Cei care își varsă mereu negativitatea printre frați și surori sunt slujitori ai Satanei și tulbură biserica. Astfel de oameni trebuie într-o zi să fie excluși și eliminați. Dacă oamenii, în credința lor în Dumnezeu, nu au inimi cu frică de Dumnezeu, dacă nu au inimi supuse lui Dumnezeu, atunci nu numai că nu vor putea face vreo lucrare pentru El, ci, din contră, ei vor deveni cei care-I tulbură lucrarea și care I se împotrivesc. A crede în Dumnezeu, dar a nu I se supune sau a nu se teme de El, ci, în schimb, a se împotrivi Lui, este cea mai mare rușine pentru un credincios. În cazul în care credincioșii sunt la fel de flușturatici și de nestăpâniţi în vorbire şi în conduită ca non-credincioșii, atunci sunt chiar mai ticăloși decât non-credincioșii; sunt demoni răi arhetipali. Cei care, în biserică, dau frâu liber cuvintelor lor veninoase și răuvoitoare, care răspândesc zvonuri nefondate, instigă la lipsa de armonie și formează clici în rândul fraților și surorilor, ar fi trebuit să fie excluși din biserică. Dar, pentru că acum este o epocă diferită a lucrării lui Dumnezeu, acești oameni sunt ținuți sub control, întrucât în mod cert urmează să fie eliminați. Toți cei care au fost corupți de Satana au firi corupte. Totuși, unii au doar firi corupte, în timp ce alții sunt diferiți: nu numai că au firi corupte satanice, dar natura lor este și extrem de răuvoitoare. Vorbele și acțiunile acestor oameni depășesc simpla dezvăluire a firilor corupte satanice; sunt adevărați diavoli și adevărate satane. Tot ce fac este să perturbe și să tulbure lucrarea lui Dumnezeu, tulbură intrarea în viață a fraților și surorilor și distrug viața bisericească normală. Mai devreme sau mai târziu, acești lupi în haine de oi vor fi înlăturați; față de acești slujitori ai Satanei ar trebui adoptată o atitudine necruțătoare, de respingere. Doar acest lucru înseamnă a sta de partea lui Dumnezeu, iar cei care nu reușesc să facă asta se tăvălesc în noroi cu Satana. Oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu Îl au mereu în inima lor și înăuntrul lor poartă întotdeauna o inimă cu frică de Dumnezeu, o inimă iubitoare de Dumnezeu. Cei care cred în Dumnezeu ar trebui să facă lucrurile cu prudență și precauție și tot ceea ce fac ei ar trebui să fie în concordanță cu cerințele lui Dumnezeu și să-I poată mulțumi inima. Nu ar trebui să fie îndărătnici, făcând orice le place; aceasta nu se potrivește cu buna-cuviință a unui sfânt. Oamenii nu trebuie să se dezlănțuie, fălindu-se și înșelând pretutindeni, în timp ce flutură stindardul lui Dumnezeu; acesta este cel mai răzvrătit tip de conduită. Familiile au reguli proprii, iar națiunile au legile lor – și nu cu atât mai mult stau astfel lucrurile în casa lui Dumnezeu? Nu are cu atât mai mult standarde stricte? Nu are cu atât mai mult decrete administrative? Oamenii sunt liberi să facă ceea ce doresc, dar decretele administrative ale lui Dumnezeu nu pot fi schimbate după bunul plac. Dumnezeu este un Dumnezeu care nu tolerează ofensele din partea oamenilor; este un Dumnezeu care îi lovește pe oameni. Oare oamenii chiar nu știu asta deja?

