Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Unde te situezi cu privire la cele treisprezece epistole?

Noul Testament din Biblie cuprinde cele treisprezece epistole ale lui Pavel. De-a lungul timpului în care și-a făcut lucrarea, Pavel a scris aceste treisprezece scrisori bisericilor care credeau în Isus Hristos. Adică, Pavel a fost ridicat și a scris aceste scrisori după ce Isus S-a înălțat la ceruri. Scrisorile lui sunt mărturii despre învierea și înălțarea Domnului Isus la ceruri după moartea Sa, ele răspândind, de asemenea, calea căinței și a purtării crucii. Desigur, toate aceste mesaje și mărturii erau menite să-i învețe pe frații și surorile din diferite locuri din Iudeea de pe vremea aceea, deoarece, pe atunci, Pavel era slujitorul Domnului Isus și fusese ridicat ca să fie mărturie pentru Domnul Isus. În fiecare perioadă a lucrării Duhului Sfânt, diferiți oameni sunt ridicați pentru a îndeplini lucrarea Sa diferită, adică pentru a face lucrarea apostolilor, continuând lucrarea pe care Însuși Dumnezeu o încheie. Dacă Duhul Sfânt ar face-o direct și niciun om nu ar fi ridicat, atunci ar fi foarte dificil ca lucrarea să fie dusă la bun sfârșit. Ca atare, Pavel a ajuns să fie doborât în timp ce se afla pe drumul spre Damasc și, apoi, ridicat ca să fie martor pentru Domnul Isus. El a fost un apostol deosebit de cei doisprezece ucenici ai lui Isus. Pe lângă răspândirea Evangheliei, el a întreprins și lucrarea de păstorire a bisericilor din diferite locuri, inclusiv îngrijirea fraților și surorilor din biserici – cu alte cuvinte, conducerea fraților și surorilor întru Domnul. Menirea mărturiei lui Pavel a fost să facă știut adevărul învierii Domnului Isus și al înălțării la ceruri, precum și să-i învețe pe oameni să se căiască, să se spovedească și să meargă pe calea crucii. El a fost unul dintre martorii lui Isus Hristos din acea vreme.

Cele treisprezece epistole ale lui Pavel au fost selectate pentru a fi folosite în Biblie. El le-a scris pe toate treisprezece pentru a se adresa diferitelor stări ale oamenilor din diverse locuri. A fost mișcat de Duhul Sfânt pentru a le scrie și i-a învățat pe frații și surorile de pretutindeni, din poziția unui apostol (din punctul de vedere al unui slujitor al Domnului Isus). Astfel, scrisorile lui Pavel nu proveneau din profeții sau direct din viziuni, ci din lucrarea pe care el a întreprins-o. Aceste epistole nu sunt neobișnuite și nici nu sunt la fel de greu de înțeles ca profețiile. Sunt pur și simplu niște scrisori și nu includ nici profeții, nici taine; ele conțin doar cuvinte de învățătură obișnuite. Deși multe dintre cuvintele din ele ar putea fi greu de priceput pentru oameni sau dificil de înțeles, acestea au apărut numai din propriile interpretări ale lui Pavel și din luminarea Duhului Sfânt. Pavel era doar un apostol; el a fost un slujitor folosit de Domnul Isus, nu un profet. În timp ce străbătea diferite țări, el scria scrisori fraților și surorilor din biserici sau, când era bolnav, scria bisericilor pe care le avea cu precădere în minte, dar la care nu putea merge. În consecință, scrisorile sale au fost păstrate de oameni și mai târziu adunate, organizate și aranjate de generațiile viitoare după cele Patru Evanghelii din Biblie. Desigur, ei au selectat și au făcut o culegere din cele mai bune scrisori pe care le scrisese. Aceste epistole erau de folos pentru viața fraților și surorilor din biserici și aveau un renume deosebit în vremea sa. Când Pavel le-a scris, nu a făcut-o cu scopul de a scrie o operă spirituală care să permită fraților și surorilor sale să găsească o cale de practică, ori o biografie spirituală pentru a-și exprima propriile experiențe; nu intenționa să scrie o carte pentru a deveni autor. El pur și simplu scria scrisori către frații și surorile sale din biserica Domnului Isus Hristos. Pavel își învăța frații și surorile, din poziția sa de slujitor, pentru a le spune despre povara lui, despre voia Domnului Isus și despre ce sarcini le încredințase El oamenilor pentru viitor. Aceasta a fost lucrarea îndeplinită de Pavel. Cuvintele lui au fost foarte edificatoare pentru experiența tuturor fraților și surorilor din viitor. Adevărurile pe care le-a comunicat în aceste numeroase scrisori erau ceea ce se cuvenea să practice oamenii din Epoca Harului, motiv pentru care aceste scrisori au fost adunate în Noul Testament de către generațiile de mai târziu. Indiferent care ajungea să fie sfârșitul lui Pavel, el a fost un om care a fost folosit la vremea lui și care și-a sprijinit frații și surorile din biserici. Sfârșitul său a fost determinat de esența sa, precum și de faptul că, inițial, a fost doborât. El a fost capabil să rostească acele cuvinte pe atunci deoarece avea lucrarea Duhului Sfânt și, datorită acestei lucrări, Pavel a suportat o povară pentru biserici. Ca atare, el a fost capabil să-și aprovizioneze frații și surorile. Cu toate acestea, din cauza anumitor împrejurări speciale, Pavel nu reușea să meargă personal la biserici pentru a lucra, așa că le scria scrisori pentru a-și dojeni frații și surorile întru Domnul. La început, Pavel îi persecuta pe ucenicii Domnului Isus, dar, după ce Isus S-a înălțat la ceruri – adică după ce Pavel „a văzut lumina” – a încetat să-i persecute pe ucenicii Domnului Isus și nu i-a mai persecutat nici pe sfinții care predicau Evanghelia de dragul căii Domnului. După ce Pavel L-a văzut pe Isus arătându-i-Se ca o lumină strălucitoare, el a acceptat însărcinarea Domnului și, astfel, a devenit cineva folosit de Duhul Sfânt pentru a răspândi Evanghelia.

Lucrarea lui Pavel de atunci era pur și simplu pentru a-și susține și aproviziona frații și surorile. El nu era ca unii oameni, care doreau să-și croiască o carieră sau să creeze opere literare, să exploreze alte căi de ieșire sau să găsească alte căi în afară de Biblie prin care să-i conducă pe acești oameni în biserici astfel încât să poată dobândi o nouă intrare. Pavel a fost o persoană care era folosită; făcând lucrurile pe care le făcea, el doar își îndeplinea datoria. Dacă nu ar fi îndurat o povară pentru biserici, atunci s-ar fi considerat că și-a neglijat datoria. Dacă s-ar fi întâmplat ceva perturbator sau dacă în biserică ar fi comis cineva un act de trădare care să fi dus la o stare anormală a oamenilor de acolo, atunci s-ar fi putut considera că nu și-a îndeplinit lucrarea în mod corespunzător. Dacă un lucrător îndură o sarcină față de biserică și, de asemenea, lucrează la maximul abilităților sale, atunci asta dovedește că el e un lucrător care este calificat – calificat pentru a fi folosit. Dacă o persoană nu simte nicio povară pentru biserică și nu obține rezultate în lucrarea sa, iar majoritatea oamenilor pe care îi conduce sunt slăbiți sau chiar se prăbușesc, atunci un astfel de lucrător nu și-a îndeplinit datoria. La fel, Pavel nu făcea excepție, motiv pentru care trebuia să aibă grijă de biserici și să scrie frecvent scrisori către frații și surorile lui. Acesta a fost felul în care a putut să aprovizioneze bisericile și să aibă grijă de frații și surorile lui; numai în acest fel bisericile puteau primi aprovizionare și păstorire de la el. Cuvintele din scrisorile pe care le-a scris erau foarte profunde, dar ele au fost scrise fraților și surorilor sale în condițiile în care atinsese luminarea Duhului Sfânt, iar el a împletit în scrierile sale experiențele personale și povara pe care o simțea. Pavel a fost doar o persoană care era folosită de Duhul Sfânt, iar conținutul scrisorilor sale a fost presărat cu experiențele lui personale. Lucrarea pe care a făcut-o reprezintă pur și simplu lucrarea unui apostol, nu o lucrare îndeplinită direct de Duhul Sfânt și, de asemenea, diferă de lucrarea lui Hristos. Pavel doar își îndeplinea datoria, motiv pentru care și-a aprovizionat frații și surorile întru Domnul cu povara lui, precum și cu experiențele și înțelegerile personale. Pavel îndeplinea pur și simplu lucrarea însărcinării de la Dumnezeu, oferindu-și cunoștințele și înțelegerea personală; acesta, desigur, nu era un exemplu de lucrare îndeplinită direct de Dumnezeu Însuși. Ca atare, lucrarea lui Pavel era amestecată cu experiența umană și cu păreri și înțelegeri umane despre lucrarea bisericii. Totuși, despre aceste concepții și înțelegeri umane nu se poate spune că sunt lucrarea duhurilor rele sau lucrarea trupului și sângelui; se poate spune doar că sunt cunoștințele