569. Doar întrupându-Se în cel mai înapoiat și murdar loc dintre toate locurile, Dumnezeu poate să dezvăluie deplinătatea firii Sale sfinte și drepte. Și prin ce este dezvăluită firea Sa dreaptă? Este dezvăluită prin faptul că El judecă păcatele omului, îl judecă pe Satana, detestă păcatul și îi urăște pe dușmanii care se opun și se răzvrătesc împotriva Lui. Cuvintele pe care le rostesc astăzi sunt pentru a judeca păcatele omului, a judeca nedreptatea omului și a blestema răzvrătirea lui. Necinstea și înșelătoria omului, cuvintele și faptele omului – tot ceea ce este în contradicție cu intențiile lui Dumnezeu trebuie să fie supus judecății, iar toată răzvrătirea omului este caracterizată ca păcat. Cuvintele Sale se învârt în jurul principiilor de judecată; El folosește judecata nedreptății omului, blestemul răzvrătirii omului și expunerea tuturor fețelor urâte ale omului pentru a-Și dezvălui firea dreaptă. Sfințenia este o reprezentare a firii Sale drepte și, de fapt, sfințenia Lui este firea Sa dreaptă. Firile voastre corupte sunt contextul cuvintelor de astăzi – vorbesc și judec și duc la îndeplinire lucrarea de cucerire în conformitate cu ele. Doar aceasta este lucrarea practică și doar în acest fel, sfințenia lui Dumnezeu poate să fie accentuată pe deplin. Dacă nu există nicio urmă de fire coruptă în tine, atunci Dumnezeu nu te va judeca și nu îți va arăta firea Sa dreaptă. Întrucât ai o fire coruptă, Dumnezeu nu îți va da drumul, și prin aceasta se arată sfințenia Sa. Dacă Dumnezeu ar vedea că murdăria și răzvrătirea omului sunt prea mari, dar nu ar vorbi sau nu te-ar judeca și nu te-ar mustra pentru nedreptatea ta, atunci asta ar demonstra că El nu este Dumnezeu, fiindcă nu ar avea ură pentru păcat; ar fi la fel de murdar ca omul. Astăzi, din cauza murdăriei tale, Eu te judec, iar din cauza corupției și răzvrătirii tale, te mustru. Nu Mă laud vouă cu puterea Mea și nu vă asupresc intenționat; fac aceste lucruri pentru că voi, care v-ați născut în acest pământ al murdăriei, ați fost atât de grav contaminați de murdărie. V-ați pierdut pur și simplu integritatea și umanitatea, ca porcinele care trăiesc în locuri. Din cauza murdăriei și corupției voastre sunteți judecați și Eu Îmi dezlănțui mânia asupra voastră. Tocmai datorită judecății acestor cuvinte ați fost în stare să vedeți că Dumnezeu este Dumnezeul cel drept și că Dumnezeu este Dumnezeul sfânt; tocmai datorită sfințeniei și dreptății Sale, El vă judecă și Își dezlănțuie mânia asupra voastră; tocmai pentru că vede răzvrătirea omenirii Își dezvăluie firea cea dreaptă. Murdăria și corupția omenirii dezvăluie sfințenia Lui. Lucrul acesta este suficient pentru a arăta că El este Dumnezeu Însuși, care este sfânt și imaculat, și totuși trăiește în ținutul murdăriei. Dacă o persoană se tăvălește în mocirlă cu alții și nu e nimic sfânt în legătură cu ea și nu are o fire dreaptă, atunci nu este calificată să judece nedreptatea omului, și nici nu este potrivită să îndeplinească judecata omului. Cum ar putea oamenii, care sunt la fel de murdari, să fie calificați să-i judece pe cei asemenea lor? Numai sfântul Dumnezeu Însuși este în stare să judece întreaga omenire murdară. Cum ar putea omul să judece păcatele omului? Cum ar putea omul să vadă păcatele omului și cum ar putea să fie calificat să-l condamne pe om? Dacă Dumnezeu nu ar fi calificat să judece păcatele omului, atunci cum ar putea El să fie Dumnezeul cel drept Însuși? Deoarece oamenii își dezvăluie firile corupte, Dumnezeu vorbește pentru a-i judeca, și doar atunci pot ei să vadă că El este un Dumnezeu sfânt. Dumnezeu îl judecă și îl mustră pe om pentru păcatele sale și expune aceste păcate. Nicio persoană sau niciun lucru nu poate scăpa de această judecată. Tot ceea ce este murdar este judecat de El. Numai în acest fel, firea lui Dumnezeu e dezvăluită ca fiind dreaptă. Dacă ar fi altfel, cum s-ar putea spune că sunteți contraste atât cu numele, cât și cu fapta?

