Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 374)

Dumnezeu Atotputernic, Conducătorul tuturor lucrurilor, Își exercită puterea regească de pe tronul Său. El stăpânește peste tot universul și toate lucrurile și ne călăuzește pe tot Pământul. Vom fi în fiecare clipă aproape de El și vom veni înaintea Lui în tăcere, fără să ratăm vreodată o clipă și mereu cu lecții pe care să le învățăm. Totul, de la mediul din jurul nostru, la oameni, situații și lucruri, există datorită permisiunii tronului Său. Să nu permiți, în niciun caz, ca nemulțumirile să se nască în inima ta, sau Dumnezeu nu-Și va pogorî harul asupra ta. Apariția bolii se datorează iubirii lui Dumnezeu și cu siguranță bunele Lui intenții se află în spatele acesteia. Deși s-ar putea ca trupul tău să îndure un pic de suferință, nu pleca urechea la Satana. Preamărește-L pe Dumnezeu în toiul bolii și bucură-te de Dumnezeu în toiul laudelor tale. Nu te descuraja în fața bolii, continuă să cauți și nu renunța, iar Dumnezeu te va ilumina cu lumina Lui. Cum era credința lui Iov? Dumnezeu Atotputernic este un doctor omnipotent! Să trăiești în boală înseamnă să fii bolnav, dar să trăiești în spirit înseamnă să fii bine. Câtă vreme mai ai suflare, Dumnezeu nu te va lăsa să mori.

Avem în noi viața lui Hristos cel înviat. Indiscutabil, în prezența lui Dumnezeu, credința ne lipsește: să sperăm că Dumnezeu ne va da credință adevărată. Cuvântul lui Dumnezeu este într-adevăr dulce! Cuvântul lui Dumnezeu este un remediu puternic! Îi face de rușine pe diavoli și pe Satana! Înțelegerea cuvântului Său ne oferă sprijin. Cuvântul Său acționează rapid ca să ne salveze inimile! Împrăștie toate lucrurile și aduce pacea în toate. Credința este ca un pod dintr-un singur buștean: cei care se agață în mod abject de viață vor avea dificultăți în a-l traversa, dar cei care sunt gata să se sacrifice pot să-l traverseze siguri pe picioare și fără griji. Dacă oamenii au gânduri sfioase și pline de frică, asta se datorează faptului că Satana i-a păcălit, de teamă că vom traversa podul credinței pentru a pătrunde în Dumnezeu. Satana încearcă prin orice mod posibil să ne transmită gândurile sale. În orice moment, ar trebui să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ilumineze cu lumina Sa și să ne bizuim pe El să ne scape de otrava Satanei din noi, să practicăm mereu în duhurile noastre apropierea de Dumnezeu și să-L lăsam pe Dumnezeu să ne stăpânească întreaga ființă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 6

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 375)

Când oamenii nu înțeleg lucrurile care li se întâmplă și nu știu ce să facă, care este primul lucru pe care ar trebui să-l facă? Ar trebui mai întâi să se roage; rugăciunea este pe primul loc. Ce înseamnă că te rogi? Înseamnă că ești evlavios, că ai o inimă cu o oarecare frică de Dumnezeu, că ești conștient că trebuie să-L cauți pe Dumnezeu și dovedește că Îl pui pe Dumnezeu pe primul loc. Când există Dumnezeu în inima ta, când Dumnezeu are un loc în inima ta și ești capabil să asculți de Dumnezeu, ești un creștin evlavios. Sunt mulți credincioși în vârstă care îngenunchează în rugăciune în același timp și loc în fiecare zi și stau una sau două ore. Dar aproape niciuna dintre problemele lor legate de păcat nu a fost rezolvată îngenunchind astfel în toți acești ani. Să lăsăm deoparte, pentru moment, dacă o astfel de rugăciune – rugăciunea ceremoniei religioase – este de vreun folos. Măcar acești frați și surori în vârstă sunt puțin evlavioși; din acest punct de vedere, sunt mult mai buni decât tinerii. Dacă trăiești în fața lui Dumnezeu și experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, atunci primul lucru pe care ar trebui să-l faci când ți se întâmplă ceva este să te rogi. A te ruga nu înseamnă a scanda cu bucurie niște cuvinte repetate adesea și nimic mai mult – asta nu va rezolva problema. Trebuie să practici rugăciunea cu inima. După ce ai făcut acest lucru de opt sau zece ori, este posibil să nu obții nimic, dar nu te descuraja, mai încearcă. Când ți se întâmplă ceva, mai întâi roagă-te, mai întâi spune-I lui Dumnezeu, lasă-L pe Dumnezeu să preia controlul, lasă-L pe Dumnezeu să te ajute, să te conducă și să te îndrume; asta va dovedi că ai o inimă care se teme de Dumnezeu, că Îl pui pe Dumnezeu pe primul loc. Când ți se întâmplă ceva sau întâmpini dificultăți și ești negativ și devii furios, atunci aceasta este o manifestare a absenței lui Dumnezeu în inima ta, a faptului că nu te temi de Dumnezeu. În viața ta de zi cu zi, indiferent de dificultățile pe care le întâmpini, trebuie să vii înaintea lui Dumnezeu; primul lucru pe care ar trebui să-l faci este să îngenunchezi înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, acesta este cel mai important lucru. Rugăciunea înseamnă că Dumnezeu are un loc în inima ta. Când te afli în dificultate, faptul că privești spre Dumnezeu și că te rogi lui Dumnezeu în căutarea adevărului arată că ai o inimă cu o oarecare frică de Dumnezeu; nu ai face asta dacă Dumnezeu nu ar fi în inima ta. Unii oameni spun: „M-am rugat lui Dumnezeu, dar Dumnezeu tot nu m-a luminat!” Nu poți spune asta. Mai întâi trebuie să cercetezi dacă ai motivațiile potrivite atunci când te rogi; dacă tu cauți realmente adevărul și te rogi adesea lui Dumnezeu, atunci s-ar putea să existe o anumită problemă în privința căreia Dumnezeu te luminează și îți permite să o înțelegi; în orice caz, Dumnezeu te va face să înțelegi. Dacă Dumnezeu nu te luminează, nu vei putea înțelege de unul singur; indiferent dacă ești perspicace sau nu și indiferent de calibrul tău, există unele lucruri care depășesc gândirea omului. Când chiar înțelegi, se naște acest lucru din propria ta minte? Când vine vorba de intențiile lucrării Duhului Sfânt și ale lui Dumnezeu, dacă nu ești luminat de Duhul Sfânt, ai putea întreba pe oricine, dar nu ar ști să-ți răspundă; numai atunci când Dumnezeu Însuși îți va spune ce înseamnă, vei ști. Și astfel, primul lucru de făcut când ți se întâmplă ceva este să te rogi. Când te rogi, ar trebui să-ți exprimi gândurile, părerile și atitudinea față de Dumnezeu și să cauți adevărul de la Dumnezeu, cu o mentalitate de ascultare; asta ar trebui să practici. A face lucrurile doar de formă nu va avea niciun efect și nu ar trebui să te plângi că Duhul Sfânt nu te-a luminat. Am descoperit că, în credința lor în Dumnezeu, unii oameni doar urmează ceremoniile religioase și îndeplinesc acte religioase; Dumnezeu nu are loc în inimile lor, ei chiar neagă lucrarea Duhului Sfânt și nici nu se roagă și nici nu citesc cuvintele lui Dumnezeu, ci merg, pur și simplu, la adunare și nimic mai mult. Este aceasta credință în Dumnezeu? Crezând așa cum o fac ei, Dumnezeu a dispărut din credința lor, nu există Dumnezeu în inimile lor, nu mai doresc să se roage lui Dumnezeu, nu mai sunt dispuși să citească cuvintele lui Dumnezeu. Prin aceasta, nu au devenit ei necredincioși? Unii conducători și lucrători, în special, se ocupă adesea de treburile generale. Ei nu se concentrează niciodată pe intrarea în viață, ci în schimb tratează aceste treburi generale ca pe lucrarea datoriei lor; făcând asta, ei nu au devenit altceva decât funcționari șefi și nu fac nimic din lucrarea substanțială a conducătorilor și a lucrătorilor. Drept urmare, după ce au crezut în Dumnezeu timp de douăzeci sau treizeci de ani, ei nu au experiențe de viață despre care să vorbească, sunt lipsiți de orice cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu și pot doar să repete papagalicește câteva cuvinte doctrinare. Și, prin aceasta, nu au devenit ei conducători falși? Acest lucru este din cauza faptului că ei au credință în Dumnezeu, dar nu își îndeplinesc îndatoririle corespunzătoare și nu urmăresc adevărul. Doar a pune bază pe înțelegerea cuvintelor doctrinare nu va rezolva nimic. A se plânge de Dumnezeu atunci când sunt testați, sau suferă calamități, sau se îmbolnăvesc, a nu avea nicio cunoaștere adevărată despre ei înșiși, a fi lipsiți de experiență și mărturie – toate acestea arată că oamenii nu au urmărit adevărul în anii în care au crezut în Dumnezeu, că s-au ocupat doar cu lucruri superficiale, rezultând faptul că s-au pierdut pe ei înșiși. Indiferent câți ani au crezut oamenii în Dumnezeu, cel puțin trebuie să înțeleagă câteva adevăruri dacă vor să se asigure că nu cad, că nu comit rău, că nu sunt alungați. Măcar acest lucru ar trebui să se găsească în ei. Unii oameni rămân indiferenți când ascultă predici și nu meditează la cuvintele lui Dumnezeu, nu caută adevărul, indiferent ce li se întâmplă, se mulțumesc cu înțelegerea cuvintelor doctrinare și presupun că au dobândit adevărul – cu rezultatul că nu au nicio cunoaștere atunci când sunt testați, inimile lor sunt pline de nemulțumiri și plângeri despre care nu îndrăznesc să vorbească, deși ar vrea să o facă. Astfel de oameni sunt atât de jalnici, nu-i așa? Mulți oameni sunt mereu neglijenți și superficiali atunci când își îndeplinesc datoria, nu reflectează asupra lor sau nu încearcă să se cunoască pe ei înșiși atunci când sunt emondați și tratați, ei mereu raționalizează – drept rezultat, ajung să se umilească în tot felul de moduri, sunt expuși și alungați și nu sunt niciodată capabili să se cunoască. Și, în acest caz, ce rost are să înțeleagă câteva doctrine? Nu are niciun rost. Indiferent câți ani au crezut oamenii în Dumnezeu, doar înțelegerea doctrinei și capacitatea de a repeta papagalicește cuvinte și fraze nu au niciun rost; nu au dobândit adevărul, ci s-au rătăcit. Și astfel, atunci când ți se întâmplă ceva și te rogi lui Dumnezeu, căutând intențiile Lui, pentru ca problema să fie rezolvată, cheia este să ajungi la înțelegerea adevărului; aceasta este calea corectă și nu ar trebui să renunți niciodată la practicarea în acest mod.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „În credința în Dumnezeu, dobândirea adevărului este cea mai importantă”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 376)

Cea mai mare înțelepciune este să apelezi la Dumnezeu și să te bazezi pe Dumnezeu în toate lucrurile. Acest lucru nu este recunoscut de oamenii obișnuiți. Toți oamenii cred că, dacă vor participa la mai multe adunări, vor asculta mai multe predici, vor avea mai multă părtășie cu frații și surorile lor, se vor lepăda mai mult, vor suferi mai mult și vor plăti un preț mai mare, atunci vor câștiga aprobarea și mântuirea lui Dumnezeu. Ei cred că este cea mai mare înțelepciune dacă practică astfel, însă neglijează cel mai important aspect: să privească la Dumnezeu și să se bazeze pe El. Ei consideră drept înțelepciune istețimea umană meschină și ignoră efectul final al lucrurilor înfăptuite de om. Aceasta este o greșeală. Indiferent cât de mult înțelege adevărul, câte datorii a îndeplinit, cât de mult a experimentat în timp ce îndeplinea aceste datorii, cât de mare sau de mică este statura cuiva sau de mediul în care se află, lucrul de care nu se poate lipsi este acela de a apela la Dumnezeu și de a se baza pe El în tot ceea ce face. Aceasta este cea mai mare înțelepciune. De ce spun că aceasta este cea mai mare înțelepciune? Chiar dacă cineva a ajuns să înțeleagă unele adevăruri, va fi oare suficient dacă nu se bazează pe Dumnezeu? Unii oameni au crezut în Dumnezeu vreme de mulți ani și au experimentat mai multe încercări, au o oarecare experiență practică, înțeleg o parte din adevăr și au câteva cunoștințe practice despre el, dar nu știu să se bazeze pe Dumnezeu și nici nu înțeleg cum să apeleze la Dumnezeu și să se bazeze pe El. Oare astfel de oameni au înțelepciune? Ei sunt cei mai nechibzuiți dintre oameni și sunt cei care se consideră isteți; ei nu se tem de Dumnezeu și nu se feresc de rău. Unii oameni spun „Înțeleg multe adevăruri și am realitatea adevărului. Este în regulă doar să faci lucrurile principial. Sunt loial lui Dumnezeu și știu cum să mă apropii de El. Nu este suficient să practic adevărul când se abat lucruri asupra mea? Nu e nevoie să mă rog lui Dumnezeu sau să apelez la El”. Practicarea adevărului este corectă, dar există multe momente și situații în care oamenii nu știu despre care adevăr sau principii ale adevărului este vorba. Toți cei cu experiență practică știu acest lucru. De exemplu, când întâmpini o problemă, s-ar putea să nu știi la ce adevăr se referă această problemă sau cum ar trebui să fie practicat sau aplicat adevărul relevant pentru această problemă. Ce ar trebui să faci în momente ca acestea? Oricât de multă experiență practică ai, nu poți să înțelegi principiile adevărului în toate situațiile. Indiferent cât timp ai crezut în Dumnezeu, câte lucruri ai experimentat, și cât de multă emondare, tratare sau disciplinare ai experimentat, chiar dacă înțelegi adevărul, îndrăznești să spui că tu ești adevărul? Îndrăznești să spui că tu ești sursa adevărului? Unii oameni spun: „Știu pe de rost toate acele bine-cunoscute cuvântări și pasaje din cartea Cuvântul Se arată în trup; nu trebuie să mă bazez pe Dumnezeu sau să apelez la El. Când va veni vremea, o să-mi fie bine doar bazându-mă pe aceste cuvinte ale lui Dumnezeu”. Cuvintele pe care le-ai memorat sunt statice, totuși mediile pe care le întâlnești – cât și stările tale – sunt dinamice. Poți să declami cuvinte doctrinare, dar nu poți face nimic cu ele când ți se întâmplă ceva, ceea ce dovedește că nu înțelegi adevărul. Oricât de bun ești la a recita cuvinte doctrinare, asta nu înseamnă că înțelegi adevărul, și cu atât mai puțin că îl poți practica. Așadar, există o lecție foarte importantă de învățat aici. Și care este această lecție? Este că oamenii trebuie să apeleze la Dumnezeu în toate lucrurile și că, procedând astfel, ei pot dobândi încredere în Dumnezeu. Oamenii vor avea o cale de urmat numai bizuindu-se pe Dumnezeu și pe lucrarea Duhului Sfânt. În caz contrar, poți face ceva în mod corect și fără să încalci adevărul, dar, dacă nu te bazezi pe Dumnezeu, atunci acțiunile tale sunt doar fapte bune ale omului și nu Îl pot mulțumi pe Dumnezeu. Întrucât oamenii au o înțelegere atât de superficială a adevărului, este probabil să urmeze reguli și să se agațe cu încăpățânare de cuvinte doctrinare, folosind același adevăr atunci când se confruntă cu diverse situații. Este posibil să finalizeze multe chestiuni în conformitate generală cu principiile adevărului, dar îndrumarea lui Dumnezeu nu poate fi văzută în aceasta, și nici lucrarea Duhului Sfânt. Există o problemă serioasă aici, și anume că oamenii fac multe lucruri în funcție de experiența lor și de regulile pe care le-au înțeles și de anumite închipuiri umane. Este greu să obțină o rugăciune adevărată către Dumnezeu, să apeleze cu adevărat la Dumnezeu și să se bazeze pe El în tot ceea ce fac. Chiar dacă o persoană înțelege voia lui Dumnezeu, este greu de obținut efectul purtării în conformitate cu îndrumarea Lui și cu principiile adevărului. Din acest motiv, spun că cea mai mare înțelepciune este să apelezi la Dumnezeu și să te bazezi pe El în toate lucrurile.

Cum pot oamenii practica să apeleze la Dumnezeu și să se baze pe El în toate lucrurile? Unii oameni spun: „Sunt tânăr, statura mea este redusă și am crezut în Dumnezeu o perioadă scurtă de timp. Nu știu cum să practic a apela la Dumnezeu și a mă baza pe El când se întâmplă ceva”. Este aceasta o problemă? Există multe dificultăți în ceea ce privește credința în Dumnezeu și trebuie să treci prin multe necazuri, încercări și dureri. Toate aceste lucruri necesită să apelezi la Dumnezeu și să te bazezi pe El pentru a trece de momentele dificile. Dacă nu vei putea practica să apelezi la Dumnezeu și să te bazezi pe El, nu vei putea trece de dificultăți și nu vei putea să-L urmezi. A apela la Dumnezeu și a te baza pe El nu este o doctrină goală, nici nu este o mantră pentru credința în Dumnezeu. Mai degrabă este un adevăr-cheie, un adevăr pe care trebuie să-l deții pentru a crede în Dumnezeu și a-L urma. Unii oameni spun: „A apela la Dumnezeu și a te baza pe El se aplică doar când are loc un eveniment major. De exemplu, trebuie să apelezi la Dumnezeu și să te bazezi pe El doar când te confrunți cu necazuri, încercări, arestare și persecuție, când întâlnești dificultăți în îndatoririle tale sau când ești emondat și tratat. Nu este nevoie să apelezi la Dumnezeu și să te bazezi pe El în chestiunile triviale ale vieții personale, pentru că Lui nu-I pasă de ele”. Este corectă această afirmație? Cu siguranță nu este corectă. Există o abatere aici. Este necesar să apelezi la Dumnezeu în chestiunile importante, dar poți trata lucrurile triviale și chestiunile minore ale vieții fără principii? În chestiuni precum îmbrăcatul și mâncatul poți acționa fără principii? Bineînțeles că nu. Dar în ceea ce privește felul în care tratezi oamenii și chestiunile? Bineînțeles că nu. Chiar și în chestiuni triviale și care țin de viața de zi cu zi, trebuie cel puțin să ai principii pentru a putea trăi o asemănare umană. Problemele care implică principii sunt probleme care implică adevărul. Pot oamenii să le rezolve singuri? Bineînțeles că nu. Așadar, trebuie să apelezi la Dumnezeu și să te bazezi pe El. Doar când câștigi luminarea lui Dumnezeu și înțelegi adevărul pot fi rezolvate aceste probleme triviale. Dacă nu apelezi la Dumnezeu și nu te bazezi pe El, credeți că aceste probleme care implică principiile pot fi rezolvate? Cu siguranță nu ușor. Se poate spune că, în toate lucrurile pe care oamenii nu le pot vedea clar și care necesită ca ei să caute adevărul, trebuie să apeleze la Dumnezeu și să se bazeze pe El. Indiferent cât de mare sau mică, orice problemă care trebuie rezolvată cu adevărul necesită să apelezi la Dumnezeu și să te bazezi pe El. Aceasta este o necesitate. Chiar dacă oamenii înțeleg adevărul și pot rezolva probleme singuri, aceste înțelegeri și rezolvări sunt limitate și superficiale. Dacă oamenii nu apelează la Dumnezeu și nu se bazează pe El, pătrunderea lor nu poate fi niciodată foarte profundă. De exemplu, dacă ești bolnav astăzi și asta îți afectează realizarea datoriei, trebuie să te rogi cu privire la această problemă și să spui: „Dumnezeule, nu mă simt bine astăzi, nu pot mânca și asta îmi afectează realizarea datoriei. Trebuie să mă examinez. Care este motivul real pentru care sunt bolnav? Oare sunt disciplinat de Dumnezeu pentru că nu sunt fidel în datoria mea? Dumnezeule, Te rog să mă luminezi și să mă îndrumi”. Trebuie să strigi astfel. Asta înseamnă să apelezi la Dumnezeu. Totuși, când apelezi la Dumnezeu, nu poți să urmezi pur și simplu formalitățile și să respecți regulile. Dacă nu cauți adevărul pentru a rezolva problemele, vei întârzia lucrurile. După ce te rogi lui Dumnezeu și apelezi la El, ar trebui să continui să-ți trăiești viața cum se cuvine, fără să întârzii datoria pe care trebuie să o îndeplinești. Dacă ești bolnav, ar trebui să mergi la doctor și acest lucru este adecvat. În același timp, trebuie să te rogi, să reflectezi asupra ta și să cauți adevărul pentru a rezolva problema. Doar practicând astfel este pe deplin adecvat. În cazul anumitor lucruri, dacă oamenii știu cum să le facă în mod adecvat, atunci ar trebui să le facă. Acesta este modul în care oamenii ar trebui să coopereze. Totuși, dacă efectul și obiectivul dorit pot fi atinse pe deplin în aceste chestiuni depinde de faptul de a apela la Dumnezeu și a te baza pe El. În cazul problemelor pe care oamenii nu le pot vedea clar și de care nu se pot ocupa bine singuri, toți trebuie cu atât mai mult să apeleze la Dumnezeu și să caute adevărul pentru a le rezolva. Capacitatea de a face acest lucru este ceea ce oamenii cu o umanitate normală ar trebui să dețină. Există multe lecții de învățat apelând la Dumnezeu. În procesul de a apela la Dumnezeu, poți primi luminarea Duhului Sfânt și vei avea o cale sau, dacă dai de cuvântul lui Dumnezeu, vei ști cum să cooperezi sau poate că Dumnezeu va rândui câteva situații pentru tine, în care se află bunele lui intenții, din care să tragi învățăminte. În procesul de a apela la Dumnezeu, vei vedea îndrumarea și conducerea Lui și acestea te vor ajuta să înveți multe lecții și să câștigi o mai bună înțelegere cu privire la Dumnezeu. Acesta este efectul obținut prin a apela la Dumnezeu. Așadar, a apela la Dumnezeu este o lecție pe care cei care Îl urmează trebuie să o învețe deseori și este ceva ce nu vor termina de experimentat în întreaga viață. Sunt mulți oameni care au prea puțină experiență și nu pot vedea acțiunile lui Dumnezeu, așa că își spun: „Există multe lucruri mici pe care le pot face singur și pentru care nu am nevoie să apelez la Dumnezeu”. Acest lucru este greșit. Unele lucruri mărunte duc la lucruri mari, iar voia lui Dumnezeu este ascunsă în unele lucruri mărunte. Mulți oameni ignoră lucrurile mărunte și, drept urmare, ajung să întâmpine piedici majore din cauza unor probleme mici. Cei care chiar se tem de Dumnezeu, atât în problemele mari, cât și în cele mici, vor apela la Dumnezeu, se vor ruga la El și Îi vor încredința totul, iar apoi vor vedea cum Dumnezeu îi conduce și îi îndrumă. Odată ce ai o astfel de experiență, vei putea apela la Dumnezeu în toate lucrurile și, cu cât experimentezi asta mai mult, cu atât vei simți că a apela la Dumnezeu în toate lucrurile este foarte practic. Când apelezi la Dumnezeu cu privire la o problemă, este posibil ca Dumnezeu să nu-ți dea un sentiment, un sens clar sau, cu atât mai puțin, instrucțiuni clare, însă El te va face să înțelegi o idee cu o relevanță exactă pentru acea problemă și asta este îndrumarea lui Dumnezeu, folosind o metodă diferită și dându-ți o cale. Dacă poți simți și înțelege acest lucru îți va fi de folos. Este posibil ca, pe moment, să nu înțelegi nimic, însă trebuie să continui să te rogi și să apelezi la Dumnezeu. Nu este nimic greșit în asta și, mai devreme sau mai târziu, vei fi luminat. Să practici astfel nu înseamnă să respecți reguli. În schimb, înseamnă îndeplinirea nevoilor spiritului și este modul în care ar trebui să practice oamenii. Este posibil să nu primești luminare și îndrumare de fiecare dată când te rogi lui Dumnezeu și apelezi la El, însă oamenii trebuie să practice astfel și, dacă vor să înțeleagă adevărul, au nevoie să practice astfel. Aceasta este starea normală a vieții și a spiritului și doar astfel pot oamenii să mențină o relație normală cu Dumnezeu, astfel încât inimile să le fie aproape de El. Așadar, se poate spune că a apela la Dumnezeu este interacțiunea normală cu El din inimile oamenilor. Indiferent dacă poți primi luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu, ar trebui să te rogi Lui și să apelezi la El în toate lucrurile. Acesta este și modul inevitabil de a trăi înaintea lui Dumnezeu. Când oamenii cred în Dumnezeu și Îl urmează, ei ar trebui să aibă starea de spirit de a apela întotdeauna la El. Aceasta este starea de spirit pe care oamenii cu o umanitate normală ar trebui să o aibă. Uneori, a te baza pe Dumnezeu nu înseamnă să-I ceri să facă ceva folosind cuvinte speciale sau să-I ceri îndrumare sau protecție specială. Mai degrabă, înseamnă că atunci când oamenii se confruntă cu o problemă, ei Îl cheamă cu sinceritate. Deci, ce face Dumnezeu atunci când oamenii Îl cheamă? Când inima cuiva este neliniștită și are acest gând: „O, Dumnezeule, nu pot să fac asta singur, nu știu cum să fac și mă simt slab și pesimist…”, când acest gând se naște în ei, oare Dumnezeu nu știe despre asta? Când acest gând se naște în oameni, este inima lor sinceră? Când ei Îl cheamă pe Dumnezeu sincer în acest fel, acceptă Dumnezeu să-i ajute? În ciuda faptului că este posibil ca ei să nu fi rostit niciun cuvânt, ei arată sinceritate, și astfel Dumnezeu consimte să-i ajute. Când oamenii se confruntă cu o dificultate deosebit de spinoasă, când nu au la cine să apeleze și când se simt foarte neajutorați, ei își pun toată speranța în Dumnezeu. Cum sunt rugăciunile lor? Care este starea lor de spirit? Sunt sinceri? Există vreo prefăcătorie în acel moment? Doar atunci când te încrezi în Dumnezeu ca și cum ar fi ultimul fir de pai de care te agăți, sperând că El te va ajuta, inima ta este sinceră. Deși poate nu ai spus multe, inima ta s-a neliniștit deja. Cu alte cuvinte, Îi dai inima ta sinceră lui Dumnezeu și Dumnezeu ascultă. Când Dumnezeu ascultă, El îți vede dificultățile și te va lumina, te va călăuzi și te va ajuta. Când este inima omului cea mai sinceră? Este cea mai sinceră când omul apelează la Dumnezeu atunci când nu are cale de scăpare. Cel mai important lucru pe care trebuie să îl ai când apelezi la Dumnezeu este o inimă sinceră. Trebuie să fii într-o stare în care chiar ai nevoie de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, inimile oamenilor trebuie să fie cel puțin sincere, nu superficiale; ei nu trebuie să-și miște doar gurile, fără a pune inimă. Dacă faci de mântuială actul de a vorbi cu Dumnezeu, iar inima nu-ți este mișcată și ceea ce vrei să spui este: „Mi-am făcut deja planurile și, Dumnezeule, doar Te anunț. Voi merge până la capăt cu ele, indiferent dacă Tu ești de acord sau nu. Eu doar fac lucrurile mecanic”, atunci asta este o problemă. Îl înșeli și te joci cu Dumnezeu și asta este, de asemenea, o exprimare a lipsei de respect față de El. Cum te va trata Dumnezeu după asta? Dumnezeu te va ignora și te va da deoparte, iar tu vei fi complet umilit. Dacă nu Îl cauți pe Dumnezeu în mod activ și nu depui un efort pentru adevăr, vei fi alungat.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Credința în Dumnezeu trebuie să înceapă cu a înțelege tendințele rele ale lumii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 377)

