1 Deși am luat parte la întâlniri și am citit cuvintele lui Dumnezeu, nu am fost atent la practicarea adevărului. Când puteam îndeplini niște datorii, credeam că posed realitatea adevărului. Mă rugam lui Dumnezeu, dar nu aveam o comuniune adevărată cu El. Obținând unele rezultate în datoriile mele, credeam că acumulasem ceva merite. Cât se poate de mulțumit de mine, credeam că Dumnezeu îmi va oferi negreșit o răsplată. Experimentând judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, m-am trezit dintr-o dată. Am crezut în Dumnezeu timp de mulți ani, fără să-L cunosc, și încă mai făceam înțelegeri cu El. Abia acum văd că a crede în Dumnezeu, dar a nu căuta adevărul este cel mai mare eșec.

2 Dumnezeu exprimă adevărul doar pentru a-l curăți și mântui pe om, dar eu nu am înțeles deloc buna Sa intenție. M-am folosit de îndeplinirea datoriei ca de o ocazie pentru a urmări statutul și reputația. Când lucram sau predicam, deseori mă făleam și mă lăudam. Și am considerat că abilitatea mea de a predica teoria spirituală însemna că dețin realitatea adevărului. Mă bazam doar pe zelul meu pentru a lucra, dar nu practicam adevărul, făcând lucrurile după voia mea. Eram ipocrit, ca fariseii, dar eu mă credeam spiritual. Fără judecata lui Dumnezeu, nu știu până la ce nivel aș fi decăzut.

3 După judecata continuă și încercările repetate ale lui Dumnezeu, am înțeles în sfârșit că a lucra cu ardoare, dar fără a căuta adevărul, e trudă zadarnică. Examinându-mi faptele și comportamentul, mi-am dat seama că nu mă supun cu adevărat lui Dumnezeu. Prin necinste și înșelăciune în vorbe și-n fapte, nu sunt o persoană onestă. Indiferent de cât de bun e comportamentul meu, nu este același lucru cu o schimbare a firii. Împărăția lui Dumnezeu e sfântă – cum să permită oamenilor corupți să intre în ea? Ipocrizia nu poate acoperi adevărul răzvrătirii față de Dumnezeu. Fără realitatea adevărului, omul nu poate obține vreodată slava lui Dumnezeu. Doar cei care mărturisesc ferm în mijlocul marilor necazuri vor reuși în credința lor în Dumnezeu.