[…] Prin oamenii care provin din țara murdăriei se arată sfințenia lui Dumnezeu; astăzi, El folosește murdăria pe care o arată acești oameni din țara murdăriei și judecă, iar astfel, ceea ce este El se dezvăluie în toiul judecății. De ce judecă El? El poate rosti cuvintele de judecată pentru că disprețuiește păcatul; cum ar putea să fie atât de supărat, dacă nu ar detesta răzvrătirea omenirii? Dacă în El nu ar exista niciun dezgust, nicio repulsie, dacă nu ar acorda atenție răzvrătirii oamenilor, atunci asta L-ar face la fel de murdar ca omul. El poate judeca și mustra omul deoarece urăște murdăria, iar ceea ce urăște este absent în El. Dacă în El ar exista și împotrivire și răzvrătire, nu i-ar disprețui pe cei care sunt potrivnici și răzvrătiți. Dacă lucrarea din zilele de pe urmă s-ar desfășura în Israel, ar fi lipsită de însemnătate. De ce lucrarea din zilele de pe urmă se desfășoară în China, cel mai întunecat și mai înapoiat loc dintre toate? Pentru a arăta sfințenia și dreptatea Sa. Pe scurt, cu cât este mai întunecat locul, cu atât mai clar poate fi arătată sfințenia lui Dumnezeu. De fapt, toate acestea sunt de dragul lucrării lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum se obțin efectele celui de-al doilea pas al lucrării de cucerire”

570. Am văzut de mult limpede diferitele fapte ale duhurilor rele. Și oamenii folosiți de către duhurile rele (cei cu intenții greșite, cei care râvnesc după trup sau avere, cei care se preamăresc pe ei înșiși, cei care perturbă biserica etc.) au fost de asemenea văzuți de către Mine. Nu presupune că totul va fi terminat odată ce spiritele rele au fost alungate. Dă-Mi voie să-ți spun! De acum înainte, voi scăpa de acei oameni unul câte unul, pentru a nu-i mai folosi vreodată. Adică, nicio persoană pervertită de duhurile rele nu va fi folosită de Mine și va fi azvârlită afară! Să nu crezi că nu am sentimente! Să știi acest lucru! Eu sunt Dumnezeul Cel sfânt și nu voi domicilia într-un templu murdar! Nu folosesc decât oameni sinceri și înțelepți care Îmi sunt complet credincioși și pot avea considerație față de povara Mea. Asta se datorează faptului că asemenea oameni au fost predestinați de către Mine și absolut niciun duh rău nu lucrează deloc asupra lor. Dă-Mi voie să clarific un aspect: de acum încolo, toți cei lipsiți de lucrarea Duhului Sfânt au lucrarea duhurilor rele. Lasă-Mă să repet: nu vreau nici măcar o singură persoană asupra căreia lucrează duhurile rele. Vor fi aruncate toate în Gheenă odată cu trupurile lor!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 76

571. Trupul purtat de Duhul lui Dumnezeu este însuși trupul lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu este suprem; El este atotputernic, sfânt și drept. În mod similar, și trupul Lui este suprem, atotputernic, sfânt și drept. Un astfel de trup poate doar să facă ceea ce este drept și benefic pentru omenire, ceea ce este sfânt, glorios și puternic; El este incapabil să facă ceva ce încalcă adevărul, ce încalcă justiția morală, și cu atât mai puțin este capabil să facă ceva ce ar trăda Duhul lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu este sfânt, și astfel trupul Lui este incoruptibil de către Satana; trupul Lui este de o esență diferită față de trupul omului. Căci este omul, nu Dumnezeu, cel care este corupt de către Satana, iar Satanei i-ar fi imposibil să corupă Însuși trupul lui Dumnezeu. Astfel, în ciuda faptului că omul și Hristos locuiesc în același spațiu, doar omul este cel care poate fi ocupat și folosit de Satana și rănit de trucurile acestuia. Prin contrast, Hristos este veșnic imun la corupția Satanei, pentru că Satana nu va fi niciodată capabil să se ridice la locul cel mai înalt și niciodată nu va putea să se apropie de Dumnezeu. Astăzi, ar trebui să înțelegeți toți că numai omenirea, coruptă cum e ea de către Satana, este cea care Mă trădează. Trădarea nu va fi niciodată o problemă care să-L implice pe Hristos câtuși de puțin.