Adevărul este viața lui Dumnezeu Însuși; reprezintă firea Sa, esența Lui și ceea ce are El și ce este. Dacă spui că, având o oarecare experiență și câteva cunoștințe, deții, prin urmare, adevărul, atunci înseamnă că ai atins sfințenia? De ce mai manifești corupție? De ce nu poți discerne între diferitele tipuri de oameni? De ce nu poți mărturisi pentru Dumnezeu? Chiar dacă înțelegi unele adevăruri, Îl poți reprezenta pe Dumnezeu? Poți să trăiești firea lui Dumnezeu? Este posibil să ai o oarecare experiență și cunoaștere cu privire la un anumit aspect al adevărului și este posibil să faci puțină lumină prin discursul tău, dar ceea ce poți oferi oamenilor este extrem de limitat și nu poate dura mult. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că înțelegerea ta și lumina pe care ai obținut-o nu reprezintă esența adevărului și nu reprezintă întregul adevăr. Reprezintă doar o latură sau un mic aspect al adevărului, este doar un nivel care poate fi atins de ființele umane și este încă departe de esența adevărului. Acest pic de lumină, luminare, experiență și cunoaștere nu poate lua niciodată locul adevărului. Chiar dacă toți oamenii ar experimenta un adevăr într-un mod oarecum productiv și toate experiențele și cunoștințele lor ar fi puse laolaltă, nu ar fi suficient pentru a acoperi întregimea și esența unui singur rând din acest adevăr. După cum s-a spus în trecut: „Rezum acest lucru cu o maximă pentru lumea umană: Printre oameni, nu există niciunul care să Mă iubească”. Această propoziție este adevărul, adevărata esență a vieții, un lucru de maximă profunzime și o expresie a lui Dumnezeu Însuși. După trei ani de experiență, s-ar putea să ai puțină înțelegere superficială, iar după șapte sau opt ani, s-ar putea să ai puțin mai multă înțelegere, dar această înțelegere nu poate ține niciodată locul acestui rând din adevăr. După doi ani, altcineva poate avea puțină înțelegere sau ceva mai multă înțelegere după zece ani sau o înțelegere chiar mai mare după o viață, dar înțelegerea amândurora la un loc nu poate ține locul acestui rând din adevăr. Indiferent cât de multă intuiție, lumină, experiență sau cunoaștere ați avea voi doi împreună, ele nu vor putea niciodată să țină locul acestui rând din adevăr. Adică, viața umană este întotdeauna viață umană și, indiferent de modul în care cunoștințele tale se conformează adevărului, voii lui Dumnezeu sau cerințelor Sale, ele nu pot să țină niciodată locul adevărului. A spune că oamenii dețin adevărul înseamnă că oamenii îl înțeleg cu adevărat, trăiesc câteva dintre realitățile cuvântului lui Dumnezeu, au o oarecare cunoaștere reală a lui Dumnezeu și pot să-L preamărească și să mărturisească pentru El. Cu toate acestea, nu se poate spune că oamenii dețin deja adevărul, deoarece adevărul este prea profund. Un singur rând din cuvântul lui Dumnezeu le poate lua oamenilor o viață întreagă pentru a-l experimenta și, chiar și după mai multe experiențe de o viață sau de mii de ani, nici măcar un singur rând din cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi experimentat pe deplin. Este clar că procesul de înțelegere a adevărului și de cunoaștere a lui Dumnezeu este într-adevăr nesfârșit și că există o limită pentru cât de mult din adevăr pot înțelege oamenii de-a lungul unei experiențelor de o viață. Unii oameni spun că dețin adevărul de îndată ce înțeleg sensul textual al cuvântului lui Dumnezeu. Nu este asta o prostie? Atât în ceea ce privește lumina, cât și cunoașterea, există o chestiune de profunzime. Realitățile adevărului în care poate pătrunde o persoană pe parcursul unei vieți de credință sunt limitate. Prin urmare, doar pentru că deții o oarecare cunoaștere și lumină nu înseamnă că deții realitățile adevărului. Principalul lucru la care trebuie să te uiți este dacă această lumină și cunoaștere ating esența adevărului. Acesta este cel mai important lucru. Unii oameni simt că dețin adevărul atunci când pot face lumină sau pot oferi puțină înțelegere superficială. Acest lucru îi face fericiți, așa că devin îngâmfați și vanitoși. De fapt, ei sunt încă departe de a pătrunde în realitatea adevărului. Ce adevăr ar putea deține oamenii? Pot oamenii care dețin adevărul să cadă oricând și oriunde? Când oamenii dețin adevărul, cum mai pot ei să-L sfideze și să-L trădeze pe Dumnezeu? Dacă pretinzi că deții adevărul, aceasta dovedește că înlăuntrul tău este viața lui Hristos – atunci acest lucru este groaznic! Tu ai devenit Domnul, ai devenit Hristos? Aceasta este o afirmație absurdă și este în întregime intuită de oameni; ține de noțiunile și închipuirile umane și nu este o poziție sustenabilă în fața lui Dumnezeu.

Atunci când oamenii înțeleg adevărul și îl trăiesc drept viață a lor, la ce se referă această viață? Înseamnă că adevărul domină în inimile lor, înseamnă că sunt capabili să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu; înseamnă că ei au adevărata cunoaștere a cuvintelor lui Dumnezeu și o înțelegere autentică a adevărului. Când oamenii au această viață nouă în ei, acest lucru se realizează în totalitate prin practicarea și experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu. Este un lucru construit pe temelia adevărului cuvintelor lui Dumnezeu și e dobândit prin faptul că ei trăiesc pe tărâmul adevărului. Tot ceea ce conține viața oamenilor sunt cunoștințele și experiența lor cu privire la adevăr și, având asta drept temelie, viața lor nu depășește această sferă; aceasta este viața la care se face referire când se vorbește despre dobândirea vieții adevărului. Ca să fie capabili să trăiască prin adevărul cuvintelor lui Dumnezeu, nu este cazul ca viața adevărului să fie în oameni, și nici nu este cazul ca, deținând adevărul ca viață a lor, oamenii să devină adevărul, iar viața lor interioară să devină viața adevărului; cu atât mai puțin se poate spune că ei sunt viața adevărului. În cele din urmă, viața lor este tot cea a unui om. Dacă poți să trăiești după cuvintele lui Dumnezeu și să deții cunoașterea adevărului și dacă această cunoaștere se înrădăcinează în tine, devine viața ta, iar adevărul pe care l-ai dobândit prin experiență devine temelia existenței tale și dacă trăiești după aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, nimeni nu poate schimba acest lucru, iar Satana nu te poate înșela, nici corupe, atunci vei fi dobândit viața adevărului. Adică, viața ta doar conține adevărul, mai exact, înțelegerea, experimentarea și priceperea adevărului – și, indiferent ce faci, îți vei trăi viața potrivit acestor lucruri și nu vei depăși sfera lor. Asta înseamnă să deții realitatea adevărului, iar Dumnezeu vrea în cele din urmă să câștige astfel de oameni cu lucrarea Lui. Însă, indiferent cât de bine înțeleg oamenii adevărul, esența lor este tot una a umanității și nu este deloc comparabilă cu esența lui Dumnezeu. Deoarece experiența lor privind adevărul este veșnic în desfășurare, pentru că le este imposibil să trăiască adevărul pe deplin și pot să trăiască doar fărâma extrem de limitată din adevăr ce poate fi dobândită de către oameni, cum ar putea ei atunci să se transforme în Dumnezeu? […] Dacă vei avea un pic de experiență cu privire la cuvintele lui Dumnezeu și vei trăi prin experimentarea și cunoașterea autentică a adevărului, atunci cuvintele lui Dumnezeu vor deveni treptat viața ta. Cu toate acestea, încă nu poți spune că adevărul este viața ta sau că ceea ce exprimi tu este adevărul; dacă astfel este opinia ta, atunci greșești. Dacă ai doar o oarecare experiență cu privire la un anumit aspect al adevărului, poate aceasta să reprezinte în sine că deții adevărul? Poate fi acest lucru considerat dobândirea adevărului? Poți explica pe îndelete adevărul? Poți să descoperi, din adevăr, firea lui Dumnezeu și ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este? Dacă aceste efecte nu sunt atinse, acest lucru demonstrează faptul că a experimenta doar un anumit aspect al adevărului nu poate fi considerat că ai înțeles realmente adevărul, sau că Îl cunoști pe Dumnezeu, cu atât mai puțin se poate spune că ai câștigat adevărul. Fiecare în parte are experiență doar cu un aspect și o arie a adevărului; experimentându-l în cadrul sferei tale limitate de acțiune, nu poți ajunge la toate nenumăratele aspecte ale adevărului. Pot oamenii să trăiască înțelesul inițial al adevărului? Cât de mult reprezintă bucățica ta de experiență? Doar un singur grăunte de nisip pe o plajă; o picătură stingheră de apă în ocean. Prin urmare, oricât de prețioase ar fi acele cunoștințe și acele sentimente pe care le-ai dobândit din experiențele tale, ele tot nu pot fi considerate drept adevăr. Nu se poate spune decât că sunt în conformitate cu adevărul. Adevărul vine de la Dumnezeu, iar înțelesul ascuns și realitățile adevărului acoperă o gamă foarte largă pe care nimeni nu poate să o înțeleagă sau să o combată. Atât timp cât ai o înțelegere reală a adevărului și a lui Dumnezeu, vei înțelege unele adevăruri, nimeni nu va putea combate aceste înțelegeri reale, iar mărturiile care conțin realitățile adevărului sunt sustenabile pentru totdeauna. Dumnezeu îi laudă pe cei care dețin realitățile adevărului. Atât timp cât urmărești adevărul și te poți baza pe Dumnezeu pentru a experimenta cuvintele Sale și poți accepta adevărul ca fiind viața ta, indiferent de mediul în care te afli, atunci vei avea o cale, vei fi capabil să supraviețuiești și vei obține aprobarea lui Dumnezeu. Chiar dacă puținul câștigat de oameni este în concordanță cu adevărul, nu se poate spune că acesta este adevărul, cu atât mai puțin se poate spune că au dobândit adevărul. Puțina lumină pe care au obținut-o oamenii este potrivită doar pentru ei înșiși sau pentru alții dintr-un anumit domeniu, dar nu ar fi potrivită în altele. Indiferent cât este de profundă experiența unei persoane, încă e atât de limitată, iar experiența sa nu va atinge niciodată profunzimile adevărului. Lumina unei persoane și înțelegerea unei persoane nu pot fi niciodată comparate cu adevărul.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 378)

Dacă vrei să practici și să înțelegi adevărul, atunci mai întâi trebuie să cauți adevărul când se întâmplă lucruri în viața ta de zi cu zi. Cu alte cuvinte, trebuie să vezi lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului; când esența problemei îți este clară, atunci vei ști cum să practici în conformitate cu principiile adevărului. Și dacă întotdeauna vezi lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu, vei fi capabil să vezi mâna Lui – faptele Lui – în tot ceea ce se întâmplă în jurul tău. Indiferent ce se întâmplă în jurul lor, unii oameni cred că nu are nimic de-a face cu credința lor în Dumnezeu sau cu adevărul; ei doar își urmează înclinațiile, reacționând conform filozofiilor Satanei. Pot ei trage învățăminte astfel? Cu siguranță nu. Din acest motiv, mulți oameni au crezut în Dumnezeu timp de zece sau douăzeci de ani și tot nu au nicio înțelegere asupra adevărului sau pătrundere în viață. Sunt incapabili să Îl includă pe Dumnezeu în viețile lor de zi cu zi sau să abordeze tot ce se întâmplă în jurul lor în baza cuvintelor lui Dumnezeu și, astfel, ori de câte ori li se întâmplă ceva, nu-și pot da seama ce este cu adevărat, nici nu sunt capabili să trateze acest lucru în baza principiilor adevărului. Prin urmare, astfel de oameni nu pătrund în viață. Unii oameni își folosesc doar mintea când citesc cuvintele lui Dumnezeu la adunare; în astfel de momente, pot discuta despre câteva cunoștințe, dar nu pot să implementeze cuvintele lui Dumnezeu în tot ce li se întâmplă în viața reală, nici nu știu cum să practice adevărul și, astfel, consideră că tot ce se întâmplă în viețile lor de zi cu zi nu are nicio legătură cu adevărul, nicio relație cu ale lui Dumnezeu cuvinte. În credința lor în Dumnezeu, este ca și cum tratează cuvintele lui Dumnezeu și adevărul drept un domeniu al cunoștințelor, complet rupt de viețile lor de zi cu zi și profund separat de punctele lor de vedere asupra lucrurilor, de obiectivele vieții lor și de preocupările din viața lor. Ce părere aveți despre o astfel de formă a credinței în Dumnezeu? Vor putea ei să înțeleagă adevărul și să pătrundă în realitate? Când cred în Dumnezeu astfel, sunt ei adepți ai lui Dumnezeu? Ei nu sunt cineva care crede cu adevărat în Dumnezeu, și cu atât mai puțin un adept al Lui. Toate problemele din viețile lor de zi cu zi – inclusiv tot ceea ce implică familia, căsătoria, serviciul sau perspectivele – ei nu le consideră a avea vreo legătură cu adevărul, așadar încearcă să le rezolve folosind metode umane. Experimentând astfel, ei nu vor câștiga niciodată adevărul, nu vor putea niciodată să înțeleagă exact ce vrea Dumnezeu să înfăptuiască în oameni și efectul pe care dorește să îl obțină asupra lor. Dumnezeu exprimă adevărul pentru a-i mântui pe oameni, pentru a le curăți și schimba firile corupte, însă ei nu sunt conștienți de faptul că, doar dacă acceptă și urmăresc adevărul, vor putea să își înlăture firile corupte; ei nu sunt conștienți de faptul că pot câștiga adevărul doar când experimentează și practică în viețile lor de zi cu zi cuvintele lui Dumnezeu. Nu sunt asemenea oameni obscuri și ignoranți? Nu sunt ei cei mai nesăbuiți și mai ridicoli oameni? Unii nu au urmărit niciodată adevărul în credința lor în Dumnezeu. Ei consideră că a crede în Dumnezeu înseamnă să mergi la adunări, să te rogi, să cânți imnuri, să citești cuvintele lui Dumnezeu; pun accent pe ceremonia religioasă și nu practică, nici nu experimentează niciodată cuvintele lui Dumnezeu. Astfel cred în Dumnezeu oamenii din religie. Și, când oamenii tratează ceva atât de important precum credința în Dumnezeu drept o convingere religioasă, nu aparțin ei non-credincioșilor? Nu sunt ei necredincioși? Urmărirea adevărului necesită experimentarea multor procese. Există o parte simplă a acestuia și există și o parte complexă. Explicat mai simplu, ar trebui să căutăm adevărul, să practicăm și să experimentăm cuvintele lui Dumnezeu în tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Odată ce începi să faci acest lucru, vei vedea din ce în ce mai mult cât de mult adevăr ai nevoie să câștigi și să urmărești în credința ta în Dumnezeu și că adevărul este atât de real și adevărul este viața. Dumnezeu mântuiește omenirea, astfel încât aceasta să poată câștiga adevărul drept viață. Întreaga omenire creată ar trebui să accepte adevărul drept viață, nu doar cei care realizează îndatoriri, care sunt conducători și lucrători și care Îl slujesc pe Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu sunt adresate întregii omeniri și Dumnezeu vorbește întregii omeniri. Așadar, toate ființele create și întreaga omenire ar trebui să accepte cuvintele lui Dumnezeu și adevărul, să caute adevărul în toate lucrurile și apoi să practice conform principiilor adevărului, astfel încât să poată deveni capabile să practice și să se supună adevărului. Dacă doar conducătorilor și lucrătorilor li s-ar cere să practice adevărul, acest lucru ar fi contrar voinței lui Dumnezeu, pentru că adevărul exprimat de Dumnezeu este pentru întreaga omenire și este exprimat cu scopul de a mântui omenirea, nu doar pentru a mântui câțiva oameni. Dacă așa ar sta lucrurile, cuvintele exprimate de Dumnezeu ar avea puțin înțeles. Aveți acum o cale de a urmări adevărul? Care este primul lucru care trebuie practicat atunci când urmăriți adevărul? Înainte de orice altceva, trebuie să petreceți mai mult timp mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu și ascultând predici și părtășii. Când întâmpinați o problemă, rugați-vă și căutați mai mult. Când v-ați înzestrat cu mai multe adevăruri, când progresați repede și aveți statură, veți putea să îndepliniți o datorie, să vă asumați o mică lucrare și, prin urmare, veți fi capabili să faceți față unor încercări și ispite. În acel moment, chiar veți simți că ați înțeles și ați câștigat unele adevăruri și veți simți că acele cuvinte rostite de Dumnezeu sunt tot adevărul, că reprezintă adevărurile cele mai necesare pentru mântuirea omenirii corupte și că reprezintă adevărul vieții dat de unicul Creator.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Importanța urmăririi adevărului și calea urmăririi acestuia”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 379)

Dacă oamenii doresc să fie mântuiți atunci când cred în Dumnezeu, ceea ce contează este dacă au sau nu o inimă care se teme de Dumnezeu, dacă Dumnezeu are sau nu un loc în inimile lor, dacă sunt sau nu capabili să trăiască înaintea lui Dumnezeu și să mențină o relație normală cu Dumnezeu. Ceea ce este crucial e dacă oamenii sunt sau nu capabili să practice adevărul și să ajungă să aibă ascultare de Dumnezeu. Acestea reprezintă calea și condițiile pentru a fi mântuit. Dacă inima ta nu este capabilă să trăiască înaintea lui Dumnezeu, dacă nu te rogi adesea lui Dumnezeu și nu ai părtășie cu Dumnezeu și pierzi relația normală cu El, nu vei fi niciodată mântuit, întrucât ai blocat calea spre mântuire. Dacă nu ai nicio relație cu Dumnezeu, ai ajuns la capătul firului. Dacă Dumnezeu nu se află în inima ta, atunci este inutil să pretinzi că ai credință și să crezi doar cu numele în Dumnezeu și nu contează câte cuvinte doctrinare ești capabil să repeți papagalicește, cât de mult ai suferit pentru credința ta în Dumnezeu sau cât de înzestrat ești; dacă Dumnezeu este absent în inima ta și nu te temi de El, nu contează în ce fel crezi în Dumnezeu, El va spune: „Îndepărtează-te de Mine, răufăcătorule”. Vei fi catalogat drept răufăcător. Nu vei avea legătură cu Dumnezeu, El nu va fi Domnul sau Dumnezeul tău. Chiar dacă recunoști că Dumnezeu domnește peste toate și recunoști că Dumnezeu este Creatorul, nu Îl venerezi pe Dumnezeu și nu te supui suveranității Lui. Îl urmezi pe diavol, pe Satana, numai diavolul, Satana, este stăpânul tău. Dacă, în privința tuturor lucrurilor, ai încredere în tine și-ți urmezi voința, dacă ai încredere că soarta ta este în propriile mâini, atunci crezi în tine însuți și, chiar dacă pretinzi că ai credință în Dumnezeu și Îl recunoști, Dumnezeu nu te recunoaște, nu ai nicio relație cu Dumnezeu și, astfel, ești predestinat să fii, în cele din urmă, detestat și respins de Dumnezeu, pedepsit de Dumnezeu și alungat de Dumnezeu; El nu mântuiește oameni ca tine. Oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu sunt cei care Îl acceptă pe Dumnezeu drept Mântuitorul, care acceptă că Dumnezeu este adevărul, calea și viața, sunt capabili să se sacrifice sincer pentru Dumnezeu și să îndeplinească datoria unei creaturi a lui Dumnezeu, experimentează lucrarea lui Dumnezeu, practică cuvintele lui Dumnezeu și adevărul, merg pe calea urmăririi adevărului, sunt oameni care se supun suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu și care urmează voia lui Dumnezeu. Numai atunci când oamenii au o asemenea credință în Dumnezeu pot fi mântuiți; dacă nu, vor fi condamnați. Este acceptabil ca oamenii să aibă dorințe deșarte atunci când cred în Dumnezeu? În credința lor în Dumnezeu, pot oamenii să dobândească adevărul atunci când se agață mereu de propriile noțiuni și de închipuirile lor vagi, abstracte? În niciun caz. Atunci când oamenii cred în Dumnezeu, trebuie să accepte adevărul, trebuie să creadă în Dumnezeu așa cum le cere Dumnezeu, trebuie să se supună orchestrărilor și rânduielilor Sale; numai atunci pot să obțină mântuirea. Nu există altă cale în afară de aceasta; orice ai face, nu trebuie să ai dorințe deșarte. Părtășia despre acest subiect este foarte importantă pentru oameni, nu-i așa? Acesta este un semnal de alarmă pentru voi.

Acum că ați auzit aceste mesaje, ar trebui să înțelegeți adevărul și să vă fie clar ce presupune mântuirea. Ceea ce le place oamenilor, lucrurile pentru care se luptă, de care sunt pasionați – nimic dintre toate acestea nu este important. Cel mai important lucru este acceptarea adevărului. În analiza finală, cel mai important este să fii capabil să dobândești adevărul, iar ceea ce-ți poate permite să obții frica de Dumnezeu și ferirea de rău este calea corectă. Dacă ai credință în Dumnezeu de câțiva ani și te-ai concentrat întotdeauna pe urmărirea unor lucruri care nu au nicio legătură cu adevărul, atunci credința ta nu are nimic de-a face cu adevărul și nici cu Dumnezeu. Poți pretinde că ai credință în Dumnezeu și că Îl recunoști, dar Dumnezeu nu este Domnul tău, nu este Dumnezeul tău, tu nu accepți faptul că Dumnezeu îți controlează soarta, nu te supui tuturor lucrurilor rânduite de Dumnezeu pentru tine, nu recunoști faptul că Dumnezeu este adevărul – caz în care speranțele tale de mântuire au fost spulberate; dacă nu poți merge pe calea urmăririi adevărului, mergi pe calea distrugerii. Dacă tot ceea ce urmărești, lucrurile asupra cărora te concentrezi, pentru care te rogi și la care apelezi se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu și pe ceea ce Dumnezeu îți cere și dacă ai o rațiune din ce în ce mai mare că asculți de Creator și Îl venerezi pe Creator și simți că Dumnezeu este Domnul tău, Dumnezeul tău, dacă ești din ce în ce mai bucuros să asculți de tot ceea ce Dumnezeu orchestrează și rânduiește pentru tine, iar relația ta cu Dumnezeu devine tot mai apropiată și mai normală și dacă iubirea ta pentru Dumnezeu este din ce în ce mai pură și mai adevărată, atunci nemulțumirile și înțelegerile greșite pe care le ai față de Dumnezeu și dorințele tale extravagante cu privire la Dumnezeu vor deveni tot mai puține, iar tu vei fi obținut pe deplin frica de Dumnezeu și ferirea de rău, ceea ce înseamnă că vei fi pășit deja pe calea mântuirii. Deși mersul pe calea mântuirii vine cu disciplina, emondarea, tratarea, judecata și mustrarea din partea lui Dumnezeu, iar acestea te fac să înduri multă durere, aceasta este iubirea lui Dumnezeu care se abate asupra ta. Dacă, atunci când crezi în Dumnezeu, urmărești doar să fii binecuvântat și urmărești doar statutul și prestigiul și nu ești niciodată disciplinat sau emondat și tratat sau judecat și mustrat, atunci, deși s-ar putea să ai o viață ușoară, inima ta se va îndepărta din ce în ce mai mult de Dumnezeu, vei pierde relația normală cu Dumnezeu și, totodată, nu vei fi dispus să accepți examinarea din partea lui Dumnezeu; îți vei dori să fii propriul șef – ceea ce demonstrează că drumul pe care mergi nu este calea cea dreaptă. Dacă ai experimentat lucrarea lui Dumnezeu pentru o perioadă și ai o rațiune din ce în ce mai puternică despre modul în care omenirea este atât de profund coruptă și atât de predispusă să se împotrivească lui Dumnezeu și dacă ești neliniștit că s-ar putea să vină o zi în care faci ceva care se împotrivește lui Dumnezeu și te temi că este posibil să Îl ofensezi și să fii abandonat de El și astfel simți că nimic nu este mai înfricoșător decât să te împotrivești lui Dumnezeu, atunci vei avea o inimă care se teme de Dumnezeu. Vei simți că, atunci când oamenii cred în Dumnezeu, nu trebuie să se abată de la Dumnezeu; dacă se abat de la Dumnezeu, dacă se abat de la disciplina lui Dumnezeu și de la judecata și mustrarea din partea lui Dumnezeu, atunci acest lucru este echivalent cu pierderea protecției și grijii din partea Lui, cu pierderea binecuvântărilor de la Dumnezeu și totul se termină pentru oameni; ei nu pot decât să devină chiar și mai depravați, vor fi ca oamenii religioși și vor fi în continuare susceptibili de a se împotrivi lui Dumnezeu în timp ce cred în Dumnezeu – și, prin asta, ei vor fi devenit antihriști. Dacă îți poți da seama de acest lucru, atunci te vei ruga lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Te rog, judeca-mă si mustră-mă. În tot ceea ce fac, Te implor să mă urmărești. Dacă fac ceva care încalcă adevărul și încalcă voia Ta, fie ca Tu să mă judeci și să mă pedepsești cu severitate – nu pot exista fără judecata și mustrarea Ta”. Aceasta este calea corectă pe care oamenii ar trebui să o urmeze în credința lor în Dumnezeu. Prin urmare, măsoară după acest standard: îndrăzniți să spuneți că ați pășit pe calea mântuirii? Nu îndrăzniți, pentru că încă nu ați devenit unii dintre cei care urmăresc adevărul, în multe lucruri nu căutați adevărul și nu sunteți capabili să acceptați și să vă supuneți tratării și emondării – ceea ce dovedește că sunteți departe de a merge pe calea mântuirii. Este oare ușor să pășești pe calea mântuirii dacă nu ești o persoană care urmărește adevărul? De fapt, nu este. Dacă oamenii nu au experimentat judecata și mustrarea din partea lui Dumnezeu, dacă nu au experimentat disciplina, certarea, tratarea și emondarea din partea lui Dumnezeu, atunci nu le este ușor să devină persoane care urmăresc adevărul și, drept urmare, este foarte greu pentru ei să pășească pe calea mântuirii. Dacă, după ce ai auzit acest mesaj, știi că este adevărul și, totuși, încă nu ai pășit pe calea urmăririi lui și a dobândirii mântuirii și nu vezi acest lucru ca pe ceva serios, simțind că, mai devreme sau mai târziu, va veni ziua în care vei reuși să o faci – fără nicio grabă – atunci ce fel de perspectivă este aceasta? Când ai o astfel de perspectivă, ai probleme și îți va fi greu să pășești pe calea mântuirii. Prin urmare, cum ar trebui să te hotărăști să pășești pe această cale? Ar trebui să spui: „Vai! În acest moment nu am pășit încă pe calea mântuirii – acest lucru este destul de periculos! Dumnezeu spune că oamenii trebuie să trăiască înaintea Lui tot timpul și trebuie să se roage mai mult și că inimile lor trebuie să fie împăcate și nu impulsive – așa că ar trebui să încep chiar acum să pun toate acestea în practică”. A practica în acest fel înseamnă a intra pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu; este atât de simplu. Ce fel de oameni sunt cei care aud cuvintele lui Dumnezeu și apoi merg și le pun în practică? Oare sunt oameni buni? Sunt – aceștia sunt oameni care iubesc adevărul. Ce fel de persoane sunt ei dacă, după ce au auzit cuvintele lui Dumnezeu, rămân amorțiți, indiferenți, neînduplecați – dacă tratează cu ușurință cuvintele lui Dumnezeu și își astupă urechile și închid ochii la ele? Oare nu sunt năuciți? Oamenii întreabă întotdeauna dacă există scurtături spre a fi mântuiți atunci când cred în Dumnezeu. Vă spun că nu există și apoi vă spun despre această cale simplă, dar după ce o auziți, nu o puneți în practică – ceea ce reprezintă un caz de a nu recunoaște un lucru bun atunci când îl auziți. Pot fi mântuiți astfel de oameni? Chiar dacă există o oarecare speranță pentru ei, nu este mare; mântuirea va fi foarte dificilă. S-ar putea să existe o zi în care se trezesc din somn, când se gândesc bine la lucruri și își spun: „Nu mai sunt tânăr și nu m-am ocupat de îndatoririle care mi-au revenit în timp ce am crezut în Dumnezeu în toți acești ani. Dumnezeu cere ca oamenii să trăiască înaintea Lui tot timpul, iar eu nu am trăit înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să mă grăbesc să mă rog”. Nu este prea târziu dacă își vin în fire în inimile lor și încep să se ocupe de îndatoririle care le revin. Dar nu amânați prea mult; dacă așteptați până când aveți șaptezeci sau optzeci de ani și corpul vostru se degradează și nu mai aveți energie, nu va fi prea târziu pentru a urmări adevărul? Dacă irosiți cei mai buni ani ai vieții voastre pe lucruri nesemnificative și ajungeți să amânați sau să ratați urmărirea adevărului, care este cel mai important lucru dintre toate, nu este extrem de nesăbuit? Există oare ceva mai prostesc? Mulți oameni sunt perfect conștienți de adevărata cale și, totuși, așteaptă viitorul pentru a o accepta și a o urma – sunt cu toții nesăbuiți. Ei nu știu că urmărirea adevărului necesită zeci de ani de efort, înainte ca ei să poată dobândi viața. Va fi prea târziu pentru regrete dacă vor irosi cel mai bun moment pentru a fi mântuiți!

