesc inimile lui Dumnezeu, dacă inimile lor nu sunt cu El și ei nu tratează povara Lui ca pe propria lor povară, atunci tot ceea ce fac este un act de înșelăciune față de Dumnezeu, un act tipic persoanelor religioase, și asta nu va primi lauda lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate câștiga nimic de la acest tip de persoană; acestea pot servi doar ca un contrast în lucrarea Lui. Acești oameni sunt ca niște decoruri în casa lui Dumnezeu, sunt substituenți și rebuturi, iar Dumnezeu nu Se folosește de ei. Nu doar că nu există nicio șansă ca Duhul Sfânt să lucreze în ei, ci nu există nicio valoare în a-i desăvârși. Acest tip de persoană este un adevărat cadavru viu. Nicio parte din ei nu poate fi folosită de Duhul Sfânt – au fost cu totul dominați de Satana și profund corupți de el. Dumnezeu îi va alunga pe acești oameni. Azi, când folosește oamenii, Duhul Sfânt nu doar că întrebuințează acele părți dezirabile din ei pentru a înfăptui lucruri – El și desăvârșește și schimbă părțile din ei care sunt de nedorit. Dacă ești capabil să-ți dăruiești inima lui Dumnezeu și să o liniștești înaintea Lui, atunci vei avea ocazia și calificările pentru a fi folosit de către Duhul Sfânt și a primi luminarea și iluminarea Lui. Chiar mai mult decât atât, vei avea posibilitatea ca Duhul Sfânt să-ți remedieze neajunsurile. Atunci când îți dai inima lui Dumnezeu, dintr-o perspectivă pozitivă, vei putea dobândi o pătrundere mai profundă și vei putea atinge un nivel mai înalt de înțelegere. Dintr-o perspectivă negativă, vei avea o cunoaștere mai extinsă a propriilor lacune și neajunsuri și vei tânji și vei căuta mai mult să mulțumești voia lui Dumnezeu. În plus, nu vei fi pasiv, vei putea să pătrunzi activ. Asta arată că ești o persoană corectă. Presupunând că inima ta reușește să se liniștească în fața lui Dumnezeu, atunci a primi sau nu lauda Duhului Sfânt și a-L mulțumi sau nu pe Dumnezeu depinde în mod crucial de capacitatea ta de a pătrunde activ. Când Duhul Sfânt luminează oameni și îi folosește, nu îi face niciodată negativi, îi face întotdeauna să progreseze activ. Iar când face acest lucru, oamenii încă au slăbiciunile lor, dar nu trăiesc conduși de ele. Ei nu amână progresul vieții lor și continuă să caute să mulțumească voia lui Dumnezeu. Acesta este un standard. Dacă îl poți atinge, asta dovedește că ai obținut prezența Duhului Sfânt. Dacă o persoană este mereu negativă și, chiar și după ce a primit luminare și a ajuns să se cunoască pe sine, rămâne negativă și pasivă și este incapabilă să se ridice și să lucreze cu Dumnezeu, atunci ea doar a primit harul lui Dumnezeu, iar Duhul Sfânt nu este cu ea. Negativitatea ei înseamnă că inima nu-i este întoarsă spre Dumnezeu, iar spiritul ei nu a fost mișcat de Duhul lui Dumnezeu. Acest lucru ar trebui înțeles de către toți.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este foarte important să stabilim o relație normală cu Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 407)

Prin experiență, se poate vedea că a-și liniști inima înaintea lui Dumnezeu este de cea mai mare importanță. Are legătură cu chestiuni care privesc viețile spirituale ale oamenilor și progresul lor în viață. Urmărirea adevărului și a schimbării firii tale va da numai roade dacă inima ta este linșitită înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru se datorează faptului că vii înaintea Lui purtând o povară, că simți mereu că ai lipsuri în atâtea privințe, că există multe adevăruri pe care ai nevoie să le știi, că există multă realitate pe care ai nevoie să o experimentezi și că ar trebui să respecți voia lui Dumnezeu. Aceste lucruri sunt mereu în mintea ta, simți că parcă te-ar apăsa cu o forță ce te lasă incapabil să respiri și, astfel, îți simți inima grea (deși nu ești într-o stare negativă). Numai o astfel de persoană este calificată să accepte luminarea cuvintelor lui Dumnezeu și să fie mișcată de Duhul lui Dumnezeu. Datorită poverii ei, datorită faptului că inima îi este grea și, se poate spune, datorită prețului pe care l-a plătit și a suferinței pe care a îndurat-o în fața lui Dumnezeu, ea primește luminarea și iluminarea Lui. Pentru că Dumnezeu nu acordă nimănui un tratament special. El este mereu corect în felul în care îi tratează pe oameni, dar, de asemenea, El nu dă oamenilor vreun lucru în mod arbitrar și necondiționat. Acesta este un aspect al firii Sale drepte. În viața adevărată, majoritatea oamenilor încă nu au atins acest tărâm. În cel mai bun caz, inimile lor încă trebuie să se întoarcă întru totul către Dumnezeu, așadar, încă nu a existat nicio schimbare majoră în firea vieții lor. Asta pentru că ei doar trăiesc în harul lui Dumnezeu și încă nu au dobândit lucrarea Duhului Sfânt. Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească oamenii pentru a fi folosiți de către Dumnezeu sunt după cum urmează: inimile lor trebuie să fie întoarse către Dumnezeu, ei trebuie să poarte povara cuvintelor Lui, să aibă inimi pline de ardoare și să fie hotărâți să caute adevărul. Doar acești oameni pot să obțină lucrarea Duhului Sfânt și să câștige frecvent luminarea și iluminarea Lui. Din afară, oamenii pe care îi folosește Dumnezeu par să fie lipsiți de rațiune și de relații normale cu alții, dar se exprimă atent, cuviincios și sunt întotdeauna capabili să-și păstreze inima liniștită în fața lui Dumnezeu. Acesta este exact felul de persoană care e vrednică să fie folosită de Duhul Sfânt. Acești oameni „fără rațiune” despre care vorbește Dumnezeu par să fie lipsiți de relații normale cu ceilalți și nu le pasă de iubirea exterioară sau de practicile exterioare, dar, atunci când au părtășie despre chestiuni spirituale, sunt capabili să-și deschidă inimile și să asigure altruist celorlalți iluminarea și luminarea pe care au obținut-o din experiențele lor reale înaintea lui Dumnezeu. Așa își exprimă ei iubirea pentru Dumnezeu și mulțumesc voia Lui. Atunci când alții îi ponegresc și îi ridiculizează, ei evită să fie influențați de persoane, chestiuni sau lucruri din exterior și rămân liniștiți înaintea lui Dumnezeu. Par să aibă propria înțelegere unică. Indiferent ce fac ceilalți oameni, inimile lor nu-L părăsesc niciodată pe Dumnezeu. Când alți oameni vorbesc și râd, inimile lor rămân înaintea lui Dumnezeu, ei Îi contemplă cuvântul sau se roagă în liniște Dumnezeului din inimile lor, căutând intențiile Lui. Acești oameni nu dau importanță păstrării unor relații interpersonale normale și par să nu aibă nicio filosofie de viață. Par plini de viață, adorabili și inocenți, dar au și o anumită liniște. Aceasta este înfățișarea felului de persoană pe care o folosește Dumnezeu. Lucruri precum filosofiile de viață sau „rațiunea normală” pur și simplu nu funcționează la acest tip de persoană. Ea și-a devotat întreaga inimă cuvântului lui Dumnezeu și pare să Îl aibă doar pe Dumnezeu în inima sa. Acesta este felul de persoană „fără rațiune” la care Se referă Dumnezeu și este exact felul de persoană folosită de Dumnezeu. Semnul unei persoane pe care o folosește Dumnezeu este acela că, oricând și oriunde, inima sa este mereu înaintea lui Dumnezeu și, indiferent cât de desfrânați ar putea fi alții sau cât de mult se lasă alți oameni în voia poftelor și a trupului, inima acestei persoane nu-L părăsește niciodată pe Dumnezeu și nu urmează mulțimea. Doar acest tip de persoană este potrivită pentru folosul lui Dumnezeu și doar acest tip de persoană este desăvârșită de către Duhul Sfânt. Dacă ești incapabil să dobândești asta, atunci nu ești calificat să fii câștigat de Dumnezeu sau să fii desăvârșit de Duhul Sfânt.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este foarte important să stabilim o relație normală cu Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 408)

Dacă dorești să stabilești o relație normală cu Dumnezeu, inima ta trebuie să fie întoarsă spre El; cu acest lucru ca bază, vei avea relații normale și cu alți oameni. Dacă nu ai o relație normală cu Dumnezeu, atunci, indiferent ce faci pentru a-ți păstra relațiile cu ceilalți oameni, indiferent cât lucrezi din greu sau câtă energie investești, totul va aparține unei filosofii omenești de viață. Îți vei proteja poziția printre oameni și vei dobândi lauda lor prin perspective și filosofii umane, mai degrabă decât să stabilești relații interpersonale normale, conform cuvântului lui Dumnezeu. Dacă nu te concentrezi la relațiile tale cu oamenii și, în schimb, păstrezi o relație normală cu Dumnezeu, dacă ești dornic să-ți dăruiești inima Lui și să înveți să asculți de El, atunci relațiile tale interpersonale vor deveni normale în mod natural. Atunci, aceste relații nu se vor baza pe trup, ci pe temelia iubirii față de Dumnezeu. Aproape că nu vei avea interacțiuni trupești cu alți oameni, dar, la nivel spiritual, între voi va exista părtășie și iubire reciprocă, alinare și aprovizionare. Toate acestea sunt făcute având la bază o dorință de a-L mulțumi pe Dumnezeu – aceste relații nu sunt menținute prin filosofii umane de viață, ele se formează natural, când o persoană poartă o povară pentru Dumnezeu. Ele nu necesită niciun efort artificial, uman din partea ta, ai nevoie doar să practici în conformitate cu principiile cuvintelor lui Dumnezeu. Ești dispus să ții cont de voia lui Dumnezeu? Ești dispus să fii o persoană „fără rațiune” înaintea Lui? Ești dispus să-ți dăruiești complet inima lui Dumnezeu și să nu-ți pese de poziția ta printre ceilalți oameni? Dintre toți oamenii cu care interacționezi, cu cine ai cele mai bune relații? Cu cine ai cele mai rele relații? Sunt normale relațiile tale cu oamenii? Îi tratezi la fel pe toți oamenii? Relațiile tale cu ceilalți sunt menținute în conformitate cu filosofia ta de viață sau sunt construite pe temelia iubirii față de Dumnezeu? Atunci când oamenii nu-și oferă inima lui Dumnezeu, spiritul lor devine leneș, amorțit și inconștient. Asemenea oameni nu vor înțelege niciodată cuvintele lui Dumnezeu, nu vor avea niciodată o relație normală cu Dumnezeu și nu vor obține niciodată o schimbare a firii lor. Schimbarea firii unei persoane este procesul de a-ți dărui pe deplin inima lui Dumnezeu și de a primi luminare și iluminare din cuvintele Lui. Lucrarea lui Dumnezeu le permite oamenilor să pătrundă activ și să se lepede de părțile lor negative, după ce au dobândit cunoaștere despre ele. Când ți-ai dăruit inima lui Dumnezeu, vei fi în stare să simți de fiecare dată când spiritul tău este mișcat puțin și vei cunoaște fiecare parte a luminării și iluminării lui Dumnezeu. Dacă perseverezi, vei intra treptat pe calea de a fi desăvârșit de Duhul Sfânt. Cu cât inima ta este mai liniștită înaintea lui Dumnezeu, cu atât mai sensibil și mai delicat va fi spiritul tău, cu atât mai mult va putea să perceapă felul în care îl mișcă Duhul Sfânt, iar relația ta cu Dumnezeu va deveni cu atât mai normală. Relațiile interpersonale normale se stabilesc pe baza întoarcerii inimii unei persoane către Dumnezeu, nu printr-un efort omenesc. Dacă Dumnezeu lipsește din inima unei persoane, atunci relațiile ei cu alți oameni sunt doar relații ale trupului. Ele nu sunt normale, sunt desfătări imorale și sunt urâte și detestate de Dumnezeu. Dacă spui că spiritul tău a fost mișcat, dar ești dispus să ai părtășie doar cu persoanele care îți plac și pe care le respecți, și ai prejudecăți față de oamenii care nu îți plac și refuzi să vorbești cu ei când vin să caute împreună cu tine, atunci aceasta este o dovadă în plus că ești condus de emoții și nu ai deloc o relație normală cu Dumnezeu. Asta dovedește că încerci să-L înșeli pe Dumnezeu și să-ți ascunzi urâțenia. S-ar putea să fii capabil să împărtășești o parte din cunoașterea ta, dar dacă scopurile tale sunt greșite, atunci tot ceea ce faci este bine doar conform standardelor omului, iar Dumnezeu nu te va slăvi. Acțiunile tale vor fi motivate de trupul tău, nu de povara lui Dumnezeu. Ești potrivit pentru folosul lui Dumnezeu doar dacă poți să-ți liniștești inima înaintea Lui și dacă ai interacțiuni normale cu toți cei care Îl iubesc. Dacă poți face asta, atunci, indiferent cum interacționezi cu alții, nu vei exprima o filosofie de viață, vei ține cont de povara lui Dumnezeu și vei trăi înaintea Lui. Câți astfel de oameni există printre voi? Sunt relațiile tale cu ceilalți într-adevăr normale? Pe ce bază sunt construite ele? Câte filosofii de viață există înlăuntrul tău? Te-ai lepădat de ele? Dacă inima ta nu poate să se întoarcă pe deplin către Dumnezeu, atunci nu ești al lui Dumnezeu – ai venit de la Satana, te vei întoarce la Satana în cele din urmă și nu meriți să fii unul dintre oamenii lui Dumnezeu. Trebuie să examinezi cu atenție aceste lucruri.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este foarte important să stabilim o relație normală cu Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 409)

În credința în Dumnezeu, trebuie să rezolvi măcar chestiunea de a avea o relație normală cu Dumnezeu. Dacă nu ai o relație normală cu Dumnezeu, atunci semnificația credinței tale în Dumnezeu este pierdută. Stabilirea unei relații normale cu Dumnezeu este dobândită în întregime cu o inimă care se liniștește în prezența Lui. Să ai o relație normală cu Dumnezeu înseamnă să fii în stare să nu te îndoiești și să nu tăgăduiești nimic din lucrarea Lui și să fii în stare să te supui acesteia. În plus, înseamnă să ai intențiile corecte în prezența lui Dumnezeu, să nu faci planuri pentru tine, punând întotdeauna pe primul loc interesele familiei lui Dumnezeu; înseamnă să accepți cercetarea amănunțită a lui Dumnezeu și să te supui rânduielilor Lui. Trebuie să fii capabil să-ți liniștești inima în prezența lui Dumnezeu în tot ceea ce faci. Chiar dacă nu înțelegi voia lui Dumnezeu, tot trebuie să-ți îndeplinești îndatoririle și responsabilitățile la maximul capacităților tale. Odată ce voia lui Dumnezeu ți-a fost dezvăluită, acționează conform ei și nu va fi prea târziu. Când relația ta cu Dumnezeu a devenit normală, atunci vei avea o relație normală și cu oamenii. Pentru a construi o relație normală cu Dumnezeu, totul trebuie să fie clădit pe temelia cuvintelor lui Dumnezeu, trebuie să fii capabil să-ți îndeplinești datoria conform cuvintelor lui Dumnezeu și a ceea ce Dumnezeu cere, trebuie să-ți îndrepți perspectivele și să cauți adevărul în toate lucrurile. Trebuie să practici adevărul atunci când îl înțelegi și, indiferent de ce ți se întâmplă, trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să cauți cu o inimă ascultătoare față de Dumnezeu. Practicând astfel, vei putea menține o relație normală cu Dumnezeu. În același timp în care îți îndeplinești corect îndatoririle, trebuie să te asiguri că nu faci nimic care să nu fie în avantajul intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu și să nu spui nimic care nu este de ajutor fraților și surorilor. Cel puțin, nu trebuie să faci nimic care să fie împotriva conștiinței tale și să nu faci absolut nimic rușinos. În mod special, nu trebuie să faci, sub nicio formă, ceva ce se răzvrătește sau se împotrivește lui Dumnezeu și nu trebuie să faci nimic care perturbă lucrarea sau viața bisericii. Fii drept și onorabil în tot ceea ce faci și asigură-te că fiecare acțiune a ta este prezentabilă înaintea lui Dumnezeu. Chiar dacă trupul poate fi slab uneori, trebuie să fii capabil să pui pe primul loc interesele familiei lui Dumnezeu, fără a râvni la profitul personal, fără a face vreun lucru egoist sau vrednic de dispreț, adesea reflectând asupra propriei persoane. În acest fel, vei putea adeseori să trăiești înaintea lui Dumnezeu, iar relația ta cu Dumnezeu va deveni întru totul normală.

În tot ceea ce faci, trebuie să cercetezi dacă intențiile tale sunt corecte. Dacă ești în stare să acționezi conform cerințelor lui Dumnezeu, atunci relația ta cu Dumnezeu este normală. Acesta este standardul minim. Analizează-ți intențiile și, dacă afli că s-au ivit intenții incorecte, fii capabil să le întorci spatele și să acționezi conform cuvintelor lui Dumnezeu; astfel, vei deveni cineva care este drept înaintea lui Dumnezeu, lucru ce demonstrează la rândul său că relația ta cu Dumnezeu este normală și că tot ceea ce faci este de dragul lui Dumnezeu și nu pentru tine însuți. În tot ceea ce faci și în tot ceea ce spui, fii capabil să-ți îndrepți inima și fii drept în acțiunile tale, fără să fii condus de emoții sau să acționezi potrivit voinței tale. Acestea sunt principiile conform cărora trebuie să se comporte credincioșii în Dumnezeu. Lucrurile mici pot dezvălui intențiile și statura unei persoane și astfel, pentru ca o persoană să intre pe calea de a fi desăvârșită de Dumnezeu, trebuie să-și îndrepte mai întâi propriile intenții și relația cu Dumnezeu. Numai atunci când relația ta cu Dumnezeu este normală poți fi desăvârșit de El; numai atunci tratarea, emondarea, disciplinarea și rafinarea Lui vor putea să-și atingă în tine efectul dorit. Cu alte cuvinte, dacă ființele umane pot să-L păstreze pe Dumnezeu în inimile lor, să nu caute câștigul personal și să nu se gândească la propriile perspective (în sens trupesc), ci să suporte în schimb povara intrării în viață, să facă tot ce pot pentru a căuta adevărul și să se supună lucrării lui Dumnezeu – dacă poți să faci asta, atunci obiectivele pe care le urmărești vor fi corecte, iar relația ta cu Dumnezeu va deveni normală. Repararea relației cu Dumnezeu poate fi considerată primul pas spre intrarea în călătoria spirituală. Deși soarta omului e în mâinile lui Dumnezeu, deși este predestinată de Dumnezeu și nu poate fi schimbată de către om, faptul că poți fi desăvârșit sau câștigat de către El depinde de faptul dacă relația ta cu Dumnezeu este normală. Poate că există părți din tine care sunt slabe sau neascultătoare – dar, atât timp cât punctele de vedere și intențiile tale sunt corecte și atât timp cât relația ta cu Dumnezeu este dreaptă și normală, atunci ești vrednic să fii desăvârșit de către Dumnezeu. Dacă nu ai relația corectă cu Dumnezeu și acționezi de dragul trupului și al familiei tale, atunci, oricât de greu ai lucra, va fi în zadar. Dacă relația ta cu Dumnezeu este normală, atunci tot restul se va aranja de la sine. Dumnezeu nu Se uită la nimic altceva, ci Se uită doar dacă părerile tale privind credința ta în Dumnezeu sunt corecte: în cine crezi, de dragul cui crezi și de ce crezi. Dacă poți să vezi clar aceste lucruri și să practici cu puncte de vedere potrivite, atunci viața ta va progresa și ți se va garanta intrarea pe calea cea bună. Dacă relația ta cu Dumnezeu nu este normală, iar părerile tale despre credința în Dumnezeu se abat de la normal, atunci tot restul este în zadar și, oricât de mult crezi, nu vei câștiga nimic. Doar după ce relația ta cu Dumnezeu va deveni normală, vei câștiga de la El laudă când te lepezi de trup, când te rogi, suferi, înduri, când te supui, îți ajuți frații și surorile, te sacrifici mai mult pentru Dumnezeu și așa mai departe. Dacă ceea ce faci are sau nu valoare și semnificație depinde de faptul dacă intențiile tale sunt drepte și punctele tale de vedere sunt corecte. În zilele noastre, mulți oameni cred în Dumnezeu ca și cum și-ar întoarce capul să se uite la ceas – perspectiva lor este distorsionată și trebuie să fie îndreptată printr-o revelație. Dacă această problemă este rezolvată, totul va fi bine; dacă nu, totul va fi în zadar. Unii oameni se comportă bine în prezența Mea, dar pe ascuns de Mine, tot ceea ce fac este să Mi se împotrivească. Aceasta este o manifestare de necinste și înșelătorie, iar acest tip de persoană este un servitor al Satanei; reprezintă întruchiparea tipică a Satanei ce a venit să-L testeze pe Dumnezeu. Ești o persoană corectă doar dacă poți să te supui lucrării și cuvintelor Mele. Atât timp cât poți să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, atât timp cât tot ce faci este prezentabil înaintea lui Dumnezeu și te comporți drept și onorabil în tot ceea ce faci, atât timp cât nu săvârșești lucruri rușinoase sau lucruri care ar vătăma viețile altora și atât timp cât trăiești în lumină și nu te lași exploatat de Satana, atunci relația ta cu Dumnezeu va fi în ordinea potrivită.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum este relația ta cu Dumnezeu?”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 410)

Credința în Dumnezeu cere să-ți pui intențiile și punctele de vedere în ordinea potrivită; trebuie să ai o înțelegere corectă și un mod corect de a trata cuvintele lui Dumnezeu, lucrarea lui Dumnezeu, toate mediile rânduite de El, omul pentru care mărturisește Dumnezeu și pe Dumnezeul practic. Nu trebuie să practici potrivit ideilor tale personale sau să născocești propriile-ți uneltiri meschine. Orice faci, trebuie să fii în măsură să cauți adevărul și, din poziția ta de ființă creată, să te supui întregii lucrări a lui Dumnezeu. Dacă vrei să urmărești să fii desăvârșit de Dumnezeu și să intri pe calea dreaptă a vieții, atunci inima ta trebuie să trăiască mereu în prezența lui Dumnezeu. Nu fi desfrânat, nu-l urma pe Satana, nu-i lăsa Satanei nicio șansă să-și îndeplinească lucrarea și nu-l lăsa să te folosească. Trebuie să te dăruiești în totalitate lui Dumnezeu și să-L lași pe Dumnezeu să domnească asupra ta.

Ești dispus să fii servitorul Satanei? Ești dispus să fii exploatat de Satana? Crezi în Dumnezeu și-L urmezi pentru a putea fi desăvârșit de către El sau pentru a deveni un contrast pentru lucrarea lui Dumnezeu? Ai prefera o viață semnificativă, în care ești obținut de Dumnezeu, sau o viață goală și fără valoare? Ai prefera să fii folosit de Dumnezeu sau să fii exploatat de Satana? Ai prefera să lași cuvintele și adevărul lui Dumnezeu să te umple sau să lași păcatul și pe Satana să o facă? Chibzuiește cu atenție la aceste lucruri. În viața ta de zi cu zi, trebuie să înțelegi care dintre cuvintele pe care le spui și lucrurile pe care le faci ar putea provoca anormalitate în relația ta cu Dumnezeu, iar apoi să te îndrepți pentru a intra în maniera corectă. Măsoară-ți în orice clipă cuvintele, acțiunile, toate mișcările și toate gândurile și ideile. Dobândește o înțelegere potrivită a stării tale adevărate și intră pe calea lucrării Duhului Sfânt. Aceasta este singura modalitate de a avea o relație normală cu Dumnezeu. Cântărind dacă relația ta cu Dumnezeu este normală, vei putea să-ți corectezi intențiile, să înțelegi natura și esența omului și să te înțelegi pe tine însuți cu adevărat, iar făcând astfel, vei fi capabil să intri în experiențe reale, să te lepezi de tine însuți cu adevărat și să te supui cu intenție. Pe măsură ce experimentezi aceste chestiuni legate de faptul dacă relația ta cu Dumnezeu este normală, vei găsi ocazii de a fi desăvârșit de Dumnezeu și vei reuși să înțelegi multe dintre stările lucrării Duhului Sfânt. De asemenea, vei putea să deslușești multe trucuri ale Satanei și să-i pricepi conspirațiile. Doar această cale duce spre desăvârșirea de către Dumnezeu. Îți îndrepți legătura cu Dumnezeu astfel încât să poți să te supui în totalitate rânduielilor Lui, să pătrunzi și mai adânc în experiența reală și să primești și mai mult din lucrarea Duhului Sfânt. În cele mai multe cazuri, când practici stabilirea unei relații normale cu Dumnezeu, vei avea succes lepădându-te de trup și cooperând în mod real cu Dumnezeu. Ar trebui să înțelegi că „fără o inimă cooperantă este dificil să primești lucrarea lui Dumnezeu; dacă trupul nu suferă, nu vor exista binecuvântări de la Dumnezeu; dacă spiritul nu se luptă, Satana nu va fi făcut de rușine”. Dacă practici aceste principii și le înțelegi în profunzime, punctele tale de vedere despre credința ta în Dumnezeu vor fi îndreptate. În practica voastră actuală, trebuie să renunțați la mentalitatea de „a căuta pâine pentru a vă potoli foamea”; trebuie să renunțați la mentalitatea că „totul este făcut de Duhul Sfânt, iar oamenii nu pot interveni”. Toți cei care vorbesc astfel se gândesc: „Oamenii pot să facă tot ce vor, iar când va veni timpul, Duhul Sfânt Își va face lucrarea. Oamenii n-au nevoie să-și înfrâneze trupul sau să coopereze; tot ce contează este să fie mișcați de Duhul Sfânt”. Toate aceste opinii sunt absurde. În asemenea împrejurări, Duhul Sfânt nu poate lucra. Tocmai acest punct de vedere îngreunează mult lucrarea Duhului Sfânt. De multe ori, lucrarea Duhului Sfânt se realizează prin cooperarea oamenilor. Cei care nu cooperează și nu sunt hotărâți, însă vor să dobândească o schimbare a firii, să primească lucrarea Duhului Sfânt și luminarea și iluminarea de la Dumnezeu, chiar au niște gânduri extravagante. Acest lucru se numește „păsuire de sine și iertarea Satanei”. Oamenii de acest gen nu au o legătură normală cu Dumnezeu. Ar trebui să găsești multe dezvăluiri și manifestări ale firii satanice din tine și să găsești toate practicile tale care se împotrivesc cerințelor de acum ale lui Dumnezeu. Vei fi acum capabil să te lepezi de Satana? Ar trebui să ajungi la o relație normală cu Dumnezeu, să acționezi potrivit intențiilor Lui și să devii o persoană nouă cu o viață nouă. Nu te gândi prea mult la fărădelegile trecute; nu fi plin de regrete; fii capabil să stai drept și să cooperezi cu Dumnezeu și îndeplinește-ți îndatoririle pe care se cuvine să le îndeplinești. În acest fel, relația ta cu Dumnezeu va deveni normală.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum este relația ta cu Dumnezeu?”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 411)