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „O problemă foarte gravă: trădarea (2)”

572. Dumnezeu Însuși nu are elemente de răzvrătire; esența Sa este bună. El este expresia tuturor frumuseților și a bunătății, precum și a întregii iubiri. Chiar și în trup, Dumnezeu nu face nimic care se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu Tatăl. Chiar și cu prețul de a-Și sacrifica viața, El ar fi dispus din toată inima să o facă și nu ar face nicio altă alegere. Dumnezeu nu are elemente de neprihănire de Sine și de importanță de Sine sau de îngâmfare și aroganță; El nu are elemente de necinste. Tot ce se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu vine de la Satana; Satana este izvorul întregii urâțenii și răutăți. Motivul pentru care omul are calități similare celor ale Satanei este că omul a fost corupt și procesat de Satana. Hristos nu a fost corupt de Satana, de aceea El are numai caracteristicile lui Dumnezeu, și niciuna dintre cele ale Satanei.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Esența lui Hristos este supunere față de voința Tatălui ceresc”

573. „Sfințenia lui Dumnezeu” înseamnă că esența Sa este fără cusur, că dragostea Lui este altruistă, tot ceea ce Dumnezeu îi dă omului este altruist și sfințenia Sa este fără pată și ireproșabilă. Aceste aspecte ale esenței lui Dumnezeu nu sunt doar cuvinte pe care El le folosește pentru a Se lăuda cu identitatea Său, ci Își folosește, în schimb, esența, pentru a-l trata pe fiecare individ în parte cu liniștită sinceritate. Cu alte cuvinte, esența lui Dumnezeu nu este goală, nici nu este teoretică sau doctrinară și, cu siguranță, nu este un fel de cunoaștere. Nu este un fel de educație pentru om; în schimb, este adevărata revelație a propriilor acțiuni ale lui Dumnezeu și este esența revelată a ceea ce are El și ce este.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”

574. La ce se referă sfințenia lui Dumnezeu despre care vorbesc Eu? Gândiți-vă pentru o clipă la acest lucru. Este sfințenia lui Dumnezeu onestitatea Lui? Este sfințenia lui Dumnezeu loialitatea Lui? Este sfințenia lui Dumnezeu altruismul Lui? Este smerenia Lui? Dragostea Lui pentru om? Dumnezeu îi dăruiește omului, în mod liber, adevăr și viață – este aceasta sfințenia Sa? Da, toate sunt. Tot ceea ce Dumnezeu dezvăluie este unic și nu există în umanitatea coruptă, nici nu poate fi văzut în umanitate. Nici cea mai mică urmă din acestea nu poate fi văzută în timpul procesului de corupere a omului de către Satana, nici în firea stricată a lui Satana, nici în esența sau natura acestuia. Tot ceea ce are și este Dumnezeu este unic; doar Dumnezeu Însuși are acest fel de esență, doar El este în posesia ei. […] Esența sfințeniei este dragostea adevărată, dar, mai mult decât atât, este esența adevărului, a dreptății și a luminii. Cuvântul „sfânt” este potrivit numai atunci când se referă la Dumnezeu; nimic din creație nu este vrednic să fie numit „sfânt”. Omul trebuie să înțeleagă acest lucru.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”

575. Când vine pe pământ, Dumnezeu nu este din lumea aceasta și nu Se întrupează ca să Se bucure de lume. El Se naște oriunde lucrarea Îi dezvăluie firea și este cea mai semnificativă, indiferent dacă ținutul este sfânt sau spurcat. Indiferent unde lucrează, El este sfânt. Toate lucrurile din lume au fost create de El, doar că au fost corupte de Satana. Totuși, toate lucrurile încă-I aparțin Lui; toate sunt în mâinile Lui. El vine într-un ținut spurcat și lucrează acolo ca să Își dezvăluie sfințenia; face asta doar de dragul lucrării Sale, ceea ce înseamnă că El îndură mari umilințe ca să facă o asemenea lucrare doar pentru a-i mântui pe oamenii din acest ținut spurcat. Lucrul acesta este făcut de dragul mărturiei, de dragul întregii omeniri. O astfel de lucrare le arată oamenilor dreptatea lui Dumnezeu și reușește să demonstreze mai bine că Dumnezeu este suprem. Măreția și integritatea Lui se manifestă tocmai în mântuirea unui grup de oameni de origine umilă, pe care alții îi disprețuiesc. Faptul că S-a născut într-un ținut spurcat nu dovedește că El este de origine umilă; pur și simplu le permite tuturor ființelor create să vadă măreția Lui și adevărata Lui dragoste pentru omenire. Cu cât mai mult face El asta, cu atât mai mult dezvăluie dragostea Lui pură, dragostea Lui fără cusur pentru oameni. Dumnezeu este sfânt și drept, chiar dacă S-a născut într-un ținut spurcat și chiar dacă trăiește cu acei oameni care sunt plini de spurcăciune, la fel cum Isus a trăit cu păcătoșii în Epoca Harului. Oare nu toată lucrarea Lui este săvârșită pentru supraviețuirea întregii omeniri? Nu e totul ca omenirea să poată atinge marea mântuire? În urmă cu două mii de ani, El a locuit cu păcătoșii un anumit număr de ani. Asta a fost de dragul răscumpărării. Astăzi, El trăiește cu un grup de oameni spurcați și de condiție umilă, de dragul mântuirii. Nu toată lucrarea Lui este de dragul vostru, al oamenilor? Dacă nu pentru a mântui omenirea, de ce ar fi trăit și ar fi suferit cu păcătoșii atât de mulți ani după ce S-a născut într-o iesle? Și dacă nu ca să mântuiască omenirea, de ce S-ar întoarce întrupat a doua oară, născut în acest ținut unde se adună demonii, și ar trăi alături de acești oameni care au fost profund corupți de Satana? Nu este Dumnezeu credincios? Care parte din lucrarea Lui nu a fost pentru omenire? Care parte nu a fost pentru destinul vostru? Dumnezeu este sfânt – lucrul acesta e de neschimbat! Nu este întinat de mizerie, deși El a venit într-un ținut spurcat; toate acestea pot să însemne doar că dragostea lui Dumnezeu pentru omenire este foarte altruistă și că suferința și umilirea pe care le îndură El sunt extrem de mari!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Semnificația mântuirii descendenților lui Moab”

576. Ideile, gândurile, comportamentul, cuvintele și faptele tale – oare toate aceste expresii nu sunt echivalentul unui contrast pentru dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu? Nu sunt expresiile tale manifestări ale firii corupte dezvăluite prin cuvintele lui Dumnezeu? Gândurile și ideile tale, motivațiile tale și corupția care este dezvăluită în tine arată firea dreaptă a lui Dumnezeu, precum și sfințenia Sa. Și Dumnezeu S-a născut în țara murdăriei și, totuși, El rămâne nepătat de murdărie. Trăiește în aceeași lume murdară ca și tine, dar e înzestrat cu rațiune și înțelegere și disprețuiește murdăria. Se poate chiar să nu fii capabil să detectezi nimic murdar în cuvintele și faptele