Lucrarea lui Dumnezeu întrupat include două părți. Când S-a întrupat prima dată, oamenii nu au crezut în El și nu L-au cunoscut și L-au răstignit pe Isus pe cruce. Apoi, când S-a întrupat a doua oară, oamenii tot nu au crezut în El și cu atât mai puțin L-au cunoscut și L-au răstignit încă o dată pe Hristos pe cruce. Nu este omul dușmanul lui Dumnezeu? Dacă omul nu Îl cunoaște, cum ar putea fi apropiatul lui Dumnezeu? Cum ar putea el să fie calificat să aducă mărturie pentru Dumnezeu? Oare afirmațiile omului, cum că-L iubește, slujește și slăvește pe Dumnezeu, nu sunt toate minciuni amăgitoare? Dacă îți dedici viața urmăririi acestor lucruri nerealiste și nepractice, nu lucrezi în zadar? Cum ai putea fi apropiatul lui Dumnezeu când nici măcar nu știi cine este Dumnezeu? O astfel de căutare nu este vagă și abstractă? Nu este amăgitoare? Cum ar trebui să procedeze cineva pentru a fi apropiatul lui Dumnezeu? Care este semnificația practică de a fi un apropiat al lui Dumnezeu? Poți fi un apropiat al Duhului lui Dumnezeu? Poți vedea cât de mare și de înalt este Duhul? A fi apropiatul unui Dumnezeu invizibil, intangibil – nu este acest lucru vag și abstract? Care este semnificația practică a unei astfel de căutări? Nu e totul o minciună înșelătoare? Ceea ce urmărești este să devii apropiatul lui Dumnezeu, însă, de fapt, ești cățelușul Satanei, pentru că nu Îl cunoști pe Dumnezeu și urmărești „Dumnezeul inexistent printre toate lucrurile”, care este invizibil, intangibil și conținut de propriile tale noțiuni. Vorbind nedeslușit, un astfel de „Dumnezeu” este Satana și, vorbind practic, ești tu însuți. Cauți să fii propriul tău apropiat, cu toate acestea, încă afirmi că urmărești să devii apropiatul lui Dumnezeu – nu este aceasta o blasfemie? Care este valoarea unei astfel de căutări? Dacă Duhul lui Dumnezeu nu devine trup, atunci esența lui Dumnezeu este pur și simplu un Duh invizibil, intangibil al vieții, fără formă și fără chip, imaterial, inabordabil și de neînțeles pentru om. Cum ar putea fi omul un apropiat al unui Duh fără formă materială, minunat, de nepătruns, precum acesta? Nu este o glumă? Este un raționament absurd, care nu este valabil și cu atât mai puțin realist. Omul creat este de un tip în mod inerent diferit față de Duhul lui Dumnezeu, deci cum ar putea fi apropiați cei doi? Dacă Duhul lui Dumnezeu nu S-ar întrupa – adică dacă Dumnezeu nu ar deveni trup, nu S-ar smeri și nu ar deveni o ființă creată, atunci omul creat ar fi atât necalificat, cât și incapabil să devină apropiatul Său și, în afară de acei credincioși evlavioși care ar putea avea șansa de a fi apropiații lui Dumnezeu după intrarea sufletelor lor în rai, majoritatea oamenilor ar fi incapabili să devină apropiații Duhului lui Dumnezeu. Iar dacă oamenii își doresc să devină apropiații lui Dumnezeu în Ceruri, sub îndrumarea Dumnezeului întrupat, nu sunt ei neoameni uimitor de neghiobi? Oamenii urmăresc doar „să fie devotați” față de un Dumnezeu invizibil și nu-I acordă nici cea mai mică atenție Dumnezeului care poate fi văzut, căci este atât de ușor să urmărești un Dumnezeu invizibil. Oamenii pot face acest lucru cum doresc, însă urmărirea Dumnezeului vizibil nu este atât de ușoară. Persoana care urmărește un Dumnezeu nedeslușit este complet incapabilă să-L câștige pe Dumnezeu, căci toate lucrurile care sunt nedeslușite și abstracte sunt imaginate de om și nu pot fi câștigate de om. Dacă Dumnezeul care ar veni printre voi ar fi un Dumnezeu măreț și impunător, inaccesibil vouă, atunci cum ați putea pricepe intențiile Lui? Și cum ați putea să-L cunoașteți și să-L înțelegeți? Dacă doar Și-ar săvârși lucrarea și nu ar avea niciun contact normal cu omul sau dacă nu ar poseda o umanitate normală și ar fi inabordabil pentru muritori, atunci, chiar dacă ar săvârși multă lucrare asupra voastră, dar nu ați avea niciun contact cu El și nu ați putea să-L vedeți, cum L-ați putea cunoaște? Dacă nu ar fi acest trup cu umanitate normală, omul nu ar avea nicio modalitate de a-L cunoaște pe Dumnezeu; doar datorită întrupării lui Dumnezeu, omul este calificat să fie apropiatul Dumnezeului în trup. Oamenii devin apropiații lui Dumnezeu deoarece intră în contact cu El și deoarece ajung să-L cunoască treptat trăind alături de El și interacționând cu El. Dacă nu ar fi astfel, nu ar fi în zadar ceea ce urmărește omul? Cu alte cuvinte, nu datorită întru totul lucrării lui Dumnezeu este omul capabil să fie apropiatul lui Dumnezeu, ci datorită caracterului practic și normalității Dumnezeului întrupat. Doar pentru că Dumnezeu devine trup au oamenii șansa de a-și face datoria și de a-L venera pe adevăratul Dumnezeu. Nu este acesta cel mai realist și mai practic adevăr? Acum, încă mai vrei să fii apropiatul lui Dumnezeu în Ceruri? Doar atunci când Dumnezeu Se smerește până la un anumit punct, adică, doar atunci când Dumnezeu devine trup, poate omul să fie apropiatul și confidentul Lui. Dumnezeu este Duhul. El este atât de măreț și de impunător și de nepătruns – cum sunt oamenii calificați să fie apropiații Lui? Doar atunci când Duhul lui Dumnezeu coboară în trup și devine o ființă creată cu același înveliș exterior ca al omului, pot oamenii să-I înțeleagă intențiile și să fie câștigați de El într-un mod practic. El vorbește și lucrează în trup, împărtășește bucuriile, tristețile și necazurile omenirii, trăiește în aceeași lume ca omenirea, o protejează, o îndrumă și le permite oamenilor să fie curățiți și să câștige mântuirea și binecuvântarea Lui. Abia după ce oamenii câștigă aceste lucruri și înțeleg cu adevărat intențiile lui Dumnezeu pot fi apropiații Lui. Doar acest lucru este practic. Dacă Dumnezeu ar fi invizibil și intangibil pentru oameni, cum ar putea oamenii să fie apropiații Săi? Nu este aceasta o doctrină goală?

Crezând în Dumnezeu până acum, mulți oameni încă urmăresc ceea ce este nedeslușit și abstract. Nu au nicio pricepere a caracterului practic al lucrării lui Dumnezeu de astăzi și încă trăiesc printre cuvinte și doctrine. Mai mult, majoritatea trebuie încă să pătrundă în realitatea unor fraze noi precum „noua generație a celor care Îl iubesc pe Dumnezeu”, „apropiatul lui Dumnezeu”, „exemplarul și modelul dragostei față de Dumnezeu” și „stilul lui Petru”; în schimb, căutarea lor este încă nedeslușită și abstractă, ei încă bâjbâie în doctrină și nu au nicio înțelegere a realității acelor cuvinte. Atunci când Duhul lui Dumnezeu devine trup și lucrează în trup, Îl poți vedea și atinge. Totuși, dacă încă nu ești capabil să devii apropiatul Lui, dacă încă nu ești capabil să fii confidentul Lui, atunci cum ai putea fi confidentul Duhului lui Dumnezeu? Dacă nu Îl cunoști pe Dumnezeu de astăzi, cum poți fi unul din generația nouă a celor care Îl iubesc pe Dumnezeu? Nu sunt acestea cuvinte și doctrine goale? Ești capabil să vezi Duhul și să-I pricepi intențiile? Nu sunt acestea cuvinte goale? Nu este suficient doar să rostești aceste fraze și termeni, și nici nu poți să-L mulțumești pe Dumnezeu doar prin hotărâre. Ești mulțumit doar cu rostirea acestor cuvinte și faci aceasta pentru a-ți satisface propriile dorințe, aspirațiile nerealiste, și a-ți satisface noțiunile și gândirea. Dacă nu Îl cunoști pe Dumnezeu de astăzi, atunci, indiferent ce faci, nu vei putea satisface intențiile lui Dumnezeu. Ce înseamnă să fii un confident al lui Dumnezeu? Încă nu înțelegi? Din moment ce apropiatul lui Dumnezeu este omul, Dumnezeu este și om. Adică Dumnezeu a devenit trup și a devenit om. Doar cei care sunt de același fel se pot numi confidenți, doar atunci ei pot fi considerați apropiați. Dacă Dumnezeu ar fi Duhul, cum ar putea omul creat să fie apropiatul Său?