Dacă, după ce citești aceste cuvinte, doar te prefaci că le accepți, dar inima ta rămâne nemișcată și nu cauți să faci normală relația ta cu Dumnezeu, atunci asta dovedește că nu acorzi importanță relației tale cu El. Dovedește că punctele tale de vedere n-au fost încă îndreptate, că intențiile tale nu sunt orientate spre a fi câștigat de Dumnezeu și a-I aduce slavă, ci mai degrabă sunt orientate spre a permite conspirațiilor Satanei să triumfe și a-ți atinge scopurile personale. Astfel de oameni ascund intenții greșite și puncte de vedere incorecte. Indiferent ce spune Dumnezeu sau cum o spune, ei rămân total indiferenți și nu sunt transformați câtuși de puțin. Inimile lor nu simt teamă și sunt fără rușine. Acest tip de om este un neisprăvit lipsit de spirit. Citește fiecare cuvântare a lui Dumnezeu și pune-o în practică imediat ce o înțelegi. Poate că au existat ocazii în care trupul tău a fost slab sau tu ai fost răzvrătit ori te-ai împotrivit; indiferent cum te-ai purtat în trecut, este fără importanță și nu-ți poate împiedica viața să se maturizeze astăzi. Așadar, cât timp ești capabil să ai o relație normală cu Dumnezeu astăzi, există speranță. Dacă există o schimbare în tine de fiecare dată când citești cuvintele lui Dumnezeu, iar ceilalți își pot da seama că viața ta s-a schimbat în bine, asta arată că relația ta cu Dumnezeu este acum normală și că a fost îndreptată. Dumnezeu nu tratează oamenii în funcție de fărădelegile lor. Odată ce ai înțeles și ai devenit conștient, atât timp cât poți înceta să te răzvrătești și să te împotrivești, atunci Dumnezeu tot va avea milă de tine. Când ai înțelegere și hotărârea de a urmări să fii desăvârșit de Dumnezeu, atunci starea ta în prezența lui Dumnezeu va deveni normală. Indiferent de ceea ce faci, gândește-te la următoarele lucruri atunci când o faci: Ce va crede Dumnezeu dacă fac asta? Le va fi de folos fraților și surorilor mele? Va fi de folos lucrării din casa lui Dumnezeu? Indiferent dacă este vorba de rugăciune, de părtășie, de vorbire, de muncă sau de contactul cu ceilalți, cercetează-ți intențiile și verifică dacă relația ta cu Dumnezeu este normală. Dacă nu reușești să-ți distingi intențiile și gândurile, înseamnă că îți lipsește discernământul, ceea ce dovedește că înțelegi prea puțin din adevăr. Dacă ești capabil să înțelegi clar tot ceea ce face Dumnezeu și poți percepe lucrurile prin prisma cuvintelor Lui, stând de partea Lui, atunci punctele tale de vedere vor fi devenit corecte. Prin urmare, stabilirea unei relații bune cu Dumnezeu este de importanță maximă pentru oricine crede în Dumnezeu; toată lumea ar trebui să o trateze ca pe o sarcină de importanță vitală și ca pe cel mai important eveniment din viața lor. Tot ceea ce faci se măsoară după faptul dacă ai sau nu o relație normală cu Dumnezeu. Dacă relația ta cu Dumnezeu este normală și intențiile tale sunt corecte, atunci acționează. Pentru a menține o relație normală cu Dumnezeu, nu trebuie să-ți fie teamă să suferi pierderi în detrimentul intereselor personale; nu-i poți permite Satanei să aibă întâietate, nu-i poți permite Satanei să facă din tine o achiziție și nu-i poți permite să te facă un obiect de batjocură. Să ai astfel de intenții este un semn că relația ta cu Dumnezeu e normală – nu este de dragul trupului, ci mai degrabă pentru pacea sufletească, pentru obținerea lucrării Duhului Sfânt și pentru mulțumirea voii lui Dumnezeu. Ca să intri în starea corectă, trebuie să stabilești o relație bună cu Dumnezeu și să-ți îndrepți punctele de vedere din credința ta în Dumnezeu. Este astfel pentru ca Dumnezeu să te poată câștiga, să poată manifesta în tine roadele cuvintelor Sale și să te lumineze și ilumineze și mai mult. În acest fel, vei fi intrat pe calea corectă. Continuă să mănânci și să bei cuvintele de astăzi ale lui Dumnezeu, intră pe calea actuală a lucrării Duhului Sfânt, acționează conform cerințelor de astăzi ale lui Dumnezeu, nu urma metode de practică învechite, nu rămâne ancorat în vechile feluri de a face lucrurile și intră în maniera de lucru de azi cât mai curând posibil. În felul acesta, relația ta cu Dumnezeu va deveni complet normală și vei fi pornit pe calea cea bună a credinței în Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum este relația ta cu Dumnezeu?”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 412)

Cu cât mai mult acceptă oamenii cuvintele lui Dumnezeu, cu atât sunt mai luminați și cu atât mai înfometați și însetați sunt în căutarea lor de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Doar cei care acceptă cuvintele lui Dumnezeu sunt capabili să aibă experiențe mai bogate și mai profunde și sunt singurii ale căror vieți pot crește în continuare ca florile de susan. Toți cei care urmăresc viața ar trebui să trateze acest lucru ca pe slujba lor cu normă întreagă; ei ar trebui să simtă că „fără Dumnezeu, nu pot trăi; fără Dumnezeu, nu pot realiza nimic; fără Dumnezeu, totul este gol”. Așadar, ar trebui să aibă și hotărârea de „a nu face nimic fără prezența Duhului Sfânt și, dacă citirea cuvintelor lui Dumnezeu nu are niciun efect, să le fie indiferent să facă orice altceva”. Nu vă faceți pe plac. Experiențele de viață provin din luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu și sunt cristalizarea eforturilor voastre subiective. Ceea ce ar trebui să vă impuneți este următorul lucru: „Când vine vorba de experiența de viață, nu îmi pot lăsa cale liberă”.

Uneori, în condiții anormale, pierzi prezența lui Dumnezeu și devii incapabil să-L simți atunci când te rogi. Este normal să-ți fie frică în astfel de momente. Ar trebui să începi imediat să cauți. Dacă nu o faci, Dumnezeu va fi departe de tine, iar tu vei fi lipsit de prezența Duhului Sfânt – și, în plus, de lucrarea Duhului Sfânt – pentru o zi, două zile, chiar o lună sau două luni. În aceste situații, devii incredibil de amorțit și ești încă o dată luat captiv de Satana, până în punctul în care ești capabil să comiți tot felul de acțiuni. Râvnești la bogăție, îți înșeli frații și surorile, te uiți la filme și videoclipuri, joci mahjong și chiar fumezi și bei fără măsură. Inima ta s-a îndepărtat mult de Dumnezeu, ai mers în secret pe propriul drum și ai judecat după bunul plac lucrarea lui Dumnezeu. În unele cazuri, oamenii se scufundă atât de mult încât nu simt nicio rușine sau jenă când săvârșesc păcate de natură sexuală. O astfel de persoană a fost părăsită de Duhul Sfânt; de fapt, lucrarea Duhului Sfânt este demult absentă într-o asemenea persoană. Pe acești oameni nu putem decât să îi vedem scufundându-se din ce în ce mai mult în corupție, pe măsură ce mâinile răului se întind tot mai departe. În cele din urmă, ei neagă o astfel de existență și sunt luați captivi de Satana în timp ce păcătuiesc. Dacă descoperi că ai doar prezența Duhului Sfânt și, totuși, îți lipsește lucrarea Duhului Sfânt, situația în care te afli este deja periculoasă. Când nici măcar nu mai poți să simți prezența Duhului Sfânt, atunci ești în pragul morții. Dacă nu te pocăiești, atunci te vei fi întors pe deplin la Satana și te vei număra printre cei care sunt alungați. Așadar, când descoperi că te afli într-o stare în care există doar prezența Duhului Sfânt (nu păcătuiești, te controlezi și nu te împotrivești vădit lui Dumnezeu), dar îți lipsește lucrarea Duhului Sfânt (nu te simți emoționat când te rogi, nu dobândești nicio luminare sau iluminare evidentă atunci când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, ești indiferent față de mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu, în viața ta nu există nicio creștere și ești demult lipsit de o iluminare însemnată) – în astfel de momente, trebuie să fii mai precaut. Nu trebuie să-ți faci pe plac, nu trebuie să-i dai și mai mult frâu liber caracterului tău. Prezența Duhului Sfânt poate să dispară în orice moment. Acesta este motivul pentru care o astfel de situație este atât de periculoasă. Dacă te afli într-o asemenea stare, încearcă să schimbi lucrurile cât mai curând posibil. În primul rând, ar trebui să spui o rugăciune de pocăință și să te rogi ca Dumnezeu să-ți ofere, încă o dată, mila Sa. Roagă-te mai sincer și liniștește-ți inima ca să mănânce și să bea mai mult din cuvintele lui Dumnezeu. Având această temelie, trebuie să petreci mai mult timp în rugăciune; dublează-ți eforturile de a cânta, a te ruga, a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu și de a-ți îndeplini datoria. Când ești cel mai slab, Satanei îi este cel mai ușor să-ți ia în stăpânire inima. Când se întâmplă acest lucru, inima ta este luată de la Dumnezeu și înapoiată Satanei și, imediat după aceea, ești lipsit de prezența Duhului Sfânt. În astfel de momente, este de două ori mai dificil să redobândești lucrarea Duhului Sfânt. Este mai bine să cauți lucrarea Duhului Sfânt cât încă El este cu tine, ceea ce Îi va permite lui Dumnezeu să-ți ofere mai mult din luminarea Sa și să nu te abandoneze. Te rogi, cânți imnuri, îți îndeplinești funcția și mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu – toate acestea pentru ca Satana să nu aibă ocazia să își facă lucrarea și ca Duhul Sfânt să poată lucra în tine. Dacă nu recâștigi lucrarea Duhului Sfânt astfel, dacă aștepți pur și simplu, atunci recâștigarea lucrării Duhului Sfânt nu va fi ușoară atunci când vei fi pierdut prezența Duhului Sfânt, asta dacă nu cumva Duhul Sfânt te-a mișcat în mod special sau te-a luminat și iluminat în mod deosebit. Chiar și așa, starea ta nu are nevoie doar de o zi sau două ca să își revină; uneori chiar și șase luni pot să treacă fără să-și fi revenit. Acest lucru se întâmplă pentru că oamenii sunt prea îngăduitori cu ei înșiși, sunt incapabili să experimenteze lucrurile într-un mod normal și, astfel, sunt abandonați de Duhul Sfânt. Chiar dacă recâștigi lucrarea Duhului Sfânt, lucrarea prezentă a lui Dumnezeu tot s-ar putea să nu-ți fie foarte clară, pentru că ai rămas mult în urmă în experiența ta de viață, ca și cum ai fi fost lăsat cu zece mii de mile în urmă. Oare acest lucru nu este îngrozitor? Totuși, le spun acestor oameni că nu este prea târziu să se pocăiască acum, dar că există o condiție: trebuie să muncești mai mult și să nu te complaci în lene. Dacă alți oameni se roagă de cinci ori într-o zi, tu trebuie să te rogi de zece ori; dacă alți oameni mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu timp de două ore pe zi, tu trebuie să faci acest lucru preț de patru sau șase ore; și dacă alți oameni ascultă imnuri două ore, tu trebuie să asculți cel puțin o jumătate de zi. Fii adeseori împăcat înaintea lui Dumnezeu și gândește-te la dragostea lui Dumnezeu, până când vei fi mișcat, până când inima ta se va întoarce la Dumnezeu și până când nu vei mai îndrăzni să te îndepărtezi de El – numai atunci practica ta va da roade; numai atunci vei putea să-ți recuperezi starea anterioară, normală.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să intrați într-o stare normală”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 413)

Ați mers doar foarte puțin pe calea unui om cu credință în Dumnezeu și încă nu ați intrat pe calea cea dreaptă, deci sunteți încă departe a de atinge standardele lui Dumnezeu. În momentul de față, statura voastră nu este potrivită pentru a satisface cererile Lui. Din cauza calibrului vostru și a naturii voastre corupte, tratați întotdeauna cu nepăsare lucrarea lui Dumnezeu; nu o luați în serios. Acesta este cel mai grav neajuns al vostru. Cu siguranță, nu există nimeni care să poată constata calea pe care merge Duhul Sfânt; cei mai mulți dintre voi nu o înțelegeți și nu o puteți vedea clar. În plus, cei mai mulți dintre voi nu luați în seamă această chestiune și nici atât nu o puneți la inimă. Dacă voi continuați astfel și ignorați lucrarea Duhului Sfânt, atunci calea pe care mergeți ca și credincioși în Dumnezeu va fi zadarnică. Se întâmplă astfel fiindcă nu faceți tot ce vă stă în puteri pentru a căuta să împliniți voia lui Dumnezeu și fiindcă nu cooperați bine cu Dumnezeu. Nu e vorba de faptul că Dumnezeu nu a lucrat asupra ta sau că Duhul Sfânt nu te-a mișcat. Este din cauză că ești atât de nepăsător încât nu iei în serios lucrarea Duhului Sfânt. Trebuie să răstorni imediat această situație și să mergi pe calea pe care Duhul Sfânt conduce oamenii. Acesta este subiectul principal pentru astăzi. „Calea pe care Duhul Sfânt conduce” se referă la a câștiga luminarea spirituală, a cunoaște cuvântul lui Dumnezeu, a dobândi claritate pe calea dinainte, a fi capabili să pătrundeți în adevăr pas cu pas și a ajunge la o mai mare cunoaștere a lui Dumnezeu. Calea pe care Duhul Sfânt conduce oamenii este în primul rând calea către o mai clară înțelegere a cuvântului lui Dumnezeu, liberă de abateri și concepții greșite, iar cei care merg pe ea, merg pe ea în mod direct. Pentru a obține acest rezultat, va fi nevoie să lucrați în armonie cu Dumnezeu, să găsiți o cale corectă de practicat și să mergeți pe calea deschisă de Duhul Sfânt. Asta implică o cooperare din partea omului, adică ceea ce trebuie să faceți pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu de la voi și cum trebuie vă purtați pentru a pătrunde pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu.

Poate părea complicat să mergi pe calea deschisă de Duhul Sfânt, dar ți se va părea mult mai simplu când calea de a practica îți va fi clară. Adevărul este că oamenii sunt în stare să împlinească tot ce le cere Dumnezeu – nu e ca și cum El încearcă să învețe porcii să zboare. În toate situațiile, Dumnezeu caută să rezolve problemele oamenilor și să le alunge grijile. Toți trebuie să înțelegeți asta: nu-L înțelegeți greșit pe Dumnezeu. Oamenii sunt conduși, conform cuvântului lui Dumnezeu, pe calea pe care merge Duhul Sfânt. Așa cum am menționat înainte, trebuie să vă dați inima lui Dumnezeu. Aceasta este o condiție prealabilă pentru a merge pe calea deschisă de Duhul Sfânt. Trebuie să faceți asta pentru a intra pe calea cea dreaptă. Cum poate o persoană să facă în mod conștient lucrarea de a-și da inima lui Dumnezeu? În viața voastră de zi cu zi, când experimentați lucrarea lui Dumnezeu și vă rugați Lui, o faceți cu nepăsare – vă rugați lui Dumnezeu în timp ce lucrați. Poate să însemne asta că vă dați inima lui Dumnezeu? Vă gândiți la chestiuni gospodărești sau la treburi ale trupului; aveți mereu păreri contradictorii. Poate asta să însemne a-ți liniști inima în prezența lui Dumnezeu? Acest lucru se întâmplă pentru că inima ta e fixată întotdeauna pe treburi exterioare și nu e capabilă să se întoarcă spre Dumnezeu. Dacă doriți cu adevărat să aveți inima împăcată înaintea lui Dumnezeu, atunci trebuie să faceți lucrarea de a coopera în mod conștient. Adică, fiecare dintre voi trebuie să-și facă timp pentru devoționale, timp pentru a lăsa la o parte oamenii, evenimentele și lucrurile; potolește-ți inima și liniștește-te înaintea lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să păstreze notițe devoționale individuale, consemnându-și cunoștințele despre cuvântul lui Dumnezeu și despre cum este mișcat duhul său, indiferent dacă sunt profunde sau superficiale; fiecare trebuie să-și liniștească inima înaintea lui Dumnezeu în mod conștient. Dacă în fiecare zi îți poți dedica o oră sau două adevăratei vieți spirituale, atunci vei simți că în acea zi viața ta va fi îmbogățită și inima ta va fi luminoasă și curată. Dacă trăiești zilnic acest gen de viață spirituală, atunci vei putea să-ți readuci mai mult inima în posesia lui Dumnezeu, duhul tău va deveni tot mai puternic, condiția ta se va îmbunătăți constant, iar tu vei deveni mai capabil să mergi pe calea pe care conduce Duhul Sfânt și Dumnezeu va revărsa asupra ta din ce în ce mai multe binecuvântări. Scopul vieții voastre spirituale este să căutați în mod conștient să dobândiți prezența Duhului Sfânt. Nu este să respectați reguli sau să conduceți ritualuri religioase, ci să acționați cu adevărat în acord cu voia lui Dumnezeu și să vă disciplinați trupul – asta e ceea ce ar trebui să facă omul, deci ar trebui să faceți acest lucru din răsputeri. Cu cât este mai bună cooperarea ta și cu cât depui mai mult efort, cu atât mai ușor vei putea să-ți întorci inima către Dumnezeu și să-ți liniștești inima înaintea Lui. La un moment dat, Dumnezeu îți va câștiga întru totul inima. Nimeni nu va mai putea să-ți clintească sau să-ți captureze inima și Îi vei aparține complet lui Dumnezeu. Dacă mergi pe această cale, atunci cuvântul lui Dumnezeu ți se va dezvălui în permanență și te va lumina asupra tuturor lucrurilor pe care nu le înțelegi – toate acestea pot fi obținute prin cooperarea ta. Iată de ce Dumnezeu spune întotdeauna: „Pe toți cei care acționează în acord cu Mine îi voi răsplăti îndoit”. Trebuie să vedeți clar această cale. Dacă doriți să mergeți pe calea cea dreaptă, atunci trebuie să faceți tot ce puteți pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Trebuie să faceți tot ce puteți pentru a dobândi o viață spirituală. La început, poate că nu vei obține rezultate deosebite în această urmărire, dar nu trebuie să-ți permiți să dai înapoi sau să te afunzi în negativism – trebuie să continui să lucrezi din greu! Cu cât trăiești mai mult o viață spirituală, cu atât inima îți va fi mai plină de cuvintele lui Dumnezeu, preocupată întotdeauna de aceste chestiuni, îndurând întotdeauna această povară. După aceea, dezvăluie-I lui Dumnezeu adevărul tău cel mai lăuntric prin intermediul vieții tale spirituale; spune-I ce ești dornic să faci, la ce te gândești, înțelegerea și viziunea ta despre cuvântul lui Dumnezeu. Nu ține ascuns nimic, nici măcar un pic! Practică rostirea cuvintelor din inima ta, mărturisește-I lui Dumnezeu adevăratele tale sentimente; dacă se află în inima ta, orice-ar fi, vorbește. Cu cât vorbești mai mult astfel, cu atât vei simți mai mult frumusețea lui Dumnezeu, iar inima ta va fi atrasă tot mai mult către Dumnezeu. Când acest lucru se va întâmpla, vei simți că Dumnezeu îți este mai drag decât oricine altcineva. Nu vei pleca niciodată de lângă Dumnezeu, indiferent ce s-ar întâmpla. Dacă practici zilnic acest fel de devoțional spiritual și nu ți-l scoți din minte, ci îl consideri o chestiune de mare importanță în viața ta, atunci cuvântul lui Dumnezeu îți va ocupa inima. Aceasta înseamnă să fii atins de Duhul Sfânt. Va fi ca și cum inima ta ar fi fost întotdeauna în posesia lui Dumnezeu, ca și cum ceea ce iubești este întotdeauna în inima ta. Nimeni nu poate lua asta de la tine. Când se va întâmpla acest lucru, Dumnezeu va trăi cu adevărat înăuntrul tău și va avea un loc în inima ta.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „O viață spirituală normală îi conduce pe oameni pe calea cea dreaptă”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 414)

Credința în Dumnezeu necesită o viață spirituală normală, care este baza experimentării cuvintelor lui Dumnezeu și a pătrunderii în realitate. Este oare practica voastră actuală de rugăciuni, de apropiere de Dumnezeu, de cântare a imnurilor, de laudă, de meditație și de cugetare la cuvintele lui Dumnezeu o „viață spirituală normală”? Se pare că niciunul dintre voi nu știe. O viață spirituală normală nu se limitează la astfel de practici precum rugăciunea, cântarea imnurilor, participarea la viața bisericii și mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu. Mai degrabă, ea implică trăirea unei vieți spirituale noi și pline de entuziasm. Ceea ce contează nu este modul în care practicați, ci rodul practicii voastre. Majoritatea oamenilor consideră că o viață spirituală normală implică neapărat rugăciunea, cântarea imnurilor, mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu sau cugetarea la cuvintele Sale, indiferent dacă aceste practici chiar au efect sau conduc la înțelegere adevărată. Acești oameni se concentrează pe respectarea procedurilor superficiale fără să se gândească la rezultatele lor; ei sunt oameni care trăiesc în ritualuri religioase, nu oameni care trăiesc în interiorul bisericii, și cu atât mai puțin oameni ai Împărăției. Rugăciunile lor, cântarea imnurilor și mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu sunt doar reguli pe care le urmează, din constrângere și pentru a ține pasul cu tendințele, nu din voință proprie și din inimă. Oricât de mult s-ar ruga și ar cânta acești oameni, eforturile lor nu vor da roade, pentru că ceea ce practică sunt doar regulile și ritualurile religiei; ei nu practică de fapt cuvintele lui Dumnezeu. Aceștia se concentrează numai pe a face caz din modul în care practică și tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe niște reguli de urmat. Acești oameni nu pun cuvintele lui Dumnezeu în practică; ei nu fac decât să-și satisfacă trupul și fac spectacol ca să fie văzuți de alții. Toate aceste reguli și ritualuri religioase au fost create de oameni; nu vin de la Dumnezeu. Dumnezeu nu respectă reguli și nici nu este supus vreunei legi. În schimb, El face lucruri noi în fiecare zi, realizând o lucrare practică. La fel ca membrii Bisericii Patriotice, care se limitează la practici precum participarea în fiecare zi la slujbele de dimineață, oferirea rugăciunilor de seară și a rugăciunilor de recunoștință înainte de masă și aducând mulțumiri în toate cele – oricât de multe ar face și oricât de mult timp, nu vor avea lucrarea Duhului Sfânt. Când oamenii trăiesc în mijlocul regulilor și au inima fixată pe metode de practică, Duhul Sfânt nu poate lucra, deoarece inima lor este ocupată de reguli și noțiuni umane. Astfel, Dumnezeu nu este în măsură să intervină și să lucreze asupra lor și ei pot continua să trăiască doar sub controlul legilor. Astfel de oameni sunt pentru totdeauna incapabili să primească lauda lui Dumnezeu.