tale, dar El poate, și ți le indică. Acele lucruri vechi ale tale – lipsa ta de cultivare, de intuiție și rațiune și modurile tale înapoiate de a trăi – au fost acum scoase la lumină prin revelațiile de astăzi; oamenii văd sfinția și firea dreaptă a lui Dumnezeu numai prin venirea Sa pe pământ pentru a lucra în acest fel. El te judecă și te mustră, făcându-te să dobândești înțelegere; uneori, natura ta demonică se manifestă, iar El ți-o scoate în evidență. El cunoaște esența omului ca pe dosul mâinii Sale. El trăiește printre voi, mănâncă aceeași mâncare ca și voi și trăiește în același mediu – dar, chiar și așa, El știe mai multe; poate să vă demaște și să vadă dincolo de esența coruptă a umanității. Nu există vreun lucru pe care să-l deteste mai mult decât filosofiile pentru interacțiuni lumești și necinstea și înșelăciunea omului. El detestă în special interacțiunile trupești ale oamenilor. Poate că nu este familiarizat cu filosofiile pentru interacțiuni lumești ale omului, dar poate să vadă clar și să demaște firile corupte pe care oamenii le dezvăluie. El lucrează pentru a vorbi și a învăța omul prin aceste lucruri și le folosește pentru a judeca oamenii și pentru a-Și manifesta propria fire dreaptă și sfântă. Astfel, oamenii devin contraste ale lucrării Sale. Numai Dumnezeu întrupat poate arăta limpede firile corupte ale omului și toate fețele urâte ale Satanei. Deși El nu te pedepsește și doar te folosește ca pe un contrast pentru dreptatea și sfințenia Sa, te simți rușinat și nu găsești unde să te ascunzi, pentru că ești prea murdar. El vorbește folosind acele lucruri care sunt demascate în om și numai atunci când aceste lucruri sunt scoase la lumină conștientizează oamenii cât de sfânt este Dumnezeu. El nu trece cu vederea nici cea mai mică impuritate a oamenilor, nici măcar gândurile murdare din inimile lor; dacă faptele și cuvintele oamenilor sunt în contradicție cu intențiile Lui, atunci El nu le scuză. În cuvintele Lui, nu există loc pentru murdăria oamenilor sau pentru orice altceva – totul trebuie adus la lumină.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum se obțin efectele celui de-al doilea pas al lucrării de cucerire”

577. Nu veți vedea niciodată că Dumnezeu privește lucrurile la fel ca oamenii și, în plus, nu Îl veți vedea folosind punctele de vedere, cunoștințele, știința, filosofia sau imaginația omenirii pentru a Se ocupa de lucruri. În schimb, tot ceea ce face și tot ce dezvăluie Dumnezeu este legat de adevăr. Adică, toate cuvintele pe care le-a spus și toate acțiunile pe care le-a făcut au legătură cu adevărul. Acest adevăr nu este produsul unei fantezii neîntemeiate; acest adevăr și aceste cuvinte sunt exprimate de Dumnezeu în virtutea esenței și vieții Sale. Deoarece aceste cuvinte și esența a tot ceea ce Dumnezeu a făcut sunt adevăr, putem spune că esența Sa este sfântă. Cu alte cuvinte, tot ceea ce spune și face Dumnezeu le aduce vitalitate și lumină oamenilor, le permite acestora să vadă lucruri pozitive și realitatea acelor lucruri pozitive și îi indică omenirii drumul, astfel încât să meargă pe calea cea dreaptă. Toate aceste lucruri sunt hotărâte de esența lui Dumnezeu și de esența sfințeniei Sale.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul V”

