Planul de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu se apropie de sfârșit și poarta Împărăției a fost deja deschisă pentru fiecare persoană care caută arătarea Lui. Dragi frați și surori, ce așteptați? Ce anume căutați? Așteptați cu toții ca Dumnezeu să Se arate? Căutați cu toții urmele pașilor Lui? Cât de mult trebuie să fie dorită arătarea lui Dumnezeu! Și cât de dificil este să se găsească urmele pașilor Lui! Într-o astfel de epocă, într-o astfel de lume, ce trebuie să facem ca să asistăm la ziua în care Se arată Dumnezeu? Ce trebuie să facem pentru a ține ritmul cu urmele pașilor lui Dumnezeu? Fiecare persoană care așteaptă ca Dumnezeu să Se arate se confruntă cu întrebări de acest gen. Cu toții ați reflectat de mai multe ori asupra unor asemenea întrebări, dar care este rezultatul? Unde Se arată Dumnezeu? Unde sunt urmele pașilor Lui? Ați primit răspunsurile? Mulți oameni ar răspunde astfel: „Dumnezeu Se arată printre toți cei care Îl urmează, iar urmele pașilor Lui sunt printre noi; este atât de simplu!” Oricine poate da un răspuns convențional, dar înțelegeți ce este arătarea lui Dumnezeu sau ce sunt urmele pașilor Lui? Arătarea lui Dumnezeu se referă la venirea personală a lui Dumnezeu pe pământ pentru a lucra, pogorându-Se în mijlocul oamenilor pentru a înfăptui lucrarea de deschidere a unei epoci și de închidere a unei epoci cu propria Sa identitate, cu propria Sa fire și în modul care Îi este inerent. Acest gen de arătare nu este un fel de ceremonie, nu este un semn, nu este o imagine, nu este un miracol și nu este un fel de viziune măreață, cu atât mai puțin este un soi de proces religios. Mai degrabă, este un fapt real și concret, care poate fi atins de toată lumea și privit de toată lumea. Acest tip de arătare nu este de dragul de a face lucrurile de formă sau de dragul unui tip de lucrare pe termen scurt. În schimb, este de dragul unei etape a lucrării din planul de gestionare al lui Dumnezeu. Arătarea lui Dumnezeu este întotdeauna plină de înțeles și este mereu legată de planul Lui de gestionare. Ce se numește „arătare” aici diferă întru totul de tipul de „arătare” în care Dumnezeu îl îndrumă pe om, îl conduce pe om și îl luminează pe om. De fiecare dată când Se arată, Dumnezeu realizează o etapă majoră de lucrare. Această lucrare este diferită de cea din orice altă epocă. Ea este de neimaginat pentru om și nu a mai fost experimentată de nimeni până acum. Este o lucrare care începe o nouă epocă și o încheie pe cea veche, fiind o etapă mai nouă și mai avansată a lucrării pentru mântuirea omenirii; cu atât mai mult, este o lucrare care conduce omenirea în noua epocă. Aceasta este semnificația arătării lui Dumnezeu.

După ce ați înțeles ce înseamnă arătarea lui Dumnezeu, cum ar trebui să căutați urmele pașilor Lui? Această întrebare nu are o explicație dificilă: oriunde Se arată Dumnezeu, acolo veți găsi urmele pașilor Lui. O astfel de explicație sună foarte simplu, dar nu este atât de ușor în practică, întrucât mulți oameni nu știu unde Se arată Dumnezeu, cu atât mai puțin unde este dispus sau unde ar trebui să Se arate. Unii cred în mod impulsiv că Dumnezeu Se arată oriunde lucrează Duhul Sfânt. Sau cred că Dumnezeu Se arată oriunde există figuri spirituale. Sau cred că Dumnezeu Se arată oriunde sunt oameni cu renume înalt. Pentru moment, să lăsăm deoparte întrebarea dacă astfel de convingeri sunt corecte sau greșite. Pentru a explica o astfel de întrebare, trebuie să avem mai întâi un obiectiv clar: căutăm urmele pașilor lui Dumnezeu. Nu căutăm figuri spirituale și cu atât mai puțin urmăm figuri renumite; urmăm urmele pașilor lui Dumnezeu. Din acest motiv, de vreme ce trebuie să căutăm urmele pașilor lui Dumnezeu, trebuie să căutăm intențiile lui Dumnezeu, să căutăm cuvintele lui Dumnezeu și să căutăm cuvântările Sale. Aceasta deoarece, acolo unde sunt