O viață spirituală normală este o viață trăită înaintea lui Dumnezeu. Atunci când se roagă, inima se poate liniști în fața lui Dumnezeu și, prin rugăciune, putem căuta luminarea Duhului Sfânt, putem cunoaște cuvintele lui Dumnezeu și înțelege voia lui Dumnezeu. Mâncând și bând din cuvintele Lui, oamenii pot dobândi o înțelegere mai clară și mai detaliată a lucrării actuale a lui Dumnezeu. De asemenea, pot dobândi o nouă cale de practică și nu se vor agăța de cele vechi; tot ceea ce practică va fi pentru a realiza creșterea în viață. În ceea ce privește rugăciunea, aceasta nu înseamnă să rostești câteva cuvinte cu sunet plăcut sau să verși lacrimi în fața lui Dumnezeu pentru a arăta cât de îndatorat Îi ești; mai degrabă, scopul său este antrenarea în folosirea spiritului, permițându-ne să ne liniștim inima înaintea lui Dumnezeu, să ne instruim pe noi înșine pentru a căuta îndrumare din cuvintele lui Dumnezeu în toate chestiunile, astfel încât inima să ne poată fi atrasă de o nouă lumină în fiecare zi și astfel încât să nu fim pasivi sau leneși și să putem păși pe calea cea dreaptă a punerii în practică a cuvintelor lui Dumnezeu. Majoritatea oamenilor se concentrează în zilele noastre pe metode de practică, însă nu o fac pentru a urmări adevărul și a obține creșterea în viață. Aici au luat-o pe un drum greșit. Există, de asemenea, oameni capabili să primească lumină nouă, dar metodele lor de practică nu se schimbă. Ei își aduc vechile noțiuni religioase în timp ce caută să primească cuvintele lui Dumnezeu de astăzi, așa că ceea ce primesc este tot doctrină colorată de noțiuni religioase; ei nu primesc pur și simplu lumina de astăzi. Drept urmare, practicile lor sunt alterate; sunt aceleași practici vechi în ambalaje noi. Oricât de bine ar practica, sunt niște ipocriți. Dumnezeu îi conduce pe oameni să facă lucruri noi în fiecare zi, cerând ca în fiecare zi să capete o nouă perspectivă și înțelegere și să nu fie de modă veche și repetitivi. Dacă crezi în Dumnezeu de mulți ani, totuși metodele tale de practică nu s-au schimbat deloc și dacă ești încă zelos și ocupat cu problemele externe, dar nu ai o inimă liniștită pe care să o aduci înaintea lui Dumnezeu pentru a te bucura de cuvintele Lui, atunci nu vei obține nimic. Când vine vorba de a accepta noua lucrare a lui Dumnezeu, dacă nu-ți schimbi planurile, dacă nu practici într-un nou mod și nu urmărești o înțelegere nouă, ci te agăți de cea veche și primești doar puțină lumină nouă, fără a schimba modul în care practici, atunci oamenii ca tine se află în acest curent numai cu numele; în realitate, ei sunt farisei religioși în afara curentului Duhului Sfânt.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre o viață spirituală normală”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 415)

Pentru a trăi o viață spirituală normală, trebuie să putem primi zi de zi lumină nouă și să urmărim o înțelegere adevărată a cuvintelor lui Dumnezeu. Trebuie să vedem adevărul în mod clar, să găsim o cale de practică în toate problemele, să descoperim noi întrebări citind cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi și să înțelegem propriile neajunsuri, astfel încât să putem avea o inimă doritoare și căutătoare care ne mișcă întreaga ființă și astfel încât să putem fi liniștiți în fața lui Dumnezeu în orice moment, temându-ne profund să nu rămânem în urmă. O persoană cu o astfel de inimă doritoare și căutătoare, care este dispusă să obțină continuu pătrunderea, este pe drumul cel bun al vieții spirituale. Cei care sunt mișcați de Duhul Sfânt, care doresc să facă mai bine, care sunt dispuși să urmărească să fie desăvârșiți de Dumnezeu, care tânjesc după o înțelegere mai profundă a cuvintelor lui Dumnezeu, care nu urmăresc supranaturalul, ci mai degrabă plătesc un preț real, cei care cu adevărat iau în seamă voia lui Dumnezeu, care ating de fapt pătrunderea, astfel încât experiențele lor să fie mai veritabile și mai reale, care nu urmăresc cuvinte și doctrine goale și nu urmăresc să simtă supranaturalul, care nu se închină la nicio mare personalitate – aceștia sunt cei care au pătruns într-o viață spirituală normală. Tot ceea ce fac este menit să obțină în continuare creștere în viața lor și să aibă un spirit proaspăt și plin de viață și sunt întotdeauna capabili să obțină pătrunderea în mod activ. Fără să-și dea seama, ei ajung să înțeleagă adevărul și să pătrundă în realitate. Cei cu vieți spirituale normale găsesc în fiecare zi eliberarea și libertatea spiritului și pot practica cuvântul lui Dumnezeu într-un mod liber, spre satisfacția Lui. Pentru acești oameni, rugăciunea nu este o formalitate sau o procedură; în fiecare zi, ei sunt capabili să țină pasul cu lumina nouă. De exemplu, oamenii se antrenează pentru a-și liniști inima înaintea lui Dumnezeu, iar inimile lor pot fi cu adevărat liniștite în fața lui Dumnezeu și nu pot fi tulburați de nimeni. Nicio persoană, niciun eveniment sau lucru nu le poate restrânge viața spirituală normală. O astfel de pregătire este destinată să dea rezultate; nu este menită să îi facă pe oameni să respecte reguli. Această practică nu se referă la respectarea regulilor, ci la promovarea creșterii în viață a oamenilor. Dacă vezi această practică doar ca pe niște reguli de urmat, viața nu ți se va schimba niciodată. Poți fi angajat în aceeași practică, la fel ca alții, dar în timp ce ei sunt în cele din urmă capabili să țină pasul cu lucrarea Duhului Sfânt, tu ești alungat din curentul Duhului Sfânt. Nu te înșelați pe tine însuți? Scopul acestor cuvinte este de a le permite oamenilor să-și liniștească inima în fața lui Dumnezeu, să-și întoarcă inima spre El, astfel încât lucrarea lui Dumnezeu asupra lor să fie fără piedici și să poată da roade. Numai atunci oamenii pot fi în acord cu voia lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre o viață spirituală normală”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 416)

Voi nu dați nicio importanță rugăciunii în viața voastră de zi cu zi. Oamenii neglijează chestiunea rugăciunii. Rugăciunile erau de obicei superficiale, omul făcând pur și simplu lucrurile mecanic înaintea lui Dumnezeu. Niciunul nu și-a oferit pe deplin inima înaintea lui Dumnezeu și nu s-a rugat cu adevărat lui Dumnezeu. Oamenii se rugau lui Dumnezeu doar când se iveau necazurile. În tot acest timp, te-ai rugat vreodată cu adevărat lui Dumnezeu? A existat vreodată un moment când ai vărsat lacrimi de durere înaintea lui Dumnezeu? A existat vreun moment când ai venit înaintea Lui ca să te cunoști? Ai avut vreodată o rugăciune deschisă cu Dumnezeu? Rugăciunea vine prin practică: dacă nu te rogi în mod obișnuit acasă, atunci nu vei avea cum să te rogi nici în biserică și, dacă nu te rogi în mod normal în cadrul adunărilor mici, atunci vei fi incapabil să te rogi în cadrul adunărilor mari. Dacă în mod obișnuit nu te apropii de Dumnezeu și nu chibzuiești la cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu vei avea nimic de spus când vine vremea să te rogi și, chiar dacă te rogi, doar te vei preface; nu va fi rugăciune adevărată.

Ce înseamnă să te rogi cu adevărat? Înseamnă să-I spui lui Dumnezeu ce e în inima ta, să comunici cu Dumnezeu după ce ai înțeles voia Lui, să ai comuniune cu El prin cuvintele Lui, să te simți deosebit de apropiat de Dumnezeu, să simți că El Se află în fața ta și să crezi că ai ceva să-I spui. Îți simți inima plină de lumină și simți cât de frumos este Dumnezeu. Te vei simți deosebit de inspirat și, ascultându-te, frații și surorile tale se simt mulțumiți. Vor simți că vorbele pe care le rostești sunt chiar vorbele din inimile lor, cuvintele pe care ei doresc să le spună, de parcă vorbele tale le-ar înlocui pe ale lor. Aceasta este adevărata rugăciune. După ce te-ai rugat cu adevărat, vei avea inima împăcată și vei cunoaște mulțumirea. Puterea de a-L iubi pe Dumnezeu poate crește, și vei simți că nimic din viață nu este mai de preț sau mai semnificativ decât să-L iubești pe Dumnezeu. Toate acestea dovedesc că rugăciunile tale au fost eficiente. Te-ai rugat vreodată astfel?

Și cum rămâne cu conținutul rugăciunii? Rugăciunea ta ar trebui să decurgă pas cu pas, în conformitate cu adevărata stare din inima ta și cu lucrarea Duhului Sfânt; te afli în comuniune cu Dumnezeu, în conformitate cu voia Lui și cu ceea ce El cere de la oameni. Când începi să practici rugăciunea, mai întâi dăruiește-ți inima lui Dumnezeu. Nu căuta să înțelegi voia lui Dumnezeu – încearcă doar să rostești cuvintele venite din inima ta către Dumnezeu. Când vii înaintea lui Dumnezeu, grăiește astfel: „O, Dumnezeule! Abia azi înțeleg că obișnuiam să nu mă supun Ție. Sunt cu adevărat corupt și vrednic de dispreț. Doar mi-am irosit viața. Începând de azi, voi trăi pentru Tine. Voi duce o viață care să aibă un sens și voi face voia Ta. Fie ca Duhul Tău să lucreze întotdeauna în mine și să mă ilumineze și să mă lumineze necontenit. Lasă-mă să aduc mărturie puternică și răsunătoare înaintea Ta. Lasă ca Satana să vadă gloria Ta, mărturia Ta și dovada triumfului Tău manifestându-se în noi”. Când te rogi astfel, inima ta se va elibera pe deplin. După ce te-ai rugat în acest fel, inima ta va fi mai aproape de Dumnezeu și, dacă te poți ruga adesea în acest fel, Duhul Sfânt va lucra, inevitabil, în tine. Dacă întotdeauna Îl chemi astfel pe Dumnezeu și-ți exprimi hotărârea în fața Lui, va veni ziua când hotărârea ta va fi acceptată înaintea lui Dumnezeu, când inima ta și întreaga ta ființă vor fi câștigate de Dumnezeu și, în cele din urmă, vei fi făcut desăvârșit de către El. Pentru voi, rugăciunea este de cea mai mare importanță. Când te rogi și primești lucrarea Duhului Sfânt, inima ta va fi mișcată de Dumnezeu, iar puterea dragostei pentru Dumnezeu va izvorî din tine. Dacă nu te rogi din inimă, dacă nu-ți deschizi inima către comuniunea cu Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu va avea cum să lucreze în tine. Dacă, după ce te-ai rugat și ai rostit cuvintele din inima ta, Duhul lui Dumnezeu nu Și-a început lucrarea, iar tu nu ai primit nicio inspirație, atunci asta arată că inima ta este lipsită de sinceritate, cuvintele tale nu sunt adevărate și sunt încă impure. Dacă, după ce te-ai rugat, ai un sentiment de mulțumire, atunci rugăciunile tale au fost acceptate de Dumnezeu, iar Duhul lui Dumnezeu lucrează în tine. Ca persoană ce slujește înaintea lui Dumnezeu, nu poți fi lipsit de rugăciuni. Dacă vezi cu adevărat părtășia cu Dumnezeu ca pe un lucru care e valoros și plin de sens, atunci poți abandona rugăciunea? Nimeni nu poate exista fără comuniunea cu Dumnezeu. Fără rugăciune, tu trăiești în trup, trăiești în lanțurile Satanei; fără rugăciune adevărată, trăiești sub influența întunericului. Sper ca frații și surorile să poată să se roage cu adevărat zi de zi. Nu e vorba despre a urma regulile, ci despre a obține un anumit rezultat. Ești gata să renunți la puțin somn și confort ca să te trezești devreme pentru rugăciunile de dimineață și să te bucuri de cuvintele lui Dumnezeu? Dacă te rogi cu o inimă pură și mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu astfel, atunci vei fi mai acceptabil pentru El. Dacă faci asta în fiecare dimineață, dacă zilnic exersezi dăruirea inimii tale lui Dumnezeu, te implici și trăiești în comuniune cu El, atunci cunoștințele tale despre Dumnezeu vor crește cu siguranță și vei fi putea să înțelegi mai bine voia lui Dumnezeu. Să spui: „O, Dumnezeule! Sunt dornic să-mi îndeplinesc datoria. Pot doar să-Ți dăruiesc Ție întreaga mea ființă, pentru ca Tu să poți câștiga slavă de la noi, să Te poți bucura de mărturia adusă de acest grup al nostru. Te implor să lucrezi în noi, ca să ajung să Te pot iubi cu adevărat, să Te mulțumesc și să Te urmăresc ca pe țelul meu”. Când preiei această povară, cu siguranță Dumnezeu te va face desăvârșit. N-ar trebui să te rogi doar pentru folosul tău, ci și pentru a urma voia lui Dumnezeu și a-L iubi. Acesta este tipul cel mai adevărat de rugăciune. Tu ești o persoană care se roagă pentru a urma voia lui Dumnezeu?

În trecut, voi nu știați cum să vă rugați și neglijați chestiunea rugăciunii. Acum, voi trebuie să faceți tot posibilul pentru a învăța să vă rugați. Dacă nu reușești să-ți aduni puterea dinăuntrul tău spre a-L iubi pe Dumnezeu, atunci cum te rogi? Ar trebui să spui: „O, Dumnezeule! Inima mea nu este în stare să Te iubească cu adevărat. Eu vreau să Te iubesc, dar îmi lipsește puterea. Ce-ar trebui să fac? Fie ca Tu să-mi deschizi ochii spirituali și fie ca Duhul Tău să-mi miște inima. Fă astfel încât, atunci când vin înaintea Ta, să mă dezbar de tot ce e negativ, să încetez să fiu constrâns de vreo persoană, pricină sau lucru și să-mi dezvălui inima înaintea Ta cu totul, și fă astfel încât să-Ți ofer întreaga mea ființă. Oricum m-ai pune la încercare, eu sunt gata. Acum nu mă gândesc deloc la perspectivele mele și nici nu sunt sub amenințarea morții. Cu o inimă care Te iubește, doresc să caut calea vieții. Fiecare chestiune, fiecare lucru – toate sunt în mâinile Tale; soarta mea este în mâinile Tale și Tu ții însăși viața mea în mâinile Tale. Acum, caut să Te iubesc și, indiferent dacă mă lași să Te iubesc, indiferent cum se amestecă Satana, Eu sunt hotărât să Te iubesc”. Când te confrunți cu această chestiune, să te rogi în acest fel. Dacă te rogi astfel în fiecare zi, puterea de a-L iubi pe Dumnezeu va crește treptat.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre practica rugăciunii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 417)

Cum putem pătrunde în rugăciunea adevărată?

Când te rogi, inima ta trebuie să fie liniștită înaintea lui Dumnezeu și trebuie să fie sinceră. Comunici cu adevărat și te rogi cu Dumnezeu – nu trebuie să încerci să-L lingușești pe Dumnezeu folosind cuvinte care sună bine. Rugăciunea ar trebui să fie centrată în jurul a ceea ce Dumnezeu dorește să realizeze chiar acum. Cere-I lui Dumnezeu să-ți aducă o mai mare luminare și iluminare, adu-ți starea și necazurile reale în prezența lui Dumnezeu când te rogi, inclusiv hotărârea pe care ai luat-o înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunea nu înseamnă să urmezi procedura; înseamnă să-L cauți pe Dumnezeu cu o inimă cinstită. Cere-I lui Dumnezeu să-ți protejeze inima, astfel încât inima ta să fie adesea liniștită înaintea Lui; să facă astfel încât, în mediul în care El te-a plasat, să te cunoști pe tine însuți, să te urăști și să te lepezi de tine, permițându-ți astfel să ai o relație normală cu Dumnezeu și să devii cu adevărat cineva care-L iubește pe Dumnezeu.

Care este semnificația rugăciunii?

Rugăciunea este una dintre modalitățile prin care omul cooperează cu Dumnezeu, este un mijloc prin care omul Îl invocă pe Dumnezeu și este procesul prin care omul este mișcat de Duhul lui Dumnezeu. Se poate spune că oamenii lipsiți de rugăciune sunt oameni morți, fără de spirit, dovadă că le lipsește capacitatea de a fi mișcați de Dumnezeu. Fără rugăciune, ar fi imposibil ca oamenii să ducă o viață spirituală normală și cu atât mai puțin să țină pasul cu lucrarea Duhului Sfânt. A nu te ruga înseamnă a reteza orice legătură cu Dumnezeu și ar fi imposibil să primești lauda lui Dumnezeu. Ca persoană care crede în Dumnezeu, cu cât cineva se roagă mai mult, adică este mai mișcat de Dumnezeu, cu atât va fi mai hotărât și mai capabil să primească nouă luminare de la Dumnezeu. Ca urmare, astfel de oameni pot fi desăvârșiți foarte repede de către Duhul Sfânt.

Care este efectul care trebuie obținut prin rugăciune?

Poate că oamenii sunt capabili să urmeze practica rugăciunii și să înțeleagă semnificația rugăciunii, dar nu este ușor a face astfel încât rugăciunea să aibă efect. Rugăciunea nu înseamnă să urmezi o serie de formalități sau de proceduri ori să reciți cuvintele lui Dumnezeu. Altfel spus, rugăciunea nu înseamnă să repeți papagalicește niște cuvinte și să îi copiezi pe alții. În rugăciune, trebuie să atingi starea în care să poți să-ți dăruiești inima lui Dumnezeu, deschizându-ți inima astfel încât să poată fi mișcată de Dumnezeu. Dacă vrei ca rugăciunile tale să fie eficiente, atunci ele trebuie întemeiate pe citirea cuvintelor lui Dumnezeu. Doar dacă te rogi folosind cuvintele lui Dumnezeu vei putea primi mai multă luminare și iluminare. Manifestările unei rugăciuni adevărate sunt: să ai o inimă care tânjește după tot ce Dumnezeu cere și, mai mult decât atât, care dorește să îndeplinească aceste cerințe; să urăști tot ceea ce Dumnezeu urăște, iar apoi, pe baza acestui lucru, să dobândești o oarecare înțelegere și să cunoști cu claritate adevărurile pe care le explică Dumnezeu. Când există hotărâre, credință, cunoaștere și o cale prin care să practici după ce te rogi, doar atunci se poate numi adevărată rugăciune și doar acest tip de rugăciune poate fi eficientă. Însă rugăciunea trebuie construită bucurându-se de cuvintele lui Dumnezeu și pe temelia comuniunii cu Dumnezeu întru cuvintele Lui, iar inima trebuie să poată să-L caute pe Dumnezeu și să se liniștească înaintea Lui. O asemenea rugăciune a intrat deja în etapa adevăratei comuniuni cu Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre practica rugăciunii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 418)

Cunoștințe de bază despre rugăciune:

1. Nu spune orbește orice îți trece prin minte. Trebuie să existe o povară în inima ta, altfel spus, trebuie să ai un țel când te rogi.

2. Rugăciunea trebuie să conțină cuvintele lui Dumnezeu; ea trebuie să fie întemeiată pe cuvintele lui Dumnezeu.

3. Când te rogi, nu poți readuce în discuție chestiuni învechite. Rugăciunile tale ar trebui să aibă legătură cu actualele cuvinte ale Duhului Sfânt, iar când te rogi, spune-I lui Dumnezeu gândurile tale cele mai lăuntrice.

4. Rugăciunile în grup trebuie centrate în jurul unui nucleu, care este, neapărat, lucrarea actuală a Duhului Sfânt.

5. Toți oamenii trebuie să învețe rugăciunea mijlocitoare. Aceasta este și o modalitate de a arăta respect față de voia lui Dumnezeu.

Viața de rugăciune a unui individ este întemeiată pe înțelegerea semnificației rugăciunii și pe o cunoaștere de bază a rugăciunii. În viața de zi cu zi, roagă-te des pentru neajunsurile proprii, roagă-te să provoci schimbarea în firea vieții tale și roagă-te pe baza cunoștințelor tale despre cuvintele lui Dumnezeu. Fiecare persoană ar trebui să-și stabilească propria viață de rugăciune, ar trebui să se roage de dragul cunoașterii cuvintelor lui Dumnezeu și ar trebui să se roage pentru a căuta cunoașterea lucrării lui Dumnezeu. Expune-ți situația personală înaintea lui Dumnezeu și fii sincer, fără a face prea mult caz de felul în care te rogi, iar ideea principală este să obții o cunoaștere adevărată și să câștigi experiență adevărată din cuvintele lui Dumnezeu. O persoană care urmărește pătrunderea în viața spirituală trebuie să se poată ruga în multiple feluri. Rugăciunea tăcută, chibzuirea asupra cuvintelor lui Dumnezeu, dobândirea cunoașterii lucrării lui Dumnezeu – toate acestea sunt exemple ale lucrării voluntare de părtășie spirituală pentru a dobândi intrarea în viața spirituală normală, care îmbunătățește mereu stările unei persoane înaintea lui Dumnezeu și o împinge să facă mari progrese în viață. Pe scurt, tot ceea ce faci, fie că mănânci sau bei cuvintele lui Dumnezeu, te rogi în tăcere sau cu glas tare, este pentru a-ți îngădui să vezi clar cuvintele lui Dumnezeu, lucrarea Lui și ceea ce El dorește să dobândească în tine. Mai important, tot ceea ce faci are ca scop atingerea standardelor cerute de Dumnezeu și ridicarea vieții tale la noi înălțimi. Minimul pe care Dumnezeu îl cere de la oameni e ca aceștia să fie capabili să-și deschidă inimile către El. Dacă omul își dăruiește inima curată lui Dumnezeu și spune ce se află cu adevărat în inima sa, atunci Dumnezeu este dornic să lucreze în el. Ceea ce dorește Dumnezeu nu este inima nestatornică a omului, ci o inimă pură și sinceră. Dacă omul nu vorbește cu adevărat din inima lui către Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu îi va mișca inima și nu va lucra în el. Astfel, cel mai important lucru privind rugăciunea este să-I vorbești lui Dumnezeu din inimă, să-I spui despre defectele tale sau firile tale răzvrătite, să-ți deschizi complet sufletul înaintea Lui; doar atunci Dumnezeu va fi interesat de rugăciunile tale, altfel, Își va întoarce chipul de la tine. Criteriul minim pentru rugăciune este că trebuie să-ți poți ține inima liniștită înaintea lui Dumnezeu, iar inima ta nu trebuie să se despartă de Dumnezeu. Poate că în această etapă nu câștigi o perspectivă nouă sau superioară, dar atunci trebuie să folosești rugăciunea pentru a păstra lucrurile așa cum sunt – nu trebuie să regresezi. Acesta este minimul pe care trebuie să îl obții. Dacă nu poți realiza nici măcar atât, atunci asta dovedește că viața ta spirituală nu este pe făgașul corect. Ca urmare, nu vei reuși să te agăți de viziunea pe care o aveai la început, vei pierde credința în Dumnezeu și ca atare, hotărârea ta se va risipi. Un semn al faptului dacă ai pătruns sau nu în viața spirituală este să vezi dacă rugăciunile tale au intrat pe făgașul corect. Toți oamenii trebuie să pătrundă în această realitate; ei trebuie cu toții să săvârșească lucrarea de a se antrena în mod conștient în rugăciune, nu așteptând pasiv, ci căutând în mod conștient să fie mișcați de Duhul Sfânt. Doar atunci ei vor fi oameni care-L caută cu adevărat pe Dumnezeu.

Când începi să te rogi, nu te supraestima și nu spera să obții totul dintr-o dată. Nu poți face cereri extravagante, așteptându-te ca, de îndată ce deschizi gura, să fii mișcat de Duhul Sfânt sau să primești luminare și iluminare, ori ca Dumnezeu să reverse har asupra ta. Asta nu se va întâmpla; Dumnezeu nu îndeplinește lucruri supranaturale. Dumnezeu împlinește rugăciunile oamenilor atunci când dorește, iar uneori îți testează credința spre a vedea dacă Îi ești loial. Când te rogi, trebuie să ai credință, perseverență și determinare. Majoritatea oamenilor, când abia încep să se pregătească, își pierd entuziasmul deoarece nu reușesc să fie mișcați de Duhul Sfânt. Nu așa trebuie făcut! Trebuie să perseverezi; trebuie să te concentrezi pe a simți atingerea Duhului Sfânt și pe a căuta și explora. Uneori, calea pe care practici nu este dreaptă, iar uneori, motivele și noțiunile tale personale nu pot sta în picioare în fața lui Dumnezeu, deci Duhul lui Dumnezeu nu te poate mișca. În alte momente, Dumnezeu privește dacă ești sau nu credincios. Pe scurt, când te pregătești, ar trebui să plătești un preț mai mare. Dacă descoperi că te abați de pe calea ta de practică, poți schimba felul în care te rogi. Câtă vreme cauți cu o inimă sinceră și ești dornic să primești, atunci Duhul Sfânt te va conduce cu siguranță în această realitate. Uneori, te rogi cu o inimă curată, dar nu simți să fi fost deosebit de mișcat. În asemenea momente, trebuie să te bazezi pe credință și să fii încredințat că Dumnezeu îți veghează rugăciunile; trebuie să dovedești perseverență în rugăciunile tale.

Fii o persoană onestă; roagă-te pentru a te elibera de viclenia din inima ta. Purifică-te prin rugăciune de fiecare dată, fii mișcat de Duhul lui Dumnezeu prin rugăciune, și firea ta se va schimba treptat. Adevărata viață spirituală este o viață de rugăciune – este o viață mișcată de Duhul Sfânt. Procesul de a fi mișcat de Duhul Sfânt este procesul schimbării firii omului. O viață care nu este mișcată de Duhul Sfânt nu este o viață spirituală, ci doar o viață de ritual religios. Doar cei care sunt adesea mișcați de Duhul Sfânt și luminați și iluminați de Duhul Sfânt au pătruns în viața spirituală. Firea omului se schimbă constant pe când el se roagă. Cu cât Duhul lui Dumnezeu îl mișcă mai mult, cu atât devine mai proactiv și mai supus. La fel, și inima lui va fi treptat purificată, iar firea i se va schimba. Acesta este efectul adevăratei rugăciuni.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre practica rugăciunii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 419)

Nici un pas nu este mai hotărâtor pentru a pătrunde cuvintele lui Dumnezeu decât a-ți liniști inima în prezența Lui. Este o lecție în care toți oamenii au o nevoie acută să pătrundă în momentul de față. Căile prin care poți să-ți liniștești inima în fața lui Dumnezeu sunt următoarele:

1. Retrage-ți inima de la chestiunile exterioare. Fii împăcat în fața lui Dumnezeu și acordă atenție deplină rugăciunii către Dumnezeu.

