Răspuns:

Întrebarea este crucială. Vreți să știți dacă cineva poate fi dus în Împărăția cerurilor dacă are credință în Domnul. Mulți credincioși ai Domnului simt că a urma exemplul lui Pavel de sacrificiu și lucru pentru Domnul înseamnă a urma calea Domnului și a fi vrednici pentru a fi acceptați în Împărăția cerurilor când Domnul Se va întoarce. Asta a devenit concepția multor oameni. Se bazează această concepție pe cuvântul Domnului? Va fi pe placul Domnului dacă vom continua așa? Chiar urmăm calea Domnului dacă lucrăm pentru El, cum a făcut Pavel? Vom fi vrednici pentru Împărăția cerurilor? Domnul Isus a spus: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!»” (Matei 7:21-23). Domnul Isus a spus-o clar. Doar cei care urmează voia lui Dumnezeu pot intra în Împărăția cerurilor. Domnul Isus nu a spus că aceia care sacrifică și lucrează pentru Domnul ar putea intra în Împărăția cerurilor. Mulți dintre cei care predică, alungă diavolii și fac minuni în numele Domnului sunt oameni care muncesc. Nu numai că nu sunt lăudați de Domnul, dar El îi declară lucrători ai nedreptății. Pavel a spus „M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârșit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa dreptății” (2 Timotei 4:7-8). Aceste cuvinte îl contrazic pe cel al Domnului Isus. Sunt total incompatibile cu intenția Domnului. Pentru a fi dus în Împărăția cerurilor există o singură cale corectă, pe care Domnul Isus a spus-o clar: „La miezul nopții a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!»” (Matei 25:6). „Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi mânca cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). „A cina cu Domnul” se referă la primirea lucrării de judecată a Domnului în zilele de pe urmă. Prin primirea judecății lui Dumnezeu, înțelegem toate adevărurile și suntem curățiți și desăvârșiți. Acestea sunt rezultatele cinării cu Domnul. Așa că putem fi siguri că numai fiind curățiți de judecata și mustrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă putem intra în Împărăția cerurilor.

Cu toții știm că numai Domnul Isus este adevărul, calea și viața. Deci, modul în care putem intra în Împărăția cerurilor trebuie să se bazeze pe cuvântul Domnului Isus, care este definitiv. Pavel a fost doar un apostol care a răspândit Evanghelia. Nu a putut vorbi în numele Domnului. Calea pe care a ales-o nu a fost neapărat calea spre Împărăția cerurilor pentru că Domnul Isus nu a mărturisit calea lui Pavel ca fiind corectă. Mai mult, Domnul Isus nu le-a spus oamenilor să urmeze exemplul lui Pavel. Dacă mergem doar pe cuvântul lui Pavel în a ne alege calea spre Împărăția cerurilor, este ușor să ne rătăcim. Pasajul din cuvântul Domnului Isus pe care noi tocmai l-a citit este foarte important! „Ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri.” Această propoziție ne spune că trebuie să credem în cuvântul Domnului. Singura cale spre Împărăția cerurilor este să facem voia lui Dumnezeu. Când Domnul Isus Se întoarce în zilele de pe urmă să facă lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu, dacă auzim vocea lui Dumnezeu, primim lucrarea Lui în zilele de pe urmă și reușim să primim curățirea și să fim desăvârșiți prin judecata lui Dumnezeu, vom fi cei care se supun voii lui Dumnezeu și vom putea intra în Împărăția cerurilor. Cei ce se bazează doar pe predica pentru Domnul, alungând diavolii și făcând minuni în numele Domnului, nici nu sunt atenți să practice cuvântul Domnului și nici nu caută să primescă lucrarea lui Dumnezeu. Îl pot cunoaște acești oameni pe Domnul? Oare fac ei voia lui Dumnezeu? De ce a spus Domnul Isus „Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!” (Matei 7:21-23)? Pasajul acesta te face, într-adevăr, să gândești! Când fariseii iudaismului