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cu frică față de Dumnezeu putem să pășim pe calea mântuirii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 380)

A fi un conducător al bisericii nu înseamnă doar să înveți să folosești adevărul pentru rezolvarea problemelor, ci și să descoperi și să cultivi oameni talentați, pe care categoric nu trebuie să-i invidiezi sau să-i suprimi. A practica în acest fel este în avantajul lucrării bisericii. Dacă poți cultiva câțiva urmăritori ai adevărului pentru a coopera bine cu tine în toată lucrarea pe care o faci și, în cele din urmă, toți aveți mărturii despre experiențe, atunci vei fi un conducător calificat. Dacă vei deveni capabil să acționezi în toate lucrurile conform principiilor, atunci vei fi la înălțimea loialității tale. Există unii care se tem întotdeauna că alții sunt mai buni și mai înalți decât ei, că alții vor fi stimați, în timp ce ei sunt neglijați. Lucrul acesta îi determină să-i atace și să-i excludă pe alții. Nu este un caz de invidie față de persoanele mai capabile decât ei? Nu este un astfel de comportament egoist și demn de dispreț? Ce tip de fire este aceasta? Este pizmașă! Ei se gândesc doar la propriile interese, își satisfac doar dorințele proprii, nu au pic de respect pentru alții sau interesele casei lui Dumnezeu – astfel de oameni au o fire rea, iar Dumnezeu nu are deloc dragoste pentru ei. Dacă ești cu adevărat capabil să ții cont de voia lui Dumnezeu, atunci vei putea să tratezi în mod corect alți oameni. Dacă recomanzi o persoană bună și îi permiți să se pregătească și să îndeplinească o datorie adăugând astfel o altă persoană talentată casei lui Dumnezeu, munca ta nu va fi mai ușor de făcut? Nu vei fi fost, atunci, la înălțimea loialității tale în această datorie? Aceasta este o faptă bună înaintea lui Dumnezeu; este minimul de conștiință și rațiune pe care ar trebui să-l aibă cel care este conducător. Cei care sunt capabili să pună adevărul în practică pot accepta cercetarea lui Dumnezeu atunci când fac lucruri. Când accepți cercetarea lui Dumnezeu, inima ta este îndreptată. Dacă faci mereu lucrurile doar ca să le vadă ceilalți, vrei să câștigi mereu lauda și admirația celorlalți și totuși nu accepți cercetarea lui Dumnezeu, atunci mai este Dumnezeu în inima ta? Astfel de oameni nu Îl mai venerează pe Dumnezeu. Nu face mereu lucrurile de dragul tău și nu lua constant în considerare propriile interese; nu ține cont de interesele omului și nu te gândi la mândria, reputația sau statutul tău. Mai întâi trebuie să ții cont de interesele casei lui Dumnezeu și să le consideri prima ta prioritate. S-ar cuveni să ții seama de voia lui Dumnezeu și să începi prin a contempla dacă ai fost sau nu impur în îndeplinirea datoriei tale, dacă ai fost loial, ți-ai îndeplinit responsabilitățile, și dacă ai dat totul, precum și dacă ai chibzuit sau nu din inimă la datoria ta și la lucrarea bisericii. Trebuie să iei în considerare aceste lucruri. Gândește-te la ele frecvent și înțelege-le și îți va fi mai ușor să-ți îndeplinești bine datoria. Dacă ai un calibru slab, dacă experiența ta este superficială sau dacă nu ești competent în lucrarea ta profesională, pot exista unele greșeli sau lipsuri în lucrarea ta, iar rezultatele pot să nu fie foarte bune – dar vei fi depus cel mai mare efort. În tot ceea ce faci, nu îți satisfaci propriile dorințe egoiste sau preferințe. În schimb, acorzi mereu atenție lucrării bisericii și intereselor casei lui Dumnezeu. Deși s-ar putea să nu obții rezultate bune îndeplinindu-ți datoria, inima ta se va fi îndreptat; dacă, în plus, poți să cauți adevărul ca să rezolvi problemele din datoria ta, atunci aceasta va fi conform standardelor, iar tu vei putea să intri în realitatea adevărului. Asta înseamnă să fii mărturie.

Unii oameni cred în Dumnezeu, dar nu urmăresc adevărul. Ei trăiesc mereu în funcție de trup, agățându-se întotdeauna de plăcerile carnale, satisfăcându-și totdeauna propriile dorințe egoiste. Indiferent câți ani cred acești oameni în Dumnezeu, ei nu vor intra niciodată în realitatea adevărului. Acesta este semnul cuiva care Îl face de ocară pe Dumnezeu. Spui: „Nu am făcut nimic pentru a mă împotrivi lui Dumnezeu; cum L-am dezonorat pe Dumnezeu?” Toate ideile și gândurile tale sunt rele. În intențiile, scopurile și motivele din spatele acțiunilor tale și în consecințele faptelor tale – în fiecare mod îl mulțumești pe Satana, fiind bătaia lui de joc și lăsându-l să te aibă la mână. Nu ai fost martorul care ar trebui să fie un creștin. Ești o persoană care aparține Satanei. Dezonorezi numele lui Dumnezeu în toate lucrurile și nu deții o mărturie adevărată. Își va aminti Dumnezeu lucrurile pe care le-ai făcut? În cele din urmă, ce concluzie va trage Dumnezeu despre faptele tale și datoria pe care ai îndeplinit-o? Nu trebuie să existe o urmare, un soi de declarație? În Biblie, Domnul Isus spune: „Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în numele Tău? N-am scos noi demoni în numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!»” (Matei 7:22-23). De ce a spus Domnul Isus aceasta? De ce atât de mulți dintre cei care au predicat, au alungat demoni și au făcut multe minuni în numele Domnului au devenit răufăcători? S-a întâmplat pentru că ei nu au acceptat adevărul exprimat de Domnul Isus, nu au respectat poruncile Domnului Isus și nu au avut iubire pentru adevăr în inimile lor. Au vrut doar să-și dea lucrarea, suferința și sacrificiile pentru Domnul la schimb pentru binecuvântările Împărăției cerurilor. Aceasta înseamnă a face tranzacții cu Dumnezeu și a-L folosi și înșela pe Dumnezeu, așa că Domnul Isus i-a disprețuit, i-a urât și i-a condamnat drept răufăcători. Astăzi, oamenii acceptă judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, dar unii încă urmăresc reputația și statutul, vor întotdeauna să iasă în evidență, vor mereu să fie conducători și lucrători și să câștige reputație și statut. Deși cu toții spun că au credință în Dumnezeu, că Îl urmează și că se leapădă de sine și se sacrifică pentru Dumnezeu, ei își îndeplinesc îndatoririle pentru a câștiga faimă, interese și statut și au întotdeauna planuri personale. Nu sunt ascultători sau loiali față de Dumnezeu, acționează în mod arbitrar, fără să reflecteze deloc asupra lor și, astfel, au devenit răufăcători. Dumnezeu urăște astfel de răufăcători și Dumnezeu nu-i mântuiește. Care este standardul după care sunt judecate faptele unei persoane drept bune sau rele? Standardul e dacă acea persoană, în gândurile, expresiile și acțiunile sale, deține sau nu mărturia punerii în practică a adevărului și a trăirii realității adevărului. Dacă nu ai această realitate sau nu o trăiești, atunci, fără nicio îndoială, ești un răufăcător. Cum îi vede Dumnezeu pe răufăcători? Gândurile și acțiunile tale exterioare nu sunt mărturie pentru Dumnezeu, nici nu-l fac de rușine pe Satana și nici nu îl înfrâng; în schimb, Îl fac de rușine pe Dumnezeu și sunt pline de semne care-L fac pe Dumnezeu să-I fie rușine. Nu mărturisești pentru Dumnezeu, nu te sacrifici pentru El, și nici nu-ți îndeplinești responsabilitatea și obligațiile față de Dumnezeu; în schimb, acționezi pentru binele tău. Ce înseamnă „pentru binele tău”? Mai exact, înseamnă pentru binele Satanei. Prin urmare, în final, Dumnezeu va spune: „Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!” În ochii lui Dumnezeu, nu ai făcut fapte bune, ci, mai degrabă, ai început să te comporți rău. Nu numai că nu vei obține prin asta aprobarea lui Dumnezeu, dar va fi și ceva de condamnat. Ce caută să câștige cineva cu o astfel de credință în Dumnezeu? Oare, până la urmă, nu-i așa că o astfel de credință nu va da niciun rezultat?

Pentru toți cei care își îndeplinesc datoria, oricât de profund sau superficial ar înțelege adevărul, cel mai simplu mod de practică prin care să intre în realitatea adevărului este să se gândească, în toate, la interesele casei lui Dumnezeu și să renunțe la dorințele egoiste, la intențiile individuale, la motive, mândrie și statut. Să pună interesele casei lui Dumnezeu pe primul loc – măcar atât ar trebui să facă un om. Dacă o persoană care își îndeplinește datoria nu poate face nici măcar atât, atunci cum se poate spune că își face datoria? Asta nu înseamnă a-ți îndeplini datoria. Ar trebui să ții cont mai întâi de interesele casei lui Dumnezeu, să fii atent la voia Sa și să te gândești la lucrarea bisericii și să pui aceste lucruri înainte de toate; abia după aceea poți să te gândești la stabilitatea statutului tău sau la cum te văd alții. Nu simțiți că lucrurile devin ceva mai ușoare atunci când le împărțiți în acești pași și faceți niște compromisuri? Dacă vei practica astfel o vreme, vei ajunge să simți că a-L mulțumi pe Dumnezeu nu este dificil. În plus, ar trebui să poți să-ți îndeplinești responsabilitățile, să-ți onorezi obligațiile și îndatoririle, să lași deoparte dorințele tale egoiste, să-ți lași deoparte intențiile și motivele, să ai considerație pentru voia lui Dumnezeu și să pui pe primul loc interesele casei lui Dumnezeu, lucrarea bisericii și datoria pe care ar trebui s-o îndeplinești. După ce vei fi experimentat aceste lucruri o vreme, vei simți că acesta este un mod bun de a te comporta. Înseamnă să trăiești deschis și onest, fără să fii o persoană meschină sau bună de nimic, și să trăiești cu dreptate și onoare, în loc să fii josnic sau răutăcios. Vei simți că așa ar trebui să trăiască și să acționeze o persoană. Treptat, dorința din inima ta de a-ți satisface propriile interese se va diminua. Acum, indiferent de cât timp credeți în Dumnezeu, pătrunderea, înțelegerea și experiența voastră în privința lecțiilor de urmărire a adevărului, de practicare a adevărului și de intrare în realitățile lui sunt lipsite de profunzime, iar voi nu aveți experiență sau înțelegere autentică, așa că nu puteți oferi mărturie adevărată. Am împărtășit acum cu voi această strategie simplă: începeți prin a practica în acest fel și, odată ce ați făcut acest lucru pentru un timp, starea din interiorul vostru se va schimba fără să știți. Se va transforma din acea stare ambivalentă, în care nu sunteți nici teribil de interesați să credeți în Dumnezeu, nici plictisiți de asta, într-o stare în care simțiți că a crede în Dumnezeu și a fi o persoană cinstită sunt lucruri bune și în care vă interesează să fiți o persoană cinstită și simțiți că există sens și hrană în a trăi astfel. Spiritul vostru va fi statornic, împăcat și mulțumit. O astfel de stare va fi a voastră, ca urmare a faptului că ați renunțat la propriile motive, interese și dorințe egoiste. Veți fi câștigat asta. Acest rezultat este, pe de o parte, produsul cooperării umane și, pe de altă parte, lucrarea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt nu va lucra fără cooperarea oamenilor.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin înlăturarea firii corupte”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 381)

Ce știți despre schimbările firii? Esențele schimbărilor în fire și în purtare sunt diferite, la fel ca și schimbările în practică – toate sunt diverse în esență. Majoritatea oamenilor pun un accent deosebit pe comportamentul în credința lor în Dumnezeu, iar drept rezultat al acestui lucru apar anumite schimbări în purtarea lor. După ce au început să creadă în Dumnezeu, ei încetează să fumeze și să bea și nu se mai ceartă cu ceilalți, preferând să practice răbdarea când suferă o pierdere. Ei trec prin unele schimbări comportamentale. Unii oameni simt că, odată ce cred în Dumnezeu, ei înțeleg adevărul prin citirea cuvântului Său, că au experimentat lucrarea Duhului Sfânt și au o bucurie adevărată în inimile lor, făcându-i deosebit de înflăcărați și nu există nimic de care să nu se poată lepăda sau ce să nu poată suferi. Cu toate acestea, după ce au crezut timp de opt, zece sau douăzeci de ani, pentru că nu a fost nicio schimbare în firile vieții lor, în cele din urmă, ei sfârșesc prin a se reîntoarce la vechile căi; aroganța și disprețul lor devin mai pronunțate, iar ei încep să se întreacă pentru putere și profit, râvnesc la banii bisericii, îi invidiază pe cei care au beneficiat de casa lui Dumnezeu. Ei devin paraziți și viermi în casa lui Dumnezeu, iar unii chiar sunt dați în vileag și alungați drept conducători falși și antihriști. Și ce demonstrează aceste realități? Simplele schimbări comportamentale nu sunt durabile; dacă nu există nicio schimbare în firile vieții oamenilor, atunci, mai devreme sau mai târziu, își vor arăta adevărata față. Aceasta se datorează faptului că sursa schimbărilor purtării lor este ardoarea și, împreună cu o lucrare a Duhului Sfânt în acel moment, este extrem de ușor să devină înflăcărați sau să afișeze bunătate temporară. După cum spun necredincioșii: „Este ușor să faci o faptă bună; ceea ce este greu este să faci fapte bune o viață întreagă”. De ce sunt oamenii incapabili să facă fapte bune de-a lungul întregii lor vieți? Pentru că prin natură, oamenii sunt răi, egoiști și corupți. Purtarea cuiva este condusă de natura sa; indiferent care este natura cuiva, la fel este și comportamentul pe care îl dezvăluie și doar ceea ce este dezvăluit în mod natural reprezintă natura cuiva. Lucrurile care sunt false nu pot dura. Când Dumnezeu lucrează pentru a-l mântui pe om, nu este pentru a-l împodobi cu un comportament bun – scopul lucrării lui Dumnezeu este de a transforma firile oamenilor, pentru a-i face să renască în oameni noi. Judecata lui Dumnezeu, mustrarea, încercările și rafinarea omului toate servesc la a-i schimba firea, astfel încât el să poată obține supunere și devotament absolut față de Dumnezeu și să ajungă să I se închine Lui în mod normal. Acesta este scopul lucrării lui Dumnezeu. A se comporta bine nu este același lucru cu a se supune lui Dumnezeu și, cu atât mai puțin, cu a fi compatibil cu Hristos. Modificările comportamentului se bazează pe doctrină și se nasc din ardoare; nu se bazează pe adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu sau pe adevăr, cu atât mai puțin se bazează pe îndrumarea de la Duhul Sfânt. Chiar dacă există momente când unele lucruri pe care le fac oamenii sunt luminate sau îndrumate de Duhul Sfânt, aceasta nu este o exprimare a vieții lor. Ei încă nu au pătruns în realitățile adevărului, iar firea vieții lor nu s-a schimbat deloc. Indiferent cât de bun este comportamentul unei persoane, nu dovedește că ea ascultă de Dumnezeu sau că pune adevărul în practică. Modificările comportamentale nu reprezintă schimbarea firii vieții și nu pot fi socotite exprimări ale vieții oamenilor.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 382)

Dacă o persoană are multe comportamente bune nu înseamnă că deține realitățile adevărului. Numai practicând adevărul și acționând conform principiilor poți deține realitățile adevărului. Numai temându-te de Dumnezeu și ferindu-te de rău poți deține realitățile adevărului. Unii oameni au entuziasm, pot rosti doctrine, se supun regulilor și fac multe fapte bune, dar tot ce se poate spune despre ei este că dețin puțină umanitate. Cei care pot rosti doctrine și respectă tot timpul reguli nu pot practica neapărat adevărul. Deși ceea ce spun ei este corect și pare că nu sunt probleme, ei nu au nimic de spus în chestiuni referitoare la esența adevărului. Prin urmare, indiferent cât de multe doctrine poate rosti cineva, asta nu înseamnă că înțelege adevărul și, indiferent cât de multe doctrine ar înțelege, nu poate rezolva nicio problemă. Teoreticienii religioși pot explica cu toții Biblia, dar, în cele din urmă, toți cad, pentru că nu acceptă întregul adevăr pe care Dumnezeu l-a exprimat. Oamenii care au experimentat o schimbare în firile lor sunt diferiți; ei au înțeles adevărul, ei au discernământ asupra tuturor problemelor, știu cum să acționeze în conformitate cu voia lui Dumnezeu, cum să acționeze în conformitate cu principiul adevărului și cum să acționeze pentru a-L satisface pe Dumnezeu și ei înțeleg natura corupției pe care o afișează. Când sunt revelate propriile lor idei și noțiuni, ei sunt capabili să aibă discernământ și să se lepede de trup. Acesta este modul în care se exprimă o schimbare în fire. Principala manifestare a oamenilor care au suferit o schimbare a firii este că ei au ajuns să înțeleagă clar adevărul, iar când realizează lucrurile, pun adevărul în practică cu o acuratețe relativă, și nu demonstrează corupție atât de des. În general, cei ale căror firi s-au transformat par a fi deosebit de rezonabili și dotați cu discernământ și, datorită înțelegerii pe care o au asupra adevărului, nu mai demonstrează la fel de multă neprihănire de sine sau aroganță. Ei pot vedea și discerne mult din corupția care a fost dezvăluită în ei, așadar ei nu lasă ca aroganța să se nască. Ei sunt capabili să aibă o înțelegere măsurată despre care este locul omului, despre cum să se comporte în mod rezonabil, despre cum să fie ascultători, despre ce să spună și ce să nu spună, ce să spună și ce să le facă anumitor oameni. Astfel, oamenii ale căror firi s-au schimbat sunt relativ rezonabili și numai asemenea oameni trăiesc cu adevărat o asemănare umană. Deoarece înțeleg adevărul, sunt capabili să vorbească și să vadă lucrurile în conformitate cu acesta și sunt principiali în tot ceea ce fac; ei nu sunt supuși influenței vreunei persoane, chestiuni sau vreunui lucru și au toți propriile perspective și pot susține principiul adevărului. Firile lor sunt relativ stabile, nu trec de la o extremă la alta și, indiferent de circumstanțele lor, înțeleg cum să-și îndeplinească îndatoririle în mod corespunzător și cum să se comporte spre mulțumirea lui Dumnezeu. Cei ale căror firi s-au schimbat într-adevăr nu se concentrează asupra a ceea ce trebuie să facă pentru ca ei să arate bine la un nivel superficial; ei au câștigat claritate internă cu privire la ce trebuie să facă pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Prin urmare, din exterior, ei pot să nu pară a fi atât de entuziaști sau a fi făcut ceva foarte măreț, dar tot ceea ce fac ei este semnificativ, este valoros și are rezultate practice. Cei ale căror firi s-au schimbat dețin cu siguranță multe realități ale adevărului, iar acest lucru poate fi confirmat de perspectivele lor asupra lucrurilor și de acțiunile lor principiale. Cei care nu au obținut adevărul nu au obținut absolut nicio schimbare în firea vieții. Mai exact, cum se obține o schimbare în firea vieții? Ființele umane au fost profund corupte de Satana, toate se împotrivesc lui Dumnezeu și au o natură potrivnică lui Dumnezeu. Dumnezeu mântuiește oamenii transformându-I pe cei care au o natură potrivnică lui Dumnezeu și care pot să I se împotrivească în cei care pot să asculte și să se teamă de Dumnezeu. Asta înseamnă să fii cineva a cărui fire s-a schimbat. Oricât de coruptă ar fi o persoană sau oricâte firi corupte ar avea, atât timp cât poate să accepte adevărul, să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu și diversele încercări și rafinări, va avea o înțelegere adevărată cu privire la Dumnezeu și, în același timp, va fi capabilă să-și vadă clar natura și esența. Când se cunoaște cu adevărat, va fi capabilă să se urască pe sine și pe Satana, va fi dispusă să se lepede de Satana și să asculte complet de Dumnezeu. Odată ce o persoană are această determinare, poate urmări adevărul. Dacă oamenii au cunoaștere adevărată cu privire la Dumnezeu, dacă firea lor satanică este purificată, iar cuvintele lui Dumnezeu prind rădăcini în ei și au devenit viața lor și baza existenței lor, dacă trăiesc după cuvintele lui Dumnezeu, s-au schimbat complet și au devenit oameni noi – atunci acest lucru se consideră drept schimbare în firea lor. O schimbare în fire nu înseamnă a avea o umanitate matură și experimentată, nici nu înseamnă că firile exterioare ale oamenilor sunt mai umile decât înainte, că erau aroganți, dar acum pot să comunice rezonabil, sau că nu ascultau pe nimeni, dar acum îi pot asculta pe alții; astfel de modificări externe nu pot fi considerate transformări ale firii. Desigur, transformările firii chiar includ astfel de exprimări, dar ingredientul crucial este că, lăuntric, viața lor s-a schimbat. Acest lucru se datorează în totalitate faptului că adevărul și cuvintele lui Dumnezeu au prins rădăcini în ei, stăpânesc în interiorul lor și au devenit viața lor. Perspectivele lor asupra lucrurilor s-au schimbat și ele. Ei pot vedea clar ce se întâmplă în lume și cu omenirea, felul în care Satana corupe omenirea, modul în care marele balaur roșu I se împotrivește lui Dumnezeu și esența marelui balaur roșu. Ei îl pot urî pe marele balaur roșu și pe Satana în inimile lor și se pot întoarce complet către Dumnezeu și Îl pot urma. Asta înseamnă că firea vieții lor s-a schimbat și au fost câștigați de Dumnezeu. Schimbările din firea vieții sunt schimbări fundamentale, în timp ce schimbările de comportament sunt superficiale. Doar cei care au obținut schimbări în firea vieții sunt cei care au obținut adevărul și numai ei au fost câștigați de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 383)

Transformarea firii unei persoane nu este o schimbare de comportament, nici nu e o pretinsă schimbare exterioară sau o modificare temporară făcută din zel. Oricât de bune ar fi aceste schimbări, ele nu pot lua locul schimbărilor din firea vieții, deoarece aceste schimbări exterioare pot fi realizate prin eforturi omenești, dar schimbările din firea vieții nu pot fi realizate doar prin efortul personal al unei persoane. Experimentarea judecății, mustrării, încercărilor și rafinării din partea lui Dumnezeu este necesară pentru realizarea acestui lucru, precum și desăvârșirea din partea Duhului Sfânt. Deși oamenii care cred în Dumnezeu manifestă un oarecare comportament bun, niciunul dintre ei nu Îl ascultă cu adevărat pe Dumnezeu, nu Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu sau nu poate face voia lui Dumnezeu. De ce se întâmplă asta? Din cauza faptului că acest lucru necesită o schimbare în firea vieții , iar o simplă schimbare a comportamentului este departe de a fi suficientă. O schimbare a firii înseamnă că ai cunoștințe și experiență cu privire la adevăr și că adevărul a devenit viața ta, că îți poate direcționa și domina viața și tot ce ține de tine. Aceasta este o schimbare în firea vieții tale. Doar oamenii care dețin adevărul ca viață sunt cei ale căror firi s-au schimbat. În trecut, s-ar putea să fi existat unele adevăruri pe care nu le puteai pune în practică atunci când le înțelegeai, dar acum poți practica orice aspect al adevărului pe care îl înțelegi, fără obstacole sau dificultăți. Când practici adevărul, te simți plin de pace și fericire, dar dacă nu poți practica adevărul, simți durere și conștiința ta este tulburată. Poți practica adevărul în orice, poți trăi după cuvintele lui Dumnezeu și poți avea o bază pentru a trăi. Asta înseamnă că firea ta s-a schimbat. Acum poți să renunți cu ușurință la noțiunile și închipuirile tale, la preferințele și preocupările tale trupești și la acele lucruri la care nu puteai renunța înainte. Simți cum cuvintele lui Dumnezeu sunt cu adevărat bune și că practicarea adevărului este cel mai bun lucru de făcut. Asta înseamnă că firea ta s-a schimbat. O schimbare a firii sună foarte simplu, dar este, de fapt, un proces care implică multe experiențe. În această perioadă, oamenii trebuie să sufere multe greutăți, trebuie să-și subjuge propriul corp și să se lepede de trupul lor, trebuie, de asemenea, să îndure judecată, mustrare, emondare, tratare, încercări și rafinare și, de asemenea, trebuie să experimenteze multe eșecuri, căderi, lupte interioare și chinuri în inimile lor. Numai după aceste experiențe pot avea oamenii o oarecare înțelegere a propriei naturi, dar o anumită înțelegere nu produce imediat o schimbare completă; trebuie să treacă printr-o lungă perioadă de experiență înainte de a fi în sfârșit capabili să scape de firile lor corupte. De aceea este nevoie de o viață întreagă pentru a-ți schimba firea. De exemplu, dacă dezvălui corupție într-o problemă, poți practica imediat adevărul odată ce îți dai seama de el? Nu poți. În acest stadiu al înțelegerii, alții te emondează și te tratează, iar apoi, mediul tău te constrânge și te obligă să acționezi în conformitate cu principiile adevărului. Uneori, tot nu ești împăcat să faci asta și îți spui: „Trebuie să acționez așa? De ce nu pot să procedez cum vreau eu? De ce mi se cere mereu să practic adevărul? Nu vreau să fac asta, m-am săturat!” Experimentarea lucrării lui Dumnezeu necesită parcurgerea următorului proces: de la a fi reticent în a practica adevărul, la a practica de bunăvoie adevărul; de la negativitate și slăbiciune, la putere și capacitatea de a te lepăda de trup. Când oamenii ajung la un anumit punct al experienței și apoi trec prin niște încercări, prin rafinare și, în cele din urmă, ajung să înțeleagă voia lui Dumnezeu și unele adevăruri, atunci ei vor fi oarecum fericiți și dispuși să acționeze în conformitate cu principiile adevărului. La început, oamenii sunt reticenți la practicarea adevărului. Să luăm ca exemplu îndeplinirea cu devotament a propriilor îndatoriri: înțelegi oarecum ce înseamnă să-ți îndeplinești îndatoririle și să fii devotat lui Dumnezeu și, de asemenea, ai o anumită înțelegere a adevărului, dar când vei fi capabil să te devotezi lui Dumnezeu în totalitate? Când vei fi capabil să îți îndeplinești îndatoririle atât cu vorba cât și cu fapta? Acest lucru va necesita un proces. În timpul acestui proces, ai putea suferi multe greutăți. Unii oameni ar putea să te trateze, iar alții ar putea să te critice. Ochii tuturor vor fi pe tine, examinându-te atent, și doar atunci vei începe să realizezi că greșești și că tu ești cel care s-a descurcat slab, că lipsa de devotament în îndeplinirea datoriei tale este inacceptabilă și că nu trebuie să fii neglijent ori superficial! Duhul Sfânt te va lumina din interior și îți va face reproșuri atunci când vei greși. În timpul acestui proces, vei ajunge să înțelegi unele lucruri despre tine însuți și vei ști că ai prea multe impurități, că nutrești prea multe motive personale și ai prea multe dorințe necumpătate atunci când îți îndeplinești îndatoririle. Odată ce ai înțeles esența acestor lucruri, dacă poți să vii înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și să ai pocăință adevărată, poți fi curățit de acele lucruri corupte. Dacă, în această manieră, cauți frecvent adevărul pentru a-ți rezolva problemele practice, vei păși treptat pe calea cea dreaptă a credinței; vei începe să ai experiențe adevărate de viață, iar firea ta coruptă va începe, treptat, să fie purificată. Cu cât firea ta coruptă este mai purificată, cu atât mai mult firea vieții tale se va transforma.