2. Cu inima împăcată înaintea lui Dumnezeu, mănâncă, bea cuvintele lui Dumnezeu și bucură-te de ele.

3. Meditează asupra iubirii lui Dumnezeu și contempl-o și cugetă la lucrarea lui Dumnezeu în inima ta.

Începe cu aspectul rugăciunii. Roagă-te cu atenție deplină și la ore fixe. Oricât ești de presat de timp, oricât ești de ocupat la muncă și orice ți se întâmplă, roagă-te în fiecare zi ca de obicei și mănâncă și bea cuvintele lui Dumnezeu la fel ca de obicei. Atât timp cât mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, indiferent în ce împrejurări te afli, vei simți o mare bucurie în duhul tău și nu vei fi tulburat de oamenii, întâmplările și lucrurile din jurul tău. Atunci când Îl contempli pe Dumnezeu în inima ta în mod obișnuit, ceea ce se petrece în afară nu te poate deranja. Asta înseamnă să ai statură. Începe cu rugăciunea: a te ruga liniștit înaintea lui Dumnezeu este cât se poate de rodnic. După aceea, mănâncă și bea cuvintele lui Dumnezeu și caută lumina din ele cugetând asupra lor, găsește calea de a practica, află scopul lui Dumnezeu când Își rostește cuvintele și înțelege-le fără abatere. În mod obișnuit, ar trebui să fie normal pentru tine să poți să te apropii de Dumnezeu în inima ta, să contempli iubirea lui Dumnezeu și să cugeți la cuvintele Lui fără să fii tulburat de problemele din afară. Când inima ta a atins un anumit nivel de împăcare, vei reuși să meditezi în tăcere și, în sinea ta, să contempli iubirea lui Dumnezeu și te apropii cu adevărat de El, indiferent în ce împrejurimi te-ai afla, până când ajungi în sfârșit la punctul în care laudele izvorăsc în inima ta, și e chiar mai bine decât rugăciunea. Atunci vei avea o anume statură. Dacă ești capabil să atingi stările descrise mai sus, asta va fi dovada că inima ta este cu adevărat împăcată înaintea lui Dumnezeu. Acesta este prima lecție esențială. Abia după ce izbutesc să fie împăcați înaintea lui Dumnezeu, oamenii pot fi atinși de Duhul Sfânt și luminați și iluminați de Duhul Sfânt și abia atunci sunt în stare să aibă o comuniune adevărată cu Dumnezeu, precum și să priceapă voia lui Dumnezeu și călăuzirea Duhului Sfânt. Vor fi pătruns atunci pe calea cea dreaptă în viețile lor spirituale. Când pregătirea lor pentru a trăi înaintea lui Dumnezeu a atins o anumită profunzime și sunt în stare să se lepede de sine, să se disprețuiască și să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu, atunci inimile lor sunt într-adevăr împăcate înaintea lui Dumnezeu. A fi capabil să te disprețuiești, să te blestemi și să te lepezi de tine este efectul obținut de lucrarea lui Dumnezeu și nu poate fi dobândit de oameni pe cont propriu. Prin urmare, practica liniștirii inimii înaintea lui Dumnezeu este o lecție pe care oamenii ar trebui să o pătrundă imediat. Unii oameni nu doar că nu reușesc de obicei să fie împăcați înaintea lui Dumnezeu, dar nu-și pot liniști inima înaintea Lui nici măcar atunci când se roagă. Lucrul acesta se îndepărtează mult prea mult de standardele lui Dumnezeu! Dacă inima ta nu se poate liniști înaintea lui Dumnezeu, poți fi oare mișcat de Duhul Sfânt? Dacă ești cineva care nu poate fi împăcat înaintea lui Dumnezeu, atunci tinzi să te lași distras când vine cineva, sau când alții vorbesc și să-ți pierzi concentrația când alții fac unele lucruri, caz în care nu trăiești înaintea lui Dumnezeu. Dacă inima ta e cu adevărat împăcată înaintea lui Dumnezeu, nimic din ceea ce se petrece în lumea din jur nu o să te necăjească și niciun om, fapt sau lucru n-o să te preocupe. Dacă ai pătrundere în această privință, atunci toate acele stări negative și toate lucrurile negative – noțiunile umane, filosofiile de viață, relațiile nefirești dintre oameni, ideile, gândurile și așa mai departe – vor dispărea de la sine. Pentru că tu cugeți întotdeauna la cuvintele lui Dumnezeu, iar inima ta se apropie mereu de Dumnezeu și e ocupată mereu de cuvintele de acum ale lui Dumnezeu, acele lucruri negative se vor îndepărta de tine fără să bagi de seamă. Atunci când te ocupă lucruri noi și pozitive, vechile lucruri negative nu-și vor mai găsi locul, așa că nu băga în seamă lucrurile negative. Nu e nevoie să faci vreun efort să le controlezi. Ar trebui să te concentrezi pe a fi liniștit înaintea lui Dumnezeu, să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și să te bucuri de ele cât de mult poți, să cânți cât mai multe imnuri de laudă pentru Dumnezeu și să-I dai posibilitatea să lucreze în tine, pentru că acum Dumnezeu vrea să-i desăvârșească personal pe oameni și vrea să îți cucerească inima; Duhul Său îți mișcă inima, iar dacă ajungi să trăiești în prezența lui Dumnezeu urmând călăuzirea Duhului Sfânt, Îl vei mulțumi Dumnezeu. Dacă ai grijă să trăiești după cuvintele lui Dumnezeu și să ai mai multă părtășie despre adevăr pentru a dobândi luminarea și iluminarea Duhului Sfânt, atunci acele noțiuni religioase, neprihănirea de sine și auto-importanța vor dispărea toate și vei ști cum să te sacrifici pentru Dumnezeu, vei ști cum să-L iubești pe Dumnezeu și cum să-L mulțumești. Și, fără să-ți dai seama, toate acele lucruri care nu țin de Dumnezeu se vor spulbera cu totul din conștiința ta.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre a-ți liniști inima înaintea lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 420)

Să cugeți la cuvintele lui Dumnezeu și să te rogi pentru cuvintele lui Dumnezeu atunci când mănânci și bei cuvintele Lui de acum este primul pas pentru a fi împăcat înaintea lui Dumnezeu. Dacă poți fi cu adevărat împăcat înaintea lui Dumnezeu, atunci luminarea și iluminarea Duhului Sfânt vor fi cu tine. Întreaga viață spirituală se dobândește fiind împăcați în prezența lui Dumnezeu. Atunci când vă rugați, trebuie să fiți împăcați înaintea lui Dumnezeu, și doar atunci puteți să fiți mișcați de Duhul Sfânt. Fiind împăcați înaintea lui Dumnezeu atunci când mâncați și beți cuvintele Lui, puteți fi luminați și iluminați și puteți ajunge la adevărata înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu. În activitățile tale obișnuite de meditație și părtășie și atunci când te apropii de Dumnezeu în inima ta, vei ajunge să fii împăcat în prezența lui Dumnezeu, vei reuși să te bucuri de o adevărată apropiere de Dumnezeu, să înțelegi cu adevărat iubirea și lucrarea lui Dumnezeu și să dai dovadă de atenție și grijă autentică pentru intențiile lui Dumnezeu. Cu cât te obișnuiești mai mult să fii liniștit înaintea lui Dumnezeu, cu atât mai iluminat vei fi și cu atât mai bine îți vei putea înțelege firea coruptă, ce anume îți lipsește, ce ar trebui să pătrunzi, ce funcții ar trebui să îndeplinești și în ce constau defectele tale. Acestea toate se dobândesc în temeiul liniștirii în prezența lui Dumnezeu. Dacă dobândești cu adevărat profunzime în împăcarea dinaintea lui Dumnezeu, atunci vei putea să deslușești anumite taine ale duhului, să pricepi ce dorește Dumnezeu să înfăptuiască în tine în momentul de față, să dobândești o înțelegere mai profundă a cuvintelor lui Dumnezeu, să pricepi miezul cuvintelor Sale, esența cuvintelor Lui, ființa lor, și vei putea vedea mult mai limpede și cu exactitate calea practicii. Dacă nu reușești să dobândești suficientă profunzime privind pacea din spiritul tău, vei fi mișcat doar întrucâtva de Duhul Sfânt; te vei simți întărit lăuntric și vei simți o oarecare bucurie și împăcare, dar nu vei pricepe nimic mai în profunzime. Am mai spus-o și altă dată: dacă oamenii nu întrebuințează orice fărâmă din puterea lor, le va fi greu să-Mi audă glasul ori să-Mi vadă chipul. Este vorba despre a dobândi profunzime în împăcarea înaintea lui Dumnezeu, iar nu de a face eforturi exterioare. O persoană care se poate liniști cu adevărat în prezența lui Dumnezeu e în stare să se desprindă de toate legăturile lumești și să se lase în stăpânirea lui Dumnezeu. Toți aceia care nu sunt în stare să se liniștească înaintea lui Dumnezeu sunt cu siguranță dezmățați și neînfrânați. Toți cei care sunt în stare să se liniștească înaintea lui Dumnezeu sunt cei ce au evlavie înaintea lui Dumnezeu și care tânjesc după El. Doar aceia care sunt liniștiți înaintea lui Dumnezeu prețuiesc viața, prețuiesc părtășia în duh, sunt însetați după cuvintele lui Dumnezeu și urmează adevărul. Toți cei ce nu prețuiesc liniștirea înaintea lui Dumnezeu și nu practică acest lucru sunt vanitoși și superficiali, legați de cele lumești și lipsiți de viață; chiar dacă spun că ei cred în Dumnezeu, cuvintele lor sunt deșarte. Cei pe care Dumnezeu îi desăvârșește și îi face compleți în cele din urmă sunt oameni care pot fi liniștiți înaintea lui Dumnezeu. Așadar, cei care sunt împăcați înaintea lui Dumnezeu sunt oameni dăruiți cu multe binecuvântări. Oamenii care, de-a lungul zilei, își iau prea puțin răgaz să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu, cei care se preocupă de zor numai de treburi din afară și acordă puțină importanță intrării în viață – aceștia sunt cu toții fățarnici lipsiți de orice perspectivă de creștere viitoare. Doar aceia care se pot liniști înaintea lui Dumnezeu și pot avea adevărată comuniune cu Dumnezeu sunt poporul lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre a-ți liniști inima înaintea lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 421)

Pentru a veni înaintea lui Dumnezeu ca să-I accepți cuvintele drept viața ta, mai întâi trebuie să te liniștești înaintea lui Dumnezeu. Doar atunci când te liniștești înaintea lui Dumnezeu, El te va lumina și îți va dărui cunoașterea. Cu cât oamenii sunt mai liniștiți înaintea lui Dumnezeu, cu atât sunt mai capabili să dobândească luminarea și iluminarea lui Dumnezeu. Pentru acestea, e nevoie ca oamenii să aibă evlavie și credință; doar astfel pot atinge desăvârșirea. Exercițiul fundamental pentru pătrunderea în viața spirituală este liniștirea înaintea lui Dumnezeu. Toată pregătirea ta spirituală va da roade doar dacă te liniștești înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu ești în stare să-ți liniștești inima înaintea lui Dumnezeu, atunci nu poți primi lucrarea Duhului Sfânt. Dacă inima ta este liniștită înaintea lui Dumnezeu orice ai face, atunci ești cineva care trăiește înaintea lui Dumnezeu. Dacă inima ta este liniștită înaintea lui Dumnezeu și se apropie de Dumnezeu orice ai face, asta arată că ești o persoană care e liniștită înaintea lui Dumnezeu. Dacă atunci când stai de vorbă cu alții sau când mergi, poți să zici: „Inima mea se apropie de Dumnezeu și nu se concentrează asupra lucrurilor exterioare, iar eu pot fi liniștit înaintea lui Dumnezeu”, atunci ești o persoană liniștită înaintea lui Dumnezeu. Nu intra în contact cu lucruri care îți atrag inima spre lucruri din afară și nu intra în contact cu oameni care îți despart inima de Dumnezeu. Lasă deoparte sau ferește-te de orice ți-ar putea împiedica inima să fie aproape de Dumnezeu. Acest lucru e cel mai benefic pentru viața ta. Acum este tocmai vremea lucrării celei mari a Duhului Sfânt, vremea când Dumnezeu îi desăvârșește personal pe oameni. Dacă în clipa aceasta nu poți fi liniștit înaintea lui Dumnezeu, atunci nu ești unul dintre cei ce se vor întoarce înaintea tronului lui Dumnezeu. Dacă tu cauți altceva, iar nu pe Dumnezeu, nu va exista nicio posibilitate să fii desăvârșit de Dumnezeu. Aceia care astăzi pot auzi astfel de cuvântări ale lui Dumnezeu și totuși nu reușesc să fie liniștiți înaintea lui Dumnezeu sunt oameni care nu iubesc adevărul și nu-L iubesc pe Dumnezeu. Dacă nu te vei dărui acum, ce aștepți? A te dărui înseamnă a-ți liniști inima înaintea lui Dumnezeu. Aceasta ar fi o dăruire sinceră. Oricine își dăruiește acum cu adevărat inima lui Dumnezeu poate fi sigur că va fi făcut complet de către Dumnezeu. Nimic, indiferent ce ar fi, nu te poate tulbura; fie că este pentru a te emonda sau a te trata, fie că ai parte de frustrări și eșecuri, inima ta ar trebui să fie mereu liniștită înaintea lui Dumnezeu. Oricum s-ar purta oamenii cu tine, inima ta ar trebui să fie liniștită înaintea lui Dumnezeu. Indiferent ce împrejurări înfrunți – fie că asupra ta se abat greutăți, suferințe ori persecuții sau diferite încercări, inima ta ar trebui să fie mereu liniștită înaintea lui Dumnezeu; acestea sunt căile spre desăvârșire. Numai dacă ești cu adevărat liniștit înaintea lui Dumnezeu, cuvintele de acum ale lui Dumnezeu îți vor fi limpezi. Vei putea atunci să practici mai corect și fără abateri iluminarea și luminarea Duhului Sfânt, să pricepi mai limpede intențiile lui Dumnezeu, ceea ce va permite slujirii tale o direcție mai clară, să pricepi mai cu acuratețe mișcarea și călăuzirea Duhului Sfânt și să ai siguranța că trăiești sub călăuzirea Duhului Sfânt. Acestea sunt rezultatele pe care le obții dacă te liniștești cu adevărat înaintea lui Dumnezeu. Atunci când oamenii nu sunt lămuriți în privința cuvintelor lui Dumnezeu, nu au nicio cale de practică, nu pot pătrunde intențiile lui Dumnezeu și nu au principiile practicii, este din pricină că inimile lor nu sunt liniștite înaintea lui Dumnezeu. Țelul liniștirii înaintea lui Dumnezeu este acela de a fi serioși și pragmatici, de a căuta corectitudinea și limpezimea în cuvintele lui Dumnezeu, iar în cele din urmă, de a ajunge să înțelegeți adevărul și să-L cunoașteți pe Dumnezeu.

Dacă inima ta nu poate fi constant liniștită înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu nu are mijloacele pentru a te desăvârși. A fi lipsit de hotărâre este echivalent cu a fi lipsit de inimă, iar o persoană fără inimă nu poate fi liniștită înaintea lui Dumnezeu; o astfel de persoană nu știe cât de mult lucrează Dumnezeu sau cât de mult vorbește, și nici nu știe cum să practice. Oare nu-i aceasta o persoană fără inimă? Poate o persoană fără inimă să fie liniștită înaintea lui Dumnezeu? Dumnezeu nu are mijloacele de a-i desăvârși pe oamenii fără inimă – ei nu sunt cu nimic diferiți de animalele de povară. Dumnezeu a vorbit atât de limpede și de transparent și totuși, inima ta nu s-a înduplecat și ești în continuare incapabil să te liniștești înaintea lui Dumnezeu. Oare nu ești o brută nătângă? Unii oameni se rătăcesc în practica lor de a fi liniștiți în prezența lui Dumnezeu. Când e vremea de gătit, nu gătesc, iar când e vremea de făcut treburile, nu le fac, ci doar continuă să se roage și să mediteze. A fi liniștit înaintea lui Dumnezeu nu înseamnă să nu gătești și să nu muncești ori să nu-ți trăiești viața; mai degrabă, înseamnă să reușești să-ți liniștești inima înaintea lui Dumnezeu în toate stările obișnuite și să ai un loc pentru Dumnezeu în inima ta. Atunci când vă rugați, ar trebui să îngenuncheați așa cum se cuvine în fața lui Dumnezeu ca să vă rugați; atunci când munciți sau faceți de mâncare, liniștiți-vă inima înaintea lui Dumnezeu, cugetați la cuvintele lui Dumnezeu sau cântați imnuri. În orice situație v-ați afla, ar trebui să aveți propriul vostru fel de a practica, să faceți tot ce puteți ca să vă apropiați de Dumnezeu și să încercați din răsputeri să vă liniștiți inima înaintea lui Dumnezeu. Atunci când împrejurările v-o îngăduie, rugați-vă cu concentrație; când circumstanțele nu v-o îngăduie, apropiați-vă de Dumnezeu în inima voastră, în timp ce îndepliniți sarcina respectivă. Când puteți mânca și bea cuvintele lui Dumnezeu, atunci mâncați și beți cuvintele lui Dumnezeu; când vă puteți ruga, atunci rugați-vă; când Îl puteți contempla pe Dumnezeu, atunci contemplați-L. Cu alte cuvinte, faceți tot ce puteți ca să vă pregătiți pentru intrare conform mediului în care vă aflați. Unii oameni pot fi liniștiți înaintea lui Dumnezeu atunci când n-au nicio problemă, dar, de îndată ce se întâmplă ceva, mințile lor rătăcesc. Asta nu înseamnă să fii liniștit înaintea lui Dumnezeu. Calea corectă pentru a experimenta este următoarea: inima omului să nu se îndepărteze de Dumnezeu sub nicio formă și să nu se lase tulburată de oamenii, întâmplările sau lucrurile din afară, și numai atunci o persoană este cu adevărat liniștită înaintea lui Dumnezeu. Unii oameni spun că, atunci când se roagă în adunări, inimile lor pot fi liniștite înaintea lui Dumnezeu, dar, când au părtășie cu ceilalți, nu pot fi liniștiți înaintea lui Dumnezeu, iar gândurile lor o iau razna. Asta nu înseamnă să fii liniștit înaintea lui Dumnezeu. În momentul de față, cei mai mulți oameni sunt în starea aceasta, iar inimile lor nu reușesc să fie întotdeauna liniștite înaintea lui Dumnezeu. De aceea trebuie să vă străduiți mai mult ca să vă pregătiți în această direcție, să pătrundeți pas cu pas pe calea cea dreaptă a experienței vieții și să pășiți pe calea desăvârșirii de către Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre a-ți liniști inima înaintea lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 422)

Lucrarea și cuvântul lui Dumnezeu sunt menite să determine o schimbare în firea voastră; scopul Lui nu este doar să vă facă să-I înțelegeți sau să-I cunoașteți lucrarea și cuvântul. Lucrul acesta nu este de ajuns. Ești o persoană care are abilitatea de a pricepe, deci nu ar trebui să ai nicio dificultate în a înțelege cuvântul lui Dumnezeu, deoarece o mare parte din cuvântul Său este scris în limbaj uman, iar El vorbește foarte deschis. De exemplu, ești perfect capabil să înveți ceea ce Dumnezeu vrea să înțelegi și să practici; acesta este un lucru pe care o persoană obișnuită, care are capacitatea de a înțelege, ar trebui să îl poată face. În special, cuvintele pe care le spune Dumnezeu în etapa actuală sunt deosebit de clare și transparente, iar Dumnezeu subliniază multe lucruri pe care oamenii nu le-au luat în considerare, precum și toate stările umane. Cuvintele Sale sunt atotcuprinzătoare și la fel de clare ca lumina unei luni pline. Așadar, acum, oamenii înțeleg multe chestiuni, dar ceva tot lipsește – punerea în practică a cuvântului Său, de către oameni. Aceștia trebuie să experimenteze în detaliu toate aspectele adevărului și să-l exploreze și să-l cerceteze și mai detaliat, nu doar să aștepte să asimileze orice li se pune la dispoziție; în caz contrar, devin doar ceva mai mult decât niște paraziți. Ei cunosc cuvântul lui Dumnezeu, dar, totuși, nu-l pun în practică. Acest tip de persoană nu iubește adevărul și, în cele din urmă, va fi alungată. Ca să fiți ca un Petru al anilor ’90 înseamnă ca fiecare dintre voi să practice cuvântul lui Dumnezeu, să aibă o pătrundere adevărată în experiențele sale și să câștige o mai multă și mai mare luminare din colaborarea sa cu Dumnezeu, lucru ce vă va ajuta tot mai mult în viață. Dacă ați citit foarte mult din cuvântul lui Dumnezeu, dar înțelegeți doar semnificația textului și vă lipsește cunoașterea directă a cuvântului Său prin experiențele voastre practice, atunci nu veți cunoaște cuvântul lui Dumnezeu. În ceea ce te privește, cuvântul lui Dumnezeu nu înseamnă viață, ci doar litere fără viață. Și dacă trăiești doar respectând literele fără viață, nu poți pricepe esența cuvântului lui Dumnezeu și nici nu vei înțelege voia Sa. Numai când vei experimenta cuvântul Său în experiențele tale reale, semnificația spirituală a cuvântului lui Dumnezeu se va deschide pentru tine și numai din experiență poți să înțelegi semnificația spirituală a multor adevăruri și să dezlegi tainele cuvântului Său. Dacă nu-l pui în aplicare, atunci, indiferent cât de clar este cuvântul Său, singurul lucru pe care l-ai înțeles sunt literele și doctrinele goale care, pentru tine, au devenit reguli religioase. Nu asta au făcut fariseii? Dacă practicați și experimentați cuvântul lui Dumnezeu, acesta devine practic pentru voi; dacă nu căutați să-l practicați, atunci cuvântul Său este, pentru voi, doar ceva mai mult decât legenda celui de-al treilea Cer. De fapt, procesul de a crede în Dumnezeu este procesul de a-I experimenta cuvântul, precum și de a fi câștigați de către El sau, mai clar spus, a crede în Dumnezeu înseamnă să-I cunoști și să-I înțelegi cuvântul și să experimentezi și să trăiești cuvântul Său; aceasta este realitatea din spatele credinței voastre în Dumnezeu. Dacă voi credeți în Dumnezeu și sperați la viața veșnică fără a căuta să practicați cuvântul lui Dumnezeu și să intrați în realitatea adevărului, atunci sunteți nechibzuiți. Ar fi ca și cum ați merge la un ospăț și doar v-ați uita la mâncare și ați învăța pe de rost felurile delicioase, fără a le gusta efectiv, ar fi ca și cum nu ați mânca și nu ați bea nimic acolo. Oare nu ar fi stupidă o asemenea persoană?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Odată ce înțelegeți adevărul, ar trebui să-l puneți în practică”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 423)

Adevărul pe care omul trebuie să-l aibă se găsește în cuvântul lui Dumnezeu, iar acel adevăr este cel mai benefic și mai util pentru omenire. Este întăritorul și hrana de care are nevoie trupul vostru, ceva care îl ajută pe om să-și recapete umanitatea normală. Este un adevăr cu care omul ar trebui să fie înzestrat. Cu cât practicați mai mult cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai repede va înflori viața voastră, iar adevărul va deveni mai clar. Pe măsură ce statura voastră crește, veți vedea mai clar lucrurile din lumea spirituală și veți avea mai multă putere ca să triumfați asupra Satanei. O mare parte din adevărul pe care nu îl înțelegeți va fi lămurită atunci când veți practica al lui Dumnezeu cuvânt. Cei mai mulți oameni se mulțumesc doar să înțeleagă textul cuvântului lui Dumnezeu și se concentrează pe a se dota cu doctrine, nu pe a-și aprofunda experiența prin practică, dar nu este aceasta calea fariseilor? Așadar, cum poate expresia „Cuvântul lui Dumnezeu este viață” să fie adevărată pentru ei? Viața unui om nu poate crește doar citind pur și simplu cuvântul lui Dumnezeu, ci numai când acesta este pus în practică. Dacă tu crezi că a înțelege cuvântul lui Dumnezeu este tot ceea ce e necesar pentru a avea viață și statură, atunci înțelegerea ta este distorsionată. Adevărata înțelegere a cuvântului lui Dumnezeu are loc atunci când practici adevărul, iar tu trebuie să înțelegi că „numai prin practicarea adevărului poate acesta să fie înțeles vreodată”. Astăzi, după ce ai citit cuvântul lui Dumnezeu, poți doar să spui că tu cunoști cuvântul lui Dumnezeu, dar nu poți spune că îl înțelegi. Unii spun că singura modalitate de a practica adevărul este de a-l înțelege mai întâi, dar acest lucru este doar pe jumătate corect și cu siguranță nu este pe deplin precis. Înainte de a cunoaște un adevăr, tu nu ai experimentat acel adevăr. Să simți că înțelegi ce auzi într-o predică nu înseamnă cu adevărat a înțelege – înseamnă doar a-ți însuși cuvintele textuale ale adevărului, și nu este același lucru cu a înțelege adevărata semnificație a acestuia. A avea doar o cunoaștere superficială a adevărului nu înseamnă că tu chiar îl înțelegi sau că-l cunoști; adevărata semnificație a adevărului vine din a-l fi experimentat. Prin urmare, numai atunci când experimentezi adevărul îl poți înțelege și numai atunci poți pricepe părțile ascunse ale acestuia. A-ți aprofunda experiența este singura modalitate de a pricepe conotațiile și de a înțelege esența adevărului. Așadar, cu adevărul poți să te duci oriunde, dar, dacă în tine nu există niciun adevăr, nu te gândi să încerci să-i convingi pe membrii familiei tale, cu atât mai puțin pe oamenii religioși. Fără adevăr, ești ca fulgii de zăpadă purtați de vânt, dar, cu adevărul, poți fi fericit și liber, și nimeni nu te poate ataca. Oricât de puternică este o teorie, nu poate birui adevărul. Cu adevărul, însăși lumea poate fi clătinată, iar munții și mările pot fi mutate din loc, în timp ce lipsa adevărului poate duce la ruinarea zidurilor puternice ale orașului de către viermi. Acesta este un fapt evident.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Odată ce înțelegeți adevărul, ar trebui să-l puneți în practică”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 424)

În etapa actuală, este de o importanță vitală să cunoașteți mai întâi adevărul și apoi să-l puneți în practică și să vă înzestrați în continuare cu realul înțeles al adevărului. Ar trebui să urmăriți să realizați acest lucru. În loc doar să cauți să-i faci pe alții să-ți urmeze cuvintele, ar trebui să-i determini să-ți urmeze practica. Numai astfel poți găsi ceva semnificativ. Indiferent ce se abate asupra ta, indiferent ce persoane întâlnești, câtă vreme ai adevărul, vei reuși să rămâi neclintit. Cuvântul lui Dumnezeu este ceea ce îi aduce omului viață, nu moarte. Dacă după ce ai citit cuvântul lui Dumnezeu nu prinzi viață, ci ești încă mort, atunci este ceva în neregulă cu tine. Dacă după un timp în care ai citit mult din cuvântul lui Dumnezeu și ai auzit multe predici practice, ești încă într-o condiție de moarte, aceasta este dovada că nu ești cineva care apreciază adevărul, și nici nu ești o persoană care caută adevărul. Dacă voi ați căuta cu adevărat să Îl câștigați pe Dumnezeu, nu v-ați concentra pe a vă înzestra cu doctrine înalte și a le folosi pentru a-i învăța pe alții, ci v-ați concentra, în schimb, pe experimentarea cuvântului lui Dumnezeu și punerea în practică a adevărului. Nu acesta este lucrul în care ar trebui să căutați să pătrundeți în acest moment?

Există un timp limitat ca Dumnezeu să-Și facă lucrarea în om, deci ce rezultat poate să existe dacă nu cooperezi cu El? De ce oare Dumnezeu vrea mereu ca voi să-I practicați cuvântul odată ce îl înțelegeți? Acest lucru se datorează faptului că Dumnezeu v-a dezvăluit cuvintele Lui, iar următorul vostru pas este să le practicați cu adevărat. În timp ce voi practicați aceste cuvinte, Dumnezeu va săvârși lucrarea de luminare și îndrumare. Așa stau lucrurile. Cuvântul lui Dumnezeu îi permite omului să înflorească în viață și nu conține elemente care ar putea să-l facă pe om să se abată sau să devină pasiv. Spui că ai citit cuvântul lui Dumnezeu și că l-ai practicat, dar încă nu ai primit nicio lucrare de la Duhul Sfânt. Cuvintele tale ar putea să păcălească doar un copil. Poate că alți oameni nu știu dacă intențiile tale sunt bune, dar crezi că e posibil ca Dumnezeu să nu știe? Cum se face că alții practică al lui Dumnezeu cuvânt și primesc luminarea Duhului Sfânt, dar, totuși, tu practici cuvântul Lui și nu primești luminarea Duhului Sfânt? Are Dumnezeu emoții? Dacă intențiile tale sunt cu adevărat bune și ești cooperant, atunci Duhul lui Dumnezeu va fi cu tine. Unii oameni își doresc mereu să-și înfigă propriul steag, dar de ce nu-i lasă Dumnezeu să se ridice și să conducă Biserica? Unii oameni își îndeplinesc pur și simplu funcția și îndatoririle și, fără să-și dea seama, obțin aprobarea lui Dumnezeu. Cum se poate așa ceva? Dumnezeu cercetează profunzimea inimii omului, iar oamenii care caută adevărul trebuie să facă acest lucru cu intenții bune. Oamenii care nu au intenții bune nu pot rămâne neclintiți. În esență, scopul vostru este să lăsați cuvântul lui Dumnezeu să-și facă efectul în voi. Altfel spus, înseamnă să aveți o înțelegere adevărată a cuvântului lui Dumnezeu când îl puneți în practică. Poate capacitatea voastră de a pricepe cuvântul lui Dumnezeu este slabă, dar, când practicați cuvântul Său, El poate îndrepta acest neajuns, deci nu numai că trebuie să cunoașteți multe adevăruri, ci să le și practicați. Acesta este obiectivul principal, care nu poate fi ignorat. Isus a îndurat multe oropsiri și suferințe în cei treizeci și trei de ani și jumătate ai Lui. A suferit atât de mult doar pentru că a practicat adevărul, a făcut voia lui Dumnezeu în toate lucrurile și I-a păsat numai de voia lui Dumnezeu. Dacă ar fi știut adevărul fără să-l practice, nu ar fi îndurat aceste suferințe. Dacă Isus ar fi urmat învățăturile evreilor și i-ar fi urmat pe farisei, nu ar fi suferit. Din faptele lui Isus, puteți afla că eficacitatea lucrării lui Dumnezeu asupra omului vine din cooperarea lui și acesta este un lucru pe care trebuie să-l recunoașteți. Ar fi suferit Isus pe cruce, așa cum a făcut-o, dacă nu ar fi practicat adevărul? Ar fi putut oare să spună o rugăciune atât de îndurerată dacă nu ar fi acționat în conformitate cu voia lui Dumnezeu? Prin urmare, voi ar trebui să suferiți de dragul practicării adevărului; acesta este felul de suferință la care ar trebui să fie supusă o persoană.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Odată ce înțelegeți adevărul, ar trebui să-l puneți în practică”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 425)

În practică, respectarea poruncilor ar trebui să fie legată de punerea în practică a adevărului. În timp ce respectă poruncile, omul trebuie să practice adevărul. Când practică adevărul, nu trebuie să încalce principiile poruncilor, nici să fie împotriva poruncilor; trebuie să faci orice îți cere Dumnezeu. Respectarea poruncilor și practicarea adevărului sunt interconectate, nu contradictorii. Cu cât practici mai mult adevărul, cu atât devii mai capabil să respecți esența poruncilor. Cu cât practici mai mult adevărul, cu atât vei înțelege mai mult cuvântul lui Dumnezeu așa cum este exprimat în porunci. Practicarea adevărului și respectarea poruncilor nu sunt acțiuni contradictorii – sunt interconectate. La început, omul putea să practice adevărul și să obțină luminarea de la Duhul Sfânt numai după ce respecta poruncile, dar nu aceasta este intenția inițială a lui Dumnezeu. Dumnezeu îți cere să I te închini cu inima, nu doar să te comporți bine. Totuși, trebuie să respecți poruncile cel puțin superficial. Treptat, prin experiență, după ce au dobândit o înțelegere mai clară a lui Dumnezeu, oamenii vor înceta să se răzvrătească și să se împotrivească lui Dumnezeu și nu vor mai avea nicio îndoială față de lucrarea Lui. Acesta este singurul fel prin care omul poate să respecte esența poruncilor. Prin urmare, simpla respectare a poruncilor fără practicarea adevărului este ineficientă și nu reprezintă închinarea adevărată la Dumnezeu, pentru că nu ai atins încă o statură reală. Respectarea poruncilor fără adevăr se reduce la respectarea rigidă a regulilor. Făcând astfel, poruncile vor deveni legea ta, ceea ce nu te va ajuta să crești în viață. Dimpotrivă, acestea vor deveni povara ta și te vor lega strâns, ca legile Vechiului Testament, făcându-te să pierzi prezența Duhului Sfânt. Prin urmare, numai practicând adevărul poți respecta în mod efectiv poruncile, și respecți poruncile pentru a practica adevărul. În procesul respectării poruncilor, vei pune în practică și mai multe adevăruri, iar când practici adevărul, vei dobândi o înțelegere și mai profundă a ceea ce înseamnă de fapt poruncile. Scopul și sensul din spatele cerinței lui Dumnezeu ca omul să respecte poruncile nu este să-l facă să urmeze regulile, așa cum și-ar putea închipui omul; mai degrabă, are de-a face cu intrarea lui în viață. Măsura creșterii tale în viață dictează gradul în care vei putea să respecți poruncile. Deși poruncile sunt pentru a fi respectate de om, esența poruncilor devine evidentă numai prin experiența de viață a omului. Majoritatea oamenilor presupun că a respecta poruncile bine înseamnă că sunt „complet pregătiți și tot ce rămâne de făcut este să fie răpiți”. Acesta este un gen de idee extravagantă și nu este conformă cu voia lui Dumnezeu. Cei care spun astfel de lucruri nu doresc să facă progrese și râvnesc după trup. Asta e o prostie! Nu este în concordanță cu realitatea! Simpla practicare a adevărului fără a respecta de fapt poruncile nu este voia lui Dumnezeu. Cei care fac asta sunt infirmi; sunt ca oamenii cărora le lipsește un picior. Simpla respectare a poruncilor, ca și cum ai adera la reguli fără a avea însă adevărul – nici asta nu poate mulțumi voia lui Dumnezeu; ca și aceia cărora le lipsește un ochi, persoanele care fac asta suferă, la rândul lor, de o formă de invaliditate. Se poate spune că, dacă respecți poruncile bine și dobândești o înțelegere clară a Dumnezeului practic, atunci vei avea adevărul; relativ vorbind, vei fi câștigat statură reală. Dacă practici adevărul pe care ar trebui să-l practici, vei respecta în același timp și poruncile, iar aceste două lucruri nu sunt în contradicție. Practicarea adevărului și respectarea poruncilor sunt două sisteme, ambele fiind parte integrantă din experiența vieții unei persoane. Experiența cuiva ar trebui să cuprindă o integrare a respectării poruncilor cu practicarea adevărului, nu o diviziune. Cu toate acestea, există atât diferențe, cât și legături între aceste două lucruri.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Respectarea poruncilor și practicarea adevărului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 426)

Promulgarea poruncilor în noua epocă este o mărturie a faptului că toți oamenii din acest curent, toți cei ce aud astăzi glasul lui Dumnezeu, au intrat într-o epocă nouă. Acesta este un nou început pentru lucrarea lui Dumnezeu, precum și începutul ultimei părți a lucrării din planul de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu (planul mântuirii). Poruncile noii epoci simbolizează faptul că Dumnezeu și omul au intrat în tărâmul unui nou cer și al unui nou pământ și că Dumnezeu, așa cum Iahve a lucrat printre israeliți și Isus a lucrat printre evrei, va face mai multă lucrare practică și va face o lucrare mai mare și mai minunată pe pământ. Ele simbolizează, de asemenea, că acest grup de oameni va primi însărcinări mai multe și mai mari de la Dumnezeu și va fi aprovizionat, hrănit, sprijinit, îngrijit și protejat de El în manieră practică, i se va acorda și mai multă pregătire practică și va fi tratat, frânt și rafinat de cuvântul lui Dumnezeu. Semnificația poruncilor noii epoci este destul de profundă. Acestea sugerează că Dumnezeu Se va arăta cu adevărat pe pământ, de unde va cuceri întregul univers, dezvăluind toată slava Sa în trup. Ele sugerează, de asemenea, că Dumnezeul practic va face mai multă lucrare practică pe pământ pentru a-Și desăvârși aleșii. Mai mult, Dumnezeu va împlini totul pe pământ prin cuvinte și va face să se manifeste decretul conform căruia „Dumnezeul întrupat Se va ridica în înalt și va fi preamărit, iar toate popoarele și toate națiunile vor îngenunchea pentru a se închina lui Dumnezeu, care este mare”. Deși poruncile noii epoci sunt pentru a fi respectate de om și cu toate că a face asta e datoria omului și obligația sa, sensul pe care îl reprezintă acestea este mai degrabă prea profund pentru a fi pe deplin exprimat într-unul sau două cuvinte. Poruncile noii epoci înlocuiesc legile Vechiului Testament și ordinele Noului Testament așa cum au fost promulgate de Iahve și de Isus. Aceasta este o lecție mai profundă, nu o chestiune așa de simplă cum și-ar putea închipui omul. Există un aspect cu însemnătate practică pentru poruncile noii epoci: ele servesc drept interfață între Epoca Harului și Epoca Împărăției. Poruncile noii epoci pun capăt tuturor practicilor și ordinelor vechii epoci, precum și tuturor practicilor din epoca lui Isus și celor dinaintea ei. Ele îl aduc pe om în prezența Dumnezeului mai practic, permițându-i să înceapă să fie desăvârșit personal de către El; sunt începutul căii desăvârșirii. Prin urmare, ar trebui să aveți o atitudine corectă față de poruncile din epoca nouă, fără a le urma la întâmplare sau a le disprețui. Poruncile noii epoci pun în evidență cu putere un anumit aspect: că omul se va închina la Însuși Dumnezeul practic de astăzi, adică se va supune într-un mod mai practic esenței Duhului. De asemenea, poruncile subliniază principiul după care Dumnezeu va judeca omul ca fiind vinovat sau drept după ce Se va fi manifestat ca Soarele Dreptății. Poruncile sunt mai ușor de înțeles decât de pus în practică. Din asta se poate vedea că, dacă Dumnezeu dorește să desăvârșească omul, atunci El trebuie să facă acest lucru prin propriile Sale cuvinte și îndrumări, iar omul nu poate dobândi desăvârșirea numai prin propria-i inteligență înnăscută. Dacă omul poate sau nu să respecte poruncile noii epoci este un fapt legat de cunoașterea de către om a Dumnezeului practic. Prin urmare, dacă poți respecta sau nu poruncile nu este o chestiune care va fi rezolvată în doar câteva zile. Aceasta este o lecție foarte profundă de învățat.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Respectarea poruncilor și practicarea adevărului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 427)

Practicarea adevărului este o cale prin care viața omului poate crește. Dacă nu practicați adevărul, veți rămâne doar cu teoria și nu veți avea o viață reală. Adevărul este simbolul staturii omului, iar dacă practici sau nu adevărul are legătură cu faptul dacă ai sau nu statură reală. Dacă nu practici adevărul, nu acționezi în mod corect sau ești influențat de emoții și de îngrijirea trupului, atunci ești departe de respectarea poruncilor. Aceasta este cea mai profundă lecție. În fiecare epocă, există multe adevăruri pe care omul trebuie să le pătrundă și să le înțeleagă, dar, de asemenea, în fiecare epocă există și diferite porunci care însoțesc acele adevăruri. Adevărurile pe care le practică oamenii au legătură cu epoca respectivă, în același fel ca poruncile pe care ei le respectă. Fiecare epocă are propriile adevăruri care trebuie să fie practicate și porunci care să fie respectate. Cu toate acestea, în funcție de diferitele porunci promulgate de Dumnezeu – adică, în funcție de diferitele epoci – scopul și efectul practicării adevărului de către om diferă proporțional. Se poate spune că poruncile servesc adevărului, iar adevărul există pentru a menține poruncile. Dacă există doar adevăr, atunci nu vor exista schimbări demne de menționat în lucrarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, prin referirea la porunci, omul poate identifica amploarea tendințelor din lucrarea Duhului Sfânt și poate cunoaște epoca în care lucrează Dumnezeu. În religie, există mulți oameni care pot practica adevărurile ce au fost practicate de oamenii din Epoca Legii. Totuși, ei nu au poruncile din epoca nouă și nici nu le pot respecta. Ei păstrează tot vechile căi și rămân ca oamenii primordiali. Nu sunt însoțiți de noile metode de lucru și nu pot vedea poruncile din epoca nouă. Ca atare, ei nu au lucrarea lui Dumnezeu. E ca și cum ar avea niște coji de ouă goale: dacă nu este niciun pui înăuntru, atunci nu există spirit. Mai precis, înseamnă că nu au viață. Astfel de oameni nu au intrat în epoca nouă și au rămas în urmă cu mulți pași. Prin urmare, este inutil ca oamenii să aibă adevăruri din epoci mai vechi, dar să nu aibă poruncile din epoca nouă. Mulți dintre voi practicați adevărul de astăzi, dar nu respectați poruncile. Nu veți câștiga nimic, iar adevărul pe care îl practicați va fi fără valoare și fără sens și Dumnezeu nu vă va lăuda. Practicarea adevărului trebuie să se facă în cadrul parametrilor metodelor din lucrarea prezentă a Duhului Sfânt; trebuie să se facă răspunzând glasului Dumnezeului practic de azi. Fără acest lucru, totul este lipsit de valoare, ca și cum ai încerca să iei apă cu un coș de bambus. Acesta este și înțelesul practic al promulgării poruncilor din noua epocă. Dacă oamenii trebuie să respecte poruncile, ar trebui cel puțin să-L cunoască pe Dumnezeul practic ce Se arată în trup, fără confuzie. Cu alte cuvinte, oamenii ar trebui să priceapă principiile respectării poruncilor. A respecta poruncile nu înseamnă a le urma la întâmplare, arbitrar, ci a le respecta cu o bază, cu un obiectiv și cu principii. Primul lucru de îndeplinit este ca viziunile tale să fie clare. Dacă înțelegi în profunzime lucrarea Duhului Sfânt în timpul prezent și intri în metodele de lucru ale zilei de astăzi, atunci vei dobândi o înțelegere clară a esenței respectării poruncilor. Dacă vine ziua când vei vedea esența poruncilor noii epoci și vei putea să respecți poruncile, atunci vei fi fost desăvârșit. Aceasta este semnificația reală a practicării adevărului și a respectării poruncilor. Dacă poți sau nu să practici adevărul depinde de modul în care percepi esența poruncilor noii epoci. Lucrarea Duhului Sfânt se va arăta în mod continuu omului, iar Dumnezeu va cere din ce în ce mai mult de la om. Prin urmare, adevărurile pe care omul le pune efectiv în practică vor crește ca număr, iar efectele respectării poruncilor vor fi mai profunde. Așadar, trebuie să practicați adevărul și totodată să respectați poruncile. Nimeni să nu neglijeze această problemă; lăsați noul adevăr și noile porunci să înceapă în același timp în această epocă nouă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Respectarea poruncilor și practicarea adevărului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 428)

Mulți oameni pot vorbi puțin despre practică și pot vorbi despre impresiile lor personale, dar în mare parte este iluminarea câștigată din cuvintele altora. Aceasta nu include nimic din practicile lor personale, nici nu include ceea ce înțeleg din experiențele proprii. Am analizat această problemă mai devreme; să nu crezi că nu știu nimic. Nu ești decât un tigru de hârtie, dar vorbești despre cum să-l învingi pe Satana, cum să mărturisești despre biruință și cum să trăiești potrivit chipului lui Dumnezeu? Totul este absurd! Crezi că toate cuvintele pe care le spune Dumnezeu azi sunt menite să te încânte doar? Gura ta vorbește despre lepădarea de vechiul sine și punerea în practică a adevărului, dar mâinile tale săvârșesc alte fapte și inima ta pune la cale alte uneltiri – ce fel de persoană ești? De ce nu faci cu mâinile tale ceea ce spui cu gura? Atât de multe predici au devenit cuvinte goale; nu e dureros lucrul acesta? Dacă nu reușești să pui în practică cuvântul lui Dumnezeu, aceasta dovedește că încă nu ai intrat în contact cu modul în care lucrează Duhul Sfânt, că încă nu ai avut lucrarea Duhului Sfânt în tine și încă nu ai primit călăuzirea Lui. Dacă spui că nu poți decât să înțelegi cuvântul lui Dumnezeu, dar ești incapabil să îl pui în practică, atunci ești o persoană care nu iubește adevărul. Dumnezeu nu vine să mântuiască o astfel de persoană. Isus a suferit enorm când a fost răstignit pentru a mântui păcătoșii, a-i mântui pe cei săraci, a-i mântui pe acei oameni smeriți. Răstignirea Lui a adus jertfa de păcat. Dacă nu poți practica cuvântul lui Dumnezeu, atunci ar trebui să pleci cât de repede poți; nu zăbovi în casa lui Dumnezeu pe cheltuiala altora. Multor oameni chiar le este greu să se înfrâneze de la a face lucruri care, în mod clar, sunt potrivnice lui Dumnezeu. Nu-și caută ei moartea? Cum pot ei vorbi despre intrarea în Împărăția lui Dumnezeu? Ar îndrăzni ei să-I vadă fața? Mănânci mâncare pe care El ți-o dă, faci lucruri necinstite care sunt potrivnice lui Dumnezeu, ești răuvoitor, prefăcut și plin de înșelătorie chiar și atunci când Dumnezeu te lasă să te bucuri de binecuvântările pe care le-a revărsat asupra ta – nu simți cum îți ard palmele când le primești? Nu simți cum ți se înroșește obrazul? După ce ai făcut un lucru contrar lui Dumnezeu, ai dus la îndeplinire planuri pentru „a înșela”, nu te simți înspăimântat? Dacă nu simți nimic, cum poți vorbi despre vreun viitor? De multă vreme nu mai ai un viitor, deci ce așteptări mai mari poți avea încă? Dacă vorbești cu nerușinare și nu-ți faci niciun reproș, iar inima ta nu este conștientă defel, atunci nu înseamnă că deja ai fost abandonat de Dumnezeu? Te-ai deprins să vorbești și să te porți cu indulgență și fără reținere; cum vei putea vreodată fi desăvârșit de Dumnezeu astfel? Ai putea să străbați lumea de la un cap la altul? Pe cine ai convinge? Cei care îți cunosc adevărata natură te vor ține la distanță. Nu este aceasta pedeapsa lui Dumnezeu? La urma urmei, dacă nu este decât vorbă fără faptă, nu va avea loc nicio creștere. Chiar dacă Duhul Sfânt ar putea să lucreze în tine când vorbești, dacă nu practici, Duhul Sfânt va înceta să lucreze. Dacă tu continui în acest fel, cum se poate vorbi despre vreun viitor sau de o dăruire a întregii tale ființe lucrării lui Dumnezeu? Tu doar vorbești despre a-ți dărui întreaga ființă, însă nu Îi dai lui Dumnezeu inima ta care Îl iubește cu adevărat. Tot ce a primit Dumnezeu este inima plină de cuvinte, nu inima plină de fapte. Oare aceasta să fie adevărata ta statură? Dacă ai continua în acest fel, când ai fi tu oare desăvârșit de Dumnezeu? Nu te neliniștește viitorul tău întunecat și sumbru? Nu simți că Dumnezeu Și-a pierdut nădejdea în tine? Nu știi că Dumnezeu dorește să desăvârșească mai mulți oameni și alți oameni noi? Ar putea lucrurile vechi să se păstreze? Nu ești atent la cuvintele lui Dumnezeu azi: aștepți ziua de mâine?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Persoana care ajunge la mântuire este persoana care este dispusă să practice adevărul”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 429)

A lua cuvintele lui Dumnezeu și a fi capabil să le explici fără jenă nu înseamnă că ești în posesia realității; lucrurile nu sunt atât de simple pe cât îți imaginezi. A fi sau a nu fi în posesia realității nu se bazează pe ceea ce spui; mai degrabă, se bazează pe ceea ce trăiești. Doar când cuvintele lui Dumnezeu devin viața și exprimarea ta firească se poate spune că ai realitatea, și doar atunci se poate considera că ai dobândit adevărata înțelegere și statura reală. Trebuie să fii capabil să reziști examinării lungi perioade de timp și trebuie să poți trăi asemănarea pe care o cere Dumnezeu. Aceasta nu trebuie să fie o simplă imagine, ci să se reverse natural din tine. Numai atunci vei avea cu adevărat realitatea și numai atunci vei fi obținut viața. Dă-Mi voie să folosesc exemplul încercării la care au fot supuși făcătorii de servicii, care vă este cunoscut tuturor. Oricine poate oferi cele mai elevate teorii cu privire la făcătorii de servicii și toți au o înțelegere corectă în legătură cu această chestiune; ei discută despre acest subiect și fiecare discurs îl depășește pe ultimul, ca și cum ar fi o competiție. Cu toate acestea, dacă omul nu a trecut printr-o încercare majoră, e foarte greu de spus dacă mărturia lui este bună. Pe scurt, trăirea omului este încă foarte deficitară, întru totul în dezacord cu înțelegerea lui. Așadar, mai are până să devină statura actuală a omului și nu este încă viața lui. Pentru că înțelegerea omului nu a fost încă adusă în realitate, statura lui este tot ca un castel clădit pe nisip, clătinându-se și gata să se prăbușească. Omul are prea puțină realitate; este aproape imposibil să găsești un strop de realitate în om. Există prea puțină realitate care să curgă natural din om și toată realitatea pe care o trăiește a fost forțată. De aceea spun că omul nu are realitate. Deși oamenii pretind că iubirea lor față de Dumnezeu nu se schimbă niciodată, este doar ceea ce spun înainte de a fi puși în fața unor încercări. Atunci când, într-o zi, sunt puși brusc în fața unor încercări, lucrurile despre care vorbesc vor deveni încă o dată incompatibile cu realitatea, iar acest fapt va dovedi, din nou, că oamenii nu au realitate. Se poate spune că, ori de câte ori întâlnești lucruri care nu se potrivesc noțiunilor tale și care îți cer să te lași la o parte, acele lucruri sunt încercările tale. Înainte ca voia lui Dumnezeu să fie revelată, toți sunt supuși unui test riguros și unei încercări imense. Poți să înțelegi această chestiune? Când Dumnezeu vrea să-i pună la încercare pe oameni, El le permite întotdeauna să aleagă de unii singuri înainte de a li se revela adevărul faptelor. Asta înseamnă că, atunci când Dumnezeu îl supune pe om la încercări, El nu îți va spune niciodată adevărul; acesta este modul prin care sunt expuși oamenii. Aceasta este o metodă prin care Dumnezeu Își desfășoară lucrarea, ca să vadă dacă tu Îl cunoști pe Dumnezeul de astăzi și dacă ai sau nu vreun pic de realitate. Ești cu adevărat lipsit de îndoieli în ceea ce privește lucrarea lui Dumnezeu? Vei fi într-adevăr capabil să rămâi ferm atunci când o încercare de mare importanță se va abate asupra ta? Cine îndrăznește să spună „Garantez că nu vor fi probleme”? Cine îndrăznește să afirme „Poate că alții au îndoieli, dar eu nu voi avea nicicând”? Este exact ca atunci când Petru a fost supus încercărilor: se fălea mereu înainte ca adevărul să fi fost revelat. Acesta nu este un defect personal caracteristic doar lui Petru; aceasta este cea mai mare problemă cu care se confruntă orice om acum. Dacă ar fi să vizitez câteva locuri sau dacă ar fi să vizitez câțiva frați și câteva surori, să văd care este înțelegerea voastră asupra lucrării de azi a lui Dumnezeu, ați fi cu siguranță capabili să spuneți multe despre cunoașterea voastră și ar părea că nu aveți nicio îndoială. Dacă te-aș întreba „Poți stabili cu adevărat că lucrarea de azi este săvârșită de Dumnezeu Însuși? Fără nicio îndoială?”, ai răspunde cu siguranță: „Fără nicio îndoială, este lucrarea săvârșită de Duhul lui Dumnezeu”. Odată ce ai răspuns astfel, cu siguranță nu ai avea nicio fărâmă de îndoială și te-ai simți chiar destul de mulțumit, gândind că ai câștigat un pic de realitate. Cei care au tendința să înțeleagă lucrurile în acest fel sunt cei care au mai puțină realitate; cu cât un om crede că a câștigat-o, cu atât mai puțin va rămâne ferm în fața încercărilor. Vai de cei care sunt aroganți și trufași și vai de cei care nu au cunoaștere de sine; asemenea oameni sunt adepții vorbelor și, totuși, se descurcă cel mai rău când își pun cuvintele în practică. La cel mai mic semn de dificultate, acești oameni încep să aibă îndoieli, iar gândul renunțării le pătrunde în minte. Nu au niciun fel de realitate; au doar teorii care sunt mai presus decât religia, lipsite de realitatea pe care o cere Dumnezeu acum. Cel mai mult Mă dezgustă cei care nu vorbesc decât de teorii, fără să aibă realitate. Aceștia strigă cel mai tare când își fac lucrarea, dar, imediat ce sunt confruntați cu realitatea, se prăbușesc. Nu arată asta oare că oamenii aceștia nu au realitate? Indiferent cât de cumplite ar fi vânturile și valurile, dacă poți rămâne în picioare fără să permiți ca vreo fărâmă de îndoială să-ți pătrundă în minte și dacă poți rămâne ferm și să nu tăgăduiești, chiar și atunci când nu a mai rămas nimeni altcineva, se va considera că ai adevărata înțelegere și că ești, într-adevăr, în posesia realității. Dacă te întorci după cum bate vântul – dacă urmezi majoritatea și înveți să spui ceea ce spun ceilalți – indiferent cât de elocvent ai putea fi, nu va fi o dovadă că ai realitatea. Așadar, îți sugerez să nu te pripești să strigi cuvinte goale. Știi tu ce va face Dumnezeu? Nu te purta ca un alt Petru, ca să nu atragi rușinea asupra ta și să nu-ți mai poți ține capul sus; asta nu va ajuta pe nimeni. Majoritatea oamenilor nu au o statură reală. Deși Dumnezeu a lucrat foarte mult, El nu a făcut realitatea să se coboare asupra oamenilor; ca să fiu mai precis, Dumnezeu nu a mustrat niciodată pe nimeni personal. Unii oameni au fost dați în vileag prin intermediul unor asemenea încercări, ei întinzându-și tot mai mult mâinile păcătoase, gândindu-se că este ușor să Îl înfrângă pe Dumnezeu, că pot face orice își doresc. Din moment ce nu sunt capabili să reziste nici măcar unei astfel de încercări, încercările și mai solicitante ies din discuție, iar realitatea iese și ea din discuție. Nu încearcă ei, pur și simplu, să-L păcălească pe Dumnezeu? A avea realitatea nu e ceva ce poate fi simulat, și nici nu e ceva ce poți obține din cunoașterea acesteia. Depinde atât de adevărata ta statură, cât și de abilitatea ta de a face sau nu față tuturor încercărilor. Înțelegi?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar punerea adevărului în practică înseamnă să ai realitatea”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 430)