și experiențele unei persoane care fusese luminată de Duhul Sfânt. Prin aceasta, vreau să spun că scrisorile lui Pavel nu sunt cărți din ceruri. Ele nu sunt sfinte și nu au fost rostite sau exprimate de Duhul Sfânt; ele sunt doar o expresie a poverii lui Pavel pentru biserică. Vă spun toate acestea ca să vă fac să înțelegeți diferența dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului: lucrarea lui Dumnezeu Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși, în timp ce lucrarea omului reprezintă datoria și experiențele omului. Nu ar trebui să privim lucrarea normală a lui Dumnezeu ca pe voia omului, iar lucrarea Lui supranaturală ca pe voia lui Dumnezeu; în plus, nu ar trebui să privim predicarea semeață a omului ca pe cuvântările lui Dumnezeu sau ca pe cărți din ceruri. Toate aceste opinii ar fi lipsite de etică. Mulți oameni, după ce M-au auzit analizând cele treisprezece epistole ale lui Pavel, cred că scrisorile lui Pavel nu trebuie citite și că Pavel a fost un om teribil de păcătos. Există chiar și mulți oameni care cred că ale Mele cuvinte sunt nepăsătoare, că aprecierea Mea privind epistolele lui Pavel este inexactă și că acele scrisori nu pot fi considerate expresii ale experiențelor și poverilor omului. Ei cred că, în schimb, ar trebui privite drept cuvintele lui Dumnezeu, că sunt la fel de importante ca și Apocalipsa a lui Ioan, că nu pot fi prescurtate sau adăugite și, în plus, că nu pot fi explicate cu lejeritate. Nu sunt incorecte toate aceste afirmații umane? Nu se datorează asta în întregime faptului că oamenii nu au judecată? Scrisorile lui Pavel sunt de mare folos oamenilor și au deja o istorie de peste 2.000 de ani. Cu toate acestea, chiar și în zilele noastre, există încă multe persoane care nu pot înțelege ceea ce a spus el atunci. Oamenii consideră că scrisorile lui Pavel sunt cele mai mari capodopere ale întregului creștinism și că nimeni nu le poate desluși și nimeni nu le poate înțelege pe deplin. De fapt, aceste scrisori sunt la fel ca biografia unei persoane spirituale și nu pot fi comparate cu cuvintele lui Isus sau cu viziunile mărețe văzute de Ioan. În schimb, ceea ce a văzut Ioan au fost viziuni mărețe din ceruri – profeții despre lucrarea lui Dumnezeu – care nu puteau fi obținute de om, pe când scrisorile lui Pavel sunt doar descrieri a ceea ce a văzut și a experimentat un om. Ele reprezintă ceea ce omul este capabil să facă, dar nu sunt nici profeții, nici viziuni; sunt pur și simplu scrisori care au fost trimise în diverse locuri. Pentru oamenii vremii, însă, Pavel era un lucrător, așadar cuvintele sale aveau valoare, pentru că el era cineva care acceptase ceea ce i-a fost încredințat. Prin urmare, scrisorile sale au fost de folos tuturor celor care Îl căutau pe Hristos. Chiar dacă acele cuvinte nu au fost rostite personal de către Isus, ele au fost, până la urmă, esențiale pentru timpul lor. Ca atare, oamenii care au venit după Pavel i-au adunat scrisorile în Biblie, permițându-le astfel să fie transmise până astăzi. Înțelegeți ce vreau să spun? Eu vă ofer pur și simplu o explicație exactă a acestor scrisori și le cercetez fără a le tăgădui beneficiile și valoarea de referință pentru oameni. Dacă, după ce ai citit cuvintele Mele, tu nu numai că negi scrisorile lui Pavel, ci stabilești că sunt o erezie sau sunt lipsite de valoare, atunci se poate spune doar că abilitatea ta de a înțelege este prea slabă, după cum și modul în care înțelegi și judeci lucrurile este prea slab; cu siguranță nu se poate spune că ale Mele cuvinte sunt peste măsură de părtinitoare. Înțelegeți acum? Lucrurile importante pe care trebuie să le înțelegeți sunt situația reală a lucrării lui Pavel la momentul respectiv și contextul în care au fost scrise scrisorile sale. Dacă aveți o viziune corectă a acestor împrejurări, atunci veți avea și o viziune corectă a epistolelor lui Pavel. În același timp, după ce ați priceput esența acelor scrisori, veți evalua corect Biblia și veți înțelege de ce epistolele lui Pavel au fost atât de adorate atâția ani de generațiile de mai târziu, precum și de ce există chiar și mulți oameni care îl tratează ca pe Dumnezeu. Nu e asta ceea ce ai crede și tu, dacă nu ai înțelege?

Cineva care nu este Dumnezeu Însuși nu Îl poate reprezenta pe Dumnezeu Însuși. Se poate spune doar că lucrarea lui Pavel este o parte a viziunii umane și o parte a luminării Duhului Sfânt. Pavel a scris aceste cuvinte dintr-un punct de vedere uman, cu luminare de la Duhul Sfânt. Nu este un lucru rar. Prin urmare, era inevitabil ca ale sale cuvinte să fie presărate cu unele experiențe umane și, mai târziu, el și-a folosit experiențele personale pentru a-și aproviziona și susține frații și surorile de la acea vreme. Scrisorile pe care le-a scris nu pot fi clasificate ca studiu de viață și nici nu pot fi clasificate ca biografii sau mesaje. Mai mult, acestea nu erau nici adevăruri practicate de biserică, nici decrete administrative ale bisericii. Pentru cineva cu o povară – o persoană desemnată de către Duhul Sfânt să lucreze – acesta este un lucru pe care trebuie pur și simplu să îl facă. Dacă Duhul Sfânt ridică oamenii și le acordă o povară, dar ei nu își asumă lucrarea bisericii și nu pot să gestioneze bine treburile acesteia sau să-i rezolve în mod satisfăcător toate problemele, atunci asta dovedește că acei oameni nu-și îndeplinesc datoriile cum se cuvine. Prin urmare, nu era un lucru foarte ciudat ca un apostol să poată scrie scrisori pe parcursul lucrării sale. Asta făcea parte din meseria lor; erau obligați să o facă. Nu le scriau cu scopul de a întocmi un studiu de viață sau o biografie spirituală, și cu siguranță nu scriau pentru a deschide o altă cale de ieșire pentru sfinți. Mai degrabă, o făceau pentru a-și îndeplini propria funcție și a fi slujitori fideli ai lui Dumnezeu, astfel încât să poată da socoteală lui Dumnezeu, ducând la bun sfârșit sarcinile încredințate de El. În lucrarea lor, trebuiau să-și asume responsabilitatea pentru ei înșiși și pentru frații și surorile lor și trebuiau să-și facă munca bine și să pună la inimă treburile bisericii: toate acestea erau doar parte din munca lor.

Dacă ați dobândit o înțelegere a scrisorilor lui Pavel, veți avea, de asemenea, o idee și o apreciere corectă atât a epistolelor lui Petru, cât și a celor ale lui Ioan. Nu veți mai privi niciodată aceste scrisori drept cărți din ceruri, care sunt sfinte și inviolabile, cu atât mai puțin îl veți considera pe Pavel drept Dumnezeu. La urma urmei, lucrarea lui Dumnezeu este diferită de lucrarea oamenilor și, în plus, cum ar putea expresiile Lui să fie la fel ca ale lor? Dumnezeu are propria Sa fire specială, în timp ce omul are datorii pe care se cuvine să le îndeplinească. Firea lui Dumnezeu este exprimată în lucrarea Sa, în timp ce datoria omului este întruchipată de experiențele omului și exprimată în căutările omului. Prin urmare, devine evident prin lucrarea care se face dacă un lucru este expresia lui Dumnezeu sau expresia omului. Nu trebuie să fie explicată de Dumnezeu Însuși și nici nu-i cere omului să se străduiască pentru a fi martor; în plus, nu este nevoie ca Dumnezeu Însuși să suprime vreo persoană. Toate acestea vin ca o revelație naturală; nu este nici forțat, nici ceva în care omul să se poată amesteca. Datoria oamenilor poate fi cunoscută prin experiențele lor și nu le impune să facă vreo lucrare experimentală suplimentară. Toată esența omului poate fi dezvăluită pe măsură ce acesta își îndeplinește datoria, pe când Dumnezeu Își poate exprima firea inerentă în timp ce Își îndeplinește lucrarea. Dacă este lucrarea omului, atunci nu poate fi ascunsă. Dacă este lucrarea lui Dumnezeu, atunci firea lui Dumnezeu este și mai imposibil de ascuns de către cineva, cu atât mai puțin de controlat de către om. Nu se poate spune despre vreun om că este Dumnezeu, și nici lucrarea și cuvintele vreunui om nu pot fi privite ca sfinte sau considerate imuabile. Se poate spune despre Dumnezeu că este uman pentru că El S-a îmbrăcat în trup, dar lucrarea Lui nu poate fi considerată lucrarea omului sau datoria omului. Mai mult, cuvântările lui Dumnezeu și scrisorile lui Pavel nu pot fi echivalate, și nici judecata și mustrarea lui Dumnezeu și cuvintele de învățătură ale omului nu pot fi menționate în condiții de egalitate. Prin urmare, există principii care disting lucrarea lui Dumnezeu de lucrarea omului. Acestea sunt diferențiate în funcție de esențele lor, nu de sfera lucrării sau de eficiența temporară. Pe această temă, majoritatea oamenilor fac greșeli de principiu. Acest lucru se datorează faptului că omul privește exteriorul, pe care îl poate atinge, în timp ce Dumnezeu privește esența, care nu poate fi observată cu ochii fizici ai oamenilor. Dacă priviți cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu ca pe datoriile unui om obișnuit și considerați lucrarea pe scară largă a omului ca pe lucrarea lui Dumnezeu înfățișat în trup, mai degrabă decât ca pe datoria pe care omul o îndeplinește, atunci oare principiul vostru nu este greșit? Scrisorile și biografiile omului pot fi scrise cu ușurință, dar numai pe temelia lucrării Duhului Sfânt. Cu toate acestea, cuvântările și lucrarea lui Dumnezeu nu pot fi îndeplinite cu ușurință de om sau obținute prin înțelepciunea și gândirea umană, și nici oamenii nu le pot explica în detaliu după ce le cercetează. Dacă aceste chestiuni de principiu nu stârnesc nicio reacție în voi, atunci credința voastră evident nu e adevărată sau rafinată. Se poate spune doar că a voastră credință e plină de nedeslușire și este atât confuză, cât și neprincipială. Fără a înțelege măcar chestiunile cele mai simple și mai importante despre Dumnezeu și om, o astfel de credință nu este, oare, întru totul lipsită de receptivitate? Cum ar putea Pavel să fie singura persoană folosită de-a lungul întregii istorii? Oare cum ar putea el să fie singurul care a lucrat vreodată pentru biserică? Cum ar putea să fie singurul care a scris bisericilor pentru a le sprijini? Indiferent de amploarea sau influența lucrării acestor oameni, sau chiar de rezultatele lucrării lor, oare nu sunt asemănătoare toate principiile și substanța unei astfel de lucrări? Oare în legătură cu aceasta nu există lucruri care să fie complet diferite de lucrarea lui Dumnezeu? Chiar dacă în fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu există diferențe clare și chiar dacă multe dintre metodele Sale de a lucra nu sunt cu desăvârșire aceleași, oare nu au toate doar o singură substanță și sursă? În consecință, dacă o persoană nu s-a lămurit nici acum în privința acestor lucruri, atunci este prea lipsită de rațiune. Dacă, după ce a citit aceste cuvinte, o persoană tot spune că scrisorile lui Pavel sunt sfinte și inviolabile și că sunt diferite de biografiile oricărei figuri spirituale, atunci motivația acestei persoane este prea anormală, iar o astfel de persoană este, fără îndoială, un expert doctrinar complet lipsit de noimă. Chiar dacă te închini lui Pavel, nu te poți folosi de sentimentele tale calde pentru el ca să răstălmăcești adevărul faptelor sau ca să respingi existența adevărului. În plus, ceea ce am spus Eu nu aruncă defel în foc toate lucrările și scrisorile lui Pavel și nu le neagă întru totul valoarea ca referințe. Oricum ar fi, când rostesc aceste cuvinte, intenția Mea este ca voi să dobândiți o înțelegere corectă și o apreciere rezonabilă a tuturor lucrurilor și oamenilor: numai acesta este un motiv normal; numai cu asta se cuvine să se înzestreze oamenii drepți care au adevărul.

Anterior:Dumnezeu este Domnul întregii creații

Următorul:Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul

Conținuturi Similare