152. Hristos al zilelor de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este calea prin care omul câștigă viața și este singura cale prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferită de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu vei fi niciodată vrednic să intri pe poarta Împărăției Cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care sunt controlați de reglementări, de cuvinte și de lanțurile istoriei nu vor fi niciodată capabili să câștige viața, nici să câștige calea veșnică a vieții. Asta deoarece tot ceea ce dobândesc ei este o apă tulbure de care se agață de mii de ani, în locul apei vieții care se revarsă din tron. Cei cărora nu li se oferă apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării ale Satanei și fii ai iadului. Atunci, cum pot ei să-L vadă pe Dumnezeu? Doar cauți să te agăți de trecut, să stai nemișcat și să menții lucrurile așa cum sunt și nu cauți să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie; oare, atunci, nu vei fi mereu potrivnic față de Dumnezeu? Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt copleșitori și puternici, precum valurile năvalnice și tunetele bubuitoare – totuși, tu stai și aștepți pasiv pieirea, agățându-te de ceea ce este vechi și așteptând să-ți cadă lucrurile în poală. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează urmele pașilor Mielului? Cum poate acest lucru demonstra că Dumnezeul de care te ții este Dumnezeul care e mereu nou și niciodată vechi? Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum te pot ele conduce să cauți pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus la cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt doar niște cuvinte care nu pot oferi decât o consolare temporară, nu adevăruri care sunt capabile să îți dea viață. Cuvintele Scripturilor pe care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul; nu sunt cuvinte pline de înțelepciune care te pot ajuta să cunoști viața umană, cu atât mai puțin calea care te poate conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți dau un motiv să reflectezi? Nu te fac să înțelegi tainele pe care le cuprind? Oare ești capabil să te trimiți de unul singur în cer pentru a-L întâlni pe Dumnezeu? Fără venirea lui Dumnezeu, te poți duce singur în cer să te bucuri de fericirea familiei împreună cu Dumnezeu? Încă visezi acum? Atunci, te îndemn să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum – uită-te să vezi cine săvârșește acum lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci asta, nu vei dobândi niciodată adevărul și nu vei câștiga niciodată viața.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

153. Cuvintele Mele sunt adevărul veșnic neschimbător; Eu sunt aprovizionarea cu viață pentru om și singurul călăuzitor pentru omenire; valoarea și semnificația cuvintelor Mele nu sunt determinate de faptul dacă sunt sau nu recunoscute sau acceptate de către omenire, ci de esența cuvintelor înseși; și chiar dacă nici măcar o singură persoană de pe acest pământ nu poate accepta cuvintele Mele, valoarea cuvintelor Mele și ajutorul lor pentru omenire sunt dincolo de estimarea oricărei persoane. Prin urmare, atunci când Mă confrunt cu mulți oameni care se răzvrătesc, resping sau sunt complet disprețuitori față de cuvintele Mele, atitudinea Mea este doar aceasta: lăsați timpul și faptele să fie mărturia Mea și să dovedească faptul că ale Mele cuvinte sunt adevărul, calea și viața. Lăsați-le să dovedească faptul că tot ceea ce am spus este corect, că este ceea ce ar trebui să aibă omul și, mai mult, ceea ce omul ar trebui să accepte. Îi voi anunța pe toți cei care Mă urmează cu privire la acest fapt: cei care nu pot accepta pe deplin cuvintele Mele, cei care nu pot să-Mi practice cuvintele, cei care nu pot găsi un obiectiv în cuvintele Mele și cei care nu pot primi harul mântuirii prin cuvintele Mele sunt cei care sunt condamnați de cuvintele Mele; chiar mai mult, sunt cei care au pierdut harul mântuirii Mele, iar toiagul Meu nu-i va părăsi niciodată.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să vă gândiți la faptele voastre”

154. Dumnezeu Însuși este viața și adevărul, iar viața Lui și adevărul coexistă. Cei care sunt incapabili să dobândească adevărul cu siguranță nu vor dobândi viața. Fără îndrumarea, sprijinul și furnizarea adevărului, tot ce vei dobândi sunt doar cuvinte, doctrine și, cu atât mai mult, moartea. Viața lui Dumnezeu este mereu prezentă, iar adevărul și viața Lui există simultan. Dacă nu poți găsi sursa adevărului, atunci nu vei dobândi hrana vieții; dacă nu poți dobândi provizia vieții, atunci cu siguranță nu vei avea adevărul și, în afară de închipuiri și noțiuni, întreaga ta ființă nu va conține nimic altceva decât trupul tău, trupul tău împuțit. Să știi că doar cuvintele din cărți nu pot fi considerate viață, istoria consemnată nu poate fi consfințită ca adevăr, iar reglementările din trecut nu pot servi drept relatare a cuvintelor lui Dumnezeu din prezent, și că doar cuvintele exprimate de Dumnezeu atunci când El vine pe pământ și trăiește printre oameni sunt adevărul, viața, intențiile lui Dumnezeu și modul Său actual de a lucra.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”

155. Adevărul este cel mai practic aforism al vieții și cel mai înalt dintre aforismele omenirii. Deoarece este cerința pe care o are Dumnezeu de la om și este lucrarea săvârșită personal de Dumnezeu, motiv pentru care este numit „aforismul vieții”. Nu este un aforism alcătuit din nimic, nici nu este un citat celebru al unei persoane importante. În schimb, este cuvântarea către omenire a Suveranul Cerului și al pământului și al tuturor lucrurilor; nu reprezintă niște cuvinte adunate de om, ci viața inerentă a lui Dumnezeu. De aceea este numit „cel mai înalt dintre aforismele vieții”.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa sunt cei care Îl mulțumesc”

156. Adevărul vine din lumea omului, totuși, adevărul dintre oameni este dat mai departe de Hristos. Își are originea de la Hristos, adică de la Dumnezeu Însuși, iar asta nu este ceva de care omul este capabil. Cu toate acestea, Hristos doar oferă adevărul; El nu a venit aici să decidă dacă omul va avea succes în urmărirea adevărului. Prin urmare, succesul sau eșecul omului în privința adevărului depinde în totalitate de propria căutare. Aceasta este o chestiune care nu a avut nimic de-a face cu Hristos, ci este în schimb determinată de căutarea omului. Destinația omului și succesul sau eșecul lui nu pot fi puse toate în seama lui Dumnezeu, așa încât Dumnezeu Însuși să trebuiască să le poarte, pentru că nu este o problemă a lui Dumnezeu Însuși, ci este direct legată de datoria pe care ar trebui să o îndeplinească ființele create.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de calea pe care umblă o persoană”

157. Adevărul nu ține de formule, nici nu este o regulă fixă. Nu este mort – este viață, este un lucru viu și este legea pe care o ființă creată trebuie să o urmeze în viața sa și legea necesară existenței unui om. Este un lucru pe care trebuie să încerci să-l înțelegi mai mult prin experiență. Indiferent de profunzimea experiențelor tale, nu te poți lipsi niciodată de cuvântul lui Dumnezeu sau de adevăr. Firea lui Dumnezeu pe care ajungi să o înțelegi, precum și posesiunile și ființa lui Dumnezeu pe care ajungi să le cunoști, sunt toate exprimate în cuvintele Sale; acestea sunt inseparabil legate de adevăr. Firea lui Dumnezeu și ceea ce El are și este reprezintă, în sine, adevărul; adevărul este o manifestare autentică a firii lui Dumnezeu și ceea ce El are și este. Transformă ceea ce El are și este într-un lucru concret și explicit; îți spune mai direct ce Îi place lui Dumnezeu și ce nu Îi place, ce vrea ca tu să faci și ce nu îți permite să faci, ce oameni urăște și cu ce oameni este mulțumit. În spatele adevărurilor pe care Dumnezeu le exprimă, oamenii pot vedea fericirea Lui, mânia, tristețea și bucuria, precum și esența Sa – acestea sunt dezvăluirile firii Sale.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși III”