Dumnezeu nu le cere oamenilor simpla abilitate de a vorbi despre realitate; ar fi prea simplu, nu-i așa? Așadar, de ce vorbește Dumnezeu despre pătrunderea în viață? De ce vorbește El despre transformare? Dacă oamenii sunt în stare să spună doar vorbe goale despre realitate, pot ei să dobândească o transformare a firii lor? Soldații buni ai Împărăției nu sunt instruiți să fie un grup de oameni care pot doar să vorbească despre realitate sau care doar se laudă; mai degrabă, sunt instruiți să trăiască oricând cuvintele lui Dumnezeu, să rămână de neclintit indiferent de obstacolele pe care le înfruntă, să trăiască tot timpul în conformitate cu spusele lui Dumnezeu și să nu se întoarcă în lume. Aceasta este realitatea despre care vorbește Dumnezeu; aceasta este cerința lui Dumnezeu de la oameni. Așadar, să nu vezi realitatea despre care vorbește Dumnezeu ca fiind prea simplă! Simpla iluminare din partea Duhului Sfânt nu este același lucru cu deținerea realității. Aceasta nu este statura oamenilor – este harul lui Dumnezeu, la care omul nu contribuie cu nimic. Fiecare om trebuie să îndure suferințele lui Petru și, chiar mai mult, să aibă gloria lui Petru, pe care să o trăiască după ce a obținut lucrarea lui Dumnezeu. Numai acest lucru poate fi numit realitate. Să nu crezi că ai realitatea doar pentru că poți vorbi despre ea; acesta este un sofism. Astfel de gânduri nu sunt în concordanță cu voia lui Dumnezeu și nu au nicio semnificație actuală. Să nu mai spui asemenea lucruri pe viitor – să desființezi astfel de ziceri! Toți aceia care înțeleg greșit cuvintele lui Dumnezeu sunt necredincioși. Ei nu au nicio cunoaștere reală și cu atât mai puțin vreo statură reală; sunt oameni ignoranți, lipsiți de realitate. Cu alte cuvinte, toți cei care trăiesc în afara esenței cuvintelor lui Dumnezeu sunt necredincioși. Cei considerați necredincioși de către oameni sunt fiare în ochii lui Dumnezeu, iar cei considerați necredincioși de către Dumnezeu sunt oameni care nu au cuvintele Sale drept viață a lor. Așadar, se poate spune că oamenii care nu au realitatea cuvintelor lui Dumnezeu și care nu reușesc să trăiască cuvintele Lui sunt necredincioși. Intenția lui Dumnezeu este să facă în așa fel încât toți să trăiască realitatea cuvintelor Sale – nu doar ca toată lumea să fie capabilă să vorbească despre realitate ci, mai important, să permită tuturor să trăiască realitatea cuvintelor Sale. Realitatea pe care o percepe omul este superficială; nu are nicio valoare și nu poate împlini voia lui Dumnezeu. Este prea umilă și nici măcar nu merită menționată. Are prea multe lipsuri și este mult prea departe de standardul cerințelor lui Dumnezeu. Fiecare va fi supus unei cercetări majore pentru a vedea care dintre voi știe numai să vorbească despre înțelegerea lui, fără a fi capabil să indice calea, dar și pentru a descoperi care dintre voi este un gunoi inutil. Amintește-ți asta pe viitor! Nu vorbi despre cunoștințe goale; vorbește numai de calea spre practică și despre realitate. Fă trecerea de la adevărata cunoaștere la practica efectivă și, apoi, fă trecerea de la practică la trăirea realității. Nu le predica altora și nu vorbi despre adevărata cunoaștere. Dacă înțelegerea ta este o cale, atunci eliberează-ți cuvintele pe aceasta; dacă nu este o cale, atunci te rog să taci și să nu mai vorbești! Ceea ce spui este inutil. Vorbești despre înțelegere pentru a-L înșela pe Dumnezeu și pentru a-i face pe ceilalți să te invidieze. Nu asta este ambiția ta? Nu te joci în mod deliberat cu ceilalți? Are lucrul acesta vreo valoare? Dacă vorbești despre înțelegere, numai după ce ai experimentat-o, atunci nu se va considera că te fălești. Altfel, ești doar o persoană care scuipă cuvinte arogante. În experiența ta concretă, există multă lucruri pe care nici măcar nu le poți depăși, iar tu nu te poți răscula împotriva trupului tău; faci mereu ce vrei și nu împlinești niciodată voia lui Dumnezeu – și, totuși, ai impertinența să vorbești despre înțelegeri teoretice. Ești un nerușinat! Îndrăznești încă să vorbești despre cum înțelegi cuvintele lui Dumnezeu. Ce nerușinare din partea ta! Retorica și lăudăroșenia au devenit propria ta natură și te-ai obișnuit să faci acest lucru. Ori de câte ori vrei să vorbești, o faci ușor, dar, când vine vorba de practică, te dedai ornamentării. Nu e asta o metodă de a-i păcăli pe ceilalți? Poate ești capabil să-i păcălești pe oameni, dar Dumnezeu nu poate fi înșelat. Oamenii sunt neatenți și nu au discernământ, dar Dumnezeu este serios în privința unor asemenea chestiuni și El nu te va cruța. E posibil ca frații și surorile tale să te susțină, să îți laude înțelegerea și să te admire, dar, dacă nu ai realitate, Duhul Sfânt nu te va cruța. Poate că Dumnezeul practic nu îți va căuta defectele, dar Duhul lui Dumnezeu te va ignora, iar ție îți va fi îndeajuns de greu să înduri asta. Crezi acest lucru? Vorbește mai mult despre realitatea practicii; ai uitat deja? Vorbește mai mult despre căile practice; ai uitat deja? „Oferă mai puține teorii și discursuri pompoase și inutile; cel mai bine este să începi acum să practici.” Ai uitat aceste cuvinte? Chiar nu înțelegi nimic? Nu ai niciun fel de înțelegere a voii lui Dumnezeu?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar punerea adevărului în practică înseamnă să ai realitatea”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 431)

S-ar cuveni să studiați lecții mai realiste. Nu e nevoie de acele vorbe goale, răsunătoare, pe care le admiră oamenii. Când vine vorba de a discuta despre cunoaștere, cunoașterea fiecărei persoane este mai presus decât cea a celei dinainte, dar oamenii încă nu au nicio cale către practică. Câți oameni au înțeles principiile practicii? Câți au învățat lecții efective? Cine poate avea părtășie în privința realității? Să fii capabil să vorbești despre cunoașterea cuvintelor lui Dumnezeu nu înseamnă că ai o statură autentică; nu arată decât că te-ai născut inteligent, că ești dăruit. Dacă nu poți arăta calea, atunci nu vei obține nimic și vei fi un gunoi inutil! Nu cumva te prefaci, dacă nu poți spune nimic despre o cale efectivă spre practică? Nu cumva înșeli, dacă nu le poți oferi altora propriile tale experiențe efective, dându-le, astfel, lecții din care ei pot să învețe sau o cale spre practică? Nu ești un prefăcut? Ce valoare ai? O astfel de persoană ar putea să joace numai rolul de „inventator al teoriei socialismului”, nu pe cel de „contribuitor la înfăptuirea socialismului”. Să fii lipsit de realitate înseamnă să nu ai niciun adevăr. Să fii lipsit de realitate înseamnă să nu fii bun de nimic. Să fii lipsit de realitate înseamnă să fii un cadavru viu. Să fii lipsit de realitate înseamnă să fii un „gânditor marxist-leninist” fără valoare de referință. Îndemn pe fiecare dintre voi să tacă în privința teoriei și să vorbească despre ceva real, ceva autentic și substanțial; studiați niște „artă modernă”, spuneți ceva realist, contribuiți cu ceva real și aveți ceva spirit de dăruire. Înfruntă realitatea când vorbești; nu te deda discuțiilor nerealiste și exagerate ca să-i faci pe oameni să se simtă fericiți sau să se ridice și să te observe. Care e valoarea acestui lucru? Ce rost are să-i faci pe oameni să te trateze cu căldură? Fiți puțin „artistici” în discurs, fiți puțin mai corecți în comportament, fiți puțin mai rezonabili în felul în care vă ocupați de lucruri, fiți un pic mai realiști când vorbiți, gândiți-vă să aduceți beneficii casei lui Dumnezeu prin fiecare faptă a voastră, ascultați-vă conștiința când deveniți emotivi, nu răsplătiți bunătatea cu ură, nu fiți nerecunoscători în fața bunătății și nu fiți ipocriți, ca nu cumva să deveniți o influență negativă. Când mâncați și beți cuvintele lui Dumnezeu, conectați-le mai mult la realitate, iar când aveți părtășie, vorbiți mai mult despre lucruri realiste. Nu fiți condescendenți; lucrul acesta nu-L va mulțumi pe Dumnezeu. În interacțiunile voastre cu ceilalți, fiți puțin mai toleranți, puțin mai flexibili, puțin mai generoși și învățați de la „spiritul prim-ministrului”^[a]. Când aveți gânduri rele, exersați mai mult lepădarea de trup. Când lucrați, vorbiți mai mult de căi realiste și nu deveniți prea trufași căci, altfel, ce spuneți va fi de neatins pentru oameni. Mai puțină distracție, mai multă contribuție – arătați-vă spiritul de dedicare lipsit de egoism. Fiți mai atenți la intențiile lui Dumnezeu, ascultați-vă mai mult conștiința, fiți mai atenți și nu uitați cum Dumnezeu vă vorbește cu răbdare și sinceritate în fiecare zi. Citiți „vechiul almanah” mai des. Rugați-vă mai mult și aveți părtășie mai des. Nu mai fiți atât de confuzi; dați dovadă de mai multă rațiune și dobândiți ceva discernământ. Când mâna voastră păcătoasă se întinde, trageți-o înapoi; nu o lăsați să se întindă atât de departe. Este inutil, iar de la Dumnezeu nu veți primi decât blesteme, așa că aveți grijă. Lăsați-vă inima să aibă milă de alții și nu loviți mereu cu armele în mână. Comunicați mai mult despre cunoașterea adevărului și vorbiți mai mult despre viață, menținând un spirit de ajutorare a altora. Faceți mai multe și spuneți mai puține. Puneți mai mult în practică și mai puțin în cercetare și analiză. Permiteți-vă să fiți mai mult mișcați de Duhul Sfânt și oferiți-I lui Dumnezeu mai multe oportunități să vă desăvârșească. Eliminați mai multe elemente omenești; aveți încă prea multe căi lumești de a face lucrurile și superficialitatea cu care faceți lucrurile și comportamentul vostru încă stârnesc aversiunea celorlalți: eliminați mai multe dintre ele. Starea voastră mentală este încă prea detestabilă; să vă petreceți mai mult timp îmbunătățind-o. Încă le oferiți oamenilor prea mult statut; oferiți-I mai mult statut lui Dumnezeu, și nu fiți atât de nerezonabili. „Templul” I-a aparținut dintotdeauna lui Dumnezeu și nu ar trebui să fie ocupat de oameni. În concluzie, concentrați-vă mai mult asupra dreptății și mai puțin asupra emoțiilor. Cel mai bine este să eliminați trupul. Discutați mai mult despre realitate și mai puțin despre cunoaștere; cel mai bine este să tăceți, să nu spuneți nimic. Vorbiți mai mult despre calea practicii și nu vă mai făliți inutil. Cel mai bine este să începeți chiar acum practica.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Concentrează-te mai mult asupra realității”

Note de subsol:

a. Spiritul prim-ministrului: clasică expresie chinezească folosită să descrie o persoană generoasă și cu orizonturi largi.

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 432)

Cerințele lui Dumnezeu pentru oameni nu sunt atât de înalte. Atât timp cât oamenii practică sârguincios și cu seriozitate, ei vor primi o „notă de trecere”. De fapt, atingerea înțelegerii, cunoașterii și comprehensiunii adevărului este mai complexă decât practicarea acestuia. Mai întâi practică atât cât înțelegi și ceea ce ai înțeles. În acest fel, vei putea atinge treptat adevărata cunoaștere și înțelegere a adevărului. Aceștia sunt pașii și mijloacele prin care lucrează Duhul Sfânt. Dacă nu practici ascultarea în acest fel, nu vei obține nimic. Dacă acționezi întotdeauna după propria voință și nu practici ascultarea, va lucra Duhul Sfânt în tine? Lucrează Duhul Sfânt așa cum îți dorești? Sau lucrează El în conformitate cu ceea ce îți lipsește și pe baza cuvintelor lui Dumnezeu? Dacă acest lucru nu îți este clar, nu vei putea intra în realitatea adevărului. De ce au depus majoritatea oamenilor mult efort pentru a citi cuvintele lui Dumnezeu, dar abia dacă au ceva cunoștințe și nu pot spune nimic despre o adevărată cale după aceea? Crezi că a avea cunoaștere este același lucru cu a deține adevărul? Nu este acesta un punct de vedere confuz? Ești în stare să vorbești despre atâta cunoaștere cât nisip este pe plajă și, totuși, nimic din ce zici nu conține vreo cale adevărată. Făcând asta, nu încerci să-i păcălești pe oameni? Nu cumva te dai degeaba în spectacol, fără să fii susținut de ceva esențial? Un astfel de comportament este dăunător pentru oameni! Cu cât mai avansată și mai lipsită de realitate este teoria, cu atât este mai incapabilă să-i ducă pe oameni către realitate; cu cât mai avansată este teoria, cu atât mai mult te face să-L sfidezi pe Dumnezeu și să I te opui. Nu împodobi teoria spirituală – nu are niciun rost! Unii oameni vorbesc despre teoria spirituală de zeci de ani și au devenit giganți ai spiritualității, dar, în cele din urmă, tot nu reușesc să intre în realitatea adevărului. Pentru că nu au practicat sau experimentat cuvintele lui Dumnezeu, ei nu au principii sau căi de practică. Astfel de oameni sunt ei înșiși lipsiți de realitatea adevărului, așadar, cum pot să-i aducă pe alții pe drumul cel bun al credinței în Dumnezeu? Ei nu pot decât să ducă oamenii pe căi greșite. Nu le dăunează acest lucru altora și lor înșiși? Cel puțin, trebuie să fii capabil să rezolvi probleme reale care sunt chiar în fața ta. Adică, trebuie să fii capabil să practici și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu și să pui adevărul în practică. Numai aceasta reprezintă ascultare de Dumnezeu. Numai când ai intrat în viață ești calificat să lucrezi pentru Dumnezeu și numai atunci când te sacrifici cu sinceritate pentru Dumnezeu poți fi aprobat de El. Nu face întotdeauna declarații grandioase și nu vorbi despre teorii prețioase; asta nu este real. Pontificarea teoriei spirituale pentru a-i face pe oameni să te admire nu înseamnă a mărturisi pentru Dumnezeu, ci, mai degrabă, a te etala. Nu aduce absolut niciun beneficiu pentru oameni și nu îi edifică și îi poate determina cu ușurință să se închine teoriei spirituale și să nu se concentreze pe practicarea adevărului – și nu înseamnă asta a-i duce pe oameni pe căi greșite? Continuarea în acest fel va da naștere la numeroase teorii și reguli goale care vor constrânge și vor prinde în capcană oamenii; este cu adevărat rușinos. Așa că spune mai multe lucruri reale, vorbește mai mult despre problemele care există cu adevărat, petrece mai mult timp căutând adevărul pentru a rezolva problemele reale; asta este cel mai important. Nu întârzia în a învăța să practici adevărul: aceasta este calea de a intra în realitate. Nu lua experiența și cunoștințele altor oameni drept proprietate privată și nu le etala pentru ca alții să le admire. Trebuie să ai propria intrare în viață. Numai practicând adevărul și ascultând de Dumnezeu vei avea intrare în viață. Asta ar trebui să fie ceea ce practică fiecare persoană și lucrul asupra căruia se concentrează.

Dacă ceea ce comunici le poate oferi oamenilor o cale pe care să meargă, atunci asta înseamnă că ai realitate. Indiferent ce spui, trebuie să-i aduci pe oamenii spre practică și să le oferi tuturor o cale pe care să o poată urma. Nu le permite doar să aibă cunoaștere; mai important este să aibă o cale pe care să meargă. Pentru ca oamenii să creadă în Dumnezeu, trebuie să meargă pe calea pe care îi conduce Dumnezeu în lucrarea Sa. Adică, procesul credinței în Dumnezeu este procesul în care mergi pe calea pe care te conduce Duhul Sfânt. Prin urmare, trebuie să ai o cale pe care să mergi orice ar fi și trebuie să pășești pe calea spre a fi desăvârșit de Dumnezeu. Să nu rămâi prea mult în urmă și să nu-ți faci griji în privința prea multor lucruri. Doar dacă mergi pe calea pe care te îndrumă Dumnezeu fără a cauza întreruperi poți să primești lucrarea Duhului Sfânt și să ai calea spre intrare. Numai acest lucru se consideră a fi în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu și a îndeplini datoriile omului. Ca ființă în acest curent, fiecare persoană ar trebui să-și îndeplinească datoriile corespunzător, să facă mai mult din ceea ce ar trebui să facă oamenii și să nu acționeze în mod intenționat. Oamenii care săvârșesc lucrarea trebuie să-și facă vorbele clare, oamenii care urmează trebuie să se concentreze mai mult asupra îndurării greutăților și supunerii, și toți trebuie să-și păstreze locul și să nu iasă din rând. Ar trebui să fie clar în inima fiecărei persoane cum ar trebui să practice și ce funcție ar trebui să îndeplinească. Apucă pe calea pe care te conduce Duhul Sfânt; nu o apuca pe căi greșite și nu greși. Trebuie să vedeți clar lucrarea zilei de astăzi. Intrarea în metoda lucrării zilei de astăzi este ceea ce ar trebui să practicați. Este primul lucru în care trebuie să pătrundeți. Nu mai irosiți alte cuvinte pe alte lucruri. Este responsabilitatea voastră să faceți lucrarea de astăzi a casei lui Dumnezeu, intrarea în metoda de lucru a zilei de astăzi este datoria voastră, iar practicarea adevărului zilei de astăzi este povara voastră.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Concentrează-te mai mult asupra realității”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 433)

Dumnezeu e un Dumnezeu practic: întreaga Lui lucrare este practică, toate cuvintele pe care le spune sunt practice și toate adevărurile pe care le exprimă sunt practice. În afara cuvintelor Lui, totul e gol, neexistent și greșit. Astăzi, Duhul Sfânt trebuie să-i călăuzească pe oameni spre cuvintele lui Dumnezeu. Dacă oamenii vor să caute intrarea în realitate, atunci trebuie să caute și să cunoască realitatea, după care trebuie să experimenteze realitatea și s-o trăiască. Cu cât oamenii cunosc mai bine realitatea, cu atât pot discerne mai bine dacă sunt reale cuvintele altora; cu cât oamenii cunosc mai bine realitatea, cu atât au mai puține noțiuni; cu cât oamenii experimentează mai mult realitatea, cu atât cunosc mai bine faptele Dumnezeului realității și cu atât le e mai ușor să se elibereze de firile lor corupte și satanice; cu cât oamenii au mai multă realitate, cu atât Îl cunosc mai bine pe Dumnezeu și cu atât mai mult urăsc trupul și iubesc adevărul; și cu cât oamenii au mai multă realitate, cu atât se apropie mai mult de standardele cerințelor lui Dumnezeu. Oamenii care sunt câștigați de Dumnezeu sunt cei care sunt stăpâniți de realitate, care cunosc realitatea și care sunt au ajuns să cunoască faptele reale ale lui Dumnezeu, experimentând realitatea. Cu cât cooperezi mai mult cu Dumnezeu în mod practic și-ți disciplinezi corpul, cu cât vei obține mai mult lucrarea Duhului Sfânt, cu atât vei câștiga mai multă realitate și cu atât vei fi mai luminat de Dumnezeu – și, prin urmare, cu atât va deveni mai mare cunoașterea de către tine a faptelor reale ale lui Dumnezeu. Dacă poți trăi în lumina din prezent a Duhului Sfânt, atunci calea actuală spre practică îți va deveni mai clară și vei putea să te detașezi mai bine de noțiunile religioase și de practicile vechi ale trecutului. Astăzi, realitatea e punctul central: cu cât oamenii au mai multă realitate, cu atât mai clară le este cunoașterea adevărului și cu atât mai mare înțelegerea voii lui Dumnezeu. Realitatea poate birui toate slovele și doctrinele, poate birui toate teoriile și competențele și, cu cât oamenii se concentrează pe mai multă realitate, cu atât mai mult Îl iubesc pe Dumnezeu cu adevărat și cu atât înfometează și însetează mai mult după cuvintele Lui. Dacă te concentrezi mereu asupra realității, atunci filosofia ta de viață, noțiunile tale religioase și caracterul tău natural vor fi îndepărtate în mod firesc, urmând lucrarea lui Dumnezeu. Cei care nu urmăresc realitatea și nu o cunosc au tendința de a urmări ceea ce e supranatural și vor fi înșelați cu ușurință. Duhul Sfânt nu are nicio modalitate pentru a lucra în astfel de oameni, astfel încât ei se simt goi, iar viețile lor nu au niciun rost.

Duhul Sfânt poate lucra în tine doar când te pregătești realmente, cauți și te rogi efectiv și ești dispus să suferi de dragul căutării adevărului. Aceia care nu caută adevărul nu au decât slove și doctrine și teorii goale, iar cei care nu dețin adevărul, în mod firesc, au multe noțiuni despre Dumnezeu. Astfel de oameni tânjesc doar ca Dumnezeu să le transforme trupul fizic într-unul spiritual, astfel încât să se poată înălța la al treilea Cer. Cât de nesăbuiți sunt acești oameni! Toți aceia care spun asemenea lucruri nu Îl cunosc nici pe Dumnezeu, nici realitatea; astfel de oameni nu pot nicidecum să coopereze cu Dumnezeu și pot doar să aștepte într-un mod pasiv. Pentru ca oamenii să înțeleagă adevărul, să-l vadă clar și, mai mult, să pătrundă adevărul și să-l pună în practică, atunci ei trebuie să se pregătească efectiv, să caute și să simtă în mod efectiv foame și sete. Când ești înfometat și însetat, când cooperezi în mod efectiv cu Dumnezeu, Duhul Lui te va atinge negreșit și va lucra în tine, ceea ce îți va aduce mai multă luminare și-ți va da mai multă cunoaștere a realității, fiindu-ți de mai mare ajutor în viață.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să cunoști realitatea”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 434)

Pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, oamenii trebuie să știe mai întâi că Dumnezeu este un Dumnezeu practic și trebuie să știe cuvintele Lui, arătarea practică a lui Dumnezeu în trup și lucrarea Lui practică. Doar după ce știi că toată lucrarea lui Dumnezeu e practică, vei putea efectiv să cooperezi cu Dumnezeu și doar pe această cale vei putea obține dezvoltare în viața ta. Toți aceia care nu cunosc realitatea nu au niciun mijloc de a experimenta cuvintele lui Dumnezeu, sunt ademeniți în noțiunile lor, trăiesc în imaginația lor și astfel, nu cunosc cuvintele lui Dumnezeu. Cu cât cunoști mai bine realitatea, cu atât ești mai aproape de Dumnezeu și cu atât e mai strânsă relația pe care o ai cu El; cu cât mai mult cauți neclaritatea, abstractismul și doctrina, cu atât mai mult te vei îndepărta de Dumnezeu și, astfel, cu atât mai mult vei considera că a experimenta cuvintele lui Dumnezeu este obositor și dificil, că ești incapabil de intrare. Dacă vrei să pătrunzi realitatea cuvintelor lui Dumnezeu și să intri pe cărarea dreaptă a vieții tale spirituale, trebuie, mai întâi, să cunoști realitatea și să te lepezi de lucrurile nedeslușite și supranaturale – cu alte cuvinte, că, mai întâi, trebuie să înțelegi cum te luminează efectiv Duhul Sfânt și cum te călăuzește din interior. În acest fel, dacă poți înțelege cu adevărat lucrarea concretă a Duhului Sfânt din oameni, apoi vei fi intrat pe calea dreaptă, aceea de a fi desăvârșit de Dumnezeu.

Astăzi, totul începe de la realitate. Lucrarea lui Dumnezeu e cea mai reală și poate fi atinsă de oameni; este ceea ce oamenii pot experimenta și obține. În oameni există multe lucruri nedeslușite și supranaturale, care-i împiedică să cunoască lucrarea din prezent a lui Dumnezeu. Prin urmare, în experiențele lor, ei se abat mereu și întotdeauna simt că lucrurile sunt dificile, iar acest fapt este cauzat în întregime de noțiunile lor. Oamenii sunt incapabili să înțeleagă principiile lucrării Duhului Sfânt, nu cunosc realitatea, fiind, astfel, mereu negativiști în drumul lor către intrare. Ei privesc de la depărtare cerințele lui Dumnezeu, incapabili să le îndeplinească; ei văd doar că, într-adevăr, cuvintele lui Dumnezeu sunt bune, dar nu pot găsi calea spre intrare. Duhul Sfânt lucrează după acest principiu: prin cooperarea oamenilor, prin faptul că se roagă, caută și se apropie de Dumnezeu în mod activ, se pot obține rezultate, iar ei pot fi luminați și iluminați de Duhul Sfânt. Duhul Sfânt nu lucrează unilateral, așa cum nici omul nu o face. Ambii sunt indispensabili și, cu cât oamenii cooperează mai mult, cu cât mai mult caută să atingă standardele cerințelor lui Dumnezeu, cu atât e mai mare lucrarea Duhului Sfânt. Doar cooperarea reală a oamenilor, în completarea lucrării Duhului Sfânt, poate produce experiențe reale și cunoașterea substanțială a cuvintelor lui Dumnezeu. Treptat, experimentând în felul acesta, se creează, în cele din urmă, o persoană desăvârșită. Dumnezeu nu face lucruri supranaturale; în noțiunile oamenilor, Dumnezeu este atotputernic și totul este făcut de Dumnezeu – având drept rezultat faptul că oamenii așteaptă pasiv, nu citesc cuvintele lui Dumnezeu, nu se roagă, și așteaptă doar atingerea Duhului Sfânt. Însă, aceia care înțeleg corect cred următorul lucru: acțiunile lui Dumnezeu se pot întinde doar până la nivelul cooperării mele, iar efectul pe care lucrarea lui Dumnezeu îl are asupra mea depinde de cum cooperez eu. Când Dumnezeu vorbește, ar trebui să fac tot ce pot pentru a căuta și a aspira la cuvintele lui Dumnezeu; aceasta este ceea ce trebuie să realizez.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să cunoști realitatea”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 435)