au călătorit pe pămînt și pe ape ca să predice Evanghelia, au îndurat multă suferință și au plătit multe prețuri. În aparență, erau loiali lui Dumnezeu, dar, de fapt, se concentrau pe ritualuri religioase și urmau regulile, în loc să practice cuvântul lui Dumnezeu. Nu au urmat poruncile lui Dumnezeu, ba chiar le-au desființat. Ce au făcut ei contrazicea întru totul voia lui Dumnezeu și devia de la calea Lui. Așa că Domnul Isus i-a condamnat și i-a blestemat: „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi înconjurați marea și uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceți din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei decât sunteți voi!” (Matei 23:15). Se poate vedea în ceea ce presupunem: „Atât timp cât lucrăm din greu pentru Domnul, vom fi duși în Împărăția cerurilor când Domnul va veni.” Această viziune este doar imaginația omului care nu acceptă cuvântul lui Dumnezeu. Avem dreptate să căutăm mântuirea și intrarea în Împărăția cerurilor, dar trebuie să o facem respectând cuvântul final al Domnului Isus. Dacă ignorăm cuvintele Domnului, dar ne bazăm pe cuvintele lui Pavel și practica lui devine scopul nostru, cum putem obține lauda Domnului? Dacă înțelegem aceste două pasaje din scriptură, vom ști calea spre Împărăția cerurilor.

Înainte de a primi lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă, noi toți am avut această concepție și ne-am imaginat că, atât timp cât slavim numele Domnului și lucrăm pentru El, practicăm cuvântul Domnului și urmăm calea Sa, vom fi duși în Împărăția cerurilor când Domnul va veni. Mai târziu, după ce am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, I-am văzut cuvintele: „În ceea ce privește lucrarea, omul crede că a lucra înseamnă a alerga de colo până colo pentru Dumnezeu, a predica peste tot și a se sacrifica de dragul Lui. Deși această credință este corectă, ea este prea mărginită; ceea ce Dumnezeu cere de la om nu este doar să alerge de colo până colo pentru El; mai mult decât atât, această lucrare privește slujirea și alimentarea în interiorul spiritului. […] Lucrarea nu privește faptul de a alerga de colo-colo pentru Dumnezeu, ci dacă viața omului și ceea ce trăiește omul reușesc să-L bucure pe Dumnezeu. Lucrarea se referă la utilizarea de către oameni a devotamentului lor față de Dumnezeu și a cunoștințelor lor despre El pentru a mărturisi despre Dumnezeu, precum și pentru a-i sluji omului. Aceasta este responsabilitatea omului și asta e ceea ce ar trebui să înțeleagă toți oamenii. S-ar putea spune că intrarea voastră este lucrarea voastră și că voi căutați să intrați în timp ce lucrați pentru Dumnezeu. A experimenta lucrarea lui Dumnezeu nu înseamnă numai că știți cum să mâncați și să beți cuvântul Lui; mai important, trebuie să știți cum să mărturisiți pentru Dumnezeu și să fiți capabili să-L slujiți pe Dumnezeu, să fiți capabili să faceți lucrare de slujire pentru oameni și să-i aprovizionați. Aceasta este lucrarea, și este și intrarea voastră; acesta este lucrul pe care fiecare persoană ar trebui să-l înfăptuiască. Există mulți oameni care se concentrează doar pe a alerga de colo până colo pentru Dumnezeu și a predica peste tot, însă trec cu vederea experiența lor individuală și își neglijează intrarea în viața spirituală. Asta a făcut ca acei ce Îl slujesc pe Dumnezeu să devină cei ce I se împotrivesc” („Lucrarea și intrarea (2)” din Cuvântul Se arată în trup). Vazând cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, mi-am dat seama că cerința lui Dumnezeu pentru lucrarea omului nu se referă doar la suferință, alergat de colo colo și sacrificiu pentru Dumnezeu. Se referă, în principal, la abilitatea noastră de a practica și trăi cuvântul lui Dumnezeu, la abilitatea noastră de ne a articula înțelegerea