cuvinte noi rostite de Dumnezeu, acolo este glasul lui Dumnezeu; acolo unde sunt urmele pașilor lui Dumnezeu, acolo sunt faptele lui Dumnezeu; acolo unde este exprimarea lui Dumnezeu, acolo Se arată Dumnezeu; și acolo unde Se arată Dumnezeu, acolo există adevărul, calea și viața. Căutând urmele pașilor lui Dumnezeu, ați trecut cu vederea cuvintele: „Dumnezeu este adevărul, calea și viața.” Și astfel, chiar și atunci când primesc adevărul, mulți oameni nu cred că au găsit urmele pașilor lui Dumnezeu și cu atât mai puțin recunosc că este arătarea lui Dumnezeu. Ce greșeală gravă! Arătarea lui Dumnezeu nu s-ar putea conforma în niciun caz noțiunilor omului, cu atât mai puțin S-ar putea arăta Dumnezeu așa cum pretinde omul. Când Dumnezeu Își face lucrarea, El are propriile Sale alegeri, are propriile Sale planuri și, cu atât mai mult, are propriile Sale obiective și are propriile Sale metode. Indiferent ce lucrare face, El nu are nevoie să o discute cu omul sau să-i ceară sfatul, cu atât mai puțin să înștiințeze fiecare persoană în parte. Aceasta este firea lui Dumnezeu și, cu atât mai mult, este ceea ce ar trebui să cunoască toată lumea. Dacă doriți să vedeți arătarea lui Dumnezeu și doriți să urmați urmele pașilor lui Dumnezeu, atunci trebuie mai întâi să vă îndepărtați de propriile voastre noțiuni. Nu trebuie să pretinzi ca Dumnezeu să facă cutare sau cutare lucru, cu atât mai puțin ar trebui să-L limitezi pe Dumnezeu în interiorul propriilor tale granițe și să-L limitezi la propriile tale noțiuni. În schimb, ar trebui să stabiliți cerințe față de voi înșivă privind modul în care se cuvine să căutați urmele pașilor lui Dumnezeu, modul în care se cuvine să acceptați arătarea lui Dumnezeu și modul în care se cuvine să vă supuneți noii lucrări a lui Dumnezeu: acesta este, de fapt, lucrul pe care ar trebui să-l facă omul. De vreme ce nimeni nu este adevărul și nimeni nu deține adevărul, ceea ce ar trebui să facă omul este să caute, să accepte și să se supună.

Indiferent dacă ești american, britanic sau de orice altă naționalitate, ar trebui să depășești limitele impuse de propria naționalitate, transcendându-te pe tine însuți, și să privești lucrarea lui Dumnezeu în calitate de ființă creată – în acest fel, nu vei limita urmele pașilor lui Dumnezeu la niciun domeniu anume. Asta pentru că, în zilele noastre, mulți oameni cred, potrivit noțiunilor lor, că Dumnezeu nu ar putea sub nicio formă să Se arate într-o anumită țară sau că El nu ar putea sub nicio formă să Se arate în mijlocul unui anumit grup etnic. Cât de profundă este semnificația lucrării lui Dumnezeu și cât de importantă este arătarea lui Dumnezeu – cum ar putea noțiunile și gândirea omului să le evalueze? De aceea spun, ar trebui să te debarasezi de noțiunile tale legate de naționalitate și etnie pentru a căuta arătarea lui Dumnezeu! Numai astfel nu vei fi înrobit de propriile noțiuni; numai astfel vei fi calificat să întâmpini arătarea lui Dumnezeu. Altfel, vei fi pentru totdeauna o persoană aflată în întuneric și vei fi pentru totdeauna o persoană care nu poate obține aprobarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu este Dumnezeul întregii omeniri. El nu Se consideră proprietatea privată a niciunei țări sau a niciunui grup etnic, ci face lucrarea pe care a plănuit-o, fără a fi limitat la vreo formă sau la vreo țară sau etnie. Poate că nu ți-ai imaginat niciodată această formă sau poate că atitudinea ta față de această formă este una de negare, sau poate că țara și grupul etnic în care Se arată Dumnezeu sunt exact cele pe care toți oamenii le discriminează și exact cele mai înapoiate de pe pământ. Totuși, Dumnezeu are înțelepciunea Sa. Cu marea Sa putere și folosindu-Și adevărul și firea, El a câștigat cu adevărat un grup de oameni care sunt în asentiment cu El și a câștigat un grup de oameni cuceriți care au