Câte practici religioase respecți? De câte ori te-ai răzvrătit împotriva cuvântului lui Dumnezeu și ai făcut ce ai vrut tu? De câte ori ai pus cuvântul lui Dumnezeu în practică pentru că îți pasă cu adevărat de poverile Sale și cauți să Îi îndeplinești voia? Ar trebui să înțelegi cuvântul lui Dumnezeu și să-l pui în practică în mod corespunzător. Fii principial în toate acțiunile și faptele tale, deși aceasta nu înseamnă să trăiești după reguli sau să faci ceva în silă, doar de ochii lumii; mai degrabă, înseamnă să practici adevărul și să trăiești după cuvântul lui Dumnezeu. Numai o astfel de practică Îl mulțumește pe Dumnezeu. Fiecare conduită care Îl mulțumește pe Dumnezeu nu este o regulă, ci practicarea adevărului. Unii oameni au o predilecție spre a atrage atenția asupra lor. În prezența fraților și a surorilor lor, s-ar putea să spună că sunt îndatorați lui Dumnezeu, dar, pe la spatele lor, nu practică adevărul și acționează cu totul diferit. Nu sunt aceștia farisei religioși? O persoană care Îl iubește pe Dumnezeu cu adevărat și care deține adevărul este una care Îi este credincioasă lui Dumnezeu, dar care, în exterior, nu se dă în stambă ca fiind astfel. O astfel de persoană e dispusă să practice adevărul când apar situații și nu vorbește și nu se poartă într-un mod care se împotrivește conștiinței sale. Acest tip de persoană demonstrează înțelepciune când apar probleme și este principială în faptele sale, indiferent de circumstanțe. Acest fel de persoană poate sluji sincer. Există unii care adesea arată un pretins devotament îndatoririi lor față de Dumnezeu; ei își petrec zilele cu sprâncenele încruntate de griji, afișând un aer afectat și pretinzând a fi demni de milă. Câtă josnicie! Dacă i-ai întreba „Poți să-mi spui cum Îi ești îndatorat lui Dumnezeu?”, atunci ei ar rămâne fără cuvinte. Dacă Îi ești credincios lui Dumnezeu, atunci nu vorbi în exterior despre asta; în schimb, demonstrează-ți dragostea pentru Dumnezeu prin practica efectivă și roagă-te Lui cu o inimă sinceră. Toți cei care au de-a face cu Dumnezeu doar verbal și superficial sunt ipocriți! Unii vorbesc despre îndatorirea lor față de Dumnezeu de fiecare dată când se roagă și încep să plângă de câte ori se roagă, chiar și fără să fie mișcați de Duhul Sfânt. Oamenii de felul acesta sunt stăpâniți de ritualuri religioase și de noțiuni; ei trăiesc după astfel de ritualuri și noțiuni, crezând întotdeauna că acele acțiuni Îl mulțumesc pe Dumnezeu și că El agreează evlavia superficială sau lacrimile de tristețe. Ce bine poate să vină din partea unor astfel de oameni absurzi? Pentru a da dovadă de umilință, unii pretind că sunt amabili atunci când vorbesc în prezența altora. Unii sunt slugarnici în mod deliberat în prezența altor oameni, purtându-se ca niște miei fără niciun strop de putere. Este acesta un fel de a fi potrivit oamenilor Împărăției? Oamenii Împărăției ar trebui să fie plini de viață și liberi, inocenți și deschiși, amabili și să trăiască într-o stare de libertate. Ar trebui să aibă integritate și demnitate și să poată mărturisi ferm oriunde merg; asemenea persoane sunt iubite atât de Dumnezeu, cât și de oameni. Aceia care sunt novici în credință au prea multe practici exterioare; ei trebuie să treacă mai întâi printr-o perioadă de tratare și de frângere. Oamenii care cred în Dumnezeu în sinea lor nu pot fi deosebiți la exterior de ceilalți, dar acțiunile și faptele lor sunt demne de laudă. Numai despre astfel de oameni se poate spune că trăiesc cuvântul lui Dumnezeu. Dacă predici Evanghelia în fiecare zi diverșilor oameni, în efortul de a le aduce mântuirea, și cu toate acestea, în final, încă trăiești după reguli și doctrine, atunci nu Îi poți aduce slavă lui Dumnezeu. Asemenea oameni sunt figuri religioase, cât și ipocriți. Ori de câte ori se adună acei oameni religioși, ei întreabă: „Soră, cum ți-a mers zilele acestea?” Ea s-ar putea să răspundă: „Simt că sunt datoare față de Dumnezeu și că nu pot să-I împlinesc voia”. O alta ar putea spune: „Și eu, la rândul meu, simt că Îi sunt datoare lui Dumnezeu și că nu pot să-L mulțumesc”. Aceste câteva cuvinte și propoziții exprimă singure lucrurile abjecte din adâncul lor; asemenea cuvinte sunt dintre cele mai detestabile și extrem de respingătoare. Natura unor oameni ca aceștia e în opoziție cu Dumnezeu. Aceia care se concentrează pe realitate comunică orice este în mintea lor și își deschid inimile în părtășie. Nu se implică în niciun fel de exercițiu fals și nu afișează nicio politețe sau veselie goală. Ei sunt întotdeauna direcți și nu se conduc după reguli lumești. Unii oameni au o înclinație spre etalări, chiar până în punctul în care sunt complet lipsiți de rațiune. Când cineva cântă, încep să danseze, fără să-și dea măcar seama că orezul din oalele lor a ars deja. Astfel de oameni nu sunt evlavioși, nici onorabili, și sunt mult prea ușuratici. Toate acest lucruri sunt manifestări ale unei lipse a simțului realității. Când unii oameni au părtășie despre problemele vieții spirituale, deși nu vorbesc despre a-I datora ceva lui Dumnezeu, ei chiar păstrează o dragoste adevărată pentru El în sinea lor. Sentimentul tău de îndatorare față de Dumnezeu nu are nimic de a face cu alți oameni; tu ești îndatorat față de Dumnezeu, nu față de omenire. Ce rost are să vorbești în mod constant despre aceasta celorlalți? Trebuie să pui accentul pe intrarea în realitate, nu pe zelul exterior sau pe expunere. Ce reprezintă faptele bune de suprafață ale oamenilor? Ele reprezintă trupul și nici măcar cele mai bune dintre practicile exterioare nu prezintă viața; pot doar să arate temperamentul tău individual. Practicile exterioare ale omenirii nu pot îndeplini dorința lui Dumnezeu. Vorbești în mod constant despre îndatorirea ta față de Dumnezeu și, cu toate acestea, nu poți să susții viața altora sau să îi inspiri să Îl iubească pe Dumnezeu. Crezi că aceste acțiuni ale tale Îl vor mulțumi pe Dumnezeu? Simți că acțiunile tale sunt în concordanță cu voia lui Dumnezeu și că aparțin duhului, dar, de fapt, toate sunt absurde! Tu crezi că ceea ce te mulțumește pe tine și ceea ce ești dispus să faci sunt exact acele lucruri care Îl bucură pe Dumnezeu. Poate ceea ce-ți place ție să Îl reprezinte pe Dumnezeu? Poate caracterul unei persoane să Îl reprezinte pe Dumnezeu? Ceea ce te mulțumește pe tine este exact ceea ce Dumnezeu nu poate să sufere, iar obiceiurile tale sunt cele pe care Dumnezeu le detestă și le respinge. Dacă te simți îndatorat, atunci du-te și roagă-te înaintea lui Dumnezeu; nu este nevoie să vorbești altora despre aceasta. Dacă nu te rogi în fața lui Dumnezeu și în schimb atragi în mod constant atenția asupra ta în prezența altora, poate aceasta să împlinească voia lui Dumnezeu? Dacă acțiunile tale sunt întotdeauna doar de fațadă, atunci aceasta înseamnă că ești extrem de vanitos. Ce fel de oameni sunt aceia care fac fapte bune numai de suprafață și sunt lipsiți de realitate? Astfel de oameni sunt doar farisei ipocriți și figuri religioase! Dacă nu vă dezbărați de practicile voastre exterioare și nu sunteți în stare să faceți schimbări, atunci elementele ipocriziei din voi vor crește și mai mult. Cu cât elementele ipocriziei voastre sunt mai mari, cu atât împotrivirea față de Dumnezeu este mai puternică. În final, oamenii ca aceștia vor fi cu siguranță alungați!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „În credință, ar trebui să ne concentrăm pe realitate – implicarea în ritualuri religioase nu este credință”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 436)

Pentru a redobândi aspectul unei persoane normale, pentru a obține umanitatea normală, oamenii nu pot doar să-L mulțumească pe Dumnezeu prin cuvintele lor. Când fac așa ceva, doar se vatămă pe ei înșiși, iar asta nu aduce vreun beneficiu intrării sau transformării lor. Prin urmare, pentru a realiza transformarea, oamenii trebuie să practice puțin câte puțin. Trebuie să intre lent, să cerceteze și să exploreze pas cu pas, să intre din latura pozitivă și să trăiască o viață practică de adevăr; o viață de sfinți. După aceea, lucrurile reale, evenimentele reale și mediile reale permit oamenilor să aibă o pregătire practică. Nu li se cere să rostească vorbe goale; în schimb, trebuie să se pregătească în medii reale. Mai întâi, oamenii ajung să-și dea seama că au un calibru slab, iar după aceea, mănâncă și beau în mod normal din cuvintele lui Dumnezeu și, de asemenea, pătrund și practică în mod normal; doar în acest fel obțin ei realitatea și acesta este felul în care intrarea se poate produce și mai rapid. Pentru a transforma oamenii, trebuie să existe o anumită practicitate; ei trebuie să practice cu lucruri reale, cu evenimente reale și medii reale. Este oare posibil să dobândești o pregătire reală bazându-te doar pe viața bisericească? Ar putea oamenii să intre astfel în realitate? Nu. Dacă oamenii nu pot să intre în viața reală, atunci nu-și pot transforma vechiul stil de viață și felul de a face lucrurile. Aceasta nu se datorează întru totul leneviei omului și nivelului său crescut de dependență, ci mai degrabă faptului că pur și simplu omul nu are capacitatea de a trăi și, în plus, nu înțelege standardul lui Dumnezeu privind asemănarea unei persoane normale. În trecut, oamenii discutau mereu, vorbeau, comunicau – și chiar deveneau „oratori” – totuși, niciunul dintre ei nu căuta să își schimbe firea vieții; dimpotrivă, căutau orbește teorii profunde. Prin urmare, oamenii de astăzi trebuie să schimbe stilul religios al credinței în Dumnezeu din viețile lor. Trebuie să pătrundă în practică țintind un singur eveniment, un singur lucru, o singură persoană. Trebuie să facă lucrurile cu concentrare – doar atunci pot obține rezultate. Transformarea oamenilor începe cu o schimbare în substanța lor. Lucrarea trebuie să aibă ca țintă substanța oamenilor, viața lor, lenevia, dependența și înrobirea lor – doar astfel pot transformați.

Chiar dacă viața bisericească poate produce rezultate în unele aspecte, esențial rămâne tot faptul că viața reală îi poate schimba pe oameni. Vechea lor fire nu poate fi transformată în lipsa vieții reale. Să luăm ca exemplu lucrarea lui Isus din Epoca Harului. Atunci când Isus a anulat legile precedente și a stabilit poruncile epocii noi, El a vorbit folosind exemple din viața reală. Când Isus Își conducea ucenicii prin lanul de grâu într-o zi de Sabat, ucenicilor li s-a făcut foame și au cules spice de grâu ca să le mănânce. Fariseii au văzut asta și au zis că aceștia nu respectau Sabatul. De asemenea, au spus că oamenii nu aveau voie să salveze vițeii care cădeau în groapă în ziua de Sabat, afirmând că nicio muncă nu ar putea fi efectuată în timpul Sabatului. Isus a citat aceste întâmplări pentru a răspândi treptat poruncile epocii celei noi. La acea vreme, El a folosit multe chestiuni practice ca să-i facă pe oameni să înțeleagă și să se schimbe. Acesta este principiul după care Duhul Sfânt Își îndeplinește lucrarea și este singura cale ce poate schimba oamenii. Fără chestiunile practice, oamenii pot câștiga doar o înțelegere teoretică și intelectuală – aceasta nu e o cale eficientă de a se schimba. Deci cum se poate dobândi înțelepciunea și înțelegerea prin formare? Poate omul să dobândească înțelepciune și înțelegere doar ascultând, citind și îmbogățindu-și cunoștințele? Cum ar putea să fie așa? Omul trebuie să înțeleagă și să experimenteze în viața reală. Prin urmare, trebuie să se formeze și trebuie să nu se îndepărteze de la viața reală. Omul trebuie să acorde atenție diferitelor aspecte și să aibă pătrundere în diverse aspecte: nivelul educațional, expresivitatea, abilitatea de a vedea lucrurile, discernământul, capacitatea de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu, bunul-simț și regulile umanității, precum și alte lucruri legate de umanitate cu care omul trebuie să fie înzestrat. După ce a fost dobândită înțelegerea, oamenii trebuie să se concentreze asupra intrării, și numai atunci poate fi realizată transformarea. Dacă o persoană a dobândit înțelegerea, însă neglijează practica, cum poate să aibă loc transformarea? În prezent, oamenii înțeleg multe, dar nu trăiesc realitatea; așadar, au doar puțină înțelegere esențială a cuvintelor lui Dumnezeu. Ai fost luminat doar marginal; ai primit puțină iluminare de la Duhul Sfânt și, totuși, nu ai nicio intrare în viața reală – sau poate nici nu-ți pasă de intrare – prin urmare, transformarea ta este redusă. După atât de mult timp, oamenii au înțeles multe. Ei sunt în stare să discute mult despre cunoștințele lor în materie de teorii, însă firea lor exterioară rămâne aceeași, iar calibrul lor inițial rămâne cum era, fără să progreseze câtuși de puțin. În acest caz, când vei intra în sfârșit?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Discuție despre viața bisericească și viața reală”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 437)

Viața bisericească este doar un fel de viață în care oamenii se strâng pentru a savura cuvintele lui Dumnezeu și ocupă numai o fărâmă neînsemnată din viața unei persoane. Dacă și viața reală a oamenilor ar putea fi asemenea vieții lor bisericești – cuprinzând o viață spirituală normală, o savurare normală a cuvintelor lui Dumnezeu, rugăciunea și apropierea normală de Dumnezeu, o viață reală în care toate sun îndeplinite potrivit voii lui Dumnezeu, o viață reală în care toate sunt îndeplinite potrivit adevărului, o viață reală de practicare a rugăciunii și a liniștirii înaintea lui Dumnezeu, de practicare a cântării de imnuri și a dansului – atunci acesta este singurul fel de viață care i-ar duce într-o viață a cuvintelor lui Dumnezeu. Cei mai mulți oameni se concentrează pe cele câteva ore de viață bisericească, fără să se mai „îngrijească” de viața din afara acelor ore, ca și cum nici nu i-ar interesa. Mai sunt, de asemenea, mulți oameni care intră în rândul vieții sfinților numai când mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, când cântă imnuri sau se roagă, după care se întorc la vechiul lor sine din restul timpului. Astfel de vieți nu pot să-i transforme pe oameni, cu atât mai puțin să-i facă să-L cunoască pe Dumnezeu. Când omul crede în Dumnezeu, dacă dorește să-și transforme propria fire, atunci nu trebuie să se desprindă de viața reală. În viața reală, trebuie să te cunoști pe tine însuți, să renunți la tine însuți, să practici adevărul și, de asemenea, să înveți principiile, bunul simț și regulile după care să te comporți în toate înainte de a putea obține o transformare treptată. Dacă te concentrezi doar pe cunoașterea teoretică și trăiești doar în mijlocul ceremoniilor religioase, fără să aprofundezi realitatea, fără să pătrunzi adânc în realitate, fără să intri în viața reală, atunci nu vei intra niciodată în realitate, nu te vei cunoaște niciodată pe tine însuți, nici adevărul, nici pe Dumnezeu și vei fi veșnic orb și neștiutor. Lucrarea lui Dumnezeu de a mântui oamenii nu este pentru a le permite să ducă vieți omenești normale după o perioadă scurtă, nici pentru a transforma noțiunile și doctrinele lor greșite. Mai degrabă, scopul Său este de a schimba vechile firi ale oamenilor, de a schimba cu totul vechea lor cale de viață și de a schimba toate felurile lor de gândire și atitudinile mentale depășite. Dacă se concentrează doar pe viața bisericească, omul nu-și va schimba vechile obiceiuri de viață sau vechile moduri în care a trăit atâta vreme. Orice s-ar întâmpla, omul nu trebuie să se detașeze de viața reală. Dumnezeu cere ca oamenii să trăiască umanitatea normală în viața reală, nu doar în viața bisericească; ca ei să trăiască adevărul în viața reală, nu doar în viața bisericească; și ca ei să-și îndeplinească funcțiile în viața reală, nu doar în viața bisericească. Pentru a intra în realitate, o persoană trebuie să îndrepte totul către viața reală. Dacă, în credința în Dumnezeu, oamenii nu pot ajunge să se cunoască pe sine prin intrarea în viața reală și dacă nu pot trăi umanitatea normală în viața reală, atunci vor deveni niște ratați. Cei care nu-I dau ascultare lui Dumnezeu sunt cu toții oameni care nu pot intra în viața reală. Sunt cu toții oameni care vorbesc despre omenie, dar trăiesc natura diavolilor. Sunt cu toții oameni care vorbesc despre adevăr, dar trăiesc în schimb prin doctrine. Aceia care nu pot să trăiască adevărul în viața reală sunt cei care cred în Dumnezeu, dar sunt detestați și respinși de El. Trebuie să practici intrarea în viața reală, să-ți cunoști propriile lipsuri, nesupunerea și ignoranța și să-ți cunoști slăbiciunile și umanitatea anormală. În felul acesta, toate cunoștințele tale vor fi integrate în situația și greutățile tale actuale. Doar acest gen de cunoaștere este real și îți poate îngădui să-ți pricepi cu adevărat condiția și să dobândești transformarea firii.

Acum că desăvârșirea oamenilor a început oficial, trebuie să intri în viața reală. Prin urmare, pentru a realiza transformarea, trebuie să începi cu intrarea în viața reală și să te transformi încetul cu încetul. Dacă eviți viața omenească normală și vorbești numai despre chestiuni spirituale, atunci lucrurile devin seci și fade; devin nerealiste, iar atunci, cum s-ar putea schimba oamenii? Acum ți se spune să intri în viața reală pentru a practica, pentru a pune bazele intrării într-o experiență adevărată. Acesta este un aspect a ceea ce trebuie să facă oamenii. Lucrarea Duhului Sfânt este în principal de a călăuzi, pe când restul depinde de practica și intrarea oamenilor. Toată lumea poate ajunge să intre în viața reală pe diferite căi, pentru ca astfel să-L aducă pe Dumnezeu în viața reală și să trăiască o adevărată umanitate normală. Acesta este singurul fel de viață ce are însemnătate!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Discuție despre viața bisericească și viața reală”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 438)

Anterior, s-a spus că a avea prezența Duhului Sfânt și a avea lucrarea Duhului Sfânt sunt diferite. Starea normală de a avea prezența Duhului Sfânt se manifestă prin gânduri normale, rațiune normală și umanitate normală. Caracterul unei persoane va rămâne așa cum a fost, dar în interiorul lor va fi pace, iar în exterior vor avea decența unui sfânt. Așa vor fi atunci când Duhul Sfânt va fi cu ei. Când cineva are prezența Duhului Sfânt, gândirea sa este normală. Când sunt înfometați, vor să mănânce, când sunt însetați, vor să bea apă… Astfel de manifestări ale umanității normale nu sunt luminarea Duhului Sfânt; ele sunt gândirea normală a oamenilor și starea normală de a avea prezența Duhului Sfânt. Unii oameni cred în mod greșit că cei care au prezența Duhului Sfânt nu cunosc foamea, nu simt nicio oboseală și nu par să se gândească vreodată la familie, despărțindu-se aproape complet de trup. De fapt, cu cât este mai mult Duhul Sfânt cu oamenii, cu atât sunt mai normali. Ei știu să sufere și să renunțe la lucruri pentru Dumnezeu, să se sacrifice pentru Dumnezeu și să fie loiali lui Dumnezeu; mai mult, ei se gândesc la mâncare și la haine. Cu alte cuvinte, ei nu au pierdut nimic din umanitatea normală pe care ar trebui să o aibă oamenii și, în schimb, au în mod special rațiune. Uneori, ei citesc cuvintele lui Dumnezeu și cugetă la lucrarea Lui; există credință în inimile lor și ei sunt dispuși să urmărească adevărul. Evident, lucrarea Duhului Sfânt se bazează pe această temelie. Dacă oamenii nu au o gândire normală, atunci nu au rațiune – aceasta nu este o stare normală. Când oamenii au o gândire normală și Duhul Sfânt este cu ei, ei dispun cu siguranță de rațiunea unui om normal și, astfel, au o stare normală. În experimentarea lucrării lui Dumnezeu, se întâmplă ocazional să ai lucrarea Duhului Sfânt, în timp ce prezența Duhului Sfânt este aproape constantă. Atât timp cât rațiunea și gândirea oamenilor sunt normale și cât timp stările lor sunt normale, Duhul Sfânt este cu siguranță cu ei. Când rațiunea și gândirea oamenilor nu sunt normale, atunci umanitatea lor nu este normală. Dacă, în acest moment, lucrarea Duhului Sfânt este în tine, atunci Duhul Sfânt va fi cu siguranță cu tine. Dar dacă Duhul Sfânt este cu tine, nu înseamnă că Duhul Sfânt lucrează neapărat în tine, căci Duhul Sfânt lucrează în momente speciale. A avea prezența Duhului Sfânt nu poate decât să mențină existența normală a oamenilor, dar Duhul Sfânt lucrează numai în anumite momente. De exemplu, dacă ești un conducător sau lucrător, atunci când uzi sau oferi hrană pentru biserică, Duhul Sfânt te va lumina cu niște cuvinte care sunt edificatoare pentru alții și care pot rezolva unele dintre problemele concrete ale fraților și surorilor tale – atunci lucrează Duhul Sfânt. Uneori, când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, Duhul Sfânt te luminează cu niște cuvinte ce sunt deosebit de relevante pentru propriile tale experiențe, permițându-ți să obții o mai mare cunoaștere a stărilor tale; aceasta este, de asemenea, lucrarea Duhului Sfânt. Uneori, când vorbesc, mă ascultați și sunteți capabili să vă măsurați propriilor voastre stări folosind cuvintele Mele și uneori sunteți emoționați sau inspirați; toată aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Unii oameni spun că Duhul Sfânt lucrează în ei în orice moment. Este imposibil. Dacă ar spune că Duhul Sfânt este întotdeauna cu ei, ar fi realist. Dacă ar spune că gândirea și simțul lor sunt normale în orice moment, ar fi de asemenea realist și ar arăta că Duhul Sfânt este cu ei. Dacă spun că Duhul Sfânt lucrează mereu în ei, că sunt luminați de Dumnezeu și atinși de Duhul Sfânt în fiecare clipă și că dobândesc cunoștințe noi tot timpul, atunci nu este în niciun caz normal! Este de-a dreptul supranatural! Fără o umbră de îndoială, astfel de oameni sunt spirite rele! Chiar și când Duhul lui Dumnezeu intră în trup, sunt momente când El trebuie să mănânce și să Se odihnească – ca să nu mai vorbim despre oameni. Cei care au fost posedați de spiritele rele par să fie lipsiți de slăbiciunea trupului. Ei sunt capabili să se lepede și să renunțe la tot, sunt lipsiți de emoție, în stare să reziste chinului și nu simt nici cea mai mică oboseală, ca și cum ar fi depășit trupul. Nu este acest lucru extrem de supranatural? Lucrarea spiritelor rele este supranaturală – niciun om nu ar putea atinge astfel de lucruri! Cei lipsiți de discernământ sunt invidioși când văd astfel de oameni: ei spun că au o astfel de vigoare în credința lor în Dumnezeu, că au o credință puternică și că nu arată niciodată nici cel mai mic semn de slăbiciune! De fapt, toate acestea sunt manifestări ale lucrării unui spirit rău. Deoarece oamenii normali au în mod inevitabil slăbiciuni umane; aceasta este starea normală a celor care au prezența Duhului Sfânt.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Practica (4)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 439)

Ce înseamnă a rămâne ferm în mărturia cuiva? Unii oameni spun că doar urmează așa cum o fac acum și nu se interesează dacă sunt capabili să câștige viața; ei nu urmează viața, dar nici nu se retrag. Ei recunosc numai că această etapă a lucrării este îndeplinită de Dumnezeu. Nu eșuează ei în mărturia lor? Astfel de oameni nici măcar nu sunt mărturie că sunt cuceriți. Cei care au fost cuceriți urmează indiferent de orice altceva și sunt capabili să urmeze viața. Ei nu doar cred în Dumnezeul practic, ci știu și să urmeze toate aranjamentele lui Dumnezeu. Aceștia sunt cei care sunt mărturie. Cei care nu sunt mărturie nu au urmărit niciodată viața și încă urmează orbecăind. Poți să urmezi, dar aceasta nu înseamnă că ai fost cucerit, căci tu nu înțelegi deloc lucrarea lui Dumnezeu de astăzi. Trebuie să fie îndeplinite anumite condiții pentru a fi cucerit. Nu toți cei care urmează au fost cuceriți, căci în inima ta nu înțelegi deloc de ce trebuie să-L urmezi pe Dumnezeul de astăzi și nici nu știi cum ai ajuns până astăzi, cine te-a susținut până azi. Practicarea credinței în Dumnezeu de către unii oameni este întotdeauna zăpăcită și confuză; astfel, urmărirea nu înseamnă neapărat că porți mărturie. Ce anume este adevărata mărturie? Mărturia despre care se vorbește aici are două părți: una este mărturie că ai fost cucerit, iar cealaltă este mărturie că ai fost desăvârșit (ceea ce, firește, va fi mărturia de după încercările mai mari și necazurile viitorului). Cu alte cuvinte, dacă ești în stare să rămâi ferm în timpul necazurilor și încercărilor, atunci vei fi suportat al doilea pas al mărturiei. Ceea ce este crucial astăzi este primul pas al mărturiei: a fi capabil să rămâi ferm în fiecare situație a încercărilor de mustrare și judecată. Aceasta este mărturie că ai fost cucerit. Aceasta pentru că acum este timpul de cucerire. (Ar trebui să știi că acum este timpul lucrării lui Dumnezeu pe pământ; lucrarea principală a lui Dumnezeu întrupat pe pământ este cucerirea prin judecată și mustrare a acestui grup de oameni de pe pământ care Îl urmează). Faptul că ești sau nu capabil de a fi mărturie că ești cucerit nu depinde doar de capacitatea ta de a urma până la capăt, ci, mai important, de faptul dacă, pe măsură ce experimentezi fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu, ești capabil de adevărata înțelegere a mustrării și judecății lui Dumnezeu și de faptul dacă percepi cu adevărat toată această lucrare. Nu vei putea să te strecori doar urmând până la capăt. Trebuie să fii capabil să te predai de bunăvoie în fiecare caz de mustrare și judecată, să fii capabil să înțelegi cu adevărat fiecare pas al lucrării pe care o experimentezi și să fii în stare să atingi cunoașterea și ascultarea față de firea lui Dumnezeu. Aceasta este mărturia supremă a faptului de a fi cucerit, care se cere de la tine. Mărturia de a fi cucerit se referă în primul rând la cunoașterea despre întruparea lui Dumnezeu. În mod crucial, această etapă a mărturiei este despre întruparea lui Dumnezeu. Nu contează ce faci sau spui în fața oamenilor din lume sau a celor care dețin puterea; ce contează mai presus de toate este dacă ești în stare să te supui tuturor cuvintelor din gura lui Dumnezeu și întregii Sale lucrări. Prin urmare, această etapă a mărturiei este îndreptată spre Satana și spre toți dușmanii lui Dumnezeu – demonii și ostilii care nu cred că Dumnezeu Se va întrupa a doua oară și va veni să facă o lucrare și mai măreață și, în plus, nu cred în faptul revenirii lui Dumnezeu la trup. Cu alte cuvinte, este îndreptată către toți antihriștii – toți dușmanii care nu cred în întruparea lui Dumnezeu.