privind cuvântul lui Dumnezeu din experiență practică și îndrumarea fraților și surorilor spre a intra în realitatea cuvântului Său. Numai acest gen de muncă va satisface voia lui Dumnezeu. Amintindu-mi de credința mea de mulți ani în Domnul, deși am predicat peste tot în numele Domnului pe furtună și ploaie, îndurând suferințe și plătind prețuri, nu am fost atent la practicarea și trăirea cuvântului Domnului, așa că nu am putut vorbi despre experiențele și mărturiile personale ale practicării cuvântului Său. În predicile mele, am putut vorbi numai despre niște vorbe goale și doctrine din Biblie și să învăț frații și surorile să respecte niște ritualuri și reguli religioase. Cum ar fi putut acestea să-i conducă pe frați și surori în realitatea cuvântului lui Dumnezeu? În plus, când predicam, de multe ori mă lăudam ca să-i fac pe oameni să-mi arate respect și de multe ori încălcam cerințele Domnului, acționând conform ideilor mele. Sacrificând ceva, îndurând suferințe și plătind unele prețuri pentru Domnul, credeam că eu eram cel care Îl iubea cel mai mult pe Domnul și că eram cel mai credincios Lui. Am fost destul de nerușinat încât să pretind de la Dumnezeu binecuvântarea Împărăției cerurilor în timp ce mă plasam deasupra tuturor și mă uitam de sus la frații și surorile care erau pasivi și slabi. Întrucât mă concentram doar la a mă baza pe entuziasm în lucrarea pentru Domnul, dar nu acordam atenție practicării și trăirii cuvântului Său, după mulți ani de credință în Domnul, am sfârșit prin a nu avea nici cea mai vagă cunoaștere despre Domnul și frică față de Dumnezeu în sufletul meu, ca să nu mai spun de transformarea firii mele. Pentru că am crezut mulți ani în Domnul și am îndurat multe suferințe, am devenit tot mai arogant și nesupus nimănui. Am fost implicat chiar și în fraude și înșelăciuni, arătându-mi firea satanică în toate privințele. De fapt, modul meu de lucru nu avea nimic în comun cu realitatea practicării cuvântului Domnului și supunerii față de Domnul. Cum m-ar fi putut ajuta acestea să-L înțeleg pe Domnul? Pentru o persoană ca mine, care nu avea realitatea adevărului și înțelegerii Domnului, nu era tot ce făceam umilitor și împotriva Domnului? Cum putea fi lucrul acesta ceva înălțător și o mărturie pentru Domnul? După cum a spus Domnul Isus: „Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!»” (Matei 7:21-23). Mi-am dat seama că, indiferent cât de mulți ani crede cineva în Domnul și cât de mult a lucrat, dacă nu a trăit judecata lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, este imposibil să reușească să facă voia lui Dumnezeu și să devină o persoană care, într-adevăr, se supune și se închină lui Dumnezeu. Este absolut adevărat.

Haideți să ne uităm la acei pastori și prezbiteri. Deși au dat totul de-o parte ca să lucreze pentru Domnul, ce fel de muncă fac? Care este natura muncii lor? Deși cred în Domnul de mulți ani, nu au căutat niciodată adevărul. Nu au reușit să primească lucrarea Duhului Sfânt și să ne explice cum să rezolvăm problemele practice ale credinței noastre și intrarea în viață. Adesea vorbesc despre niște doctrine goale din Biblie ca să-i înșele pe credincioși și profită de orice ocazie să demonstreze cât de departe au avansat cu predicarea pentru Domnul, cât de multă muncă au făcut, câtă durere au îndurat, câte biserici au construit, pentru a se consacra, iar alții să li se închine și să-i urmeze. Ca rezultat, după ce au lucrat atâția ani, nu numai că au eșuat în a-i face pe frați și surori să înțeleagă adevărul și să-L cunoască pe Dumnezeu, dar și-au lăsat frații și surorile să li se închine și să-i urmeze pe calea adorării omului și a trădării, fără știință, a lui Dumnezeu. Urmează acești pastori și prezbiteri calea Domnului lucrând și sacrificându-se