de Chuanyang, Statele Unite

Iarna anului 2010 din Statele Unite mi-a lăsat o senzație de frig intens. Pe lângă frigul aspru al vântului și al zăpezii, încă mai rea era senzația că inima îmi fusese invadată de un soi de „val de frig”. Pentru cei care se ocupă de decorațiuni interioare, iarna este cea mai dificilă perioadă a anului deoarece, odată ce începe sezonul rece, este foarte puțin de lucru. Ne confruntăm chiar și cu pierderea serviciului. Acesta a fost primul meu an în Statele Unite, eram nou venit și totul mi se părea necunoscut. Nici închirierea unui apartament sau găsirea unui serviciu nu au fost ușoare, iar zilele îmi erau pline de greutăți. Devenise atât de rău încât trebuia să împrumut bani ca să-mi plătesc chiria pentru apartament. Aflat în această situație dificilă, am devenit melancolic și simțeam că viața mea era greu de îndurat. Noaptea stăteam cu fața spre peretele înghețat, fiind atât de trist încât tot ce voiam era să plâng. Într-o zi, pe când mă plimbam apatic în tristețea și neliniștea mea, o persoană care răspândea Evanghelia Domnului Isus mi-a dat o carte de vizită și mi-a spus: „Domnul Isus te iubește. Frate, vino la biserica noastră și ascultă Evanghelia Domnului!” Mi-am spus în sinea mea: „Am impresia că n-am nimic de făcut acum, așa că nu-i nimic rău să merg și să ascult asta. N-ar strica, e ceva de făcut.” Așa că am intrat pur și simplu în biserică. L-am ascultat pe pastor citind cu voce tare ceva ce spusese Domnul Isus: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:16). Când am auzit asta, m-am simțit profund mișcat de dragostea Domnului. Nu pot explica în mod clar cum m-am simțit, dar am simțit că dragostea Domnului este reală și că depășește orice iubire care s-ar putea găsi în lume. Inima mea încărcată de durere a fost mult alinată. Ca urmare, am decis să mă încred cu sinceritate în Domnul Isus. După aceea, am început să particip cu entuziasm la întâlniri în fiecare duminică și, datorită căutării mele entuziaste, am devenit rapid un coleg în cadrul bisericii.

După ce am slujit în biserică timp de doi ani, simțeam tot mai puțin că Domnul este cu mine. Nu mă simțeam luminat când citeam Biblia, nu eram mișcat când mă rugam și nu simțeam că obțin ceva din participarea la întâlniri. În plus, am văzut că toți cei din biserică trăiau o viață în care păcătuiau ziua doar ca să mărturisească seara și că toți, fie ei pastori, prezbiteri sau credincioși de rând, erau înrobiți de păcat, implicându-se în certuri din invidie, conspirând între ei ca să formeze facțiuni, luptându-se pentru faimă și profit și râvnind la lucruri lumești. Tot soiul de fapte ilegale erau comise din ce în ce mai des. Am văzut și că oamenii din societatea în ansamblu deveneau tot mai depravați cu fiecare zi care trecea, tot mai răi și mai egoiști și că peste tot în lume se produceau dezastre – mereu apăreau cutremure, foamete și epidemii. Semnele de tot felul arătau clar că veniseră zilele de pe urmă și că Domnul Isus urma să Se întoarcă la scurt timp. Pastorii și prezbiterii ne predicau deseori despre aceste versete din Biblie: „Atunci, de vă va zice cineva: «Iată, aici e Hristos, sau acolo!», să nu credeți. Că se vor scula hristoşi mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne mari și minuni ca să amăgească, de se va putea, și pe cei aleși” (Matei 24:23-24). În predicile lor, ei afirmau în mod nechibzuit că vor apărea Hristoși falși în zilele de pe urmă și ne spuneau că nu trebuie în niciun caz să ascultăm predica unor străini. Chiar au spus că, exceptându-i pe cei din biserica noastră, credincioșii din alte confesiuni se înșelau cu toții și că trebuie să avem grijă să-i discernem pe alți oameni pentru a nu ne lăsa păcăliți și a ajunge să urmăm calea greșită. Deoarece i-am auzit adesea pe pastori predicând astfel, mi-am zis: „Nu trebuie să mă abat de la cale în acest moment crucial al sosirii iminente a Domnului și trebuie să-mi păstrez credința în Domnul.”

Într-o zi, la jumătatea lunii septembrie 2016, am primit un telefon neașteptat de la sora Zhu. Sora Zhu era de mult timp credincioasă și o căutătoare entuziastă în biserica noastră și am fost mereu în relații bune, așa că m-am bucurat foarte mult să primesc un apel de la ea. Am ascultat în timp ce sora Zhu îmi vorbea încântată: „Frate, am să-ți dau niște vești bune: Domnul Isus S-a întors ca Dumnezeu Atotputernic! De data asta, Dumnezeu S-a întrupat ca să săvârșească lucrarea de judecată, curățire și mântuire a omului!” Am fost oarecum surprins să aud aceste cuvinte și mi-am zis: „Oare sora Zhu nu a păstrat calea Domnului? S-a alăturat altei confesiuni? Cum ar putea să fie atât de nechibzuită? Pastorii și prezbiterii au subliniat în repetate rânduri că vor apărea Hristoși falși în zilele de pe urmă, deci de ce nu i-a ascultat? Dacă ne abatem în credința noastră în acest moment crucial când Domnul urmează să vină la scurt timp, atunci nu ne vom fi practicat credința în zadar în toți acești ani?” În timp ce mă gândeam la asta, am întrebat-o nervos pe sora Zhu: „Soră, în Biblie spune că în zilele de pe urmă vor fi falși…”, dar fără să aștepte să termin de vorbit, sora Zhun m-a întrerupt. „Frate, Domnul Isus ne-a avertizat: «Nu judecaţi» și nu trebuie să judecăm după bunul plac ca să nu fim condamnați de Dumnezeu.” Avertismentul surorii m-a făcut să mă gândesc la aceste cuvinte ale Domnului: „Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi! Nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi!” (Luca 6:37). N-am îndrăznit să mai spun altceva. Cu toate acestea, cu privire la un eveniment atât de important ca întoarcerea Domnului, sora Zhu și cu mine aveam fiecare propria părere și amândoi voiam să ne convingem unul pe celălalt. Prin urmare, am încercat pe rând să ne demonstrăm punctul de vedere, dar niciunul dintre noi n-a reușit în cele din urmă să-l convingă pe celălalt.