Faptul de a te gândi la Dumnezeu și de a tânji după El nu dovedește că ai fost cucerit de Dumnezeu; depinde dacă tu crezi că El este Cuvântul devenit trup, dacă tu crezi că a devenit Cuvântul trup și dacă tu crezi că Duhul a devenit Cuvântul și Cuvântul S-a arătat în trup. Aceasta este mărturia esențială. Nu contează cum urmezi, nici modul în care te sacrifici; ceea ce este crucial este dacă ești capabil să descoperi din această umanitate normală că a devenit Cuvântul trup și că Duhul adevărului a fost realizat în trup – că întregul adevăr, întreaga cale și întreaga viață au venit în trup, Duhul lui Dumnezeu a venit cu adevărat pe pământ și Duhul a venit în trup. Deși, superficial, acest lucru pare diferit de concepția de către Duhul Sfânt, în această lucrare ești în stare să vezi mai clar că Duhul a fost deja realizat în trup și, în plus, că a devenit Cuvântul trup, iar Cuvântul S-a arătat în trup. Poți înțelege adevăratul sens al cuvintelor: „La început era Cuvântul, iar Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu”. Mai mult, trebuie să înțelegi că, astăzi, Cuvântul este Dumnezeu și să vezi că devine Cuvântul trup. Aceasta este cea mai bună mărturie pe care o poți purta. Acest lucru dovedește că deții adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu devenit trup – nu numai că ești capabil să-L cunoști, dar ești, de asemenea, conștient de faptul că acea cale pe care umbli astăzi este calea vieții și calea adevărului. Etapa lucrării înfăptuită de Isus a împlinit numai esența din „Cuvântul era cu Dumnezeu”: adevărul lui Dumnezeu era cu Dumnezeu, iar Duhul lui Dumnezeu era cu trupul și era inseparabil de acel trup. Cu alte cuvinte, trupul lui Dumnezeu întrupat era cu Duhul lui Dumnezeu, ceea ce este o dovadă mai mare că Isus întrupat era prima întrupare a lui Dumnezeu. Această etapă a lucrării împlinește întocmai înțelesul interior al sintagmei „Cuvântul devine trup”, împrumută un înțeles mai profund cuvintelor „Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu” și îți permite să crezi cu fermitate cuvintele „La început era Cuvântul”. Adică, la momentul creației, Dumnezeu poseda cuvinte, cuvintele Lui erau cu El și inseparabile de El și, în era finală, El face chiar mai clară puterea și autoritatea cuvintelor Sale și permite omului să vadă toate căile Sale – să audă toate cuvintele Lui. Aceasta este lucrarea erei finale. Trebuie să ajungi să înțelegi aceste lucruri pe deplin. Nu este vorba despre cunoașterea trupului, ci despre modul în care înțelegi trupul și Cuvântul. Aceasta este mărturia pe care trebuie să o ai, ceea ce trebuie să știe toată lumea. Întrucât aceasta este lucrarea celei de-a doua întrupări – și ultima dată când Dumnezeu devine trup – ea completează pe deplin semnificația întrupării, îndeplinește în întregime și emite întreaga lucrare a lui Dumnezeu în trup și încheie era întrupării lui Dumnezeu. Astfel, trebuie să cunoști semnificația întrupării. Nu contează cât de mult alergi sau cât de bine duci la bun sfârșit alte probleme externe; ceea ce contează este dacă ești în stare să te supui cu adevărat lui Dumnezeu întrupat, să-ți dăruiești întreaga ta ființă lui Dumnezeu și să te supui tuturor cuvintelor care vin din gura Lui. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci și ceea ce ar trebui să respecți.

Ultima etapă a mărturiei este o mărturie a faptului dacă ești sau nu capabil să fii desăvârșit – adică, după ce ai înțeles toate cuvintele rostite din gura lui Dumnezeu întrupat, ajungi să ai cunoaștere despre Dumnezeu și devii sigur de El, trăiești toate cuvintele din gura lui Dumnezeu și îndeplinești condițiile pe care Dumnezeu ți le cere – stilul lui Petru și credința lui Iov – astfel încât să poți asculta până la moarte, să te dăruiești în întregime Lui și, în cele din urmă, să obții o imagine a unei persoane care este la înălțimea standardelor, ceea ce înseamnă imaginea cuiva care a fost cucerit și desăvârșit după ce a experimentat judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Aceasta este mărturia supremă – este mărturia care ar trebui să fie adusă de cineva care este în cele din urmă desăvârșit. Acestea sunt cele două etape ale mărturiei pe care ar trebui să o aveți și ele sunt interconectate, fiecare fiind indispensabilă. Dar trebuie să știi un lucru: mărturia pe care o cer Eu astăzi de la tine nu este adresată popoarelor lumii, nici unui singur individ, ci a ceea ce cer de la tine. Ea se măsoară prin faptul dacă ești în stare să Mă mulțumești și dacă ești în stare să îndeplinești în totalitate standardele cerințelor Mele de la fiecare dintre voi. Aceasta este ceea ce ar trebui să înțelegeți.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Practica (4)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 440)

Atunci când suferiți o constrângere sau o greutate mică este bine pentru voi; dacă v-ar fi ușor, ați fi distruși și atunci cum ați putea fi protejați? Astăzi, tocmai pentru că sunteți mustrați, judecați și blestemați, vi se acordă protecție. Tocmai pentru că ați suferit mult sunteți protejați. Dacă nu ar fi așa, de mult ați fi căzut în depravare. Aceasta nu înseamnă că fac lucrurile dificile pentru voi în mod intenționat – natura omului este greu de schimbat și trebuie să fie astfel pentru ca firile lor să fie schimbate. Astăzi, nu posedați nici măcar conștiința sau rațiunea lui Pavel și nu aveți nici conștiința lui de sine. Trebuie să fiți mereu presați și trebuie să fiți mereu mustrați și judecați ca să vă treziți sufletele. Mustrarea și judecata reprezintă ceea ce este mai bun pentru viața voastră. Și, când este necesar, trebuie să fie și mustrarea faptelor care vin asupra voastră; numai atunci vă veți supune pe deplin. Naturile voastre sunt astfel încât, fără mustrare și blestem, nu veți vrea să vă plecați capetele, nu veți vrea să vă supuneți. Fără faptele dinaintea ochilor voștri, nu va exista niciun efect. Aveți caractere prea josnice și prea lipsite de valoare! Fără mustrare și judecată, va fi dificil să fiți cuceriți iar nelegiuirea și neascultarea voastră n-ar fi biruite. Vechea voastră natură este atât de adânc înrădăcinată. Dacă ați fi puși pe tron, nu ați avea nicio idee despre înălțimea cerului și adâncimea pământului, cu mai puțin despre locul spre care vă îndreptați. Nu știți nici măcar de unde ați venit, așadar cum ați putea să-L cunoașteți pe Domnul creației? Fără mustrarea oportună și blestemele de astăzi, ziua voastră de pe urmă ar fi venit de mult. Ca să nu mai vorbesc despre soarta voastră – nu ar fi ea într-o primejdie iminentă? Fără această binevenită mustrare și judecată, cine știe cât de trufași ați deveni sau cât de depravați ați ajunge. Această mustrare și această judecată v-au adus în ziua de astăzi și v-au menținut existența. Dacă ați fi încă „educați” după aceleași metode ca ale „tatălui” vostru, cine știe în ce lume ați intra! Nu aveți absolut nicio abilitate de a vă controla și de a reflecta cu privire la voi înșivă. Pentru oameni ca voi, dacă doar urmați și dați ascultare fără să vă amestecați sau să provocați tulburări, scopurile Mele vor fi atinse. Nu ați face mai bine să acceptați mustrarea și judecata de astăzi? Ce alte alegeri aveți?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Practica (6)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 441)

Când te echipezi pentru viață, trebuie să te concentrezi pe a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să poți vorbi despre cunoașterea lui Dumnezeu, despre opiniile tale asupra vieții omenești și, în special, despre cunoștințele cu privire la lucrarea făcută de Dumnezeu în zilele de pe urmă. Din moment ce urmărești viața, trebuie să te echipezi cu aceste lucruri. Când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să le măsori față de starea ta reală. Asta înseamnă că, atunci când îți descoperi neajunsurile în timpul experiențelor tale reale, trebuie să fii în stare să găsești o cale de a practica, de a întoarce spatele motivațiilor și noțiunilor tale incorecte. Dacă te străduiești mereu să faci aceste lucruri și îți dedici inima dobândirii lor, atunci vei avea o cale de urmat, nu te vei simți gol și, astfel, vei putea menține o stare normală. Numai atunci vei fi cineva care poartă o povară în propria viață și care are credință. Oare de ce, după ce au citit cuvintele lui Dumnezeu, unii oameni nu sunt în stare să le pună în practică? Nu cumva pentru că nu pot înțelege lucrurile esențiale? Nu cumva pentru că nu iau viața în serios? Motivul pentru care nu pot pricepe lucrurile cruciale și nu au o cale de a practica este că, atunci când citesc cuvintele lui Dumnezeu, nu sunt în stare să-și pună propriile stări în relație cu acestea, nici nu pot să-și stăpânească propriile stări. Unii oameni spun: „Eu citesc cuvintele lui Dumnezeu și le pun în relație cu starea mea, și știu că sunt corupt și de calibru slab, dar sunt incapabil să mulțumesc voia lui Dumnezeu”. Ai văzut abia suprafața; există multe lucruri reale pe care nu le știi: cum să lași deoparte bucuriile trupului, cum să lași deoparte neprihănirea de sine, cum să te schimbi, cum să pătrunzi în aceste lucruri, cum să-ți îmbunătățești calibrul și cu ce aspect să începi. Înțelegi doar câteva lucruri la suprafață și tot ceea ce știi e că ești într-adevăr foarte corupt. Când te întâlnești cu frații și surorile tale, vorbești despre cât de corupt ești și se pare că te cunoști pe tine însuți și că porți o mare povară pentru viața ta. De fapt, firea ta coruptă nu s-a schimbat, ceea ce dovedește că nu ai găsit calea de a practica. Dacă tu conduci o biserică, atunci trebuie să fii capabil să pricepi stările fraților și surorilor și să le semnalezi. Oare va fi suficient să spui: „Sunteți niște neascultători și niște înapoiați!”? Nu, trebuie să vorbești anume despre felul în care se manifestă neascultarea și înapoierea lor. Trebuie să vorbești despre stările lor de neascultare, despre comportamentele lor de neascultare și firile lor satanice, și trebuie să vorbești despre aceste lucruri în așa fel încât să fie complet convinși de adevărul din cuvintele tale. Folosește fapte și exemple pentru a spune ce ai de spus, spune-le exact cum să se desprindă de comportamentul răzvrătit și indică-le calea de a practica – iată cum să convingi oamenii. Doar cei care fac astfel sunt capabili de a-i conduce pe ceilalți; doar ei au realitatea adevărului.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Practica (7)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 442)

A fi mărturie pentru Dumnezeu ține în primul rând de a vorbi despre cunoștințele tale privind lucrarea lui Dumnezeu, despre cum cucerește El oamenii, despre cum mântuiește oamenii, despre cum îi schimbă; ține de a vorbi despre cum îi îndrumă pe oameni să intre în realitatea adevărului, îngăduindu-le să fie cuceriți, desăvârșiți și mântuiți de El. A fi mărturie înseamnă a vorbi despre lucrarea Lui și despre tot ceea ce ai experimentat. Numai lucrarea Lui Îl poate reprezenta și numai lucrarea Lui Îl poate dezvălui public, în totalitatea Sa; lucrarea Lui este mărturie pentru El. Lucrarea și cuvântările Lui reprezintă în mod direct Duhul; lucrarea pe care El o face este realizată de Duh, iar cuvintele pe care le spune sunt spuse de Duh. Aceste lucruri sunt doar exprimate prin trupul întrupat al lui Dumnezeu, însă, în realitate, ele sunt expresia Duhului. Toată lucrarea pe care o face El și toate cuvintele pe care le rostește reprezintă esența Sa. Dacă, după îmbrăcarea Sa în trup și venirea printre oameni, Dumnezeu nu ar fi vorbit și nu ar fi lucrat, iar apoi v-ar fi cerut să-I cunoașteți realitatea, normalitatea și omnipotența, ai fi putut să faci asta? Ai putea să știi care este esența Duhului? Ai fi capabil să știi care sunt atributele trupului Său? El vă cere să-I fiți mărturie doar pentru că ați experimentat fiecare pas al lucrării Sale. Dacă nu ați fi experimentat acest lucru, atunci El nu ar insista să-I fiți mărturie. Astfel, atunci când ești mărturie pentru Dumnezeu, nu mărturisești doar pentru exteriorul Lui de umanitate normală, ci și pentru lucrarea pe care o face și pentru calea pe care o conduce; trebuie să aduci mărturie despre cum ai fost cucerit de El și în ce aspecte ai fost desăvârșit. Acesta este tipul de mărturie care ar trebui să fii. Dacă, oriunde te duci, tu strigi: „Dumnezeul nostru a venit să lucreze, iar lucrarea Sa este cu adevărat practică! El ne-a câștigat fără fapte supranaturale, fără vreun semn sau vreo minune!”, alții vor întreba: „Ce vrei să spui atunci când zici că El nu arată semne și minuni? Cum să te fi putut cuceri fără să arate semne și minuni?” Iar tu spui: „El vorbește și, fără să arate semne și minuni, ne-a cucerit. Lucrarea Lui ne-a cucerit”. În cele din urmă, dacă nu reușești să spui nimic esențial, dacă nu poți vorbi despre detalii, este oare o adevărată mărturie? Când Dumnezeu întrupat cucerește oamenii, cele care fac asta sunt cuvintele Lui divine. Umanitatea nu poate împlini acest lucru; nu este ceva pe care un simplu muritor îl poate realiza și chiar și cei cu cel mai înalt calibru dintre oamenii obișnuiți sunt incapabili de acest lucru, deoarece divinitatea Lui este superioară oricărei ființe create. Pentru oameni, este ceva extraordinar; Creatorul, la urma urmei, este superior oricărei ființe create. Ființele create nu pot fi mai presus decât Creatorul; dacă ai fi mai presus decât El, nu ar putea să te cucerească, iar El te poate cuceri doar pentru că este mai presus de tine. Cel care poate cuceri toată omenirea este Creatorul și nimeni altul în afară de El nu poate face această lucrare. Aceste cuvinte înseamnă „mărturie” – tipul de mărturie care ar trebui să fii. Pas cu pas, ai experimentat mustrare, judecată, rafinare, încercări, eșecuri, piedici și necazuri și ai fost cucerit; ai lăsat la o parte perspectivele trupului, motivațiile tale personale și interesele intime ale trupului. Altfel spus, cuvintele lui Dumnezeu ți-au cucerit întru totul inima. Deși viața ta nu a crescut în măsura cerută de El, tu știi toate aceste lucruri și ești total convins de ceea ce face El. Așadar, aceasta se poate numi mărturie, o mărturie care este reală și adevărată! Lucrarea pe care a venit Dumnezeu să o facă, lucrarea de judecată și mustrare, este menită să cucerească omul, dar El, de asemenea, Își încheie lucrarea, sfârșește epoca și realizează lucrarea sfârșitului. El încheie întreaga epocă, mântuind toată omenirea, izbăvind omenirea de păcat o dată pentru totdeauna; El câștigă complet omenirea, cea pe care El a creat-o. Ar trebui să fii mărturie pentru toate acestea. Ai experimentat atât de mult din lucrarea lui Dumnezeu, ai văzut-o cu ochii tăi și ai experimentat-o personal; când ai ajuns chiar la sfârșit, nu trebuie să fii incapabil să îndeplinești funcția care-ți revine. Ce păcat ar fi! În viitor, atunci când Evanghelia este răspândită, ar trebui să poți vorbi despre propriile tale cunoștințe, să mărturisești pentru tot ce ai câștigat în inima ta și să nu cruți niciun efort. Asta e ceea ce ar trebui să dobândească o ființă creată. Care este semnificația propriu-zisă a acestei etape a lucrării lui Dumnezeu? Care este efectul ei? Și cât de mult din ea este îndeplinit în om? Ce ar trebui să facă oamenii? Când puteți vorbi clar despre toată lucrarea pe care Dumnezeu întrupat a făcut-o de când a venit pe pământ, atunci mărturia voastră va fi completă. Când poți vorbi clar despre aceste cinci lucruri: semnificația lucrării Sale, conținutul acesteia, esența ei, firea pe care o reprezintă și principiile ei, atunci asta va dovedi că ești capabil de a fi mărturie pentru Dumnezeu, că ești cu adevărat în posesia cunoașterii. Cerințele Mele de la voi nu sunt foarte mari și pot fi îndeplinite de toți cei care urmăresc cu adevărat. Dacă ești hotărât să fii unul dintre martorii lui Dumnezeu, trebuie să înțelegi ceea ce urăște Dumnezeu și ceea ce iubește El. Ai experimentat mult din lucrarea Lui; prin această lucrare, trebuie să ajungi să-I cunoști firea, să înțelegi voia Lui și cerințele Lui de la omenire și să folosești această cunoaștere pentru a mărturisi despre El și a-ți îndeplini datoria. Poți spune doar că: „Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Judecata și mustrarea Lui sunt foarte severe. Cuvintele Sale sunt foarte aspre; sunt drepte și mărețe și sunt de neofensat de către orice om”, dar, în cele din urmă, îl aprovizionează aceste vorbe pe om? Care este efectul lor asupra oamenilor? Știi cu adevărat că această lucrare de judecată și de mustrare este cea mai benefică pentru tine? Judecata și mustrarea lui Dumnezeu îți dezvăluie răzvrătirea și stricăciunea, nu-i așa? Ele pot să curețe și să gonească acele lucruri murdare și stricate dinlăuntrul tău, nu este așa? Dacă n-ar exista judecată și mustrare, ce s-ar alege de tine? Recunoști cu adevărat faptul că Satana te-a corupt în cel mai profund grad? Astăzi, ar trebui să vă echipați cu aceste lucruri și să le știți bine.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Practica (7)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 443)

Știți voi cu ce trebuie să fiți echipați acum? Un aspect este viziunea despre lucrare, iar celălalt aspect este practica ta. Trebuie să înțelegi ambele aspecte. Dacă nu ai viziuni în încercarea ta de a progresa în viață, atunci nu ai fundament. Dacă ai doar căile de practică, fără nici cea mai mică viziune și fără niciun fel de înțelegere a lucrării întregului plan de gestionare (planul mântuirii), atunci nu ești bun de nimic. Trebuie să înțelegi adevărurile despre viziuni, iar în ceea ce privește adevărurile legate de practică, trebuie să găsești căile de practică potrivite odată ce le-ai înțeles; trebuie să practici conform cuvintelor și să pătrunzi în ele conform condițiilor tale. Viziunile reprezintă fundamentul și, dacă nu le dai atenție, nu vei fi în stare să urmezi calea chiar până la sfârșit. Dacă experimentezi în acest fel, fie vei rătăci, fie vei cădea și vei da greș. Nu vei avea cum să reușești! Oamenii care nu au viziuni mărețe drept fundament nu pot decât să eșueze. Nu poți rămâne ferm! Știi ce este credința în Dumnezeu? Știi ce înseamnă să-L urmezi pe Dumnezeu? Fără viziuni, pe ce cale ai merge? În lucrarea de astăzi, dacă nu ai viziuni, nu vei fi capabil să fii făcut complet sub nicio formă. În cine crezi? De ce crezi în El? De ce Îl urmezi pe El? Îți consideri credința un fel de joc? Îți dirijezi viața ca pe un fel de jucărie? Dumnezeul de astăzi este cea mai măreață viziune. Cât de multe știi despre El? Cât de mult ai văzut din El? După ce L-ai văzut pe Dumnezeul de astăzi, s-a consolidat fundamentul credinței tale în Dumnezeu? Crezi că atât timp cât urmezi în felul acesta confuz vei atinge mântuirea? Crezi că poți pescui în ape tulburi? Este atât de simplu? La câte dintre noțiunile tale despre ceea ce spune Dumnezeul de astăzi ai renunțat? Ai o viziune a Dumnezeului de astăzi? Unde stă înțelegerea ta asupra Dumnezeului de astăzi? Crezi mereu că doar urmând-L și văzându-L, Îl poți obține pe El^[a] și că nimeni nu va fi în stare să te dea deoparte. Să nu crezi că este atât de ușor să-L urmezi pe Dumnezeu. Cheia este că trebuie să-L cunoști, trebuie să-I cunoști lucrarea și trebuie să ai voința de a îndura greutăți pentru El, de a-ți sacrifica viața pentru El și de a fi desăvârșit de către El. Aceasta este viziunea pe care ar trebui să o ai. Nu va fi suficient dacă te gândești mereu să te bucuri de har. Să nu presupui că Dumnezeu este acolo doar pentru plăcerea oamenilor și doar ca să acorde har oamenilor. Ai greși! Dacă un om nu-și poate risca viața și abandona toate posesiunile lumești pentru a-L urma, atunci acel om nu va fi sub nicio formă capabil să-L urmeze până la sfârșit! Trebuie să ai viziuni drept fundament. Dacă, într-o zi, te lovește o nenorocire, ce s-ar cuveni să faci? Ai mai fi în stare să-L urmezi? Nu spune cu prea multă ușurință că vei fi capabil să-L urmezi până la sfârșit. Ai face mai bine să deschizi bine ochii mai întâi să vezi în ce vremuri trăim. Chiar dacă poate sunteți ca stâlpii templului acum, va veni o vreme când toți acești stâlpi vor fi roși de viermi, făcând templul să se prăbușească, pentru că în prezent vă lipsesc atât de multe viziuni. Nu dați atenție decât propriilor voastre lumi mărunte și nu știți care este modalitatea cea mai potrivită și cea mai demnă de încredere pentru a cerceta. Nu țineți seama de viziunea lucrării de astăzi și nu păstrați aceste lucruri în inimile voastre. V-ați gândit că într-o zi Dumnezeul vostru vă va așeza într-un loc complet nefamiliar? Puteți să vă imaginați ce se va alege de voi în ziua în care s-ar putea să vă smulg totul? Ați mai avea energia de acum în ziua aceea? Ar reapărea credința voastră? În a-L urma pe Dumnezeu, trebuie să cunoașteți această viziune măreață care este „Dumnezeu”. Aceasta este chestiunea cea mai importantă. De asemenea, să nu credeți că dacă vă despărțiți de oamenii lumești pentru a deveni sanctificați, înseamnă că faceți parte din familia lui Dumnezeu. Astăzi Dumnezeu Însuși este Cel care este la lucru în mijlocul creației. Dumnezeu este Cel care a venit printre oameni ca să-Și facă propria lucrare, nu să desfășoare campanii. Printre voi, nu sunt nici măcar câțiva în stare să știe că lucrarea de astăzi este lucrarea lui Dumnezeu din ceruri care S-a întrupat. Scopul nu este să vă transforme pe voi în persoane de mare talent, ci, mai degrabă, să vă ajute să cunoașteți semnificația vieții omenești, a destinației ființelor omenești și să-L cunoașteți pe Dumnezeu și toată întregimea Lui. Ar trebui să știi că ești un obiect al creației în mâinile Creatorului. Ce ar trebui să înțelegi, ce ar trebui să faci și cum ar trebui să-L urmezi pe Dumnezeu – nu sunt acestea adevărurile pe care trebuie să le înțelegi? Nu sunt viziunile pe care ar trebui să le vezi?

Când un om are viziuni, el deține un fundament. Când practici pe baza acestui fundament, îți va fi mai ușor să pătrunzi. Astfel, nu vei avea îndoieli odată ce ai o bază pentru a pătrunde și îți va fi foarte ușor să o faci. Acest aspect al înțelegerii viziunilor, al înțelegerii lucrării lui Dumnezeu este cheia. Trebuie să fiți echipați cu acest aspect. Dacă nu ești echipat cu acest aspect al adevărului și nu vorbești decât despre căile de practică, este un defect uriaș. Am descoperit că mulți dintre voi nu pun accentul pe acest aspect și că, atunci când îl ascultați, este exact ca și cum ați asculta vorbe și doctrine. Într-o zi vei pierde. Există acum unele cuvântări pe care nu le înțelegi și nu le accepți; în acest caz, ar trebui să cauți cu răbdare pentru că va sosi ziua în care vei înțelege. Echipează-te treptat cu din ce în ce mai multe viziuni. Chiar dacă nu înțelegi decât câteva doctrine spirituale, tot este mai bine decât să nu dai nicio atenție viziunilor și tot este mai bine decât să nu înțelegi absolut niciuna. Toate acestea sunt de ajutor pentru pătrunderea ta și îți vor risipi îndoielile. Este mai bine decât să fii plin de noțiuni. Îți va fi mult mai bine dacă ai aceste viziuni drept fundament. Fără absolut nicio îndoială, vei putea pătrunde în pas îndrăzneț și încrezător. De ce te deranjezi mereu să-L urmezi pe Dumnezeu în mod confuz, într-o manieră plină de îndoială? Nu-i totuna cu a-ți ascunde capul în nisip? Cât este de plăcut să intri în Împărăție pășind triumfător! De ce să fii plin de îndoieli? Nu ar însemna asta să te supui singur chinurilor iadului? Odată ce vei fi dobândit o înțelegere a lucrării lui Iahve, a lucrării lui Isus și a acestei etape a lucrării, atunci vei avea un fundament. În momentul de față, îți poți imagina că e foarte simplu. Unii spun: „Când vine vremea și Duhul Sfânt începe lucrarea măreață, voi putea să vorbesc despre toate aceste lucruri. Nu înțeleg cu adevărat acum pentru că Duhul Sfânt nu m-a luminat atât de mult”. Nu este atât de simplu; asta nu înseamnă că, dacă ești dispus să accepți adevărul^[b] acum, îl vei folosi cu măiestrie când va sosi vremea. Nu e neapărat așa! Crezi că ești foarte bine echipat acum și că nu ar fi o problemă să le răspunzi oamenilor acelora religioși și celor mai mari teoreticieni și chiar să îi combați. Chiar ai fi în stare să faci acest lucru? Despre ce înțelegere poți vorbi numai cu experiența ta superficială? Să te echipezi cu adevărul, să lupți în bătălia adevărului și să mărturisești în numele lui Dumnezeu nu înseamnă ceea ce crezi tu – că, atât timp cât Dumnezeu lucrează, totul se va realiza. Până atunci, probabil că vei fi pus în încurcătură de vreo întrebare și atunci vei rămâne perplex. Cheia este dacă înțelegi sau nu clar această etapă a lucrării și cât de multe știi, de fapt, despre ea. Dacă nu poți birui forțele inamice și nici forțele religioase, nu vei deveni atunci un om bun de nimic? Dacă ai experimentat lucrarea de astăzi, ai văzut-o cu ochii tăi și ai auzit-o cu urechile tale, dar în final nu ești în stare să fii mărturie, mai ai încă obrăznicia să continui să trăiești? Cu cine vei fi în stare să dai ochii? Nu-ți închipui acum că va fi atât de simplu. Lucrarea viitoare nu va fi atât de simplă pe cât îți imaginezi tu că va fi. Să lupți în războiul adevărului nu este atât de ușor sau atât de simplu. Acum trebuie să fii echipat. Dacă nu te echipezi acum cu adevărul, atunci, când va veni vremea și Duhul Sfânt nu va lucra într-o manieră supranaturală, vei fi pierdut.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trebuie să înțelegeți lucrarea – nu cercetați confuzi!”

Note de subsol:

a. Textul original nu include expresia „pe El”.

b. Textul original nu include cuvintele „adevărul”.