Deși mulți oameni își îndeplinesc acum îndatoririle, în esență, câți oameni își fac de mântuială îndatoririle? Câți oameni pot accepta adevărul și își pot îndeplini îndatoririle conform principiilor adevărului? Câți oameni își îndeplinesc îndatoririle conform cerințelor lui Dumnezeu, după ce firile lor s-a schimbat? Analizând mai mult aceste lucruri, vei putea să știi dacă te ridici cu adevărat la nivelul standardelor în îndeplinirea datoriei tale și, de asemenea, vei putea vedea clar dacă firea ta s-a schimbat. A obține o transformare a firii nu este un lucru simplu; nu înseamnă doar să faci câteva schimbări de comportament, să dobândești o oarecare cunoaștere a adevărului, să poți să vorbești puțin despre propria experiență cu privire la fiecare aspect al adevărului sau să ai câteva schimbări ori să devii puțin ascultător după ce ești disciplinat. Aceste lucruri nu constituie o transformare a firii vieții. De ce spun asta? Deși poți să te fi schimbat întrucâtva, tot nu pui efectiv adevărul în practică. Poate te comporți astfel din cauză că te afli provizoriu într-un mediu potrivit, iar situația o permite sau împrejurările tale actuale te-au constrâns. În plus, atunci când ești într-o dispoziție bună, când starea ta este normală și când ai lucrarea Duhului Sfânt, poți practica adevărul. Dar să presupunem că ești în toiul unei încercări, când suferi ca Iov în mijlocul încercărilor tale sau că te confrunți cu încercarea morții. Când se va întâmpla asta, vei mai fi capabil să practici adevărul și să rămâi ferm în mărturie? Poți să spui ceva asemănător cu ceea ce a spus Petru: „Chiar dacă ar fi să mor după ce Te cunosc, cum să nu fac asta bucuros și fericit?” Ce prețuia Petru? Ceea ce prețuia Petru era ascultarea și considera cunoașterea lui Dumnezeu ca fiind cel mai important lucru, așa că a fost capabil să asculte până la moarte. Transformarea firii nu are loc peste noapte; este nevoie de o viață întreagă de experiență pentru a o obține. Înțelegerea adevărului este puțin mai ușoară, dar a putea practica adevărul în diverse contexte este greu. De ce întâmpină oamenii întotdeauna dificultăți în a pune adevărul în practică? De fapt, toate aceste dificultăți au legătură directă cu firile corupte ale oamenilor și toate sunt obstacole care provin din firile corupte. Prin urmare, trebuie să suferi mult și să plătești un preț pentru a fi capabil să pui adevărul în practică. Dacă nu ai avea firi corupte, nu ar trebui să suferi și să plătești un preț pentru a practica adevărul. Nu este acesta un fapt evident? Câteodată, ar putea să pară că pui adevărul în practică, dar în realitate, natura acțiunilor tale nu arată că faci astfel. Urmându-l pe Dumnezeu, mulți oameni sunt capabili să-și abandoneze familiile și carierele și să-și îndeplinească îndatoririle și, prin urmare, cred că practică adevărul. Cu toate acestea, ei nu sunt niciodată capabili să ofere adevărate mărturii despre experiențele lor. Ce se petrece, exact, aici? Dacă îi evaluezi după noțiunile omului, ei par să practice adevărul și, totuși, Dumnezeu nu recunoaște ceea ce fac ei drept practicarea adevărului. Dacă lucrurile pe care le faci au în spate motive personale și sunt denaturate, atunci ești predispus să te abați de la principii și nu se poate spune că practici adevărul; este doar un tip de purtare. Strict vorbind, acest tip de purtare a ta va fi probabil condamnată de Dumnezeu; nu va fi lăudată sau comemorată de El. Dacă te apuci să analizezi esența și rădăcina acestui lucru, ești o persoană care face rău, iar aceste comportamente exterioare ale tale constituie opoziție față de Dumnezeu. Din exterior, nu întrerupi și nu tulburi nimic și nu ai provocat nicio daună mare. Pare să fie logic și rezonabil, totuși, înăuntru se ascund impurități și intenții umane, iar esența acestui lucru este cea de a face rău și a se împotriviri lui Dumnezeu. De aceea, ar trebui să stabilești dacă a existat o schimbare în firea ta și dacă pui adevărul în practică, folosind cuvintele lui Dumnezeu și uitându-te la motivele din spatele acțiunilor tale. Nu depinde de o părere omenească sau de faptul că acțiunile tale se conformează sau nu închipuirilor sau gândurilor omenești sau dacă sunt pe potriva gustului tău; astfel de lucruri nu sunt importante. Mai degrabă, depinde de Dumnezeu care spune dacă te conformezi sau nu voii Sale, dacă acțiunile tale au sau nu realitatea adevărului și dacă îndeplinesc sau nu cerințele și standardele Lui. Doar a te măsura după cerințele lui Dumnezeu este precis. Transformarea firii și punerea în practică a adevărului nu sunt atât de simple și ușoare pe cât își imaginează oamenii. Înțelegeți acest lucru acum? Aveți vreo experiență în acest sens? Când vine vorba de esența unei probleme, este posibil să nu o înțelegeți; intrarea voastră a fost exagerat de superficială. Alergați toată ziua, din zori până la amurg, trezindu-vă devreme și culcându-vă târziu și totuși, nu ați dobândit transformarea în firea vieții voastre și nu puteți înțelege ce este transformarea firii. Aceasta înseamnă că intrarea voastră este prea superficială, nu-i așa? Indiferent cât timp ați crezut în Dumnezeu, este posibil să nu simțiți esența și lucrurile profunde ce au legătură cu transformarea firii. Se poate spune că firea voastră s-a schimbat? De unde știți dacă Dumnezeu vă laudă sau nu? Cel puțin, te vei simți excepțional de ferm în ceea ce privește tot ce faci și vei simți că Duhul Sfânt te călăuzește, te luminează și lucrează în tine în timp ce îți îndeplinești îndatoririle, faci vreo lucrare în casa lui Dumnezeu sau în mod general. Conduita ta se va potrivi ca o mănușă cu cuvintele lui Dumnezeu și, odată ce ai dobândit un anumit grad de experiență, vei simți că modul în care ai acționat în trecut a fost relativ potrivit. Dacă, totuși, după ce ai câștigat experiență o perioadă de timp, simți că unele dintre lucrurile pe care le-ai făcut în trecut nu erau potrivite și ești nemulțumit de ele și simți că nu erau în conformitate cu adevărul, atunci asta dovedește că tot ceea ce ai făcut a fost făcut împotrivindu-te lui Dumnezeu. Este o dovadă că slujirea ta a fost plină de răzvrătire, împotrivire și moduri umane de a acționa și că ai eșuat în totalitate în a obține schimbări ale firii.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Ce ar trebui să se știe despre transformarea firii omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 384)

Pentru a măsura dacă oamenii pot sau nu pot asculta de Dumnezeu, lucrul cheie care trebuie urmărit este dacă ei doresc ceva extravagant de la Dumnezeu și dacă au sau nu motive ascunse. Dacă oamenii fac întotdeauna cereri de la Dumnezeu, aceasta dovedește că ei nu sunt ascultători față de El. Orice ți se întâmplă, dacă nu poți primi acest lucru de la Dumnezeu, nu poți căuta adevărul, vorbești întotdeauna prin propriul raționament subiectiv și simți mereu că doar tu ai dreptate, și chiar ești în stare să te îndoiești că Dumnezeu este adevărul și dreptatea, atunci vei avea necazuri. Astfel de oameni sunt cei mai aroganți și răzvrătiți față de Dumnezeu. Oamenii care fac mereu cereri de la Dumnezeu nu pot niciodată să asculte cu adevărat de El. Dacă ceri de la Dumnezeu, aceasta dovedește că faci o înțelegere cu Dumnezeu, că îți alegi propriile gânduri și acționezi conform gândurilor tale. În aceasta, Îl trădezi pe Dumnezeu și ești neascultător. Nu are niciun sens să ceri de la Dumnezeu; dacă tu crezi cu adevărat că El este Dumnezeu, atunci nu vei îndrăzni să ceri de la El și nici nu vei fi potrivit să-I faci cereri, fie ele raționale sau nu. Dacă ai credință adevărată în Dumnezeu și crezi că El este Dumnezeu, atunci nu vei avea de ales decât să te închini Lui și să-L asculți. Oamenii de astăzi nu numai că și-au făcut propriile alegeri, ba chiar I-au cerut lui Dumnezeu să acționeze în conformitate cu propria lor voință. Nu numai că aleg să nu-L asculte pe Dumnezeu, ba chiar Îi cer lui Dumnezeu să asculte de ei. Nu este acest lucru irațional? Așadar, dacă nu există nicio convingere adevărată în oameni, nicio credință substanțială, ei nu pot obține niciodată lauda lui Dumnezeu. Atunci când oamenii sunt capabili să facă mai puține cereri de la Dumnezeu, convingerea lor adevărată și ascultarea lor vor crește, iar simțul rațiunii lor va deveni relativ normal. Se întâmplă adesea ca oamenii să fie cu atât mai greu de tratat, cu cât sunt mai înclinați să raționeze și cu cât oferă mai multe justificări. Nu numai că au multe cerințe, dar îți iau toată mâna când le dai un deget. Când sunt mulțumiți într-un domeniu, atunci au cerințe în altul; trebuie să fie mulțumiți în toate domeniile și, dacă nu sunt, încep să se plângă și se trec singuri la pierderi. Mai târziu se simt îndatorați și plini de regrete, varsă lacrimi amare și vor să moară. La ce folosește asta? Nu este acest lucru irațional? Această serie de probleme trebuie rezolvată de la rădăcină. Dacă ai o fire coruptă și nu o înlături și dacă insiști să aștepți până când ai necazuri sau provoci un dezastru pentru a o rezolva, cum poți compensa această pierdere? Nu este asta un fel de gândire ulterioară? Prin urmare, pentru a înlătura complet problema unei firi corupte, trebuie să cauți adevărul pentru a o rezolva atunci când apare prima dată. Trebuie să rezolvi firea coruptă în starea ei inițială, asigurându-te astfel că nu se comite o greșeală și prevenind problemele viitoare. Dacă o fire coruptă prinde rădăcini și se transformă în gândurile sau punctul de vedere al cuiva, ea va putea să îndemne o persoană să facă rău. Prin urmare, scopul principal al auto-reflecției și al autocunoașterii este de a descoperi firi corupte și de a căuta rapid adevărul pentru a le înlătura. Trebuie să știi ce lucruri sunt în natura ta, ce îți place, ce urmărești și ce vrei să obții. Trebuie să analizezi aceste lucruri conform cuvintelor lui Dumnezeu pentru a vedea dacă sunt în conformitate cu voia lui Dumnezeu și pentru a vedea de ce sunt eronate. Odată ce înțelegi aceste lucruri, trebuie să rezolvi problema anormalității rațiunii, adică problema iraționalității. Aceasta nu este doar problema unei firi corupte, ci și a lipsei de rațiune. În special în ceea ce privește interesele oamenilor, cei care sunt copleșiți de interese pot deveni iraționali. Aceasta este o problemă mentală și reprezintă, totodată, călcâiul lui Ahile pentru oameni. Unii simt că au un anumit calibru și daruri și își doresc întotdeauna să fie lideri pentru a ieși în evidență, așa că Îi cer lui Dumnezeu să se folosească de ei. Dacă Dumnezeu nu îi folosește, ei spun: „Cum poate Dumnezeu să nu mă favorizeze? Dumnezeule, dacă mă folosești pentru a face ceva important, Îți promit că mă voi sacrifica pentru Tine!” Este corect acest tip de intenție? Este un lucru bun să se sacrifice pentru Dumnezeu, dar există motivații în spatele dorinței lor de a se sacrifica pentru Dumnezeu. Ceea ce ei iubesc cu adevărat este statutul și ei acordă atenție acestui lucru. Dacă oamenii sunt cu adevărat ascultători, Îl pot urma pe Dumnezeu din toată inima, indiferent dacă Dumnezeu îi folosește sau nu și se pot sacrifica pentru Dumnezeu, indiferent dacă au sau nu statut. Numai acești oameni pot fi considerați raționali și ascultători față de Dumnezeu. Este bine când oamenii sunt dispuși să se sacrifice pentru Dumnezeu și Dumnezeu este dispus să folosească astfel de oameni, dar dacă nu sunt echipați cu adevărul, Dumnezeu nu are cum să-i folosească. Dacă oamenii sunt dispuși să depună eforturi pentru adevăr și să coopereze, trebuie să existe o etapă pregătitoare. Doar după ce oamenii înțeleg adevărul și pot asculta cu adevărat de Dumnezeu, poate Dumnezeu să-i folosească în mod oficial. Această etapă de practică este indispensabilă. Liderii și lucrătorii de astăzi sunt toți în această etapă de practică. După ce dobândesc experiență de viață și pot acționa cu principii, vor fi potriviți pentru a fi folosiți de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Oamenii fac prea multe cereri de la Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 385)

Singura atitudine pe care o ființă creată ar trebui să o aibă față de Creatorul său este una de ascultare, una de ascultare necondiționată. Acesta este un lucru pe care unii oameni din ziua de azi s-ar putea să fie incapabili să îl accepte. Asta deoarece statura omului este prea mică și el nu are realitatea adevărului. Dacă, atunci când Dumnezeu face lucruri care sunt în contradicție cu noțiunile tale, ești predispus să Îl interpretezi greșit pe Dumnezeu – chiar să nu asculți de Dumnezeu și să-I întorci spatele – atunci ești departe de a fi capabil să asculți de Dumnezeu. În timp ce omul este aprovizionat și udat de cuvântul lui Dumnezeu, el se zbate, de fapt, pentru un singur țel, adică, pentru ca în cele din urmă să poți obține o supunere necondiționată și absolută față de Dumnezeu – moment în care tu, această creație, vei fi atins standardul cerut. Există momente în care Dumnezeu face în mod deliberat lucruri care sunt în contradicție cu noțiunile tale și face intenționat lucruri care contravin dorințelor tale și care pot chiar să pară a fi în contradicție cu adevărul și împotriva sentimentelor umane și jignitoare pentru tine; aceste lucruri pot fi greu de acceptat pentru tine, este posibil să nu le poți înțelege și, indiferent de modul în care le analizezi, s-ar putea să ți se pară greșite și este posibil să nu le poți accepta, s-ar putea să simți că Dumnezeu a fost irațional făcând asta – dar, de fapt, Dumnezeu a făcut asta în mod deliberat. Prin urmare, care este scopul lui Dumnezeu când face aceste lucruri? Este să te testeze și să te expună, să vadă dacă ești sau nu capabil să cauți adevărul, dacă ai sau nu ascultare adevărată față de Dumnezeu. Nu căuta un fundament pentru tot ceea ce face și cere Dumnezeu și nu întreba de ce. Încercarea de a raționa cu Dumnezeu nu are rost. Trebuie doar să recunoști că Dumnezeu este adevărul și să fii capabili de ascultare absolută. Trebuie doar să recunoști că Dumnezeu este Creatorul tău și Dumnezeul tău. Acest lucru este mai presus decât orice raționament, mai presus decât orice înțelepciune lumească, mai presus decât orice morală, etică, expertiză, filozofie sau cultură tradițională umană – chiar mai presus decât emoțiile umane, dreptatea umană și așa-zisa iubire umană. Este mai presus decât orice. Dacă acest lucru nu îți este clar, atunci, mai devreme sau mai târziu, va veni o zi când ți se va întâmpla ceva și vei cădea. În cel mai bun caz, te veți răzvrăti împotriva lui Dumnezeu și vei merge pe o cale deviantă; dacă, în cele din urmă, ești capabil să te pocăiești și să recunoști frumusețea lui Dumnezeu și semnificația lucrării lui Dumnezeu în tine, atunci vei avea încă speranță la mântuire – însă dacă vei cădea din cauza acestui lucru și nu te poți ridica înapoi, nu ai nicio speranță. Indiferent dacă Dumnezeu judecă, mustră sau blestemă oamenii, toate acestea sunt pentru a-i mântui și ei nu trebuie să se teamă. De ce ar trebui să te temi? Ar trebui să te temi de Dumnezeu spunând: „Te urăsc și te resping”. Dacă Dumnezeu spune asta, ești în necaz: asta înseamnă că Dumnezeu nu te va mântui, că nu ai nicio speranță la mântuire. Și astfel, acceptând lucrarea lui Dumnezeu, oamenii trebuie să înțeleagă voia lui Dumnezeu. Orice ai face, nu căuta nod în papură când vine vorba de cuvintele lui Dumnezeu, spunând: „Judecata și mustrarea sunt în regulă, dar condamnarea, blestemul, distrugerea – nu înseamnă acestea că totul s-a terminat pentru mine? Ce rost are să fiu o creatură a lui Dumnezeu? Așa că nu voi fi, iar Tu nu vei mai fi Dumnezeul meu”. Dacă Îl respingi pe Dumnezeu și nu rămâi ferm în mărturia ta, atunci Dumnezeu te poate respinge cu adevărat. Știți asta? Indiferent de cât timp au crezut oamenii în Dumnezeu, indiferent pe câte drumuri au călătorit, câtă lucrare au făcut sau câte îndatoriri au îndeplinit, tot ceea ce au făcut în acest răstimp a fost în vederea pregătirii unui singur lucru. Care este acesta? Ei s-au pregătit să aibă, în cele din urmă, ascultare absolută față de Dumnezeu, ascultare necondiționată. Ce înseamnă „necondiționat”? Înseamnă că nu oferi nicio justificare și nu vorbești deloc despre propriile motive obiective, înseamnă că nu te despici firul în patru; ești o creatură a lui Dumnezeu, nu ești vrednic de asta. Când despici firul în patru cu Dumnezeu, ți-ai greșit locul, iar când încerci să raționezi cu Dumnezeu – din nou, ți-ai greșit locul. Nu te certa cu Dumnezeu, nu încerca întotdeauna să afli motivul, nu insista să înțelegi înainte de a asculta și să nu asculți atunci când nu înțelegi. Când faci asta, ți-ai greșit locul, caz în care ascultarea ta față de Dumnezeu nu este absolută; este ascultare relativă și condiționată. Sunt cei care pun condiții pentru ascultarea lor față de Dumnezeu oameni care ascultă cu adevărat de Dumnezeu? Îl tratezi pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu? Îl venerezi pe Dumnezeu drept Creatorul? Dacă nu o faci, atunci Dumnezeu nu te recunoaște. Ce trebuie să experimentezi pentru a obține ascultarea absolută și necondiționată față de Dumnezeu? Și cum ar trebui să experimentezi? În primul rând, oamenii trebuie să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu, trebuie să accepte să fie emondați și tratați. În plus, trebuie să accepte însărcinarea dată de Dumnezeu, trebuie să urmărească adevărul în timp ce își îndeplinesc datoria, trebuie să înțeleagă diferitele aspecte ale adevărului care se referă la intrarea în viață și să ajungă să înțeleagă voia lui Dumnezeu. Uneori, acest lucru depășește calibrul oamenilor și le lipsesc capacitățile de comprehensiune pentru a obține înțelegerea adevărului și pot să înțeleagă doar puțin atunci când alții au părtășie cu ei sau prin învățarea lecțiilor din diferitele situații create de Dumnezeu. Dar e obligatoriu să fii conștient că trebuie să ai o inimă de ascultare față de Dumnezeu, nu trebuie să încerci să raționezi cu Dumnezeu sau să pui condiții; tot ceea ce face Dumnezeu este ceea ce trebuie făcut, pentru că El este Creatorul; ești o creatură a lui Dumnezeu și trebuie să ai o atitudine de ascultare și nu trebuie să întrebi întotdeauna care este motivul sau să vorbești despre condiții. Dacă îți lipsește chiar și cea mai elementară atitudine de ascultare și ești chiar pasibil să te îndoiești de Dumnezeu și să nu ai încredere în El sau să te gândești, în inima ta: „Trebuie să fiu atent dacă Dumnezeu mă va mântui cu adevărat, dacă Dumnezeu este cu adevărat drept. Toată lumea spune că Dumnezeu este iubire – ei bine, atunci trebuie să văd dacă există cu adevărat iubire în ceea ce face Dumnezeu în mine, dacă este într-adevăr iubire”, în caz că examinezi constant dacă ceea ce face Dumnezeu este în concordanță cu noțiunile și gusturile tale sau chiar cu ceea ce crezi tu că este adevărul, atunci ți-ai greșit locul și ai dat de necaz: probabil că vei ofensa firea lui Dumnezeu. Adevărurile legate de ascultare sunt cruciale și niciun adevăr nu poate fi exprimat pe deplin și clar în doar două propoziții; toate se referă la diferitele stări ale oamenilor și la corupția lor. Intrarea în realitatea adevărului nu poate fi atinsă în unul sau doi – sau trei sau cinci – ani. Este nevoie să trăiești multe lucruri, să experimentezi o mare parte din judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, să experimentezi multă emondare și tratare și, în cele din urmă, să dobândești capacitatea de a practica adevărul. Numai atunci urmărirea adevărului va fi eficientă și numai atunci oamenii vor deține realitatea adevărului. Doar cei care dețin realitatea adevărului sunt cei care au experiență adevărată.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 386)

În timp ce experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, indiferent de câte ori ai eșuat, ai căzut, ai fost emondat, tratat sau demascat, acestea nu sunt lucruri rele. Indiferent de modul în care ai fost emondat sau tratat, sau dacă acest lucru este făcut de către conducători, lucrători, frații sau surorile tale, toate acestea sunt lucruri bune. Trebuie să îți amintești acest lucru: indiferent cât de mult suferi, de fapt, beneficiezi de pe urma acestui lucru. Oricine are experiență poate confirma asta. Indiferent de situație, a fi emondat, tratat sau dat în vileag este întotdeauna un lucru bun. Nu este o condamnare. Este mântuirea lui Dumnezeu și cea mai bună oportunitate ca să ajungi să te cunoști. Poate să-ți aducă o schimbare în bine în experiența ta de viață. Fără așa ceva, nu vei avea nici oportunitatea, nici condiția și nici contextul ca să poți dobândi o înțelegere a adevărului corupției tale. Dacă realmente înțelegi adevărul și ești capabil să descoperi lucrurile corupte ascunse în adâncul inimii tale, dacă le poți distinge clar, atunci este bine, acest lucru a rezolvat o problemă majoră a intrării în viață și este foarte benefic pentru schimbările firii. A deveni capabil să te cunoști cu adevărat pe tine însuți este cea mai bună oportunitate de a-ți drege căile și de a deveni o persoană nouă; este pentru tine cea mai bună ocazie să obții o nouă viață. Odată ce te cunoști cu adevărat pe tine însuți, vei putea vedea că, atunci când adevărul devine viața cuiva, este, cu adevărat, un lucru de mare preț, și vei înseta după adevăr, îl vei practica și vei pătrunde în realitatea lui. Acesta este un lucru nespus de măreț! Dacă poți să profiți de această oportunitate, să reflectezi cu seriozitate asupra ta și să câștigi o cunoaștere autentică de sine ori de câte ori dai greș sau cazi, atunci, în mijlocul negativității și slăbiciunii, vei putea să te ridici înapoi pe picioare. Odată trecut de acest prag, vei putea să faci un pas mare înainte și să pătrunzi în realitatea adevărului.