astfel? Nu fac ei rele împotriva Domnului? Mai ales în modul în care tratează lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă, cei mai mulți pastori și prezbiteri își dau seama că cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic este adevărul, că lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic este lucrarea Sfântului Duh, dar ei nu o caută și nu o studiază. În schimb, pentru a-și apăra statutul și nivelul de trai, ei născocesc frenetic zvonuri și răspândesc tot felul de absurdități și erori ca să se opună lui Dumnezeu Atotputernic și blochează comunitatea religioasă într-o stare etanșă și de nepătruns. Ei nu permit nimănui să caute și să studieze adevărata cale și îi opresc pe oameni să intre în biserică să mărturisească lucrarea lui Dumnezeu. Ei complotează și cu maleficul PCC pentru a-i prinde și persecuta pe cei care sunt martori pentru Dumnezeu Atotputernic. Nu acționează ei flagrant împotriva lui Dumnezeu? Păcatele lor sunt și mai mari decât păcatele din trecut ale fariseilor împotriva Domnului Isus. Mult mai mari! Conform acestor fapte, mai putem spune că facem voia lui Dumnezeu când ne sacrificăm și lucrăm în numele Domnului? Mai putem spune că, atât timp cât slujim numele Domnului, păstrând calea Domnului, călătorind și sacrificându-ne pentru Domnul, vom putea fi duși în Împărăția cerurilor? Vom înțelege mai mult după ce vom mai citi câteva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Spui că ai suferit mereu în timp ce Îl urmai pe Dumnezeu, că L-ai urmat la bine și la rău și ai împărtășit cu El vremurile bune și cele rele, însă nu ai trăit cuvintele rostite de Dumnezeu; îți dorești doar să alergi pentru Dumnezeu și să te sacrifici pentru Dumnezeu în fiecare zi și nu te-ai gândit niciodată să trăiești o viață plină de semnificații. Spui, de asemenea: «În orice caz, cred că Dumnezeu este drept, am suferit pentru El, am umblat pentru El, m-am dedicat Lui și am lucrat din greu, deși nu am primit recunoaștere; cu siguranță El Își va aminti de mine.» Este adevărat că Dumnezeu este drept, totuși această dreptate nu este alterată de nicio impuritate: nu conține voință umană și nu este alterată de trup sau de negocieri umane. Toți cei care se revoltă și se opun și nu sunt în conformitate cu calea Lui vor fi pedepsiți; nimeni nu este iertat și nimeni nu este cruțat!” („Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată” din Cuvântul Se arată în trup).

„Trebuie să știi ce tip de oameni doresc Eu; cei care sunt impuri nu au permisiunea de a intra în împărăție, cei care sunt impuri nu au permisiunea de a spurca pământul sfânt. Deși probabil că ai săvârșit o lucrare mare și ai lucrat mulți ani, în cele din urmă, ești jalnic de murdar – legea Raiului nu tolerează dorința ta de a intra în Împărăția Mea! De la crearea lumii și până în prezent, nu le-am oferit niciodată acces facil în împărăția Mea celor care încearcă să se pună bine cu Mine. Aceasta este o lege cerească și nimeni nu o poate încălca! Trebuie să cauți viața. În prezent, cei care vor fi făcuți desăvârșiți sunt de aceeași speță cu Petru: ei sunt cei care caută schimbările în propria lor fire și sunt dispuși să-i fie martori lui Dumnezeu și să-și îndeplinească datoria în calitate de creatură a lui Dumnezeu. Doar astfel de oameni vor fi desăvârșiți. Dacă tot ceea ce cauți sunt recompensele și nu încerci să-ți schimbi propria fire a vieții, atunci toate eforturile tale vor fi în zadar – iar acesta este un adevăr care nu poate fi schimbat!” („Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” din Cuvântul Se arată în trup). Este spus clar în cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic: Dumnezeu este sfânt și drept. Dumnezeu interzice clar intrarea oamenilor murdari și corupți în Împărăția Lui.

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Mulți oameni întreabă: „Noi muncim din greu pentru Domnul și rămânem credincioși numelui și căii Domnului. De ce nu putem intra în Împărăția cerurilor?” Nu este vorba doar de a urma voia lui Dumnezeu. Cel mai important lucru este că natura noastră păcătoasă nu a fost rezolvată. Prin urmare, experiența lucrării de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă este necesară pentru ca o persoană să obțină curățirea, astfel încât să înfăptuiască o schimbare în firea vieții și să devină cineva care ascultă de voia Tatălui ceresc. Numai astfel poate fi eligibilă să fie adusă în Împărăția cerurilor. Am putea înțelege acum de ce adesea săvârșim păcate în timpul zilei și le mărturisim noaptea și nu reușim niciodată să ne lepădăm de păcat? Cauza primordială este natura Satanei din noi, care adesea ne stăpânește, făcându-ne să ne împotrivim și să ne răzvrătim față de Dumnezeu. Chiar dacă ne mărturisim adesea păcatele noastre și ne căim înaintea Domnului, nu ne putem lepăda de strânsoarea păcatului. Aceasta este dilema și situația actuală a tuturor credincioșilor în Domnul. Căci în Epoca Harului, Domnul Isus a înfăptuit numai lucrarea de răscumpărare, astfel încât omul să poată fi iertat de păcatul său și să fie eligibil să se roage lui Dumnezeu, să fie în comuniune cu Dumnezeu și să se bucure de harul și de binecuvântările Lui. Dar lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus doar ne-a iertat păcatele, fără să ierte natura noastră satanică. Chiar dacă am fi în stare să lucrăm din greu în numele Domnului, să alergăm de colo colo și să ne sacrificăm, tot nu am putea să ne eliberăm de controlul și strânsoarea păcatului. Deci Domnul Isus a spus că în zilele de pe urmă Se va întoarce, lucru ce va rezolva natura noastră păcătoasă și firea noastră satanică. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic a venit să îndeplinească lucrarea Sa de judecată și curățire a omului întemeiată pe lucrarea de răscumpărare din Epoca Harului. Exprimând adevărul, Dumnezeu dezvăluie și judecă natura satanică a omului și curăță firea lui satanică, astfel încât să putem fi complet dezrobiți de influența Satanei și să fim mântuiți și câștigați de Dumnezeu. Să citim cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost corupt de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate să-și înlăture corupția și să fie făcut pur. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea purificării. Într-adevăr, această etapă este cea a cuceririi, precum și a doua etapă în lucrarea de mântuire. Prin judecata și mustrarea prin cuvânt, omul ajunge să fie câștigat de Dumnezeu; iar prin folosirea cuvântului, ajunge să rafineze, să judece și să dezvăluie că toată necurăția, noțiunile, motivele și aspirațiile individuale din inima omului sunt complet revelate” („Taina Întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup). „Deși Isus a lucrat mult printre oameni, El a completat doar răscumpărarea întregii omeniri și a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor și nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci și ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost stricată de Satana. Și astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată, și lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”). Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, ne dăm seama că am fost profund corupți de Satana. Natura Satanei este adânc în noi. Deși păcatele noastre au fost iertate prin lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus și am putea trăi înaintea lui Dumnezeu prin harul Domnului Isus, noi încă trăim în firea satanică și nu putem să practicăm cuvântul lui Dumnezeu și să ne conducem viețile în conformitate cu acesta, deoarece natura Satanei din noi nu a fost rezolvată. Nu acesta este tipul de oameni care vor fi în cele din urmă câștigați de Dumnezeu. Oamenii pe care Dumnezeu îi va câștiga sunt aceia care au fost curățiți de firea lor coruptă, cei care sunt fără de stricăciune și ascultă de voia lui Dumnezeu. Deci avem încă nevoie de lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic pentru a rezolva cauza păcatelor noastre, și anume firea satanică din noi. Când firea noastră satanică a fost curățită, desprinderea noastră de influența Satanei a fost completă, iar noi putem să ascultăm cu adevărat de Dumnezeu și să I ne închinăm, atunci vom fi cu adevărat mântuiți și câștigați de Dumnezeu și vom fi vrednici de promisiunea lui Dumnezeu de a intra în Împărăția Sa. Nu există nicio îndoială în această privință.

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”