255 Tânjesc mereu după iubirea lui Dumnezeu
1
Mi-am dat seama că eu credeam în Dumnezeu cu propriile concepții doar când cuvintele Lui de judecată m-au trezit.
Faptul că I-am ignorat cuvintele și n-am fost atent la voia Lui mi-a lăsat remușcări în inimă.
Fiind tratat, emondat și disciplinat de nenumărate ori, mereu m-am plâns și-am obiectat în inima mea.
Fiind testat și rafinat de nenumărate ori, mereu am încercat să fug, să mă îndepărtez de Dumnezeu.
Urăsc faptul că sunt atât de corupt și că nu am reușit să mă ridic la înălțimea intențiilor sârguincioase ale lui Dumnezeu.
O, Dumnezeule! Cuvintele Tale de judecată și revelație m-au trezit din visul meu.
2
Am pierdut atât de mult timp; cred în Dumnezeu de ani zile și, totuși, nu am reușit să înțeleg adevărul.
Tot trecutul îmi trece prin fața ochilor, numai împotrivire și neascultare.
Am crezut în Dumnezeu, dar nu I-am trăit judecata și mustrarea, iar regretul meu chiar a ajuns prea târziu.
Nu-i de mirare că firea vieții mele nu s-a schimbat, iar eu îmi îndeplinesc nemulțumitor fiecare datorie.
Simt atât de multe remușcări și Îi datorez atât de mult lui Dumnezeu.
Tânjesc după iubirea lui Dumnezeu și mă urăsc și mai mult pentru cruzimea mea.
Judecata lui Dumnezeu dă viață oamenilor; mă voi ridica și voi căuta cu scop, ca să nu mai pribegesc la întâmplare.
Voi urmări adevărul și voi dobândi viața; îmi voi îndeplini bine datoria ca să răsplătesc iubirea lui Dumnezeu.