578. Când tu ajungi să înțelegi sfințenia lui Dumnezeu, atunci poți să crezi cu adevărat în El; când ajungi să înțelegi sfințenia Sa, atunci poți să realizezi adevăratul sens al cuvintelor „Dumnezeu Însuși, Unicul”. Nu vei mai visa, gândindu-te că mai există alte căi în afară de aceasta, pe care ai putea alege să pășești, și nici nu vei mai fi dispus să trădezi tot ceea ce Dumnezeu a rânduit pentru tine. Deoarece esența Lui este sfântă, aceasta înseamnă că doar Dumnezeu îți poate permite să pășești pe calea cea dreaptă, luminoasă în viață; numai Dumnezeu îți poate permite să înțelegi semnificația faptului de a fi în viață; doar Dumnezeu îți poate permite să trăiești o umanitate reală, să deții și să înțelegi deopotrivă adevărul. Doar Dumnezeu îți poate permite să dobândești viață din adevăr. Doar Dumnezeu Însuși te poate ajuta să te ferești de rău și te poate proteja de vătămarea și de controlul Satanei. În afară de Dumnezeu, nimeni și nimic nu te poate mântui din marea suferinței ca să nu mai suferi. Acest lucru este determinat de esența Sa. Doar Dumnezeu Însuși te mântuiește atât de altruist; doar El este responsabil, până în ultima clipă, pentru viitorul, destinul și viața ta și El rânduiește toate lucrurile pentru tine. Acesta este un lucru pe care nicio ființă creată sau necreată nu îl poate realiza. Deoarece nicio ființă creată sau necreată nu are o esență precum esența lui Dumnezeu, nicio persoană sau niciun lucru nu are capacitatea de a te mântui sau de a te conduce. Aceasta este importanța esenței lui Dumnezeu pentru om.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”

579. În tot acest timp i-am impus omului un standard strict. Dacă loialitatea ta vine cu intenții și cu condiții, atunci mai degrabă Mă lipsesc de așa-zisa ta loialitate, căci îi urăsc pe oamenii care Mă înșală cu intențiile lor și Mă șantajează cu condiții. Tot ce Îmi doresc este ca omul să Îmi fie absolut loial și să facă toate lucrurile de dragul unui singur cuvânt și pentru a dovedi acest cuvânt: credință. Disprețuiesc faptul că voi folosiți cuvinte dulci pentru a încerca să Mă faceți să Mă bucur, căci Eu v-am tratat întotdeauna cu sinceritate, și deci Îmi doresc ca și voi să vă purtați față de Mine cu credință adevărată.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ești tu cu adevărat credincios în Dumnezeu?”

580. Trebuie să știi ce tip de oameni doresc Eu; cei care sunt spurcați nu au permisiunea de a intra în Împărăție, cei care sunt spurcați nu au permisiunea de a pângări pământul sfânt. Deși probabil că ai săvârșit multe lucrări și ai lucrat mulți ani, în cele din urmă, ești tot jalnic de spurcat și, pentru legea Cerului, este intolerabil ca tu să-ți dorești să intri în Împărăția Mea! De la crearea lumii și până în prezent, nu le-am oferit niciodată un asemenea acces facil în Împărăția Mea celor care încearcă să se pună bine cu Mine. Aceasta este o lege cerească și nimeni nu o poate încălca! Trebuie să urmărești viața. În prezent, cei care vor fi desăvârșiți sunt de aceeași speță cu Petru: ei sunt cei care urmăresc schimbări în propria fire și care sunt dispuși să aducă mărturie pentru Dumnezeu și să-și îndeplinească datoria în calitate de ființă creată. Doar astfel de oameni vor fi desăvârșiți. Dacă tot ceea ce cauți sunt recompensele și nu urmărești să-ți schimbi propria viață-fire, atunci toate eforturile tale vor fi în zadar – acesta este un adevăr care nu poate fi schimbat!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de calea pe care umblă o persoană”

581. Însuși Dumnezeu are propriile posesiuni și propria ființă. Tot ceea ce exprimă și dezvăluie El reprezintă propria Lui esență și propria Lui identitate. Aceste posesiuni și această ființă, precum și această esență și identitate sunt lucruri care nu pot fi înlocuite de către niciun om. Firea Lui cuprinde iubirea Sa pentru omenire, alinarea față de omenire, ura față de omenire și, mai mult, o înțelegere deplină a omenirii. Personalitatea omului, în schimb, poate include a fi vesel, energic sau nesimțitor. Firea lui Dumnezeu este cea pe care o deține Suveranul tuturor lucrurilor și ființelor vii; este cea pe care o deține Creatorul. Firea Sa reprezintă onorabilitate, putere, noblețe, măreție și, mai presus de orice, supremație. Firea Lui este simbolul autorității, simbolul a tot ceea ce este just, simbolul a tot ceea ce este frumos și bun. Mai mult decât atât, firea Lui este un simbol al invulnerabilității față de înfrângerea sau invadarea Lui de către întuneric sau orice forță inamică, precum și un simbol al invulnerabilității față de ofensă (și intoleranță la ofensă) din partea oricărei ființe create. Firea Lui este simbolul celei mai înalte puteri. Nicio persoană nu poate și nu are voie să-I tulbure lucrarea sau firea. Însă personalitatea omului nu este mai mult decât un simbol al ușoarei superiorități a omului asupra animalelor. Omul ca atare nu are nicio autoritate, nicio autonomie și nicio capacitate de a-și transcende sinele, ci este, în esența sa, o ființă lipsită de putere, sub controlul a tot felul de persoane, evenimente și lucruri. Bucuria lui Dumnezeu se datorează existenței și apariției dreptății și luminii, distrugerii întunericului și a răului. Bucuria Lui se datorează faptului că El aduce lumina și o viață bună omenirii; bucuria Lui este una justă, un simbol al existenței tuturor lucrurilor pozitive și, mai mult, un simbol al prielniciei. Mânia lui Dumnezeu se datorează existenței și tulburării provocate de lucrurile injuste care aduc rău omenirii Sale, din cauza existenței răului și întunericului, a lucrurilor care alungă adevărul, ba mai mult, din cauza existenței lucrurilor care se opun la ceea ce este bine și frumos. Mânia Lui este un simbol al faptului că toate lucrurile negative nu mai există și, mai mult decât atât, este un simbol al sfințeniei Lui inerente. Tristețea Lui se datorează omenirii, pentru care El nutrește speranțe, dar care a căzut în întuneric și asta pentru că lucrarea Lui asupra omului nu este la înălțimea intențiilor Sale, fiindcă nu toată omenirea pe care El o iubește poate trăi în lumină. El simte tristețe pentru omenirea inocentă, pentru omul onest, dar ignorant și pentru cel care este bun, dar căruia îi lipsesc opiniile proprii. Tristețea Lui este un simbol al bunătății și milei Lui, un simbol al frumuseții și al bunăvoinței. Fericirea Lui, bineînțeles, se naște prin înfrângerea dușmanilor Săi și prin câștigarea bunei credințe a omului. Mai mult, ea apare atunci când toate forțele inamice sunt izgonite și distruse și pentru că omenirii i se dă o viață bună și pașnică. Fericirea lui Dumnezeu nu seamănă cu bucuria omului, ci este sentimentul de a culege roade bune, un sentiment mai înalt chiar decât bucuria. Fericirea Lui este un simbol al eliberării omenirii de suferință începând din acest moment și un simbol al faptului că omenirea intră într-o lume a luminii. Emoțiile oamenilor, pe de altă parte, se nasc toate de dragul propriilor lor interese, nu în numele dreptății, al luminii sau al frumuseții și cu atât mai puțin de dragul harului dăruit din Cer. Emoțiile omenirii sunt egoiste, ele există în lumea întunericului și nu apar de dragul voii lui Dumnezeu, cu atât mai puțin de dragul planului Său. Prin urmare, omul și Dumnezeu nu pot fi niciodată pomeniți în aceeași suflare. Dumnezeu este mereu suprem și mereu onorabil, în timp ce omul este mereu josnic și mereu lipsit de valoare. Aceasta pentru că Dumnezeu Se dedică mereu omenirii și Se consumă pentru ea, pe când omul solicită și se străduiește mereu pentru sine; Dumnezeu Își dă mereu osteneala pentru supraviețuirea omenirii, însă omul nu contribuie niciodată cu nimic pentru dreptate sau lumină și, chiar dacă omul face un efort temporar, acesta nu poate rezista nici măcar unei singure lovituri, fiindcă efortul omului este întotdeauna pentru el însuși, nu pentru alții. Omul este mereu egoist, în timp ce Dumnezeu este mereu altruist. Dumnezeu este originea a tot ceea ce este just, bun și frumos, pe când omul este cel care duce mai departe și exprimă toată urâțenia și tot răul. Dumnezeu nu-Și va schimba niciodată esența de dreptate și frumusețe, însă omul poate, în orice moment și în orice loc, să trădeze dreptatea și să se îndepărteze de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este extrem de important să înțelegeți firea lui Dumnezeu”

582. Intoleranța lui Dumnezeu în privința ofensării este esența Sa unică; mânia lui Dumnezeu este firea Lui unică; măreția lui Dumnezeu este esența Lui unică. Principiul de la baza furiei lui Dumnezeu este reprezentarea identității și statutului Său, pe care doar El le are. Se înțelege de la sine că acest principiu este, de asemenea, un simbol al esenței unicului Dumnezeu Însuși. Firea lui Dumnezeu este propria Sa esență inerentă, care nu se schimbă deloc odată cu trecerea timpului, nici nu se modifică odată cu schimbările poziției geografice. Firea Lui inerentă este esența Lui intrinsecă. Indiferent asupra cui Își îndeplinește lucrarea, esența Lui nu se schimbă, și nici firea Sa dreaptă. Când cineva Îl înfurie pe Dumnezeu, ceea ce emană Dumnezeu este firea Sa inerentă; în acel moment, principiul din spatele mâniei Sale nu se schimbă, și nici identitatea Sa unică și statutul Său unic. El nu devine furios din cauza unei schimbări a esenței Sale sau deoarece diferite elemente apar în firea Sa, ci deoarece opoziția omului față de El Îi ofensează firea. Provocarea flagrantă a lui Dumnezeu de către om este o provocare gravă la adresa propriei identități și a propriului statut al lui Dumnezeu. În opinia Lui, când omul Îl provoacă, acesta se luptă cu El și Îi ispitește furia. Când omul I se opune lui Dumnezeu, când omul se luptă cu El, când Îi ispitește continuu mânia, mai exact când se dezlănțuie păcatul – în astfel de momente – mânia lui Dumnezeu se va dezvălui și se va prezenta în mod firesc. Prin urmare, dezlănțuirea mâniei lui Dumnezeu este un semn că toate forțele rele vor înceta să existe și simbolizează faptul că toate forțele ostile vor fi distruse. Acesta este caracterul unic al firii drepte a lui Dumnezeu și al mâniei Sale. Când demnitatea și sfințenia lui Dumnezeu sunt sfidate, când forțele dreptății sunt obstrucționate și nu sunt văzute de om, acesta este exact momentul în care Dumnezeu Își va dezlănțui mânia. Din cauza esenței lui Dumnezeu, toate acele forțe de pe pământ care se luptă cu Dumnezeu, Îi sunt antagonice și încearcă să concureze cu El, sunt rele, corupte și nedrepte; ele provin de la Satana și sunt ale Satanei. Deoarece Dumnezeu este just, al luminii, sfânt și fără pată, toate lucrurile rele, corupte și ale Satanei vor dispărea când mânia lui Dumnezeu va fi dezlănțuită.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul II”