Mai mult de o lună după aceasta, sora Zhu m-a sunat în repetate rânduri ca să-mi predice Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu Atotputernic, dar am refuzat mereu să o accept și am continuat să o rog să revină în biserica noastră și să creadă în continuare în Domnul. Pe măsură ce trecea timpul, am văzut că este foarte fermă în credința ei în Dumnezeu Atotputernic și că nu șovăia câtuși de puțin în credința ei, așa că a trebuit să renunț și să nu mai încerc să o conving. Am spus: „De acum înainte, voi crede în continuare în Domnul Isus și tu poți crede în Dumnezeu Atotputernic și nu ne vom amesteca unul în credința celuilalt!” După aceasta, oricând mă suna sora Zhu ca să fie mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, căutam o scuză ca să o evit. Am continuat să refuz să accept lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, dar ea n-a renunțat niciodată să încerce să-mi predice Evanghelia.

Într-o dimineață din noiembrie, puțin după 5 dimineața, înainte să răsară soarele, cineva a sunat la ușa locuinței mele. Am deschis ușa și am văzut-o pe sora Zhu, iar cu ea erau un frate și o soră. Când am văzut-o pe sora Zhu, m-am simțit în defensivă. M-am gândit în sinea mea: „Nu am fost clar în ceea ce te privește? De ce ai călători atât de departe ca să vii la mine acasă? Indiferent ce spui, nu voi crede în Dumnezeu Atotputernic.” Fără să-mi pese de toți anii de când ne cunoșteam ca membri ai aceleiași biserici, le-am spus unele cuvinte neplăcute și am refuzat să-i las să intre. Când sora Zhu a văzut cât de hotărât sunt, o privire descurajată a apărut pe chipul ei și mi-a spus cu o voce sugrumată de emoție: „Frate, motivul pentru care am venit să-ți împărtășim Evanghelia Împărăției este că am fost mișcată de Duhul Sfânt. Dacă n-ar fi dragostea lui Dumnezeu, n-aș fi fost capabilă să-mi înghit mândria și să încerc în continuare să-ți împărtășesc Evanghelia de atâtea ori. Frate, Domnul Isus S-a întors cu adevărat. Chiar acum, Duhul Sfânt lucrează asupra celor care au acceptat noua lucrare a lui Dumnezeu. Dacă n-ar fi lucrarea Duhului Sfânt, cum ar putea cineva să aibă atâta credință și hotărâre ca să vină și să-ți predice Evanghelia? Și tu ai văzut situația actuală a bisericii noastre. Frații și surorile noastre trăiesc cu toții înrobiți de păcat și sunt lipsiți de puterea de a se elibera. Dumnezeu a venit de această dată ca să-Și exprime cuvintele, să-i judece pe oameni și să înfăptuiască lucrarea de a ne elibera de păcat și a ne curăța. Dacă pierdem lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, nu vom avea altă ocazie să obținem mântuirea Lui.” Cuvintele sincere ale surorii m-au emoționat și m-am potolit puțin. Îndeosebi, când vorbea despre situația din biserica noastră, toate lucrurile pe care le văzusem întâmplându-se în biserici au început subit să mi se perinde prin minte: în prima biserică în care slujisem, pastorii spuneau una și făceau alta și oricine contribuia cu mulți bani era întâmpinat de pastori cu zâmbetul pe buze și primea multă atenție. Însă cei care nu contribuiau cu foarte mulți bani erau ignorați și priviți cu dispreț de pastori. Chiar nu puteam suporta să văd că se întâmplă asta, așa că m-am alăturat altei biserici. În această biserică, am văzut cum colegii se excludeau unii pe alții, intrau în dispute din invidie, se aliau unii cu alții ca să formeze diferite facțiuni și nu se deosebeau deloc de oamenii din lumea laică. Acest lucru m-a dezamăgit nespus. La început, am vrut să mă mut la altă biserică, dar un frate mi-a spus că trecuse deja prin multe biserici și că oriunde mergea găsea mereu aceeași dezolare și același întuneric… M-am gândit și la diversele comportamente de care dădusem dovadă eu însumi când trăiam în păcat, ceea ce m-a făcut să încep să șovăi în inima mea. M-am gândit: „Este posibil ca Domnul Isus chiar să Se fi întors întrupat ca să înfăptuiască lucrarea de eradicare a păcatelor?” Chiar atunci, sora Zhu a continuat spunând: „Cât despre faptul dacă Dumnezeu Atotputernic este sau nu Domnul întors, tot ce trebuie să faci este să citești cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic și atunci vei ști. Când Domnul Isus a venit să-Și înfăptuiască lucrarea, discipolii Săi L-au urmat deoarece au recunoscut prin cuvintele Sale și lucrarea Sa că este Mesia cel prevestit. Astăzi, ca să stabilim dacă Dumnezeu Atotputernic este sau nu apariția Domnului Isus care S-a întors ca Să-și săvârșească lucrarea, trebuie să facem aceasta și examinând lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Dacă, după ce citești cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, încă mai crezi că nu este Domnul întors, atunci nu voi încerca să te oblig să crezi și voi înceta să-ți predic Evanghelia, deoarece Dumnezeu n-a forțat niciodată pe nimeni să-I accepte Evanghelia.”

După ce sora Zhu a spus aceasta, am ezitat un moment și mi-am zis: „N-ar strica să le citesc și să văd exact ce adevăruri rostite în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic i-au dat surorii Zhu o asemenea credință fermă în El.” După aceasta, am deschis ușa și am lăsat-o pe sora Zhu și pe ceilalți să intre în casă. Sora Zhu i-a prezentat pe ceilalți, și anume sora Zhang Qing și fratele Liu Kaiming din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Sora Zhu a spus: „Frate Chuanyang, au trecut mai multe luni de când am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Am mers la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic ca să văd pe cont propriu și am participat la viața lor bisericească. Prin experiențele personale și printr-o investigație serioasă, am văzut că Biserica lui Dumnezeu Atotputernic are într-adevăr lucrarea Duhului Sfânt. Este o biserică autentică și a luat naștere cu siguranță din Dumnezeu. Noi doi am fost membri ai bisericii câțiva ani și, fiind coleg în biserică, ar trebui să știi mai bine decât mine ce se întâmplă acum în aceasta. Duhul Sfânt a încetat să lucreze de mult timp în biserica noastră și asta este ceva ce știe toată lumea. Pastorii nu pot ține predici care să ne ofere viață. Ei predică doar despre cum să atacăm sau să ne păzim împotriva altor confesiuni, spunându-ne că trebuie să păzim numele Domnului și că vom fi mântuiți atât timp cât nu ne părăsim biserica. Dar nu există cu adevărat nicio bază în cuvântul Domnului ca să se poarte astfel. Ei procedează așa doar ca să-și protejeze pozițiile și să-și păstreze sursele de câștig și nu se gândesc deloc la viețile noastre. Dacă s-ar simți într-adevăr responsabili pentru viețile noastre, atunci ar trebui să aibă inițiativă și să ne conducă în căutarea unei biserici unde lucrează Sfântul Duh, în loc să ne pună să rămânem cu încăpățânare într-o religie în care Duhul Sfânt a încetat de mult să lucreze, așteptând să murim răpuși de foame sau să fim captivi într-o biserică lipsită de lucrarea Duhului Sfânt.” După ce am auzit acestea, mi-am spus în sinea mea: „Sora Zhu descrie cu adevărat ce se întâmplă. Biserica din zilele noastre chiar nu are lucrarea Duhului Sfânt, tot ceea ce fac pastorii și prezbiterii chiar nu ține seama de viețile noastre, ale credincioșilor și în timp ce-am rămas alături de această biserică de-a lungul anilor am simțit tot mai mult că Domnul nu este cu noi. Spiritul meu s-a simțit de mult timp însetat și departe de lumină, ca și cum ar fi ajuns la un capăt de drum.” Auzind-o vorbind într-un mod atât de rezonabil și de justificat, nu m-am mai simțit potrivnic vizitei lor.

Chiar atunci, fratele care venise cu ea – fratele Liu – a spus: „Frate, motivul pentru care lumea religioasă este atât de pustiită este pentru că Dumnezeu a venit să înfăptuiască noua lucrare și lucrarea Duhului Sfânt a avansat, dar oamenii nu au ținut pasul cu noua lucrare pe care o face Dumnezeu. Un motiv și mai însemnat este că pastorii și prezbiterii nu s-au supus poruncilor Domnului și nu au pus cuvintele Lui în practică, ci i-au condus în schimb pe credincioși să urmeze tendințele rele ale lumii și chiar s-au împotrivit și au condamnat noua lucrare a lui Dumnezeu. Este întocmai ca atunci când a venit Domnul Isus să-Și realizeze lucrarea, templul fusese transformat într-un loc unde se vindeau vite, oi și porumbei și se schimbau bani. Preoții încălcau legile și ofereau animale cu defecte ca jertfe pentru a-L înșela pe Dumnezeu, fariseii râvneau avere și se bucurau de roadele poziției lor și erau comise alte astfel de păcate. Chiar și cei care Îl slujeau pe Dumnezeu trăiau în păcat, fără nici cea mai mică venerație față de Dumnezeu în inimile lor. Aceasta era suficient să arate că Duhul Sfânt nu mai lucra în templu, că lucrarea Duhului Sfânt avansase și că lucrarea lui Dumnezeu din Epoca Legii ajunsese la sfârșit. Domnul Isus venise să înfăptuiască lucrarea de răscumpărare pe fundația lucrării din Epoca Legii, iar Duhul Sfânt nu mai lucra în aceia care păstrau numele lui Iahve Dumnezeu și se agățau cu încăpățânare de legi. În schimb, lucrarea Duhului Sfânt a trecut la cei care au acceptat noua lucrare a Domnului Isus. Întrucât prezența lui Dumnezeu nu mai era în templu, acesta devenise tot mai pustiu, ajungând în cele din urmă un cuib de tâlhari. Pe de altă parte, discipolii Domnului Isus au primit mântuirea Domnului, au pus în practică învățăturile Lui, L-au urmat pe Domnul cu credință și putere, și-au părăsit căminele și și-au abandonat meseriile pentru a fi martori și a răspândi Evanghelia Domnului, fără să se teamă de persecuție sau adversități. Nu au fost toate acestea efectul obținut asupra lor de lucrarea Duhului Sfânt? În același mod, întoarcerea Domnului de azi înseamnă că vechea epocă a ajuns la sfârșit și a început o nouă epocă. Duhul Sfânt a încetat de mult timp să lucreze în bisericile din Epoca Harului; în schimb, El a început să lucreze asupra celor care au acceptat noua lucrare a lui Dumnezeu, ceea ce îndeplinește aceste