Fiecare biserică are oameni care provoacă tulburări în biserică sau care perturbă lucrarea lui Dumnezeu. Toți sunt satane care, deghizate, s-au infiltrat în casa lui Dumnezeu. Asemenea oameni se prefac deosebit de bine: vin cu mare respect înaintea Mea, dând din cap și plecându-se, imaginea perfectă a câinilor râioși, dedicând „tot” ce au pentru a-și atinge propriile obiective – dar, în fața fraților și surorilor, își arată latura urâtă. Când văd oameni care practică adevărul, îi atacă și îi împing deoparte; când văd oameni mai formidabili decât sunt ei înșiși, îi flatează și se gudură pe lângă aceștia. Devin de nestăpânit în biserică. Se poate spune că astfel de „tirani locali”, astfel de „căței de salon” există în majoritatea bisericilor. Aceștia acționează împreună pe ascuns, făcându-și unii altora cu ochiul și transmițându-și semnale secrete, și niciunul dintre ei nu practică adevărul. Cel care are cel mai mult venin este „demonul șef” și cel care are cel mai înalt prestigiu îi conduce, ținând sus steagul lor. Acești oameni se dezlănțuie în biserică, răspândind negativitate, vărsând moarte, făcând tot ce doresc, spunând tot ceea ce doresc, și nimeni nu îndrăznește să îi oprească. Mustesc de firi satanice. De îndată ce cauzează o asemenea tulburare, un aer al morții intră în biserică. Aceia care practică adevărul în cadrul bisericii sunt respinși, incapabili să facă tot ce sunt capabili să facă, în timp ce aceia care tulbură biserica și răspândesc moartea se dezlănțuie în sânul bisericii – și, mai mult decât atât, majoritatea oamenilor îi urmează. Asemenea biserici sunt practic conduse de Satana, cu diavolul drept regele lor. Dacă oamenii din asemenea biserici nu se ridică și nu îi resping pe acei demoni de rang înalt, atunci și ei, mai devreme sau mai târziu, vor ajunge să fie distruși. De acum înainte, trebuie luate măsuri împotriva unor astfel de biserici. Dacă cei care sunt capabili să practice un pic din adevăr nu caută, atunci acea biserică va fi abolită. Dacă în biserică nu este niciun om dispus să practice adevărul și nimeni care să poată rămâne ferm în mărturia sa pentru Dumnezeu, atunci acea biserică ar trebui să fie complet izolată, iar legătura sa cu alte biserici ar trebui tăiată. Lucrul acesta se numește „îngroparea morții”; înseamnă respingerea Satanei. Dacă într-o biserică există mai mulți tirani locali, urmați de niște „muște mărunte” care nu au niciun fel de discernământ, și dacă oamenii din această biserică tot nu pot să respingă constrângerile și manipularea acestor tirani după ce au văzut adevărul, atunci toți acești oameni dezorientați vor fi eliminați în final. Deși se poate ca aceste muște mărunte să nu fi făcut niciun mare rău, ele sunt și mai înșelătoare, și mai șirete, și toți cei asemenea lor vor fi eliminați. Nu va rămâne niciunul! Aceia care sunt ai Satanei îi vor fi înapoiați, în timp ce aceia care sunt aleși de Dumnezeu vor căuta cu siguranță adevărul; lucrul acesta este hotărât de natura lor. Fie ca toți cei care îl urmează pe Satana să piară! Niciun pic de milă nu le va fi arătată acestor oameni. Fie ca toți cei care caută adevărul să fie aprovizionați și să se bucure de cuvântul lui Dumnezeu după placul inimii lor. Dumnezeu este drept; El nu ar fi părtinitor față de nimeni. Dacă ești un diavol, atunci ești incapabil să practici adevărul; dacă ești un om care caută adevărul, atunci este sigur că nu vei fi luat captiv de Satana. Acest lucru este de netăgăduit.

Oamenii care nu se căznesc să progreseze își doresc întotdeauna ca ceilalți să fie la fel de negativi și indolenți ca și ei. Aceia care nu practică adevărul sunt geloși pe cei care fac asta și mereu încearcă să îi inducă în eroare pe cei care sunt dezorientați și cărora le lipsește discernământul. Lucrurile cărora le dau frâu liber acești oameni te pot face să degenerezi, să aluneci pe o pantă descendentă, să cazi într-o condiție anormală și să te umpli de întuneric. Acestea te pot face să te distanțezi de Dumnezeu și să prețuiești trupul și să faci concesii față de tine însuți. Oamenii care nu iubesc adevărul și care sunt mereu superficiali față de Dumnezeu nu au conștiință de sine, iar firea unor astfel de oameni îi convinge pe alții să facă păcate și să se împotrivească lui Dumnezeu. Ei nu practică adevărul și nici nu le permit altora să îl practice. Prețuiesc păcatul și nu se urăsc pe sine. Nu se cunosc pe ei înșiși și îi împiedică pe ceilalți să se cunoască pe ei înșiși; în plus, îi împiedică pe alții să înseteze după adevăr. Aceia care sunt induși în eroare de ei nu pot vedea lumina – cad în întuneric, nu se cunosc pe ei înșiși, sunt nelămuriți în privința adevărului și se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu. Ei nu practică adevărul și îi opresc pe alții din practicarea adevărului, aducându-i pe toți acei oameni dezorientați înaintea lor. Decât să spunem că ei cred în Dumnezeu, ar fi mai bine să spunem că ei cred în strămoșii lor sau că cred în idolii din inimile lor. Ar fi cel mai bine ca acei oameni care spun că Îl urmează pe Dumnezeu să deschidă ochii și să se uite cu atenție ca să vadă în cine cred mai exact: Dumnezeu este cel în care crezi cu adevărat, sau Satana? Dacă știi că nu în Dumnezeu crezi, ci în propriii tăi idoli, atunci ar fi mai bine să nu afirmi că ești credincios. Dacă într-adevăr nu știi în cine crezi, atunci, din nou, cel mai bine ar fi să nu susții că ești credincios. Să spui așa ceva ar fi o blasfemie! Nimeni nu te forțează să crezi în Dumnezeu. Nu spuneți că voi credeți în Mine; am auzit destul aceste cuvinte și nu vreau să le aud din nou, pentru că idolii din inimile voastre și tiranii locali din rândul vostru sunt cei în care credeți. Toți cei care dau din cap atunci când aud adevărul, care rânjesc când aud cuvinte despre moarte sunt odraslele Satanei și sunt cei care vor fi eliminați. Mulți oameni din biserică nu au discernământ. Când cineva încearcă să-i inducă în eroare pe ceilalți, ei stau, în mod contrar, de partea Satanei; ba chiar se simt extrem de nedreptățiți când sunt numiți slujitorii Satanei. Deși oamenii ar putea spune că ei nu au discernământ, că stau mereu de partea non-adevărului, aceștia nu stau niciodată de partea adevărului în momentele critice și nu se ridică și nu vorbesc în favoarea adevărului. Chiar sunt lipsiți de discernământ? De ce sunt, în mod contrar, de partea Satanei? De ce nu spun niciodată un cuvânt drept și rezonabil de dragul adevărului? Oare această situație s-a creat, într-adevăr, din cauza confuziei lor momentane? Cu cât o persoană are mai puțin discernământ, cu atât este mai puțin capabilă să stea de partea adevărului. Ce arată asta? Nu arată oare că oamenii fără discernământ iubesc păcatul? Nu arată că ei sunt odraslele loiale ale Satanei? Cum se face că întotdeauna pot să stea de partea Satanei și să vorbească aceeași limbă ca și acesta? Toate cuvintele, faptele și expresiile de pe chipurile lor sunt suficiente pentru a demonstra că ei nu iubesc deloc adevărul; mai degrabă, sunt oameni care detestă adevărul. Faptul că pot sta de partea Satanei e de ajuns pentru a dovedi că Satana îi iubește cu adevărat pe acești diavoli mărunți care-și petrec toată viața luptând de dragul Satanei. Oare nu sunt aceste fapte foarte clare? Dacă ești cu adevărat o persoană care iubește adevărul, atunci de ce nu ai niciun respect față de cei care practică adevărul, și de ce, atunci când îți aruncă și cea mai mică privire, îi urmezi imediat pe aceia care nu practică adevărul? Ce fel de problemă este aceasta? Nu Îmi pasă dacă ai discernământ sau nu. Nu Îmi pasă cât de mare este prețul pe care l-ai plătit. Nu Îmi pasă cât de mari sunt forțele tale și nu Îmi pasă dacă ești un tiran local sau un lider care poartă steagul. Dacă forțele tale sunt mari, atunci lucrurile stau așa doar cu ajutorul puterii Satanei. Dacă prestigiul tău este mare, atunci asta se întâmplă pur și simplu pentru că în jurul tău sunt prea mulți care nu practică adevărul. Dacă nu ai fost exclus, atunci asta se datorează faptului că nu acum este momentul pentru lucrarea de excludere; mai degrabă, este timpul pentru lucrarea de eliminare. Nu este nicio grabă să te exclud acum. Pur și simplu aștept ziua în care te voi pedepsi după ce ai fost eliminat. Cine nu practică adevărul va fi eliminat!

Oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu sunt cei dispuși să-I pună cuvântul în practică și să practice adevărul. Oamenii care sunt cu adevărat capabili să rămână fermi în mărturia lor pentru Dumnezeu sunt, de asemenea, cei dispuși să-I pună în aplicare cuvântul și care pot sta cu adevărat de partea adevărului. Oamenii care se dedau unor practici necinstite și nedrepte sunt cu toții lipsiți de adevăr și toți Îl fac de rușine pe Dumnezeu. Cei care provoacă dispute în biserică sunt slujitorii Satanei și întruchiparea sa. Acești oameni sunt foarte răuvoitori. Toți cei care nu au discernământ, dar sunt incapabili să stea de partea adevărului sunt oameni care nutresc intenții rele și întinează adevărul. Sunt reprezentanții mai arhetipali ai Satanei. Nu mai pot fi răscumpărați și, firește, vor fi eliminați. Casa lui Dumnezeu nu le permite celor care nu practică adevărul să rămână, precum nu le permite să rămână nici acelora care dărâmă în mod intenționat biserica. Totuși, acum nu este momentul pentru a face lucrarea de excludere; astfel de persoane vor fi pur și simplu dezvăluite și eliminate în final. Nu se va mai face nicio lucrare inutilă pentru acești oameni; cei care sunt satane nu pot să stea de partea adevărului, în timp ce aceia care caută adevărul pot sta de partea acestuia. Oamenii care nu practică adevărul nu sunt demni să audă calea adevărului și nu sunt demni să aducă mărturie pentru adevăr. Pur și simplu, adevărul nu este pentru urechile lor; mai degrabă, e adresat celor care îl practică. Înainte ca finalul fiecărei persoane să fie dezvăluit, cei care tulbură biserica și perturbă lucrarea vor fi mai întâi puși deoparte și ignorați pentru moment. Odată ce lucrarea este finalizată, fiecare dintre acești oameni va fi dezvăluit și apoi eliminat. Deocamdată, cât adevărul este oferit, vor fi ignorați. Când întreg adevărul va fi dezvăluit oamenilor, oamenii vor începe să fie eliminați; acela va fi momentul când toți oamenii vor fi sortați după felul lor. Micile trucuri ale celor fără discernământ îi vor conduce la distrugerea de mâna celor răi, vor fi ispitiți de ei să se îndepărteze și să nu se mai întoarcă niciodată. Pentru că nu iubesc adevărul, pentru că sunt incapabili să stea de partea adevărului și pentru că îi urmează pe oamenii răi, stau de partea lor și uneltesc cu oamenii răi pentru a I se împotrivi lui Dumnezeu, acesta este tratamentul pe care îl merită. Ei știu foarte bine că ceea ce scot la iveală acei oameni răi este rău și, totuși, își dau ghes și întorc spatele adevărului ca să îi urmeze. Oare nu fac răul toți acești oameni care nu practică adevărul, ci, în schimb, fac lucruri distructive și abominabile? Deși printre ei sunt cei care acționează ca „regi” și alții care îi urmează, oare natura lor de a se împotrivi lui Dumnezeu nu este aceeași? Ce scuză pot să aibă ca să afirme că Dumnezeu nu îi mântuiește? Ce scuză pot să aibă ca să pretindă că Dumnezeu nu este drept? Oare nu propriul lor rău este cel care îi distruge? Oare nu propria lor răzvrătire este cea care îi trage în jos, în iad? În final, oamenii care practică adevărul vor fi mântuiți și desăvârșiți datorită adevărului. În final, aceia care nu practică adevărul vor aduce asupra lor distrugerea din cauza adevărului. Acestea sunt finalurile care îi așteaptă pe cei care practică adevărul și pe cei care nu o fac. Pe cei care nu intenționează să practice adevărul îi sfătuiesc să părăsească degrabă biserica pentru a evita să comită și mai multe păcate. Când va veni timpul, va fi prea târziu pentru regrete. Mai ales aceia care formează clici și creează schisme și tiranii locali din cadrul bisericii trebuie să plece chiar mai curând. Acești oameni, care au natura lupilor răi, sunt incapabili să se schimbe. Ar fi mai bine ca ei să părăsească biserica cu prima ocazie, să nu mai tulbure niciodată viața normală a fraților și surorilor, ca să nu fie pedepsiți de Dumnezeu. Aceia dintre voi care au mers împreună cu ei ar face bine să profite de această oportunitate pentru a reflecta asupra lor înșiși. Veți părăsi biserica alături de cei răi sau veți rămâne și veți urma supuși? Trebuie să cântăriți cu grijă această chestiune. Vă dau încă o oportunitate de a alege și aștept răspunsul vostru.