Ce înseamnă să urmărești adevărul (9)

De ceva vreme, subiectul părtășiei noastre a fost conduita morală. Ultima dată, am avut părtășie despre o zicală: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile.” Astăzi, avem părtășie despre zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, care este o altă cerință a culturii tradiționale pentru conduita morală umană. Ce aspecte ale conduitei morale a oamenilor abordează această zicală? Le cere să fie mărinimoși și toleranți? (Da.) Aceasta este o cerință care se referă la generozitatea umanității. Care e criteriul pentru această cerință? Unde este punctul-cheie? (Fii indulgent oriunde este posibil.) Așa este, trebuie să fii indulgent oriunde este posibil și să nu fii atât de agresiv, încât să nu le lași oamenilor nicio cale de scăpare. Această zicală despre conduita morală le cere oamenilor să fie mărinimoși și să nu aibă doleanțe meschine. Când te asociezi cu oameni sau îți vezi de treaba ta, dacă se iscă o dispută, un conflict sau o râcă, nu fi prea exigent, excesiv sau dur când ai de-a face cu ofensatorul. Fii indulgent atunci când este necesar, fii generos când este necesar și fii atent la lume și omenire. Sunt oamenii atât de generoși? (Nu.) Oamenii nu sunt atât de generoși. Ei nu sunt siguri cât de mare este capacitatea instinctului uman de a rezista la astfel de lucruri și în ce măsură este normală. Care este atitudinea de bază a oamenilor normali față de cineva care te-a rănit, te-a privit cu ostilitate sau ți-a încălcat interesele? Este ura. Când aceasta apare în inimile oamenilor, sunt ei în stare să „fie indulgenți oriunde este posibil”? Nu le e ușor să fie astfel și majoritatea oamenilor nu o pot face. Atunci când vine vorba de majoritatea dintre ei, pot aceștia să se bazeze pe conștiința și rațiunea pe care le au în umanitatea lor, pentru a fi toleranți cu cealaltă persoană și a șterge totul cu buretele? (Nu.) Însă nu este în totalitate corect să spunem că acest lucru nu poate fi realizat. De ce nu este în întregime corect? Totul depinde de care e problema și de cât de trivială sau importantă este. De asemenea, problemele au grade diferite de gravitate, deci depinde de cât de gravă este. În cazul în care cineva te rănește cu vorbele sale doar ocazional, dacă ești o persoană cu rațiune și conștiință, vei gândi: „Nu este vorba că e răuvoitor. Nu vorbește serios, ci pur și simplu fără să gândească. De dragul tuturor anilor în care ne-am înțeles, de dragul diverselor lucruri, n-am să-i port pică. După cum se spune: «Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.» A fost doar o remarcă, nu mi-a rănit mândria și nici nu mi-a afectat în vreun fel interesele, cu atât mai puțin mi-a afectat statutul sau perspectivele, așa că voi trece cu vederea incidentul acesta.” Când se confruntă cu aceste probleme banale, oamenii pot respecta zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” Dacă însă o persoană chiar îți lezează interesele vitale sau familia, sau dacă răul pe care ți-l face are un efect asupra întregii tale vieți, mai poți să respecți zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”? De exemplu, dacă cineva ți-a ucis părinții și vrea să-ți măcelărească restul familiei, ai putea să aplici zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil” în cazul unei astfel de persoane? (Nu, nu aș putea.) Nicio persoană normală alcătuită din carne și oase nu ar putea face asta. Această zicală nu poate să înfrâneze deloc ura profundă a oamenilor și, desigur, și mai puțin poate să influențeze atitudinile și opiniile lor privind această chestiune. Dacă o persoană îți lezează interesele sau îți afectează perspectivele, în mod deliberat sau nu, sau dacă te rănește fizic, intenționat sau în alt mod, lăsându-te cu dizabilități sau cicatrici, sau dacă aruncă o umbră asupra psihicului tău și adânc în inima ta, poți să respecți zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”? (Nu.) Nu poți să o faci. Așadar, cultura tradițională le cere oamenilor să fie toleranți și mărinimoși în conduita lor morală, dar pot ei să facă asta? Nu este un lucru ușor de făcut. Depinde de cât de mult a vătămat și a afectat acea chestiune persoana implicată și dacă rațiunea și conștiința ei pot face față sau nu. Dacă nu s-a săvârșit niciun mare rău, iar persoana îl poate suporta și acesta nu depășește ceea ce poate îndura umanitatea ei, însemnând că poate îndura aceste lucruri în calitate de adult normal, iar resentimentele și ura pot fi risipite și îi este relativ ușor să renunțe, atunci poate fi indulgentă și îngăduitoare cu cealaltă persoană. Poți să faci asta fără ca vreo zicală despre conduita morală din cultura tradițională să te înfrâneze, să te învețe sau să te îndrume ce trebuie să faci, deoarece acesta este un lucru pe care umanitatea normală îl are și este realizabil. Dacă această chestiune nu te-a rănit prea profund sau dacă, din punct de vedere fizic, mental și spiritual, nu a avut un impact mare asupra ta, atunci poți să faci acest lucru cu ușurință. Totuși, dacă fizic, mental și spiritual a avut un impact mare asupra ta, făcându-te să suferi toată viața și să te deprimi și să fii indignat deseori, iar tu te simți frecvent abătut și descurajat din cauza asta și te determină să privești această rasă umană și această lume cu ostilitate și nu ai pace sau fericire în inima ta și, practic, îți trăiești toată viața în ură, cu alte cuvinte, dacă această problemă a depășit ceea ce poate îndura umanitatea normală, atunci, fiind o persoană cu rațiune și conștiință, îți este foarte dificil să fii indulgent oriunde este posibil. Dacă unii oameni o pot face, sunt cazuri excepționale, dar pe ce trebuie să se bazeze acest lucru? Ce fel de condiții trebuie îndeplinite? Unii spun: „Atunci ar trebui să accepte budismul și să renunțe la ură pentru a dobândi budeitatea.” În rândul oamenilor obișnuiți, aceasta poate fi o cale spre eliberare, însă este doar eliberare. Oricum, ce înseamnă acest termen, „eliberare”? Înseamnă să eviți disputele lumești, ura și crimele și echivalează cu zicala: „Ochii care nu se văd se uită.” Dacă eviți astfel de chestiuni și nu poți să le vezi, atunci ele vor avea un impact redus asupra celor mai tainice sentimente ale tale și, cu trecerea timpului, vor dispărea treptat din memoria ta, însă asta nu înseamnă să respecți zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” Oamenii sunt incapabili să fie indulgenți, iertători și îngăduitori față de această problemă și să renunțe la ea odată pentru totdeauna. Aceste probleme doar au dispărut din cele mai tainice unghere ale inimii oamenilor și lor nu le mai pasă de ele. Sau, pur și simplu, din cauza unor învățături budiste, oamenii încetează cu reticență să trăiască în ură și să-și facă prea multe griji pentru aceste sentimente lumești de iubire și ură. Asta înseamnă doar a te forța pasiv să stai departe de aceste locuri ale conflictelor și vrajbelor pline de dragoste și ură, dar nu înseamnă că poți să aplici zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” De ce? În ceea ce privește umanitatea normală, dacă unei persoane i se întâmplă ceva care îi vatămă grav trupul, mintea și sufletul, cum ar fi o presiune insuportabilă sau o rană, atunci, indiferent de capacitățile pe care le are, ea nu poate suporta. Ce vreau să zic prin „nu poate suporta”? Vreau să spun că umanitatea normală, ideile și opiniile oamenilor nu pot să se împotrivească acestor lucruri sau să le alunge. În limbajul omenirii, se poate spune că nu suportă acel lucru, că depășește limita fundamentală a toleranței umane. În limbajul credincioșilor, se poate spune că pur și simplu nu poate să înțeleagă această chestiune, să vadă dincolo de ea sau să o accepte. Așadar, întrucât nu există nicio modalitate posibilă de a vă împotrivi acestor sentimente de ură sau de a le alunga, este posibil să respectați zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”? (Nu.) Care este implicația faptului de a nu putea realiza acest lucru? Faptul că umanitatea normală nu are acest gen de generozitate. De exemplu, să zicem că cineva ți-a ucis părinții și ți-a nimicit întreaga familie – ai putea să treci peste așa ceva? Este posibil să alungi acea ură? Ai putea să te uiți la dușmanul tău așa cum te-ai uita la oamenii obișnuiți sau să te gândești la el așa cum te-ai gândi la oamenii obișnuiți, fără niciun sentiment în corpul, mintea sau spiritul tău? (Nu.) Nimeni nu o poate face, decât în cazul în care crede în budism și vede karma cu propriii ochi, putând astfel să renunțe la ideea de a ucide ca să se răzbune. Unii oameni spun: „Sunt bun la suflet, așa că, în cazul în care cineva mi-ar ucide părinții, aș putea fi indulgent cu acea persoană și nu m-aș răzbuna pe ea, pentru că eu cred foarte mult în karma. Zicala: «Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil» se rezumă perfect la asta: dacă răzbunarea duce la răzbunare, se va termina vreodată? În plus, și-a recunoscut deja greșeala și chiar s-a târât pe coate și genunchi și m-a implorat să o iert. Lucrurile s-au lămurit, voi fi indulgent cu ea!” Pot oamenii să fie atât de mărinimoși? (Nu.) Ei nu pot face asta. Lăsând deoparte ceea ce ai putea face odată ce o prinzi, chiar înainte să o prinzi, singurul lucru la care poți să te gândești în mod constant în fiecare zi este să te răzbuni. Deoarece această problemă te-a rănit și te-a afectat enorm ca persoană normală, cu siguranță nu vei uita asta niciodată, cât timp vei trăi. Chiar și în visele tale vei vedea imagini în care familia ta e ucisă și tu te răzbuni. Această problemă ar putea să te afecteze pentru tot restul vieții, până la ultima suflare. Pur și simplu nu se poate renunța la o astfel de ură. Desigur, există cazuri ceva mai puțin grave decât acesta. De exemplu, să presupunem că cineva te-a pălmuit în public, te-a făcut de rușine, te-a umilit în fața tuturor și te-a insultat fără motiv. De atunci, mulți oameni îți aruncă priviri discriminatorii și chiar își bat joc de tine, așa că îți este rușine să fii în preajma lor. Acest lucru este mult mai puțin grav decât să-ți ucidă părinții și membrii familiei. Chiar și așa, este greu să respecți zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, deoarece aceste lucruri care ți s-au întâmplat au depășit deja limitele de toleranță ale umanității normale. Acea persoană te-a vătămat grav fizic și mental și ți-a lezat enorm demnitatea și caracterul. Nu ai cum să o uiți sau să o lași în pace, așa că îți este foarte dificil să respecți zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, ceea ce este normal.