Dacă tu crezi în suveranitatea lui Dumnezeu, atunci trebuie să crezi că întâmplările de zi cu zi, fie ele bune sau rele, nu au loc la întâmplare. Nu e vorba de faptul că cineva este aspru cu tine dinadins sau că te vizează; totul a fost rânduit și orchestrat de Dumnezeu. De ce orchestrează Dumnezeu toate aceste lucruri? Nu este pentru a te dezvălui drept cine ești sau pentru a te expune și alunga; a te expune nu este scopul final. Scopul final este să te desăvârșească și să te mântuiască. Cum te desăvârșește Dumnezeu? Și cum te mântuiește? În primul rând, El începe prin a te face conștient de propria ta fire coruptă și prin a te face să-ți cunoști natura și esența, neajunsurile și ceea ce îți lipsește. Doar știind aceste lucruri și având o înțelegere clară a lor, poți urmări adevărul și te poți elibera treptat de firea ta coruptă. Acesta este Dumnezeu oferindu-ți o ocazie. Aceasta este compasiunea lui Dumnezeu. Tu trebuie să știi cum să profiți de această ocazie. Nu ar trebui să te opui lui Dumnezeu, să te bați cap în cap cu El sau să-L înțelegi greșit. În particular, când te confrunți cu oamenii, chestiunile și lucrurile pe care Dumnezeu le aranjează în jurul tău, să nu simți în permanență că lucrurile nu sunt așa cum îți dorești să fie; nu-ți dori în permanență să scapi de ele și nu-L învinui sau înțelege greșit pe Dumnezeu. Dacă faci aceste lucruri în permanență, atunci nu experimentezi lucrarea lui Dumnezeu și asta va face să-ți fie foarte greu să intri în realitatea adevărului. Oricare ar fi lucrul întâmpinat pe care nu-l poți înțelege pe deplin, atunci când se ivește o dificultate trebuie să înveți să te supui. Ar trebui să începi prin a veni înaintea lui Dumnezeu și a te ruga mai mult. În acest fel, înainte să-ți dai seama, o schimbare va avea loc în starea ta interioară și vei putea să cauți adevărul pentru a-ți rezolva problema. Ca atare, vei fi capabil să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu. Pe măsură ce se întâmplă acest lucru, realitatea adevărului va fi făurită înlăuntrul tău și acesta este felul în care vei progresa și vei suferi o transformare a stării vieții tale. Odată ce ai suferit această schimbare și ai această realitate a adevărului, atunci vei avea și statură, iar cu statura va veni viața. Dacă cineva trăiește întotdeauna pe baza unei firi satanice corupte, atunci, indiferent cât de mult entuziasm sau energie au, ei tot nu pot fi considerați a avea statură sau viață. Dumnezeu lucrează în fiecare persoană în parte și, indiferent care este metoda Lui, ce fel de oameni, chestiuni și lucruri întrebuințează El în slujirea Lui sau ce fel de ton au cuvintele Lui, El are doar un scop final: să te mântuiască. Și cum te mântuiește? El te schimbă. Deci, cum ai putea să nu suferi puțin? Va trebui să ai de suferit. Această suferință poate implica multe lucruri. La început, oamenii trebuie să sufere când acceptă judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu. Când cuvintele lui Dumnezeu sunt prea severe și explicite, iar oamenii Îl interpretează greșit pe Dumnezeu – și chiar au noțiuni – și acest lucru poate fi dureros. Uneori, Dumnezeu creează un mediu în jurul oamenilor pentru a le da în vileag corupția, pentru a-i face să reflecteze asupra lor și să se cunoască, iar atunci vor și suferi puțin. Uneori, când sunt emondați, tratați și expuși direct, oamenii trebuie să sufere; este de parcă ar fi fost puși sub cuțit. Dacă nu există nicio suferință, nu există niciun efect. Dacă, de fiecare dată când ești emondat și tratat și de fiecare dată când un mediu te dă în vileag, acest lucru îți deșteaptă sentimentele și îți dă un impuls, atunci, prin acest proces, vei intra în realitatea adevărului și vei avea statură. Dacă de fiecare dată când ești supus emondării și tratării și expunerii de către un mediu, nu simți niciun fel de durere sau disconfort și nu simți absolut nimic, și dacă nu vii înaintea lui Dumnezeu pentru a-I căuta voia, nici rugându-te, nici căutând adevărul, atunci ești chiar prea amorțit! Dumnezeu nu lucrează în tine când duhul tău nu simte nimic, când nu reacționează. El va spune: „Această persoană este prea amorțită și a fost prea profund coruptă. Indiferent de modul în care o disciplinez, o tratez sau încerc să o înfrânez, tot nu pot să-i mișc inima sau să-i deștept duhul. Persoana aceasta va da de necaz; nu este ușor de mântuit”. Dacă Dumnezeu rânduiește anumite medii, oameni, chestiuni și lucruri pentru tine, dacă te emondează și te tratează și dacă, din asta, înveți niște lecții, dacă ai învățat să vii înaintea lui Dumnezeu, ai învățat să cauți adevărul și, fără să-ți dai seama, ești luminat și iluminat și dobândești adevărul, dacă ai experimentat o schimbare în aceste medii, ai cules recompense și ai făcut progrese, dacă începi să înțelegi un pic voia lui Dumnezeu și încetezi să te plângi, atunci toate acestea vor însemna că ai stat neclintit în toiul încercărilor din aceste medii și că ai făcut față testului. Ca atare, vei fi răzbit acest calvar. Cum îi va privi Dumnezeu pe cei care rezistă testului? Dumnezeu va spune că au o inimă sinceră și că pot să îndure acest tip de suferință deoarece, în adâncul sufletului, iubesc adevărul și-și doresc să-l dobândească. Dacă Dumnezeu te evaluează astfel, nu ești, atunci, o persoană cu statură? Nu ai atunci viață? Și cum se dobândește această viață? Este oferită de Dumnezeu? Dumnezeu te aprovizionează în diferite feluri și folosește diferiți oameni, lucruri și obiecte pentru a te instrui. E ca și cum Dumnezeu îți dă personal mâncare și băutură, aducând personal diferite alimente în fața ta, ca să mănânci pe îndestulate și să te bucuri; doar atunci poți să crești și să rămâi puternic. Așa trebuie să experimentezi și să înțelegi aceste lucruri; așa te supui tuturor lucrurilor ce vin de la Dumnezeu. Acesta este tipul de mentalitate și atitudine pe care trebuie să o ai și trebuie să înveți să cauți adevărul. Nu ar trebui să cauți în mod constant cauze externe sau să-i învinuiești pe ceilalți pentru problemele tale sau să le găsești defecte oamenilor; trebuie să ai o înțelegere clară a voii lui Dumnezeu. Din exterior, ar putea să ți se pară că unii oameni au păreri despre tine sau prejudecăți față de tine, dar tu nu ar trebui să vezi lucrurile așa. Dacă vezi lucrurile din acest punct de vedere, nu vei face decât să inventezi scuze și nu vei putea obține nimic. Ar trebui să vezi lucrurile obiectiv și să accepți totul din partea lui Dumnezeu. Când vei vedea lucrurile în acest fel, va fi ușor să te supui lucrării lui Dumnezeu și vei fi capabil să cauți adevărul și să înțelegi voia lui Dumnezeu. Odată ce punctul tău de vedere și starea de spirit sunt rectificate, vei putea dobândi adevărul. Așadar, de ce nu o faci pur și simplu? De ce te împotrivești? Dacă ai înceta să te împotrivești, ai câștiga adevărul. Dacă te împotrivești, nu vei câștiga nimic și, de asemenea, vei răni sentimentele lui Dumnezeu și Îl vei dezamăgi. În ce mod va fi dezamăgit Dumnezeu? Tu nu accepți adevărul, nu ai speranță de mântuire, iar Dumnezeu nu este capabil să te câștige, prin urmare, cum ar putea El să nu fie dezamăgit? Când nu accepți adevărul, aceasta echivalează cu a împinge mâncarea care ți-a fost oferită personal de Dumnezeu. Spui că nu-ți este foame și că nu ai nevoie de mâncare; Dumnezeu încearcă de nenumărate ori să te încurajeze să mănânci, dar tu tot nu îți dorești asta. Preferi să stai nemâncat. Crezi că ești sătul când, de fapt, nu ai absolut nimic. Oamenii ca aceștia sunt foarte lipsiți de rațiune și neprihăniți de sine; ei nu recunosc un lucru bun când îl văd, sunt cei mai sărăciți și mai jalnici dintre oameni.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a dobândi adevărul, trebuie să înveți de la oamenii, din chestiunile și lucrurile din apropiere”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 387)

În activitatea lor, conducătorii și lucrătorii Bisericii trebuie să fie atenți la două principii: unul este să-și înfăptuiască lucrarea în deplină conformitate cu principiile stipulate de rânduielile de lucru, fără să încalce vreodată acele principii și fără să-și întemeieze munca pe orice și-ar putea închipui sau pe oricare dintre propriile idei. În tot ceea ce fac, ei ar trebui să dea dovadă de grijă pentru lucrarea bisericii și să pună întotdeauna pe primul loc interesele casei lui Dumnezeu. Încă un lucru – iar acesta este cel mai important – e că în toate lucrurile, ei trebuie să se concentreze pe a urmări călăuzirea Duhului Sfânt și a face totul conformându-se strict cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă sunt încă în stare să se împotrivească călăuzirii Duhului Sfânt sau dacă se iau cu încăpățânare după propriile idei și fac lucrurile după propria închipuire, atunci acțiunile lor vor constitui o împotrivire cât se poate de gravă față de Dumnezeu. Să-și întoarcă spatele, de repetate ori, luminării și călăuzirii Duhului Sfânt nu va duce decât la un impas. Dacă pierd lucrarea Duhului Sfânt, atunci nu vor putea să lucreze; și, chiar dacă reușesc să lucreze cumva, nu vor realiza nimic. Acestea sunt cele două principii esențiale care trebuie respectate în timp ce lucrează: unul este să-și înfăptuiască lucrarea în concordanță exactă cu rânduielile de la cel de mai sus, precum și să acționeze în conformitate cu principiile stabilite de cel de mai sus; iar celălalt este să urmeze călăuzirea Duhului Sfânt înăuntrul lor. Odată ce aceste două principii sunt înțelese, nu vor fi atât de predispuși să facă greșeli. Experiența voastră în înfăptuirea lucrării bisericii este încă limitată, iar când lucrați, este extrem de denaturată de propriile idei. Câteodată, s-ar putea să nu înțelegeți luminarea sau călăuzirea dinăuntrul vostru care vine de la Duhul Sfânt; alte dăți, păreți că o înțelegeți, dar e probabil să o ignorați. Mereu vă închipuiți sau deduceți într-o manieră umană, acționând cum considerați adecvat, fără niciun fel de grijă pentru intențiile Duhului Sfânt. Vă vedeți de lucrarea voastră doar conform propriilor idei, punând deoparte orice luminare de la Duhul Sfânt. Astfel de situații au loc frecvent. Călăuzirea lăuntrică de la Duhul Sfânt nu este deloc transcendentală; de fapt, este foarte normală. Adică, în adâncul inimii tale, știi că acest mod de a acționa este potrivit și că este modul cel mai bun. De fapt, acest gând este destul de clar; nu a fost rezultatul cugetării și, câteodată, nu înțelegi pe deplin de ce ar trebui să te comporți așa. Deseori, aceasta nu este altceva decât luminarea de la Duhul Sfânt. Acest lucru se întâmplă cel mai adesea persoanelor cu experiență. Duhul Sfânt te îndrumă să faci ceea ce este cel mai potrivit. Nu este ceva la care te gândești, ci mai degrabă este un sentiment din inima ta care te face să-ți dai seama că acesta este cel mai bun mod de a proceda și îți place să procedezi astfel fără să știi de ce. Acest lucru poate veni de la Duhul Sfânt. Ideile proprii izvorăsc adesea din gândire și chibzuire și toate sunt denaturate de voința proprie; oamenii se gândesc doar la ce beneficiu și avantaj este pentru ei; fiecare acțiune pe care oamenii decid să o facă implică aceste lucruri. Totuși, îndrumarea de la Duhul Sfânt nu cuprinde nicicum asemenea denaturări. Este necesar să fii foarte atent la îndrumarea sau luminarea de la Duhul Sfânt; mai ales în chestiunile esențiale, trebuie să fii atent ca să le înțelegi. Oamenii cărora le place să își folosească mintea și să acționeze în funcție de propriile idei sunt cei mai predispuși să rateze o asemenea îndrumare sau luminare. Conducătorii și lucrătorii potriviți sunt oameni care au lucrarea Duhului Sfânt, care sunt atenți la lucrarea Duhului Sfânt în orice moment, care ascultă de Duhul Sfânt, se tem de Dumnezeu, nu neglijează voia lui Dumnezeu și urmăresc neosteniți adevărul. Ca să Îl mulțumești pe Dumnezeu și să fii martor pentru El în mod corespunzător, ar trebui să reflectezi deseori asupra motivelor și denaturărilor pe care le ai când îți îndeplinești datoria, iar apoi să încerci să vezi cât de mult din conținutul lucrării este motivat de ideile umane, cât provine din luminarea Duhului Sfânt și cât respectă cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie, în mod constant și în toate împrejurările, să reflectezi dacă faptele și cuvintele tale sunt în conformitate cu adevărul. Practicând des astfel, vei ajunge pe drumul corect al slujirii lui Dumnezeu. Este necesar să deții realitățile adevărului ca să ajungi să Îl slujești pe Dumnezeu într-un fel care este în conformitate cu intențiile Lui. Doar după ce au înțeles adevărul, au oamenii abilitatea de a discerne și de a recunoaște ce apare din ideile lor și ce apare din motivele umane. Pot să recunoască impuritățile umane, precum și ce înseamnă să acționeze conform adevărului. Abia după ce pot discerne, pot fi siguri că sunt capabili să pună în practică adevărul și să fie pe deplin în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Fără a înțelege adevărul, este imposibil ca oamenii să practice discernământul. O persoană confuză ar putea să creadă toată viața în Dumnezeu fără să știe ce înseamnă să i se dezvăluie propria corupție sau ce înseamnă să I se împotrivească lui Dumnezeu, deoarece nu înțelege adevărul; acel gând nici măcar nu există în mintea sa. Adevărul este inaccesibil oamenilor de calibru prea mic; indiferent cum ai avea părtășie cu ei despre adevăr, aceștia tot nu înțeleg. Asemenea oameni sunt confuzi. În credința lor, oamenii confuzi nu pot mărturisi pentru Dumnezeu; ei pot doar să facă unele servicii. Dacă liderii și lucrătorii trebuie să își îndeplinească bine îndatoririle, atunci calibrul lor nu poate să fie prea rău. Cel puțin, ei trebuie să înțeleagă lucrurile spirituale și să le primească într-o manieră pură, pentru a putea înțelege cu ușurință adevărul și a practica adevărul. Experiența unor oameni este prea superficială, așa că uneori au abateri în înțelegerea lor asupra adevărului, iar apoi sunt predispuși să facă greșeli. Când au abateri în înțelegerea lor, nu sunt la înălțimea sarcinii de a practica adevărul. Când există abateri în înțelegerea lor asupra adevărului, este probabil ca aceștia să urmeze reguli, iar atunci când urmează reguli, este ușor să greșească și nu se ridică la înălțimea sarcinii de a practica adevărul. Când există abateri în înțelegere, este, de asemenea, ușor să fii înșelat și folosit de antihriști. Prin urmare, abaterile în înțelegere pot duce la multe greșeli. Drept urmare, nu numai că nu își vor îndeplini bine îndatoririle, ci se pot și rătăci cu ușurință, ceea ce dăunează intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Ce valoare are cineva care își face datoria în acest fel? Acea persoană a devenit pur și simplu cineva care perturbă și tulbură lucrarea bisericii. Și trebuie învățate lecții din aceste eșecuri. Pentru a îndeplini lucrarea pe care o încredințează Dumnezeu, este necesar ca liderii și lucrătorii să înțeleagă aceste două principii: trebuie să adere cu strictețe la rânduielile de lucru ale celui de mai sus în îndeplinirea datoriei și trebuie să acorde atenție și să se supună oricărei îndrumări din partea Duhului Sfânt, conform cuvântului lui Dumnezeu. Doar când aceste două principii sunt înțelese, lucrarea ta poate fi eficientă, iar Dumnezeu va fi mulțumit.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 388)

Petru a căutat să se cunoască și să vadă ce fusese dezvăluit în el prin rafinarea cuvintelor lui Dumnezeu și în timpul diferitelor încercări pe care Dumnezeu i le pregătise. Când a ajuns cu adevărat să se înțeleagă pe sine, Petru și-a dat seama exact cât de profund corupți sunt oamenii și cât de lipsiți de valoare și de nedemni să-L slujească pe Dumnezeu sunt ei și că ei nu merită să trăiască înaintea lui Dumnezeu. Apoi, Petru s-a prosternat înaintea lui Dumnezeu. După ce a experimentat atât de mult, în cele din urmă, Petru a ajuns să simtă: „A-L cunoaște pe Dumnezeu este cel mai prețios lucru! Dacă aș muri înainte de a-L cunoaște, ar fi așa un păcat. A-L cunoaște pe Dumnezeu este cel mai important, cel mai semnificativ lucru care există. Dacă omul nu Îl cunoaște pe Dumnezeu, atunci el nu merită să trăiască, este la fel ca animalele și nu are viață.” Când experiența lui Petru atinsese punctul acesta, el ajunsese să își cunoască propria natură și dobândise o înțelegere relativ bună a acesteia. Deși poate nu ar fi fost în stare să o explice la fel de lămurit cum ar face-o oamenii din ziua de azi, Petru chiar atinsese această stare. Prin urmare, a merge pe calea urmăririi adevărului și a atinge desăvârșirea de către Dumnezeu necesită cunoașterea propriei naturi din cuvântările lui Dumnezeu, precum și înțelegerea diverselor aspecte ale naturii proprii și descrierea cu exactitate a acesteia în cuvinte, vorbind clar și simplu. Doar asta înseamnă a te cunoaște pe tine însuți cu adevărat și numai în acest mod vei fi obținut rezultatul pe care îl cere Dumnezeu. În cazul în care cunoașterea ta încă nu a ajuns în acest punct, dar susții că te cunoști pe tine însuți și spui că ai câștigat viață, atunci nu te dai pur și simplu mare? Tu nu te cunoști și nici nu știi ce ești în fața lui Dumnezeu, dacă ai atins cu adevărat standardele de a fi uman sau câte elemente satanice ai încă în tine. Încă îți este neclar cui îi aparții și nici măcar nu te cunoști defel – deci cum poți să ai rațiune în fața lui Dumnezeu? Când Petru urmărea viața, se concentra pe a se cunoaște pe sine și a-și transforma firea pe parcursul încercărilor sale, și s-a străduit să-L cunoască pe Dumnezeu. În final, s-a gândit: „În viață, oamenii trebuie să caute să-L înțeleagă pe Dumnezeu; a-L cunoaște este cel mai important lucru. Dacă nu-L cunosc pe Dumnezeu, atunci nu am să pot să mă odihnesc în pace când am să mor. După ce am să-L cunosc, dacă Dumnezeu va vrea să mor, atunci mă voi fi simțit cel mai mulțumit; nu am să mă plâng câtuși de puțin, iar toată viața mea va fi fost împlinită”. Petru nu a putut să dobândească acest nivel de înțelegere sau să ajungă la acest punct imediat după ce începuse să creadă în Dumnezeu; în schimb, a trecut prin foarte multe încercări. Experiența lui trebuia să ajungă la un anumit punct de cotitură, iar el trebuia să se înțeleagă pe sine înainte de a putea simți valoarea faptului de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Prin urmare, calea pe care a luat-o Petru a fost calea urmăririi adevărului și cea în care să dobândească viața și să fie desăvârșit. Acesta este aspectul asupra căruia practica lui specifică s-a concentrat în principal.

În credința voastră în Dumnezeu, pe ce cale mergeți cu toții? Dacă nu cauți viața, înțelegerea de sine și cunoașterea de Dumnezeu, asemenea lui Petru, atunci tu nu mergi pe calea lui Petru. În prezent, majoritatea oamenilor se află în acest fel de stare: Pentru a obține binecuvântări, trebuie să mă sacrific pentru Dumnezeu și să plătesc un preț pentru El. Pentru a obține binecuvântări, trebuie să abandonez totul pentru Dumnezeu; trebuie să termin ceea ce El mi-a încredințat și trebuie să îmi îndeplinesc bine datoria. Această stare e dominată de intenția de a obține binecuvântări, ceea ce e un exemplu de a se sacrifica în întregime pentru Dumnezeu cu scopul de a obține recompense de la El și de a câștiga o cunună. Astfel de oameni nu au adevărul în inimile lor și este sigur că înțelegerea lor constă doar din câteva cuvinte doctrinare pe care le etalează oriunde merg. Calea lor este cea a lui Pavel. Credința unor astfel de oameni este un act de trudă constantă și, în adâncul lor, ei simt că, pe cât fac mai mult, cu atât mai mult își vor dovedi loialitatea față de Dumnezeu; că, pe cât fac mai mult, cu atât El va fi negreșit mai mulțumit; și că, pe cât fac mai mult, cu atât mai mult vor merita să li se acorde o cunună înaintea lui Dumnezeu și cu atât mai mari vor fi binecuvântările pe care le vor câștiga. Ei cred că, dacă pot să îndure suferința, să predice și să moară pentru Hristos, dacă își pot sacrifica propriile vieți și dacă pot îndeplini toate îndatoririle pe care Dumnezeu le-a încredințat lor, atunci ei vor fi aceia care câștigă cele mai mari binecuvântări și vor fi siguri că vor primi cununi. Tocmai asta e ceea ce și-a imaginat Pavel și ceea ce a căutat. Aceasta este calea exactă pe care a mers el, și tocmai sub îndrumarea unor astfel de gânduri a lucrat el pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Nu provin aceste gânduri și intenții dintr-o natură satanică? E tocmai ca în cazul oamenilor lumești care cred că, în timp ce sunt pe pământ, ei trebuie să urmeze cunoașterea și că, după ce au obținut-o, se pot distinge de mulțime, pot să devină funcționari și să aibă statut. Ei cred că, odată ce au statut, își pot realiza ambițiile și își pot aduce afacerile și practicile de familie la un anumit nivel de prosperitate. Nu toți necredincioșii merg pe această cale? Cei care sunt dominați de această natură satanică pot fi doar ca Pavel în credința lor. Ei gândesc: „Trebuie să mă lepăd de tot pentru a mă sacrifica pentru Dumnezeu. Trebuie să fiu credincios înaintea lui Dumnezeu și, în cele din urmă, voi primi recompense și cununi mărețe.” Aceasta e aceeași atitudine cu cea a oamenilor lumești care urmăresc lucruri lumești. Ei nu sunt deloc diferiți și sunt supuși aceleiași naturi. Când oamenii au acest soi de natură satanică, afară, în lume, vor căuta să obțină cunoștințe, învățătură statut și să se distingă de mulțime. Dacă ei cred în Dumnezeu, vor căuta să obțină mari coroane și mari binecuvântări. Dacă oamenii nu urmăresc adevărul atunci când cred în Dumnezeu, sigur vor merge pe această cale. Acesta este un fapt imuabil, este o lege naturală. Calea pe care merg cei care nu urmează adevărul este diametral opusă celei a lui Petru. Voi pe ce cale vă aflați în prezent? Deși poate că nu ai plănuit să apuci pe calea lui Pavel, natura ta a hotărât să mergi pe această cale, iar tu te duci în acea direcție în ciuda voinței tale. Deși vrei să pășești pe calea lui Petru, dacă nu îți este clar cum să faci asta, atunci, involuntar, o vei lua pe calea lui Pavel: asta este realitatea situației. Cum anume ar trebui să meargă cineva pe calea lui Petru în ziua de azi? Dacă ești incapabil să faci distincția între căile lui Petru și Pavel sau dacă nu ești deloc familiarizat cu ele, atunci, indiferent cât de mult pretinzi că mergi pe calea lui Petru, acele cuvinte ale tale sunt doar goale. Mai întâi, trebuie să ai o idee clară despre care e calea lui Petru și care este calea lui Pavel. Numai când înțelegi cu adevărat că drumul lui Petru este calea urmăririi vieții și singura cale spre desăvârșire, vei fi capabil să mergi pe calea lui Petru, să urmărești cum a urmărit el și să practici principiile pe care le-a practicat el. Dacă nu înțelegi calea lui Petru, atunci calea pe care o apuci sigur este cea a lui Pavel, pentru că nu va exista altă cale pentru tine; nu vei avea de ales în această privință. Oamenilor care nu înțeleg adevărul și care nu sunt capabili să-l urmeze le va fi greu să meargă pe calea lui Petru, chiar dacă sunt hotărâți. Se poate spune că sunt harul și înălțarea lui Dumnezeu faptul că El v-a dezvăluit acum calea către mântuire și desăvârșire. El este Acela care vă îndrumă pe calea lui Petru. Fără îndrumarea și luminarea lui Dumnezeu, nimeni nu ar putea să apuce pe calea lui Petru și singura alegere ar fi să mergeți pe calea lui Pavel, urmând pașii lui Pavel spre distrugere. Pe vremea aceea, Pavel nu simțea că e greșit să meargă pe acea cale; credea pe deplin că era corectă. El nu a câștigat adevărul și, mai ales, nu a suferit o schimbare a firii. A crezut prea mult în sine și a simțit că nu exista nici cea mai mică problemă în legătură cu a crede în acel mod. A mers mai departe, plin de încredere și cu cea mai mare siguranță de sine. Până la final, nu și-a revenit în simțiri niciodată. Credea în continuare că, pentru el, a trăi era Hristos. Ca atare, Pavel a continuat pe acea cale până la capăt și, la vremea când a fost pedepsit în cele din urmă, totul se terminase pentru el. Calea lui Pavel nu implica să ajungă să se cunoască pe sine, cu atât mai puțin să caute o schimbare a firii. El nu și-a analizat niciodată natura, nici nu a dobândit vreo cunoaștere despre ce era el. Știa doar că este vinovatul principal pentru persecuția lui Isus. Dar nu a avut nici cea mai mică înțelegere privind natura sa și, după ce și-a terminat lucrarea, Pavel a simțit că trăia ca Hristos și că ar trebui să fie recompensat. Lucrarea făcută de Pavel a fost simplu serviciu făcut lui Dumnezeu. Căci Pavel, personal, deși a primit unele revelații de la Duhul Sfânt, nu obținuse deloc adevăr sau viață. Prin urmare, el nu a fost mântuit de Dumnezeu. În schimb, a fost pedepsit de El. De ce se spune că drumul lui Petru este drumul către desăvârșire? Deoarece, în practica sa, Petru a pus un accent deosebit pe viață, pe a căuta să-L cunoască pe Dumnezeu și să se cunoască pe sine însuși. Prin experiența sa cu privire la lucrarea lui Dumnezeu, el a ajuns să se cunoască pe sine, a câștigat o înțelegere privind stările corupte ale oamenilor, și-a aflat propriile lacune și a descoperit cel mai valoros lucru pe care ar trebui să-l urmărească oamenii. El a putut să-L iubească sincer pe Dumnezeu, a învățat cum să-L răsplătească pe Dumnezeu, a câștigat ceva adevăr și a avut realitatea pe care o cere Dumnezeu. Din toate lucrurile pe care Petru le-a spus în timpul încercărilor sale, se poate vedea că el a fost, într-adevăr, cel cu cea mai mare înțelegere a lui Dumnezeu. Deoarece a ajuns să înțeleagă atât de mult adevăr din cuvintele lui Dumnezeu, calea lui a devenit din ce în ce mai luminoasă și mai aliniată voii lui Dumnezeu. Dacă Petru nu ar fi deținut acest adevăr, atunci calea pe care a luat-o nu ar fi putut fi atât de corectă.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să mergi pe calea lui Petru”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 389)

Petru Mi-a fost credincios timp de mulți ani, totuși el nu s-a văitat niciodată, nici nu a avut vreo plângere; nici măcar Iov nu a fost egalul său și, de-a lungul secolelor, toți sfinții au fost mai prejos ca Petru. El nu numai că a căutat să Mă cunoască, ci a și ajuns să Mă cunoască într-un moment în care Satana își punea în aplicare uneltirile înșelătoare. Asta a făcut ca Petru să Mă slujească ani la rând, mereu în acord cu voia Mea și pentru acest motiv, el nu a fost niciodată exploatat de Satana. Petru a învățat o lecție din credința lui Iov, totuși el a perceput clar și lipsurile lui Iov. Deși Iov fusese foarte credincios, îi lipseau cunoștințele despre chestiunile tărâmului spiritual, deci a spus multe cuvinte care nu corespundeau cu realitatea; aceasta arată cum cunoașterea lui Iov era superficială și incapabilă de desăvârșire. Ca atare, Petru s-a concentrat întotdeauna pe a dobândi un simț al duhului și a observat întotdeauna cu atenție dinamica tărâmului spiritual. Prin urmare, el nu numai că fost capabil să deslușească unele dintre dorințele Mele, ci, de asemenea, a avut un dram de cunoaștere a uneltirilor înșelătoare ale Satanei. Di această cauză, cunoașterea sa despre Mine a fost mai mare decât oricare alta de-a lungul veacurilor.

Din experiența lui Petru, nu e greu de văzut că, dacă oamenii doresc să Mă cunoască, ei trebuie să se concentreze pe a cugeta atent în duhurile lor. Nu îți cer să Îmi „dedici” o anumită cantitate în exterior; aceasta este o preocupare secundară. Dacă nu Mă cunoști, atunci toată credința, iubirea și loialitatea despre care vorbești nu sunt decât iluzii; sunt nimicuri, iar tu vei deveni cu siguranță cineva care se laudă grozav de mult înaintea Mea, dar care nu se cunoaște pe sine. Ca atare, vei fi din nou prins în mreje de Satana și nu vei putea să scapi; vei deveni un fiu al pierzării și un obiect al distrugerii. Însă, dacă ești rece și nepăsător față de cuvintele Mele, atunci, fără îndoială, Mi te vei opune. Acesta este un lucru sigur și ai face bine să privești prin poarta tărâmului spiritual la multele și diferitele duhuri care au fost mustrate de Mine. Care dintre ele, în fața cuvintelor Mele, nu au fost pasive, nepăsătoare și potrivnice? Care dintre ele nu au fost cinice cu privire la cuvintele Mele? Care dintre ele nu au încercat să găsească cusur în cuvintele Mele? Care dintre ele nu Mi-au folosit cuvintele ca „arme de apărare” cu care să se „protejeze”? Ele nu au folosit cuvintele Mele ca pe o cale de a Mă cunoaște, ci doar ca pe jucării cu care să se joace. Prin aceasta, nu Mi se împotriveau direct? Cine sunt cuvintele Mele? Cine este Duhul Meu? V-am pus astfel de întrebări de atât de multe ori, totuși ați dobândit vreodată înțelegeri mai înalte și mai clare despre ele? Le-ați experimentat vreodată cu adevărat? Vă mai aduc o dată aminte: dacă nu veți cunoaște cuvintele Mele, nici nu le veți accepta, nici nu le veți pune în practică, atunci veți deveni în mod inevitabil obiecte ale mustrării Mele! Veți deveni cu siguranță victime ale Satanei!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 8

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 390)

Deși mulți oameni cred în Dumnezeu, puțini înțeleg ce înseamnă credința în Dumnezeu și ce trebuie să facă ei pentru a se conforma voii lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă din cauză că, deși oamenii sunt familiarizați cu cuvântul „Dumnezeu” și cu expresii precum „lucrarea lui Dumnezeu”, ei nu Îl cunosc pe Dumnezeu și cu atât mai puțin Îi cunosc lucrarea. Atunci, nu e de mirare că toți cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu sunt confuzi în credința lor despre El. Oamenii nu iau în serios credința în Dumnezeu, și asta doar deoarece a crede în Dumnezeu este prea nefamiliar, prea ciudat pentru ei. Astfel, ei nu se ridică la înălțimea cerințelor lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dacă oamenii nu Îl cunosc pe Dumnezeu și dacă nu Îi cunosc lucrarea, atunci nu sunt potriviți pentru folosul lui Dumnezeu și cu atât mai puțin sunt ei capabili să-I mulțumească voia. „Credința în Dumnezeu” înseamnă a crede că există un Dumnezeu; acesta este cel mai simplu concept în ceea ce privește credința în Dumnezeu. În plus, a crede că există un Dumnezeu nu este același lucru cu a crede cu adevărat în Dumnezeu; mai degrabă este un fel de credință simplă cu puternice conotații religioase. Adevărata credință în Dumnezeu înseamnă următorul lucru: în baza credinței că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor, omul experimentează cuvintele și lucrarea Sa, își purifică firea coruptă, îndeplinește voia lui Dumnezeu și ajunge să Îl cunoască pe Dumnezeu. Numai o astfel de călătorie se poate numi „credință în Dumnezeu.” Totuși, deseori oamenii percep credința în Dumnezeu ca pe o chestiune simplă și frivolă. Oamenii care cred în Dumnezeu astfel nu mai știu ce înseamnă să crezi în Dumnezeu și, cu toate că poate continuă să creadă până la capăt, nu vor dobândi niciodată aprobarea lui Dumnezeu, pentru că merg pe calea greșită. Astăzi, încă mai există cei care cred în Dumnezeu după slove și după doctrine fără valoare. Ei nu știu că le lipsește esența credinței în Dumnezeu și că nu pot dobândi aprobarea lui Dumnezeu. Totuși, ei se roagă lui Dumnezeu pentru binecuvântările siguranței și suficient har. Să ne oprim, să ne liniștim inimile și să ne întrebăm: nu cumva a crede în Dumnezeu este cu adevărat cel mai ușor lucru de pe pământ? Nu cumva a crede în Dumnezeu nu înseamnă nimic mai mult decât să primești mult har de la Dumnezeu? Sunt oamenii care cred în Dumnezeu fără a-L cunoaște sau care cred în Dumnezeu și, totuși, I se opun, într-adevăr capabili să mulțumească voia lui Dumnezeu?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 391)

Ce a dobândit omul de când a început să creadă în Dumnezeu prima dată? Ce ai ajuns să știi despre Dumnezeu? Cât te-ai schimbat datorită credinței tale în Dumnezeu? Astăzi, știți cu toții cum credința omului în Dumnezeu nu este doar pentru mântuirea sufletului și bunăstarea trupului, nici nu este pentru a-i îmbogăți viața prin iubirea față de Dumnezeu și așa mai departe. În această situație, dacă Îl iubești pe Dumnezeu pentru bunăstarea trupului sau plăcerea de moment, atunci, chiar dacă, în cele din urmă, iubirea ta față de Dumnezeu atinge cea mai înaltă culme și nu ceri nimic în plus, iubirea aceasta pe care o cauți rămâne o iubire denaturată și nu una plăcută lui Dumnezeu. Aceia care folosesc iubirea față de Dumnezeu pentru a-și îmbogăți existențele plictisitoare și pentru a umple un gol în inimile lor sunt genul de oameni ahtiați după o viață ușoară, nu aceia care caută cu adevărat să-L iubească pe Dumnezeu. Acest tip de iubire este forțată și este căutarea plăcerii emoționale, iar Dumnezeu nu are nevoie de aceasta. Așadar, ce fel de iubire este iubirea ta? Pentru ce Îl iubești pe Dumnezeu? Câtă iubire adevărată de Dumnezeu este acum în tine? Iubirea marii voastre majorități este de tipul celei menționate anterior. O astfel de iubire poate doar să mențină un statu-quo; nu poate atinge statornicia și nici nu se poate înrădăcina în om. Genul acesta de iubire este doar ca o floare care înflorește și se ofilește fără să dea roade. Cu alte cuvinte, după ce L-ai iubit o dată pe Dumnezeu astfel, dacă nu există nimeni care să te îndrume pe calea ce-ți stă înainte, te vei prăbuși. Dacă nu poți să-L iubești pe Dumnezeu decât în vremea iubirii pentru El, dar, apoi, firea vieții tale rămâne neschimbată, atunci vei rămâne incapabil să scapi de vălul influenței întunericului, vei rămâne incapabil să te eliberezi de robia și urzelile Satanei. Niciun om ca acesta nu poate fi pe deplin câștigat de către Dumnezeu; în cele din urmă, spiritul, sufletul și trupul său vor continua să-i aparțină Satanei. Nu poate exista nicio îndoială în privința asta. Toți aceia care nu pot fi pe deplin câștigați de către Dumnezeu se vor întoarce în locul lor inițial, adică înapoi la Satana, și vor merge în lacul de foc și pucioasă pentru a accepta următoarea etapă a pedepsei de la Dumnezeu. Cei câștigați de către Dumnezeu sunt cei care se leapădă de Satana și scapă de stăpânirea lui. Ei se numără în mod oficial printre oamenii Împărăției. Așa iau ființă oamenii Împărăției. Ești dispus să devii genul acesta de persoană? Ești dispus să fii câștigat de către Dumnezeu? Ești dispus să scapi de stăpânirea Satanei și să te întorci la Dumnezeu? Îi aparții Satanei acum sau te numeri printre oamenii Împărăției? Aceste lucruri ar trebui să fie deja clare și să nu necesite explicații suplimentare.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce perspectivă trebuie să aibă credincioșii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 392)

În trecut, mulți au căutat cu ambiție sălbatică și noțiuni, au căutat drept urmare a propriilor speranțe. Pentru moment, haideți să lăsăm deoparte asemenea chestiuni; acum, de o importanță crucială este să găsiți o cale de practică, una care să vă permită fiecăruia dintre voi să mențineți o condiție normală înaintea lui Dumnezeu și să vă eliberați treptat din jugul influenței Satanei, ca să puteți fi câștigați de către Dumnezeu și să trăiți pe pământ ceea ce cere Dumnezeu de la voi. Doar în acest fel puteți împlini intențiile Lui. Mulți cred în Dumnezeu, și totuși nu știu nici ce vrea El, nici ce vrea Satana. Cred într-o manieră confuză, lăsându-se pur și simplu luați de val, așa că nu au avut niciodată o viață creștină normală; mai mult decât atât, nu au avut niciodată relații personale normale, cu atât mai puțin o relație normală cu Dumnezeu. De aici se poate vedea că dificultățile și lacunele omului sunt numeroase, ca și alți factori care pot împiedica voia lui Dumnezeu. Acest lucru este suficient ca să demonstreze că omul nu a ajuns încă pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu, nici nu a intrat în adevărata experiență a vieții omenești. Așadar, ce înseamnă a ajunge pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu? Să pășești pe calea cea dreaptă înseamnă că îți poți liniști oricând inima în fața lui Dumnezeu și că te poți bucura de o comuniune normală cu Dumnezeu, ajungând treptat să știi ce lipsuri are omul și câștigând încetul cu încetul o cunoaștere mai profundă a lui Dumnezeu. Prin aceasta, duhul tău dobândește în fiecare zi noi perspective și o nouă luminare; râvna ta crește, cauți să pătrunzi în adevăr și, în fiecare zi, există o nouă lumină și o nouă înțelegere. Prin această cale, te eliberezi treptat de sub influența Satanei și crești în viața ta. Oamenii ca aceștia au intrat pe calea cea dreaptă. Evaluează-ți experiențele prezente și examinează calea pe care ai urmat-o în credința ta în Dumnezeu: când compari aceste lucruri cu ce s-a descris mai sus, ți se pare că ești pe calea cea dreaptă? În ce privințe te-ai eliberat de sub jugul Satanei și de sub influența lui? Dacă încă nu ai pășit pe calea cea dreaptă, atunci legăturile tale cu Satana încă nu au fost tăiate. Astfel stând lucrurile, te va conduce căutarea ta de a-L iubi pe Dumnezeu la o iubire autentică, neclintită și pură? Spui că iubirea ta față de Dumnezeu e neclintită și din toată inima, dar totuși, nu te-ai eliberat de sub jugul Satanei. Nu încerci să-L păcălești pe Dumnezeu? Dacă îți dorești să atingi o stare în care iubirea ta față de Dumnezeu să nu fie denaturată și îți dorești să fii pe deplin câștigat de El și să te numeri printre oamenii Împărăției, atunci, trebuie să o iei mai întâi pe calea cea bună a credinței în Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce perspectivă trebuie să aibă credincioșii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 393)

Problema obișnuită cu care se confruntă toți oamenii este aceea că înțeleg adevărul, dar nu reușesc să îl pună în practică. Acest lucru se întâmplă pentru că, pe de o parte, ei nu sunt dispuși să plătească prețul și, pe de altă parte, pentru că discernământul lor este prea neadecvat; ei nu pot să vadă nenumăratele dificultăți din viața de zi cu zi, așa cum sunt acestea, și nu știu cum să practice în mod corespunzător. Fiindcă experiențele oamenilor sunt prea superficiale, calibrul lor este prea slab și măsura în care înțeleg adevărul este limitată, ei nu au cum să rezolve dificultățile pe care le întâlnesc în viața de zi cu zi. Ei cred în Dumnezeu doar cu vorba și sunt incapabili să-L aducă pe Dumnezeu în viața lor de zi cu zi. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este Dumnezeu, viața este viață, și e ca și cum oamenii nu ar avea nicio relație cu Dumnezeu în viața lor. Asta gândesc toți. Crezând astfel în Dumnezeu, în realitate, oamenii nu vor fi câștigați și desăvârșiți de El. De fapt, nu e vorba că al lui Dumnezeu cuvânt nu a fost făcut cunoscut, ci, mai degrabă, că abilitatea oamenilor de a primi cuvântul Lui este pur și simplu prea neadecvată. S-ar putea spune că aproape nimeni nu acționează conform intențiilor inițiale ale lui Dumnezeu; mai degrabă, credința lor în Dumnezeu este pe măsura propriilor intenții, a noțiunilor religioase pe care le-au respectat în trecut și a modului propriu de a face lucrurile. Puțini sunt aceia care se transformă în urma acceptării cuvântului lui Dumnezeu și care încep să acționeze potrivit voii Lui. Mai degrabă, oamenii persistă în credințele lor greșite. Când oamenii încep să creadă în Dumnezeu, fac acest lucru din perspectiva regulilor convenționale ale religiei, și trăiesc și interacționează cu ceilalți întru totul conform propriilor filosofii de viață. S-ar putea spune că așa stau lucrurile cu nouă din zece oameni. Foarte puțini sunt aceia care fac un alt plan și întorc o pagină nouă după ce încep să creadă în Dumnezeu. Omenirea nu a reușit să considere drept adevăr cuvântul lui Dumnezeu sau, luându-l ca adevăr, să-l pună în practică.

Să luăm, de exemplu, credința în Isus. Fie că o persoană abia a început să creadă, fie crede de foarte mult timp, fiecare și-a folosit talentele pe care le avea și și-a demonstrat abilitățile de care dispunea. Oamenii au adăugat, pur și simplu, în viețile lor obișnuite, aceste trei cuvinte, „credința în Dumnezeu”, dar nu au făcut nicio schimbare în firea lor, iar credința lor în Dumnezeu nu a crescut câtuși de puțin. Căutarea lor nu a fost nici caldă, nici rece. Nu au spus că vor renunța la credința lor, dar nici nu au dedicat totul lui Dumnezeu. Nu L-au iubit niciodată cu adevărat pe Dumnezeu și nici nu I s-a supus Lui. Credința lor în Dumnezeu a fost un amestec de sinceritate și falsitate, au abordat-o cu un ochi deschis și unul închis, și nu au fost serioși în practicarea credinței lor. Ei au continuat într-o astfel de stare de confuzie și, în cele din urmă, au avut parte de o moarte confuză. Ce scop au toate acestea? În zilele noastre, pentru a crede în Dumnezeul practic, trebuie să pornești pe drumul cel bun. Dacă tu crezi în Dumnezeu, nu ar trebui doar să cauți binecuvântări, ci să să-L iubești pe Dumnezeu și să-L cunoști. Prin luminarea Lui și prin propria-ți căutare, poți mânca și bea cuvântul Lui, poți să ajungi la o înțelegere adevărată a Lui și să ai o dragoste adevărată de Dumnezeu care izvorăște din adâncul inimii tale. Cu alte cuvinte, când dragostea ta pentru Dumnezeu este atât de autentică și nimeni nu o poate distruge sau sta în calea iubirii tale pentru El, te afli pe calea cea bună a credinței tale în Dumnezeu. Aceasta dovedește că aparții lui Dumnezeu, căci inima ta este în posesia lui Dumnezeu și nimic altceva nu te mai poate lua în stăpânire. Datorită experienței tale, a prețului pe care l-ai plătit și a lucrării lui Dumnezeu, poți dezvolta o dragoste neașteptată pentru El – și, când o vei face, te vei elibera de influența Satanei și vei ajunge să trăiești în lumina cuvântului lui Dumnezeu. Numai după ce te-ai eliberat de influența întunericului poți spune că L-ai dobândit pe Dumnezeu. Aceasta este ținta pe care trebuie să încerci să o cauți în credința ta în Dumnezeu. Acesta este datoria fiecăruia dintre voi. Niciunul dintre voi nu ar trebui să se mulțumească cu starea actuală a lucrurilor. Nu puteți fi nehotărâți cu privire la lucrarea lui Dumnezeu și nici să o priviți cu ușurință. Ar trebui să vă gândiți la Dumnezeu din toate privințele, neîncetat, și să le faceți toate de dragul Lui. Și ori de câte ori vorbiți sau acționați, ar trebui să aveți în vedere, în primul rând, interesele casei lui Dumnezeu. Numai astfel puteți fi pe placul inimii lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să trăiești pentru adevăr întrucât crezi în Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 394)

În credința lor în Dumnezeu, cea mai mare greșeală a oamenilor este că ei cred doar verbal, iar Dumnezeu este cu totul absent din viața lor de zi cu zi. Într-adevăr, toți oamenii cred în existența lui Dumnezeu, dar, cu toate acestea, Dumnezeu nu face parte din viața lor de zi cu zi. Gurile oamenilor rostesc multe rugăciuni către Dumnezeu, dar Dumnezeu are puțin loc în inima lor, așa că El îi încearcă neîncetat. Fiindcă oamenii sunt impuri, Dumnezeu nu are de ales decât să-i încerce, astfel încât ei să se rușineze și să ajungă să se cunoască în toiul acestor încercări. Altfel, omenirea s-ar transforma în urmașii arhanghelului și ar deveni din ce în ce mai corupți. Pe parcursul credinței sale în Dumnezeu, fiecare persoană se leapădă de multe dintre intențiile și obiectivele personale sub curățirea neîncetată a lui Dumnezeu. Altfel, Dumnezeu nu S-ar putea folosi de nimeni și nu ar avea cum să facă în oameni lucrarea pe care s-ar cuveni să o facă. Mai întâi, Dumnezeu îi curăță pe oameni și, prin acest proces, ei pot ajunge la cunoașterea de sine, iar Dumnezeu îi poate schimba. Numai atunci le oferă Dumnezeu viața Sa, și numai în acest fel poate inima lor să se întoarcă pe deplin către Dumnezeu. Așadar, spun că a crede în Dumnezeu nu este atât de simplu pe cât zic oamenii. Din perspectiva lui Dumnezeu, dacă ai doar cunoaștere, dar nu ai cuvântul Lui drept viață și dacă te limitezi numai la propriile cunoștințe, dar nu poți să practici adevărul sau să trăiești cuvântul lui Dumnezeu, atunci aceasta este încă o dovadă că nu ai o inimă care-L iubește pe Dumnezeu și arată că inima ta nu aparține lui Dumnezeu. Omul poate să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu crezând în El: acesta este scopul final și scopul căutării omului. Trebuie să depui efort pentru a trăi cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât să poată da roade în practica ta. Dacă ai numai cunoștințe doctrinare, atunci credința ta în Dumnezeu nu va da roade. Numai dacă apoi practici și trăiești cuvântul Lui, credința ta poate fi considerată desăvârșită și după voia lui Dumnezeu. Pe acest drum, mulți oameni pot vorbi despre multe cunoștințe, dar în ceasul morții lor, ochii li se vor umple de lacrimi și se vor urî pentru că și-au irosit o viață și au trăit degeaba până la o vârstă înaintată. Ei înțeleg doar doctrinele, dar nu pot să pună adevărul în practică sau să fie martori pentru Dumnezeu; în schimb, aleargă pur și simplu de colo-colo, ocupați ca o albină, și doar în ceasul morții văd ei în cele din urmă că le lipsește mărturia adevărată, că nu Îl cunosc deloc pe Dumnezeu. Și nu este oare prea târziu? De ce să nu profiți de prezent și să urmezi adevărul pe care îl iubești? De ce să aștepți până mâine? Dacă în timpul vieții nu suferi pentru adevăr sau nu încerci să-l dobândești, se poate spune că-ți dorești să regreți acest lucru în ceasul morții tale? Dacă așa stau lucrurile, atunci de ce crezi în Dumnezeu? De fapt, există multe situații în care oamenii, dacă depun cel mai mic efort, pot pune adevărul în practică și, prin urmare, Îl pot mulțumi pe Dumnezeu. Numai pentru că inimile oamenilor sunt mereu posedate de demoni nu pot ei să acționeze de dragul lui Dumnezeu și se grăbesc tot timpul încoace și încolo de dragul trupului, neavând, în cele din urmă, niciun rezultat. Din acest motiv, oamenii sunt mereu afectați de necazuri și dificultăți. Nu sunt acestea chinurile Satanei? Nu este aceasta stricăciunea trupului? Nu ar trebui să încerci să-L păcălești pe Dumnezeu spunând lucruri doar de formă. Mai degrabă, trebuie să iei măsuri concrete. Nu te înșela singur – ce rost ar avea acest lucru? Ce poți câștiga trăind de dragul trupului și strofocându-te pentru profit și faimă?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să trăiești pentru adevăr întrucât crezi în Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 395)

Acum, trebuie să căutați să deveniți oamenii lui Dumnezeu și veți începe să intrați deplin pe drumul cel bun. Să fiți oamenii lui Dumnezeu înseamnă să intrați în Epoca Împărăției. Astăzi, începeți în mod oficial să pătrundeți în ucenicia Împărăției, iar viețile voastre viitoare vor înceta să mai fie la fel de lâncede și neglijente cum erau înainte; trăind în acest fel, este imposibil să atingeți standardele cerute de Dumnezeu. Dacă nu simți nicio urgență, atunci acest lucru arată că nu ai nicio dorință să te îmbunătățești, că ceea ce urmărești e vag și confuz și că ești incapabil de a împlini voia lui Dumnezeu. Pătrunderea în ucenicia Împărăției reprezintă debutul vieții oamenilor lui Dumnezeu – ești dispus să accepți o astfel de ucenicie? Ești dispus să simți un sentiment de urgență? Ești dispus să trăiești sub disciplina lui Dumnezeu? Ești dispus să trăiești sub mustrarea lui Dumnezeu? Când cuvintele lui Dumnezeu vor veni peste tine și te vor testa, cum vei acționa? Și ce vei face când te vei confrunta cu tot felul de fapte? În trecut, atenția ta nu era concentrată asupra vieții; astăzi, trebuie să te concentrezi pe a intra în realitatea vieții și să cauți schimbări în firea vieții tale. Asta e ceea ce trebuie dobândit de către oamenii Împărăției. Toți cei care sunt oamenii lui Dumnezeu trebuie să aibă viață, trebuie să accepte ucenicia Împărăției și să caute schimbări în firea vieții lor. Asta cere Dumnezeu de la oamenii Împărăției.

Cerințele lui Dumnezeu pentru oamenii Împărăției sunt după cum urmează:

1. Ei trebuie să accepte însărcinările date de Dumnezeu. Adică trebuie să accepte toate cuvintele rostite în lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă.

2. Ei trebuie să intre în ucenicia Împărăției.

3. Ei trebuie să caute să le fie atinse inimile de Dumnezeu. Când inima ta s-a întors complet la Dumnezeu și ai o viață spirituală normală, vei trăi în tărâmul libertății, ceea ce înseamnă că vei trăi sub grija și protecția dragostei lui Dumnezeu. Numai atunci când trăiești sub grija și protecția lui Dumnezeu Îi vei aparține lui Dumnezeu.

4. Ei trebuie să fie câștigați de Dumnezeu.

5. Ei trebuie să devină o manifestare a gloriei lui Dumnezeu pe pământ.

Aceste cinci puncte reprezintă însărcinările Mele pentru voi. Cuvintele Mele sunt rostite către oamenii lui Dumnezeu și, dacă nu ești dispus să accepți aceste însărcinări, nu te voi forța – dar, dacă le accepți cu adevărat, atunci vei fi în stare să faci voia lui Dumnezeu. Astăzi, începeți să acceptați însărcinările date de Dumnezeu și urmăriți să deveniți poporul Împărăției și să atingeți standardele necesare pentru a fi poporul Împărăției. Acesta este primul pas al intrării. Dacă dorești să faci întru totul voia lui Dumnezeu, atunci trebuie să accepți aceste cinci însărcinări și, dacă ești capabil să le îndeplinești, vei fi după inima lui Dumnezeu și cu siguranță Dumnezeu Se va folosi mult de tine. Ceea ce este crucial astăzi e să pătrunzi în instruirea pentru Împărăție. Pătrunderea în instruirea pentru Împărăție implică viața spirituală. Anterior, nu s-a vorbit despre viața spirituală, dar astăzi, pe măsură ce începi să pătrunzi în instruirea pentru Împărăție, tu intri în mod oficial în viața spirituală.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I pașii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 396)

Ce fel de viață este viața spirituală? Viața spirituală este aceea în care inima ta s-a întors complet la Dumnezeu și este capabilă să fie atentă la dragostea lui Dumnezeu. Este aceea în care trăiești în cuvintele lui Dumnezeu și nimic altceva nu îți ocupă inima, ești capabil să înțelegi voia lui Dumnezeu astăzi și ești îndrumat de lumina de astăzi a Duhului Sfânt pentru a-ți îndeplini datoria. O astfel de viață între om și Dumnezeu este viața spirituală. Dacă nu reușești să urmezi lumina zilei de astăzi, atunci s-a căscat o prăpastie în relația ta cu Dumnezeu – poate că a fost chiar retezată – și tu ești lipsit de o viață spirituală normală. O relație normală cu Dumnezeu este construită pe temelia acceptării cuvintelor lui Dumnezeu astăzi. Ai o viață spirituală normală? Ai o relație normală cu Dumnezeu? Ești cineva care urmează lucrarea Duhului Sfânt? Dacă ești capabil să urmărești lumina de astăzi a Duhului Sfânt, să înțelegi voia lui Dumnezeu din cuvintele Sale și să pătrunzi în aceste cuvinte, atunci ești cineva care urmează curentul Duhului Sfânt. Dacă nu urmezi curentul Duhului Sfânt, atunci ești, fără îndoială, cineva care nu urmărește adevărul. Duhul Sfânt nu are nicio șansă de a lucra în cei care nu doresc să se îmbunătățească și, prin urmare, astfel de oameni nu pot niciodată să-și adune puterile și sunt întotdeauna pasivi. Astăzi, urmezi tu curentul Duhului Sfânt? Ești în curentul Duhului Sfânt? Ai ieșit dintr-o stare de pasivitate? Toți cei care cred în cuvintele lui Dumnezeu, care iau lucrarea lui Dumnezeu drept temelie și urmează lumina Duhului Sfânt de astăzi – sunt cu toții în curentul Duhului Sfânt. Dacă tu crezi că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt în mod neechivoc adevărate și corecte și dacă tu crezi cuvintele lui Dumnezeu indiferent de ceea ce spune El, atunci ești cineva care urmărește pătrunderea în lucrarea lui Dumnezeu și, astfel, împlinești voia lui Dumnezeu.