158. Indiferent dacă cuvintele rostite de Dumnezeu sunt, în aparență, simple sau profunde, toate sunt adevăruri indispensabile pentru intrarea omului în viață; ele sunt izvorul apelor vii care îi permite omului să supraviețuiască atât în spirit, cât și în trup. Ele îi asigură omului ceea ce are nevoie pentru a rămâne în viață; regulile și crezul pentru conduita sa personală în viața cotidiană; calea pe care trebuie să o urmeze spre mântuire, cât și obiectivele și direcția pentru a obține mântuirea; fiecare adevăr pe care ar trebui să-l posede ca ființă creată înaintea lui Dumnezeu; și fiecare adevăr despre modul în care omul ar trebui să I se supună și să I se închine lui Dumnezeu. Ele sunt garanția care asigură supraviețuirea omului, ele sunt pâinea zilnică a omului și ele sunt, de asemenea, sprijinul robust care îi permite omului să fie puternic și să rămână ferm. Ele sunt bogate în adevărul-realitate prin care omenirea creată trăiește umanitatea normală, bogate în adevărul prin care omenirea se eliberează de corupție și iese din capcana Satanei, bogate în învățătură sinceră și răbdătoare, în îndemnare, încurajare și consolare, pe care Creatorul le dă umanității create. Ele sunt farul care îi îndrumă și îi luminează pe oameni ca să înțeleagă toate lucrurile pozitive, garanția care asigură că oamenii vor trăi și vor intra în posesia a tot ce este just, frumos și bun, criteriul prin care toți oamenii, evenimentele și lucrurile sunt toate măsurate și, de asemenea, indicatorul de navigație care conduce oamenii spre mântuire și calea luminii.

– Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Prefață”

159. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi înfățișat ca fiind cuvântul omului și cu atât mai puțin poate cineva să înfățișeze cuvântul omului ca fiind cuvântul lui Dumnezeu. O persoană folosită de Dumnezeu nu este Dumnezeul întrupat, iar Dumnezeul întrupat nu este o persoană folosită de Dumnezeu. În aceasta, există o diferență esențială. Poate că, după ce vei citi aceste cuvinte, nu le vei recunoaște ca pe cuvintele lui Dumnezeu, ci doar ca pe luminarea pe care a primit-o o persoană. În cazul acela, ești prea ignorant. Cum pot cuvintele lui Dumnezeu să fie aceleași cu luminarea pe care a primit-o omul? Cuvintele lui Dumnezeu întrupat deschid o nouă epocă, îndrumă toată omenirea, dezvăluie taine și îi arată omului direcția pe care trebuie să o ia în noua epocă. Luminarea primită de om nu reprezintă nimic altceva decât unele simple practici sau cunoștințe. Aceasta nu poate îndruma întreaga omenire într-o nouă epocă sau dezvălui tainele lui Dumnezeu. La urma urmei, Dumnezeu este Dumnezeu, iar omul este om. Dumnezeu are esența lui Dumnezeu, iar omul are esența omului. Dacă omul percepe cuvintele spuse de Dumnezeu drept simplă luminare de la Duhul Sfânt și ia cuvintele apostolilor și ale profeților drept cuvinte rostite personal de Dumnezeu, aceasta ar fi o greșeală a omului.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”

160. Adevărul este viața lui Dumnezeu Însuși; reprezintă firea Sa, esența Lui și ceea ce are El și ce este. Dacă spui că, având o oarecare cunoaștere bazată pe experiență, deții, prin urmare, adevărul, atunci înseamnă că ai atins sfințenia? De ce mai dezvălui corupție? De ce nu poți discerne între diferitele tipuri de oameni? De ce nu poți mărturisi pentru Dumnezeu? Chiar dacă înțelegi unele adevăruri, Îl poți reprezenta pe Dumnezeu? Poți să trăiești firea lui Dumnezeu? Este posibil să ai o oarecare cunoaștere bazată pe experiență cu privire la un anumit aspect al unui adevăr și este posibil să faci puțină lumină prin discursul tău, dar ceea ce poți oferi oamenilor este extrem de limitat și nu poate dura mult. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că înțelegerea ta și lumina pe care ai obținut-o nu reprezintă esența adevărului și nu reprezintă întregul adevăr. Reprezintă doar o latură sau un mic aspect al adevărului, este doar un nivel care poate fi atins de ființele umane și este încă departe de esența adevărului. Acest pic de lumină, luminare, cunoaștere bazată pe experiență nu poate lua niciodată locul adevărului. Chiar dacă toți oamenii ar obține unele rezultate experimentând un adevăr și chiar dacă toată cunoașterea lor bazată pe experiență ar fi pusă laolaltă, nu ar fi suficient pentru a acoperi întregimea și esența unui singur rând din acest adevăr. S-a spus în trecut: „Rezum acest lucru cu un aforism pentru lumea umană: printre oameni, nu există niciunul care să Mă iubească.” Această propoziție este adevărul, adevărata esență a vieții, un lucru de maximă profunzime și o expresie a lui Dumnezeu Însuși. Treci prin experiențe și, după trei ani de experiență, s-ar putea să ai puțină înțelegere superficială, iar după șapte sau opt ani, s-ar putea să ai puțin mai multă înțelegere, dar această înțelegere nu poate lua niciodată locul acestui rând din adevăr. După doi ani, altcineva poate avea puțină înțelegere sau ceva mai multă înțelegere după zece ani sau o înțelegere relativ mare după o viață, dar înțelegerea voastră comună nu poate lua locul acestui rând din adevăr. Indiferent cât de multă percepție, lumină, experiență sau cunoaștere ați avea voi doi în comun, ele nu vor putea niciodată să ia locul acestui rând din adevăr. Adică, viața umană este întotdeauna viață umană și, indiferent de modul în care cunoștințele tale se conformează adevărului, intențiilor lui Dumnezeu sau cerințelor Sale, ele nu pot să ia niciodată locul adevărului. A spune că oamenii dețin adevărul înseamnă că oamenii îl înțeleg cu adevărat, trăiesc câteva dintre realitățile cuvântului lui Dumnezeu, au o oarecare cunoaștere reală a lui Dumnezeu și pot să-L preamărească și să mărturisească pentru El. Cu toate acestea, nu se poate spune că oamenii dețin deja adevărul, deoarece adevărul este prea profund. Un singur rând din cuvântul lui Dumnezeu le poate lua oamenilor o viață întreagă pentru a-l experimenta și, chiar și după mai multe experiențe de o viață sau de mii de ani, nici măcar un singur rând din cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi experimentat pe deplin. Este clar că procesul de înțelegere a adevărului și de cunoaștere a lui Dumnezeu este într-adevăr nesfârșit și că există o limită pentru cât de mult din adevăr pot înțelege oamenii de-a lungul unei experiențelor de o viață. Unii oameni spun că dețin adevărul de îndată ce înțeleg sensul textual al cuvântului lui Dumnezeu. Nu este asta o prostie?

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

161. Când vorbim despre oameni care înțeleg adevărul și care îl au drept viață a lor, ce înseamnă „viață” în acest context? Înseamnă că adevărul domină în inimile lor, înseamnă că sunt capabili să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu și înseamnă că ei au adevărata cunoaștere a cuvintelor lui Dumnezeu și o înțelegere autentică a adevărului. Când oamenii au această viață nouă în ei, acest lucru se realizează în totalitate prin practicarea și experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu, este un lucru construit pe temelia adevărului cuvintelor lui Dumnezeu și e dobândit prin faptul că ei trăiesc pe tărâmul adevărului; tot ceea ce conține viața oamenilor sunt cunoștințele și experiența lor cu privire la adevăr. Aceasta este sfera în care se încadrează; dobândirea vieții se referă la dobândirea adevărului. A fi capabili să trăiască prin adevărul cuvintelor lui Dumnezeu nu înseamnă că viața adevărului este în oameni, și nici că, deținând adevărul ca viață a lor, oamenii devin adevărul, iar viața lor interioară devine viața adevărului; să nu mai vorbim de faptul că sunt adevărul și viața. În cele din urmă, viața lor este tot cea a unui om. Cu alte cuvinte, dacă poți să trăiești după cuvintele lui Dumnezeu și să deții cunoașterea adevărului, dacă această cunoaștere se înrădăcinează în tine și devine viața ta, iar adevărul pe care l-ai dobândit prin experiență devine temelia existenței tale, dacă trăiești după aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, nimeni nu te poate schimba, iar Satana nu te poate induce în eroare, nici corupe, atunci vei fi dobândit adevărul și viața. Adică, viața ta doar conține adevărul, și înțelegerea și experimentarea adevărului – și, indiferent ce faci, îți vei trăi viața potrivit acestor adevăruri și nu vei depăși sfera lor. Atunci vei deține adevărul-realitate, iar Dumnezeu vrea în cele din urmă să câștige astfel de oameni prin lucrarea Lui. Însă, indiferent cât de bine înțeleg oamenii adevărul, esența lor este tot una a umanității și nu este deloc comparabilă cu esența lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă deoarece ei nu pot niciodată să experimenteze tot adevărul și pentru că le este imposibil să trăiască adevărul pe deplin; pot să trăiască doar fărâma extrem de limitată din adevăr ce poate fi dobândită de către oameni. Cum ar putea ei atunci să se transforme în Dumnezeu? […] Dacă vei avea un pic de experiență cu privire la cuvintele lui Dumnezeu și vei trăi prin experimentarea și cunoașterea autentică a adevărului, atunci cuvintele lui Dumnezeu vor deveni treptat viața ta. Cu toate acestea, încă nu poți spune că adevărul este viața ta sau că ceea ce exprimi tu este adevărul; dacă astfel este opinia ta, atunci greșești. Dacă ai doar o oarecare experiență cu privire la un anumit aspect al adevărului, poate aceasta să reprezinte în sine că deții adevărul? Poate fi acest lucru considerat dobândirea adevărului? Poți explica în detaliu adevărul? Poți să descoperi, din adevăr, firea lui Dumnezeu și ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este? Dacă aceste efecte nu sunt atinse, acest lucru demonstrează faptul că a experimenta doar un anumit aspect al adevărului nu poate fi considerat că ai înțeles realmente adevărul, sau că Îl cunoști pe Dumnezeu, cu atât mai puțin se poate spune că ai câștigat adevărul. Fiecare în parte are experiență doar cu un aspect și o arie a adevărului; fiecare îl experimentează în cadrul sferei sale limitate de acțiune și nu poate ajunge la toate nenumăratele aspecte ale adevărului. Pot oamenii să trăiască înțelesul inițial al adevărului? Cât de mult reprezintă bucățica ta de experiență? Doar un singur grăunte de nisip pe o plajă; o picătură stingheră de apă în ocean. Prin urmare, oricât de prețioase ar fi acele cunoștințe și acele sentimente pe care le-ai dobândit din experiențele tale, ele tot nu pot fi considerate drept adevăr. Nu se poate spune decât că sunt în acord cu adevărul.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

162. Dumnezeu Însuși este adevărul și El are toate adevărurile. Dumnezeu este sursa adevărului. Toate lucrurile pozitive și toate adevărurile vin de la Dumnezeu. El poate judeca asupra corectitudinii și nedreptății tuturor lucrurilor și evenimentelor; El poate judeca lucrurile care s-au întâmplat, care se întâmplă acum și lucrurile viitoare încă necunoscute omului. Dumnezeu este singurul Judecător ce poate judeca corectitudinea și nedreptatea în toate și asta înseamnă că nedreptatea și corectitudinea tuturor lucrurilor pot fi judecate doar de Dumnezeu. El cunoaște criteriile pentru toate lucrurile. El poate exprima adevăruri oriunde și oricând. Dumnezeu este întruchiparea adevărului, ceea ce înseamnă că El Însuși este înzestrat cu esența adevărului. Chiar dacă omul înțelege multe adevăruri și este desăvârșit de Dumnezeu, are el ceva de-a face cu întruchiparea adevărului? Nu. Acesta este un lucru sigur. Când omul este desăvârșit, el va avea, cu privire la lucrarea actuală a lui Dumnezeu și la diversele standarde pe care Dumnezeu le cere de la om, o judecată și metode de practicare precise și va înțelege pe deplin intențiile lui Dumnezeu. Va putea să facă diferența între ce vine de la Dumnezeu și ce vine de la om, între ce este bine și ce este greșit. Totuși, există anumite lucruri care rămân de neatins și neclare pentru om, lucruri pe care le poate cunoaște doar după ce Dumnezeu i le spune. Ar putea omul să cunoască sau să prezică lucruri încă necunoscute, lucruri pe care Dumnezeu nu i le-a spus încă? Categoric nu. Mai mult, chiar dacă omul ar dobândi adevărul de la Dumnezeu, ar avea adevărul-realitate și ar ști esența multor adevăruri și ar avea abilitatea de a discerne între bine și rău, ar avea el abilitatea de a controla și a stăpâni toate lucrurile? Nu ar avea această abilitate. Aceasta este diferența dintre Dumnezeu și om. Ființele create pot dobândi adevărul doar de la sursa adevărului. Pot dobândi adevărul de la om? Este omul adevărul? Poate omul să ofere adevărul? Nu poate și aici stă diferența. Poți doar să primești adevărul, nu să îl oferi – atunci, poți fi numit o persoană care deține adevărul? Poți fi numit întruchiparea adevărului? Categoric nu! Care exact este esența întruchipării adevărului? Este sursa ce asigură adevărul, sursa conducerii și suveranității asupra tuturor lucrurilor și, de asemenea, este și singurul criteriu și standard după care toate lucrurile și evenimentele sunt judecate. Aceasta este întruchiparea adevărului.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul opt: Ar vrea ca alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea a treia)”

163. Adevărul este realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Poate fi viața unei persoane și direcția în care merge; îi poate permite cuiva să-și alunge firile corupte, să ajungă să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău, să devină cineva care I se supune lui Dumnezeu, care corespunde standardului ca ființă creată și cineva pe care Dumnezeu îl iubește și pe care îl consideră acceptabil. Ce atitudine și perspectivă ar trebui să avem în privința cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului, având în vedere prețiozitatea adevărului? E destul de evident: pentru cei care cred cu adevărat în Dumnezeu și au o inimă care se teme de El, cuvintele Lui sunt sângele lor vital. Oamenii ar trebui să prețuiască cuvintele lui Dumnezeu, să mănânce și să bea din ele, să se bucure de ele și să le accepte ca pe viața lor, ca pe direcția în care merg, ca pe un ajutor și o provizie accesibile; oamenii ar trebui să practice și să experimenteze în conformitate cu afirmațiile și cerințele adevărului și să se supună fiecăreia dintre cerințele și principiile pe care adevărul le acordă lor. Numai în acest fel poate o persoană să dobândească viață. Urmărirea adevărului reprezintă, în principal, practicarea și experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu, mai degrabă decât supunerea lor la scrutare, analiză, speculație și îndoială. Întrucât adevărul este ajutorul și provizia la îndemână ale oamenilor și poate fi viața lor, aceștia ar trebui să trateze adevărul ca fiind cel mai prețios lucru. Asta pentru că trebuie să se bazeze pe adevăr pentru a trăi, pentru a ajunge să satisfacă cerințele lui Dumnezeu, să se teamă de El și să se ferească de rău și să găsească în viața lor de zi cu zi calea de practicare și să înțeleagă principiile practicii, dobândind supunerea față de Dumnezeu; oamenii trebuie, de asemenea, să se bazeze pe adevăr pentru a-și alunga firile corupte, pentru a deveni persoane care sunt mântuite și ființe create care corespund standardului.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul zece (Partea a șaptea)”

164. Prin exprimarea adevărului, Dumnezeu Își exprimă firea și esența; exprimarea adevărului de către El nu se bazează pe diversele lucruri și afirmații pozitive despre care oamenii cred că au fost sintetizate de către omenire. Cuvintele lui Dumnezeu sunt cuvintele lui Dumnezeu; cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Ele sunt singura temelie și lege după care omenirea există. Toate acele așa-zise teze care provin de la om sunt greșite, absurde și condamnate de Dumnezeu. Ele nu se bucură de recunoașterea Lui și cu atât mai puțin sunt originea sau baza cuvântărilor Sale. Dumnezeu Își exprimă firea și esența prin cuvintele Sale. Toate cuvintele exprimate de Dumnezeu sunt adevărul, fiindcă El are esența lui Dumnezeu și El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Indiferent de felul în care această omenire coruptă poziționează sau definește cuvintele lui Dumnezeu sau de cum le vede sau le înțelege, cuvintele lui Dumnezeu sunt veșnic adevărul, iar acesta este un fapt care nu se schimbă niciodată. Indiferent cât de multe cuvinte a rostit Dumnezeu și indiferent cât le condamnă și le respinge această omenire coruptă și ticăloasă, rămâne un fapt care este veșnic neschimbător: cuvintele lui Dumnezeu vor fi întotdeauna adevărul. Omul nu poate schimba acest lucru niciodată. În final, toată omenirea va recunoaște că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul și că stimata cultură tradițională și cunoașterea științifică a omenirii nu pot deveni niciodată lucruri pozitive și nu pot deveni niciodată adevărul. Acest lucru este absolut. Cultura tradițională și modurile de supraviețuire ale omenirii nu vor deveni adevărul pe măsură ce timpul trece sau după trecerea unor lungi perioade de timp, și nici cuvintele lui Dumnezeu nu vor deveni cuvintele omului din cauză că omenirea le condamnă sau le uită. Adevărul va fi întotdeauna adevărul; această esență nu se va schimba niciodată. Ce fapt există aici? Aceste zicale obișnuite pe care le-a sintetizat omenire provin de la Satana și din închipuiri și noțiuni umane ori iau naștere din impulsivitatea umană și din firile corupte ale oamenilor și nu au nimic de-a face cu lucrurile pozitive. Cuvintele lui Dumnezeu, pe de altă parte, sunt expresii ale esenței și identității lui Dumnezeu. Din ce motiv exprimă El aceste cuvinte? De ce spun Eu că acestea sunt adevărul? Motivul este că Dumnezeu este suveran peste toate legile, regulile, rădăcinile, esențele, realitățile și tainele tuturor lucrurilor și le ține în mâinile Sale. Prin urmare, numai Dumnezeu cunoaște regulile, realitățile, faptele și tainele tuturor lucrurilor. Dumnezeu cunoaște originea tuturor lucrurilor și Dumnezeu știe exact care este rădăcina tuturor lucrurilor. Numai definițiile pentru toate lucrurile prezentate în cuvintele lui Dumnezeu sunt cele mai precise și numai cuvintele lui Dumnezeu reprezintă standardele și principiile pentru viața ființelor umane și adevărurile și criteriile după care ființele umane pot trăi.

– Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea întâi)”