Analizând aceste aspecte despre care tocmai am avut părtășie acum, zicala privind conduita morală: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, la care se face referire în cultura tradițională chineză, este o doctrină care-i înfrânează și-i luminează pe oameni. Poate să rezolve doar dispute minore și conflicte triviale, dar nu are niciun efect atunci când este vorba de oameni care nutresc o ură profundă. Oare aceia care au propus această cerință chiar înțeleg cu adevărat umanitatea omului? S-ar putea spune că oamenii care au propus această cerință nu sunt în niciun caz ignoranți când vine vorba de cât de mare este capacitatea de toleranță a conștiinței și rațiunii umane. Doar că propunerea acestei teorii îi poate face să pară sofisticați și nobili și să câștige aprobarea și măgulirea oamenilor. Adevărul este că ei știu foarte bine că, dacă un om lezează demnitatea sau caracterul altuia, dacă îi vatămă interesele sau chiar îi afectează perspectivele și întreaga viață, atunci, din perspectiva umanității, partea ofensată trebuie să riposteze. Oricât de multă conștiință și rațiune ar avea, nu va ceda fără luptă. Cel mult, doar gradul și metoda răzbunării sale vor diferi. În această societate reală, în acest mediu social malefic și extrem de întunecat și în contextul social în care trăiesc oamenii, în care drepturile omului nu există, aceștia nu au încetat niciodată să se lupte și să se ucidă între ei, pentru că, pur și simplu, se pot răzbuna ori de câte ori sunt răniți. Cu cât sunt răniți mai grav, cu atât dorința lor de răzbunare este mai puternică și cu atât metodele prin care își duc la capăt răzbunarea sunt mai crude. Așadar, cum vor fi tendințele predominante în această societate? Ce se va întâmpla cu relațiile dintre oameni? Nu va fi această societate copleșită de crime și represalii? Prin urmare, persoana care a propus această cerință le spune oamenilor într-un mod foarte voalat să nu se răzbune, folosind această zicală despre conduita morală: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, pentru a le înfrâna comportamentul. Ori de câte ori oamenii sunt tratați nedrept, sau le este insultat caracterul, ori le este rănită demnitatea, această zicală despre conduita morală îi influențează pe acei oameni, făcându-i să se gândească de două ori înainte de a acționa și îi împiedică să fie impulsivi și să reacționeze în mod exagerat. Dacă oamenii din această societate și-ar dori să se răzbune ori de câte ori ar fi tratați nedrept, indiferent dacă de către stat, de societate sau de cei cu care intră în contact, oare atunci această rasă umană și această societate nu ar fi greu de gestionat? Oriunde ar fi mulțimi, luptele ar fi inevitabile, iar vendetele la ordinea zilei. Așadar, această rasă umană și această societate nu ar fi, atunci, în haos? (Ba da.) O societate în haos este sau nu ușor de gestionat de către conducători? (Nu, nu este ușor de gestionat.) Din acest motiv, acești așa-ziși educatori sociali și gânditori au propus zicala privind conduita morală: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, pentru a-i îndemna și a-i lumina pe oameni, astfel încât, ori de câte ori sunt supuși oricărui tratament nedrept sau discriminării, insultelor, sau chiar atunci când sunt abuzați sau călcați în picioare, și oricât de mare le-ar fi suferința spirituală sau fizică, să se gândească mai întâi nu la răzbunare, ci mai degrabă la această maximă clasică a moralității: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, făcându-i să accepte, fără să-și dea seama, restricțiile acestor zicale despre conduita morală din cultura tradițională, înfrânându-le astfel în mod eficient gândurile și comportamentul și risipind ura pe care o nutresc față de ceilalți, față de stat și societate. Când această ostilitate și această furie pe care umanitatea le are în mod necesar și când aceste gânduri instinctive de apărare a demnității vor fi risipite, oare luptele și vendetele dintre oamenii din această societate se vor reduce semnificativ? (Da.) De exemplu, unii oameni spun: „Să renunțăm, compromisul va face un conflict mult mai ușor de soluționat. Se spune că: «Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.» Avea motivele lui să-mi ucidă familia. Este nevoie de doi pentru o ceartă și ambele părți se agață de propriul raționament. În plus, familia mea a murit de ani de zile, ce rost mai are să dezgropăm trecutul? Fii indulgent oriunde este posibil – oamenii trebuie să învețe să fie mărinimoși înainte de a putea renunța la ura lor și numai atunci când renunță la ea pot fi fericiți în viață.” Există și alți oameni care spun: „Să uităm trecutul. Dacă nu are plângeri meschine sau nu mă privește cu ostilitate, ca înainte, atunci nici eu nu mă voi certa cu el și pur și simplu vom lăsa trecutul în urmă. După cum se spune: «Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.»” Dacă astfel de oameni, oricare ar fi ei, se înfrânează brusc când sunt pe cale să se răzbune, atunci oare cuvintele, acțiunile și baza lor teoretică nu provin, în esență, din influența ideilor și opiniilor precum: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”? (Ba da.) Mai sunt alții care zic: „De ce e nevoie de atâtea argumente? Cu toate că ești un bărbat viril, nici măcar nu poți să renunți la o chestiune atât de banală! Inima unor oameni grozavi e foarte mare și încăpătoare. Măcar fă loc unui strop de generozitate! Nu ar trebui oamenii să fie un pic mărinimoși în viață? Fă un pas înapoi și vezi imaginea de ansamblu, în loc să ai nemulțumiri meschine. E caraghios să urmăresc toate aceste argumente și contraargumente.” Aceste zicale și idei rezumă un fel de atitudine umană față de chestiunile lumești, o atitudine care provine doar din zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil” și alte asemenea zicale din maximele clasice privind moralitatea. Oamenilor le sunt inculcate aceste zicale și sunt influențați de ele și cred că joacă un rol în a-i sfătui și a-i lumina, prin urmare, ei consideră aceste cuvinte drept lucruri corecte și potrivite.

De ce pot oamenii să renunțe la ură? Care sunt principalele motive? Pe de o parte, sunt influențați de această zicală despre conduita morală: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” Pe de altă parte, îi îngrijorează gândul că, dacă au nemulțumiri meschine, dacă își urăsc în mod constant semenii și sunt intoleranți cu ceilalți, nu vor putea să câștige o poziție în societate și vor fi condamnați de opinia publică și luați peste picior de oameni, așa că trebuie să-și înghită mânia cu reticență și neplăcere. Pe de o parte, analizând instinctul uman, oamenii care trăiesc în această lume nu pot să îndure toată această opresiune, durere fără sens și acest tratament nedrept. Adică, nu este în umanitatea lor să poată suporta aceste lucruri. Prin urmare, este incorect și inuman să se propună cuiva cerința din zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” Pe de altă parte, este evident că astfel de idei și puncte de vedere afectează sau distorsionează, de asemenea, opiniile și perspectivele oamenilor asupra acestor chestiuni, astfel că aceștia nu sunt capabili să trateze asemenea probleme în mod corespunzător și, în schimb, consideră ca fiind lucruri corecte și pozitive zicalele precum: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” Atunci când oamenii sunt supuși unui tratament nedrept, pentru a evita condamnarea de către opinia publică, nu au de ales decât să-și înăbușe supărarea cauzată de insultele și tratamentul nedrept la care au fost supuși și să aștepte o ocazie pentru a riposta. Deși cu voce tare spun lucruri care sună frumos, cum ar fi: „«Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.» Nu contează, nu are rost să ripostezi, ce-a fost a fost”, instinctul uman îi împiedică să uite vreodată răul făcut de acest incident, adică răul făcut trupului și minții lor nu poate niciodată să se șteargă sau să dispară. Când oamenii zic: „Uită ura, chestia asta s-a terminat, ce-a fost a fost”, aceasta este doar o fațadă constituită exclusiv de constrângerea și influența unor idei și opinii precum: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” Bineînțeles, oamenii sunt îngrădiți și de asemenea idei și opinii, într-atât încât cred că vor fi priviți cu dispreț și condamnați de toată lumea și discriminați și mai mult în societate sau în comunitatea lor, dacă nu reușesc să le pună în practică, dacă nu au inima sau generozitatea de a fi îngăduitori ori de câte ori este posibil. Care e consecința faptului de a fi discriminat? Este că, atunci când intri în contact cu oamenii și îți vezi de treaba ta, ei vor spune: „Acest tip este îngust la minte și răzbunător. Ai grijă când ai de-a face cu el!” Devine, efectiv, un obstacol în plus atunci când îți vezi de treaba ta în cadrul comunității. De ce există acest obstacol suplimentar? Pentru că societatea, în ansamblu, este influențată de idei și opinii precum: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” Moravurile societății, în ansamblu, venerează o astfel de gândire și toată societatea este îngrădită, influențată și controlată de ea, așa că dacă nu poți să o pui în practică, îți va fi dificil să dobândești o poziție în societate și să supraviețuiești în comunitatea ta. Prin urmare, unii oameni nu au de ales decât să se supună unor asemenea moravuri sociale și să respecte zicale și opinii precum: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, trăind vieți jalnice. În lumina acestor fenomene, oare acei așa-ziși moraliști nu aveau anumite scopuri și intenții în a propune aceste zicale despre ideile și opiniile morale? Au făcut-o pentru ca oamenii să poată trăi mai liber, iar corpul, mintea și spiritul lor să fie mai eliberate? Sau pentru ca oamenii să poată duce o viață mai fericită? Este destul de evident că nu. Aceste zicale despre conduita morală nu servesc deloc nevoilor umanității normale a oamenilor și cu atât mai puțin au fost propuse pentru a-i face pe oameni să trăiască umanitatea normală. Mai degrabă, servesc în totalitate ambiției clasei conducătoare de a controla poporul și de a-și consolida puterea. Fac un serviciu clasei conducătoare și au fost propuse astfel încât clasa conducătoare să poată ține în frâu ordinea socială și moravurile sociale, folosind aceste lucruri pentru a constrânge fiecare persoană, fiecare familie, fiecare individ, fiecare comunitate, fiecare grup și societatea formată din toate grupurile diferite. În astfel de societăți, sub îndoctrinarea, influența și inculcarea unor astfel de idei și puncte de vedere morale, apar și prind contur principalele idei și opinii morale ale societății. Această formare a moralității sociale și a moravurilor sociale nu este mai favorabilă supraviețuirii rasei umane, nici progresului și purificării gândirii umane, nici îmbunătățirii umanității. Dimpotrivă, din cauza apariției acestor idei și opinii morale, gândirea umană este delimitată într-un interval controlabil. Așadar, cine beneficiază până la urmă? Rasa umană? Sau clasa conducătoare? (Clasa conducătoare.) Așa este, clasa conducătoare este cea care beneficiază până la urmă. Cu aceste scrieri morale ca bază a gândirii și conduitei lor morale, oamenii sunt mai ușor de condus, mai predispuși să fie cetățeni ascultători, sunt mai ușor de manipulat, mai ușor de guvernat de diversele zicale din scrierile morale în tot ceea ce fac și mai ușor de guvernat de sistemele sociale, moralitatea socială, moravurile sociale și opinia publică. În acest fel, într-o anumită măsură, oamenii care sunt subordonați acelorași sisteme sociale, aceluiași mediu moral și acelorași moravuri sociale au, practic, idei și opinii unanime și o concluzie unanimă privind modul în care ar trebui să se comporte, deoarece ideile și opiniile lor au fost supuse procesării și standardizării de către acești așa-ziși moraliști, gânditori și educatori. Ce înseamnă acest cuvânt, „unanim”? Înseamnă că toți aceia care sunt conduși – inclusiv gândurile și umanitatea lor normală – au fost asimilați și îngrădiți de aceste zicale din scrierile morale. Gândurile oamenilor sunt îngrădite, iar gura și mintea sunt, de asemenea, îngrădite. Toată lumea este forțată să accepte aceste idei și opinii morale ale culturii tradiționale, folosindu-le pentru a-și judeca și a-și constrânge comportamentul, pe de o parte, și pentru a-i judeca pe alții și această societate, pe de altă parte. Desigur, în același timp, toți sunt controlați și de opinia publică, care este centrată pe aceste zicale din scrierile morale. Dacă tu crezi că felul tău de a face lucrurile contravine zicalei: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, ești foarte supărat și neliniștit și, în curând, îți trece prin minte: „Dacă nu reușesc să fiu indulgent oriunde este posibil, dacă sunt atât de meschin și îngust la minte ca un liliputan orb și nu pot să renunț nici măcar la cea mai neînsemnată ură, ci o port cu mine tot timpul, oare vor râde oamenii de mine? Voi fi discriminat de colegi și prieteni?” Așadar, trebuie să pretinzi că ești deosebit de mărinimos. Dacă oamenii au aceste comportamente, înseamnă asta că sunt controlați de opinia publică? (Da.) Obiectiv vorbind, în adâncul inimii tale există cătușe invizibile, adică opinia publică și condamnarea din partea întregii societăți sunt ca niște cătușe invizibile pentru tine. De exemplu, unii oameni știu că este bine să creadă în Dumnezeu și că, prin credința în El, pot să dobândească mântuirea și că a crede în Dumnezeu înseamnă a merge pe calea corectă și a nu face lucruri rele, dar când ajung să creadă pentru prima dată în El, nu îndrăznesc să fie deschiși în privința asta sau să-și admită credința, chiar până în punctul în care nu îndrăznesc să răspândească Evanghelia. De ce nu îndrăznesc să fie deschiși în privința asta și să dea de veste oamenilor? Oare pentru că sunt afectați de mediul general? (Da.) Așadar, care sunt efectele și constrângerile pe care le are asupra ta acest mediu general? De ce nu îndrăznești să recunoști că tu crezi în Dumnezeu? De ce nu îndrăznești nici măcar să răspândești Evanghelia? În afară de cazurile speciale, cum ar fi țările autoritariste în care credincioșii sunt persecutați, un alt motiv este că diferitele zicale provenite din opinia publică sunt prea greu de îndurat pentru tine. De exemplu, unii oameni spun că, odată ce începi să crezi în religie, nu-ți pasă de familia ta; unii te demonizează, spunând că acei credincioși în religie vor să devină nemuritori și că se izolează de societate; alții spun că aceștia pot să nu mănânce și să nu doarmă zile în șir, fără să se simtă obosiți, iar alții zic lucruri și mai rele. La început, oare nu ai îndrăznit să recunoști că tu crezi în Dumnezeu pentru că ai fost afectat de aceste opinii? Au aceste opinii din mediul social general un efect asupra ta? (Da.) Într-o anumită măsură, îți afectează starea de spirit și îți rănesc mândria, așa că nu îndrăznești să recunoști în mod public că tu crezi în Dumnezeu. Deoarece această societate este neprietenoasă și ostilă față de oamenii credincioși și de aceia care cred în Dumnezeu, iar unii chiar rostesc insulte josnice și dau replici calomnioase pe care îți e greu să le suporți, nu îndrăznești să recunoști fățiș că tu crezi în Dumnezeu și trebuie să te strecori la adunări în secret, ca un hoț. Ți-e teamă că alții vor spune lucruri calomnioase dacă vor afla, așa că tot ce poți face este să-ți înăbuși indignarea. În acest fel, ai îndurat multă suferință în tăcere, dar să înduri toată această suferință este foarte edificatoare, iar tu ai dobândit o percepție clară a multor lucruri și ai înțeles unele adevăruri.