îndurat tot felul de suferințe și încercări, au îndurat tot felul de persecuții și Îl pot urma până la capăt, și pe care El dorește să-i facă compleți. Scopul lui Dumnezeu în a Se arăta fără a fi limitat la vreo formă sau țară este de a finaliza lucrarea pe care a plănuit-o. Acest lucru este exact ca atunci când Dumnezeu S-a întrupat în Iudeea: scopul Său a fost să finalizeze lucrarea de a fi răstignit pentru a răscumpăra întreaga omenire. Totuși, iudeii au crezut că era imposibil ca Dumnezeu să lucreze în acest fel și că era imposibil ca Dumnezeu să Se întrupeze în chipul Domnului Isus. „Imposibilul” lor a devenit baza lor pentru a-L condamna pe Dumnezeu și a I se împotrivi lui Dumnezeu și, în cele din urmă, a dus la distrugerea Israelului. Astăzi, mulți oameni au comis aceeași greșeală. Ei proclamă fără nicio reținere arătarea iminentă a lui Dumnezeu, dar, în același timp, condamnă arătarea Sa; „imposibilul” lor limitează încă o dată arătarea lui Dumnezeu la ceea ce își imaginează ei. Și astfel, am văzut mulți oameni izbucnind într-un râs sălbatic și insolent după ce au pus mâna pe cuvintele lui Dumnezeu. Nu este acest „râs” exact la fel ca și condamnarea și blasfemia iudeilor? Voi nu sunteți pioși în prezența adevărului și cu atât mai puțin aveți o atitudine de dor. Tot ceea ce faceți este să scrutați cu îndârjire și să așteptați cu o nepăsare senină. Ce puteți câștiga scrutând și așteptând în acest fel? Chiar credeți că ați putea primi îndrumare personală de la Dumnezeu? Tu nu poți nici măcar să discerni cuvântările și cuvintele lui Dumnezeu – cum ai putea fi calificat să privești arătarea lui Dumnezeu? Unde Se arată Dumnezeu, acolo va fi exprimat adevărul și acolo va fi glasul Lui. Doar cei care pot accepta adevărul știu cum să audă glasul lui Dumnezeu și doar astfel de oameni sunt calificați să contemple arătarea Lui. Renunță la noțiunile tale! Liniștește-te și citește cu atenție aceste cuvinte. Atât timp cât ai o inimă care tânjește după adevăr, Dumnezeu te va lumina, astfel încât să Îi înțelegi intențiile și să Îi înțelegi cuvintele. Renunțați la aserțiunile voastre despre „imposibilitate”! Cu cât omul crede mai mult că un lucru este „imposibil”, cu atât este mai probabil să se întâmple, deoarece înțelepciunea lui Dumnezeu este mai sus de ceruri, gândurile Lui sunt mai înalte decât gândurile omului și El Își săvârșește lucrarea dincolo de limitele gândirii și noțiunilor omului. Cu cât un lucru este mai imposibil, cu atât există mai mult adevăr de căutat în el; cu cât ceva nu poate fi imaginat de noțiunile omului, cu atât mai mult conține intențiile lui Dumnezeu. Aceasta deoarece, indiferent unde Se arată, Dumnezeu este tot Dumnezeu și esența Lui nu se va schimba absolut deloc din cauza locului sau a modului în care Se arată. Indiferent unde sunt urmele pașilor lui Dumnezeu, firea Lui nu se va schimba; indiferent unde sunt urmele pașilor lui Dumnezeu, El este Dumnezeul întregii omeniri, întocmai așa cum Domnul Isus nu este doar Dumnezeul israeliților, ci este și Dumnezeul tuturor oamenilor din Asia, Europa și Americi și, chiar mai mult, este unicul și singurul Dumnezeu deasupra și din întregul univers. Așadar, să căutăm intențiile lui Dumnezeu, să-I descoperim arătarea în cuvântările și în cuvintele Lui și să ținem ritmul cu urmele pașilor Lui! Dumnezeu este adevărul, calea și viața. Cuvintele Lui și arătarea Lui coexistă, iar firea Lui și urmele pașilor Lui sunt arătate public omenirii în permanență. Dragi frați și surori, sper că puteți să vedeți cu toții arătarea lui Dumnezeu în aceste cuvinte, să începeți să ajungeți din urmă urmele pașilor Lui și să pășiți spre o nouă epocă și să intrați în noul cer și în noul pământ, pline de frumusețe, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei care Îi așteaptă arătarea!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu