Răspuns:

Majoritatea credincioșilor cred că, la întoarcere, Domnul li Se va arăta în trupul Său duhovnicesc, adică, în trupul duhovnicesc al Domnului Isus în care S-a arătat El omului timp de 40 de zile după învierea Sa. Noi, credincioșii, suntem lămuriți în acest sens. În aparență, trupul duhovnicesc al Domnului Isus de după înviere se arată în același chip cu întruparea Lui, dar trupul duhovnicesc nu este constrâns de lumea materială, de spațiu și de loc. Poate să apară și să dispară în voie, spre uimirea omului, șocându-l. Astfel de relatări sunt consemnate în Biblie. Înainte să fie răstignit Domnul Isus, El vorbise și lucrase în umanitatea normală a trupului. Fie că exprima adevărul, interacționa cu oamenii sau făcea minuni, oamenii simțeau că era normal din toate privințele. Oamenii au văzut acest trup care lucra cu adevărat, suferea cu adevărat și trăgea ponoasele. În cele din urmă, acest trup a fost țintuit pe cruce drept jertfă de păcat pentru om, completând astfel lucrarea lui Dumnezeu de răscumpărare. Acesta este un fapt binecunoscut. Gândiți-vă puțin: dacă trupul duhovnicesc al Domnului Isus făcea lucrarea, putea El să Se asocieze și să poarte discuții normale cu oamenii? Putea El cu adevărat să treacă prin chinuri și să tragă ponoasele? Putea El să fie țintuit pe cruce? Nu putea face nimic dintre toate acestea. Dacă trupul Lui duhovnicesc făcea lucrarea, puteam noi, oamenii, să interacționăm ușor cu El? Ne-am trăda noi firea noastră coruptă? Ne-am forma noi concepții despre El? Am cuteza să ne răzvrătim și să-L judecăm pe Dumnezeu după bunul plac? Ar fi imposibil! Oamenii sunt curprinși de umanitate normală, cu toții sunt supuși constrângerilor lumii materiale, spațiului și locului. Procesul de gândire al omului este și el normal. Dacă ar fi ca oamenii să intre în contact cu lucrarea trupului duhovnicesc, s-ar speria și ar intra în panică. Gândurile lor ar deveni nebunești și maniace. În fața unei astfel de situații, Dumnezeu ar fi presat să ducă la bun sfârșit lucrarea Sa de mântuire a omenirii. Așadar, rezultatul obținut prin lucrarea în cadrul umanității normale îl depășește pe cel din trupul duhovnicesc. De-a lungul veacurilor, aleșii lui Dumnezeu nu au trecut niciodată prin lucrarea trupului duhovnicesc al lui Dumnezeu. Cu siguranță, ar fi nepotrivit pentru trupul duhovnicesc să exprime direct adevărul, să interacționeze cu oamenii și să păstorească bisericile.

Lucrarea de judecată pe care o săvârșește a doua venire a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă folosește exprimarea cuvântului pentru a-l purifica, mântui și desăvârși pe om, iar scopul său este și de a-i expune și îndepărta pe oameni, analizându-i pe fiecare după propria seminție, iar apoi recompensându-i pe cei drepți și pedepsindu-i pe cei păcătoși. Dacă ar fi ca Dumnezeu să Se arate omului în forma trupului Său duhovnicesc, toți oamenii, buni sau răi, s-ar prosterna în fața Lui, iar atunci cum i-ar mai separa El pe cei buni de cei răi? De asemenea, dacă ar fi ca Dumnezeu să Se arate în trupul său duhovnicesc, omul ar intra în panică și s-ar instaura haosul în toată lumea. În acest caz, cum S-ar mai ocupa Dumnezeu în mod normal de lucrarea Sa de judecată în zilele de pe urmă? De asemenea, cum ar mai putea Dumnezeu să-Și ducă la îndeplinire planul de a forma un grup de oameni care să corespundă voinței lui Dumnezeu, înaintea urgiilor? Așadar, în zilele de pe urmă, Dumnezeu tot trebuie să Se întrupeze în Fiul omului cu umanitate normală. Doar în acest fel poate să lucreze și să trăiască în lumea oamenilor și doar în acest fel poate să exprime adevărul și poate să judece și să purifice omul într-un mod practic, astfel încât acesta să fie scos de sub influența Satanei, să fie mântuit de Dumnezeu și să devină omul lui Dumnezeu. Domnul Isus întrupat a lucrat în umanitate normală pentru a înfăptui răscumpărarea omenirii. Trupul duhovnicesc înviat al Domnului Isus s-a arătat omului doar pentru a dovedi că Domnul Isus era întruparea lui Dumnezeu. Acest lucru s-a săvârșit pentru a întări credința omului. Așadar, trupul duhovnicesc al lui Dumnezeu avea rolul doar de a i se arăta omului, nu de a lucra. Întruparea lui Dumnezeu trebuie să aibă umanitate normală pentru a putea lucra printre oameni și pentru a înfăptui răscumpărarea și mântuirea omenirii. Așadar, dacă Dumnezeu vrea să mântuiască în totalitate omenirea în lucrarea Sa de judecată în zilele de pe urmă, El trebuie să fie întrupat și să-Și facă lucrarea în umanitate normală pentru a obține cel mai bun rezultat. Cu siguranță nu Se va arăta omului în trupul duhovnicesc al Domnului Isus ca să facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. Noi, credincioșii, trebuie să înțelegem cu toții acest lucru.

Pentru a înțelege și mai bine sensul întrupării, haideți să citim din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Motivul pentru care El devine trup se datorează faptului că trupul poate, de asemenea, să dețină autoritate, iar El este capabil să îndeplinească lucrarea în omenire, într-o manieră concretă, astfel încât aceasta este vizibilă și tangibilă pentru om. Această lucrare este mult mai realistă decât lucrarea făcută direct de Duhul lui Dumnezeu, care deține întreaga autoritate, iar rezultatele sale sunt, de asemenea, evidente. Acest lucru se datorează faptului că trupul omenesc al lui Dumnezeu poate vorbi și lucra într-un mod concret. Forma exterioară a trupului Său nu deține nicio autoritate și poate fi abordată de om, în timp ce substanța Lui are autoritate, dar autoritatea Sa nu este vizibilă pentru nimeni. Când El vorbește și lucrează, omul nu poate detecta existența autorității Sale; acest lucru Îi înlesnește realizarea unei lucrări de o natură concretă. […] Dacă Dumnezeu nu ar deveni trup, El ar rămâne Duhul care este atât nevăzut, cât și de neatins pentru om. Deoarece omul este o creatură a trupului, el și Dumnezeu aparțin unor lumi diferite și sunt înzestrați cu naturi diferite. Duhul lui Dumnezeu este incompatibil cu omul, care este din trup și, pur și simplu, nu există nicio cale de a stabili relații între ei, fără a menționa că omul este incapabil să se transforme într-un duh. Dată fiind situația, Duhul lui Dumnezeu trebuie să devină o ființă creată pentru a-Și face lucrarea inițială. Dumnezeu poate și să urce în cel mai înalt loc și să Se umilească pe Sine pentru a deveni o creatură umană, făcând lucrarea printre oameni și trăind în mijlocul lor, însă omul nu poate să urce în cel mai înalt loc și să devină un duh și, chiar mai puțin, poate el să coboare în cel mai de jos loc. De aceea Dumnezeu trebuie să devină trup pentru a-Și îndeplini lucrarea” („Taina Întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup).

„Unele lucruri despre Dumnezeul întrupat sunt diferite de modul în care oamenii își imaginează; ei își închipuie că aceste lucruri sunt invizibile, de neatins, misterioase; și că El este capabil să știe ceva fără a fi constrâns de spațiu sau de geografie. Dacă este așa, atunci acela nu este trupul, ci corpul spiritual. După ce Isus a fost pironit pe cruce și apoi a înviat, El putea să treacă prin ușă, dar Acela a fost Isus reînviat. Isus, înainte de înviere, nu ar fi putut trece printr-un zid. El a fost constrâns de spațiu, geografie și timp. Acela este aspectul normal al trupului” („Cum să înțelegem relația dintre trupul și Duhul lui Dumnezeu” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos).

„Pentru că cel care este judecat este omul, omul care este din trup și a fost corupt și nu este duhul Satanei cel care este judecat în mod direct, lucrarea judecății nu se desfășoară în lumea spirituală, ci printre oameni. Nimeni nu este mai potrivit și mai calificat decât Dumnezeu în trup pentru lucrarea de a judeca corupția din trupul omului. Dacă judecata ar fi desfășurată direct de către Duhul lui Dumnezeu, atunci ea nu ar fi atotcuprinzătoare. În plus, o astfel de lucrare ar fi dificil de acceptat pentru om, pentru că Duhul nu poate să vină față în față cu omul și, din acest motiv, efectele nu ar fi imediate, cu atât mai puțin ar fi putut omul să vadă mai clar firea de neofensat a lui Dumnezeu. Satana poate fi înfrânt în totalitate doar dacă Dumnezeu în trup judecă corupția omenirii. Fiind la fel ca omul posedat de umanitate normală, Dumnezeu în trup poate judeca direct nedreptatea omului; acesta este semnul sfințeniei Sale înnăscute și al caracterului Său extraordinar. Doar Dumnezeu este calificat să și Se află în poziția de a judeca omul, pentru că El este înzestrat cu adevăr și dreptate, și astfel El poate să judece omul. Cei care sunt fără adevăr și dreptate nu sunt demni să-i judece pe alții. Dacă această lucrare ar fi făcută de Duhul lui Dumnezeu, atunci nu ar fi victorie asupra Satanei. Duhul este în mod inerent mai înalt decât ființele muritoare, iar Duhul lui Dumnezeu este în mod inerent sfânt și triumfător asupra trupului. Dacă Duhul ar fi făcut această lucrare direct, El nu ar fi putut să judece toată neascultarea omului și nu ar putea dezvălui toată nedreptatea omului. Căci lucrarea de judecată se realizează, de asemenea, prin concepțiile omului despre Dumnezeu, și omul nu a avut niciodată concepții despre Duh și, astfel, Duhul este incapabil să dezvăluie mai bine nedreptatea omului, cu atât mai puțin să dezvăluie complet o astfel de nedreptate. Dumnezeul întrupat este dușmanul tuturor celor care nu Îl cunosc. Prin judecarea concepțiilor omului și a opoziției față de El, El face cunoscută toată neascultarea omenirii. Efectele lucrării Sale în trup sunt mai evidente decât cele ale lucrării Duhului. Și astfel, judecata întregii omeniri nu este desfășurată direct de către Duh, ci este lucrarea Dumnezeului întrupat” („Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat” din Cuvântul Se arată în trup).

„Doar devenind trup poate El să-Și transmită personal cuvintele în urechile fiecărei ființe umane, astfel încât toți cei care au urechi să poată auzi cuvintele Lui și să-I primească lucrarea de judecată prin cuvânt. Doar acesta este rezultatul obținut prin cuvântul Său, mai degrabă decât Duhul care devine evident pentru a înfricoșa omul să se supună. Doar prin această lucrare concretă și, totuși, extraordinară, vechea fire a omului, ascunsă adânc în interior timp de mulți ani, poate fi pe deplin expusă, astfel încât omul să o poată recunoaște și să-i fie schimbată. Aceste lucruri sunt toate lucrarea concretă a Dumnezeului întrupat, în care, rostind și executând judecata într-o manieră concretă, El obține rezultatele judecății asupra omului prin cuvânt. Aceasta este autoritatea lui Dumnezeu întrupat și semnificația întrupării lui Dumnezeu” („Taina Întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup).

Cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic explică clar diferența dintre lucrarea lui Dumnezeu în trupul duhovnicesc și cea a întrupării lui Dumnezeu. De asemenea, dezvăluie în întregime sensul lucrării lui Dumnezeu în întruparea Sa. În ciuda faptului că trupul duhovnicesc al Domnului Isus poate să li se arate oamenilor și să vină față în față cu ei, acesta pare încă imposibil de aprofundat, misterios și inabordabil oamenilor. Stârnește teamă și neliniște în inimile lor și îi face să stea la o distanță respectabilă. Deoarece trupul duhovnicesc al Domnului Isus nu poate interacționa normal cu omul și nu poate lucra și vorbi normal printre oameni, El este, așadar, incapabil să mântuiască omenirea. Totuși, Dumnezeu întrupat este diferit. El poate interacționa cu omul într-un mod practic și real. El poate să-l ude și să-l aprovizioneze pe om, așa cum Domnul Isus, în timp ce trăia printre oameni, a putut să exprime adevărul pentru a-l sprijini pe om oricând și oriunde. Ucenicii Lui stăteau adesea cu El, Îi ascultau învățăturile și purtau discuții deschise cu El. Erau udați și păstoriți direct de El. Indiferent ce probleme și greutăți aveau, Domnul Isus îi ajuta să le rezolve. Erau înzestrați cu o cantitate uriașă de provizii pentru viață. Îl considerau pe Dumnezeu prietenos și încântător. Din acest motiv, au putut să-L iubească și să-L asculte cu adevărat pe Dumnezeu. Abia după ce întruparea lui Dumnezeu vine pe tărâmul omului, avem și noi ocazia de a interacționa cu Dumnezeu, de a-L simți și de a-L cunoaște. Abia atunci putem să vedem cu ochii noștri caracterul minunat, înțelepciunea lui Dumnezeu și mântuirea concretă a omenirii. Acesta este un aspect al importanței și al valorii practice a lucrării lui Dumnezeu întrupat. Pur și simplu, trupul duhovnicesc nu poate obține acest rezultat.

Această părtășie ne-a lămurit un lucru. Doar dacă Se întrupează în Fiul omului și lucrează cu umanitate normală, poate Dumnezeu să judece, să cucerească și să purifice omul în mod practic. Trupul duhovnicesc al Domnului Isus n-ar putea obține nici pe departe același rezultat în lucrarea Sa. La început, când Dumnezeu Se întrupează în Fiul omului pentru a face lucrarea de judecată și de purificare printre oameni, noi, oamenii, Îl vom trata pe Dumnezeu ca pe un om obișnuit, deoarece noi încă mai trebuie să-L distingem pe Dumnezeu în întruparea Sa drept cine este El cu adevărat. Ba chiar ne vom forma noțiuni cu privire la cuvântul și lucrarea lui Dumnezeu, Îl vom trata pe Hristos fără respect și vom refuza să-L ascultăm. Vom vorbi cu necredință ca să-L păcălim, Îl vom judeca și chiar ne vom împotrivi Lui și Îl vom osândi. Aroganța, răzvrătirea și împotrivirea noastră, a oamenilor, vor fi pe deplin evidente în fața lui Hristos. Așa cum spune Dumnezeu Atotputernic: „Firea coruptă a omului și răzvrătirea și rezistența lui sunt expuse când Îl vede pe Hristos, iar răzvrătirea și rezistența expuse în acest moment sunt în mod absolut și complet expuse mai mult decât în oricare altul. Tocmai pentru că Hristos este Fiul Omului – un Fiu al Omului care posedă umanitate normală – omul nici nu Îl cinstește, nici nu Îl respectă. Tocmai pentru că Dumnezeu trăiește în trup răzvrătirea omului este adusă la lumină atât de amănunțit și cu detalii atât de vii. Așa că Eu spun că venirea lui Hristos a dezgropat toată răzvrătirea omenirii și a scos puternic în evidență natura omenirii. Acest lucru se numește «ademenirea unui tigru de pe munte» și «ademenirea unui lup afară din peștera lui»” („Cei care sunt incompatibili cu Hristos sunt cu siguranță potrivnici lui Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup). Dumnezeu judecă, expune, taie și tratează omenirea în conformitate cu realitatea efectivă a răzvrătirii și împotrivirii ei. Lucrarea lui Dumnezeu este într-adevăr practică și îi dezvăluie cu adevărat pe oameni așa cum sunt ei. Când sunt puși în fața unor dovezi atât de reale, cei care sunt capabili să accepte adevărul vor fi convinși în totalitate și își vor recunoaște propria răzvrătire și împotrivire. De asemenea, ei vor deveni conștienți de firea sfântă, dreaptă și de neofensat a lui Dumnezeu și vor putea să accepte docili judecata și mustrarea lui Dumnezeu, astfel încât să poată fi cuceriți și mântuiți de lucrarea practică a lui Dumnezeu. Așa cum spune Dumnezeu Atotputernic: „Dumnezeul întrupat este dușmanul tuturor celor care nu Îl cunosc. Prin judecarea concepțiilor omului și a opoziției față de El, El face cunoscută toată neascultarea omenirii. Efectele lucrării Sale în trup sunt mai evidente decât cele ale lucrării Duhului. Și astfel, judecata întregii omeniri nu este desfășurată direct de către Duh, ci este lucrarea Dumnezeului întrupat. Dumnezeu în trup poate fi văzut și atins de om, iar Dumnezeu în trup poate cuceri complet omul. În relația sa cu Dumnezeu în trup, omul progresează de la opoziție la ascultare, de la persecuție la acceptare, de la concepție la cunoaștere și de la respingere la iubire. Acestea sunt efectele lucrării Dumnezeului întrupat. Omul este doar mântuit prin acceptarea judecății Sale, numai dacă ajunge să Îl cunoască treptat pe El prin cuvintele gurii Sale, este cucerit de El în timpul opoziției față de El și primește alimentarea cu viață de la El în timpul acceptării mustrării Sale. Toată lucrarea aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în trup, și nu lucrarea lui Dumnezeu în identitatea Sa ca Duh” („Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea Dumnezeului întrupat” din Cuvântul Se arată în trup). Așadar, omul va fi purificat și mântuit în totalitate doar dacă întruparea lui Dumnezeu va face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă.

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”