Tocmai acum am avut părtășie pe larg despre această zicală privind conduita morală: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” Din perspectiva umanității, această zicală stipulează minima conduită morală pe care ar trebui să o aibă un om în ceea ce privește generozitatea și vederile largi. Realitatea este că, având în vedere prejudiciul și efectul asupra drepturilor omului, asupra demnității, integrității și umanității lor, folosind doar această zicală: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, care este ca jargonul tâlharilor și al bandiților din lumea interlopă pentru a-i alina și a-i constrânge pe oameni, este o mare insultă pentru aceia care au conștiință și rațiune și este inuman și imoral. Umanitatea normală conține în mod inerent bucurie, mânie, tristețe și fericire. Nu voi spune mai multe despre bucurie, tristețe și fericire. Mânia este, de asemenea, o emoție pe care o conține umanitatea normală. În ce împrejurări apare mânia și se manifestă în mod normal? Când se manifestă furia umanității normale – adică atunci când integritatea oamenilor, demnitatea, interesele, spiritul și mintea lor sunt rănite, călcate în picioare și insultate, ei se vor mânia în mod natural și instinctiv, dând naștere la indignare sau chiar la ură – acesta este motivul pentru care apare mânia și aceasta este manifestarea ei specifică. Unii oameni se înfurie fără motiv. O chestiune banală poate să le incite mânia sau cineva spune din greșeală ceva care îi doare și-i poate face să vadă roșu în fața ochilor, de furie. Sunt prea impulsivi, nu-i așa? Niciunul dintre aceste lucruri nu are legătură cu spiritul, integritatea, demnitatea lor, drepturile omului sau lumea spirituală și, totuși, ei pot să izbucnească într-o criză de furie dintr-un nimic, ceea ce se poate întâmpla deoarece au o fire foarte impulsivă. Nu este normal să afișezi sentimente de furie față de tot și orice. Aici vorbim despre indignarea, mânia, furia și ura manifestate de umanitatea normală. Acestea sunt câteva dintre reacțiile instinctive ale oamenilor. Când integritatea, demnitatea, drepturile omului și spiritul unei persoane sunt călcate în picioare, insultate sau rănite, acea persoană devine indignată. Această indignare nu este o răbufnire a furiei, nici un sentiment de moment, ci, mai degrabă, este o reacție umană normală ori de câte ori integritatea, demnitatea și spiritul unei persoane sunt traumatizate. Întrucât este o reacție umană normală, se poate spune că este justificată și rațională, deci nu este o infracțiune și nu trebuie constrânsă. În ceea ce privește problemele care-i rănesc pe oameni în această măsură, ele ar trebui rezolvate și tratate în mod corect. Dacă problema nu poate fi rezolvată rezonabil sau gestionată corect și se așteaptă, în mod irezonabil, ca oamenii să pună în practică zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”, acest lucru este imoral și inuman pentru victimă și este ceva de care oamenii ar trebui să fie conștienți.

Ce aspecte ale zicalei despre conduita morală: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil” am discutat? Haideți să facem un rezumat. Esența acestei zicale este aceeași cu a altora despre conduita morală. Toate servesc clasei conducătoare și moravurilor sociale – nu sunt propuse din perspectiva umanității. A spune că aceste scrieri morale servesc clasei conducătoare și moravurilor sociale poate depăși întrucâtva limitele a ceea ce ar trebui să înțelegeți și să puteți obține prin credința voastră în Dumnezeu, deși este oarecum posibil de realizat pentru cei care știu ceva despre politică, științe sociale și gândirea umană. Din perspectiva umanității, adică din perspectiva ta, cum ar trebui să te descurci cu astfel de lucruri? De exemplu, să presupunem că, în trecut, ai fost arestat, închis și torturat din cauza credinței tale. Timp de câteva zile și nopți, marele balaur roșu nu te-a lăsat să dormi și te-a chinuit până ai fost pe jumătate mort. Indiferent dacă ești bărbat sau femeie, corpul și mintea ta au suferit tot felul de abuzuri și chinuri și, de asemenea, ai fost insultat, batjocorit și atacat de acei diavoli care au folosit tot felul de cuvinte murdare și blasfematoare. După ce ai fost supus la acest chin, ce simți față de această țară și acest guvern? (Ură.) Acest lucru naște ură, ură față de acest sistem social, ură față de acest partid de guvernământ și ură față de această țară. Obișnuiai să ai un imens sentiment de respect ori de câte ori vedeai poliția de stat, dar, după ce ai fost supus persecuției, chinurilor și pângăririi de către polițiști, acel sentiment de respect de altădată a dispărut și un singur cuvânt îți rămâne în inimă – ura. Ură pentru lipsa lor de umanitate, ură pentru lipsa lor de scrupule și ură pentru că sunt animale și diavoli și satane. Deși ai suferit enorm pentru că ai fost torturat, pângărit și insultat de poliția de stat, ai văzut adevăratul caracter al polițiștilor și că toți sunt fiare îmbrăcate în haine de om și diavoli care urăsc adevărul și pe Dumnezeu, așa că ești plin de ură față de ei. Aceasta nu este ură personală sau o nemulțumire personală, este rezultatul faptului că le-ai văzut clar esența rea. Nu este ceva ce ți-ai imaginat, ce ai dedus sau ai determinat, ci sunt toate acele amintiri în care ei te insultă, te pângăresc și te persecută – inclusiv fiecare manierism, acțiune și cuvânt – și care îți umplu inima de ură. Este normal? (Da.) Odată ce ești plin de ură, dacă o persoană îți spune: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil. Nu trăi în ură. Alungarea urii este cel mai bun mod de a-i face față”, cum te-ai simți auzind asta? (Dezgustat.) Cum altfel ai putea să te simțit, dacă nu dezgustat? Deci, spune-Mi, este posibil să risipești această ură? (Nu.) Nu poate fi risipită. Cum poate fi risipită ura ireconciliabilă? Dacă o persoană folosește zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil” pentru a te convinge să renunți la ura ta, ai putea să renunți la ea? Cum ai reacționa? Prima ta reacție ar fi: „Toate vorbele astea, «execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil», sunt cuvinte diavolești false; sunt doar remarci iresponsabile ale spectatorilor trândavi! Acești oameni care răspândesc ideile și opiniile culturii tradiționale și-i persecută pe creștini și oamenii buni în fiecare zi – sunt ei constrânși și afectați de aceste cuvinte? Nu se vor opri până când nu vor alunga sau extermina pe fiecare în parte, până la ultimul om! Ei sunt diavoli și satane deghizate. Îi brutalizează pe oameni cât sunt încă în viață, apoi, după ce aceștia mor, spun câteva cuvinte de mângâiere pentru a-i induce în eroare pe ceilalți. Nu este îngrozitor de ticălos din partea lor?” Nu ai reacționa și simți așa? (Ba da.) Cu siguranță ai simți asta, urând pe oricine încearcă să te convingă, până în punctul în careți-ai dori chiar să-i blestemi. Însă unii oameni nu înțeleg. Ei spun: „De ce faci asta? Nu este un lucru odios? Nu este răutăcios?” Acestea sunt remarci iresponsabile ale spectatorilor trândavi. Tu ai răspunde: „Sunt om, am demnitate și integritate, dar nu m-au tratat ca pe o ființă umană. În schimb, m-au tratat ca pe un animal sau ca pe o fiară, lezându-mi foarte mult integritatea și demnitatea. Nu ei sunt cei răutăcioși? Le accepți în mod tacit răutatea și, totuși, când le suntem potrivnici și-i urâm, ne condamni pentru asta. Așadar, cum te face asta? Nu ești tu cel ticălos? Ei nu ne tratează ca pe niște ființe umane, ne torturează, dar tu tot ne spui să respectăm conduita morală umană și să răsplătim răul cu bine. Oare nu vorbești, pur și simplu, prostii? Este normală umanitatea ta? Ești prefăcut și ipocrit. Nu numai că ești extrem de ranchiunos, dar ești și ticălos și nerușinat!” Așadar, când cineva te consolează spunând: „Uită de asta, s-a terminat, nu mai fi nemulțumit. Dacă ești mereu atât de meschin, tu vei fi rănit în cele din urmă. Oamenii trebuie să învețe să renunțe la ură și să practice indulgența oriunde este posibil”, ce ai crede despre asta? Nu ai crede următoarele: „Toată această cultură tradițională chineză este doar un instrument folosit de clasa conducătoare pentru a-i induce în eroare și controla pe oameni. Conducătorii înșiși nu sunt niciodată constrânși de aceste idei și opinii, dar îi induc în eroare și-i rănesc pe oameni crunt, în fiecare zi. Sunt o persoană cu demnitate și integritate, care a fost jucată pe degete în mod absurd și abuzată ca un animal sau o fiară. Am îndurat atâtea jigniri și umilințe în prezența lor și am fost chinuit și lipsit de demnitatea și integritatea mea, încât nici măcar nu păream om. Și, totuși, vorbești despre moralitate? Cine ești tu ca să spui lucruri atât de mărețe? Nu este suficient să fiu umilit o dată, vrei să mă umilească din nou? Este imposibil să renunț la această ură!” Este aceasta o manifestare a umanității normale? (Da.) Aceasta este o manifestare a umanității normale. Unii oameni spun: „Aceasta nu este o manifestare a umanității normale, ci incitare la ură.” În acest caz, cine a provocat comportamentul acestei persoane și această ură? Știi? Dacă nu ar fi fost persecutată brutal de marele balaur roșu, s-ar fi comportat așa? A fost persecutată și doar își spune părerea – cum incită asta la ură? Regimurile satanice îi persecută pe oameni în felul acesta și, totuși, nu le permit să-și spună părerea? Satana îi persecută pe oameni și, totuși, vrea să le țină gura închisă. Nu le permite să urască sau să se împotrivească. Ce fel de raționament este acesta? Oare oamenii cu umanitate normală nu ar trebui să se opună opresiunii și exploatării? Ar trebui doar să se supună cu blândețe? Satana corupe și face rău omenirii de mii de ani. Odată ce credincioșii înțeleg adevărul, ar trebui să se trezească, să se împotrivească Satanei, să-l dea în vileag, să-l urască și să se răzvrătească împotriva lui. Aceasta este umanitatea normală și e ceva absolut firesc și justificat. Aceasta este fapta bună și dreaptă de care ar trebui să fie capabilă umanitatea normală și este lăudată de Dumnezeu.

Din orice unghi ați analiza-o, zicala despre conduita morală: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil” este foarte inumană și dezgustătoare. Le spune oamenilor din clasa celor conduși să nu se împotrivească niciunui tratament nedrept – indiferent cum le atacă, le înjosesc sau le rănesc integritatea, demnitatea și drepturilor omului – ci, mai degrabă, să se supună cu blândețe. Ei nu ar trebui să se răzbune sau să se gândească la lucruri pline de ură, cu atât mai puțin la răzbunare, ci trebuie să se asigure că sunt indulgenți oriunde este posibil. Nu este inuman acest lucru? E destul de evident că este inuman. Având în vedere că îi cere clasei conduse – le cere oamenilor obișnuiți – să facă toate acestea și să aibă acest tip de conduită morală, oare conduita morală a celor din clasa conducătoare nu ar trebui să depășească această cerință? Este ceva ce ei ar trebui să fie și mai obligați să facă? Au făcut-o? Ar putea s-o facă? Au folosit această zicală pentru a se constrânge și a se evalua? Au recurs ei la această zicală în tratamentul pe care l-au aplicat poporului lor, oamenilor pe care îi conduc? (Nu.) Nu au făcut niciodată asta. Doar le spun oamenilor lor să nu privească această societate, această țară sau clasa conducătoare cu ostilitate și că, indiferent la ce tratament nedrept sunt supuși în societate sau în cadrul comunității lor și indiferent cât de mult suferă fizic, mental și spiritual, ei trebuie să învețe să fie indulgenți oriunde este posibil. Dimpotrivă, dacă oamenii obișnuiți – de rând, în ochii lor – le spun „nu” sau au opinii și păreri divergente despre statutul, conducerea și autoritatea clasei conducătoare, ei vor fi tratați cu strictețe și chiar pedepsiți aspru. Este aceasta conduita morală pe care ar trebui să o aibă clasa conducătoare care pledează în fața oamenilor: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”? Dacă printre oamenii obișnuiți din clasa condusă există cea mai mică problemă sau cea mai mică schimbare, sau dacă există chiar și cea mai mică opoziție față de ei în gândurile oamenilor, atunci va fi înăbușită din fașă. Ei controlează inima și mintea oamenilor și îi obligă să li se supună fără compromisuri. Este exact ca în zicalele: „Când împăratul le poruncește funcționarilor săi să moară, ei nu au de ales decât să moară” și „Toate pământurile de sub cer aparțin regelui, toți oamenii din lume sunt vasalii regelui”. Asta se rezumă la faptul că orice face conducătorul este corect, iar oamenii ar trebui să fie induși în eroare, controlați, insultați, jucați pe degete, călcați în picioare de el și, în cele din urmă, devorați de acesta, și că indiferent ce fac cei din clasa conducătoare, ei au dreptate și, atât timp cât oamenii sunt în viață, trebuie să fie cetățeni ascultători și loiali față de rege. Indiferent cât de rău ar fi regele, oricât de proastă ar fi domnia lui, oamenii obișnuiți nu trebuie să spună „nu”, nu trebuie să nutrească gânduri potrivnice și trebuie să se supună în mod absolut. Deoarece „toți oamenii din lume sunt vasalii regelui”, adică oamenii de rând conduși de rege sunt vasalii lui, atunci oare nu ar trebui ca regele să exemplifice zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil” în fața oamenilor de rând? Întrucât oamenii de rând sunt nesăbuiți, ignoranți, neinformați și nu înțeleg legea, ei fac adesea unele lucruri ilegale și infracționale. Așadar, nu ar trebui ca, dintre toți, regele să fie primul care aplică zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”? Să fie la fel de indulgent cu oamenii obișnuiți precum este cu propriile odrasle – nu asta ar trebui să facă un rege? Nu ar trebui și un rege să fie la fel de mărinimos? (Ba da.) Așadar, are el această cerință de la propria persoană? (Nu.) Când regii au ordonat suprimarea credințelor religioase, oare și-au cerut să respecte zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”? Când armata și forțele lor de poliție i-au persecutat și torturat cu brutalitate pe creștini, au cerut guvernului lor să respecte zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil”? Nu au cerut niciodată guvernului sau poliției lor să facă asta. În schimb, au îndemnat și au obligat guvernul și forțele de poliție să suprime cu strictețe credințele religioase și chiar au dat ordine de tipul: „Stâlciți-i în bătaie, fără consecințe” și „Distrugeți-i fără să scoateți niciun sunet”, ceea ce arată că regii acestei lumi rele sunt diavoli, sunt regi diavoli, sunt satane. Permit doar oficialilor să aprindă focul, dar nu permit oamenilor să aprindă nici măcar o scânteie. Ei folosesc aceste zicale tradiționale despre conduita morală pentru a-i constrânge și a-i restricționa pe oameni, de teamă că se vor ridica împotriva lor. Prin urmare, cei din clasa conducătoare folosesc tot felul de zicale despre conduita morală pentru a-i induce în eroare pe oameni. Au un singur scop, care este să-i restricționeze și să-i lege pe oameni de mâini și de picioare, astfel încât aceștia să se supună conducerii lor, și nu suportă împotrivirea. Folosesc aceste teorii despre conduita morală pentru a-i năuci și a-i înșela pe oameni, păcălindu-i astfel încât să se plece și să fie cetățeni ascultători. Indiferent de cât de multe lucruri scapă basma curată clasa conducătoare și indiferent cât îi calcă în picioare pe oameni, oricât de mult îi asuprește și-i exploatează, poporul poate doar să i se supună cu blândețe și să nu i se împotrivească deloc. Chiar și atunci când se confruntă cu moartea, oamenii pot alege doar să fugă. Nu pot să se împotrivească, nici măcar nu îndrăznesc să nutrească gânduri potrivnice. Nu pot nici măcar să se uite la sape și seceri sau să le țină lângă ei, nici măcar să poarte cuțite de buzunar și unghiere asupra lor, cu scopul de a arăta că sunt cetățeni ascultători, că se vor supune întotdeauna domniei regelui și îi vor fi loiali acestuia pentru totdeauna. Cât de mult ar trebui să se extindă loialitatea lor? Nimeni nu îndrăznește să spună: „Ca popor, trebuie să folosim ideile și opiniile culturii tradiționale pentru a-l supraveghea și constrânge pe regele nostru” și nimeni nu îndrăznește să prezinte opinii nici măcar puțin diferite atunci când află că regele comite rele pentru că, altfel, ar fi uciși din cauza asta. Destul de evident, conducătorul se consideră nu numai regele poporului, ci și suveranul poporului și cel care-l controlează. În istoria Chinei, acești împărați își spuneau „Tianzi”. Ce înseamnă „Tianzi”? Înseamnă fiul cerului celest sau „Fiul Cerului”, pe scurt. De ce nu își spuneau „Fiii Pământului”? Dacă s-au născut pe pământ, ar trebui să fie fii ai pământului și, întrucât s-au născut în mod evident pe pământ, de ce își spun „Fiii Cerului”? Cu ce scop își spuneau Fiii Cerului? Oare voiau să se uite cu dispreț la toate ființele vii și la acești oameni de rând? Modul lor de a conduce era să controleze oamenii datorită puterii și statutului, mai presus de orice. Adică, atunci când preluau puterea și deveneau împărați, li se părea firesc să-i calce pe oameni pe gât, iar poporul risca să fie executat pentru cea mai mică dovadă de reticență. Așa a apărut acest titlu, „Fiul Cerului”. Dacă împăratul ar fi spus că este Fiul Pământului, ar fi părut că are un statut inferior și nu ar fi avut măreția El pe care susține că ar trebui să o aibă un împărat, și nici nu ar fi putut să intimideze clasa condusă. Așadar, a mărit miza, pretinzând că este Fiul Cerului, și a vrut să reprezinte Cerul. Ar putea să reprezinte Cerul? Avea acea esență? Dacă o persoană insistă să reprezinte Cerul fără a avea esența pentru a face acest lucru, asta înseamnă că se preface. Pe de o parte, acești conducători privesc Cerul și pe Dumnezeu cu ostilitate, dar, pe de altă parte, pretind că sunt Fiul Cerului și că au fost mandatați de Cer, ca să-și faciliteze conducerea. Nu este aceasta o nerușinare? Analizând aceste fapte, scopul acestor diferite zicale despre conduita morală care sunt răspândite în rândul omenirii este de a restricționa gândirea normală a oamenilor, de a le lega mâinile și picioarele, de a le restricționa comportamentul și chiar diferitele lor gânduri, opinii și manifestări din sfera umanității normale. Analizând originea acestui lucru, scopul lor este de a forma moravuri sociale bune și moralitate socială. Desigur, având acest efect, servesc și ambiției clasei conducătoare de a guverna mult timp, dar, indiferent de modul în care guvernează, în cele din urmă, victima este omenirea. Omenirea este îngrădită și influențată de aceste diverse idei și opinii ale culturii tradiționale. Oamenii nu numai că au pierdut ocazia de a auzi Evanghelia și de a primi mântuirea lui Dumnezeu, dar au pierdut și ocazia de a căuta adevărul și de a merge pe calea cea dreaptă în viață. În plus, sub controlul conducătorilor, poporul nu are de ales decât să accepte multe feluri de otrăvuri, sofisme și falsități și alte lucruri negative care vin de la Satana. În ultimele câteva mii de ani din lunga istorie a omenirii, Satana a educat, inspirat și indus în eroare omenirea prin răspândirea cunoștințelor și diseminând diverse teorii ideologice, rezultatul fiind acela că generații de oameni au fost profund influențați și îngrădiți de aceste idei și opinii. Desigur, sub influența acestor idei și opinii de la Satana, firile corupte ale oamenilor se intensifică și se agravează. Adică, firile lor corupte au fost favorizate și „sublimate” pe această bază și s-au înrădăcinat adânc în inima oamenilor, făcându-i să-L tăgăduiască pe Dumnezeu, să I se împotrivească și să se cufunde adânc în păcat, de care nu pot să se elibereze. În ceea ce privește apariția acestei zicale despre conduita morală – „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil” – precum și obiectivele propunerii acestei cerințe, răul făcut oamenilor de când a apărut această zicală despre conduita morală și toate celelalte aspecte, acestea nu vor fi subiectul părtășiei noastre de acum și, mai târziu, puteți să vă faceți timp pentru a le contempla singuri și mai mult.

Chinezii cunosc bine zicalele despre conduita morală din cultura tradițională, dar aceste lucruri nu îi influențează pe oameni peste noapte. Trăiești în acest tip de mediu social, ai primit acest tip de educație ideologică privind aspectele culturii și moralității tradiționale și ești familiarizat cu aceste lucruri, dar nu ți-a trecut niciodată prin minte că ar putea avea un efect extrem de negativ. Cât de mult te vor împiedica aceste lucruri să crezi în Dumnezeu, să urmărești adevărul și să pătrunzi în adevărurile-realități, sau cât de mult vor influența sau îngreuna ele calea pe care vei merge în viitor? Sunteți conștienți de aceste probleme? Ar trebui să contemplați și să discerneți în continuare subiectul despre care am avut părtășie astăzi, pentru a dobândi o înțelegere aprofundată a rolului pe care cultura tradițională îl joacă în educarea omenirii, ce este ea exact și modul corect în care oamenii ar trebui să o trateze. Aceste cuvinte despre care am avut părtășie anterior sunt utile și benefice pentru ca voi să înțelegeți lucrurile din cultura tradițională. Desigur, această înțelegere nu este doar o înțelegere a culturii tradiționale, ci și a coruperii omenirii de către Satana și a diferitelor căi și mijloace prin care Satana corupe omenirea și, chiar și în mod specific, a diferitelor opinii pe care le insuflă oamenilor, precum și a diverselor moduri și mijloace, opinii, perspective, puncte de vedere și așa mai departe, cu care tratează lumea și omenirea. După ce dobândiți o înțelegere aprofundată a lucrurilor din cultura tradițională, ceea ce ar trebui să faceți nu este doar să evitați și să respingeți diferitele zicale și opinii ale culturii tradiționale. În schimb, ar trebui să înțelegi și să analizezi cu mai multă precizie la ce vătămări, constrângeri și înrobiri te-au supus zicalele despre conduita morală pe care le respecți și le susții și ce roluri au jucat în afectarea, tulburarea și îngreunarea gândurilor și opiniilor tale despre comportamentul tău, precum și acceptarea cuvintelor lui Dumnezeu din partea ta și căutarea adevărului și, prin aceasta, cum te împiedică să accepți adevărul, să-l înțelegi, să-l practici și să te supui lui Dumnezeu întru totul și în mod absolut. Aceste lucruri sunt exact cele la care oamenii ar trebui să reflecteze și de care să fie conștienți. Nu poți, pur și simplu, să le eviți sau să le respingi; trebuie să poți să le discerni și să le înțelegi temeinic, astfel încât să poți să-ți eliberezi complet mintea de aceste lucruri amăgitoare și înșelătoare din cultura tradițională. Chiar dacă unele zicale despre conduita morală nu sunt adânc înrădăcinate în tine, ci se manifestă din când în când în gândirea și noțiunile tale, tot pot să te tulbure pentru scurtă vreme sau pe parcursul unui singur incident. Dacă nu poți să le discerni clar, e posibil să mai consideri unele zicale și opinii ca fiind lucruri destul de pozitive sau apropiate de adevăr, iar acesta este un lucru foarte problematic. În sinea ta, există anumite zicale despre conduita morală care îți plac foarte mult. Nu numai că ești de acord cu ele în inima ta, dar simți și că pot fi exprimate public, că oamenii vor fi interesați să le audă și că le vor accepta ca fiind lucruri pozitive. Fără îndoială, cel mai dificil îți este să renunți la aceste zicale. Chiar dacă nu le-ai recunoscut ca fiind adevărul, lăuntric, le recunoști ca lucruri pozitive în inima ta și, fără să-ți dai seama, ele prind rădăcini în inima ta și devin viața ta. Odată ce ajungi să crezi în Dumnezeu și să accepți adevărul exprimat de El, aceste lucruri vor apărea în mod natural pentru a te tulbura și a te împiedica să accepți adevărul. Toate acestea sunt lucruri care-i împiedică pe oameni să urmărească adevărul. Dacă nu poți să le discerni clar, este ușor să le confunzi cu adevărul și să le acorzi același statut, ceea ce poate avea unele efecte negative asupra oamenilor. Poate că n-ai tratat aceste zicale – de exemplu: „Nu-ți însuși banii găsiți pe jos”, „Găsește plăcere în a-i ajuta pe ceilalți” și „Fii strict cu tine însuți și tolerant cu ceilalți” – ca fiind adevărul și nu le consideri standardul pentru evaluarea propriei conduite morale și nu le urmărești ca obiective pentru comportamentul tău, dar asta nu înseamnă că nu ai fost influențat și corupt de cultura tradițională. De asemenea, s-ar putea să fii o persoană indiferentă față de detaliile banale, în măsura în care nu-ți pasă dacă îți însușești sau nu banii găsiți pe jos sau dacă găsești sau nu plăcere în a-i ajuta pe ceilalți. Însă trebuie să înțelegi și să-ți fie clar un lucru: trăiești în acest tip de mediu social și sub influența unei educații culturale și ideologice tradiționale, așa că vei respecta în mod inevitabil aceste zicale pe care le promovează omenirea și vei adopta cel puțin unele dintre ele drept standard pentru evaluarea conduitei morale. La asta ar trebui să reflectezi cu atenție. S-ar putea, de asemenea, să nu adopți zicale precum: „Nu-ți însuși banii găsiți pe jos” sau „Găsește plăcere în a-i ajuta pe ceilalți” ca standard al tău pentru evaluarea conduitei morale, dar să crezi în adâncul inimii tale că alte zicale, cum ar fi: „Aș încasa un glonț pentru un prieten”, sunt deosebit de nobile, iar acestea au devenit dogme care îți influențează viața sau cel mai înalt criteriu după care privești oamenii și lucrurile și te comporți și acționezi. Ce arată asta? Deși în adâncul inimii tale nu venerezi sau nu urmezi în mod intenționat cultura tradițională, dogmele tale comportamentale, felul în care te comporți și obiectivele tale în viață, precum și principiile, ideile de bază și învățăturile pentru scopurile pe care le urmărești în viață nu sunt deloc lipsite de cultura tradițională. Acestea nu au scăpat de valorile bunăvoinței, dreptății, decenței, înțelepciunii și credibilității pe care omenirea le susține sau de vreun principiu al conduitei morale pe care îl promovează omenirea – nu ai scăpat deloc de aceste îngrădiri. Ca să fiu clar, atât timp cât ești un om corupt, un om viu și mănânci hrana lumii umane, atunci principiile comportamentale și principiile de viață pe care le respecți nu sunt nimic mai mult decât aceste principii și dogme pentru conduita morală din cultura tradițională. Ar trebui să înțelegeți aceste cuvinte pe care le spun și aceste probleme pe care le expun. Și, totuși, poate crezi că nu ai aceste probleme, așa că nu îți pasă de ceea ce spun Eu. Realitatea este că toți oamenii au aceste probleme în diverse măsuri, indiferent dacă tu îți dai sau nu seama de asta, și este un lucru la care aceia care cred în Dumnezeu și urmăresc adevărul ar trebui să reflecteze cu atenție și pe care ar trebui să-l înțeleagă.

Tocmai am spus că zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil” este o cerință impusă conduitei morale a omenirii. De asemenea, am disecat unele dintre problemele privind această zicală și câteva dintre efectele pe care le-a avut asupra omenirii. Aceasta le-a prezentat oamenilor unele idei și opinii nesănătoase și a avut unele efecte negative asupra lucrurilor pe care le urmăresc ei și a supraviețuirii lor, de care ar trebui să fie conștienți. Așadar, cum ar trebui credincioșii să înțeleagă problemele legate de mărinimia și vederile largi ale umanității? Cum le putem înțelege de la Dumnezeu, într-un mod corect și pozitiv? Nu ar trebui să fie înțeles și acest lucru? (Ba da.) De fapt, nu este greu să înțelegeți aceste lucruri. Nu trebuie să ghiciți, nici să căutați informații. Învățând, pur și simplu, din lucrurile pe care le-a spus Dumnezeu, din lucrarea pe care El a făcut-o printre oameni și din firea Sa, așa cum se arată ea în diferitele moduri în care tratează El toate tipurile de oameni, putem ști exact care este părerea Lui despre aceste zicale și opinii ale culturii tradiționale și care sunt intențiile Sale precise. Analizând intențiile și opiniile lui Dumnezeu, oamenii ar trebui să aibă o cale pe care să urmărească adevărul. Zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor” pe care o respectă oamenii înseamnă că, atunci când capul unei persoane este tăiat și cade la pământ, acesta este finalul problemei și nu ar mai trebui să se ocupe de ea. Nu este acesta un fel de punct de vedere? Nu este un punct de vedere comun printre oameni? Înseamnă că, odată ce o persoană ajunge la sfârșitul vieții fizice, acea viață se termină definitiv. Toate lucrurile rele pe care acea persoană le-a făcut în viața sa și toată dragostea, ura, pasiunea și vrăjmășia pe care le-a experimentat sunt declarate ca luând sfârșit chiar atunci, iar acea viață este considerată ca fiind încheiată. Oamenii cred asta, dar analizând cuvintele lui Dumnezeu și toate semnele diferite ale acțiunilor Sale, este acesta principiul acțiunilor lui Dumnezeu? (Nu.) Așadar, care este principiul acțiunilor lui Dumnezeu? Pe ce bază face Dumnezeu astfel de lucruri? Unii oameni spun că Dumnezeu face astfel de lucruri pe baza decretelor Sale administrative, ceea ce este corect, dar nu este imaginea completă. Pe de o parte, este conform decretelor Sale administrative, dar, pe de altă parte, El tratează oamenii de toate felurile pe baza firii și a esenței Sale – aceasta este imaginea completă. În ochii lui Dumnezeu, dacă o persoană este ucisă și capul îi cade la pământ, se termină viața acestei persoane? (Nu.) Așadar, în ce mod pune Dumnezeu capăt vieții unei persoane? Acesta e modul în care tratează El o persoană? (Nu.) Modul lui Dumnezeu de a trata orice persoană nu este doar să o omoare, tăindu-i capul și terminând cu ea. Există un început și un sfârșit, o coerență și o constanță în ceea ce privește modul în care tratează Dumnezeu omenirea. Din momentul în care un suflet se reîncarnează ca ființă umană, până în clipa în care sufletul revine pe tărâmul spiritual după sfârșitul vieții fizice a persoanei, indiferent de cursul pe care îl urmează, fie pe tărâmul spiritual, fie în lumea materială, trebuie să fie supus tratării lui Dumnezeu. În cele din urmă, dacă este răsplătit sau pedepsit depinde de decretele administrative ale lui Dumnezeu și există reguli cerești. Asta înseamnă că modul în care Dumnezeu tratează o persoană depinde de destinul întregii vieți pe care El l-a rânduit pentru fiecare persoană. După ce destinul unei persoane se termină, ea este supusă tratării bazate pe legea rânduită de Dumnezeu și pe regulile cerești de pedepsire a răului și răsplătire a binelui. Dacă această persoană a făcut un rău substanțial în lume, atunci trebuie să fie supusă unei pedepse substanțiale; dacă nu a făcut mult rău și chiar a făcut unele fapte bune, atunci ar trebui răsplătită. Dacă poate continua să se reîncarneze și dacă renaște ca om sau ca animal depinde de cum se comportă în această viață. De ce am părtășie despre aceste lucruri? Pentru că zicalei: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor” este anexată o altă frază, „fii indulgent oriunde este posibil”. Dumnezeu nu are astfel de moduri de a vorbi sau de a acționa care să constituie o încercare neprincipială de a calma lucrurile. Acțiunile lui Dumnezeu sunt dezvăluite în felul în care El tratează, de la început până la sfârșit, orice ființă creată, ceea ce le permite oamenilor să vadă clar că Dumnezeu este Cel care deține suveranitatea asupra destinului oamenilor, orchestrându-l și rânduindu-l și apoi pedepsind răul și răsplătind binele conform comportamentului unei persoane, aplicând pedeapsa acolo unde se impune. Conform celor stipulate de Dumnezeu, o persoană ar trebui să fie pedepsită oricât de mulți ani și pentru oricâte reîncarnări, în funcție de câte rele a săvârșit, iar tărâmul spiritual pune în aplicare acest lucru conform regulilor stabilite, fără nici cea mai mică abatere. Nimeni nu poate schimba acest lucru, iar cine o face încalcă regulile cerești rânduite de Dumnezeu și va fi pedepsit fără excepție. În ochii lui Dumnezeu, aceste reguli cerești nu pot fi încălcate. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că orice persoană, indiferent ce rău a făcut sau ce reguli și reglementări cerești a încălcat, va fi tratată, în cele din urmă, fără compromisuri. Spre deosebire de legile lumii – unde există sentințe cu suspendare, sau cineva poate mijloci, sau judecătorul își poate urma înclinațiile și-și poate manifesta bunătatea, fiind indulgent oriunde este posibil, astfel încât persoana să nu fie condamnată pentru crimă și să nu fie pedepsită ca atare – pe tărâmul spiritual, nu așa funcționează lucrurile. Dumnezeu va trata viețile trecute și prezente ale fiecărei ființe create în strictă conformitate cu legile pe care El le-a stabilit, și anume cu regulile Cerului. Nu contează cât de grave sau de neînsemnate sunt fărădelegile unei persoane sau cât de mari sau insignifiante sunt faptele sale bune, nici de câtă vreme a comis fărădelegi sau a făcut fapte bune sau cât de mult a trecut de când le-a săvârșit. Nimic din toate acestea nu schimbă felul în care Domnul creației îi tratează pe oamenii pe care i-a creat. Adică, regulile cerești făcute de Dumnezeu nu se vor schimba niciodată. Acesta este principiul din spatele acțiunilor lui Dumnezeu și modul în care El face lucrurile. De când au apărut ființele umane și Dumnezeu a început să lucreze printre ele, decretele administrative stabilite de El, adică regulile Cerului, nu s-au schimbat. Prin urmare, Dumnezeu va avea în cele din urmă modalități de a trata fărădelegile omenirii, faptele bune și tot felul de fapte rele. Toate ființele create trebuie să plătească prețul cuvenit pentru acțiunile și comportamentul lor. Totuși, fiecare ființă creată este pedepsită de Dumnezeu din cauza răzvrătirii sale împotriva Lui, a faptelor rele pe care le-a făcut și a fărădelegilor pe care le-a lăsat în urmă, mai degrabă decât din cauză că Dumnezeu a devenit plin de ură față de oameni. Dumnezeu nu este un membru al rasei umane. Dumnezeu este Dumnezeu, Domnul creației. Toate ființele create sunt pedepsite nu pentru că Domnul creației îi urăște pe oameni, ci pentru că au încălcat regulile, regulamentele, legile și poruncile cerești stabilite de Dumnezeu, iar acest fapt nu poate fi schimbat de nimeni. Din acest punct de vedere, în ochii lui Dumnezeu nu există niciodată așa ceva precum „a fi indulgent oriunde este posibil”. S-ar putea să nu înțelegeți pe deplin ceea ce spun, dar, în orice caz, scopul final este să vă informez că Dumnezeu nu are ură, ci doar regulile Cerului, decretele administrative, legile, firea, mânia și măreția Sa, care nu tolerează nicio ofensă. Prin urmare, în ochii lui Dumnezeu nu există așa ceva precum „a fi indulgent oriunde este posibil”. Nu ar trebui să-L evaluați pe Dumnezeu după cerința de a fi indulgent oriunde este posibil și nici să-L examinați atent conform acestei cerințe. Ce înseamnă „să-L examinați atent pe Dumnezeu”? Înseamnă că uneori, când Dumnezeu le arată oamenilor milă și toleranță, unii vor spune: „Uite, Dumnezeu este bun, Dumnezeu îi iubește pe oameni, este indulgent oriunde este posibil; este cu adevărat tolerant cu ființele umane, are cea mai largă minte, este mult mai largă decât mintea ființelor umane și chiar decât cea a prim-miniștrilor!” Este corect să spui asta? (Nu.) Dacă Îl lauzi pe Dumnezeu în acest fel, se cuvine să spui așa ceva? (Nu, nu se cuvine.) Acest mod de a vorbi este greșit și nu poate fi aplicat lui Dumnezeu. Oamenii se străduiesc să fie indulgenți oriunde e posibil pentru a-și arăta generozitatea și îngăduința și pentru a arăta că sunt persoane tolerante și mărinimoase, cu o virtute nobilă. Cât despre Dumnezeu, în esența Lui se regăsesc mila și toleranța. Mila și toleranța sunt esența lui Dumnezeu. Însă esența Lui nu este aceeași cu mărinimia și toleranța de care dau dovadă ființele umane care sunt indulgente oriunde este posibil. Aceste două lucruri sunt diferite. Fiind indulgenți oriunde este posibil, scopul oamenilor este de a-i determina pe ceilalți să spună lucruri frumoase despre ei, că dau dovadă de generozitate și au har și că sunt persoane bune. În plus, fac asta și din cauza presiunilor sociale, pentru supraviețuire. Oamenii dau dovadă de puțină generozitate și de oarecare vederi largi față de ceilalți doar ca să atingă un scop, nu pentru a adera la criteriile conștiinței sau pentru a le respecta, ci pentru a-i determina pe semenii lor să îi admire și să li se închine sau pentru că asta face parte din vreun motiv ascuns sau din vreo înșelăciune. În acțiunile lor nu există puritate. Așadar, face Dumnezeu lucruri precum să fie indulgent oriunde este posibil? Dumnezeu nu face asemenea lucruri. Unii oameni spun: „Oare Dumnezeu nu dă dovadă de indulgență față de oameni? Așadar, când face asta, nu este El indulgent oriunde este posibil?” Nu, există o diferență aici pe care oamenii ar trebui să o înțeleagă. Ce ar trebui să înțeleagă ei? Ar trebui să înțeleagă că, atunci când oamenii aplică zicala „fii indulgent oriunde este posibil”, o fac fără principii. O fac întrucât cedează presiunilor sociale și opiniei publice și pentru a pretinde că sunt oameni buni. Cu aceste scopuri impure și purtând o mască a ipocriziei pentru a se etala ca oameni buni, ei fac asta fără tragere de inimă. Sau poate că sunt constrânși de circumstanțe și vor să se răzbune, dar nu pot, iar în această situație în care nu au altă opțiune, respectă cu reticență această dogmă. E ceva ce nu provine din manifestarea esenței lor lăuntrice. Oamenii care pot face asta nu sunt cu adevărat buni sau persoane care iubesc realmente lucrurile pozitive. Așadar, care este diferența dintre Dumnezeu care este tolerant și milostiv cu oamenii și oamenii care pun în practică zicala „fii indulgent oriunde este posibil”? Spuneți-Mi care sunt diferențele. (Faptele lui Dumnezeu sunt principiale. De exemplu, oamenii din Ninive au avut parte de toleranța lui Dumnezeu după ce s-au căit cu adevărat. Din asta, putem vedea că acțiunile lui Dumnezeu sunt principiale și, de asemenea, că în esența Sa există milă și toleranță față de oameni.) Bine spus! Aici există două diferențe principale. Faptul pe care tocmai l-ați menționat acum este crucial, și anume că există principii pentru tot ceea ce face Dumnezeu. Există o limită clară și o sferă de aplicare pentru tot ceea ce face Dumnezeu, iar această limită și sferă sunt lucruri pe care oamenii le pot înțelege. Realitatea este că există anumite principii în tot ceea ce face Dumnezeu. De exemplu, Dumnezeu a dat dovadă de indulgență față de fărădelegile oamenilor din Ninive. Când ninivitenii au renunțat la răul făcut și s-au căit cu adevărat, Dumnezeu i-a iertat și a promis că nu va distruge orașul. Acesta a fost principiul din spatele acțiunilor lui Dumnezeu. Cum poate fi înțeles, aici, acest principiu? A fost limita de jos. Potrivit înțelegerii oamenilor și modului lor de a vorbi, se poate spune că aceasta a fost limita de jos a lui Dumnezeu. Atât timp cât oamenii din Ninive au renunțat la răul din mâinile lor, au încetat să trăiască în păcat și să se lepede de Dumnezeu cum au făcut-o cândva și au fost capabili să se căiască sincer în fața lui Dumnezeu, această căință adevărată a fost limita de jos pe care le-a dat-o Dumnezeu. Dacă puteau ajunge la adevărata căință, Dumnezeu avea să fie indulgent cu ei. Dacă, dimpotrivă, nu ar fi reușit să ajungă la adevărata căință, S-ar fi răzgândit Dumnezeu? S-ar fi schimbat decizia anterioară și planul lui Dumnezeu de a distruge acest oraș? (Nu.) Dumnezeu le-a dat două opțiuni: prima era să continue cu obiceiurile lor rele și să se confrunte cu distrugerea, caz în care întreg orașul avea să fie distrus; a doua era să renunțe la răul făcut, să se căiască sincer înaintea Lui în pânză de sac și cu cenușă în cap și să-și mărturisească păcatele din adâncul inimii lor, caz în care El avea să fie indulgent cu ei și, indiferent de răul comis înainte sau de cât de grave erau faptele lor rele, El avea să Se hotărască să nu distrugă orașul datorită căinței lor. Dumnezeu le-a dat două opțiuni și, în loc să o aleagă pe prima, au ales-o pe a doua – să se căiască sincer înaintea lui Dumnezeu în pânză de sac și cu cenușă în cap. Care a fost rezultatul final? Au reușit să-L determine pe Dumnezeu să Se răzgândească, adică să-Și reconsidere, să-Și schimbe planurile, să le arate indulgență și să Se abțină de la a le distruge orașul. Nu acesta este principiul după care lucrează Dumnezeu? (Ba da.) Acesta este principiul după care lucrează Dumnezeu. În plus, există un alt punct crucial, și anume că există iubire și milă în esența lui Dumnezeu, dar, desigur, și intoleranță față de ofensele omului și mânie. În cazul distrugerii orașului Ninive, ambele aspecte ale esenței lui Dumnezeu au fost dezvăluite. Când Dumnezeu a văzut faptele rele ale acestor oameni, esența mâniei lui Dumnezeu s-a manifestat și a fost dezvăluită. Există un principiu pentru mânia lui Dumnezeu? (Da.) Simplu spus, acest principiu este acela că mânia lui Dumnezeu are o bază. Nu înseamnă a se enerva sau a se înfuria la întâmplare, cu atât mai puțin este un fel de sentiment. Mai degrabă, este o fire care apare și se dezvăluie în mod natural într-un anumit context. Mânia și măreția lui Dumnezeu nu tolerează nicio ofensă. În limbajul omenesc, asta înseamnă că Dumnezeu S-a supărat și S-a înfuriat când a văzut faptele rele ale ninivitenilor. Mai exact, Dumnezeu era supărat pentru că are o latură care nu tolerează ofensele oamenilor; așadar, văzând faptele rele ale oamenilor și apariția și existența lucrurilor negative, Dumnezeu Își dezvăluie în mod natural mânia. Prin urmare, dacă mânia lui Dumnezeu ar fi dezvăluită, ar distruge El imediat orașul? (Nu.) Așa puteți vedea că există principii pentru ceea ce face Dumnezeu. Nu este adevărat că, odată ce Dumnezeu Se va supăra, va spune: „Am autoritate, te voi distruge! Indiferent de situația ta, nu îți voi da nicio șansă!” Nu e așa. Ce lucruri a făcut Dumnezeu? Dumnezeu a făcut mai multe lucruri. Cum ar trebui să le interpreteze oamenii? Toate lucrurile săvârșite de Dumnezeu se bazează pe firea Sa. Nu s-au născut doar pe baza mâniei Sale. Adică, mânia lui Dumnezeu nu este impetuozitate. Nu este ca impetuozitatea oamenilor, care spun impulsiv: „Am puterea, te voi omorî, îți voi veni de hac” sau cum zice marele balaur roșu: „Dacă te prind, te voi distruge și te voi omorî în bătaie, fără consecințe.” Acesta este felul în care fac lucrurile Satana și diavolii. Impetuozitatea vine de la Satana și de la diavoli. În mânia lui Dumnezeu nu există impetuozitate. În ce fel se manifestă lipsa Lui de impetuozitate? Când Dumnezeu a văzut cât de corupți erau ninivitenii, S-a mâniat și S-a înfuriat, dar, după ce S-a mâniat, nu i-a distrus fără să spună un cuvânt, din cauza existenței esenței mâniei Sale. În schimb, l-a trimis pe Iona să-i informeze pe oamenii din Ninive ce avea să facă în continuare, spunându-le ce avea de gând să facă și de ce, pentru ca ei să înțeleagă limpede și să le ofere o rază de speranță. Acest fapt spune omenirii că mânia lui Dumnezeu este dezvăluită din cauza apariției lucrurilor negative și rele, dar că mânia Sa este diferită de impetuozitatea și sentimentele umane. Unii oameni spun: „Mânia lui Dumnezeu este diferită de impetuozitatea și sentimentele umane. Este mânia lui Dumnezeu controlabilă?” Nu, „controlabilă” nu este cuvântul potrivit pentru a fi folosit aici, nu se cuvine să spui asta. Pentru a fi precis, mânia lui Dumnezeu e principială. În mânia Sa, Dumnezeu a făcut mai multe lucruri care demonstrează și mai mult că în acțiunile Sale există adevăruri și principii și, în același timp, informează omenirea că, pe lângă mânie, Dumnezeu are și milă și iubire. Când mila și iubirea lui Dumnezeu sunt investite în omenire, ce beneficii primește omenirea? Adică, dacă oamenii își mărturisesc păcatele și se căiesc așa cum au învățat de la Dumnezeu, ei pot câștiga de la El o șansă la viață și speranța și posibilitatea de a supraviețui. Asta înseamnă că oamenii pot trăi în continuare cu permisiunea lui Dumnezeu, cu condiția ca ei să se fi mărturisit și să se fi căit cu adevărat, și atunci vor putea primi făgăduința lui Dumnezeu. Nu există principii în toată această serie de afirmații? Vezi, în spatele a tot și a oricărui fel de lucrare săvârșită de Dumnezeu, folosind limbajul uman, un raționament și meticulozitate sau folosind cuvintele lui Dumnezeu, există adevăruri și principii. Este diferit de modul omenirii de a face lucrurile și cu atât mai puțin este denaturat de impetuozitatea ei. Unii oameni spun: „Firea lui Dumnezeu este calmă și nu e impulsivă!” Așa stau lucrurile? Nu, nu se poate spune că firea lui Dumnezeu este calmă, liniștită și că nu e impulsivă – acesta este modul în care o evaluează și o descrie omenirea. Există adevăruri și principii pentru ceea ce face Dumnezeu. Indiferent ce face El, există o bază pentru acel lucru, iar această bază este adevărul și e firea lui Dumnezeu.

În relația cu oamenii din Ninive, Dumnezeu a făcut mai multe lucruri. Mai întâi, El l-a trimis pe Iona să le spună ninivitenilor: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi distrusă!” (Iona 3:4). Înseamnă aceste patruzeci de zile mult timp? Înseamnă exact o lună și zece zile, ceea ce este un timp destul de lung, suficient ca oamenii să gândească și să reflecteze o vreme și să ajungă la adevărata căință. Dacă ar fi fost patru ore sau patru zile, nu ar fi fost timp suficient pentru a se căi, însă Dumnezeu le-a oferit patruzeci de zile, o perioadă foarte lungă și mai mult decât suficientă. Cât de mare poate fi un oraș? Iona a circulat prin oraș de la un capăt la altul și a informat pe toată lumea în doar câteva zile, astfel încât fiecare cetățean și fiecare gospodărie a primit mesajul. Acele patruzeci de zile au fost mai mult decât suficiente pentru a pregăti pânza de sac sau cenușa și pentru a face orice alte pregătiri necesare. Ce vezi din aceste lucruri? Dumnezeu le-a acordat oamenilor din Ninive suficient timp pentru a fi anunțați că El urma să le distrugă orașul și pentru a-i lăsa să se pregătească, să reflecteze și să se examineze. În limbajul uman, Dumnezeu a făcut tot ce putea și se cuvenea să facă. Acea perioadă de patruzeci de zile a fost de ajuns, în măsura în care a oferit tuturor – de la rege și până la oamenii obișnuiți – suficient timp pentru a reflecta și a se pregăti. Pe de o parte, din asta se poate observa că ceea ce face Dumnezeu pentru oameni este să dea dovadă de toleranță, iar pe de altă parte, se poate vedea că lui Dumnezeu Îi pasă de oameni în inima Sa și are dragoste adevărată pentru ei. Mila și iubirea lui Dumnezeu există într-adevăr, fără nicio prefăcătorie, iar inima Lui este credincioasă, fără nicio prefăcătorie. Pentru a le da oamenilor ocazia să se căiască, El le-a acordat patruzeci de zile. Acele patruzeci de zile înglobau toleranța și iubirea lui Dumnezeu. Acele patruzeci de zile au fost suficient de lungi pentru a dovedi și a le permite pe deplin oamenilor să vadă că Dumnezeu are grijă și iubire autentică pentru ei și că mila și dragostea Sa există într-adevăr, fără nicio prefăcătorie. Unii vor zice: „Nu ai spus înainte că Dumnezeu nu iubește oamenii, că îi urăște? Nu contrazice asta ce tocmai ai spus?” Este o contradicție? (Nu, nu este.) Lui Dumnezeu Îi pasă de oameni în inima Sa, El are esența iubirii. Este acest lucru diferit de a spune că Dumnezeu îi iubește pe oameni? (Da.) Cum este diferit? Dumnezeu chiar iubește oamenii sau îi urăște? (Îi iubește.) Atunci, de ce Dumnezeu încă îi blestemă, mustră și judecă pe oameni? Dacă un lucru atât de important nu vă este clar, sigur l-ați înțeles greșit. Este aceasta o contradicție între tine și Dumnezeu? Dacă acesta e un lucru care nu-ți e clar, nu este probabil să apară o prăpastie între tine și Dumnezeu? Spune-Mi, dacă Dumnezeu îi iubește pe oameni, îi și urăște? Are iubirea lui Dumnezeu pentru oameni vreo influență asupra urii Sale față de ei? Are ura lui Dumnezeu față de oameni vreo influență asupra iubirii Lui pentru ei? (Nu, nu are.) Așadar, de ce iubește Dumnezeu oamenii? Dumnezeu S-a întrupat pentru a-i mântui pe oameni – nu este aceasta iubirea Sa cea mai mare? Ce jalnic este dacă nu știți asta! Dacă nici măcar nu știți de ce Dumnezeu iubește oamenii, atunci este ridicol. Spune-Mi, de unde vine iubirea unei mame pentru copilul ei? (Din instinct.) Așa este. Iubirea maternă vine din instinct. Așadar, se bazează această iubire pe bunătatea sau răutatea copilului? (Nu, nu se bazează.) De exemplu, chiar dacă odrasla este foarte obraznică și uneori își scoate mama din minți, ea tot o iubește până la urmă. De ce? Acest fel în care își tratează copilul vine din instinctul pe care-l are în rolul ei de mamă. Datorită acestei iubiri materne instinctive pe care o are, iubirea ei pentru copil nu se bazează pe bunătatea sau răutatea lui. Unii oameni spun: „Din moment ce o mamă își iubește instinctiv copilul, de ce îl mai lovește? De ce îl mai urăște? De ce se mai enervează uneori și îl ceartă? Și de ce uneori se enervează atât de mult, încât nu vrea să mai aibă deloc de-a face cu el? Nu ai spus că o mamă are iubire și că își iubește copilul? Așadar, cum ar putea să fie atât de lipsită de inimă?” Este aceasta o contradicție? Nu, nu este. Modul în care o mamă își tratează copilul depinde de atitudinea copilului față de mamă și de comportamentul acestuia, dar indiferent cum își tratează copilul, chiar dacă îl lovește și îl urăște, acest lucru nu are nicio legătură cu existența iubirii ei materne. La fel, din ce vine iubirea lui Dumnezeu pentru oameni? (Dumnezeu are esența iubirii.) Așa este. În sfârșit, ați spus-o clar. Cheia aici este că Dumnezeu are esența iubirii. Motivul pentru care Dumnezeu îi iubește pe oameni și Îi pasă de ei este că, pe de o parte, El are esența iubirii. În această iubire există milă, bunătate, toleranță și răbdare. Desigur, există și manifestări ale neliniștii, iar uneori ale îngrijorării și tristeții, etc. Toate acestea sunt determinate de esența lui Dumnezeu. Asta înseamnă să privești lucrurile dintr-un punct de vedere subiectiv. Din punct de vedere obiectiv, ființele umane sunt create de Dumnezeu, așa cum un copil se naște din mama sa, iar mamei îi pasă în mod natural de el și între ei există legături de sânge indestructibile. Deși oamenii și Dumnezeu nu au aceste legături de sânge, așa cum spun oamenii, ființele umane sunt totuși create de Dumnezeu, iar Lui Îi pasă de ele și simte afecțiune pentru acestea. Dumnezeu vrea ca ființele umane să fie bune și să meargă pe calea cea dreaptă, dar văzându-le corupte de Satana, mergând pe calea răului și suferind, El Se întristează și Se neliniștește. Acest lucru este normal, nu-i așa? Dumnezeu are aceste reacții, sentimente și manifestări, și toate apar datorită esenței lui Dumnezeu și sunt inseparabile de relația formată prin crearea omului de către El. Toate acestea sunt realități obiective. Unii oameni spun: „Din moment ce esența lui Dumnezeu are iubire, de ce îi mai urăște El pe oameni? Lui Dumnezeu nu-I pasă de ei? Cum de îi mai urăște?” Aici există o altă realitate obiectivă, și anume că firea oamenilor, esența lor și alte aspecte sunt incompatibile cu Dumnezeu și adevărul, astfel încât ceea ce manifestă și dezvăluie ei înaintea lui Dumnezeu Îl dezgustă și e detestabil pentru El. Odată cu trecerea timpului, firile corupte ale oamenilor devin din ce în ce mai grave, păcatele lor se tot agravează, iar ei sunt, de asemenea, extrem de intransigenți, ferm nepocăiți și nu acceptă nici cel mai mic grăunte de adevăr. Sunt cu totul potrivnici lui Dumnezeu și, prin urmare, ura Lui este stârnită. Așadar, de unde vine ura lui Dumnezeu? De ce apare? Apare pentru că firea lui Dumnezeu este dreaptă și sfântă, iar dezgustul Său este stârnit de esența Sa. Dumnezeu nu suferă răul, detestă lucrurile negative și urăște forțele și lucrurile rele. Prin urmare, Dumnezeu detestă această rasă umană coruptă. Așadar, dragostea și ura pe care Dumnezeu le dezvăluie pentru ființele create sunt normale și determinate de esența Sa. Nu există absolut nicio contradicție. Unii întreabă: „Deci, de fapt, Dumnezeu îi iubește sau îi urăște pe oameni?” Cum ai răspunde la întrebarea asta? (Depinde de atitudinea oamenilor față de Dumnezeu sau dacă s-au căit cu adevărat.) Acest lucru este practic adevărat, dar nu chiar exact. De ce nu este exact? Credeți că Dumnezeu trebuie să-i iubească neapărat pe oameni? (Nu.) Cuvintele lui Dumnezeu către omenire și toată lucrarea pe care o săvârșește în oameni sunt manifestările naturale ale firii și esenței Sale. Dumnezeu are principiile Sale, El nu trebuie neapărat să-i iubească pe oameni, dar nici să-i urască. Ceea ce le cere oamenilor este să urmărească adevărul, să-I urmeze calea și să se comporte și să acționeze conform cuvintelor Sale. Dumnezeu nu trebuie neapărat să-i iubească pe oameni, dar nici să-i urască. Acesta este un fapt, iar oamenii trebuie să-l înțeleagă. Ați spus chiar acum că Dumnezeu iubește sau urăște oamenii în funcție de comportamentul lor. De ce este inexact să spuneți asta? Dumnezeu nu trebuie neapărat să te iubească și nici nu trebuie să te urască în mod absolut. Dumnezeu poate chiar să te ignore. Fie că urmărești adevărul și te porți și acționezi conform cuvintelor lui Dumnezeu, fie că nu accepți adevărul și chiar te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu și I te împotrivești, în cele din urmă, El va răsplăti fiecare persoană în funcție de faptele sale. Cei care fac bine vor fi răsplătiți, în timp ce aceia care fac rău vor fi pedepsiți. Asta se numește tratarea chestiunilor în mod corect și echitabil. Adică, în calitate de ființă creată, nu ai niciun motiv să-I ceri lui Dumnezeu cum să te trateze. Când Îl tratezi pe Dumnezeu și adevărul cu dor și urmărești adevărul, te gândești că El sigur te iubește, dar dacă Dumnezeu te ignoră și nu te iubește, simți că El nu este Dumnezeu. Sau, atunci când te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu, ești sigur că te urăște și te pedepsește, dar dacă te ignoră, simți că El nu este Dumnezeu. Este corect să gândești așa? (Nu, nu este corect.) Relațiile dintre oameni, cum ar fi relația dintre părinți și copiii lor, pot fi evaluate în acest fel – adică dragostea sau ura părinților față de copiii lor se bazează uneori pe comportamentul copiilor – dar relația dintre ființele umane și Dumnezeu nu poate fi evaluată astfel. Relația dintre ființele umane și Dumnezeu este aceea dintre ființa creată și Creator, și nu există nicio legătură de sânge. Este doar o relație între ființă creată și Creator. Prin urmare, ființele umane nu-I pot cere lui Dumnezeu să le iubească sau să-Și declare poziția față de ele. Acestea nu sunt cerințe rezonabile. Acest tip de opinie este greșit și incorect; oamenii nu pot să aibă astfel de cerințe. Așadar, analizând acum lucrurile, oare înțeleg oamenii, de fapt, iubirea lui Dumnezeu într-un mod exact? Înțelegerea lor anterioară era inexactă, nu-i așa? (Da, așa este.) Iubirea sau ura lui Dumnezeu față de oameni e principială. Dacă purtarea sau ceea ce urmăresc oamenii este în acord cu adevărul și pe placul lui Dumnezeu, atunci El aprobă acest lucru. Totuși, oamenii au esențe corupte, pot dezvălui firi corupte și pot urmări idealuri și dorințe pe care le consideră corecte sau care le plac. Asta este ceva ce Dumnezeu urăște și nu aprobă, dar, contrar gândirii oamenilor – și anume că Dumnezeu îi va răsplăti ori de câte ori îi aprobă sau îi va disciplina și pedepsi ori de câte ori nu-i aprobă – nu așa stau lucrurile. Acțiunile lui Dumnezeu sunt principiale. Asta vorbește despre esența lui Dumnezeu și oamenii trebuie să o înțeleagă în acest mod.

Am adresat acum o întrebare și am avut părtășie despre principiile acțiunilor lui Dumnezeu și esența Sa. Care a fost întrebarea pe care tocmai am pus-o? (Dumnezeu tocmai a întrebat despre diferența dintre toleranța și mila Sa față de oameni și practica umană de a fi indulgent oriunde este posibil. După aceea, ai avut părtășie despre faptul că Dumnezeu nu acționează în conformitate cu această filosofie pentru interacțiuni lumești. În principal, Dumnezeu tratează fărădelegile oamenilor pe baza a două aspecte: pe de o parte, există principii pentru ceea ce face Dumnezeu, iar pe de altă parte, în esența Sa există atât milă, cât și mânie.) Acesta este, într-adevăr, modul corect de a înțelege chestiunea. Principiile lui Dumnezeu pentru a face lucrurile în acest fel se bazează pe esența și firea Sa și nu au nicio legătură cu faptul de a fi indulgent oriunde este posibil, aceasta fiind o filosofie pentru interacțiuni lumești pe care o respectă omenirea. Acțiunile oamenilor se bazează pe filosofii satanice și sunt guvernate de firi satanice. Acțiunile lui Dumnezeu reprezintă manifestarea firii și esenței Sale. În esența lui Dumnezeu, există iubire, milă și, desigur, ură. Așadar, înțelegeți acum care este atitudinea lui Dumnezeu față de faptele rele ale oamenilor și diversele lor forme de răzvrătire și trădare? Care este baza atitudinii lui Dumnezeu? Este produsă de esența Sa? (Da.) În esența lui Dumnezeu există milă, iubire și mânie. Esența lui Dumnezeu este dreptatea și din această esență provin principiile acțiunilor Sale. Așadar, care sunt, exact, principiile acțiunilor lui Dumnezeu? Dăruiește milă din belșug și Își varsă profund mânia. Acest lucru nu are absolut nicio legătură cu a fi indulgent oriunde este posibil, lucru care se practică în rândul ființelor umane și pare a fi o dogmă foarte nobilă, dar, în ochii lui Dumnezeu nu merită menționată. În calitate de credincios, pe de o parte, nu poți judeca esența lui Dumnezeu, faptele și principiile acțiunilor Sale pe baza acestei dogme. În plus, din propria perspectivă, oamenii nu ar trebui să respecte această filosofie pentru interacțiuni lumești; ar trebui să aibă un principiu pentru modul în care fac alegeri atunci când li se întâmplă ceva și cum să facă față situației. Care este acest principiu? Oamenii nu au esența lui Dumnezeu și, desigur, nu pot face totul cu principii clare, așa cum o face Dumnezeu, sau nu pot să aibă o poziție înaltă, să ofere oportunități și să fie indulgenți cu toți. Oamenii nu pot face asta. Așadar, ce ar trebui să faci atunci când întâlnești lucruri care te tulbură, te rănesc sau îți insultă demnitatea, caracterul sau chiar îți rănesc inima și sufletul? Dacă respecți zicala despre conduita morală, „fii indulgent oriunde este posibil”, atunci încerci să facilitezi lucrurile fără să ții cont de principii și să le faci oamenilor pe plac și simți că nu este ușor să te descurci în această lume, că nu poți să-ți faci dușmani și trebuie să încerci să jignești oamenii mai puțin sau deloc și să fii indulgent oriunde este posibil, să stai deoparte cu fiecare ocazie, să alegi calea de mijloc, să nu te pui în nicio situație periculoasă și să înveți să te protejezi. Nu este aceasta o filosofie pentru interacțiuni lumești? (Ba da.) Aceasta este o filosofie pentru interacțiuni lumești, mai degrabă decât un principiu pe care omenirea îl învață de la Dumnezeu. Așadar, care este principiul pe care-l învață oamenii de la Dumnezeu? Cum este definită urmărirea adevărului? Să privești oamenii și lucrurile și să te comporți și să acționezi în totalitate conform cuvintelor lui Dumnezeu, cu adevărul drept criteriu. Dacă s-ar întâmpla ceva care ți-ar stârni ura, cum ai vedea asta? Pe ce bază ai privi acest lucru? (Pe baza cuvintelor lui Dumnezeu.) Așa este. Dacă nu știi cum să privești aceste lucruri conform cuvintelor lui Dumnezeu, atunci poți doar să fii indulgent oriunde este posibil, să-ți înăbuși indignarea, să faci concesii și să aștepți în timp ce cauți oportunități de a riposta – aceasta este calea pe care ai lua-o. Dacă vrei să urmărești adevărul, trebuie să privești oamenii și lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu, întrebându-te: „De ce mă tratează așa această persoană? Cum de mi se poate întâmpla asta? De ce poate exista un astfel de rezultat?” Astfel de lucruri ar trebui privite conform cuvintelor lui Dumnezeu. Primul lucru pe care să-l faci este să poți accepta această chestiune de la Dumnezeu și să accepți în mod activ că vine de la Dumnezeu și că este ceva util și benefic pentru tine. Pentru a accepta această chestiune de la El, trebuie mai întâi să o consideri ca fiind orchestrată și guvernată de Dumnezeu. Tot ce se întâmplă sub soare, tot ceea ce poți să simți, să vezi, să auzi, totul se întâmplă cu permisiunea lui Dumnezeu. După ce accepți această chestiune de la Dumnezeu, evalueaz-o după cuvintele Sale și află ce fel de persoană este cea care a făcut acest lucru și care este esența acestei probleme, indiferent dacă ceea ce a spus sau a făcut te-a rănit, dacă inima și sufletul tău au primit o lovitură sau dacă ți-a fost călcat în picioare caracterul. Cercetează mai întâi dacă persoana respectivă este una rea sau una coruptă obișnuită, deslușind-o mai întâi conform cuvintelor lui Dumnezeu și apoi discernând și tratând această chestiune conform cuvintelor Sale. Nu sunt aceștia pașii potriviți de urmat? (Ba da.) Mai întâi, acceptă această chestiune de la Dumnezeu și privește oamenii implicați în ea conform cuvintelor Sale, pentru a stabili dacă sunt frați și surori de rând, oameni răi, antihriști, neîncrezători, duhuri rele, demoni spurcați sau spioni de-ai marelui balaur roșu și dacă ceea ce au făcut a reprezentat o manifestare generală a corupției sau o faptă rea intenționat menită să tulbure și să perturbe. Toate acestea ar trebui stabilite prin comparația cu ale lui Dumnezeu cuvinte. A compara lucrurile după cuvintele lui Dumnezeu este cea mai exactă și obiectivă modalitate. Oamenii ar trebui să fie diferențiați și chestiunile tratate conform cuvintelor lui Dumnezeu. Ar trebui să meditezi: „Acest incident mi-a rănit foarte mult inima și sufletul și a lăsat o umbră asupra mea. Dar ce a făcut întâmplarea acestui incident pentru a mă edifica pentru intrarea mea în viață? Care este intenția lui Dumnezeu?” Acest lucru te conduce la esențialul problemei, de care ar trebui să-ți dai seama și pe care ar trebui să-l înțelegi – asta înseamnă să urmezi calea cea dreaptă. Trebuie să cauți intenția lui Dumnezeu, gândindu-te: „Acest incident mi-a traumatizat inima și sufletul. Simt suferință și durere, dar nu pot fi negativ și plin de reproșuri. Cel mai important lucru este să discern, să diferențiez și să decid dacă acest incident este, de fapt, benefic sau nu pentru mine, conform cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă vine din disciplinarea lui Dumnezeu și este benefic pentru pătrunderea mea în viață și înțelegerea mea de sine, atunci ar trebui să-l accept și să mă supun acestui lucru; dacă este o ispită de la Satana, atunci ar trebui să mă rog lui Dumnezeu și să îl tratez cu înțelepciune.” Este o pătrundere pozitivă să cauți și să gândești astfel? Înseamnă asta să privești oamenii și lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu? (Da.) În continuare, indiferent de chestiunea cu care ai de-a face sau ce probleme apar în relațiile tale cu oamenii, ar trebui să cauți cuvintele relevante ale lui Dumnezeu pentru a le rezolva. Care este scopul acestei întregi serii de acțiuni? Scopul este să privești oamenii și lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu, astfel încât perspectiva și punctul tău de vedere despre oameni și lucruri să fie complet diferite. Scopul nu este să câștigi o reputație bună și să salvezi aparențele pentru a fi foarte apreciat sau să aduci armonie în țară și societate și, prin aceasta, să mulțumești clasa conducătoare, ci să trăiești după cuvintele lui Dumnezeu și adevăr, astfel încât să-L mulțumești pe Dumnezeu și să-L slăvești pe Creator. Doar practicând în acest fel poți fi pe deplin în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Prin urmare, nu este nevoie să respecți zicalele despre conduita morală din cultura tradițională. Nu trebuie să te gândești: „Când o astfel de problemă se abate asupra mea, nu ar trebui să pun în practică zicala: «Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil»? Dacă nu pot face asta, ce va crede opinia publică despre mine?” Nu e nevoie să folosești aceste dogme morale pentru a te înfrâna și controla. În schimb, ar trebui să adopți perspectiva cuiva care urmărește adevărul și să tratezi oamenii și lucrurile în conformitate cu modul în care Dumnezeu îți spune să urmărești adevărul. Nu este acesta un mod de existență cu totul nou? Nu este aceasta o viziune asupra vieții și o țintă cu totul nouă? (Ba da.) Când adopți acest mod de a privi oamenii și lucrurile, nu e nevoie să-ți spui în mod deliberat: „Trebuie să fac asta sau asta dacă vreau să fiu mărinimos și să câștig o poziție printre oameni”, nu trebuie să fii atât de dur cu tine însuți, nu trebuie să trăiești contrar propriei voințe, iar umanitatea ta nu trebuie să fie atât de deformată. În schimb, vei accepta aceste medii, persoane, chestiuni și lucruri care vin de la Dumnezeu în mod natural și de bunăvoie. Nu numai asta, dar poți și să obții câștiguri neprevăzute din ele. Având de-a face cu astfel de lucruri care îți stârnesc ura, vei fi învățat să discerni oamenii așa cum sunt cu adevărat, conform cuvintelor lui Dumnezeu, și să discerni și să tratezi astfel de lucruri conform cuvintelor Sale. După ce ai trecut printr-o perioadă de experiență, de încercări și de luptă, vei fi găsit adevărurile-principii pentru a trata astfel de lucruri și vei fi învățat ce fel de adevăruri-principii să folosești atunci când ai de-a face cu astfel de oameni, chestiuni și lucruri. Nu înseamnă asta să urmezi calea cea dreaptă? În acest fel, umanitatea ta se va fi îmbunătățit pentru că mergi pe calea urmăririi adevărului, adică nu mai trăiești pur și simplu după conștiința și rațiunea ta umană, iar atunci când se întâmplă lucruri, nu le privești doar cu gândirea și punctele de vedere bazate pe conștiință și rațiune, ci mai degrabă, pentru că ai citit multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și ai experimentat efectiv lucrarea Sa, ai înțeles unele adevăruri și ai dobândit o oarecare înțelegere reală a lui Dumnezeu – Creatorul. Aceasta este cu siguranță o recoltă bogată, din care vei fi dobândit atât adevărul, cât și viața. Pe baza conștiinței și a rațiunii tale, vei fi învățat să folosești cuvintele lui Dumnezeu și adevărul pentru a înfrunta și rezolva toate problemele pe care le întâlnești și, treptat, vei ajunge să trăiești după cuvintele lui Dumnezeu. Cum sunt astfel de ființe umane? Sunt ele în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu? Astfel de ființe umane sunt din ce în ce mai aproape de a deveni ființele create calificate cerute de Dumnezeu și, făcând acest lucru, sunt treptat capabile să obțină rezultatele așteptate ale lucrării de mântuire săvârșite de Dumnezeu. Când oamenii pot să accepte adevărul și să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu, e foarte ușor să trăiască așa, fără nici cea mai mică suferință. Însă în cazul celor care au primit o educație culturală tradițională, tot ceea ce fac este contrar voinței lor, atât de ipocrit, iar lucrurile dezvăluite de umanitatea lor sunt atât de deformate și anormale. De ce? Pentru că ei nu spun ceea ce gândesc. Buzele lor spun: „Fii indulgent oriunde este posibil”, dar inima lor zice: „Nu am terminat cu tine. Niciodată nu este prea târziu pentru un gentleman să se răzbune” – nu este asta contrar voinței lor? (Ba da.) Ce înseamnă „deformat”? Înseamnă că, în exterior, nu vorbesc decât despre bunăvoință și moralitate, dar, pe la spatele altora, fac tot felul de lucruri rele, de exemplu, sunt desfrânați și jefuiesc. Toată această discuție exterioară despre bunăvoință și moralitate este doar o mască, iar inima lor este plină de tot felul de rele, de tot felul de idei și puncte de vedere odioase; acest lucru este neasemuit de murdar, extrem de disprețuitor, josnic și rușinos. Asta înseamnă distorsionat. În limbajul modern, deformarea se numește pervertire. Toți sunt foarte pervertiți, dar, totuși, pretind că sunt extrem de decenți, sofisticați, manierați și onorabili în fața altora. Chiar nu au nicio rușine, sunt atât de răi! Calea pe care le-a indicat-o Dumnezeu oamenilor nu este aceea de a te face să trăiești așa, ci de a-ți permite să urmezi principiile corecte și calea de practică indicată oamenilor de Dumnezeu în orice faci, fie înaintea Sa, fie a altor oameni. Chiar dacă întâmpini lucruri care dăunează intereselor tale sau care nu sunt pe placul tău sau care chiar au un impact asupra ta toată viața, trebuie să ai principii în tratarea acestor probleme. De exemplu, trebuie să-i tratezi pe frații și surorile adevărate cu dragoste și să înveți să fii tolerant față de ei, să-i ajuți și să-i sprijini. Așadar, ce ar trebui să faci cu dușmanii lui Dumnezeu, antihriștii, oamenii răi și neîncrezătorii, sau cu agenții și spionii care se infiltrează în biserică? Ar trebui să-i respingi odată pentru totdeauna. Procesul este unul de identificare și expunere, de simțire a urii și, în final, de respingere. Casa lui Dumnezeu are decrete administrative și regulamente. Când vine vorba de antihriști, oameni răi, neîncrezători și cei care sunt de-o teapă cu diavolii, Satana și duhurile rele, ei nu sunt dispuși să muncească, așa că îndepărtează-i pentru totdeauna din casa lui Dumnezeu. Atunci, cum ar trebui să-i trateze aleșii lui Dumnezeu? (Respingându-i.) Aveți dreptate, ar trebui să îi respingeți, să-i respingeți pentru totdeauna. Unii spun: „Respingerea este doar un cuvânt. Presupunând că, teoretic, îi respingi, cum ai putea face asta în viața reală?” Este în regulă să fii ireconciliabil împotriva lor? Nu este nevoie să te obosești în acest mod inutil. Nu trebuie să fii ireconciliabil împotriva lor, nu trebuie să te lupți cu ei până la moarte și nu trebuie să-i blestemi pe la spate. Nu trebuie să faci niciunul dintre aceste lucruri. Doar disociază-te de ei adânc în inima ta și nu interacționa cu ei în circumstanțe normale. În circumstanțe speciale și când nu ai nicio alternativă, poți să le vorbești normal, dar apoi să te ferești de ei cu prima ocazie și să nu te implici în niciuna dintre treburile lor. Înseamnă să-i respingi din adâncul inimii tale, să nu-i tratezi ca pe frați și surori sau ca pe membri ai familiei lui Dumnezeu și să nu-i tratezi ca pe credincioși. În cazul celor care Îl urăsc pe Dumnezeu și adevărul, care tulbură și perturbă în mod intenționat lucrarea lui Dumnezeu sau care încearcă să-I distrugă lucrarea, nu trebuie doar să te rogi lui Dumnezeu să-i blesteme, ci și să-i lege și să-i înfrâneze pentru totdeauna și să-i respingă odată pentru totdeauna. E în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu să faci acest lucru? Este pe deplin în acord cu intențiile Sale. Ca să tratezi acești oameni, este necesar să iei atitudine și să ai principii. Ce înseamnă să iei atitudine și să ai principii? Înseamnă să le vezi clar esența, să nu-i privești niciodată ca pe credincioși și categoric să nu-i privești ca pe frați sau surori. Ei sunt diavoli, sunt satane. Nu este vorba despre a-i ierta sau nu, ci despre a te disocia de ei și a-i respinge odată pentru totdeauna. Acest lucru este pe deplin justificat și în conformitate cu adevărul. Unii oameni spun: „Nu este foarte nemilos ca oamenii care cred în Dumnezeu să facă astfel de lucruri?” (Nu.) Asta înseamnă să iei atitudine și să ai principii. Facem orice ne spune Dumnezeu să facem. Suntem indulgenți cu oricine ne spune Dumnezeu să fim indulgenți și disprețuim orice ne spune Dumnezeu să disprețuim. În Epoca Legii, cei care au încălcat legile și poruncile au fost uciși cu pietre de aleșii lui Dumnezeu, dar astăzi, în Epoca Împărăției, Dumnezeu are decrete administrative și El îi îndepărtează și-i exclude doar pe oamenii care sunt de-o teapă cu diavolii și Satana. Aleșii lui Dumnezeu trebuie să pună în practică și să asculte de cuvintele Sale și decretele administrative pe care le dă El, fără să le încalce, fără să fie constrânși sau influențați de noțiuni umane și fără să se teamă de a fi judecați și condamnați de oamenii religioși. Să acționezi conform cuvintelor lui Dumnezeu este ceva absolut firesc și justificat. În orice moment, să credeți că doar cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și că ale omului nu sunt, oricât de frumos ar suna. Oamenii trebuie să aibă această convingere. Ei ar trebui să aibă această credință în Dumnezeu și, de asemenea, această atitudine de supunere. Este o chestiune de atitudine.

Am spus mai mult sau mai puțin despre zicala: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil” privind conduita morală și despre principiile acțiunilor lui Dumnezeu. Când vine vorba de chestiuni precum acelea care îi rănesc pe oameni, înțelegeți acum principiul conform căruia să vă ocupați de ele, învățat de oameni de la Dumnezeu? (Da.) Este acela că Dumnezeu nu le permite oamenilor să fie impetuoși când se ocupă de chestiunile care li se întâmplă, cu atât mai puțin să apeleze la codurile morale umane pentru a se ocupa de orice problemă. Care este principiul despre care le spune Dumnezeu oamenilor? Ce principiu ar trebui să urmeze ei? (Să privească oamenii și lucrurile și să se comporte și să acționeze conform cuvintelor lui Dumnezeu.) Așa este, să privească oamenii și lucrurile și să se comporte și să acționeze conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului. Orice s-ar întâmpla, trebuie tratat conform cuvintelor lui Dumnezeu, deoarece în toate chestiunile și lucrurile există o cauză fundamentală în spatele a tot ce se întâmplă, precum și în spatele oricărei persoane sau chestiuni care se ivește, toate acestea fiind rânduite de Dumnezeu și supuse suveranității Sale. Tot ceea ce se întâmplă poate avea un rezultat final pozitiv sau negativ, iar diferența dintre ele depinde de ceea ce urmăresc oamenii și de calea pe care merg. Dacă alegi să tratezi lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu, atunci rezultatul final va fi pozitiv; dacă alegi să le tratezi după metodele trupești și ale impetuozității, precum și după toate diferitele zicale, idei și opinii care vin de la oameni, atunci rezultatul final va fi cu siguranță cel al impetuozității și negativității. Dacă acele lucruri ce țin de impetuozitate și negativitate implică lezarea demnității, trupului, sufletului, intereselor oamenilor și așa mai departe, în cele din urmă, vor lăsa asupra lor doar ură și o umbră de care ei nu vor putea scăpa niciodată. Doar urmând cuvintele lui Dumnezeu este posibil să găsești cauzele diferitelor persoane, chestiuni și lucruri pe care le întâlnești și doar urmând cuvintele Sale este posibil să vezi clar esența unor astfel de oameni, chestiuni și lucruri. Desigur, doar urmând cuvintele lui Dumnezeu pot oamenii să gestioneze și să rezolve corect problemele legate de diferitele persoane, chestiuni și lucruri pe care le întâlnesc în realitate. În cele din urmă, acest lucru le va permite să tragă foloase de pe urma tuturor mediilor pe care le creează Dumnezeu, viața lor va crește treptat, firile lor corupte se vor schimba și, în același timp, vor găsi în ele direcția corectă în viață, perspectiva corectă asupra vieții, modul corect de existență și obiectivul și calea corectă de urmărit. Practic, ne-am încheiat părtășia asupra zicalei despre conduita morală: „Execuția duce doar la rostogolirea capetelor; fii indulgent oriunde este posibil.” Această zicală este oarecum superficială, dar atunci când este disecată conform adevărului, esența ei nu este atât de simplă. Cât despre ce ar trebui să facă oamenii în acest sens și cum să gestioneze asemenea situații, este și mai puțin simplu. Acest lucru are legătură cu abilitatea lor de a căuta și urmări adevărul și, desigur, e și mai mult legat de schimbarea firii oamenilor și de mântuirea lor. Prin urmare, indiferent dacă aceste probleme sunt simple sau complexe, superficiale sau profunde, ar trebui tratate corect și serios. Nimic din ceea ce are legătură cu schimbările din firea oamenilor sau care implică mântuirea acestora nu este o chestiune banală; totul este decisiv și important. Sper că, de acum înainte, în viața voastră de zi cu zi, veți scoate din propriile gânduri și din conștiința voastră toate diversele zicale și opinii despre moralitate din cultura tradițională și le veți diseca și le veți discerne așa cum sunt cu adevărat, conform cuvintelor lui Dumnezeu, astfel încât să puteți să le înțelegeți și să le rezolvați treptat, să adoptați o direcție și o țintă cu totul nouă în viață și să vă schimbați în totalitate modul de existență. Bine, haideți să încheiem aici părtășia de astăzi. La revedere!

23 aprilie 2022

Anterior: Ce înseamnă să urmărești adevărul (8)

Înainte: Ce înseamnă să urmărești adevărul (10)

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte