Noul Testament din Biblie cuprinde cele treisprezece epistole ale lui Pavel. De-a lungul timpului în care și-a făcut lucrarea, Pavel a scris aceste treisprezece scrisori bisericilor care credeau în Isus Hristos. Adică, Pavel a fost ridicat și a scris aceste scrisori după ce Isus S-a înălțat la ceruri. Scrisorile lui sunt mărturii despre învierea și înălțarea Domnului Isus la ceruri după moartea Sa, ele predicând, de asemenea, calea căinței și a purtării crucii. Desigur, această cale și aceste mărturii erau menite să-i învețe pe frații și surorile din diferite locuri din Iudeea de pe vremea aceea, deoarece, pe atunci, Pavel era slujitorul Domnului Isus și fusese ridicat ca să aducă mărturie pentru Domnul Isus. În fiecare perioadă a lucrării Duhului Sfânt, diferiți oameni sunt ridicați pentru a îndeplini lucrarea Sa diferită, adică pentru a face lucrarea apostolilor, continuând lucrarea pe care Însuși Dumnezeu o încheie. Dacă Duhul Sfânt ar face-o direct și niciun om nu ar fi ridicat, atunci ar fi dificil ca lucrarea să fie desfășurată. Ca atare, Pavel a ajuns să fie lovit în timp ce se afla pe drumul spre Damasc și, apoi, ridicat ca să aducă mărturie pentru Domnul Isus. El a fost un apostol, pe lângă cei doisprezece ucenici ai lui Isus. Pe lângă predicarea Evangheliei, el a întreprins și lucrarea de păstorire a bisericilor din diferite locuri, care presupunea îngrijirea fraților și surorilor din biserici – cu alte cuvinte, conducerea fraților și surorilor întru Domnul. Mărturia lui Pavel a fost aceea de a face cunoscut faptul că Domnul Isus a înviat și S-a înălțat la ceruri, precum și să-i învețe pe oameni să se căiască, să mărturisească și să meargă pe calea crucii. El a fost unul dintre martorii lui Isus Hristos din acea vreme.

Cele treisprezece epistole ale lui Pavel au fost selectate pentru a fi folosite în Biblie. El le-a scris pe toate treisprezece pentru a se adresa diferitelor stări ale oamenilor din diverse locuri. A fost mișcat de Duhul Sfânt pentru a le scrie și i-a învățat pe frații și surorile de pretutindeni, din poziția unui apostol (din punctul de vedere al unui slujitor al Domnului Isus). Astfel, scrisorile lui Pavel nu proveneau din profeții sau direct din viziuni; mai degrabă, el le-a scris datorită lucrării pe care a întreprins-o. Aceste epistole nu sunt neobișnuite și nici nu sunt la fel de greu de înțeles ca profețiile. Aceste cuvinte sunt pur și simplu epistole și nu sunt nici profeții, nici taine, sunt doar cuvinte de învățătură obișnuite. Deși multe dintre cuvintele din ele ar putea fi greu de priceput pentru oameni sau dificil de înțeles, acestea au apărut numai din propria înțelegere a lui Pavel și din luminarea Duhului Sfânt. Pavel era doar un apostol; el a fost un slujitor folosit de Domnul Isus, nu un profet. În timp ce străbătea diferite ținuturi, el scria scrisori fraților și surorilor din biserici sau, când era bolnav, scria bisericilor pe care le avea cu precădere în minte, dar la care nu putea merge. În consecință, scrisorile sale au fost păstrate de oameni și mai târziu adunate, organizate și aranjate de generațiile viitoare după cele Patru Evanghelii din Biblie. Desigur, ei au selectat și au făcut o culegere cu toate cele mai bune scrisori pe care le scrisese. Aceste epistole erau de folos pentru viețile fraților și surorilor din biserici și aveau un renume deosebit în vremea lui. Când Pavel le-a scris, nu a făcut-o cu scopul de a scrie o lucrare spirituală care să le permită fraților și surorilor lui să găsească o cale de practică, ori o biografie spirituală pentru a-și exprima propriile experiențe; nu intenționa să scrie o carte pentru a deveni autor. El pur și simplu scria scrisori către frații și surorile lui din biserica Domnului Isus Hristos. Pavel își învăța frații și surorile din poziția sa de slujitor și le-a spus despre povara lui, despre intențiile Domnului Isus și despre ce sarcini le încredințase El oamenilor pentru viitor. Aceasta a fost lucrarea îndeplinită de Pavel. Cuvintele lui au fost foarte edificatoare pentru experiența tuturor fraților și surorilor din viitor și adevărurile despre care a avut părtășie în aceste numeroase scrisori erau ceea ce se cuvenea să practice oamenii din Epoca Harului. Astfel, aceste scrisori au fost organizate în Noul Testament de către generațiile de mai târziu. Indiferent care a ajuns să fie finalul lui Pavel, el a fost un om care a fost folosit la vremea lui și care și-a sprijinit frații și surorile din biserici. Finalul lui a fost determinat de substanța lui, precum și de faptul că, inițial, a fost lovit. El a putut să rostească acele cuvinte atunci deoarece avea lucrarea Duhului Sfânt și, datorită acestei lucrări, Pavel a purtat o povară pentru biserici. Ca atare, el a fost capabil să-și aprovizioneze frații și surorile. Cu toate acestea, din cauza anumitor împrejurări speciale, Pavel nu a putut să meargă la biserici pentru a lucra personal, așa că le scria scrisori pentru a-și povățui frații și surorile întru Domnul. La început, Pavel îi persecuta pe ucenicii Domnului Isus, dar, după ce Isus S-a înălțat la ceruri – adică după ce „lumina” a strălucit asupra lui Pavel – el a încetat să-i persecute pe ucenicii Domnului Isus și nu i-a mai persecutat nici pe sfinții care predicau Evanghelia de dragul căii Domnului. După ce Pavel L-a văzut pe Isus arătându-i-Se ca o lumină strălucitoare, el a acceptat însărcinarea Domnului. El a fost cineva folosit de Duhul Sfânt pentru a predica Evanghelia.

Lucrarea lui Pavel de atunci era pur și simplu pentru a-și susține și aproviziona frații și surorile. El nu era ca unii oameni, care doreau să-și croiască o carieră sau să creeze opere literare, să făurească alte căi sau să găsească alte căi în afară de Biblie prin care să-i conducă pe oamenii din biserici astfel încât să poată dobândi cu toții o nouă intrare. Pavel a fost o persoană care era folosită; făcând lucrurile pe care le făcea, el doar își îndeplinea responsabilitatea. Dacă nu ar fi purtat o povară pentru biserici, atunci s-ar fi considerat că și-a neglijat responsabilitatea. Dacă s-ar fi întâmplat ceva tulburător sau dacă în biserică ar fi comis cineva un act de trădare care ar fi dus la o stare anormală a oamenilor de acolo, atunci s-ar fi putut considera că nu și-a îndeplinit lucrarea în mod corespunzător. Dacă un lucrător poartă o povară pentru biserică și, astfel, lucrează dând tot ce are mai bun, atunci asta dovedește că această persoană e un lucrător care corespunde standardului – o persoană care corespunde standardului, care este folosită. Dacă o persoană nu simte nicio povară pentru biserică și nu obține rezultate în lucrarea sa, iar majoritatea oamenilor pe care îi conduce sunt slabi sau chiar cad, atunci un astfel de lucrător nu și-a îndeplinit datoria. La fel, Pavel nu era o excepție de la asta. Astfel, trebuia să aibă grijă de biserici și să scrie frecvent scrisori către frații și surorile lui. Acesta a fost felul în care a putut să aprovizioneze bisericile și să aibă grijă de frații și surorile lui; numai în acest fel bisericile puteau primi aprovizionare și păstorire de la el. Cuvintele din scrisorile pe care le-a scris erau foarte profunde, dar ele au fost scrise fraților și surorilor lui în condițiile în care atinsese luminarea Duhului Sfânt, iar el a împletit în scrierile sale experiențele personale și povara pe care o simțea. Pavel a fost doar o persoană care era folosită de Duhul Sfânt, iar conținutul scrisorilor lui a fost în întregime presărat cu experiențele lui personale. Lucrarea pe care a făcut-o reprezintă pur și simplu lucrarea unui apostol, nu o lucrare îndeplinită direct de Duhul Sfânt și, de asemenea, diferă de lucrarea lui Hristos. Pavel doar își făcea datoria, motiv pentru care și-a aprovizionat frații și surorile întru Domnul cu povara lui, precum și cu experiențele și înțelegerile personale. Pavel îndeplinea pur și simplu lucrarea pe care Dumnezeu i-o încredințase, oferindu-și percepțiile și înțelegerea personală; acesta, desigur, nu era un exemplu de lucrare îndeplinită direct de Dumnezeu Însuși. Ca atare, lucrarea lui Pavel era amestecată cu experiența umană și cu păreri și înțelegeri umane despre lucrarea bisericii. Totuși, despre aceste concepții și înțelegeri umane nu se poate spune că sunt lucrarea duhurilor rele sau lucrarea trupului și sângelui; se poate spune doar că sunt cunoștințele și experiențele unei persoane sub luminarea Duhului Sfânt. Prin aceasta, vreau să spun că scrisorile lui Pavel nu sunt cărți din ceruri. Ele nu sunt sfinte și nu au fost rostite sau exprimate deloc de către Duhul Sfânt; ele sunt doar o expresie a poverii lui Pavel pentru biserică. Scopul pentru care vă spun toate acestea este să vă fac să înțelegeți diferența dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului: lucrarea lui Dumnezeu Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși, în timp ce lucrarea omului reprezintă datoria și experiențele omului. Nu ar trebui ca lucrarea normală a lui Dumnezeu să fie privită ca reprezentând intențiile omului, iar lucrarea Lui supranaturală ca reprezentând intențiile lui Dumnezeu; cu atât mai puțin ar trebui să fie privită predicarea elevată a omului ca reprezentând cuvântările lui Dumnezeu sau cărți din ceruri. Toate aceste opinii ar fi lipsite de etică. Mulți oameni, după ce M-au auzit disecând cele treisprezece epistole ale lui Pavel, cred că scrisorile lui Pavel nu trebuie citite și că Pavel a fost un om teribil de păcătos. Există chiar și mulți oameni care cred că ale Mele cuvinte sunt fără inimă, că aprecierea Mea privind epistolele lui Pavel este inexactă și că acele scrisori nu pot fi considerate expresii ale experiențelor și poverilor omului. Ei cred că, în schimb, ar trebui privite drept cuvintele lui Dumnezeu, că sunt la fel de importante ca Apocalipsa lui Ioan și că nu pot fi prescurtate sau adăugite, cu atât mai puțin explicate cu lejeritate. Nu sunt toate acestea afirmațiile incorecte ale oamenilor? Nu se datorează asta în întregime faptului că oamenii nu au judecată? Scrisorile lui Pavel sunt de mare folos oamenilor și au deja o istorie de 2000 de ani. Cu toate acestea, chiar și în zilele noastre, există încă multe persoane care nu pot pătrunde ceea ce a spus el atunci. Oamenii consideră că scrisorile lui Pavel sunt cele mai mari capodopere ale întregului creștinism și că nimeni nu le poate desluși și nimeni nu le poate înțelege pe deplin. De fapt, aceste scrisori sunt la fel ca biografia unei persoane spirituale și nu pot fi comparate cu cuvintele lui Isus sau cu viziunile mărețe văzute de Ioan. În schimb, ceea ce a văzut Ioan au fost viziuni mărețe din ceruri – profeții despre lucrarea proprie a lui Dumnezeu – care erau de neatins pentru om, pe când scrisorile lui Pavel sunt doar relatări despre ceea ce a văzut și a experimentat un om. Ele reprezintă ceea ce omul este capabil să facă și nu sunt nici profeții, nici viziuni; sunt pur și simplu scrisori care au fost trimise în diverse locuri. Pentru oamenii vremii, însă, Pavel era un lucrător, așadar cuvintele sale aveau valoare, pentru că el era cineva care acceptase ceea ce i-a fost încredințat. Prin urmare, scrisorile sale au fost de folos tuturor celor care Îl urmăreau pe Hristos. Chiar dacă acele cuvinte nu au fost rostite personal de către Isus, ele au fost, totuși, esențiale pentru timpul lor. Ca atare, oamenii care au venit după Pavel i-au adunat scrisorile în Biblie, permițându-le astfel să fie transmise până astăzi. Înțelegeți ce vreau să spun? Eu vă ofer pur și simplu o explicație exactă a acestor scrisori și le disec, nu le neg beneficiile pentru oameni și nici valoarea lor ca referință. Dacă, după ce ați citit cuvintele Mele, nu numai că negați scrisorile lui Pavel, ci stabiliți că sunt o erezie sau sunt lipsite de valoare, atunci se poate spune doar că aveți o capacitate de înțelegere prea slabă și că la fel de slabe sunt și percepțiile și judecata voastră asupra lucrurilor; cu siguranță nu se poate spune că ale Mele cuvinte sunt peste măsură de unilaterale. Înțelegeți acum? Lucrurile importante pe care trebuie să le înțelegeți sunt situația reală a lucrării lui Pavel la momentul respectiv și contextul în care au fost scrise scrisorile sale. Dacă aveți o viziune corectă a acestor împrejurări, atunci veți avea și o viziune corectă a epistolelor lui Pavel. În același timp, după ce ai priceput esența acelor scrisori, vei evalua corect Biblia și vei înțelege de ce epistolele lui Pavel au fost atât de adorate atâția ani de generațiile de mai târziu, precum și de ce există chiar și mulți oameni care îl tratează ca pe Dumnezeu. Nu e asta ceea ce ați crede și voi, dacă nu ați înțelege?

Cineva care nu este Dumnezeu Însuși nu Îl poate reprezenta pe Dumnezeu Însuși. Se poate spune doar că lucrarea lui Pavel este o parte a pătrunderii umane și o parte a luminării Duhului Sfânt. Pavel a scris aceste cuvinte folosind pătrundere umană, cu luminare de la Duhul Sfânt. Nu este un lucru rar. Prin urmare, era inevitabil ca ale sale cuvinte să fie presărate cu unele experiențe umane și, mai târziu, el și-a folosit experiențele personale pentru a-și aproviziona și susține frații și surorile de la acea vreme. Scrisorile pe care le-a scris nu pot fi clasificate ca studiu de viață și nici nu pot fi clasificate ca biografii sau mesaje, cu atât mai puțin au fost adevăruri practicate de biserică sau decrete administrative ale bisericii. Pentru cineva cu o povară – o persoană desemnată de către Duhul Sfânt să lucreze – acesta este un lucru pe care trebuie pur și simplu să îl facă. Dacă Duhul Sfânt ridică oamenii și le acordă o povară, dar ei nu își asumă lucrarea bisericii și nu pot să gestioneze bine treburile acesteia sau să-i rezolve în mod satisfăcător toate problemele, atunci asta dovedește că acei oameni nu-și îndeplinesc îndatoririle. Prin urmare, nu era un lucru foarte misterios ca un apostol să poată scrie scrisori pe parcursul lucrării sale. Asta făcea parte din sarcina lui; era obligat să o facă. Nu le scria cu scopul de a întocmi un studiu de viață sau o biografie spirituală, și cu siguranță nu scria pentru a deschide o altă cale de urmat pentru sfinți. Mai degrabă, o făcea pentru a-și îndeplini propria funcție și a-I fi un slujitor loial lui Dumnezeu, astfel încât să poată da socoteală lui Dumnezeu, ducând la bun sfârșit sarcinile încredințate de El. În lucrarea lui, trebuia să-și asume responsabilitatea pentru el însuși și pentru frații și surorile lui și trebuia să-și facă munca bine și să pună la inimă treburile bisericii: toate acestea făceau parte din munca lui.

Dacă ați dobândit o înțelegere a scrisorilor lui Pavel, veți avea, de asemenea, o idee și o apreciere corectă atât a epistolelor lui Petru, cât și a celor ale lui Ioan. Nu veți mai privi niciodată aceste scrisori drept cărți din ceruri sau drept sfinte și intangibile, cu atât mai puțin îl veți considera pe Pavel drept Dumnezeu. La urma urmei, lucrarea lui Dumnezeu este diferită de lucrarea oamenilor, așadar, cum ar putea, oare, să fie expresiile Lui la fel ca expresiile omului? Dumnezeu are propria Sa fire deosebită, în timp ce omul are îndatoriri pe care el se cuvine să le realizeze. Firea lui Dumnezeu este exprimată în lucrarea Sa, în timp ce datoria omului este întruchipată în experiențele omului și manifestată în ceea ce urmărește omul. Prin urmare, devine evident prin lucrarea care se face dacă un lucru este expresia lui Dumnezeu sau expresia omului. Nu are nevoie să fie explicat de Dumnezeu Însuși și nici nu-i cere omului să se străduiască să aducă mărturie, cu atât mai puțin are nevoie ca Dumnezeu Însuși să suprime vreo persoană. Toate acestea vin ca o dezvăluire naturală; nu este nici forțat, nici ceva în care omul să se poată amesteca. Datoria omului poate fi cunoscută prin experiențele sale și nu-i impune să facă vreo lucrare suplimentară bazată pe experiență. Toată esența omului poate fi dezvăluită pe măsură ce acesta își realizează datoria, pe când Dumnezeu Își poate exprima firea inerentă în timp ce Își îndeplinește lucrarea. Dacă este lucrarea omului, atunci nu poate fi ascunsă. Dacă este lucrarea lui Dumnezeu, atunci firea lui Dumnezeu este și mai imposibil de ascuns de către cineva, cu atât mai puțin de controlat de către om. Nu se poate spune despre vreun om că este Dumnezeu, cu atât mai puțin pot lucrarea și cuvintele sale să fie privite ca sfinte sau considerate imuabile. Se poate spune despre Dumnezeu că este uman pentru că El S-a îmbrăcat în trup, dar lucrarea Lui nu poate fi considerată lucrarea omului sau datoria omului. Chiar mai mult, cuvântările lui Dumnezeu și scrisorile lui Pavel nu pot fi echivalate, și nici judecata și mustrarea lui Dumnezeu și cuvintele de învățătură ale omului nu pot fi menționate în condiții de egalitate. Prin urmare, există principii care disting lucrarea lui Dumnezeu de lucrarea omului. Acestea sunt diferențiate în funcție de esențele lor, nu de sfera lucrării sau de eficiența temporară. Pe această temă, majoritatea oamenilor fac greșeli de principiu. Acest lucru se datorează faptului că omul privește exteriorul, pe care el îl poate percepe, în timp ce Dumnezeu privește esența, care nu poate fi observată cu ochii fizici ai oamenilor. Dacă privești cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu ca pe datoria unui om obișnuit și consideri lucrarea pe scară largă a omului ca pe lucrarea lui Dumnezeu întrupat, mai degrabă decât ca pe datoria pe care omul o realizează, atunci nu greșești oare în principiu? Scrisorile și biografiile omului pot fi scrise cu ușurință, dar numai pe temelia lucrării Duhului Sfânt. Cu toate acestea, cuvântările și lucrarea lui Dumnezeu nu pot fi realizate cu ușurință de om sau înfăptuite prin înțelepciunea și gândirea umană, cu atât mai puțin pot oamenii să le explice în detaliu după ce le cercetează. Dacă aceste chestiuni de principiu nu stârnesc nicio reacție în voi, asta dovedește că nu aveți o credință foarte adevărată sau meticuloasă. Se poate spune doar că aveți o credință plină de nedeslușire, care este atât dezorientată, cât și neprincipială. Fără a înțelege nici măcar chestiunile cele mai fundamentale despre Dumnezeu și om, o astfel de credință nu este, oare, cea mai lipsită de pătrundere? Cum ar putea Pavel să fie singura persoană folosită de-a lungul întregii istorii? Oare cum ar putea el să fie singurul care a lucrat vreodată pentru biserică? Cum ar putea să fie singurul care a scris bisericilor pentru a le sprijini? Indiferent de amploarea sau influența lucrării acestor oameni, sau de rezultatele lucrării lor, oare nu sunt asemănătoare toate principiile și esența unei astfel de lucrări? Nu este lucrarea acestor oameni complet diferită de lucrarea lui Dumnezeu? Chiar dacă între diferitele etape ale lucrării lui Dumnezeu există diferențe clare și chiar dacă multe dintre metodele Sale de a lucra nu sunt întru totul aceleași, oare nu au toate doar o singură esență și sursă? În consecință, dacă o persoană nu s-a lămurit nici acum în privința acestor lucruri, atunci este prea lipsită de rațiune. Dacă, după ce a citit aceste cuvinte, o persoană tot spune că scrisorile lui Pavel sunt sfinte și intangibile și că sunt diferite de biografiile oricărei figuri spirituale, atunci rațiunea acestei persoane este mult prea anormală, iar o astfel de persoană este, fără îndoială, un expert doctrinar complet lipsit de noimă. Chiar dacă îl venerezi pe Pavel, nu te poți folosi de sentimentele tale calde pentru el ca să răstălmăcești adevărul faptelor sau ca să respingi existența adevărului. Ca să nu mai zic că ceea ce am spus Eu nu aruncă defel în foc toate lucrările și scrisorile lui Pavel și nu le neagă întru totul valoarea ca referințe. Oricum ar fi, când rostesc aceste cuvinte, intenția Mea este ca voi să dobândiți o înțelegere corectă și o apreciere rezonabilă a tuturor lucrurilor și oamenilor: numai aceasta este o rațiune normală; numai cu asta se cuvine să se echipeze oamenii juști care au adevărul.