profeții din Biblie: «Mai mult, tot Eu am oprit ploaia pentru voi, când mai erau încă trei luni până la seceriş. Am dat ploaie peste o cetate, dar peste o alta n-am lăsat să plouă; peste un ogor a plouat, însă alt ogor nu a avut parte de ploaie şi s-a uscat» (Amos 4:7). «Iată, vor veni zile […] când voi trimite o foamete în țară, nu o foamete de pâine, nici o sete de apă, ci de a-I auzi cuvintele lui Iahve» (Amos 8:11). De asemenea, Dumnezeu Atotputernic spune: «Dumnezeu va împlini acest fapt: va face ca toți oamenii din univers să vină înaintea Lui și să I se închine Dumnezeului de pe pământ, iar lucrarea Lui din alte locuri va înceta, iar oamenii vor fi forțați să caute adevărata cale. Va fi ca și cu Iosif: toți veneau la el pentru mâncare și i se închinau, pentru că el avea ce să mănânce. Pentru a evita foametea, oamenii vor fi forțați să caute adevărata cale. Întreaga comunitate religioasă va suferi o foamete aspră și numai Dumnezeul zilei de astăzi este izvorul de apă vie, este în posesia izvorului nesecat oferit pentru bucuria omului, iar oamenii vor veni și vor depinde de El» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Împărăția Milenară a sosit”). «Toată lucrarea lui Dumnezeu în întregul univers s-a concentrat asupra acestui grup de oameni. El și-a dedicat toate eforturile și a sacrificat totul pentru voi; El v-a revendicat și a dat pentru voi toată lucrarea Duhului în întregul univers. De aceea spun că voi sunteți cei norocoși. Mai mult, El a transferat slava Lui de la Israel, poporul Lui ales, către voi, pentru ca scopul planului Lui să se manifeste prin voi, acest grup de oameni. De aceea, voi sunteți cei care veți primi moștenirea lui Dumnezeu, și chiar mai mult, sunteți moștenitorii slavei lui Dumnezeu» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este lucrarea lui Dumnezeu la fel de simplă cum și-o imaginează oamenii?”). «Pentru că cei cufundați în religie sunt nevrednici să accepte lucrarea nouă a lui Dumnezeu și țin numai de lucrarea veche din trecut, Dumnezeu S-a lepădat de acești oameni și Își face noua lucrare asupra oamenilor care acceptă această lucrare nouă. Aceștia sunt oameni care colaborează în lucrarea Sa nouă și numai în acest fel poate fi împlinită gestionarea Sa» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului”). Din aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, putem vedea că Duhul Sfânt nu mai lucrează în bisericile din Epoca Harului așa că, indiferent cât de mult se străduie oamenii sau ce fel de metode omenești folosesc ca să-și revitalizeze bisericile, este în zadar. Biserica Catolică și confesiunile protestante sunt toate la fel; spiritele credincioșilor sunt însetate și înfometate, credința și dragostea lor se sting treptat, ei nu reușesc să urmeze învățăturile Domnului și mulți dintre ei urmează tendințele rele ale lumii, gonind după avere și râvnind la lucruri lumești. Bisericile au devenit locuri ale dezolării. Pe de altă parte, frații și surorile din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic sunt cei care au părăsit diferite confesiuni și provin din diverse profesii ca să accepte lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Aceștia sunt fecioarele înțelepte care, auzind glasul lui Dumnezeu, s-au întors înaintea tronului Său. Ei primesc proviziile de apă vie a vieții ce izvorăște din tronul lui Dumnezeu, ei sunt păstoriți și conduși de Dumnezeu Însuși și împărtășesc și sunt martori pentru Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu într-un singur cuget. Ei îndură ridiculizarea și calomnia lumii, suportă abuzul și condamnarea din partea liderilor de diferite confesiuni și sunt chiar bătuți, ei îndură arestări, percheziții ale caselor lor, confiscări ale bunurilor, torturi crude, întemnițări și multe altele din partea guvernului PCC. Cu toate acestea, ei au credință, au putere, au dragoste și sunt perseverenți și neclintiți atunci când Îl urmează pe Dumnezeu Atotputernic și sunt martori pentru lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Ei nu sunt capabili să facă asta prin propria lor putere. Toate acestea sunt efecte obținute prin lucrarea Duhului Sfânt! În plus, voia lui Dumnezeu se găsește în trimiterea foametei în lumea religioasă. Scopul Lui atunci când face asta este să-i convingă pe cei care cred cu adevărat în Dumnezeu și care sunt însetați după adevăr să se desprindă de religie, să se elibereze de înșelăciunea și de controlul antihriștilor religioși și să se îndepărteze de religie. Făcând aceasta, ei pot căuta urmele lui Dumnezeu și apariția Lui, pot accepta lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și pot fi curățiți și desăvârșiți de Dumnezeu. În același timp, acei necredincioși care rămân în sânul religiei, care caută să mănânce pe săturate și care nu cred în Dumnezeu cu o inimă curată, ci îi idolatrizează și îi urmează în schimb pe oameni, vor fi expuși și eliminați. În acest mod, toți oamenii vor fi separați după felul lor. Nu este aceasta înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu?”

După ce am ascultat cuvintele lui Dumnezeu și părtășia acestui frate, am simțit că totul sună foarte practic și că este complet în concordanță cu realitatea lucrurilor. Mă simțeam de parcă m-aș fi trezit dintr-un vis și am înțeles cauza dezolării diverselor biserici. În acest moment, am văzut în cele din urmă cât de insensibil fusesem. Deși văzusem că, de la pastori și prezbiteri la credincioșii de rând, toți fuseseră înrobiți de păcat și că biserica era plină de fărădelegi și de nedreptate, tot nu căutasem voia lui Dumnezeu, și nici lucrarea Duhului Sfânt. Mai mult, nu acordasem deloc atenție ascultării glasului lui Dumnezeu și, ca urmare, fusesem eliminat de lucrarea Duhului Sfânt fără să-mi dau măcar seama. Am realizat că aveam nevoie să citesc cu atenție cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic. În acea zi, când sora Zhu și însoțitorii ei plecau, au stabilit o zi în care să se întoarcă și să aibă din nou părtășie cu mine și mi-au lăsat și o copie a „Cartea deschisă de Miel”, pe care m-am bucurat să o primesc.

Mai târziu, când am citit „Cartea deschisă de Miel”, o carte a cuvântului lui Dumnezeu Atotputernic, am văzut că acesta dezvăluie multe mistere, cum ar fi cele trei etape ale lucrării desfășurate de Dumnezeu pentru a mântui omenirea, lucrarea Lui de judecată din zilele de pe urmă, frumusețea Împărăției Sale și altele, ceea ce mi-a oferit o înțelegere mai profundă asupra lucrării lui Dumnezeu. Spiritul meu însetat s-a simțit potolit și, cu cât citeam mai mult această carte, cu atât o îndrăgeam mai tare. Obișnuiam să mă trezesc la ora 5:30 dimineața, dar după ce mi-am primit copia din „Cartea deschisă de Miel”, am început să mă trezesc la 4:30 ca să citesc cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic și să reflectez la cuvintele Sale și spiritul meu simțea o mare mulțumire. Într-o dimineață, pe când citeam capitolul „Ești tu oare un adevărat credincios în Dumnezeu?”, am simțit o agitație extremă în inima mea. Dumnezeu Atotputernic este Dumnezeul care cercetează cele mai ascunse unghere ale inimilor oamenilor și a expus natura noastră coruptă pe care n-am putea să o cunoaștem vreodată pe cont propriu, astfel am devenit capabil să văd adevărul coruperii mele de către Satana. Acest lucru a fost îndeosebi adevărat când am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic: „În orice caz, Eu spun că toți aceia care nu stimează adevărul sunt toți necredincioși și trădători ai adevărului. Astfel de oameni nu vor primi niciodată aprobarea lui Hristos. […] Trebuie să înțelegeți că Dumnezeu nu aparține lumii sau unei singure persoane, ci tuturor acelora care cred cu adevărat în El, tuturor acelora care Îl venerează și tuturor acelora care Îi sunt devotați și credincioși Lui.” În timp ce reflectam la aceste cuvinte, mă întrebam continuu: sunt o persoană care crede cu adevărat în Dumnezeu? Prețuiesc adevărul? Ce am prețuit în ultimii ani ai credinței mele în Domnul? M-am gândit că eram la fel ca majoritatea fraților și surorilor: la suprafață, citeam Biblia și participam la întâlniri, dar nu acordam nicio atenție pentru experimentarea sau practicarea cuvântului Domnului; în schimb, prețuiam predicile rostite de pastori și sensul literal al slovelor din Biblie. Mi-am pus o încredere necondiționată în cunoștințele biblice și în doctrinele teologice predicate de pastori. Nu m-am gândit niciodată dacă ceea ce predicau ei conținea vreun pic de adevăr sau dacă era conform cu voia Domnului și cu siguranță nu am folosit niciodată cuvintele Domnului ca să examinez și să măsor ceea ce spuneau. Noi, credincioșii, credeam pur și simplu orice predicau. Gândindu-mă acum la asta, am realizat cât de nesăbuit și de ignorant fusesem să idolatrizez orbește niște oameni! M-am gândit retrospectiv la predicile făcute de pastori și prezbiteri. Ei țineau predici fie despre oferirea de jertfe sau despre a ne păzi de alte confesiuni și a izola biserica, fie predicau doar despre aceleași lucruri învechite pe care le predicaseră de ani de zile. Nu era nicio iluminare nouă, nicio luminare nouă, nu aveau absolut nimic să ne ofere, nu puteau rezolva problema golului din spiritele noastre și cu siguranță nu puteau rezolva dezolarea din biserică. Aceasta a făcut ca frații și surorile să se rezume la niște formalități când participau la întâlniri. În timpul întâlnirilor, unii conversau, unii ațipeau și alții chiar jucau jocuri pe telefon. Trăisem în această biserică întunecată și pustiită, dar nu știusem să caut voia lui Dumnezeu și nici să caut lucrarea Duhului Sfânt. Din câte se pare, nu eram o persoană care căuta adevărul sau care credea câtuși de puțin cu adevărat în Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Toți aceia care nu stimează adevărul sunt toți necredincioși”. „Dumnezeu nu aparține lumii sau unei singure persoane, ci tuturor acelora care cred cu adevărat în El”. Aceste cuvinte erau atât de reale și m-au făcut deodată să mă gândesc la cuvintele Domnului Isus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6). Am înțeles atunci că Dumnezeu este adevărul, că Dumnezeu Își săvârșește lucrarea pentru a-i dărui omului adevărul, calea și viața și că oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu sunt atenți să caute și să obțină adevărul. Drept credincios în Dumnezeu, nu acordasem atenție căutării adevărului, deci nu fusesem oare total confuz în credința mea? Dacă acesta era modul în care credeam în Dumnezeu, atunci cum aș fi putut primi vreodată aprobarea lui Dumnezeu? Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic mi-au adus beneficii atât de mari! Cu cât citeam mai mult cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, cu atât simțeam mai tare că sunt deficient în atât de multe moduri. Și astfel, cu excepția momentelor când trebuia să lucrez, îmi petreceam tot timpul liber citind cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic. În adâncul inimii mele, eram convins că aceasta este adevărata cale. Dar tot eram nedumerit de aceste cuvinte rostite de Domnul Isus: „Atunci, de vă va zice cineva: «Iată, aici e Hristos, sau acolo!», să nu credeți. Că se vor scula hristoşi mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne mari și minuni ca să amăgească, de se va putea, și pe cei aleși” (Matei 24:23-24). Nu știam care este semnificația lăuntrică a acestor cuvinte, așa că am decis să o cercetez atunci când se întorceau sora Zhu și ceilalți.

Sora Zhu și celălalt frate și sora au venit la mine acasă la ora stabilită și i-am zis surorii Zhang: „În aceste zile din urmă am citit mult din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic și simt că fiecare cuvânt rostit de El este adevărul și este exact ceea ce am nevoie. Înainte, sora Zhu a încercat de nenumărate ori să mă invite să analizez lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, dar, deoarece pastorii mei predicaseră despre modul în care Hristoșii falși aveau să apară în zilele de pe urmă ca să-i amăgească pe oameni, am refuzat să cercetez adevărata cale și acum regret sincer acest lucru. Totuși, mă simt încă nedumerit despre asta, așa că aș dori să o cercetez cu voi. Domnul Isus a spus: «Atunci, de vă va zice cineva: «Iată, aici e Hristos, sau acolo!», să nu credeți. Că se vor scula hristoşi mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne mari și minuni ca să amăgească, de se va putea, și pe cei aleși» (Matei 24:23-24). Cum înțelegeți voi toți aceste cuvinte?”

Sora Zhang a spus: „Slavă lui Dumnezeu și fie ca El să ne îndrume în această părtășie. Cât despre întrebarea pusă de tine, trebuie să înțelegem mai întâi care a fost scopul pentru care a rostit Domnul Isus aceste cuvinte și care a fost intenția Lui atunci când le-a spus. Domnul Isus ne-a spus că, la întoarcerea Lui, Se va întrupa din nou ca Hristos, Fiul Omului și în acest pasaj Domnul a zis că vor apărea și Hristoși falși, care arată semne și minuni pentru a-i înșela pe oameni. Cu alte cuvinte, următoarea dată când Dumnezeu Se va arăta în trup, vor apărea și acești Hristoși falși. Din aceasta putem vedea că Domnul a zis aceste cuvinte ca să ne spună că trebuie să dezvoltăm discernământ, astfel încât să nu fim înșelați de acești Hristoși falși. El nu a spus aceste cuvinte pentru ca noi să refuzăm să ascultăm pe oricine răspândește vestea bună a venirii Domnului și să le închidem mereu ușile. Ar fi o greșeală să ne purtăm astfel și ar fi o înțelegere total greșită a intenției Domnului. Domnul Isus a profețit: «La miezul nopţii a răsunat un strigăt: „Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!”» (Matei 25:6). «Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine» (Apocalipsa 3:20). «Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează» (Ioan 10:27). Cuvintele Domnului arată foarte clar că, atunci când Se întoarce Domnul, Își va folosi glasul pentru a chema oile lui Dumnezeu și, prin glasul Său, oile lui Dumnezeu Îl vor recunoaște și se vor întoarce la El. Cu alte cuvinte, capacitatea noastră de a întâmpina întoarcerea Domnului depinde în mod decisiv de capacitatea noastră de a recunoaște sau nu glasul lui Dumnezeu. Dacă nu facem un efort să ascultăm glasul lui Dumnezeu și îi refuzăm constant pe cei care răspândesc Evanghelia întoarcerii Domnului, atunci n-am fi oare predispuși să închidem ușa în fața Domnului și să-L încuiem afară? Din cuvintele Domnului, vedem că trăsăturile distinctive ale Hristoșilor falși sunt capacitatea de a arăta semne și a face minuni, imitând lucrarea săvârșită de Domnul Isus în trecut și făcând unele semne și minuni, cum ar fi vindecarea bolnavilor și alungarea demonilor, pentru a-i păcăli pe oameni. Cu toate acestea, Hristoșii falși sunt întruchiparea spiritelor rele, prin urmare orice tip de semne ar arăta, ei nu pot exprima niciun adevăr. Acest lucru este incontestabil. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic lămuresc pe deplin expresiile și substanța falșilor Hristoși. Hai să analizăm câteva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic și vei înțelege. Dumnezeu Atotputernic spune: «Dacă în zilele de pe urmă, un „Dumnezeu” la fel ca Isus S-ar arăta, unul care ar vindeca pe cei bolnavi, ar scoate demoni și ar fi crucificat pentru om, acel „Dumnezeu,” deși identic cu descrierea lui Dumnezeu în Biblie și ușor pentru om de acceptat, nu ar fi, în esența sa, trupul purtat de Duhul lui Dumnezeu, ci de un duh rău. Pentru că este principiul lucrării lui Dumnezeu de a nu repeta niciodată ceea ce El a finalizat deja. Și astfel, lucrarea celei de-a doua întrupări a lui Dumnezeu este diferită de lucrarea celei dintâi» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Esența trupului locuit de Dumnezeu”). «Dacă, în prezent, trebuie să apară o persoană capabilă să arate semne și să facă minuni, să alunge demoni, să vindece bolnavii și să facă multe miracole, iar dacă această persoană pretinde că vine de la Isus, atunci ar fi vorba despre un fals realizat de duhurile rele și imitația acestora a lui Isus. Reține! Dumnezeu nu repetă aceeași lucrare. Etapa lucrării lui Isus a fost deja finalizată, iar Dumnezeu nu va relua niciodată acea etapă a lucrării. […] Dacă, în timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu ar arăta semne, ar face minuni, ar alunga demoni și ar vindeca bolnavii – dacă ar face exact așa cum a făcut Isus – atunci Dumnezeu ar repeta aceeași lucrare, iar lucrarea lui Isus nu ar avea semnificație sau valoare. Astfel, Dumnezeu realizează o singură etapă a lucrării în fiecare epocă. Odată ce fiecare etapă a lucrării Sale a fost finalizată, este imitată la scurt timp de duhurile rele, iar după ce Satana începe să calce pe urmele Lui, Dumnezeu trece la o metodă diferită. Odată ce El a completat o etapă a lucrării Sale, aceasta este imitată de duhurile rele. Asta trebuie să vă fie clar» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi”). Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic arată foarte clar că Hristoșii falși sunt cu toții spirite rele care se dau drept Hristos. Deși se autointitulează Dumnezeu, ei nu dețin câtuși de puțin adevărul și cu siguranță nu pot înfăptui lucrarea lui Dumnezeu, deoarece nu au substanța lui Hristos. Tot ce pot face este să pășească pe urmele lui Dumnezeu ca să imite lucrarea desfășurată deja de Domnul Isus și să-i amăgească pe oameni. Hristoșii falși nu vor putea niciodată să le aducă oamenilor adevărul sau o nouă cale de a practica. Oricine știe că toate produsele contrafăcute din această lume sunt realizate prin copierea produselor autentice. Hristoșii falși sunt la fel. Ei îi vindecă pe bolnavi, alungă demoni și fac unele miracole simple pentru a-i înșela pe oameni copiind lucrarea înfăptuită de Domnul Isus, dar este imposibil ca falșii Hristoși să poată face minuni precum readucerea morților la viață și hrănirea a 5.000 de oameni cu cinci pâini și doi pești. Prin urmare, oricine se autointitulează Hristos, spune că este Domnul Isus întors, arată semne și minuni, îi vindecă pe bolnavi și alungă demoni, acești oameni sunt fără nicio îndoială Hristoși falși care-i amăgesc pe oameni. Hristos este însă întruparea lui Dumnezeu Însuși, este Duhul lui Dumnezeu înfăptuit în trup, are umanitate normală și divinitate completă și este cu siguranță Dumnezeu Însuși. Dumnezeu Atotputernic spune: «Dumnezeu care S-a întrupat se numește Hristos, iar astfel Hristosul care le poate da oamenilor adevărul se numește Dumnezeu. Nu există nimic prea exagerat în această privință, deoarece El deține esența lui Dumnezeu și firea și înțelepciunea lui Dumnezeu în lucrarea Lui, care sunt nerealizabile de către om. Aceia care se numesc Hristoși pe ei înșiși și totuși nu pot săvârși lucrarea lui Dumnezeu, sunt escroci. Hristos nu este numai manifestarea lui Dumnezeu pe pământ, ci și trupul special asumat de Dumnezeu în timp ce Își săvârșește și întregește lucrarea printre oameni. Acest trup nu este unul care poate fi înlocuit de orice om, ci unul care poate purta așa cum trebuie lucrarea lui Dumnezeu pe pământ și poate exprima firea lui Dumnezeu și Îl reprezintă bine pe Dumnezeu, oferindu-i omului viață. Mai devreme sau mai târziu, cei care se dau drept Hristos vor cădea cu toții, pentru că, deși susțin că sunt Hristos, ei nu dețin nimic din esența lui Hristos. Și astfel spun că autenticitatea lui Hristos nu poate fi definită de om, ci este acceptată și decisă de Dumnezeu Însuși» (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice”). Așadar, doar Hristos poate săvârși lucrarea lui Dumnezeu Însuși, doar Hristos poate exprima adevărul și doar Hristos poate exprima firea lui Dumnezeu, având grijă de om și păstorindu-l. Doar Hristos poate realiza lucrarea de răscumpărare și de mântuire a omenirii, doar El poate pune capăt vechii epoci și anunța noua epocă. Mai mult, lucrarea lui Dumnezeu este întotdeauna nouă și niciodată veche și Dumnezeu nu repetă niciodată aceeași lucrare. Prin urmare, de fiecare dată când vine Hristos ca să-Și desfășoare lucrarea, El va aduce mereu o lucrare nouă, exprimând firea lui Dumnezeu și ceea ce El are și ce este. De exemplu, când Domnul Isus a venit să înfăptuiască lucrarea, El a încheiat Epoca Legii și a început Epoca Harului, a ținut predicile care le-au îngăduit oamenilor să-și mărturisească păcatele și să se căiască și i-a învățat pe oameni să-și iubească inamicii, să fie umili, să fie răbdători și să-i ierte pe alții. Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile făcute de Domnul Isus. Domnul Isus i-a dezvăluit omului firea iubirea și miloasă a lui Dumnezeu. În mod asemănător, Dumnezeu Atotputernic a venit în zilele de pe urmă, a încheiat Epoca Harului și a inaugurat Epoca Împărăției. El înfăptuiește lucrarea de judecată și de curățire a omului prin cuvintele Sale pe baza lucrării Domnului Isus de răscumpărare, oferindu-ne toate adevărurile de care avem nevoie ca să fim curățiți și să dobândim mântuirea, arătându-ne calea de a scăpa de păcat și a primi mântuirea și exprimând firea dreaptă, maiestuoasă și mânioasă a lui Dumnezeu. Prin lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, suntem pe deplin capabili să recunoaștem că Dumnezeu Atotputernic este Dumnezeu întrupat și că este Dumnezeu Însuși arătându-Se printre oameni în zilele de pe urmă.”

După ce am ascultat cuvintele lui Dumnezeu și părtășia acestei surori, m-am simțit de parcă m-aș fi trezit dintr-un vis și am înțeles în cele din urmă cum să-L deosebesc pe adevăratul Hristos de falșii Hristoși. Aceasta m-a făcut atât fericit, cât și rușinat, deoarece am văzut cât de deplorabil fusesem fără adevăr. M-am gândit la modul în care refuzasem de nenumărate ori lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și am realizat că era din cauză că mă temusem să nu fiu înșelat de Hristoșii falși, rezultatul fiind că L-am respins pe adevăratul Hristos asemenea cuiva care nu mănâncă de teamă să nu se înece. Când Domnul S-a întors și mi-a bătut la ușă, am refuzat să ascult glasul lui Dumnezeu, închizându-I Domnului ușa în repetate rânduri. Dar Dumnezeu nu a renunțat să mă mântuiască, ci a mișcat în schimb acești frați și aceste surori să vină la mine acasă și să răspândească Evanghelia. Dumnezeu nu m-a părăsit într-adevăr niciodată – dragostea lui Dumnezeu este realmente măreață! Deoarece crezusem ce spuneau pastorii mei, decisesem că toți cei care erau mărturie pentru Domnul întors predicau despre un Hristos fals. Înțelesesem greșit cuvântul Domnului, Îl respinsesem, condamnasem și refuzasem pe Dumnezeu Atotputernic și crezusem, de asemenea, că noțiunile de care mă agățam sunt corecte – fusesem atât de ridicol! Dacă n-aș fi citit cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic și n-aș fi ascultat părtășiile acestor frați și surori despre deosebirile dintre adevărul Hristos și Hristoșii falși, n-aș fi putut niciodată să-L deosebesc pe adevăratul Hristos de falșii Hristoși și aș fi fost doar amăgit de ceea ce spuneau pastorii și prezbiterii. I-aș fi urmat pe pastori și prezbiteri în împotrivirea lor și în respingerea venirii lui Dumnezeu și aș fi pierdut astfel această șansă extrem de rară de a dobândi mântuirea lui Dumnezeu. Gândindu-mă la aceasta, le-am spus surorii Zhu și celorlalți: „Citind cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic și ascultând părtășiile voastre, știu acum să fac deosebirea dintre adevăratul Hristos și falșii Hristoși. Acum sunt convins că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors și sunt dornic să accept lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă.”

După ce am început să particip la viața bisericească, am văzut că frații și surorile înțelegeau multe adevăruri și că eram atât de deficient în comparație cu ei. Mi-am spus în sinea mea: „Trebuie să apelez la sora Zhu și la ceilalți să aibă mai multă părtășie cu mine despre cuvântul lui Dumnezeu și să mă ajute pentru ca să înțeleg mai rapid adevărul.” Am discutat despre asta cu sora Zhu, întrebând-o dacă am putea transforma locuința mea într-un loc de întâlnire și a fost imediat de acord. După aceasta, ne-am întâlnit în fiecare săptămână să citim cuvântul lui Dumnezeu și să avem părtășie despre adevăr. Am ajuns treptat să am tot mai multe cunoștințe despre cuvintele lui Dumnezeu și să înțeleg tot mai multe adevăruri. Simțeam din adâncul inimii mele că aceste cuvinte sunt exprimări ale adevărului. În acel moment, m-am gândit la cuvintele Domnului Isus care spuneau: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). M-am simțit cu atât mai mult mișcat și am văzut că aceste cuvinte ale Domnului se împliniseră toate. Cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic este „ce zice bisericilor Duhul!” (Apocalipsa 2:7). Dumnezeu Atotputernic este pe cale să-i îndrume pe oameni să înțeleagă și să pătrundă toate adevărurile. Doar acceptând lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și doar acceptând adevărurile exprimate de Dumnezeu putem să fim curățiți, să dobândim mântuirea și să devenim persoane care sunt după inima lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic a fost cel care m-a readus în casa lui Dumnezeu și în fața tronului lui Dumnezeu. Acum, am în fiecare zi cuvintele lui Dumnezeu ca să-mi poarte de grijă și să mă îndrume și mă simt împăcat și fericit, liniștit și plin de lumină. Doresc să fac tot ce-mi stă în putință ca să caut adevărul și să-L urmez pe Dumnezeu Atotputernic până la capăt!