Credința ta în Dumnezeu, urmărirea adevărului de către tine și chiar și purtarea ta ar trebui să se bazeze toate pe realitate: totul ar trebui să fie real și practic și nu ar trebui să urmărești lucruri care sunt iluzorii și fanteziste. Nu există nicio valoare în a te purta astfel și, mai mult, nicio însemnătate a unei astfel de vieți. Deoarece urmărirea și viața ta sunt petrecute printre nimic mai mult decât neadevăruri și înșelăciuni și deoarece nu urmărești lucrurile care au valoare și semnificație, singurele lucruri pe care le câștigi sunt raționamentul și doctrina absurde care sunt în afara adevărului. Astfel de lucruri nu au nicio legătură cu semnificația și valoarea existenței tale și pot doar să te aducă pe un tărâm pustiu. În acest fel, toată viața ta va fi lipsită de orice valoare sau semnificație – iar dacă nu urmărești o viață plină de însemnătate, atunci ai putea trăi o sută de ani și tot ar fi degeaba. Cum ar putea fi aceea numită viață umană? Nu este de fapt viața unui animal? La fel, dacă voi urmăriți să mergeți pe cărarea credinței în Dumnezeu, dar nu faceți nicio încercare de a-L urma pe Dumnezeu care poate fi văzut și, în schimb, venerați un Dumnezeu invizibil și intangibil, atunci nu este această căutare și mai zadarnică? În cele din urmă, căutarea ta va deveni o grămadă de ruine. Ce beneficii îți aduce o astfel de căutare? Cea mai mare problemă a omului este că el iubește doar lucrurile pe care nu le poate vedea sau atinge, lucruri care sunt misterioase și minunate în mod suprem și care nu pot fi imaginate de către om sau atinse de către muritori. Cu cât lucrurile sunt mai nerealiste, cu atât sunt analizate mai mult de către oameni, iar oamenii chiar le urmăresc nepăsători față de orice altceva, sperând în van să le obțină. Cu cât sunt mai nerealiste, cu atât le examinează și le analizează mai îndeaproape oamenii, mergând chiar până acolo încât își concep propriile idei complete despre ele. Din contră, cu cât sunt mai realiste lucrurile, cu atât sunt mai indiferenți oamenii față de ele; pur și simplu le privesc de sus și sunt chiar disprețuitori la adresa lor. Nu este aceasta exact atitudinea voastră față de lucrarea realistă pe care o săvârșesc Eu astăzi? Cu cât sunt mai realiste astfel de lucruri, cu atât aveți mai multe prejudecăți față de ele. Nu lăsați nici cea mai mică posibilitate de a le examina, pur și simplu le ignorați; vă uitați de sus la aceste cerințe realiste cu standarde scăzute și chiar păstrați numeroase noțiuni despre acest Dumnezeu, care este Cel mai practic și sunteți pur și simplu incapabili să acceptați caracterul practic și normalitatea Lui. Astfel, nu păstrați o credință nedeslușită? Aveți o credință nezdruncinată în Dumnezeul nedeslușit al timpurilor trecute și niciun interes față de Dumnezeul practic din prezent. Nu este acest lucru din cauză că Dumnezeul de ieri și Dumnezeul de astăzi fac parte din două epoci diferite? Nu este acest lucru și din cauză că Dumnezeul de ieri este Dumnezeul măreț și solemn din Ceruri, în timp ce Dumnezeul de azi este o mică ființă umană pe pământ? În plus, nu este din cauză că dumnezeul venerat de om este cel produs de noțiunile lui, în timp ce Dumnezeul de azi este un trup tangibil, produs pe pământ? Când totul e spus și săvârșit, oare nu datorită faptului că Dumnezeul de astăzi este prea realist, omul nu Îl urmărește? Căci ceea ce Dumnezeul de astăzi cere de la oameni este exact ceea ce oamenii sunt cel mai puțin dispuși să facă, ceea ce-i rușinează. Nu îngreunează aceste lucruri situația oamenilor? Nu le dezgolesc cicatricile? În consecință, mulți oameni nu-L urmăresc pe Dumnezeul realist, pe Dumnezeul practic și devin dușmanii Dumnezeului întrupat, adică antihriști. Nu este acesta un adevăr evident? În trecut, când Dumnezeu nu Se întrupase încă, poate că ai fost o figură religioasă sau un credincios devotat. După ce Dumnezeu a devenit trup, mulți astfel de credincioși devotați au devenit antihriști, fără să știe. Știi ce se întâmplă aici? În credința ta față de Dumnezeu, nu te concentrezi pe realitate sau pe urmărirea adevărului, în schimb, te concentrezi pe lucruri ireale – nu este aceasta cea mai clară sursă a dușmăniei tale față de Dumnezeu întrupat? Dumnezeu întrupat este numit Hristos, deci nu sunt toți cei care nu cred în Dumnezeu întrupat antihriști? Așadar, este Cel în care crezi și pe care Îl iubești cu adevărat acest Dumnezeu întrupat? Este cu adevărat acest Dumnezeu viu, care respiră, cel mai realist și extraordinar de normal? Care este, mai exact, obiectivul căutării tale? Se află în cer sau pe pământ? Este o noțiune sau este adevărul? Este Dumnezeu sau este o ființă supranaturală? De fapt, adevărul este cea mai practică maximă a vieții și cea mai înaltă maximă a vieții pentru omenire. Deoarece este cerința pe care o are Dumnezeu de la om și este lucrarea săvârșită personal de Dumnezeu, este numită „maximă a vieții”. Nu este o maximă alcătuită din ceva, nici nu este un citat celebru al unei persoane importante. În schimb, este cuvântarea către omenire a Suveranului cerului și al pământului și al tuturor lucrurilor; nu reprezintă niște cuvinte sintetizate de om, ci viața inerentă a lui Dumnezeu. De aceea este numit „cea mai înaltă maximă a vieții”. Urmărirea oamenilor de a pune adevărul în practică reprezintă realizarea datoriei lor – adică urmărirea satisfacerii cerinței lui Dumnezeu. Esența acestei cerințe este cel mai realist adevăr, mai degrabă decât doctrina goală, care nu poate fi obținută de niciun om. Dacă urmărirea ta nu este altceva decât doctrină și nu conține nicio realitate, nu ești cineva care se răzvrătește împotriva adevărului? Nu ești cineva care atacă adevărul? Cum ar putea o astfel de persoană să fie cineva care urmărește iubirea de Dumnezeu? Oamenii care nu au realitate sunt cei care trădează adevărul și toți sunt răzvrătiți din fire!

Indiferent cum urmărești, trebuie, mai presus de toate lucrurile, să înțelegi lucrarea pe care o săvârșește Dumnezeu astăzi și să cunoști semnificația acestei lucrări. Trebuie să înțelegi și să cunoști ce lucrare aduce Dumnezeu atunci când vine în zilele de pe urmă, ce fire aduce și ce anume va înfăptui în om. Dacă nu cunoști sau nu înțelegi lucrarea pe care El a venit să o săvârșească în trup, cum poți pricepe intențiile Lui și cum poți deveni apropiatul Lui? De fapt, nu este complicat să fii apropiatul lui Dumnezeu, dar nu este nici simplu. Dacă oamenii pot să înțeleagă pe deplin acest lucru și să-l pună în practică, atunci devine simplu; dacă oamenii nu pot să-l înțeleagă întru totul, atunci devine mult mai greu și, mai mult, ei devin predispuși la a urmări lucruri nedeslușite și abstracte. Dacă, în căutarea lui Dumnezeu, oamenii nu au propria poziție de susținut și nu știu adevărul pe care ar trebui să-l respecte, înseamnă că nu au o fundație și, astfel, pentru ei devine dificil să fie fermi. În prezent, există foarte mulți care nu înțeleg adevărul, care nu pot să distingă între bine și rău sau să spună ce să iubească sau să urască. Astfel de oameni nu pot fi fermi. Cheia credinței în Dumnezeu constă în capacitatea de a pune adevărul în practică, de a arăta considerație față de intențiile lui Dumnezeu, de a cunoaște lucrarea lui Dumnezeu asupra omului atunci când Se întrupează și principiile după care vorbește. Nu urma masele. Trebuie să ai principii pentru lucrurile în care ar trebui să pătrunzi și trebuie să te ții de ele. Ține-te bine de acele lucruri din interiorul tău care provin din luminarea lui Dumnezeu – asta îți va fi de ajutor. Dacă nu faci acest lucru, astăzi vei schimba direcția într-un sens, mâine vei schimba direcția în sens opus și nu vei câștiga niciodată nimic practic. Nu îți este deloc benefic propriei vieți să fii astfel. Cei care nu înțeleg adevărul îi urmează mereu pe ceilalți: dacă oamenii spun că aceasta este lucrarea Duhului Sfânt, atunci și tu spui că este lucrarea Duhului Sfânt; dacă oamenii spun că este lucrarea unui spirit rău, atunci și tu ai îndoieli sau spui că este lucrarea unui spirit rău. Tu repeți mereu cuvintele altora și ești incapabil să discerni orice pe cont propriu, ești incapabil și să gândești pe cont propriu. Acesta este cineva fără poziție, care nu are discernământ – o astfel de persoană nu e bună de nimic! Tu repeți întotdeauna cuvintele altora: astăzi, se spune că aceasta este lucrarea Duhului Sfânt, însă poate că într-o zi, cineva va spune că nu este lucrarea Duhului Sfânt și că, în realitate, nu reprezintă nimic altceva decât faptele omului – cu toate acestea, nu poți discerne acest lucru, iar când vezi că alții spun asta, repeți și tu. De fapt, este lucrarea Duhului Sfânt, dar tu spui că este lucrarea omului; nu ai devenit unul dintre cei care blasfemiază lucrarea Duhului Sfânt? Prin aceasta, nu I te-ai opus lui Dumnezeu, pentru că nu ai discernământ? Poate, într-o zi, va apărea vreun nesăbuit care va spune că „aceasta este lucrarea unui spirit rău”, iar atunci când vei auzi aceste cuvinte, vei fi dezorientat și încă o dată constrâns de cuvintele celorlalți. De fiecare dată când cineva te tulbură, ești incapabil să-ți menții poziția și toate acestea se întâmplă din cauză că nu deții adevărul. A crede în Dumnezeu și a căuta să-L cunoști pe Dumnezeu nu sunt chestiuni simple. Aceste lucruri nu pot fi obținute pur și simplu prin adunări și ascultarea predicilor și nu poți fi desăvârșit doar prin pasiune. Trebuie să fi trecut prin experiențe, să deții cunoaștere, să ai principii în acțiunile tale și să câștigi lucrarea Duhului Sfânt. După ce ai trăit experiențe, vei putea deosebi multe lucruri – vei putea face distincția între bine și rău, între dreptate și ticăloșie, între ceea ce aparține de trup și sânge și ceea ce aparține de adevăr. Ar trebui să poți distinge între toate aceste lucruri și, în acest proces, indiferent de circumstanțe, nu vei fi niciodată pierdut. Doar aceasta este statura ta reală.

Cunoașterea lucrării lui Dumnezeu nu este o chestiune simplă. Ar trebui să ai standarde și un obiectiv în căutarea ta, ar trebui să știi cum să cauți adevărata cale, cum să determini dacă este adevărata cale sau nu și dacă este lucrarea lui Dumnezeu sau nu. Care este principiul cel mai de bază în căutarea adevăratei căi? Trebuie să te uiți dacă lucrarea Duhului Sfânt se află sau nu în această cale, dacă aceste cuvinte sunt exprimarea adevărului sau nu, cui i se aduce mărturie și ce îți poate aduce. Distincția între adevărata cale și cele false necesită câteva aspecte ale cunoștințelor de bază, dintre care cel mai fundamental este acela de a spune dacă lucrarea Duhului Sfânt este prezentă acolo. Căci esența credinței oamenilor în Dumnezeu este credința în Duhul lui Dumnezeu și chiar și credința lor în Dumnezeu întrupat se datorează faptului că acest trup este întruchiparea Duhului lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că o astfel de credință este tot credință în Duh. Există diferențe între Duh și trup, dar pentru că acest trup vine de la Duh și este Cuvântul devenit trup, tot esența inerentă a lui Dumnezeu este cea în care crede omul. Deci, pentru a discerne dacă este sau nu adevărata cale trebuie, mai presus de toate, să te uiți dacă are lucrarea Duhului Sfânt sau nu, după care trebuie să te uiți dacă există sau nu adevăr în această cale. Adevărul, așa cum este numit, e viața-fire a umanității normale. Cu alte cuvinte, este ceea ce i-a cerut Dumnezeu omului când l-a creat la început, mai exact, umanitatea normală în întregimea sa (inclusiv rațiunea umanității, precum și pătrunderea, înțelepciunea și cunoștințele de bază despre conduita personală). Adică, trebuie să te uiți dacă această cale poate sau nu să îi ducă pe oameni într-o viață umană normală, dacă adevărul despre care se vorbește emite cerințe pe baza realității umanității normale, dacă acest adevăr este sau nu realist și practic și dacă este sau nu cel mai oportun. Dacă există adevăr, atunci poate să-i conducă pe oameni în experiențe normale și practice; în plus, oamenii devin tot mai normali, rațiunea umanității pe care o au devine tot mai completă, viața lor în trup și viața spirituală devin tot mai ordonate, iar emoțiile lor devin și mai normale. Acesta este cel de-al doilea principiu. Mai există un principiu, și anume dacă oamenii au sau nu o cunoaștere tot mai profundă despre Dumnezeu, și dacă experimentarea unei astfel de lucrări și a unui astfel de adevăr poate inspira sau nu o inimă iubitoare de Dumnezeu în ei și îi poate aduce și mai aproape de Dumnezeu. Prin asta se poate determina dacă aceasta este sau nu adevărata cale. Cel mai fundamental este dacă această cale este realistă, mai degrabă decât supranaturală și dacă poate aproviziona sau nu viața omului. Dacă se conformează acestor principii, se poate concluziona că aceasta este adevărata cale. Spun aceste cuvinte nu pentru a vă face să acceptați alte căi în experiențele voastre viitoare, nici ca o previziune că va exista o altă lucrare a unei alte epoci noi în viitor. Le spun pentru ca voi să aveți certitudinea că această cale de astăzi este adevărata cale, astfel încât să nu credeți doar pe jumătate și să fiți mereu incapabili să vedeți clar lucrarea de astăzi. Există chiar mulți care, în ciuda faptului că sunt siguri, încă urmează într-un mod confuz; o astfel de certitudine nu are principii și asemenea oameni vor fi eliminați mai devreme sau mai târziu. Chiar și cei care sunt foarte înflăcărați în urmărirea lor sunt pe trei părți siguri și cinci părți nesiguri, ceea ce demonstrează că nu au o bază. Deoarece calibrul vostru este prea slab și baza voastră prea superficială, nu aveți nicio înțelegere asupra acestor chestiuni de discernământ. Dumnezeu nu Își repetă lucrarea, nu săvârșește o lucrare nerealistă, nu are cerințe excesive de la om și nu săvârșește o lucrare dincolo de rațiunea omului. Toată lucrarea pe care o săvârșește se află în sfera rațiunii normale a omului și nu depășește rațiunea umanității normale, iar lucrarea Lui este săvârșită conform nevoilor normale ale omului. Dacă este lucrarea Duhului Sfânt, oamenii devin și mai normali, iar umanitatea lor devine și mai normală. Oamenii dobândesc tot mai multe cunoștințe în ceea ce privește firea lor coruptă satanică și substanța omului, și dobândesc, de asemenea, o tânjire tot mai mare după adevăr. Cu alte cuvinte, viața omului tot progresează, iar firea coruptă a omului trece prin tot mai multe schimbări – toate fiind semnificația faptului că Dumnezeu devine viața omului. Dacă o cale este incapabilă să expună acele lucruri care formează substanța omului, este incapabilă să schimbe firea omului și, chiar mai mult decât atât, este incapabilă să-i aducă pe oameni înaintea lui Dumnezeu sau să le ofere o înțelegere reală a lui Dumnezeu, chiar făcându-le umanitatea să devină și mai josnică și rațiunea să devină și mai anormală, atunci nu se poate ca această cale să fie cea adevărată și poate fi lucrarea unui spirit rău sau calea veche. Pe scurt, nu poate fi lucrarea actuală a Duhului Sfânt. Voi ați crezut în Dumnezeu în toți acești ani, însă nu aveți nici cea mai mică bănuială în ceea ce privește principiile pentru a face diferența dintre adevărata cale și căile false sau pentru a căuta adevărata cale. Majoritatea oamenilor nici măcar nu acordă atenție acestor chestiuni; pur și simplu merg acolo unde merge majoritatea și repetă ceea ce spune majoritatea. Cum sunt aceștia oameni care caută adevărata cale? Și cum pot găsi astfel de persoane adevărata cale? Dacă pricepi aceste câteva principii cheie, atunci, indiferent ce se întâmplă, nu vei fi indus în eroare. Astăzi, este esențial ca oamenii să dezvolte un oarecare discernământ; acesta ar trebui să fie lucrul deținut de umanitatea normală și ceea ce oamenii trebuie să dețină în experiența lor. Dacă oamenii au urmat până în ziua de astăzi, dar tot nu au niciun discernământ, iar rațiunea umanității lor încă nu s-a dezvoltat, atunci oamenii sunt prea confuzi, iar ceea ce urmăresc ei este greșit și conține abateri. Ai urmărit până în ziua de astăzi, dar nu ai nici cea mai mică fărâmă de discernământ și, chiar dacă este adevărat, după cum spui, că ai găsit adevărata cale, ai și câștigat-o? Ai dezvoltat vreun discernământ? Care este esența adevăratei căi? În adevărata cale, nu ai câștigat adevărata cale, nu ai câștigat nimic din adevăr. Cu alte cuvinte, nu ai obținut ceea ce Dumnezeu cere de la tine și, astfel, nu a existat nicio schimbare a corupției tale. Dacă vei continua să urmărești în acest mod, în cele din urmă, vei fi eliminat. După ce ai urmat-o până în prezent, ar trebui să fii sigur că această cale pe care ai pășit este calea corectă și să nu mai ai dubii. Mulți oameni au întotdeauna îndoieli și încetează să urmărească adevărul din cauza unor chestiuni mărunte. Astfel de oameni sunt cei care nu au cunoaștere privind lucrarea lui Dumnezeu; sunt, de asemenea, cei care Îl urmează pe Dumnezeu într-un mod confuz. Oamenii care nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu sunt incapabili să-I fie apropiați sau să aducă mărturie pentru El. Îi sfătuiesc pe cei care caută doar binecuvântări și ceea ce este nedeslușit și abstract să urmărească adevărul cât mai curând posibil, astfel încât viața lor să poată avea însemnătate. Nu vă mai păcăliți singuri!