Pentru a pătrunde în curentul Duhului Sfânt, trebuie să ai o relație normală cu Dumnezeu și trebuie să te lepezi mai întâi de starea ta de pasivitate. Unii oameni urmează întotdeauna mulțimea, iar inimile lor se îndepărtează prea mult de Dumnezeu; astfel de oameni nu au nicio dorință de a se îmbunătăți, iar standardele pe care le urmăresc sunt prea scăzute. Doar a căuta să-L iubești pe Dumnezeu și să fii câștigat de către El reprezintă voia lui Dumnezeu. Există oameni care își folosesc conștiința doar pentru a răsplăti dragostea lui Dumnezeu, dar acest lucru nu poate îndeplini voia lui Dumnezeu; cu cât sunt mai înalte standardele pe care le urmărești, cu atât acest lucru va fi mai în armonie cu voia lui Dumnezeu. Ca persoane normale, care urmăresc iubirea față de Dumnezeu, pătrunderea în Împărăție pentru a deveni oameni ai lui Dumnezeu este viitorul vostru adevărat și o viață care este de cea mai mare valoare și semnificație; nimeni nu este mai binecuvântat decât voi. De ce spun asta? Pentru că cei care nu cred în Dumnezeu trăiesc pentru trup și trăiesc pentru Satana, dar astăzi voi trăiți pentru Dumnezeu și trăiți pentru a face voia lui Dumnezeu. De aceea vă spun că viețile voastre au cea mai mare semnificație. Numai acest grup de oameni care a fost selectat de Dumnezeu poate duce o viață de maximă însemnătate: nimeni altcineva de pe pământ nu poate trăi o viață de o asemenea valoare și semnificație. Pentru că ați fost selectați de Dumnezeu și sunteți ridicați de Dumnezeu și, în plus, datorită iubirii lui Dumnezeu pentru voi, ați înțeles viața adevărată și știți cum să trăiți o viață care este de o valoare maximă. Aceasta nu se datorează bunei voastre urmăriri, ci harului lui Dumnezeu; Cel care a deschis ochii duhului vostru a fost Dumnezeu, iar Cel care v-a atins inima a fost Duhul lui Dumnezeu, dându-vă șansa de a veni înaintea Lui. Dacă Duhul lui Dumnezeu nu v-ar fi luminat, atunci ați fi incapabili să vedeți ce este minunat la Dumnezeu și nici nu ar fi posibil să-L iubiți. Numai pentru că Duhul lui Dumnezeu a atins inimile oamenilor, acestea s-au întors la Dumnezeu. Uneori, când te bucuri de cuvintele lui Dumnezeu, duhul tău este atins și simți că nu poți decât să-L iubești pe Dumnezeu, că există o mare putere în tine și că nu există nimic altceva ce nu poți lăsa la o parte. Dacă simți astfel, atunci ai fost atins de Duhul lui Dumnezeu, iar inima ta s-a întors în totalitate la Dumnezeu și te vei ruga lui Dumnezeu și vei spune: „O, Dumnezeule! Noi am fost cu adevărat predestinați și aleși de Tine. Mă mândresc cu slava Ta și mă simt glorios să fiu unul dintre oamenii Tăi. Voi sacrifica totul și voi da orice pentru a face voia Ta și Îți voi dedica toți anii mei și o viață întreagă de eforturi”. Când te rogi așa, în inima ta vor exista iubire nesfârșită și ascultare adevărată față de Dumnezeu. Ai avut vreodată o experiență ca aceasta? Dacă oamenii sunt adesea atinși de Duhul lui Dumnezeu, atunci sunt deosebit de dornici să se dedice lui Dumnezeu în rugăciunile lor: „O, Dumnezeule! Doresc să văd ziua Ta glorioasă și doresc să trăiesc pentru Tine – nimic nu este mai demn sau mai semnificativ decât să trăiesc pentru Tine, și nu am nici cea mai mică dorință de a trăi pentru Satana și pentru trup. Permițându-mi să trăiesc azi pentru Tine, Tu mă ridici”. Când te-ai rugat în acest fel, vei simți că nu poți să nu-I dai inima ta lui Dumnezeu, că trebuie să-L câștigi pe Dumnezeu și că ai urî să mori fără să-L fi câștigat cât timp ești în viață. După ce ai rostit o astfel de rugăciune, va exista o putere inepuizabilă în tine și nu vei ști de unde vine; în inima ta va fi o putere nelimitată și vei avea sentimentul că Dumnezeu este atât de minunat și că merită să fie iubit. Acesta este momentul în care vei fi fost atins de Dumnezeu. Toți aceia care au avut o astfel de experiență au fost atinși de Dumnezeu. Cei care sunt deseori atinși de Dumnezeu au parte de schimbări în viața lor, sunt capabili să ia o decizie și sunt dispuși să-L câștige pe Dumnezeu întru totul, dragostea pentru Dumnezeu în inimile lor este mai puternică, inimile lor s-au întors complet la Dumnezeu, nu țin cont de familie, de lume, de situații complicate sau de viitorul lor și sunt dispuși să-I dedice o viață de eforturi lui Dumnezeu. Toți cei care au fost atinși de Duhul lui Dumnezeu sunt oameni care caută adevărul și care au speranța de a fi desăvârșiți de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I pașii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 397)

Cel mai important aspect în urmarea lui Dumnezeu este ca totul să fie în conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu de astăzi: indiferent dacă tu cauți pătrunderea în viață sau împlinirea voii lui Dumnezeu, totul ar trebui să fie centrat pe cuvintele lui Dumnezeu de astăzi. Dacă ceea ce comunici și cauți nu este centrat în jurul cuvintelor lui Dumnezeu de astăzi, atunci ești străin de cuvintele lui Dumnezeu și în totalitate lipsit de lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu dorește oameni care să-I calce pe urme. Indiferent cât de minunat și pur este ceea ce ai înțeles înainte, Dumnezeu nu dorește așa ceva și, dacă nu poți renunța la astfel de lucruri, atunci acestea vor fi un obstacol imens în calea pătrunderii tale în viitor. Toți cei care sunt capabili să urmeze lumina prezentă a Duhului Sfânt sunt binecuvântați. Oamenii din veacurile trecute au călcat, de asemenea, pe urmele pașilor lui Dumnezeu, dar nu au putut să urmeze până astăzi; aceasta este binecuvântarea oamenilor din zilele de pe urmă. Cei care pot urma lucrarea prezentă a Duhului Sfânt și care sunt capabili să urmeze pașii lui Dumnezeu astfel încât să-L urmeze pe Dumnezeu oriunde îi conduce – aceștia sunt oameni care sunt binecuvântați de Dumnezeu. Cei care nu urmează lucrarea prezentă a Duhului Sfânt nu au pătruns în lucrarea cuvintelor lui Dumnezeu și, indiferent cât de mult lucrează, cât de mari sunt suferințele lor sau cât de mult se zbat, nimic din acestea nu înseamnă ceva pentru Dumnezeu, iar El nu îi va lăuda. Astăzi, toți cei care urmează cuvintele actuale ale lui Dumnezeu sunt în curentul Duhului Sfânt; cei care sunt străini de cuvintele lui Dumnezeu de astăzi sunt în afara curentului Duhului Sfânt și astfel de oameni nu sunt lăudați de Dumnezeu. Slujirea care este separată de cuvântările prezente ale Duhului Sfânt este o slujire a trupului și a noțiunilor și e imposibil să fie în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Dacă oamenii trăiesc printre noțiuni religioase, atunci nu pot face nimic potrivit pentru voia lui Dumnezeu și, chiar dacă Îl slujesc pe Dumnezeu, Îl slujesc în mijlocul închipuirilor și noțiunilor lor și sunt total incapabili de a sluji în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Cei care nu sunt în stare să urmeze lucrarea Duhului Sfânt nu înțeleg voia lui Dumnezeu, iar cei care nu înțeleg voia lui Dumnezeu nu-L pot sluji pe Dumnezeu. Dumnezeu dorește o slujire care să fie după inima Sa; El nu dorește o slujire care să fie după noțiuni și trup. Dacă oamenii sunt incapabili să urmeze pașii lucrării Duhului Sfânt, atunci ei trăiesc printre noțiuni. Slujirea unor astfel de oameni întrerupe și tulbură, iar o astfel de slujire este potrivnică lui Dumnezeu. Astfel, cei care nu pot să urmeze pașii lui Dumnezeu sunt incapabili să-L slujească pe Dumnezeu; cei care nu sunt în stare să calce pe urmele pașilor lui Dumnezeu se opun cu siguranță Lui și sunt incapabili să fie compatibili cu Dumnezeu. „Urmărirea lucrării Duhului Sfânt” înseamnă să înțelegi voia lui Dumnezeu astăzi, să fii capabil să acționezi în conformitate cu cerințele actuale ale lui Dumnezeu, să fii capabil să-L asculți și să-L urmezi pe Dumnezeul de astăzi și să pătrunzi în conformitate cu cele mai noi cuvântări ale lui Dumnezeu. Numai unul ca acesta e cineva care urmează lucrarea Duhului Sfânt și este în curentul Duhului Sfânt. Astfel de oameni nu numai că sunt capabili să primească lauda lui Dumnezeu și să-L vadă pe Dumnezeu, ci pot și să cunoască, din ultima lucrare a Sa, firea lui Dumnezeu și, de asemenea, noțiunile și neascultarea omului, natura și substanța omului; în plus, sunt capabili să obțină în mod gradual schimbări în firea proprie în timpul slujirii lor. Numai astfel de oameni sunt cei care sunt în stare să-L câștige pe Dumnezeu și care într-adevăr au găsit calea cea adevărată. Cei care sunt alungați prin lucrarea Duhului Sfânt sunt oameni incapabili să urmeze cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și care se răzvrătesc împotriva celei mai recente lucrări a lui Dumnezeu. Faptul că astfel de oameni se opun în mod deschis lui Dumnezeu este pentru că Dumnezeu a întreprins o lucrare nouă și pentru că imaginea Sa nu este aceeași cu cea din noțiunile lor – ca urmare, ei se opun în mod deschis lui Dumnezeu și emit judecăți asupra lui Dumnezeu, ceea ce duce la disprețuirea și respingerea lor de către Dumnezeu. Deținerea cunoștințelor legate de lucrarea cea mai recentă a lui Dumnezeu nu este o chestiune ușoară, dar dacă oamenii au de gând să se supună lucrării lui Dumnezeu și să caute lucrarea Lui, atunci vor avea șansa de a-L vedea pe Dumnezeu și vor avea șansa de a dobândi cea mai recentă îndrumare a Duhului Sfânt. Cei care se opun în mod intenționat lucrării lui Dumnezeu nu pot primi luminarea Duhului Sfânt sau îndrumarea lui Dumnezeu. Astfel, dacă oamenii pot primi sau nu cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu depinde de harul lui Dumnezeu, depinde de căutarea lor și de intențiile lor.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I pașii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 398)

Toți cei care sunt capabili să asculte de cuvântările prezente ale Duhului Sfânt sunt binecuvântați. Nu contează cum obișnuiau să fie, sau cum obișnuia să lucreze Duhul Sfânt în ei – cei care au câștigat cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu sunt cei mai binecuvântați, iar cei care nu reușesc să urmeze cea mai recentă lucrare de astăzi sunt alungați. Dumnezeu îi vrea pe cei care sunt capabili să accepte noua lumină și îi vrea pe cei care acceptă și cunosc ultima Sa lucrare. De ce se spune că trebuie să fii o fecioară castă? O fecioară castă este capabilă să caute lucrarea Duhului Sfânt și să înțeleagă lucrurile noi și, în plus, este capabilă să se lepede de noțiuni vechi și să se supună astăzi lucrării lui Dumnezeu. Acest grup de oameni, care acceptă cea mai nouă lucrare de astăzi, au fost predestinați de Dumnezeu înaintea veacurilor și sunt cei mai binecuvântați oameni. Voi auziți direct glasul lui Dumnezeu și zăriți arătarea lui Dumnezeu și astfel, pretutindeni în ceruri și pe pământ și de-a lungul veacurilor, nimeni nu a fost mai binecuvântat decât voi, acest grup de oameni. Toate acestea sunt datorită lucrării lui Dumnezeu, datorită predestinării și selecției de către Dumnezeu și datorită harului lui Dumnezeu; dacă Dumnezeu nu ar fi vorbit și nu Și-ar fi rostit cuvintele, ar putea condițiile voastre să fie așa cum sunt astăzi? Astfel, fie ca toată gloria și lauda să-I fie închinate lui Dumnezeu, pentru că toate acestea se datorează faptului că Dumnezeu te ridică. Având în minte aceste lucruri, ai putea fi în continuare pasiv? Oare puterea ta ar fi tot incapabilă să iasă la suprafață?

Faptul că poți să accepți judecata, mustrarea, lovirea și rafinarea cuvintelor lui Dumnezeu și, în plus, că poți să accepți însărcinările date de El, a fost predestinat de Dumnezeu dinainte de veacuri și astfel, nu trebuie să fii prea necăjit când ești mustrat. Nimeni nu poate lua lucrarea care a fost făcută în voi și binecuvântările care au fost pogorâte asupra voastră și nimeni nu poate lua tot ceea ce v-a fost dat. Oamenii religioși nu suportă nicio comparație cu voi. Nu aveți o expertiză biblică bogată și nu sunteți dotați cu teorie religioasă, dar, pentru că Dumnezeu a lucrat în voi, ați dobândit mai mult decât oricine altcineva pe parcursul veacurilor – și astfel, aceasta este cea mai mare binecuvântare a voastră. Datorită acesteia, trebuie să fiți și mai dăruiți lui Dumnezeu și chiar și mai loiali lui Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu te ridică, trebuie să-ți consolidezi eforturile și trebuie să-ți pregătești statura pentru a accepta însărcinările date de Dumnezeu. Trebuie să rămâi ferm în locul pe care ți l-a dat Dumnezeu, să urmărești să devii unul dintre oamenii lui Dumnezeu, să accepți ucenicia Împărăției, să fii câștigat de Dumnezeu și, în cele din urmă, să devii o mărturie glorioasă pentru Dumnezeu. Ai tu aceste hotărâri? Dacă ai astfel de hotărâri, atunci, în cele din urmă, ești sigur că vei fi câștigat de Dumnezeu și vei deveni o mărturie glorioasă pentru Dumnezeu. Ar trebui să înțelegi că principala însărcinare este să fii câștigat de Dumnezeu și să devii o mărturie glorioasă pentru El. Aceasta este voia lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I pașii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 399)

Cuvintele Duhului Sfânt de astăzi sunt dinamica lucrării Duhului Sfânt, iar luminarea continuă a omului din partea Duhului Sfânt din această perioadă este tendința lucrării Duhului Sfânt. Și care este astăzi tendința în lucrarea Duhului Sfânt? Este conducerea poporului în lucrarea lui Dumnezeu astăzi și într-o viață spirituală normală. Există mai mulți pași pentru a pătrunde într-o viață spirituală normală:

1. În primul rând, trebuie să-ți reverși inima în cuvintele lui Dumnezeu. Nu trebuie să urmărești cuvintele lui Dumnezeu din trecut și nu trebuie să le studiezi, nici să le compari cu cuvintele de astăzi. În schimb, trebuie să îți reverși complet inima în cuvintele din prezent ale lui Dumnezeu. Dacă există oameni care încă mai doresc să citească cuvintele lui Dumnezeu, cărțile spirituale sau alte relatări ale predicării din trecut și care nu urmează cuvintele Duhului Sfânt de astăzi, atunci ei sunt cei mai nechibzuiți oameni; Dumnezeu detestă astfel de oameni. Dacă ești dispus să accepți astăzi lumina Duhului Sfânt, atunci revarsă-ți pe deplin inima în cuvântările lui Dumnezeu de astăzi. Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l realizezi.

2. Trebuie să te rogi pe temelia cuvintelor rostite astăzi de Dumnezeu, să pătrunzi în cuvintele lui Dumnezeu și să intri în comuniune cu Dumnezeu și să-ți asumi hotărârile tale înaintea Lui, stabilind ce standarde dorești să cauți să împlinești.

3. Trebuie să urmărești o pătrundere profundă în adevăr pe fundamentul lucrării Duhului Sfânt de astăzi. Nu te agăța de cuvântări și teorii depășite din trecut.

4. Trebuie să urmărești să fii atins de Duhul Sfânt și să pătrunzi în cuvintele lui Dumnezeu.

5. Trebuie să urmărești intrarea pe cărarea străbătută astăzi de Duhul Sfânt.

Și cum cauți să fii atins de Duhul Sfânt? Lucrul crucial e să trăiești în cuvintele actuale ale lui Dumnezeu și să te rogi pe fundamentul cerințelor lui Dumnezeu. Dacă te-ai rugat în acest fel, Duhul Sfânt te va atinge negreșit. Dacă nu cauți pe baza cuvintelor rostite astăzi de Dumnezeu, atunci acest lucru este neroditor. Ar trebui să te rogi și să spui: „O, Dumnezeule! Mă împotrivesc Ție și Îți datorez atât de mult; sunt atât de neascultător și nu pot niciodată să Te mulțumesc. O, Dumnezeule, doresc să mă mântuiești, doresc să-Ți slujesc până la capăt, doresc să mor pentru Tine. Mă judeci și mă mustri, iar eu nu mă plâng; mă împotrivesc Ție și merit să mor, astfel încât toți oamenii să poată să vadă firea Ta dreaptă în moartea mea”. Când te rogi din inimă în acest fel, Dumnezeu te va auzi și te va călăuzi; dacă nu te rogi pe fundamentul cuvintelor Duhului Sfânt de astăzi, atunci nu există nicio posibilitate ca Duhul Sfânt să te atingă. Dacă te rogi după voia lui Dumnezeu și conform cu ceea ce Dumnezeu dorește să facă astăzi, vei spune: „O, Dumnezeule! Doresc să accept însărcinările Tale și să fiu credincios însărcinărilor Tale și sunt dispus să-mi dedic întreaga viață gloriei Tale, astfel încât tot ceea ce fac eu să ajungă la standardele oamenilor lui Dumnezeu. Fie ca inima mea să fie atinsă de Tine. Îmi doresc ca Duhul Tău să mă lumineze întotdeauna, să facă astfel încât tot ceea ce întreprind să aducă rușine peste Satana, ca să fiu câștigat de Tine în cele din urmă”. Dacă te rogi în acest fel, într-un fel care este centrat în jurul voii lui Dumnezeu, atunci Duhul Sfânt va lucra în mod inevitabil în tine. Nu contează cât de multe cuvinte conțin rugăciunile tale – ceea ce e esențial este dacă înțelegi sau nu voia lui Dumnezeu. Toți poate ați avut următoarea experiență: uneori, în timp ce vă rugați într-o adunare, dinamica lucrării Duhului Sfânt atinge punctul culminant, determinând puterea fiecăruia să sporească. Unii oameni plâng cu amărăciune și varsă lacrimi în timp ce se roagă, copleșiți de remușcări în fața lui Dumnezeu, iar unii oameni își arată hotărârea și fac jurăminte. Acesta este efectul care trebuie atins prin lucrarea Duhului Sfânt. Astăzi este esențial ca toți oamenii să-și reverse complet inimile în cuvintele lui Dumnezeu. Nu te concentra asupra cuvintelor care au fost rostite înainte; dacă încă te mai agăți de ceea ce a fost înainte, atunci Duhul Sfânt nu va lucra în tine. Vezi cât de important este acest lucru?

Cunoașteți cărarea străbătută astăzi de Duhul Sfânt? Cele câteva puncte de mai sus sunt ceea ce urmează a fi realizat astăzi și în viitor de către Duhul Sfânt; ele sunt calea străbătută de Duhul Sfânt și intrarea pe care se cuvine să o urmeze omul. În intrarea ta în viață, trebuie cel puțin să-ți reverși inima în cuvintele lui Dumnezeu și să fii capabil să accepți judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu; inima ta trebuie să tânjească după Dumnezeu, trebuie să urmărești o pătrundere profundă în adevăr și în obiectivele cerute de Dumnezeu. Când ai această putere, atunci asta arată că ai fost atins de Dumnezeu și că inima ta a început să se întoarcă la Dumnezeu.

Primul pas al pătrunderii în viață este să-ți reverși complet inima în cuvintele lui Dumnezeu, iar al doilea pas este să accepți să fii atins de Duhul Sfânt. Care este efectul ce trebuie obținut acceptând să fii atins de Duhul Sfânt? Este să fii capabil să râvnești, să cauți și să explorezi un adevăr mai profund și să fii capabil să cooperezi cu Dumnezeu într-o manieră pozitivă. Astăzi, cooperezi cu Dumnezeu, adică există un obiectiv pentru urmărirea ta, pentru rugăciunile tale și pentru comuniunea ta despre cuvintele lui Dumnezeu și îți îndeplinești datoria în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu – numai aceasta este cooperarea cu Dumnezeu. Dacă doar vorbești despre faptul că Îl lași pe Dumnezeu să acționeze, dar nu întreprinzi nicio acțiune, nici nu te rogi, nici nu cauți, atunci aceasta ar putea fi numită cooperare? Dacă nu ai nici urmă de cooperare în tine și îți lipsește ucenicia pentru intrarea care are un obiectiv, atunci nu ești cooperant. Unii oameni spun: „Totul depinde de predestinarea lui Dumnezeu, totul este făcut de Însuși Dumnezeu; dacă Dumnezeu nu a făcut acel lucru, atunci cum ar putea omul să-l facă?” Lucrarea lui Dumnezeu este normală și nici cea mai mică parte nu e supranaturală, iar Duhul Sfânt lucrează numai prin căutarea ta activă, pentru că Dumnezeu nu forțează omul – trebuie să-I dai lui Dumnezeu oportunitatea de a lucra, și dacă nu urmărești și nu pătrunzi, dacă nu există nici cea mai mică dorință arzătoare în inima ta, atunci Dumnezeu nu are nicio șansă de a lucra. Pe ce cale poți căuta să fii atins de Dumnezeu? Prin rugăciune și apropiindu-te de Dumnezeu. Dar, ține minte, cel mai important este să fie pe fundamentul cuvintelor rostite de Dumnezeu. Când ești atins de Dumnezeu adeseori, nu ești înrobit de trup: soț, soție, copii și bani – toți sunt incapabili să te împiedice, iar tu îți dorești doar să urmărești adevărul și să trăiești înaintea lui Dumnezeu. În acest moment, vei fi cineva care trăiește pe tărâmul libertății.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I pașii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 400)

Dumnezeu a hotărât să-l facă pe om complet și, indiferent de perspectiva din care vorbește El, totul este de dragul desăvârșirii oamenilor. Cuvintele spuse din perspectiva Duhului Sfânt sunt greu de înțeles pentru oameni; ei nu au mijloacele ca să găsească o cale de a practica, deoarece capacitatea lor de înțelegere este limitată. Lucrarea lui Dumnezeu obține efecte diferite și, făcând fiecare pas al lucrării, El Își are scopul Său. Mai mult decât atât, este imperativ ca El să vorbească din diferite perspective, căci doar procedând astfel îl poate desăvârși pe om. Dacă El ar vorbi doar din perspectiva Duhului, nu ar exista nicio cale ca această etapă a lucrării lui Dumnezeu să se finalizeze. Din tonul pe care vorbește, poți vedea că este hotărât să facă acest grup de oameni complet. Așadar, care ar trebui să fie primul pas pentru fiecare dintre cei ce doresc să fie desăvârșiți de Dumnezeu? Mai presus de toate, trebuie să ajungi să cunoști lucrarea lui Dumnezeu. Astăzi, o nouă metodă a început cu lucrarea lui Dumnezeu; epoca a trecut printr-o tranziție, modul în care lucrează Dumnezeu s-a schimbat și el, iar metoda prin care vorbește Dumnezeu este, de asemenea, diferită. Astăzi, nu numai că metoda lucrării Sale s-a schimbat, dar s-a schimbat și epoca. Acum este Epoca Împărăției. Este, de asemenea, epoca iubirii față de Dumnezeu. Este o anticipare a Epocii Împărăției Milenare – care este, de asemenea, Epoca Cuvântului, și în care Dumnezeu folosește multe mijloace de a vorbi pentru a-l desăvârși pe om și vorbește din diferite perspective, pentru a-l aproviziona pe om. La intrarea în Epoca Împărăției Milenare, Dumnezeu va începe să folosească cuvintele pentru a-l desăvârși pe om, permițându-i omului să intre în realitatea vieții și călăuzindu-l pe calea cea bună. Experimentând atâția pași ai lucrării lui Dumnezeu, omul a văzut că lucrarea lui Dumnezeu nu rămâne neschimbată, ci evoluează și se adâncește neîncetat. După ce oamenii au experimentat-o atât de multă vreme, lucrarea s-a schimbat în repetate rânduri, modificându-se. Totuși, oricât de mult se schimbă, ea nu se abate niciodată de la scopul lui Dumnezeu de a aduce omenirii mântuirea. Chiar și după zece mii de schimbări, ea nu se îndepărtează niciodată de scopul inițial. Indiferent cum s-ar putea schimba metodele lucrării lui Dumnezeu, lucrarea nu se îndepărtează vreodată de adevăr sau de viață. Schimbările în metoda prin care se face lucrarea implică doar o schimbare în formatul de lucru și în perspectiva din care vorbește Dumnezeu; nu există nicio schimbare în obiectivul central al lucrării Sale. Modificările din tonul vocii lui Dumnezeu și ale metodei Sale de lucru sunt făcute pentru a obține un efect. O schimbare a tonului vocii nu înseamnă o modificare a scopului sau a principiului din spatele lucrării. Oamenii cred în Dumnezeu îndeosebi pentru a căuta viața; dacă tu crezi în Dumnezeu și, totuși, nu cauți viața sau nu urmărești adevărul ori cunoașterea de Dumnezeu, atunci aceasta nu este credință în Dumnezeu! Și mai este realist să cauți încă să intri în Împărăție ca să fii împărat? Să dobândești adevărata iubire față de Dumnezeu prin căutarea vieții – numai acest lucru este realitate; urmărirea și practicarea adevărului – toate acestea sunt realitate. Citind cuvintele lui Dumnezeu și experimentând aceste cuvinte, vei ajunge să înțelegi cunoașterea de Dumnezeu în mijlocul experienței concrete, și asta înseamnă să cauți cu adevărat.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 401)

Acum este Epoca Împărăției. Dacă ai intrat în această nouă epocă depinde de intrarea ta în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, dacă ale Lui cuvinte au devenit realitatea vieții tale. Cuvintele lui Dumnezeu sunt făcute cunoscute fiecărei persoane, astfel încât, în cele din urmă, toți oamenii să trăiască în lumea cuvintelor lui Dumnezeu, iar cuvintele Lui să lumineze și să ilumineze fiecare persoană, din interior. Dacă, în acest timp, ești neatent când citești cuvintele lui Dumnezeu și nu ai niciun interes pentru cuvintele Lui, acest lucru arată că starea ta este în neregulă. Dacă nu ești în stare să intri în Epoca Cuvântului, atunci Duhul Sfânt nu lucrează în tine; dacă ai intrat în această epocă, El Își va face lucrarea. Ce poți face la începutul Epocii Cuvântului pentru a câștiga lucrarea Duhului Sfânt? În această epocă și printre voi, Dumnezeu va îndeplini următorul fapt: fiecare om care va trăi cuvintele lui Dumnezeu va putea să pună adevărul în practică și Îl va iubi pe Dumnezeu cu sinceritate; toți oamenii vor folosi cuvintele lui Dumnezeu ca temelie și ca realitate a lor și vor avea inimi care-L venerează pe Dumnezeu; și, prin practicarea cuvintelor lui Dumnezeu, omul va exercita, apoi, puterea împărătească, împreună cu Dumnezeu. Aceasta este lucrarea care urmează să fie înfăptuită de Dumnezeu. Te poți lipsi de cititul cuvintelor lui Dumnezeu? Astăzi sunt mulți care simt că nu se pot lipsi nici măcar o zi sau două de cititul cuvintelor lui Dumnezeu. Ei trebuie să-I citească în fiecare zi cuvintele și, dacă timpul nu permite acest lucru, va fi suficient să le asculte. Acesta este sentimentul pe care Duhul Sfânt îl dăruiește oamenilor și este modul în care El începe să-i miște. Adică, El guvernează oamenii prin cuvinte astfel încât ei să poată intra în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă, după doar o zi în care nu mănânci și nu bei cuvintele lui Dumnezeu, simți întuneric și sete și nu suporți acest lucru, asta arată că ai fost mișcat de Duhul Sfânt și că El nu S-a îndepărtat de tine. Tu te afli, atunci, în acest curent. Totuși, dacă după o zi sau două fără să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, nu simți nimic, dacă nu ți-e sete și nici nu ești deloc mișcat, asta arată că Duhul Sfânt S-a îndepărtat de tine. Acest lucru înseamnă, atunci, că este ceva în neregulă cu starea ta lăuntrică; nu ai intrat în Epoca Cuvântului și ești unul dintre cei care au rămas în urmă. Dumnezeu folosește cuvintele pentru a-i guverna pe oameni; te simți bine dacă mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu și, dacă nu faci acest lucru, nu ai nicio cale de urmat. Cuvintele lui Dumnezeu devin hrana oamenilor și forța care îi conduce. Biblia spune că „Omul nu va trăi doar cu pâine, ci cu orice cuvânt care vine din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4). Astăzi, Dumnezeu va aduce îndeplinire această lucrare și va desăvârși acest fapt în voi. Cum se face că, în trecut, oamenii se puteau lipsi mai multe zile de cititul cuvintelor lui Dumnezeu, fiind, totuși, în stare să mănânce și să lucreze, ca de obicei, dar astăzi nu mai este cazul? În această epocă, Dumnezeu folosește în primul rând cuvintele pentru a guverna totul. Prin cuvintele lui Dumnezeu, omul este judecat și desăvârșit, apoi, în cele din urmă, dus în Împărăție. Numai cuvintele lui Dumnezeu pot aproviziona viața omului și numai cuvintele lui Dumnezeu îi pot da omului lumină și o cale de a practica, mai ales în Epoca Împărăției. Atât timp cât nu te îndepărtezi de realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, mâncând și bând în fiecare zi cuvintele Sale, Dumnezeu va putea să te desăvârșească.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 402)

Căutarea vieții nu e un lucru ce poate fi grăbit; creșterea vieții nu se întâmplă în doar o zi sau două. Lucrarea lui Dumnezeu este normală și practică și există un proces prin care trece, în mod necesar. I-au trebuit lui Isus întrupat treizeci și trei de ani și jumătate pentru a-Și finaliza lucrarea de răstignire – deci cum rămâne cu purificarea omului și transformarea vieții sale, lucrarea de cea mai mare dificultate? Nu este o sarcină ușoară să faci un om normal care să-L manifeste pe Dumnezeu. Acest lucru este valabil în special pentru oamenii care se nasc în națiunea marelui balaur roșu, care au un calibru modest și au nevoie multă vreme de cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu. Deci, nu fiți nerăbdători să vedeți rezultate. Trebuie să fii proactiv în mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu și să depui mai mult efort în cuvintele lui Dumnezeu. Când I-ai terminat de citit cuvintele, trebuie să le poți pune în practică reală, crescând în cunoaștere, înțelegere, discernământ și înțelepciune în cuvintele lui Dumnezeu. Prin aceasta, te vei schimba fără să-ți dai seama. Dacă ești în stare să-ți iei ca principiu mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu, cititul lor, ajungerea la cunoașterea lor, experimentarea și practicarea lor, vei ajunge, pe nesimțite, la maturitate. Există cei care spun că nu sunt în stare să pună cuvintele lui Dumnezeu în practică, nici măcar după ce le-au citit. De ce te grăbești? Când vei atinge o anumită statură, Îi vei putea pune cuvintele în practică. Ar spune un copil de patru sau cinci ani că nu este în stare să-și întrețină sau să-și cinstească părinții? Ar trebui să știi cât de mare îți e statura actuală. Pune în practică ceea ce ești în stare să pui în practică și evită să fii cineva care perturbă gestionarea lui Dumnezeu. Doar mănâncă și bea cuvintele lui Dumnezeu și ia-ți acest lucru drept principiu, de acum înainte. Nu te îngrijora, deocamdată, dacă Dumnezeu te poate face complet sau nu. Nu cerceta încă acest lucru. Doar mănâncă și bea cuvintele lui Dumnezeu pe măsură ce vin la tine și Dumnezeu sigur te va face complet. Cu toate acestea, există un principiu după care trebuie să mănânci și să bei cuvintele Lui. Nu face asta orbește. Când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, pe de o parte, caută cuvintele pe care ar trebui să ajungi să le cunoști – adică pe acelea care au legătură cu viziunile – și, pe de altă parte, căută ceea ce ar trebui să pui în practica propriu-zisă – adică aceea în care ar trebui să intri. Un aspect are legătură cu cunoașterea, iar celălalt, cu intrarea. Odată ce le-ai înțeles pe amândouă – adică atunci când ai înțeles ce ar trebui să cunoști și ce ar trebui să practici – vei ști cum să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 403)

Mergând înainte, discuția despre cuvintele lui Dumnezeu ar trebui să fie principiul conform căruia vorbești. În mod obișnuit, când vă adunați împreună, ar trebui să te implici în părtășie cu privire la cuvintele lui Dumnezeu, luând cuvintele lui Dumnezeu drept conținut al interacțiunilor voastre, vorbind despre ceea ce cunoașteți despre aceste cuvinte, cum le puneți în practică și cum lucrează Duhul Sfânt. Câtă vreme ai părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu, Duhul Sfânt te va ilumina. Realizarea lumii cuvintelor lui Dumnezeu necesită colaborarea omului. Dacă nu intri în acest lucru, Dumnezeu nu va avea nicio cale de a lucra; dacă ții gura închisă și nu vorbești despre cuvintele Lui, El nu va avea cum să te ilumineze. Ori de câte ori nu ești ocupat altfel, vorbește despre cuvintele lui Dumnezeu și nu te deda pur și simplu pălăvrăgelilor inutile! Lasă-ți viața să fie umplută de cuvintele lui Dumnezeu – numai atunci vei fi un credincios evlavios. Nu contează dacă părtășia ta este superficială. Fără superficialitate, nu poate exista profunzime. Trebuie să există un proces. Prin instruirea ta, vei înțelege iluminarea Duhului Sfânt asupra ta și modul în care să mănânci și să bei, în mod eficient, cuvintele lui Dumnezeu. După o perioadă de examinare, vei pătrunde în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Doar dacă ești hotărât să cooperezi vei putea să primești lucrarea Duhului Sfânt.

Dintre principiile mâncatului și băutului cuvintelor lui Dumnezeu, unul se referă la cunoaștere, iar celălalt la intrare. Ce cuvinte ar trebui să ajungi să cunoști? Ar trebui să ajungi să cunoști cuvintele care au legătură cu viziunile (cum ar fi cele referitoare la epoca în care a intrat lucrarea lui Dumnezeu acum, la ceea ce Dumnezeu dorește să realizeze acum, la ce este întruparea și așa mai departe; toate acestea sunt legate de viziuni). Ce se înțelege prin calea pe care ar trebui să o apuce omul? Acest lucru se referă la cuvintele lui Dumnezeu pe care omul ar trebui să le practice și în care ar trebui să pătrundă. Cele de mai sus sunt cele două aspecte referitoare la mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu. De acum încolo, mâncați și beți cuvintele lui Dumnezeu în acest fel. Dacă aveți o înțelegere clară a cuvintelor Sale referitoare la viziuni, atunci nu mai este nevoie să continuați să citiți tot timpul. De o importanță primordială este să mănânci și să bei mai mult din cuvintele despre intrare, cum ar fi modul în care să-ți întorci inima spre Dumnezeu, cum să-ți liniștești inima înaintea lui Dumnezeu și cum să te lepezi de trup. Acestea sunt lucrurile pe care ar trebui să le pui în practică. Fără să știi cum să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, părtășia adevărată este imposibilă. Odată ce știi cum să mănânci și să bei cuvintele Lui, când ai înțeles ce este esențial, părtășia va deveni liberă și orice problemă se va aduce în discuție, vei fi capabil să ai părtășie și să înțelegi realitatea. Dacă atunci când ai părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu, ești lipsit de realitate, atunci nu ai înțeles ce este esențial, ceea ce arată că nu știi cum să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu. Unora li se pare că a citi cuvintele lui Dumnezeu este obositor, ceea ce nu este o stare normală. Ceea ce este normal este să nu te saturi niciodată de a citi cuvintele lui Dumnezeu, să însetezi mereu după ele și să le găsești ca fiind bune. Acesta este modul în care cineva care a intrat cu adevărat mănâncă și bea cuvintele lui Dumnezeu. Când simți că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt excesiv de practice și că sunt exact lucrul în care ar trebui să pătrundă omul, când simți că sunt extrem de utile și de benefice pentru om și că sunt provizia vieții omului, Duhul Sfânt este cel care îți dă acest sentiment, Duhul Sfânt este cel care te mișcă. Asta dovedește că Duhul Sfânt lucrează în tine și că Dumnezeu nu S-a îndepărtat de tine. Unii oameni, văzând că Dumnezeu vorbește mereu, se satură de cuvintele Lui și cred că nu are nicio consecință dacă-I citesc sau nu cuvintele – ceea ce nu este o stare normală. Lor le lipsește o inimă însetată de intrarea în realitate, iar astfel de oameni nici nu sunt însetați de a fi desăvârșiți, nici nu acordă importanță acestui lucru. Momentele în care găsești că nu însetezi după cuvintele lui Dumnezeu arată că nu te afli într-o stare normală. În trecut, dacă Dumnezeu Se îndepărtase sau nu de tine, putea fi stabilit prin faptul că erai împăcat sau nu în sinea ta și că simțeai sau nu bucurie. Acum, important este dacă însetezi sau nu după cuvintele lui Dumnezeu, dacă ale Lui cuvinte sunt sau nu realitatea ta, dacă ești sau nu credincios și dacă ești sau nu în stare să faci tot ce poți pentru Dumnezeu. Cu alte cuvinte, omul este judecat după realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Dumnezeu Își îndreaptă cuvintele spre întreaga omenire. Dacă ești dispus să le citești, El te va lumina, dar, dacă nu ești dispus, nu te va lumina. Dumnezeu îi luminează pe cei flămânzi și însetați de dreptate și pe cei care Îl caută. Unii spun că Dumnezeu nu i-a luminat nici după ce au citit cuvintele Lui. Dar în ce fel ai citit aceste cuvinte? Dacă I-ai citit cuvântul așa cum un om călare pe cal se uită la flori și nu ai acordat nicio importanță realității, cum ar putea Dumnezeu să te lumineze? Cum poate cineva care nu prețuiește cuvintele lui Dumnezeu să fie desăvârșit de El? Dacă nu prețuiești cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu vei avea nici adevăr, nici realitate. Dacă prețuiești cuvintele Lui, atunci vei fi în stare să pui în practică adevărul și numai atunci vei avea realitatea. Iată de ce trebuie să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu în orice moment, indiferent dacă ești ocupat sau nu, indiferent dacă împrejurările sunt potrivnice sau nu și dacă ești sau nu încercat. Una peste alta, cuvintele lui Dumnezeu sunt temelia existenței omului. Nimeni nu se poate abate de la cuvintele Lui, ci trebuie să mănânce cuvintele Lui, așa cum mănâncă cele trei mese ale zilei. Să fii desăvârșit și câștigat de Dumnezeu ar putea fi atât de simplu? Indiferent dacă înțelegi sau nu în prezent și dacă ai sau nu înțelegerea lucrării lui Dumnezeu, trebuie să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu cât mai mult posibil. Aceasta înseamnă să intri într-un mod proactiv. După ce ai citit cuvintele lui Dumnezeu, grăbește-te să pui în practică lucrul în care poți pătrunde și, pentru moment, lasă la o parte lucrul în care nu poți. S-ar putea ca la început să nu înțelegi multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, dar după două sau trei luni, poate chiar un an, le vei înțelege. Cum se poate acest lucru? Asta pentru că Dumnezeu nu-i poate desăvârși pe oameni într-o zi sau două. De cele mai multe ori, când Îi citești cuvintele, este posibil să nu înțelegi imediat. În acel moment, pot să pară doar un simplu text; trebuie să le experimentezi o vreme înainte să poți să le înțelegi. Vorbind Dumnezeu atât de mult, ar trebui să faci tot ce-ți stă în puteri pentru a mânca și a bea cuvintele Lui și, apoi, fără să-ți dai seama, vei ajunge să înțelegi, iar Duhul Sfânt te va lumina fără să fii conștient de asta. Când Duhul Sfânt îl luminează pe om, aceasta se întâmplă adesea fără știrea omului. El te luminează și te călăuzește când ești însetat și cauți. Principiul după care lucrează Duhul Sfânt este centrat pe cuvintele lui Dumnezeu, pe care le mănânci și bei. Toți cei care nu acordă nicio importanță cuvintelor lui Dumnezeu și au mereu o altfel de atitudine față de cuvintele Lui – gândind, în confuzia lor, că este un lucru indiferent dacă citesc sau nu cuvintele Lui – sunt cei care nu au realitatea. Nici lucrarea Duhului Sfânt și nici luminarea Lui nu pot fi văzute într-o astfel de persoană. Oamenii ca aceștia doar se lasă duși de vânt, prefăcuți fără calificări adevărate, ca domnul Nanguo din parabolă.^[a]

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului”

Note de subsol:

a. Textul original nu include expresia „din parabolă”.

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 404)

Când se aud cuvintele lui Dumnezeu, ar trebui să le primești imediat și să le mănânci și să le bei. Indiferent cât de mult înțelegi, singurul punct de vedere de care trebuie să te ții strâns este să mănânci și să bei cuvintele Lui, să le cunoști și să le practici. Acesta este un lucru pe care ar trebui să-l poți face. Să nu-ți pese cât de mare poate deveni statura ta; concentrează-te doar asupra mâncatului și băutului cuvintelor Lui. La asta ar trebui să coopereze omul. Viața ta spirituală este, în principal, să încerci să pătrunzi în realitatea mâncatului și băutului cuvintelor lui Dumnezeu și a punerii lor în practică. Nu este treaba ta să te concentrezi la altceva. Conducătorii bisericii ar trebui să fie capabili să-și îndrume toți frații și toate surorile astfel încât ei să știe cum să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este responsabilitatea fiecărui conducător al bisericii. Fie ei tineri sau bătrâni, toți ar trebui să acorde o mare însemnătate mâncatului și băutului cuvintelor lui Dumnezeu și să-I aibă cuvintele în inimile lor. Pătrunderea în această realitate înseamnă intrarea în Epoca Împărăției. Astăzi, majoritatea oamenilor simt că nu pot trăi fără să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu și că ale Lui cuvinte sunt proaspete, indiferent de moment. Aceasta înseamnă că ei încep să se situeze pe calea cea bună. Dumnezeu folosește cuvinte pentru a-Și face lucrarea și a-l aproviziona pe om. Când toți vor tânji și vor înseta după cuvintele lui Dumnezeu, omenirea va intra în lumea cuvintelor Lui.

Dumnezeu a spus foarte multe. Cât de multe ai ajuns să cunoști? În cât de multe ai pătruns? Dacă un conducător al bisericii nu-și va fi îndrumat frații și surorile în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, atunci el își va fi abandonat datoria și nu-și va fi îndeplinit responsabilitățile! Chiar dacă înțelegerea ta este profundă sau superficială, indiferent de gradul tău de înțelegere, trebuie să știi cum să mănânci și să bei cuvintele Lui, trebuie să acorzi foarte multă atenție cuvintelor Sale și să înțelegi importanța și necesitatea de a le mânca și de a le bea. Dat fiind că Dumnezeu a vorbit atât de mult, dacă nu mănânci și nu bei cuvintele Lui sau dacă nu încerci să cauți ori dacă nu Îi pui cuvintele în practică, acest lucru nu poate fi numit credință în Dumnezeu. Din moment ce crezi în Dumnezeu, atunci trebuie să mănânci și să bei cuvintele Lui, să-I experimentezi cuvintele și să le trăiești. Doar aceasta poate fi numită credință în Dumnezeu! Dacă spui cu gura că crezi în Dumnezeu și, totuși, nu poți să pui în practică niciunul dintre cuvintele Lui sau să produci vreo realitate, asta nu se numește credință în Dumnezeu. Mai degrabă înseamnă „să cauți pâine pentru a potoli foamea”. Să vorbești numai despre mărturii neînsemnate, despre lucruri inutile și despre chestiuni superficiale, fără să ai nici măcar un pic de realitate: acestea nu constituie credință în Dumnezeu și, pur și simplu, nu ai înțeles calea corectă de a crede în Dumnezeu. De ce trebuie să mănânci și să bei cât mai multe din cuvintele lui Dumnezeu? Dacă nu mănânci și nu bei cuvintele Lui, ci cauți doar să te înalți la cer, înseamnă acest lucru să crezi în Dumnezeu? Care este primul pas pe care ar trebui să îl facă un om care crede în Dumnezeu? Pe ce cale îl desăvârșește Dumnezeu pe om? Poți fi desăvârșit fără să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu? Poți fi considerat o persoană a Împărăției fără să-ți fie cuvintele lui Dumnezeu realitate? Ce înseamnă, exact, credința în Dumnezeu? Cei care cred în Dumnezeu ar trebui, cel puțin, să se comporte frumos la exterior; cel mai important dintre toate lucrurile este să ai cuvintele lui Dumnezeu. Indiferent de situație, nu poți niciodată să întorci spatele cuvintelor Lui. Cunoașterea lui Dumnezeu și împlinirea voii Lui sunt realizate prin cuvintele Lui. În viitor, fiecare națiune, confesiune, religie și sector vor fi cucerite prin cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu va vorbi direct și toți oamenii vor ține cuvintele lui Dumnezeu în mâinile lor și, prin aceasta, omenirea va fi desăvârșită. Înăuntru și în afară, cuvintele lui Dumnezeu pătrund pretutindeni: omenirea va rosti cuvintele lui Dumnezeu cu gura ei, va practica conform cuvintelor lui Dumnezeu și va păstra cuvintelor lui Dumnezeu în interior, rămânând scăldată în cuvintele Lui atât înăuntru, cât și în afară. Astfel va fi desăvârșită omenirea. Cei care împlinesc intențiile lui Dumnezeu și sunt capabili să fie martori pentru El sunt cei care au cuvintele lui Dumnezeu ca realitate a lor.

Intrarea în Epoca Cuvântului – adică în Epoca Împărăției Milenare – este lucrarea care se săvârșește astăzi. De acum înainte, practică implicându-te în părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu. Doar prin mâncatul și băutul, precum și prin experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu, vei putea să trăiești cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să produci o oarecare experiență practică pentru a-i convinge pe ceilalți. Dacă nu poți trăi realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, nimeni nu va fi convins! Toți cei care sunt folosiți de Dumnezeu pot trăi realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă nu poți să produci această realitate și să fii martor pentru Dumnezeu, asta arată că Duhul Sfânt nu a lucrat în tine și că nu ai fost desăvârșit. Aceasta este importanța cuvintelor lui Dumnezeu. Ai o inimă căreia îi este sete de cuvintele lui Dumnezeu? Cei care sunt însetați după cuvintele lui Dumnezeu sunt însetați după adevăr și numai oamenii ca aceștia sunt binecuvântați de Dumnezeu. În viitor, mai sunt multe cuvinte pe care Dumnezeu le va spune tuturor religiilor și tuturor confesiunilor. El vorbește și Își face auzit glasul mai întâi printre voi, pentru a vă face compleți, înainte să treacă mai departe pentru a vorbi și a-Și face auzit glasul printre neamuri, pentru a le cuceri. Prin cuvintele Lui, toți vor fi convinși, în mod sincer și total. Prin cuvintele lui Dumnezeu și prin revelațiile Lui, firea coruptă a omului se diminuează, el dobândește înfățișarea unui om și firea sa rebelă se domolește. Cuvintele lucrează cu autoritate asupra omului și îl cuceresc pe om în lumina lui Dumnezeu. Lucrarea pe care o face Dumnezeu în epoca actuală, precum și punctele de cotitură ale lucrării Lui, pot fi toate găsite în cuvintele Lui. Dacă nu-I citești cuvintele, nu vei înțelege nimic. Prin faptul că mănânci și bei cuvintele Lui și prin implicarea în părtășia cu frații și surorile tale și prin experiențele tale reale, vei dobândi cunoașterea deplină a cuvintelor lui Dumnezeu. Doar atunci vei fi în stare să le trăiești, cu adevărat, realitatea.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 405)

Am spus anterior că „Toți cei care se concentrează să vadă semne și minuni vor fi oropsiți; ei nu sunt cei care vor fi desăvârșiți”. Am rostit atât de multe cuvinte, totuși, omul nu are nici cea mai mică cunoaștere a acestei lucrări și, după ce au ajuns în acest punct, oamenii tot mai cer semne și minuni. Este credința ta în Dumnezeu doar căutarea semnelor și minunilor, sau este pentru a câștiga viață? Isus a rostit și El multe cuvinte și unele dintre ele nu au fost încă îndeplinite. Poți spune că Isus nu este Dumnezeu? Dumnezeu a mărturisit că El era Hristos și Fiul iubit al lui Dumnezeu. Poți să negi acest lucru? Astăzi, Dumnezeu rostește doar cuvinte și, dacă nu cunoști pe deplin acest lucru, atunci nu poți rămâne ferm. Crezi în El pentru că El este Dumnezeu sau crezi în El în funcție de îndeplinirea sau neîndeplinirea cuvintelor Lui? Crezi în semne și minuni, sau crezi în Dumnezeu? Astăzi, El nu arată semne și minuni – este El cu adevărat Dumnezeu? Dacă cuvintele pe care le rostește nu sunt împlinite, este El cu adevărat Dumnezeu? Este substanța lui Dumnezeu determinată de îndeplinirea sau neîndeplinirea cuvintelor pe care le rostește? De ce unii oameni așteaptă mereu împlinirea cuvintelor lui Dumnezeu înainte să creadă în El? Asta nu înseamnă că nu Îl cunosc? Toți cei care au astfel de noțiuni sunt cei care Îl neagă pe Dumnezeu. Ei folosesc noțiuni pentru a-L măsura pe Dumnezeu; dacă cuvintele lui Dumnezeu se împlinesc, ei cred în El, și dacă nu se împlinesc, atunci nu cred El; și ei întotdeauna caută semne și minuni. Nu sunt acești oameni fariseii din vremurile moderne? Dacă poți sau nu poți să rămâi ferm depinde de cunoașterea sau nu a adevăratului Dumnezeu – acest lucru este foarte important! Cu cât este mai mare realitatea cuvântului lui Dumnezeu în tine, cu atât mai mare este cunoașterea ta despre realitatea lui Dumnezeu, și cu atât mai mult poți să rămâi ferm în timpul încercărilor. Cu cât te concentrezi mai mult să vezi semne și minuni, cu atât mai puțin ești capabil să rămâi ferm, și vei cădea în mijlocul încercărilor. Semnele și minunile nu sunt temelia; numai realitatea lui Dumnezeu este viața. Unii oameni nu cunosc efectele care trebuie îndeplinite prin lucrarea lui Dumnezeu. Ei își petrec zilele în dezorientare, fără a căuta cunoașterea lucrării lui Dumnezeu. Scopul căutării lor este doar să-L facă pe Dumnezeu să le îndeplinească dorințele, și abia atunci vor fi serioși în credința lor în Dumnezeu. Ei spun că vor fi în căutarea vieții dacă se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu, dar dacă nu se vor împlini cuvintele Lui, atunci nu există nicio posibilitate ca ei să caute viața. Omul consideră că credința în Dumnezeu este căutarea de semne și minuni și căutarea urcării la cer și la al treilea cer. Niciunul dintre ei nu spune că credința lor în Dumnezeu este căutarea intrării în realitate, căutarea vieții și căutarea de a fi câștigat de Dumnezeu. Care e valoarea unei astfel de căutare? Cei care nu caută cunoașterea de Dumnezeu și satisfacția lui Dumnezeu sunt cei care nu cred în Dumnezeu; sunt cei care îl hulesc pe Dumnezeu!

Acum înțelegi ce înseamnă credința în Dumnezeu? Înseamnă credința în Dumnezeu să vezi semne și minuni? Înseamnă ridicarea la ceruri? Credința în Dumnezeu nu este câtuși de puțin ușoară. Acele practici religioase ar trebui eliminate; căutarea vindecării bolnavilor și alungarea demonilor, concentrarea asupra semnelor și a minunilor, râvnirea la mai mult din harul lui Dumnezeu, pacea și bucuria, căutarea prospectelor și conforturilor trupului – acestea sunt practici religioase, și astfel de practici religioase sunt o formă vagă de credință. Ce este credința adevărată în Dumnezeu astăzi? Este acceptarea cuvântului lui Dumnezeu ca realitatea vieții tale și cunoașterea lui Dumnezeu prin cuvântul Său pentru a obține o iubire adevărată față de El. Pentru a fi clar: credința în Dumnezeu este motivul pentru care tu să poți asculta de Dumnezeu, să-L iubești pe Dumnezeu și să îndeplinești datoria care trebuie îndeplinită de o creatură a lui Dumnezeu. Acesta este scopul credinței în Dumnezeu. Trebuie să dobândești o cunoaștere a frumuseții lui Dumnezeu, a cât de vrednic de venerație este Dumnezeu, a modului în care Dumnezeu face lucrarea de mântuire și de desăvârșire asupra făpturilor Sale – acestea sunt lucrurile de bază în credința ta în Dumnezeu. Credința în Dumnezeu este în primul rând trecerea de la o viață a trupului la o viață de iubire față de Dumnezeu; de la traiul în corupție la traiul în viața cuvintelor lui Dumnezeu; este ieșirea de sub domeniul Satanei și trăirea sub grija și protecția lui Dumnezeu, este capacitatea de a asculta de Dumnezeu și nu de trup, este permiterea lui Dumnezeu de a-ți câștiga pe deplin inima, de a te desăvârși și de a te elibera de firea satanică coruptă. Credința în Dumnezeu este în primul rând așa pentru ca puterea și slava lui Dumnezeu să se poată manifesta în tine, astfel încât să poți să îndeplinești voința lui Dumnezeu, să împlinești planul lui Dumnezeu și să fii mărturie pentru Dumnezeu înaintea Satanei. Credința în Dumnezeu nu ar trebui să aibă legătură cu dorința de a vedea semne și minuni, nici nu ar trebui să fie de dragul trupului tău. Ar trebui să fie despre căutarea cunoașterii lui Dumnezeu și a fi capabil să asculți de Dumnezeu și, asemeni lui Petru, să te supui Lui până la moarte. Acestea sunt principalele obiective ale credinței în Dumnezeu. Omul mănâncă și bea cuvântul lui Dumnezeu pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu și pentru a-L mulțumi. A mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu îți oferă o mai bună cunoaștere a lui Dumnezeu, și abia după aceea poți să te supui Lui. Numai prin cunoașterea de Dumnezeu Îl poți iubi, iar acesta e scopul pe care omul trebuie să îl aibă în credința sa în Dumnezeu. Dacă, în credința ta în Dumnezeu, încerci întotdeauna să vezi semne și minuni, atunci punctul de vedere al acestei credințe în Dumnezeu este greșit. Credința în Dumnezeu este în primul rând acceptarea cuvântului lui Dumnezeu ca realitate a vieții. Scopul lui Dumnezeu e atins doar punerea în aplicare a cuvintelor lui Dumnezeu din gura Lui și purtarea lor în tine. În credința lui în Dumnezeu, omul ar trebui să se străduiască să fie desăvârșit de Dumnezeu, să fie capabil să se supună lui Dumnezeu și să asculte în totalitate de El. Dacă poți să te supui lui Dumnezeu fără să te plângi, să respecți cu grijă dorințele lui Dumnezeu, să atingi statura lui Petru și să deții stilul lui Petru despre care vorbește Dumnezeu, atunci asta va fi când vei fi dobândit succes în credința în Dumnezeu și va însemna că ai fost câștigat de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu”