Mai întâi, vom asculta un imn din cuvintele lui Dumnezeu: „Urmează cuvintele lui Dumnezeu și este imposibil să te rătăcești.”

1  Dumnezeu speră să puteți mânca și bea independent și să trăiți mereu în lumina prezenței Lui și să nu vă îndepărtați niciodată de cuvintele lui Dumnezeu în viața voastră; numai atunci puteți fi îmbibați de cuvintele Lui. În fiecare cuvânt și faptă, cuvintele lui Dumnezeu te vor călăuzi cu siguranță înainte. Dacă te apropii cu adevărat de Dumnezeu până în acest punct și vei avea constant părtășie cu El, atunci nimic din ceea ce faci nu se va sfârși în confuzie și nu te va lăsa să te simți pierdut. Cu siguranță vei putea să-L ai pe Dumnezeu de partea ta, vei putea mereu să acționezi conform cuvântului Său.

2  Cu fiecare persoană, eveniment și lucru pe care le întâlnești, cuvântul lui Dumnezeu îți va apărea în orice moment, îndrumându-te să acționezi conform intențiilor Sale și Să-i urmezi cuvântul în tot ce faci. Cuvântul lui Dumnezeu te va conduce înainte în fiecare dintre acțiunile tale; nu te vei rătăci niciodată și vei putea trăi într-o lumină nouă, cu și mai multe și noi luminări. Nu poți să folosești noțiuni umane ca să te gândești la ce să faci; ar trebui să te supui îndrumării din cuvântul lui Dumnezeu, să ai o inimă senină, să fii liniștit înaintea lui Dumnezeu și să cugeți mai mult. Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi; adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră.

3  Să crezi că Dumnezeu este Atotputernicul tău. Trebuie să ai o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, să cauți cu râvnă în timp ce refuzi scuzele, intențiile și trucurile Satanei. Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima. Cooperează activ cu Dumnezeu și scapă de piedicile lăuntrice.

– Părtășia lui Dumnezeu  

Tocmai ați pus imnul „Urmează cuvintele lui Dumnezeu și este imposibil să te rătăcești”. După ce ați ascultat acest imn, ați dobândit puțină lumină sau căi de practică? De la ce cuvinte ați primit inspirație și lumină? „Urmează cuvintele lui Dumnezeu și este imposibil să te rătăcești” – sunt corecte aceste cuvinte? Reprezintă ele adevărul? (Da.) Ce versuri din acest imn găsești că sunt deosebit de utile în experiența ta în viața reală? Începe să citești de la versul: „Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi.” („Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi; adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră. Să crezi că Dumnezeu este Atotputernicul tău. Trebuie să ai o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, să cauți cu râvnă în timp ce refuzi scuzele, intențiile și trucurile Satanei. Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima. Cooperează activ cu Dumnezeu și scapă de piedicile lăuntrice.”) Ce versuri din acest fragment oferă o cale de practică? Care dintre ele sunt principii de practică transmise de Dumnezeu oamenilor pentru a gestiona situații din viața reală? Le puteți găsi? Toate ziarele, revistele și diversele cărți pe care oamenii le citesc au părți pe care ei le consideră demne de interes. Care sunt aceste părți? Părțile care-i interesează pe oameni, cele pe care oamenii le consideră cele mai importante și părțile care furnizează informații importante, pe care oamenii trebuie să le știe în viața de zi cu zi. Așadar, care dintre părțile din acest fragment al cuvintelor lui Dumnezeu sunt demne de interes? Care dintre părți prezintă cerințele pe care Dumnezeu le are pentru oameni? Care conțin principiile specificate de Dumnezeu, pe care oamenii să le practice și să le respecte, atunci când se confruntă cu situații în viața de zi cu zi? Puteți vedea care sunt acestea? (Nu foarte bine.) Mai citiți-l o dată. („Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi; adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră. Să crezi că Dumnezeu este Atotputernicul tău. Trebuie să ai o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, să cauți cu râvnă în timp ce refuzi scuzele, intențiile și trucurile Satanei. Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima. Cooperează activ cu Dumnezeu și scapă de piedicile lăuntrice.”) Înțelegeți înțelesul fiecărui vers din acest fragment? (Da.) Acest fragment este scris în cuvinte simple, care sunt ușor de înțeles. Nu este abstract. Este ușor de înțeles sensul textual al acestor cuvinte, așadar, care este principiul pe care-l conțin acestea? Îl puteți găsi atunci când citiți aceste cuvinte? Ce este un principiu? Ca să vorbim în termeni generali, cuvintele și adevărurile lui Dumnezeu sunt principii. Totuși, când punem astfel problema, sună destul de sec și chiar puțin abstract. Mai exact, un principiu este calea și criteriul de practică pe care o persoană ar trebui să le aibă atunci când face lucruri. Asta numim noi un principiu. Acum, care este principiul din acest fragment? Mai concret, acest fragment conține o cale de practică. Dumnezeu le-a spus deja oamenilor cum să practice și cum să acționeze atunci când li se întâmplă ceva. Citiți din nou acest fragment și ascultați cu atenție cuvintele. („Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi; adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră. Să crezi că Dumnezeu este Atotputernicul tău. Trebuie să ai o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, să cauți cu râvnă în timp ce refuzi scuzele, intențiile și trucurile Satanei. Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima. Cooperează activ cu Dumnezeu și scapă de piedicile lăuntrice.”) Ați citit cu toții acest fragment de trei ori. A lăsat o oarecare impresie asupra voastră? După ce l-ați citit de trei ori, simțiți altceva decât atunci când ați ascultat acest cântec fără să-i acordați multă atenție, așa cum faceți de obicei? (Da.) În acest fragment, ce principii de practică puteți să găsiți și să înțelegeți? Ce aspect al adevărului propune Dumnezeu aici? Acest aspect al adevărului este legat de un principiu de practică, dar care este principiul aici, mai exact? Ce fel de aspecte reale tratează acesta? Primul vers tratează un aspect real – vorbește despre lucruri pe care nu le înțelegeți. Aceste lucruri pe care nu le înțelegeți includ aspecte legate de adevăr, de practica voastră, de schimbarea firii, probleme legate de domeniul vostru de activitate și de stările personale pe care le experimentați în timp ce vă faceți datoria, precum și modul în care să discerneți esența oamenilor și așa mai departe. Astfel de lucruri au loc, într-adevăr, în jurul tău, iar tu le-ai văzut și le-ai auzit. Totuși, nu înțelegi esența acestor aspecte sau adevărurile pe care ele le tratează și cu atât mai puțin cunoști calea de practică și principiile care sunt implicate. În mod firesc, nu cunoști nici intențiile lui Dumnezeu în această chestiune și alte lucruri de acest fel. Când o persoană nu înțelege, nu știe sau nu vede aceste lucruri așa cum sunt de fapt, ele devin cele mai mari dificultăți ale sale și ar trebui rezolvate pe baza cuvintelor lui Dumnezeu – „Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi; adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu.” Sunt multe lucruri pe care nu le înțelegi, atât din lumea exterioară, cât și din casa lui Dumnezeu. Fiindcă nu înțelegi aceste lucruri, ce ar trebui să faci? Mai întâi, trebuie să cauți adevărul și să vezi ce spune cuvântul lui Dumnezeu și ce adevăruri-principii pot fi găsite acolo. Trebuie să cugeți atent, citind de mai multe ori cuvintele lui Dumnezeu. Mai întâi, găsește realitatea adevărului, iar apoi, înțelege ce îți cere Dumnezeu, în continuare, stabilește principiile pentru practicarea adevărului – astfel, îți va fi ușor să înțelegi adevărul. Acesta este procesul citirii cuvintelor lui Dumnezeu în scopul căutării adevărului. Poți să înțelegi ce am spus? (Da.) Dumnezeu ți-a rânduit mediul, precum și oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul tău. Așadar, care este atitudinea lui Dumnezeu cu privire la acest lucru? O poți vedea în cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu îți spune să nu te grăbești să cauți soluții, să nu te grăbești să definești lucruri, să dai verdicte sau să emiți vreo judecată. Din ce cauză? Fiindcă tu încă nu înțelegi acest eveniment pe care Dumnezeu l-a rânduit pentru tine. Când Dumnezeu îți spune să nu te grăbești, ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că acest eveniment a avut loc, că Dumnezeu l-a adus în fața ta și pe tine te-a plasat în acest mediu, iar atitudinea lui Dumnezeu este foarte limpede. Dumnezeu îți spune: „Nu Mă grăbesc să te fac să înțelegi pe deplin ce se întâmplă în această situație. Nu Mă grăbesc să te pun să dai imediat un verdict, să-ți tragi concluzia sau să propui vreun fel de soluție pentru eveniment.” Această chestiune îți este necunoscută și nu o înțelegi, este ceva ce nu ai mai întâlnit până acum și este o lecție pe care încă nu ai învățat-o; în plus, nu ai o cunoaștere bazată pe experiență sau o instrucțiune cu privire la acest lucru și nu l-ai mai experimentat deloc în trecut, așadar, Dumnezeu nu Se grăbește ca tu să găsești un răspuns pentru el. Unii oameni întreabă: „De vreme ce Dumnezeu a rânduit acest mediu, de ce nu Se grăbește să vadă rezultatele lui?” Și aici este intenția lui Dumnezeu. Obiectivul lui Dumnezeu, când rânduiește medii, nu este ca tu să emiți rapid o judecată sau să tragi o concluzie teoretică în legătură cu ele. Dumnezeu vrea ca tu să experimentezi un astfel de mediu și de eveniment și ca tu să înțelegi oamenii, evenimentele și lucrurile pe care acesta le conține, astfel încât să poți învăța o lecție de supunere față de Dumnezeu. Odată ce ai dobândit o astfel de înțelegere și experiență personală, acest eveniment va fi plin de înțeles pentru tine și va avea o mare semnificație și valoare pentru tine. În cele din urmă, după ce ai experimentat acest lucru, ceea ce vei dobândi nu este nici o teorie, nici o noțiune, nici o închipuire, nici o judecată, nici măcar o cunoaștere bazată pe experiență sau o lecție rezumată de om, ci o experiență personală, directă, și o cunoaștere reală în legătură cu acest lucru. Această cunoaștere va fi apropiată de adevăr sau va corespunde adevărului. Prin experimentarea unor astfel de lucruri, vei putea să vezi că atitudinea lui Dumnezeu față de om este foarte limpede și exprimată într-un mod care este ușor de înțeles. După cum vede Dumnezeu lucrurile, El nu Se grăbește deloc ca tu să răspunzi sau să-ți oferi rapid răspunsul. Dumnezeu vrea ca tu să experimentezi acest mediu. Aceasta este atitudinea Lui. Și fiindcă aceasta este atitudinea lui Dumnezeu, El are o cerință și un standard pentru om. Acest standard este un principiu pe care oamenii ar trebui să-l practice. Ce este un principiu de practică? El reprezintă abordarea, metoda și modalitatea folosite de tine atunci când te confrunți cu un eveniment anume. Când înțelegi intenția și atitudinea lui Dumnezeu cu privire la un eveniment, ar trebui să pui în practică cerințele lui Dumnezeu. Și ce îți cere Dumnezeu? Dumnezeu a spus: „Nu te grăbi să cauți soluții.” Această propoziție, „Nu te grăbi să cauți soluții”, are un context. Așadar, de ce impune Dumnezeu omului o astfel de cerință și un astfel de standard? V-ați lămurit în această privință? Este din cauză că ești o persoană obișnuită. Nu ești un supraom, gândirea ta este aceea a unei persoane normale. Ești o persoană banală. Indiferent dacă trăiești până la patruzeci, cincizeci sau chiar optzeci de ani, vei continua mereu să crești. Nu rămâi întotdeauna exact așa cum te-ai născut. Experiențele tale actuale, cunoașterea ta bazată pe experiență, înțelegerea ta, lucrurile pe care le vezi și le auzi, experiențele tale de viață și așa mai departe – toate acestea – împreună cu toate lucrurile pe care le știi și pe care le înțelegi în inima și în mintea ta sunt, toate, rezultatele cumulative ale unor ani de perfecționare. Aceasta se numește umanitate normală. Este procesul dezvoltării umane normale, stabilit de Dumnezeu pentru om, și este o expresie a umanității normale. Așadar, când întâlnești ceva ce nu înțelegi, ceva ce îți este necunoscut, Dumnezeu nu îți cere să dai rapid un răspuns la acel lucru și să reacționezi imediat, ca și cum ai fi un robot. Fiindcă un robot introduce simultan toate informațiile în memoria lui, atunci când îi ceri un răspuns, ți-l oferă după o singură căutare – condiția fiind ca răspunsul să poată fi găsit în memoria lui. Lucrurile stau altfel pentru oamenii normali. Chiar și atunci când au experimentat în prealabil un lucru, el nu este neapărat înregistrat în amintirile lor. Când vine vorba de oameni, doar lucrurile legate de umanitatea normală, precum cunoașterea bazată pe experiențe, experiențele propriu-zise, experiența de viață și cunoștințele adevărate, directe, îi separă de supraoameni, de roboți și de oameni cu puteri speciale.

Dumnezeu a prezentat cerințe și standarde pentru oameni pe baza a ceea ce au nevoie și ce s-ar cuveni să aibă cei cu umanitate normală și a indicat o cale de practică. Care este această cale de practică? „Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi.” Asta îți spune că este inutil să te grăbești să găsești soluții. De ce este așa? Ești doar o persoană obișnuită. Deși s-ar putea să ai puțină cunoaștere bazată pe experiență și înțelegere din experiențele tale anterioare, dacă în viitor s-ar întâmpla din nou același lucru, poate că nu ai fi neapărat în stare să înțelegi în totalitate intențiile lui Dumnezeu, să practici în deplină conformitate cu adevărul, sau să ai o performanță perfectă. Acest lucru este chiar mai puțin probabil când vine vorba de lucruri pe care nu le înțelegi, așadar, în acele situații, ar trebui să te grăbești chiar și mai puțin să găsești o soluție. Ce le spune oamenilor instrucțiunea de a nu se grăbi să caute soluții? Scopul ei este să-i facă pe oameni să înțeleagă umanitatea normală. Umanitatea normală nu este excepțională, extraordinară sau specială. Înțelegerea oamenilor, cunoașterea lor bazată pe experiență, recunoașterea și înțelegerea de către aceștia a multor lucruri diferite, precum și punctele lor de vedere cu privire la esența anumitor tipuri de oameni, sunt toate dobândite în urma experimentării personale a unor medii, oameni, evenimente și lucruri diferite. Aceasta este umanitatea normală. Ea nu are nimic transcendental și este un obstacol pe care nicio persoană nu-l poate sări. Dacă-ți dorești să depășești aceste legi pe care Dumnezeu le-a făcut pentru om, acest lucru nu ar fi normal. Într-o privință, ar arăta doar că nu știi ce este umanitatea normală. Într-o altă privință, ar dezvălui aroganța ta excesivă și lipsa ta de spirit practic. Dumnezeu le-a spus oamenilor să nu se grăbească să caute soluții pentru lucruri pe care nu le înțeleg. Deoarece tu ești o persoană normală, ai nevoie ca Dumnezeu să-ți rânduiască mai multe medii, astfel încât să poți să experimentezi, să înțelegi și să recunoști corupția manifestată de om în acestea, precum și să înțelegi intențiile lui Dumnezeu prin intermediul acestor oameni, al acestor evenimente și al acestor lucruri. Asta ar trebui să facă oamenii cu umanitate normală. Acum, ce cale de practică poate fi găsită în „Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi”? (Nu te grăbi să cauți soluții.) Când o persoană întâlnește o situație și nu o poate vedea așa cum este de fapt sau înțelege, când nu s-a mai confruntat niciodată cu ea sau nu s-a gândit niciodată la ea și când îi este imposibil chiar și să-și imagineze cum să rezolve această chestiune bazându-se pe noțiuni umane, ce ar trebui să facă ea? Care este principiul pe care-L cere Dumnezeu? (Nu te grăbi să cauți soluții.) Dumnezeu ți-a cerut asta, prin urmare, cum ar trebui să practici? Cu ce atitudine ar trebui să abordezi astfel de lucruri? Când oamenii care au umanitate normală întâlnesc lucruri pe care nu le pot vedea așa cum sunt de fapt, nu le pot înțelege și cu privire la care nu au experiență, sau chiar situații în care sunt complet neajutorați, ar trebui, mai întâi, să adopte o atitudine adecvată și să spună: „Nu înțeleg, nu pot vedea ca atare și nu am experiență în legătură cu acest fel de lucru și nici nu știu ce să fac. Sunt doar o persoană obișnuită, așadar, există limite cu privire la ce pot realiza. Nu este nicio rușine să nu poți să vezi unele lucruri așa cum sunt de fapt sau să înțelegi și cu siguranță nu este nicio rușine să îți lipsească experiența cu privire la acestea.” Când ajungi să-ți dai seama că nu este nicio rușine, este acesta sfârșitul chestiunii? Va fi fost rezolvată problema? A nu te îngrijora că te faci de rușine este doar o înțelegere și o atitudine pe care oamenii o pot adopta cu privire la astfel de lucruri. Nu este același lucru ca a practica în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu. Așadar, cum poți să practici în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu? Să spunem că te gândești, în sinea ta: „Nu am experimentat niciodată un astfel de lucru și nu-l pot vedea așa cum este de fapt. Nu știu ce înseamnă faptul că Dumnezeu mi-a rânduit acest mediu, sau ce final este acesta menit să împlinească. Nu știu nici atitudinea lui Dumnezeu. Prin urmare, nu cred că este nevoie să-mi bat capul în legătură cu asta. O să-l las, pur și simplu, să-și urmeze cursul și o să-l ignor” – ce părere aveți despre o asemenea atitudine? Este aceasta atitudinea de căutare a adevărului? Este aceasta atitudinea de practicare conform intențiilor lui Dumnezeu? Este aceasta atitudinea de respectare a cuvântului lui Dumnezeu? (Nu.) Alți oameni, atunci când se confruntă cu o astfel de situație, se gândesc în sinea lor: „Nu pot să văd această chestiune așa cum este de fapt și nici să o înțeleg și nu am mai experimentat-o niciodată. Ea nu a fost tratată niciodată în cursurile mele de la universitate. Am o diplomă de masterat, un doctorat, ba chiar am lucrat și ca profesor – dacă eu nu înțeleg acest lucru, oare cine ar putea să-l înțeleagă? Nu ar fi prea jenant să spun tuturor că nu pot să văd această chestiune așa cum este de fapt și că nu am experiență în ceea ce o privește? Nu mă vor trata toți cu superioritate? Nu, nu pot spune că acesta este un lucru pe care nu-l pot vedea așa cum este de fapt. Trebuie să spun: «Cu privire la chestiunile de acest fel, apelați la cuvântul lui Dumnezeu, căutați și veți găsi răspunsul.» Mai degrabă mor decât să admit că nu pot să văd această chestiune așa cum este de fapt și să o înțeleg.” Ce părere aveți despre atitudinea asta? (Nu este bună.) Cine se crede această persoană? Se crede un sfânt, o persoană perfectă. Ea gândește: „Chiar pot exista lucruri pe care eu, un demn student la universitate, un om de știință renumit, un titular de diplome de masterat și de doctorat, o persoană ilustră și faimoasă, nu pot să le înțeleg sau să le văd așa cum sunt de fapt? Imposibil! Și chiar dacă ar exista, ar fi ceva ce niciunul dintre voi nu ar putea înțelege, deci aceasta nu este o problemă. Chiar dacă nu le-aș vedea așa cum sunt de fapt, cu siguranță nu v-aș spune vouă asta. «Nu pot să văd acest lucru așa cum este de fapt», «Nu înțeleg», «Nu pot», niciodată nu trebuie să rostesc aceste cuvinte!” Ce fel de persoană este aceasta? (O persoană arogantă.) Aceasta este o persoană arogantă și îngâmfată, care nu are rațiune. Dacă o astfel de persoană ar citi cuvintele „Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi”, ar dobândi ea oare o cale de practică? Ar primi ea o scânteie de inspirație? Dacă nu, faptul că a citit aceste cuvinte va fi fost cu totul în van. Aceste cuvinte sunt scrise într-un mod simplu și sunt ușor de înțeles, așadar, ea de ce nu le poate pricepe? Toți acei ani pe care i-ai petrecut studiind și învățând cuvinte n-au folosit la nimic. Dacă nici măcar nu poți înțelege aceste cuvinte simple și directe, atunci chiar nu ești bun de nimic!

Acum, haideți să mai analizăm o dată ce cale de practică este conținută în versul „Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi”. În primul rând, ar trebui să adopți o atitudine a unui om care nu se grăbește să caute soluții și, în schimb, să recunoști mai întâi ce pot realiza capacitățile tale intrinseci, să recunoști ce este umanitatea normală și să înțelegi ce vrea să spună Dumnezeu atunci când vorbește despre umanitatea normală. Ar trebui să înțelegi ce vrea să spună Dumnezeu cu adevărat atunci când menționează că nu vrea ca oamenii să fie supraoameni sau persoane transcendentale, extraordinare, și că El vrea doar să fie oameni obișnuiți. Mai întâi trebuie să înțelegi aceste lucruri. Este inutil să te prefaci că știi lucruri pe care nu le înțelegi. Indiferent cât de mult pretinzi contrariul, tot nu le vei ști. Chiar dacă îi poți păcăli pe toți ceilalți, pe Dumnezeu nu vei putea să-L înșeli. Când ți se întâmplă astfel de lucruri, dacă nu le înțelegi, atunci spune, pur și simplu, că nu le înțelegi. Trebuie să ai o atitudine sinceră și o inimă pioasă și să le permiți celor din jurul tău să vadă că există lucruri pe care nu le știi și pe care nu le poți vedea așa cum sunt de fapt, lucruri pe care nu le-ai mai experimentat înainte, și că ești doar o persoană obișnuită, cu nimic diferită de alții. Nu este nimic rușinos în asta. Este o manifestare a umanității normale și trebuie să accepți acest lucru. După ce accepți acest lucru, ce ar trebui să faci? Spune-l tuturor, zicând: „Nu am mai experimentat niciodată acest lucru, nu pot să-l văd așa cum este de fapt și nu știu ce să fac. Sunt exact la fel ca voi, deși este posibil să vă depășesc într-un domeniu: am văzut lumina și am găsit calea de practică în cuvintele lui Dumnezeu, am speranță și știu cum să practic.” Unde stă această speranță? Stă în cuvintele lui Dumnezeu: „Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi; adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră.” Asta înseamnă să pui la suflet chestiunea și să o aduci din când în când înaintea lui Dumnezeu, pentru a căuta cu privire la ea. Trebuie să iei chestiunea în inima ta, să o transformi într-un soi de povară asupra ta ca să înțelegi adevărul și intenția lui Dumnezeu în ea și să devină responsabilitatea ta, precum și direcția și scopul căutării tale. Dacă practici în acest mod, vei veni înaintea lui Dumnezeu, vei fi capabil să rezolvi problema și vei fi intrat în realitatea acestor cuvinte. Mai exact, cum ar trebui să practici acest lucru? Trebuie să vii înaintea lui Dumnezeu ca să te rogi și să cauți și ar trebui, de asemenea, să găsești ocazii de a împărtăși această chestiune atunci când ai părtășie la adunări și să comunici și să cugeți asupra ei cu toată lumea. „Adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră.” Inima ta trebuie să fie sinceră și devotată. Nu trebuie doar să acționezi mecanic sau să acționezi într-un mod superficial și trebuie să spui cu sinceritate lucrurile pe care le comunici. Trebuie să-ți asumi o povară cu privire la această chestiune și să aduci cu tine o inimă înfometată și însetată de dreptate, dorind să înțelegi intenția lui Dumnezeu din această chestiune și să vezi esența acestei chestiuni așa cum este de fapt și, în același timp, să dorești să rezolvi problemele și confuzia cu care se confruntă oamenii atunci când întâlnesc această chestiune, dar și probleme precum firea ta coruptă sau diverse stări anormale. „Adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră.” Aceasta este o cale completă de practică, pe care Dumnezeu i-a comunicat-o omului. Ce vedeți în acest vers? Că obiectivul lui Dumnezeu în rânduirea mediilor pentru om este, într-o privință, de a permite oamenilor să experimenteze diverse lucruri într-o multitudine de feluri, să învețe lecții din acestea, să intre în diversele adevăruri-realități conținute în cuvântul lui Dumnezeu, să îmbogățească experiențele oamenilor și să-i ajute să dobândească o înțelegere mai exhaustivă și mai variată asupra lui Dumnezeu, asupra lor înșiși, a mediilor lor și a omenirii. În altă privință, Dumnezeu vrea ca oamenii să păstreze o relație normală cu El, orchestrând unele medii speciale și rânduind unele lecții speciale pentru ei. În acest fel, oamenii vin mai des înaintea Lui, mai degrabă decât să trăiască într-o stare lipsită de Dumnezeu, spunând că ei cred în Dumnezeu, dar acționând într-un mod care nu are nicio legătură nici cu Dumnezeu, nici cu adevărul, ceea ce va duce la probleme. Prin urmare, în mediile rânduite de Dumnezeu, oamenii sunt, de fapt, aduși înaintea Sa fără tragere de inimă și cu o atitudine pasivă, chiar de către Dumnezeu. Acest lucru arată considerația atentă a lui Dumnezeu. Cu cât îți lipsește mai mult înțelegerea într-o anumită chestiune, cu atât mai mult ar trebui să ai o inimă pioasă, cu frică de Dumnezeu, și să vii frecvent înaintea lui Dumnezeu să cauți intențiile Lui și adevărul. Când nu înțelegi lucrurile, ai nevoie de luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu. Când întâlnești lucruri pe care nu le înțelegi, ai nevoie să-I ceri lui Dumnezeu să lucreze mai mult asupra ta. Acestea reprezintă considerația atentă a lui Dumnezeu. Cu cât vii mai mult înaintea lui Dumnezeu, cu atât mai aproape va fi inima ta de Dumnezeu. Și nu este adevărat că, pe măsură ce inima ta este tot mai aproape de Dumnezeu, El va sălășlui tot mai mult în ea? Cu cât este Dumnezeu mai mult în inima unei persoane, cu atât mai bune vor deveni în inima ei căutarea, calea pe care merge și starea ei. Cu cât este mai strânsă relația ta cu Dumnezeu, cu atât îți va fi mai ușor să vii adesea înaintea lui Dumnezeu ca să-ți oferi inima sinceră și cu atât mai autentică va deveni credința ta în Dumnezeu. În același timp, viața, acțiunile și comportamentul tău vor fi înfrânate. Cum apare o astfel de înfrânare? Apare atunci când oamenii se roagă adesea lui Dumnezeu, caută adevărul și acceptă scrutarea lui Dumnezeu. Acesta este cel mai important lucru. Așadar, în ce context și în ce condiții poate accepta o persoană scrutarea lui Dumnezeu? (Când ea are o relație normală cu Dumnezeu.) Așa este, când are o relație normală cu Dumnezeu. Dacă ai o relație normală cu Dumnezeu, nu va însemna asta că Dumnezeu este în inima ta și că ești foarte aproape de El? Va însemna că Dumnezeu are întotdeauna un loc în inima ta și că ocupă o poziție remarcabilă în inima ta. Ca urmare, te vei gândi mereu la Dumnezeu, la cuvântul lui Dumnezeu, la identitatea și la esența Lui, la suveranitatea lui Dumnezeu și la tot ce ține de El. Ca să folosim o expresie colocvială, inima ta va fi plină ochi de Dumnezeu, iar El va ocupa un loc foarte înalt în inima ta. Dacă îți umpli inima de Dumnezeu, atunci vei avea o relație normală cu El, vei putea să accepți scrutarea Sa și, în același timp, vei avea o inimă cu frică de Dumnezeu. Abia atunci vei putea să acționezi cu înfrânare. „Adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu” este o propoziție simplă, dar e învelită în mai multe înțelesuri. Conține intențiile lui Dumnezeu pentru omenire și atitudinea cu care El le cere oamenilor să acționeze, comunicând, în același timp, cerințele impuse de Dumnezeu omenirii. Așadar, care sunt cerințele lui Dumnezeu de la omenire? Să nu renunți, să nu fugi sau să nu adopți o atitudine de indiferență față de lucrurile care ți se întâmplă. Ce ar trebui să faci dacă te confrunți cu ceva ce nu înțelegi și nu poți să vezi așa cum este de fapt, cu ceva ce nu poți depăși, sau cu ceva ce chiar te face slab? Nu te grăbi să cauți soluții. Dumnezeu nu împinge oamenii peste capacitățile lor. Dumnezeu nu le cere niciodată oamenilor să facă lucruri care depășesc sfera capacităților umane. Tot ce te-ar pune Dumnezeu să faci și lucrurile pe care El le cere de la tine sunt lucruri care pot fi realizate, obținute și îndeplinite de oameni cu umanitate normală. Prin urmare, cerințele și standardele lui Dumnezeu pentru om nu sunt câtuși de puțin seci sau neclare. Cerințele lui Dumnezeu pentru om nu sunt nimic mai mult decât un standard care acoperă sfera a ceea ce pot realiza oamenii cu umanitate normală. Dacă îți urmezi mereu închipuirile și vrei să fii mai bun, superior altora și mai capabil decât ei, dacă vrei mereu să-i surclasezi pe alții, atunci ai înțeles greșit ceea ce a vrut să spună Dumnezeu. Oamenii aroganți și neprihăniți de sine sunt adesea astfel. Dumnezeu spune să nu te grăbești să cauți soluții, spune să cauți adevărul și să acționezi principial, dar oamenii aroganți și neprihăniți de sine nu reflectează cu atenție la cerințele lui Dumnezeu. În schimb, insistă să încerce să îndeplinească lucruri cu o explozie de forță și energie, să facă lucruri într-un mod ordonat și frumos și să-i depășească pe toți ceilalți, într-o clipită. Vor să fie supraoameni și refuză să fie oameni obișnuiți. Nu contrazice asta legile naturii pe care le-a stabilit Dumnezeu omului? (Ba da.) În mod evident, ei nu sunt oameni normali. Sunt lipsiți de umanitate normală și sunt prea aroganți. Ei nesocotesc cerințele care se încadrează în sfera umanității normale, pe care Dumnezeu le-a propus omenirii. Nesocotesc standardele care pot fi atinse de către oamenii cu umanitate normală, pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru omenire. Prin urmare, ei desconsideră cerințele lui Dumnezeu și se gândesc: „Cerințele lui Dumnezeu sunt prea mici. Cum pot credincioșii în Dumnezeu să fie oameni normali? Trebuie să fie oameni extraordinari, persoane care transcend și depășesc oamenii obișnuiți. Trebuie să fie persoane ilustre și renumite.” Ei nesocotesc cuvintele lui Dumnezeu, gândindu-se că deși cuvintele Sale sunt corecte și reprezintă adevărul, ele sunt prea comune și prea obișnuite, așa că le ignoră și le disprețuiesc. Dar exact în aceste cuvinte normale și obișnuite, atât de disprețuite de acei așa-ziși supraoameni și indivizi iluștri, Dumnezeu indică principiile și căile pe care oamenii ar trebui să le respecte și să le practice. Cuvintele lui Dumnezeu sunt atât de sincere, de obiective și de practice. Ele nu impun deloc oamenilor cerințe mari. Toate acestea sunt lucruri pe care oamenii pot și pe care ar trebui să le realizeze. Atât timp cât oamenii au puțină rațiune normală, ei nu ar trebui să încerce să plutească în aer și, în schimb, ar trebui să accepte cuvintele lui Dumnezeu și adevărul cu picioarele bine înfipte în pământ, să-și îndeplinească bine îndatoririle, să trăiască înaintea lui Dumnezeu și să trateze adevărul drept principiul comportamentului și acțiunilor lor. Ei nu ar trebui să fie peste măsură de ambițioși. În versul „adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu”, oamenii ar trebui să înțeleagă chiar mai bine că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și că adevărurile sunt principiile pe care ar trebui să le practice oamenii. La cine se referă aici „oameni”? Se referă la oamenii normali care au raționalitate normală și judecată normală, care iubesc lucrurile pozitive și care înțeleg ce este obiectiv, ce este practic, ce este comun și ce este obișnuit. Savurați pe îndelete cuvintele „adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu”. Deși sunt cuvinte simple, obișnuite, ele descriu ceva ce oamenii care au rațiunea umanității normale ar trebui să fie capabili să facă și reprezintă, de asemenea, adevărul-principiu pe care o persoană cu umanitate normală s-ar cuveni să-l practice cel mai des atunci când se confruntă cu dificultăți în viața sa reală. Ele reprezintă adevărul de care au cea mai mare nevoie oamenii care au rațiunea umanității normale. Nu sunt deloc vorbe goale. Voi ați cântat și ați ascultat de multe ori aceste cuvinte obișnuite, dar niciunul dintre voi nu a tratat aceste cuvinte drept adevăruri la care trebuie să cugete cu grijă și în privința cărora trebuie să aibă părtășie cu atenție. În acest mod, ați permis ca aceste cuvinte prețioase să vi se scurgă printre degete. De fapt, aceste cuvinte conțin intențiile lui Dumnezeu, atenționările și avertismentele lui Dumnezeu pentru oameni și cerințele Sale pentru oameni. Ele conțin atât de multe! Oamenii nu au inimă și sunt iraționali și tratează aceste cuvinte drept cuvinte obișnuite; nu le prețuiesc, nu cugetă la ele și nu le practică; și cine vor fi cei care vor suferi și vor pierde în cele din urmă, din cauza acestui lucru? Chiar oamenii. Nu este aceasta o lecție?

Oamenilor normali le este foarte ușor să practice cerințele prezentate de Dumnezeu în acest pasaj. Această practică nu presupune nimic dificil sau epuizant și este eficientă. În cele din urmă, te poate ajuta ca, treptat, să crești și să faci progrese. Firește, după ce pui în practică principiul „Nu te grăbi să cauți soluții; adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră”, vei face progrese din punctul de vedere al adevărului, al schimbării firilor, al înțelegerii pe care o câștigi în urma experimentării diverselor medii și așa mai departe. Cât de minunate sunt aceste cuvinte! Dacă oamenii au rațiune și pun în practică aceste cuvinte, atunci, sub îndrumarea și ghidarea cuvintelor lui Dumnezeu, ei vor ajunge să afle care sunt intențiile Lui, atunci când rânduiește diverse medii. După o perioadă de timp, ei vor fi, în cele din urmă, capabili să culeagă roade, să câștige experiență și vor ajunge să înțeleagă adevărul în acele medii. Când culegi astfel de roade, vei ști de ce Dumnezeu a rânduit aceste medii, care sunt intențiile Lui și ce dorește El ca oamenii să câștige din acestea. În plus, ocolurile pe care le fac oamenii, piedicile cu care se confruntă, înțelegerile denaturate pe care le nutresc, ideile nerealiste pe care le au, noțiunile și împotrivirea față de Dumnezeu, care a luat naștere în ei și așa mai departe, toate acestea vor fi treptat date în vileag și dezvăluite în timp ce ei experimentează aceste medii. Indiferent dacă aceste lucruri sunt pozitive sau negative, este nevoie de o perioadă de experiență ca să vezi și să înțelegi clar ce este dat în vileag și dezvăluit prin aceste medii. În acest fel, adevăratul înțeles al cuvintelor lui Dumnezeu „Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi” este împlinit. Mai precis, când Dumnezeu rânduiește ceva ce tu nu poți să vezi așa cum este de fapt sau nu înțelegi și nu ai mai experimentat înainte, lucrurile pe care Dumnezeu vrea să le înțelegi, să le câștigi și să le experimentezi personal din acea situație nu pot fi obținute în doar câteva zile. Abia după ceva vreme și cu ghidarea, luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu la fiecare pas vei câștiga treptat o înțelegere și vei obține rezultate. Nu este așa cum își imaginează oamenii, nu înțelegi brusc totul într-o explozie de luminare și nici nu conștientizezi brusc ce vrea să spună Dumnezeu, într-un acces de inspirație. Dumnezeu nu face astfel de lucruri prin mijloace supranaturale, El nu acționează în acest fel. Acesta este modul în care acționează Dumnezeu. Dumnezeu îți permite să experimentezi cauzele și consecințele unei situații și, treptat, ajungi să conștientizezi: „Așadar, esența unei astfel de persoane este aceasta, realitatea și esența acelui gen de lucru sunt acestea, iar acest lucru împlinește versetul cutare din cuvântul lui Dumnezeu. În sfârșit înțeleg ce a vrut să spună Dumnezeu când a zis acel lucru. În sfârșit înțeleg de ce Dumnezeu a spus astfel de lucruri despre acest gen de chestiuni și despre acel gen de oameni.” Dumnezeu îți permite să înțelegi astfel de lucruri prin experiențele tale. Nu durează ceva timp să înțelegi aceste lucruri? (Ba da.) Cunoașterea pe care o dobândești și adevărurile pe care ajungi să le înțelegi printr-o perioadă de experiență nu sunt doctrine sau lucruri teoretice, ci experiențele tale personale și cunoașterea ta adevărată. Acesta este adevărul-realitate în care pătrunzi. Aici sunt cauza și sursa cuvintelor lui Dumnezeu, „nu te grăbi să cauți soluții”. Când Dumnezeu îți permite să culegi roade din evenimente pe care le experimentezi, El nu vrea ca tu pur și simplu să treci printr-un proces sau să înveți o teorie, ci să câștigi o înțelegere, puțină cunoaștere, un punct de vedere pozitiv și o metodă corectă de practică. Deși acest pasaj conține doar câteva rânduri și nu acoperă mult conținut, cerințele propuse de Dumnezeu în acest pasaj și principiile de practică pe care El le dă oamenilor prin el sunt foarte importante. Oamenii nu ar trebui să trateze cuvintele lui Dumnezeu cu aceeași atitudine pe care o adoptă față de cunoștințe și doctrine umane. Ca să practici cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să ai principii. Asta înseamnă că trebuie să ai un principiu, o metodă de pus în practică atunci când întâlnești un anumit gen de situație. Asta înseamnă să practici adevărul. Asta este ceea ce numim noi un principiu. Prin urmare, acestea nu sunt doar câteva cuvinte simple. Deși modul în care sunt exprimate și prezentate este simplu și accesibil, iar cuvintele par foarte directe și nu sunt înfrumusețate cu un limbaj frumos, înflorat, sau cu termeni eleganți, sau cu întorsături de frază rafinate, și cu siguranță nu sunt rostite pe un ton condescendent ci, mai degrabă, sunt doar admonestări și cerințe sincere spuse în persoană și de la suflet la suflet, în realitate, ele le comunică oamenilor cele mai importante principii și căi de practică.

Mulți oameni nu iau niciodată în serios cele mai obișnuite cuvinte rostite de Dumnezeu. Ei consideră doar cuvintele profunde și misterioase rostite de Dumnezeu ca fiind cuvintele Lui. Nu este aceasta o manifestare a unei înțelegeri denaturate? Fiecare frază din cuvintele lui Dumnezeu este adevărul. Indiferent dacă acestea sunt cuvinte obișnuite sau cuvinte profunde, toate cuvintele lui Dumnezeu conțin adevăruri și taine și este nevoie de ani de experiență și de o anumită statură pentru a le înțelege și pentru a le cunoaște. Exact ca spusele bune și importante ale lui Dumnezeu conținute în imnul pe care tocmai l-ați cântat – nimeni nu ia în serios acele cuvinte. Deși sunt puse pe muzică și toată lumea le cântă de ani de zile, nimeni nu a găsit vreodată acest important principiu de practică pe care îl conțin ele. Chiar dacă unii oameni simt în conștiința lor cum cuvintele lui Dumnezeu par a le spune „Nu te grăbi să cauți soluții; adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră” și simt că acestea sunt cerințe pe care Dumnezeu le are pentru oameni, cine a practicat, a implementat și a intrat cu adevărat în realitatea acestor cuvinte ale lui Dumnezeu în viața sa reală? A făcut cineva asta? (Nu.) Nu a făcut nimeni asta. Aceste cuvinte ale lui Dumnezeu sunt atât de simple, dar nimeni nu le poate urma. Nu conține acest aspect o problemă esențială? (Ba da, arată că oamenii au aversiune față de adevăr.) Mai este ceva? (Aceste cuvinte pe care ni le-a spus Dumnezeu sunt foarte practice. Toate sunt cuvinte de principiu. Dar noi nu am luat în serios cuvintele lui Dumnezeu, nu le-am acordat atenție și nu le-am pus în practică.) Așadar, voi cum citiți, de obicei, cuvintele lui Dumnezeu? (Când citim cuvintele lui Dumnezeu, de obicei, doar le frunzărim. După ce înțelegem sensul textual al cuvintelor, trecem mai departe. Nu înțelegem care sunt intențiile lui Dumnezeu în acele cuvinte sau ce adevăruri-principii ar trebui să practicăm. Nu am cugetat cu atenție la ele, în acel sens.) Ați răspuns cu câteva idei teoretice și ce spuneți pare corect, dar nu ați văzut așa cum este de fapt cauza primară a acestei probleme, și anume faptul că oamenii nu prețuiesc cuvântul lui Dumnezeu. Dacă prețuiești cuvintele lui Dumnezeu, vei putea să descoperi comorile, aurul și diamantele pe care acestea le conțin și te vei bucura de aceste lucruri o viață întreagă. Dacă nu prețuiești cuvintele lui Dumnezeu, nu vei putea să obții aceste comori. Ce înseamnă să nu prețuiești cuvintele lui Dumnezeu? Înseamnă că nu prețuiești cuvintele lui Dumnezeu. Simți că sunt foarte multe cuvinte ale lui Dumnezeu și că toate reprezintă adevărul și nu știi pe care dintre ele să le prețuiești. Ți se par toate obișnuite, iar asta este o problemă. Ce înseamnă să prețuiești cuvintele lui Dumnezeu? Înseamnă că știi că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevăruri și că aceste adevăruri sunt cele mai folositoare și mai neprețuite comori pentru viețile și pentru existența oamenilor. Înseamnă că tratezi cuvintele lui Dumnezeu drept comori pe care le iubești prea mult ca să te desparți de ele. Această atitudine față de cuvintele lui Dumnezeu se numește prețuire. Prețuirea cuvintelor lui Dumnezeu înseamnă că ai descoperit că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt comori de cea mai mare valoare, că ele sunt de o sută, de o mie de ori mai prețioase decât mottourile de viață ale oricărei persoane faimoase sau ilustre. Înseamnă că ai obținut adevărul cuvintelor lui Dumnezeu și că ai descoperit cele mai mari și mai prețioase comori ale vieții. Câștigarea acestor comori te poate ajuta să-ți crești valoarea și să obții aprobarea lui Dumnezeu. Din acest motiv, prețuiești în mod deosebit aceste adevăruri. Voi da un exemplu din viața de zi cu zi al acestui lucru. Să spunem că o femeie cumpără o rochie frumoasă și, când se întoarce acasă, o probează în oglindă. Privind din toate unghiurile, ea se gândește: „Rochia asta este atât de frumoasă, materialul este excelent, calitatea execuției este superbă, iar ea este comodă și delicată la purtare. Cât de norocoasă sunt că pot să cumpăr haine atât de frumoase! Este articolul meu vestimentar preferat, dar nu o pot purta tot timpul. O voi purta atunci când voi participa la cele mai rafinate evenimente și când mă voi întâlni cu cei mai distinși oameni.” Când are puțin timp liber, adesea scoate rochia din dulap, ca s-o admire și s-o probeze. Șase luni mai târziu, încă este la fel de entuziasmată cu privire la rochie și nu suportă să se despartă de ea. Asta înseamnă să prețuiești ceva. A atins acest nivel atitudinea voastră cu privire la cuvintele lui Dumnezeu? (Nu.) Cât de jalnic este că voi încă nu prețuiți cuvintele lui Dumnezeu la fel de mult cât își prețuiește o femeie rochia favorită! Nu este de mirare că ați citit multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, dar ați ratat să descoperiți atât de multe adevăruri și nu ați fost niciodată capabili să intrați în realitate. Spuneți mereu că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, dar acestea sunt doar afirmații teoretice și verbale. Dacă ar fi scos în evidență unul dintre pasajele cele mai simple și printre primele exprimate din cuvintele lui Dumnezeu și ați fi întrebați ce adevăruri sunt în acele cuvinte, care sunt intențiile lui Dumnezeu sau ce cerințe și standarde dă Dumnezeu omului, ați amuți și nu ați fi în stare să răspundeți nici măcar cu un singur cuvânt. Ați citit și ați ascultat mult cuvintele lui Dumnezeu, așadar, de ce nu aveți o înțelegere adevărată a acestora? Unde este rădăcina problemei? De fapt, este faptul că oamenii nu prețuiesc suficient cuvintele lui Dumnezeu. După gradul în care prețuiți voi în prezent cuvintele lui Dumnezeu, sunteți departe de a descoperi adevărul în cuvintele Lui și departe de a descoperi cerințele, principiile și căile de practică pe care Dumnezeu le dăruiește omului prin acestea. Acesta este motivul pentru care sunteți mereu derutați atunci când vi se întâmplă lucruri și nu găsiți niciodată principiile. Din acest motiv experimentați multe lucruri, dar nu știți niciodată intențiile lui Dumnezeu, nu creșteți sau nu vă schimbați prea mult, sau nu culegeți mai mult decât roade minore. Nu sunt foarte jalnici oamenii de acest fel?

Citiți din nou acest pasaj. („Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi; adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră. Să crezi că Dumnezeu este Atotputernicul tău. Trebuie să ai o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, să cauți cu râvnă în timp ce refuzi scuzele, intențiile și trucurile Satanei. Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima. Cooperează activ cu Dumnezeu și scapă de piedicile lăuntrice.”) Vreau să vă atrag atenția asupra ideilor importante și să vă explic principiile pentru citirea cuvintelor lui Dumnezeu și pentru găsirea în ele a unei căi de practică. Citiți din nou pasajul, rând cu rând. („Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi.”) Acest rând conține un principiu pe care oamenii trebuie să-l înțeleagă. Este acesta: nu te grăbi, nu te panica, nu fugi să vezi rezultate. Aceasta este o atitudine. Acest prim rând conține atitudinea corectă pe care oamenii ar trebui să o adopte față de lucruri. Această atitudine corectă se încadrează în sfera rațiunii umanității normale; se încadrează în sfera rațiunii și abilităților oamenilor care au umanitate normală. Acum, citiți al doilea rând. („Adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră.”) Ce înseamnă acest lucru? (Aceasta este calea de practică pe care Dumnezeu i-o dă omului.) Exact, atât de simplu este. Aceasta este calea de practică. Aici, „mai des” înseamnă că acest lucru nu trebuie făcut oricând ai tu chef și categoric nu doar din an în Paște; înseamnă că imediat ce îți trec prin minte aceste chestiuni, ar trebui să le aduci înaintea lui Dumnezeu, ca să te rogi și să cauți. Dacă porți o povară în aceste chestiuni, dacă ai o inimă flămândă și însetată de dreptate, dacă ești dornic să înțelegi intențiile lui Dumnezeu și cerințele lui Dumnezeu în aceste chestiuni, precum și esența problemelor pe care vrei să le vezi așa cum sunt de fapt, atunci ar trebui să vii înaintea lui Dumnezeu des, adică foarte frecvent. În funcție de mediul în care te afli, când ești ocupat, găsește un moment liber pentru a reflecta la aceste chestiuni, ca și cum te-ai gândi la ele sau ca și cum te-ai ruga lui Dumnezeu și ai căuta, cu privire la acestea. Nu este foarte clar acest mod de practică? (Ba da, este.) De exemplu, atunci când iei o pauză după ce termini o masă, cugetă și roagă-te, spunând: „Dumnezeule, am experimentat cutare mediu. Nu înțeleg intenția Ta și nu pot vedea exact motivul pentru care mi s-a întâmplat asta. Care este, mai exact, intenția acestei persoane? Cum ar trebui să rezolv o astfel de problemă? Ce vrei Tu să înțeleg din această chestiune?” În aceste câteva cuvinte simple, te rogi și cauți de la Dumnezeu cu privire la chestiunile despre care vrei să cauți și cu privire la problemele a căror esență vrei să o înțelegi. În ce scop te rogi în acest fel? Nu aduci, pur și simplu, problema înaintea lui Dumnezeu, cauți adevărul de la Dumnezeu, încerci să faci astfel încât Dumnezeu să-ți deschidă o cale de ieșire și să-ți spună ce să faci în legătură cu această chestiune și Îi ceri lui Dumnezeu să te lumineze și să te îndrume. Care sunt condițiile necesare pentru ca tu să fii capabil să faci asta? (Nu trebuie să mă agit după soluții.) A nu te grăbi să cauți soluții este doar o atitudine – problema nu este că te grăbești să cauți soluții, ci că, sub marea condiție prestabilită de a nu te grăbi să cauți soluții, tu ai o inimă flămândă și însetată de dreptate și porți o povară în această chestiune. Punând altfel problema, această chestiune acționează ca un soi de presiune asupra ta, iar acea presiune pune o povară pe umerii tăi, astfel încât ai o problemă pe care vrei să o înțelegi și să o rezolvi. Aceasta este calea ta de practică. În timpul tău liber, în timpul obișnuit alocat devoțiunilor, sau atunci când discuți cu frații și cu surorile tale, poți să aduci în discuție dificultățile și problemele tale practice și să ai părtășie și să cauți cu frații și surorile tale. Dacă tot nu poți rezolva problemele, atunci, adu-le înaintea lui Dumnezeu, ca să te rogi și să cauți adevărul. Când faci acest lucru, spune: „Dumnezeule, încă nu știu cum ar trebui să experimentez mediul pe care Tu l-ai rânduit pentru mine. Încă nu am o înțelegere cu privire la el și nu știu de unde să încep și cum să practic. Am o statură mică și nu înțeleg multe adevăruri. Te rog să mă luminezi și să mă îndrumi. Nu știu ce vrei Tu să câștig sau să înțeleg din acest mediu sau ce vrei să dezvălui despre mine prin acest mediu. Te rog să mă luminezi și să-mi permiți să-Ți înțeleg intenția.” Aceasta este calea de practică găsită în rândul: „adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu”. Practică în acest fel, uneori gândind în inima ta, alteori rugându-te lui Dumnezeu în liniște, alteori cu voce tare și alteori având părtășie cu frații și surorile tale. Dacă ai aceste manifestări, acest lucru dovedește că deja trăiești înaintea lui Dumnezeu. Dacă adesea comunici cu Dumnezeu în acest fel în inima ta, atunci, ai o relație normală cu Dumnezeu. După mai mulți ani de experiență în acest fel, vei intra în mod firesc în adevărul-realitate. Există dificultăți cu privire la această practică? (Nu.) Asta e bine. De exemplu, uneori, când citești cuvintele lui Dumnezeu, cu cât citești mai mult, cu atât îți vei simți inima mai senină – asta înseamnă că ai citit cuvinte cu privire la care ai experiență și toate noțiunile și închipuirile tale anterioare se vor desluși simultan. În acest moment, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să spui: „Dumnezeule, citind acest pasaj, mi s-a înseninat inima. Problemele pe care le aveam înainte îmi sunt deodată clare. Știu că asta este luminarea Ta și Îți mulțumesc că mi-ai permis să înțeleg acest pasaj din cuvintele Tale.” Nu înseamnă asta să te rogi și să vii din nou înaintea lui Dumnezeu? (Ba da.) Este dificil de făcut acest lucru? Îți poți face timp pentru el? (Da.) De la începutul căutării tale până la această rugăciune, nu vei fi practicat tu constant principiul cuvintelor lui Dumnezeu: „adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu”? Când trăiești constant practicând aceste cuvinte și aderi mereu la principiul de practică pe care îl conțin acestea și trăiești mereu în acest gen de realitate, acest lucru se numește respectarea unui principiu de practică. Este dificil să faci asta? (Nu este dificil.) Este nevoie doar ca tu să-ți folosești inima, să-ți miști buzele, să aloci ceva timp și să te gândești puțin, găsind, ocazional, un moment pentru a vorbi cu Dumnezeu și pentru a te confesa și a împărtăși cuvintele pe care le porți în inima ta. Asta înseamnă să vii mai des înaintea lui Dumnezeu. Este chiar atât de simplu, de lipsit de efort și de ușor. Nu presupune nicio greutate. Porți în inimă ceva ce tu consideri a fi foarte semnificativ, tratezi acel lucru drept o povară și nu-l uiți și nu renunți niciodată la el – ai un asemenea lucru în inima ta și vii înaintea lui Dumnezeu din când în când să I te rogi, să vorbești și să discuți cu El despre acel lucru. Ce fel de inimă ar trebui să ai, atunci când vorbești cu Dumnezeu? (O inimă sinceră.) Așa este, ar trebui să ai o inimă sinceră. Dacă porți o povară, atunci, inima ta va fi cinstită. Când alții pălăvrăgesc, tu te vei ruga și vei avea părtășie cu Dumnezeu în inima ta. Uneori, când ești obosit de la muncă și iei o pauză, îți vei aminti chestiunea și vei spune: „E inutil, încă nu înțeleg această chestiune. Încă trebuie să discut cu Dumnezeu despre ea.” De ce îți vei aminti de această chestiune oricând ai timp? Fiindcă o iei foarte în serios în inima ta, o consideri povara ta și un soi de responsabilitate și vrei să o înțelegi și să o rezolvi. Când vii înaintea lui Dumnezeu și discuți și stai de vorbă intim cu El, inima ta va deveni în mod firesc sinceră. Când vei avea părtășie cu Dumnezeu în acest context și cu această mentalitate, vei simți că relația ta cu Dumnezeu nu mai este la fel de rece și de distantă cum era înainte și, în schimb, vei simți că te apropii mai mult de El. Atât de eficiente sunt căile de practică pe care Dumnezeu le dă omului. Ce crezi, este dificil să interacționezi cu Dumnezeu în acest fel? Pui la suflet o chestiune, vorbești ocazional cu Dumnezeu despre ea, vii înaintea lui Dumnezeu și Îl întâmpini din când în când, vorbești cu Dumnezeu despre ce este în inima ta și despre dificultățile tale, vorbești despre lucrurile pe care vrei să le înțelegi, lucrurile la care te gândești, despre îndoielile, dificultățile și responsabilitățile tale – dacă vorbești cu Dumnezeu despre toate aceste lucruri, nu trăiești înaintea lui Dumnezeu, practicând în acest fel? Asta înseamnă să practici conform cerințelor lui Dumnezeu. Dacă practici o perioadă de timp în acest fel, nu vei fi capabil să vezi rezultate și să culegi roade foarte rapid? (Ba da.) Nu este însă atât de simplu, este un proces. Dacă practici o vreme în acest fel, relația ta cu Dumnezeu va deveni din ce în ce mai apropiată, mentalitatea ta se va îmbunătăți, starea ta va deveni tot mai normală, iar interesul tău cu privire la cuvintele lui Dumnezeu și cu privire la adevăr va deveni tot mai mare. Asta înseamnă să ai o relație normală cu Dumnezeu. Dacă poți să înțelegi unele adevăruri și să le pui în practică, vei fi început să intri în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Totuși, acest lucru nu poate fi realizat într-o perioadă de timp scurtă. Poate să dureze șase luni, un an sau chiar doi sau trei ani, până să vezi rezultate clare. Vor fi oamenii lipsiți de corupție și de răzvrătire în această perioadă? Nu. Chiar dacă te-ai rugat de nenumărate ori lui Dumnezeu și ai practicat în acest fel, înseamnă asta că vei obține cu siguranță rezultate? Trebuie să-ți arate Dumnezeu un rezultat? Trebuie să-ți dea El un răspuns? Nu neapărat. Unii oameni spun: „Dacă obținerea unor rezultate este nesigură și dacă rezultatele nu sunt garantate, de ce mai acționează Dumnezeu în acest fel? De ce îi pune El pe oameni să practice în acest fel?” Nu te teme, practicarea în acest fel categoric nu va fi zadarnică. Chiar dacă practici în acest fel un an sau doi și nu crezi că ai obținut rezultate imediat sau pe termen scurt, este posibil ca, cinci sau zece ani mai târziu, când Dumnezeu îți va rândui din nou un mediu similar, tu să conștientizezi rapid un aspect al adevărului pe care înainte nu ai fost capabil să-l conștientizezi. Totuși, acest adevăr pe care ajungi să-l conștientizezi și să-l înțelegi după cinci sau zece ani necesită fundația construită de experiențele, cunoașterea și înțelegerea ta din prezent. Această conștientizare ulterioară trebuie să se bazeze pe această fundație. Crezi că oamenilor le este ușor să înțeleagă un aspect al adevărului? (Nu este ușor.) Aceasta este semnificația și valoarea plătirii unui preț în scopul de a practica adevărul. Acesta este principiul de practică pe care-l conține al doilea rând. „Adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră” – acest rând este scris într-un limbaj simplu și accesibil și este foarte ușor de înțeles. Înseamnă că trebuie să te rogi mai mult și să ai o inimă sinceră, fiindcă o inimă sinceră duce lucrurile la îndeplinire. Este chiar atât de simplu. Totuși, aceste cuvinte chiar sunt un adevăr-realitate, în care toate persoanele trebuie să intre și sunt singura cale prin care acestea pot veni înaintea lui Dumnezeu și pot obține, în cele din urmă, mântuirea. Deși acest verset este spus în cuvinte banale și simple, toți oamenii trebuie să experimenteze și să intre în acest fel. Este la fel ca a construi o clădire. Indiferent dacă are 30 de etaje, 50 de etaje sau chiar și în jur de o sută de etaje, trebuie să aibă o fundație. Dacă fundația clădirii nu este solidă, atunci, indiferent cât de înaltă este clădirea, ea nu va sta în picioare prea mult timp, se va prăbuși peste câțiva ani. Asta înseamnă că, atunci când trăiesc în această lume, oamenii trebuie să aibă adevărul drept fundație. Acesta este singurul mod ca ei să rămână neclintiți și să câștige aprobarea lui Dumnezeu. Dacă oamenii vor să ajungă la o înțelegere a unor adevăruri mai profunde și mai înalte, ei trebuie să aibă lucrurile cele mai simple – și anume, lucrurile care formează o fundație. A avea o fundație instabilă este lucrul cel mai periculos. Nu priviți cu dispreț aceste adevăruri foarte simple, aceste principii și căi de practică foarte simple. Atât timp cât sunt adevăruri, ele sunt lucruri pe care oamenii ar trebui să le aibă și să le practice. Nu contează dacă sunt mari sau mici, înalte sau comune. Trebuie să începi de la lucrurile de bază. Acesta este singurul mod de a construi o fundație solidă.

Acum, citiți al treilea rând. („Să crezi că Dumnezeu este Atotputernicul tău.”) La ce se referă „Să crezi că Dumnezeu este Atotputernicul tău”? Se referă la credință și la viziune. Când ești susținut și îndrumat de această viziune, vei avea în față o cale. Va avea vreun efect practicarea în acest fel? Unii oameni spun: „M-am plictisit de toată această practicare și Dumnezeu încă nu m-a luminat și nu mi-a spus nimic. Nu simt prezența lui Dumnezeu. Chiar există un Dumnezeu?” Nu poți să gândești astfel. Dumnezeu este atotputernic, indiferent dacă îți vorbește sau nu. Când Dumnezeu vrea să îți vorbească și când îți vorbește, El este atotputernic. Când Dumnezeu nu vrea să îți vorbească și nu îți vorbește, El tot atotputernic este. Dumnezeu este atotputernic indiferent dacă El îți permite sau nu să înțelegi lucruri. Esența și identitatea lui Dumnezeu sunt imutabile. Aceasta este viziunea pe care trebuie s-o înțeleagă oamenii. Acesta este al treilea rând, este foarte simplu. Chiar dacă este simplu, oamenii trebuie să-l experimenteze efectiv. Când oamenii vor face acest lucru, li se va confirma că aceste cuvinte chiar sunt adevărul și ei nu vor mai îndrăzni să le pună la îndoială în niciun fel.

Citiți mai departe, al patrulea verset. („Trebuie să ai o dorință arzătoare pentru Dumnezeu.”) „Trebuie să ai o dorință arzătoare pentru Dumnezeu”, asta este ceea ce Dumnezeu îi cere omului. Oamenii trebuie să înțeleagă care este sensul cuvântului „arzătoare”. Este cumva „arzător” să mergi țanțoș și să te dai mare, să ai o inimă plină de ambiție, să fii arogant și neprihănit de sine, dominator și dictatorial și să nu asculți de nimeni? Cum ar trebui înțeles versetul „o dorință arzătoare pentru Dumnezeu”? Cum ai o „dorință arzătoare pentru Dumnezeu”? Este așa cum a menționat versetul anterior, trebuie „să aduci mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și să-I oferi o inimă sinceră” – trebuie să ai un țel și o dorință de a urmări o înțelegere a adevărului și de a urmări mântuirea și trebuie să ai și o dorință de a accepta suveranitatea și orchestrațiile lui Dumnezeu, de a obține o înțelegere a intențiilor lui Dumnezeu și supunere în fața suveranității lui Dumnezeu. Asta se numește o dorință arzătoare pentru Dumnezeu. Deși Dumnezeu folosește limbajul uman pentru a descrie limpede această chestiune, oamenii ar trebui să-i pătrundă sensul într-un fel pur și să nu-l interpreteze într-un mod extrem. Cuvântul „arzătoare” aici nu se referă la a folosi în mod artificial un volum excesiv de forță brută pentru a face lucrurile într-un mod imprudent. Nu presupune violență, cu atât mai puțin ignoranță sau nechibzuință. „Arzătoare” se referă în principal la dorința cuiva. Este ca atunci când o persoană prețuiește un lucru într-o asemenea măsură încât pur și simplu trebuie să-l aibă și când este hotărâtă să-l dețină și nu va renunța până nu va face asta. Această „dorință arzătoare pentru Dumnezeu” este un lucru absolut pozitiv și poate obține doar rezultate pozitive. Așadar, care este înțelesul exact al „dorinței arzătoare pentru Dumnezeu”? (Înseamnă să vii mai des înaintea lui Dumnezeu și să ai hotărârea și dorința de a înțelege adevărul și intențiile lui Dumnezeu în lucrurile pe care le întâlnești.) Așa este, e chiar atât de simplu. Înseamnă doar să abandonezi interesele și plăcerile trupului tău și, de asemenea, să renunți la timpul tău liber în intimitate și să folosești acest timp pentru lucruri pozitive, cum ar fi să cauți de la Dumnezeu, să te rogi Lui, să vii înaintea Lui și să cauți să înțelegi suveranitatea Lui. Înseamnă să te rogi în mod rațional pentru ceva și să cauți, să îți sacrifici timpul și energia și să plătești un anumit preț în scopul de a înțelege un aspect al adevărului. Aceasta se numește o dorință arzătoare pentru Dumnezeu. Este acesta un mod exact de a o descrie? Este în concordanță cu rațiunea umanității normale? Sunt aceste cuvinte ușor de înțeles? (Da.) Așadar, presupun aceste manifestări să-ți arăți colții și ghearele și să iei violent ce-ți dorești? Se manifestă acest lucru printr-o lipsă de politețe, prin nechibzuință și lipsa înțelepciunii? (Nu.) Atunci, ce se înțelege prin „arzătoare”? Repetați ce v-am spus acum. (Înseamnă să poți veni mai des înaintea lui Dumnezeu, să ai dorința de a înțelege adevărul, să fii în stare să renunți la unele plăceri ale trupului, să aloci mai mult timp și mai multă energie căutării adevărului și să fii capabil să sacrifici energie și să plătești un preț pentru asta.) Așadar, cum se pune concret în practică acest lucru? Voi da un exemplu. Uneori, vei conștientiza brusc faptul că a trecut mult timp de când ți-ai văzut actorul favorit și te întrebi în ce filme joacă. Vei dori să mergi să cauți știri despre el pe computer, dar apoi, vei cugeta și te vei gândi: „Nu e în regulă, ce legătură au filmele în care joacă el cu mine? A viziona filme tot timpul se numește a-ți neglija lucrarea reală. Trebuie să vin înaintea lui Dumnezeu și să mă rog.” Atunci, te vei calma și-ți vei aminti problema pentru care căutai înainte un răspuns, înaintea lui Dumnezeu. Încă îți lipsește orice concepție cu privire la chestiunea respectivă și nu o înțelegi deloc, așa că doar îți vei liniști inima înaintea lui Dumnezeu și te vei ruga Lui. „Dumnezeule, sunt dispus să-mi așez inima dinaintea Ta. Mediul pe care l-am experimentat recent m-a afectat mult. Chiar și așa, încă nu pot să mă supun Ție și încă nu pot să văd clar că aceasta este suveranitatea Ta. Te rog să mă luminezi, să mă îndrumi și să-mi dezvălui corupția și răzvrătirea în mediul pe care Tu îl rânduiești pentru mine, astfel încât să înțeleg intenția Ta și să mă supun.” După rugăciune, vei cugeta și te vei gândi: „Nu, problema mea încă n-a fost rezolvată. Trebuie să citesc mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu pentru a găsi o soluție.” Atunci, imediat vei începe să citești cuvintele lui Dumnezeu, o vreme. Uitându-te la ceas, vei spune: „Ah, deja a trecut o jumătate de oră! Cuvintele lui Dumnezeu sunt într-adevăr bune, dar pasajul pe care l-am citit nu are nicio legătură cu problema mea, așa că aceasta încă nu a fost rezolvată. Nu știu ce vrea Dumnezeu să înțeleg rânduindu-mi acest mediu și nu cunosc intenția Lui. Trebuie să trec degrabă la treabă îndeplinindu-mi datoria și nu trebuie să amân chestiuni importante. Poate că într-o zi voi citi cuvintele potrivite ale lui Dumnezeu și-mi voi rezolva problema.” Înseamnă asta să sacrifici timp și energie? (Da.) Este chiar atât de simplu. În timp ce te răzvrătești împotriva propriilor preferințe și renunți la divertisment și la timpul liber, vei câștiga un strop de sinceritate și vei practica puțină dorință arzătoare pentru Dumnezeu. În inima ta, te vei simți incredibil de destins și de liniștit. Pentru prima oară în viața ta, vei experimenta personal marea liniște și marea hrănire a răzvrătirii împotriva trupului și a abandonării desfătării propriului trup. De asemenea, vei simți personal că a te liniști înaintea lui Dumnezeu, a citi cuvintele Lui, a-ți deschide inima către El și a-I spune cuvintele din inima ta îți va aduce liniște și mulțumire – ceea ce nu îți poate aduce interesul cu privire la tendințe și evenimente sociale – și că poți să și câștigi ceva din asta și poți să ajungi să înțelegi adevărul și să vezi multe lucruri așa cum sunt de fapt. Ca urmare, vei simți că sunt într-adevăr bune cuvintele lui Dumnezeu, că Dumnezeu chiar este bun și că obținerea adevărului înseamnă, într-adevăr, să câștigi o comoară. Nu numai că vei putea să vezi fără derută multe lucruri așa cum sunt de fapt, vei fi capabil și să trăiești înaintea lui Dumnezeu și conform cuvintelor Lui. Acestea sunt efectele pe care le poate obține o dorință arzătoare pentru Dumnezeu. Să practici în acest fel, să-ți dedici timpul și energia și să renunți la desfătarea propriului trup – aceasta este una dintre manifestările unei dorințe arzătoare pentru Dumnezeu. Așadar, ce spuneți? Este goală această manifestare? (Nu este goală.) Este ușor de realizat? (Da.) Este foarte ușor de realizat. Este ceva ce oamenii cu umanitate normală pot realiza.

Când oamenii au gânduri, au alegeri. Dacă li se întâmplă ceva și fac alegerea greșită, ar trebui să se schimbe și să facă alegerea corectă; categoric, nu trebuie să persiste în greșeală. Oamenii de acest fel sunt deștepți. Însă, dacă știu că au făcut alegerea greșită și nu se schimbă, atunci sunt persoane care nu iubesc adevărul, iar astfel de persoane nu Îl doresc pe Dumnezeu cu adevărat. De exemplu, să spunem că vrei să fii superficial când îți îndeplinești datoria. Încerci să lenevești și să eviți scrutarea lui Dumnezeu. În astfel de momente, grăbește-te înaintea lui Dumnezeu să te rogi și să reflectezi dacă acesta a fost modul corect în care să acționezi. Apoi gândește-te la asta: „De ce cred în Dumnezeu? O astfel de superficialitate poate trece neobservată de oameni, dar va trece neobservată de Dumnezeu? Mai mult decât atât, credința mea în Dumnezeu nu este pentru a lenevi – este pentru a fi mântuit. Faptul că acționez astfel nu este expresia umanității normale, nici nu este un lucru iubit de Dumnezeu. Nu, aș putea lenevi și aș putea face după cum mă taie capul în lumea exterioară, dar acum sunt în casa lui Dumnezeu, sunt sub suveranitatea lui Dumnezeu, sub scrutarea ochilor lui Dumnezeu. Sunt o persoană, trebuie să acționez conform conștiinței mele, nu pot face după cum mă taie capul. Trebuie să acționez conform cuvintelor lui Dumnezeu, nu trebuie să fiu superficial, nu pot lenevi. Așadar, cum ar trebui să acționez ca să nu lenevesc, să nu fiu superficial? Trebuie să depun puțin efort. Adineaori am simțit că era o prea mare bătaie de cap să procedez în acest fel, voiam să evit greutățile, dar acum înțeleg: poate fi o mare bătaie de cap să procedez astfel, dar este eficient și, de aceea, așa ar trebui procedat.” Când lucrezi și încă te temi de greutăți, în astfel de momente trebuie să te rogi lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Sunt o persoană leneșă și vicleană, Te implor să mă disciplinezi, să mă cerți, astfel încât conștiința mea să simtă ceva și eu să am un simț al rușinii. Nu vreau să fiu superficial. Te implor să mă îndrumi și să mă luminezi, să-mi arăți răzvrătirea și urâțenia mea.” Când te rogi astfel, reflectezi și încerci să te cunoști pe tine însuți, asta îți va produce un sentiment de regret și vei fi capabil să-ți urăști urâțenia, starea ta greșită va începe să se schimbe, iar tu vei fi capabil să meditezi la acest lucru și să-ți spui: „De ce sunt superficial? De ce încerc întotdeauna să lenevesc? Faptul că acționez în acest fel este lipsit de orice conștiință sau rațiune – oare încă sunt o persoană care crede în Dumnezeu? De ce nu iau lucrurile în serios? Nu trebuie doar să dedic puțin mai mult timp și efort? Nu este o povară mare. Asta este ceea ce ar trebui să fac; dacă nu pot face nici măcar asta, oare pot fi numit o ființă umană?” Drept urmare, vei lua o hotărâre și faci un jurământ: „O, Dumnezeule! Te-am dezamăgit, chiar sunt prea profund corupt, sunt fără conștiință sau rațiune, nu am umanitate, îmi doresc să mă căiesc. Te implor să mă ierți, cu siguranță mă voi schimba. Dacă nu mă căiesc, aș vrea să mă pedepsești.” Apoi, mentalitatea ta se va transforma și vei începe să te schimbi. Vei acționa și îți vei îndeplini îndatoririle cu conștiinciozitate, cu mai puțină superficialitate și vei fi capabil să suferi și să plătești un preț. Vei simți că a-ți face datoria astfel este minunat și vei avea pace și bucurie în inima ta. Când oamenii pot să accepte scrutarea din partea lui Dumnezeu, când pot să se roage Lui și să se bazeze pe El, stările lor se vor schimba în curând. Când starea negativă a inimii tale a fost inversată, iar tu te-ai răzvrătit împotriva propriilor intenții și dorințe egoiste ale trupului, când ești capabil să renunți la confortul și desfătarea trupului și să acționezi conform cerințelor lui Dumnezeu și nu mai ești arbitrar și nechibzuit, vei avea pace în inimă, iar conștiința ta nu te va certa. Este ușor să te răzvrătești împotriva trupului și să acționezi conform cerințelor lui Dumnezeu în acest fel? Atât timp cât oamenii au o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, ei pot să se răzvrătească împotriva trupului și să practice adevărul. Și atât timp cât ești capabil să practici în acest fel, atunci, fără să-ți dai seama, vei intra în adevărul-realitate. Nu va fi deloc dificil. Desigur, când practici adevărul, trebuie să treci prin procesul unei lupte și prin procesul de a-ți schimba gândirea, iar acestea trebuie rezolvate prin căutarea adevărului. Dacă ești o persoană care nu iubește adevărul, îți va fi dificil să-ți rezolvi starea negativă și nu vei fi în stare să înțelegi și să practici adevărul. Gradul de dificultate cu care o persoană se confruntă în procesul schimbării gândirii ei depinde de capacitatea ei de a accepta sau nu adevărul. Dacă nu poate accepta adevărul, atunci îi va fi prea dificil să-și schimbe gândirea. Pe de altă parte, celor care pot accepta adevărul nu li se va părea deloc dificil. Ei vor fi în mod firesc capabili să practice adevărul și să i se supună. Oamenii care chiar iubesc adevărul se pot baza pe Dumnezeu pentru a depăși dificultăți de orice grad. În acest fel, ei vor avea mărturie bazată pe experiență, iar aceasta este o inimă care are o dorință arzătoare pentru Dumnezeu. Având în vedere că inima ta are o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, înseamnă asta că nu îți este permis să ai corupție și răzvrătire? Nu. Înseamnă că, fiindcă ai o inimă cu o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, poți cel puțin să acționezi conform conștiinței și rațiunii tale și poți să cauți adevărul. În acest fel, poți să faci alegerea corectă în orice situație și să practici și să intri în direcția corectă. Asta se numește o inimă cu o dorință arzătoare pentru Dumnezeu. Sunt lipsite de valoare aceste manifestări? (Nu sunt lipsite de valoare.) Nu sunt nici lipsite de valoare, nici neclare, sunt foarte practice și concrete și nu sunt deloc abstracte. Unii oameni spun: „Ah, cred de mulți ani în Dumnezeu, dar mereu întâlnesc dificultăți când vine timpul să practic adevărul. Devin atât de anxios, că transpir abundent, dar tot nu am o cale. Mereu vreau să practic adevărul fără să mă confrunt cu vreo greutate fizică sau fără ca interesele mele să sufere vreo pierdere și, drept urmare, nu pot găsi o cale. Abia acum conștientizez că a avea o inimă cu o dorință arzătoare de Dumnezeu este atât de simplu. Măcar dacă aș fi știut asta înainte și aș fi pus mai devreme în practică aceste cuvinte!” Pe cine poți să dai vina fiindcă nu ai practicat cuvintele lui Dumnezeu? Cine te-a obligat să nu prețuiești cuvintele lui Dumnezeu în toți acești ani și, în schimb, doar să bâjbâi orbește? Acum, putem să rezumăm o frază: atunci când crezi în Dumnezeu, trebuie să practici și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu pentru a înțelege adevărul; doar ajungând în punctul în care tratezi chestiunile în conformitate cu adevărurile-principii poți să câștigi aprobarea lui Dumnezeu. Categoric nu trebuie să faci lucrurile conform voii proprii sau să urmărești faima și câștigul și nu trebuie să întemeiezi clici sau să cauți susținători în biserică. Pe cei care fac asta nu-i va aștepta un sfârșit bun. Toți cei care nu se concentrează pe a-și îndeplini bine îndatoririle, cei care nu urmăresc adevărul, cei care mereu îi privesc cu admirație pe alți oameni și se bazează pe ei și cei cărora le place să urmeze conducători falși și antihriști pentru a provoca tulburări inutile vor ajunge să se ruineze din cauza bâjbâielilor lor, pierzându-și șansa la mântuire. Acest lucru îi va stupefia. Dacă vrei să încetezi să-ți urmezi propria cale, trebuie să vii mai des înaintea lui Dumnezeu, să te rogi Lui și să cauți adevărul în toate lucrurile. În acest fel poți să obții rezultatul de a înțelege adevărul, să pășești pe calea practicării adevărului și să intri în realitatea adevărului. Ideea esențială aici este că niciodată nu trebuie să urmezi sau să însoțești alți oameni, urmând azi o persoană fiindcă o crezi grozavă, apoi urmând pe altcineva a doua zi, fiindcă tu crezi că are dreptate, petrecând atât de mult timp bâjbâind, fără să obții adevărul. Indiferent ce probleme întâlnești, ar trebui să cauți adevărul și să le rezolvi conform cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă urmezi orbește alți oameni, urmând pe oricine vorbește bine și folosește cuvinte pompoase, probabil că vei fi înșelat. Oamenii care cred în Dumnezeu ar trebui să creadă doar că spusele lui Dumnezeu sunt adevărul, ar trebui să asculte doar cuvintele lui Dumnezeu și să practice conform cuvintelor Lui. Acest comportament te va împiedica să-i urmezi pe alți oameni și să mergi alături de ei pe calea greșită.

În continuare, citiți următorul verset. („Să cauți cu râvnă în timp ce refuzi scuzele, intențiile și trucurile Satanei.”) Și acesta este despre practicare. „Să cauți cu râvnă” se referă la a vrea să practici adevărul, dar a nu avea o cale și la a dori să-L mulțumești pe Dumnezeu, dar a nu ști cum să practici – când ești plin de râvnă, în acest fel, vei căuta și te vei ruga. Să simți constant că îți lipsesc prea multe lucruri, în special să te trezești că îți lipsește o cale, atunci când ți se întâmplă lucruri, să nu știi ce să faci ca să-L mulțumești pe Dumnezeu, să te răzvrătești mereu și să faci lucruri așa cum vrei tu, cu o inimă agitată, să vrei să practici adevărul, dar să nu știi cum să faci asta – acesta este sentimentul de a fi plin de râvnă. Dacă ești plin de râvnă, trebuie să cauți. Dacă nu cauți, nu vei avea o cale. Dacă nu cauți, vei cădea în întuneric. Dacă nu cauți niciodată, vei fi ruinat. Vei fi un neîncrezător. Ce înseamnă „să refuzi scuzele, intențiile și trucurile Satanei”? Înseamnă că atunci când oamenii întâlnesc situații, mereu au voia proprie, mereu se gândesc la interesele propriului trup și mereu caută o cale de ieșire pentru trupul lor. În astfel de momente, conștiința ta te va certa, determinându-te să practici adevărul și să te supui lui Dumnezeu. În astfel de situații, se va duce o luptă în inima ta și ar trebui să refuzi scuzele Satanei și diversele motive ale trupului. „Să refuzi” înseamnă să fii capabil să înțelegi și să vezi așa cum sunt de fapt diversele scuze și motive pe care le au oamenii pentru a nu practica adevărul, care sunt intențiile și trucurile Satanei, iar apoi să te răzvrătești împotriva lor. Acesta este procesul de refuzare. Uneori, în oameni apar anumite idei, intenții și scopuri corupte, precum și unele cunoștințe, filosofii, teorii și metode, mijloace, trucuri și planuri umane pentru a interacționa cu alții și așa mai departe. Când se întâmplă asta, oamenii ar trebui să fie imediat conștienți că acestea sunt lucruri corupte dezvăluite de ei și ar trebui să le ia, să caute adevărul, să le disece în totalitate, să vadă clar realitatea acestora și să le refuze și să se răzvrătească total împotriva lor, omorându-le din fașă. Indiferent când se întâmplă asta, atât timp cât într-o persoană au apărut idei, gânduri, intenții sau noțiuni corupte, aceasta ar trebui să le ia imediat, să le înțeleagă și să le vadă așa cum sunt de fapt, să se răzvrătească împotriva lor, iar în cele din urmă, să se transforme. Acesta este procesul. În acest fel practici a-l refuza pe Satana și a te răzvrăti împotriva trupului. Nu este foarte simplu? De fapt, despre acest proces deja s-a discutat în cele două exemple care tocmai au fost date. Acesta este un principiu de practică pentru abordarea stărilor incorecte care apar în oameni atunci când li se întâmplă lucruri.

Continuați să citiți. („Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima.”) Asta înseamnă să cauți și să aștepți cu toată inima și mintea. Aceste patru propoziții simple, „Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima” au două înțelesuri. Care sunt aceste două înțelesuri? (Primul este nu dispera și nu fi slab. Mai precis, nu-ți pierde nădejdea și nu te descuraja atunci când întâlnești dificultăți sau când nu poți înțelege imediat lucrurile, în procesul căutării tale. Al doilea este că ar trebui să cauți și să aștepți cu toată inima. Mai precis, trebuie să ai perseverență în procesul căutării tale, trebuie să continui să cauți și să te rogi atunci când nu înțelegi și să aștepți să fie dezvăluite intențiile lui Dumnezeu. Acesta este cel de-al doilea înțeles.) „Nu dispera. Nu fi slab” înseamnă că oamenii trebuie să-și păstreze credința adevărată în Dumnezeu, să creadă că El este atotputernic și că El îi poate lumina și îi poate ajuta să înțeleagă adevărul. Așadar, de ce nu poți înțelege adevărul acum? De ce nu te luminează Dumnezeu acum? Trebuie să existe un motiv pentru asta. Care este un motiv primar? Este doar faptul că nu a venit vremea lui Dumnezeu. Dumnezeu îți testează credința și, în același timp, El vrea să folosească această metodă pentru a-ți întări credința. Acesta este lucrul primar pe care oamenii ar trebui să-l înțeleagă și să-l cunoască. Să presupunem că ai acționat în conformitate cu principiile cerute de Dumnezeu, te-ai rugat, ai căutat, ai o inimă cu o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, ai început să prețuiești cuvintele lui Dumnezeu, ești interesat de cuvintele lui Dumnezeu și îți reamintești adesea să practici și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu, să vii înaintea Lui, să nu te îndepărtezi de El și să cercetezi, atunci când faci lucruri. Totuși, te gândești în sinea ta: „Nu cred că am simțit clar că Dumnezeu mi-a dat vreo luminare, vreo iluminare sau vreo îndrumare specială și nici măcar nu am o senzație evidentă că Dumnezeu mi-a dat înzestrări, talente sau abilități speciale pentru datoria pe care o îndeplinesc. În schimb, simt că oamenii care nu se ridică la nivelul meu înțeleg mai multe decât mine, își fac îndatoririle mai bine decât mine și sunt mai elocvenți în răspândirea Evangheliei. De ce nu sunt la fel de bun ca alți oameni? De ce stau pe loc și fac progrese mici?” Există două motive pentru acest lucru: unul este că oamenii înșiși au multe probleme, precum metodele, intențiile și scopurile lor individuale în căutare, precum și intențiile și motivele proprii atunci când se roagă lui Dumnezeu și Îi înaintează cereri lui Dumnezeu și așa mai departe. În toate aceste situații, trebuie să reflectezi, să dobândești cunoaștere, să descoperi problemele lăuntrice și să-ți schimbi cu promptitudine direcția. Nu este nevoie să intrăm în detalii cu privire la asta. Al doilea motiv este că, atunci când vine vorba de cât de multe lucruri le dă Dumnezeu diferiților oameni și cum le dăruiește acele lucruri, Dumnezeu are propria metodă. Dumnezeu a rostit cuvintele: „Voi fi binevoitor cu cine voi vrea să fiu binevoitor și voi arăta milostivire cui voi vrea să arăt milostivire” (Exodul 33:19). Poate că ești obiectul îndurării lui Dumnezeu, poate că ești obiectul milei Lui sau poate că nu ești niciunul dintre aceste două tipuri de oameni despre care a vorbit Dumnezeu. Poate că Dumnezeu crede că ești mai puternic decât alți oameni sau că ai nevoie de mai mult timp decât alții pentru testare și pentru temperamentul tău. Există multe motive, dar indiferent de motiv, orice face Dumnezeu este corect. Oamenii nu ar trebui să-I înainteze lui Dumnezeu cereri extravagante. Singurul lucru pe care s-ar cuveni să-l faci este să cauți cu toată inima și să aștepți cu toată inima. Înainte ca Dumnezeu să-ți permită să înțelegi și să-ți dea răspunsuri, singurul lucru pe care ar trebui să-l faci este să cauți, așteptând, în același timp, momentul când Dumnezeu îți va da ceva, când El va fi îndurător cu tine și când El te va lumina și te va îndruma. Contrar noțiunilor umane, Dumnezeu nu distribuie oamenilor lucruri în mod egal, deci nu poți folosi cuvântul „egal” pentru a-I înainta cereri lui Dumnezeu. Când Dumnezeu îți dă un lucru, acela este momentul în care ar trebui să-l primești. Când Dumnezeu nu îți dă un lucru, evident, acel moment nu este potrivit sau corect în ochii lui Dumnezeu, deci nu ar trebui să-l primești în acel moment. Când Dumnezeu spune că nu ar trebui să primești un lucru și nu vrea să ți-l dea, ce ar trebui să faci? O persoană cu rațiune ar spune: „Dacă Dumnezeu nu mi-l dă, atunci mă voi supune și voi aștepta. În acest moment, nu sunt vrednic să îl primesc, poate fiindcă statura mea nu poate suporta asta, dar inima mea poate să I se supună lui Dumnezeu fără plângeri sau suspiciuni și categoric fără îndoieli.” În acest moment, oamenii nu ar trebui să-și piardă rațiunea. Indiferent cum te tratează Dumnezeu, ar trebui să alegi, cu rațiune, să I te supui. Există o singură atitudine pe care ființele create ar trebui să o aibă față de Dumnezeu – să asculte și să se supună, alte opțiuni nu există. Totuși, Dumnezeu poate avea atitudini diferite față de tine. Acesta aspect are un fundament. Dumnezeu are propriile intenții. El face propriile alegeri și are propriile metode când vine vorba de a face aceste lucruri și de atitudinea pe care El o adoptă față de fiecare persoană. Firește, aceste alegeri și metode sunt susținute de țelurile lui Dumnezeu. Înainte ca oamenii să aibă o înțelegere a acestor țeluri, singurul lucru pe care ar trebui și pe care pot să-l facă este să caute și să aștepte, evitând, în același timp, să facă orice pentru a se răzvrăti împotriva lui Dumnezeu. Ultimul lucru pe care oamenii ar trebui să-l facă în aceste momente – mai precis, când nu simt luminarea, îndrumarea, îndurarea și mila lui Dumnezeu – este să se îndepărteze de Dumnezeu și să spună că nu este drept, să strige la Dumnezeu sau chiar să-L nege, atunci când nu-I pot simți luminarea și îndrumarea. Acesta este lucrul pe care Dumnezeu Își dorește cel mai puțin să-l vadă. Desigur, dacă ajungi, într-adevăr, în punctul de a-L nega pe Dumnezeu, de a-I nega dreptatea, identitatea și esența și de a striga la Dumnezeu, acest lucru va confirma că Dumnezeu a avut dreptate de la început să adopte o atitudine de a nu-ți acorda atenție. Dacă nu poți suporta nici măcar această mică încercare și acest mic test, atunci îți lipsește chiar și cea mai mică credință în Dumnezeu, iar încrederea ta este lipsită de conținut. Când o persoană nu simte luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu, cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă este să caute și să aștepte cu toată inima. Căutarea și așteptarea sunt responsabilitățile omului și sunt, de asemenea, rațiunea, atitudinea și principiul de practică pe care oamenii ar trebui să le aibă față de Dumnezeu. Când cauți și aștepți, nu nutri o mentalitate bazată pe întâmplare. Nu gândi mereu: „Poate că dacă aștept, Dumnezeu îmi va oferi cuvinte clare. Trebuie doar să fiu puțin mai sincer și să văd dacă Dumnezeu mă luminează sau nu. Poate că mă va lumina. Dacă nu o face, mă voi gândi la o altă metodă.” Să nu ai o astfel de mentalitate, care se bazează pe întâmplare. Dumnezeu urăște acest gen de atitudine la oameni. Ce fel de atitudine este aceasta? Este o atitudine a întâmplării, care poartă în ea un test. Asta detestă Dumnezeu cel mai mult. Dacă vei aștepta, fă-o sincer. Poartă cu tine o mentalitate de foame și sete de dreptate, în timp ce te rogi lui Dumnezeu și cauți adevărul, în timp ce-ți rezolvi problemele practice și în timp ce-L implori pe Dumnezeu să-ți dea luminare și îndrumare. Indiferent cum te tratează Dumnezeu și dacă, în cele din urmă, îți permite să dobândești o înțelegere completă, ar trebui să respecți principiul supunerii, fără nicio abatere. În acest mod, vei rămâne ferm întru statutul și datoria pe care s-ar cuveni să le aibă o ființă creată. Indiferent dacă, în cele din urmă, Dumnezeu Își ascunde fața de tine, dacă îți arată doar spatele sau dacă ți Se arată, atât timp cât rămâi ferm întru datoria ta și întru poziția ta inițială ca ființă creată, atunci vei fi fost mărturie și vei fi un biruitor. „Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima.” Aceste patru afirmații scurte sunt foarte importante. Ele cuprind rațiunea pe care omul ar trebui să o aibă, poziția inițială pe care omul ar trebui să stea și calea de practică pe care omul ar trebui s-o urmeze. Unii oameni spun: „Toți căutăm și așteptăm cu toată inima și toată mintea, așadar, de ce nu ne luminează Dumnezeu? De ce nu-mi dă nicio inspirație?” Dumnezeu are propriile intenții. Nu Îi înainta cereri lui Dumnezeu. Aceasta este rațiunea umanității normale; aceasta este rațiunea pe care s-ar cuveni să o aibă cel mai mult ființele create. Conform minților, gândurilor și noțiunilor umane, există prea multe lucruri pe care oamenii nu le înțeleg, iar Dumnezeu trebuie să le spună oamenilor aceste lucruri. Totuși, Dumnezeu spune: „Nu este responsabilitatea sau obligația Mea să-ți spun acele lucruri. Dacă vreau să știi ceva, vei ști puțin, iar acesta este modul în care Eu îți voi face o favoare. Când nu vreau să știi un lucru, nu voi rosti niciun singur cuvânt despre el și nu-ți imagina că vei fi în stare să-l înțelegi atunci!” Unii oameni spun: „De ce ni Te opui în această situație?” Dumnezeu nu ți Se opune. Creatorul va fi întotdeauna Creatorul, iar El are propriile modalități și propriile metode de a face lucrurile. Chiar dacă modalitățile și metodele Lui nu se conformează gusturilor omului sau ideilor și noțiunilor acestuia și categoric nu se conformează culturii tradiționale a omului, indiferent cu ce aspecte ale omului nu sunt în concordanță, simplu spus, chiar dacă nu sunt în concordanță cu cerințele și standardele omului – indiferent ce face Creatorul și indiferent dacă oamenii pot înțelege sau nu acest lucru, identitatea și esența Creatorului nu se vor schimba niciodată. Oamenii nu ar trebui să folosească niciodată limbajul uman, noțiunile umane sau vreo metodă umană pentru a-L măsura pe Creator. Aceasta este rațiunea pe care ar trebui s-o aibă oamenii. Dacă nu ai nici măcar atât de puțină rațiune, atunci, voi fi sincer cu tine – nu ești capabil să acționezi ca o ființă creată. Într-o zi, mai devreme sau mai târziu, ți se va întâmpla ceva rău. Dacă nu ai nici măcar atât de puțină rațiune, într-o zi, mai devreme sau mai târziu, firea ta satanică va ieși la iveală. În acel moment, te vei îndoi de Dumnezeu, Îl vei abuza verbal, Îl vei nega și Îl vei trăda. Atunci, vei fi complet ruinat și ar trebui să fii eliminat. Prin urmare, rațiunea pe care ființele create s-ar cuveni să o aibă este foarte importantă. „Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima.” Aceste patru afirmații sunt rațiunea și principiile pe care ființele create s-ar cuveni să le aibă pentru a aborda diversele medii cu care oamenii se confruntă adesea în viețile lor reale și pentru a-și îmbunătăți relația cu Dumnezeu.

Prima parte a acestui fragment spune „Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi”, iar penultimul verset spune „Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima”. Unii oameni spun: „Este înțelesul nerostit al cuvintelor «Nu te grăbi să cauți soluții» că finalul este inevitabil? Dacă noi căutăm și așteptăm din toată inima, avem o inimă cu o dorință arzătoare pentru Dumnezeu și tânjim după cuvintele lui Dumnezeu, este El obligat să ne dea răspunsul și să ne permită să înțelegem adevărul chestiunii?” Acesta este răspunsul Meu pentru tine: este nesigur și nu este neapărat așa. Fiecare cuvânt din acest fragment este o cerință pe care Dumnezeu o propune pentru om, un principiu de practică pe care ființele create ar trebui să-l respecte. Dumnezeu dă omului o cale de practică, principii pe care oamenii ar trebui să le pună în practică și să le respecte în situațiile în care se regăsesc în viața de zi cu zi. Totuși, Dumnezeu nu le-a spus oamenilor: „Indiferent în ce măsură înțelegeți aceste cuvinte, atât timp cât respectați aceste principii, în final, trebuie să vă spun realitatea, să vă dau răspunsul și să vă ofer o explicație.” Dumnezeu nu are această responsabilitate. Nu are un astfel de „trebuie”. Oamenii nu ar trebui să-I înainteze lui Dumnezeu asemenea cereri iraționale. Acesta este un lucru pe care fiecare dintre voi trebuie să-l înțeleagă. Acest „nu este neapărat așa” le spune oamenilor un lucru: Dumnezeu nu va respecta niciodată regulile jocului stabilite de către oameni conform noțiunilor, filosofiilor, experiențelor și lecțiilor lor umane și El nici nu va respecta vreodată legea umană. Mai degrabă, ființele umane ar trebui să respecte principiile cerințelor lui Dumnezeu și să intre în realitatea fiecărui adevăr pe care Dumnezeu l-a creat. Ați înțeles acest lucru? (Da.) Principiile pe care trebuie să le respecte oamenii sunt explicate clar în acest fragment. Începeți cu primul verset. („Nu te grăbi să cauți soluții pentru lucrurile pe care nu le înțelegi.”) Acesta este un principiu care este ușor de pus în practică și de înțeles. Punerea lui în practică nu creează nicio povară și nu pune nicio presiune asupra voastră. Este extraordinar de ușor. Și al doilea verset? („Adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră.”) Ești o persoană normală care trăiește în lume. Doar de asta ai nevoie pentru a realiza versetul „adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră”. Atât timp cât nu ești un om fără inimă, poți face asta. Ai douăzeci și patru de ore într-o zi. Pe lângă munca ta normală, odihnă, mese și devoțiuni spirituale personale, este ușor să „aduci mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și să-I oferi o inimă sinceră”? (Este ușor de făcut.) Poți face asta în timp ce mergi, discuți sau te odihnești, nu va interfera cu treburile tale normale, cu îndeplinirea datoriei tale sau cu lucrarea în curs de desfășurare. Chiar este un lucru simplu! Indiferent de calibrul unei persoane, atât timp cât ea oferă o inimă sinceră și se străduiește să obțină adevărul, va ajunge treptat să înțeleagă adevărul și să intre cu ușurință în această realitate.

Ce spune următorul verset? („Să crezi că Dumnezeu este Atotputernicul tău.”) Acum, o să-l exprim altfel și o să vă întreb pe toți: credeți că „Dumnezeu este Atotputernicul vostru”? Când ai început să crezi asta? Cu privire la ce chestiuni ai ajuns să crezi asta? Ai fost martor la asta? Ai avut această experiență? Și dacă te întreabă cineva: „Crezi că Dumnezeu este Atotputernicul tău”? Poate că, teoretic, ai spune fără ezitare: „Dumnezeu este Atotputernicul meu! Cum ar putea Dumnezeu să nu fie Atotputernicul meu?” Și dacă te-ar întreba din nou: „Dumnezeu este Atotputernicul tău? În ce chestiuni te-ai bazat pe Dumnezeu și ai fost martor la faptele Lui? În ce măsură a fost dezvăluită în tine, personal, atotputernicia lui Dumnezeu? Când ai descoperit că Dumnezeu este Atotputernicul tău? În ce chestiuni simți că Dumnezeu este Atotputernicul tău? Dacă admiți că Dumnezeu este atotputernic și, cu El, nimic nu este imposibil, de ce ești, uneori, atât de slab? De ce ești încă negativ? De ce nu poți să te răzvrătești împotriva trupului și să practici adevărul când ți se întâmplă ceva? De ce trăiești mereu după filosofia satanică, în interacțiunile tale cu ceilalți? De ce încă spui adesea minciuni, fără să simți mustrarea lui Dumnezeu? Chiar este Dumnezeu Atotputernicul tău? La ce crezi că se referă, exact, atotputernicia lui Dumnezeu? Este el în conformitate cu esența lui Dumnezeu?” Dacă ți s-ar pune aceste întrebări, ai mai îndrăzni să răspunzi cu atâta certitudine? Când întreb în acest fel, oamenii rămân fără cuvinte. Nu ai o astfel de experiență, nu ai stabilit o relație cu Dumnezeu la acest nivel. În toți anii în care ai crezut în Dumnezeu, nu ai experimentat niciodată suveranitatea lui Dumnezeu, nu ai văzut niciodată mâna lui Dumnezeu, nu ai văzut niciodată suveranitatea asupra oamenilor, evenimentelor și lucrurilor, exercitată de mâna atotputernică a lui Dumnezeu. Pe acestea nu le-ai văzut niciodată, nu ai auzit de ele și cu atât mai puțin le-ai experimentat sau simțit personal. Prin urmare, când te întrebi: „Este Dumnezeu Atotputernicul meu?”, nu știi și nu îndrăznești să vorbești. Asta dovedește că îți lipsește o astfel de credință. Pentru tine, acest verset ar trebui să devină viziunea ta. Trebuie să fie cea mai puternică dovadă că tu crezi în Dumnezeu și că Îl urmezi. Este, de asemenea un aspect al viziunii care te susține, pe măsură ce continui. Totuși, nu îndrăznești să răspunzi cu certitudine. De ce? Deoarece credința ta în Dumnezeu este doar o convingere că Dumnezeu există. Până acum, nu L-ai urmat cu adevărat pe Dumnezeu, nu ai stabilit cu adevărat o relație cu El, încă nu ai intrat în realitatea cuvintelor Lui, încă nu ai luat parte la experiența de a te supune suveranității lui Dumnezeu și încă nu ai conștientizat personal faptul suveranității lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor. Nu ai văzut și nu ai experimentat aceste lucruri și cu atât mai puțin le înțelegi. Dacă ai fi întrebat, pur și simplu, „Este Dumnezeu Atotputernicul tău?”, ai răspunde cu siguranță „da”. Dacă apoi ai fi întrebat cum ai experimentat acest lucru și cum ai ajuns la această înțelegere, cu siguranță ai lăsa capul în jos, fără cuvinte, neîndrăznind să răspunzi. Care este motivul acestui lucru? (Nu avem nicio experiență în această privință.) Vorbești din punct de vedere teoretic. De fapt, te declari, verbal, un discipol al lui Dumnezeu și o ființă creată. Totuși, din ziua în care ai început să-L urmezi pe Dumnezeu, nu ai îndeplinit niciodată responsabilitatea unei ființe create. Să accepți cuvântul lui Dumnezeu drept fundația existenței tale, să iei cuvântul lui Dumnezeu drept principiu și cale de practică pentru a-ți face datoria și să intri în realitatea cuvântului lui Dumnezeu: aceasta este responsabilitatea ta. Dacă încă nu ai intrat în aceste adevăruri-realități, ce presupune acest lucru? Că, deși Îl urmezi pe Dumnezeu, deși ți-ai abandonat familia, munca și cariera și ai fost capabil să-L urmezi până în prezent, inima ta nu a acceptat adevărul și viața pe care Dumnezeu le oferă omenirii, ci, în schimb, urmărești lucrurile pe care tu le iubești și n-ai renunțat niciodată la ele. Se consideră că-L urmezi pe Dumnezeu și că te supui lucrării Lui? Dacă, în inima ta, nu accepți obiectivele vieții, direcțiile și criteriile de viață și de trai pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru om, ci doar repeți ca un papagal cuvintele pe care le auzi și spui câteva doctrine, se consideră că accepți adevărul? Deși Îl urmezi pe Dumnezeu și, la exterior, îți poți îndeplini datoria, inima ta nu a acceptat adevărul. Deși crezi de mulți ani în Dumnezeu, principiile și metodele după care trăiești și calea pe care o urmează viața ta sunt încă acelea ale Satanei. Ești încă aceeași persoană în vârstă care ai fost mereu, încă trăiești conform firii tale satanice și căii omului corupt și nu ai acceptat cerințele și principiile care vin de la Dumnezeu. Din această perspectivă esențială, ce faci tu nu este să-L urmezi cu adevărat pe Dumnezeu. Tu doar admiți că ești o ființă creată și că Dumnezeul tău este Creatorul. Pe această fundație teoretică, faci ceva pentru Dumnezeu și Îi aduci câteva mici jertfe. Dată fiind această premisă, admiți cu ezitare că Dumnezeu este Dumnezeul tău și că tu ești discipolul Lui, dar inima ta nu L-a acceptat niciodată cu adevărat pe Dumnezeu drept viața ta, drept Domnul și Dumnezeul tău. Și astfel, revenim la întrebarea pe care tocmai am adresat-o, „Este Dumnezeu Atotputernicul tău?” Din motivele mai sus menționate, nu îndrăznești să răspunzi cu certitudine. Pentru toate lucrurile și pentru întregul univers, Dumnezeu este atotputernic, dar tu, unul, poți admite că Dumnezeu este atotputernic în mod teoretic, dar în realitate, nu ai experimentat și nu ai văzut acest lucru. În ceea ce privește atotputernicia lui Dumnezeu, ai desenat în inima ta un semn de întrebare. Când vor fi oamenii în stare să confirme cu adevărat cuvintele „Dumnezeu este Atotputernicul tău” și să facă această viziune fundația credinței lor în El? Abia atunci când oamenii acceptă identitatea lui Dumnezeu, esența Lui și statutul lui Dumnezeu în inimile lor, când intră în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu și când transformă cuvintele Lui în fundația existenței lor, pot ei să recunoască, într-adevăr, că „Dumnezeu este Atotputernicul tău”. Aceste cuvinte sunt, de fapt, cel mai greu de îndeplinit, dar Dumnezeu le-a creat, arătând importanța pe care ele o au pentru om. Cineva care vrea să experimenteze și să conștientizeze aceste cuvinte trebuie să petreacă o viață întreagă făcând acest lucru. Pentru a da un răspuns adevărat și sigur la întrebarea pusă de aceste cuvinte, din profunzimea inimii lor, ei trebuie să petreacă o viață întreagă lucrând pentru a stabili o relație normală între ei și Dumnezeu, adică relația unei ființe create cu Creatorul ei. Toate acestea pot fi realizate pe baza punerii în practică a principiului „adu mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și oferă-I o inimă sinceră”. De fapt, este destul de simplu să pui acest lucru în practică, dar nu este ușor să atingi cu adevărat obiectivul cerut de Dumnezeu. Trebuie să sacrifici timp și efort și să plătești un preț pentru asta.

Care este versetul următor? („Trebuie să ai o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, să cauți cu râvnă.”) Toate acestea sunt cerințe pe care Dumnezeu le are pentru om. Dacă oamenii vor să înțeleagă adevărul și să fie mântuiți, inimile lor trebuie să tânjească după acest lucru, ei trebuie să aibă voința de a-l urmări și trebuie să aibă o dorință reală. Apoi, trebuie să practice și să intre în conformitate cu calea de practică prezentată de Dumnezeu. Treptat, Dumnezeu va aduce acești oameni în adevărul-realitate și într-o stare corectă și normală. Acești oameni vor înțelege tot mai mult din adevărurile cuprinse în cuvintele lui Dumnezeu, într-un mod tot mai practic. În cele din urmă, numeroasele stări anormale pe care le au acești oameni, corupția dezvăluită în ei și răzvrătirea lor vor fi treptat înlăturate prin diversele metode ale lucrării lui Dumnezeu, în numeroasele medii diverse pe care El le rânduiește. Atunci, ce ar trebui să înțelegeți voi? Acest lucru: lucrurile pe care ar trebui să le facă oamenii, pe care ar trebui să le pună în practică, trebuie realizate conform cerințelor lui Dumnezeu. Când oamenii practică și acționează în concordanță cu cerințele lui Dumnezeu, ei vor merge pe calea corectă pe care le-a indicat-o Dumnezeu. Când oamenii merg pe această cale corectă, Dumnezeu, în felul Lui și după cerințele și principiile Lui, le va oferi, la momentul potrivit, o parte corespunzătoare. Ce ar trebui să înțeleagă oamenii de aici? Cooperarea oamenilor, prețul pe care ei îl plătesc și sacrificiile lor sunt indispensabile. Oamenii trebuie să acționeze și să practice conform cerințelor lui Dumnezeu. Ei nu trebuie să acționeze în concordanță cu dorințele umane sau pe baza unor închipuiri și noțiuni umane. Ce rezultat final este obținut, cât de mult se poate schimba cineva, cât de mult poate câștiga cineva: sunt aceste lucruri determinate de dorințele unei persoane individuale? Nu, aceasta este treaba lui Dumnezeu și nu are nicio legătură cu tine. În cele din urmă, ce și cât de mult îți dă Dumnezeu, când îți dă, vârsta la care primești ce ți se dă: aceasta este treaba lui Dumnezeu și nu are nicio legătură cu tine. Ce vreau Eu să spun prin asta? Că ai nevoie să te concentrezi doar pe practicarea adevărului, să intri conform căii pe care ți-o dă Dumnezeu, să acționezi așa cum este cuviincios pentru o ființă creată și să cooperezi așa cum ar trebui. Cât despre ce și cât de mult vei primi, când vei primi și cum va rezolva Dumnezeu aceste chestiuni, aceasta este treaba lui Dumnezeu și se va întâmpla în momentul ales de El. Unii oameni spun: „Dacă pun în practică acest lucru, voi fi eu mântuit, în cele din urmă?” Spuneți-Mi, credeți că pot fi mântuiți? Aceste cuvinte și adevăruri pe care Dumnezeu le-a oferit și le-a pus la dispoziția omului sunt calea spre mântuire a omului. Dacă practici în conformitate cu aceste cuvinte și adevăruri ale lui Dumnezeu și intri în realitatea cuvântului Lui, mai ai de ce să te îngrijorezi că e posibil să nu fii mântuit? Încă îți petreci fiecare zi îngrijorat și neliniștit, de teamă că Dumnezeu te va abandona? Nu este acest lucru provocat de prea puțină credință și de nereușita de a înțelege intențiile lui Dumnezeu? Dacă ai intrat cu adevărat în adevărul-realitate, dacă inima ta simte pace și bucurie, dacă poți da mărturie adevărată bazată pe experiență și ai o relație normală cu Dumnezeu în inima ta, te vei mai îngrijora că nu vei fi mântuit? Nu te îngrijora, nu este treaba ta. Tu ar trebui doar să practici și să intri în cuvântul lui Dumnezeu. În cuvântul lui Dumnezeu, niciun verset nu este neimportant. Cuvântul lui Dumnezeu este în întregime adevărul, iar adevărul este viața pe care ar trebui să o aibă omul. Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt ceea ce au nevoie și ceea ce ar trebui să dețină oamenii pentru a obține mântuirea. Dacă urmezi aceste cuvinte ale lui Dumnezeu în practică, dar tot te îngrijorezi că nu vei fi mântuit, ești nesăbuit și ignorant? Sunt nervii tăi prea sensibili? Te-ai bucura mai mult dacă, în loc să iei în considerare astfel de gânduri neproductive, ai arăta considerație pentru intențiile lui Dumnezeu. Dacă mergi pe calea cea dreaptă, destinația finală la care vei ajunge va fi cu siguranță cea corectă – destinația pe care a specificat-o Dumnezeu pentru tine. Nu vei da greș. Prin urmare, dacă practici și intri în cerințele lui Dumnezeu, nu este nevoie să te îngrijoreze gândul dacă poți sau nu poți fi mântuit. Pur și simplu practică și urmează calea mântuirii indicată de Dumnezeu, aceasta este calea cea dreaptă. Unii oameni spun: „Ce vom simți când vom obține mântuirea? Vom simți ca și când am pluti prin aer? Ne vom simți altfel decât ne simțim acum?” Această întrebare e puțin prematură. Nu este un lucru pe care ai nevoie să-l știi în acest moment. Vei afla atunci când vei fi cu adevărat mântuit. Unii oameni spun: „Când voi fi mântuit, mi Se va arăta Dumnezeu, așa cum i S-a arătat lui Iov?” Este aceasta o cerere rațională? Nu cere asta. Încă nu știi dacă poți fi mântuit, deci ce sens are să înaintezi o asemenea cerere? Absolut niciunul. De exemplu, să spunem că ești, în prezent, la școala primară. Ar trebui să te concentrezi la a avea succes la toate cursurile și la a îndeplini cerințele învățătorului tău. Nu cugeta mereu în legătură cu „La ce universitate voi merge în viitor? Ce fel de slujbă voi avea mai târziu în viață?” Este inutil să te gândești la acele lucruri. Sunt prea îndepărtate și este nerealist. Atât timp cât practici și intri în metodele și pe căile corecte, vei fi cu siguranță capabil să atingi obiectivul suprem. În plus, cu îndrumarea lui Dumnezeu, de ce îți mai este încă teamă? Crezi că Dumnezeu este Atotputernicul tău? (Cred.) Dumnezeu este atotputernic, așadar Îi este lui Dumnezeu dificil să mântuiască o persoană mică, așa ca tine? Pentru Dumnezeu, nu ar fi o sarcină dificilă să ia întreaga lume și să ți-o dea ție, așadar, cum ar putea fi greu să mântuiască o mică ființă umană coruptă? Așadar, mai e nevoie să fii neliniștit? Nu te îngrijora gândindu-te dacă Dumnezeu te poate mântui sau nu sau dacă te pot mântui cuvintele Lui. Mai degrabă, ar trebui să-ți faci griji dacă poți să înțelegi cuvintele lui Dumnezeu și dacă poți găsi o cale de practică în cuvintele Lui. Ar trebui să te preocupe dacă ai intrat acum în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu și dacă, în acțiunile tale, mergi pe calea indicată de Dumnezeu. Asta e mult mai bine. Să te gândești la aceste lucruri este practic și realist. Este inutil să te îngrijoreze orice altceva.

Care este următorul verset? („În timp ce refuzi scuzele, intențiile și trucurile Satanei.”) Tocmai am avut părtășie despre acest verset, așadar, această problemă ar trebui să fie ușor de rezolvat. Este nevoie doar ca omul să înțeleagă că, de cele mai multe ori, „scuzele, intențiile și trucurile Satanei” își au originea în diversele motive, scuze, intenții și trucuri produse de firea coruptă a omului, precum și în metodele folosite de diverși oameni răi și neîncrezători cu care intri în contact. Cât despre modul în care poți distinge și respinge aceste lucruri și despre alegerile pe care ar trebui să le faci, aceasta este propria ta căutare. Citește următorul verset. („Nu dispera. Nu fi slab. Caută din toată inima; așteaptă cu toată inima.”) Tocmai am avut părtășie detaliată și despre acest verset. Pentru om, fiecare verset este un avertisment și o reamintire și, în același timp, un soi de susținere, ajutor și aprovizionare. Firește, aceste cuvinte conțin intenția lui Dumnezeu pentru omenire și poartă speranța Lui debordantă pentru omenire. Când oamenii se confruntă cu slăbiciune și cu dificultăți, Dumnezeu nu vrea să-i vadă pierzându-și speranța, credința, dorința de a urmări adevărul și mântuirea și ocazia de a obține adevărul și de a fi desăvârșiți de Dumnezeu. Dumnezeu nu vrea ca oamenii să fie lași. În schimb, indiferent cu câte dificultăți se confruntă, indiferent cât de slabi sunt și cât din corupție le este dezvăluită, Dumnezeu speră că oamenii nu se vor da niciodată bătuți, că vor persevera în toate situațiile, că vor continua să urmărească adevărul, că vor urma căile de practică pe care Dumnezeu le-a indicat pentru ei în căutarea lor și că încă vor avea o inimă cu o dorință arzătoare pentru Dumnezeu. Credința oamenilor în Dumnezeu ar trebui să crească tot mai mult odată cu experiența și odată cu înțelegerea de către ei a cuvintelor lui Dumnezeu, iar ei nu ar trebui să se facă mici atunci când se confruntă cu slăbiciune, să devină negativi atunci când se confruntă cu dificultăți, să plângă când este dezvăluită puțină corupție și să dea înapoi, în loc să meargă înainte. Dumnezeu nu vrea să vadă astfel de manifestări. Dumnezeu speră că oamenii se vor îndrepta către El din toată inima, fără să schimbe vreodată acest lucru din cauza timpului, a mediului, a localizării fizice sau a oricăror situații ce pot interveni. Dacă dorința ta de a-L căuta pe Dumnezeu nu se schimbă și hotărârea ta în căutarea lui Dumnezeu nu scade, Dumnezeu va vedea și îți va cunoaște inima sinceră. În cele din urmă, ce îți oferă Dumnezeu va depăși, cu siguranță, tot ce ți-ai putea dori. În timpul deceniilor în care Iov a experimentat suveranitatea lui Dumnezeu, el nu a îndrăznit niciodată să-și imagineze că Dumnezeu ar vorbi cu el sau că i S-ar arăta în persoană. Niciodată nu a îndrăznit să-și imagineze acest lucru, dar Dumnezeu i S-a arătat după ultima lui încercare, vorbind personal cu el, din mijlocul unui vârtej. Nu este acest lucru mai presus de orice ar putea cere omul? (Ba da.) Acest lucru este mai presus de orice ar putea cere cineva și nimeni nu îndrăznește nici măcar să ia în considerare această idee. Indiferent ce face Dumnezeu, omul trebuie să stea în locul lui adecvat, să facă lucrurile pe care ar trebui să le facă, să meargă pe calea pe care ar trebui să meargă, să îndeplinească îndatoririle care i se dau fără să depășească ceea ce i se cere și să se abțină să facă lucruri pe care Dumnezeu le detestă. Oricând simți că Îi ceri prea mult lui Dumnezeu, că cererile tale sunt produsul unor ambiții și dorințe și al unei lipse de rațiune, trebuie să vii imediat înaintea lui Dumnezeu, să faci mătănii înaintea Lui și să-ți mărturisești păcatele. Trebuie să te căiești cu adevărat și să te schimbi, din adâncul inimii. Asta este ceea ce Dumnezeu cere omenirii și ceea ce El speră, pentru toți cei care-L urmează și care iubesc adevărul.

Aici încheiem părtășia noastră despre acest fragment. După o părtășie atât de bogată, am ordonat ceea ce ar trebui ordonat și v-am făcut să înțelegeți ce este potrivit să înțeleagă omul. O astfel de părtășie este menită să vă spună cum să citiți cuvintele lui Dumnezeu, să vă învețe cum să citiți cuvintele lui Dumnezeu și să le facă tuturor cunoscut faptul că niciun fragment din cuvântul lui Dumnezeu nu este rostit în van. Toate sunt pline de intențiile lui Dumnezeu și poartă în ele speranțele Lui. Privite în acest fel, toate cuvintele lui Dumnezeu sunt lucruri pe care, indiferent dacă sunt profunde sau simple, omul ar trebui să le dețină și să le respecte. Doar câteva cuvinte simple conțin principiile de practică pe care omul ar trebui să le respecte cel mai mult și, totuși, nimeni nu reușește să facă acest lucru. Nimeni nu dă importanță acestor câteva cuvinte ale lui Dumnezeu și nimeni nu are vreo fărâmă de respect pentru ele. Spuneți-Mi, cât de amorțit este omul? De fapt, amorțit este un mod de exprimare frumos pentru asta. În realitate, din cauza aroganței nemărginite a omului, disprețuiesc ei cu toții aceste cuvinte și nu vor să le vadă sau să le citească. Ce vor ei să citească? Vor să citească vorbe profunde, elevate, filosofice și sistematice. Nu vorbiți despre acele cuvinte înalte și profunde, este suficient de bine dacă oamenii le pot înțelege pe acestea câteva simple. Aceste cuvinte pot părea simple și oricine le citește le poate înțelege, dar cine le pune, cu adevărat, în practică? Cine poate cu adevărat să ducă înaintea lui Dumnezeu toate lucrurile care i se întâmplă și să se roage? Cine așteaptă momentul lui Dumnezeu fără să se grăbească să caute soluții? Câți oameni pot să practice acest lucru? Până acum, nu am găsit pe nimeni care a respectat și a practicat aceste cuvinte ale lui Dumnezeu și nici nu am găsit pe nimeni care a fost atras de aceste cuvinte, care a prețuit cuvintele lui Dumnezeu după ce a văzut cât de din inimă, de sincere și de prețioase sunt. Auzindu-vă cântând acest imn acum, v-am întrebat cum ați mâncat și ați băut acest fragment din cuvântul lui Dumnezeu. A descoperit cineva intenția lui Dumnezeu din aceste câteva cuvinte simple, ușor de înțeles și directe, citindu-le prin rugăciune? Le-a citit cineva prin rugăciune, astfel încât să găsească o cale de practică pe care omul ar trebui să o înțeleagă și în care ar trebui să intre? A înțeles cineva vreun adevăr din ele? Ce întreb este: au dat roade adevărurile pe care le conțin acestea, în persoane individuale? Au avut ele un efect? Părtășia noastră a arătat că, în realitate, nu au avut. Statura voastră este mult prea mică. Se pare că majoritatea cuvintelor rostite de Dumnezeu de-a lungul acestor ani încă nu au prins rădăcini în inimile voastre. Nu ați atins nivelul la care să le prețuiți drept adevăruri. Acest lucru nu este de bun augur. Nu este un semn bun. Unii oameni spun: „Suntem prea ocupați să ne îndeplinim datoriile în fiecare zi. Nu avem timp să cugetăm la cuvintele lui Dumnezeu.” De fapt, problema nu este că nu au timp, ci că nu fac efortul necesar și nu le acordă atenție. Indiferent ce datorie îndeplinește un om, poate afecta felul în care cugetă la cuvintele lui Dumnezeu în inima lui? Nu poate el să cugete la cuvintele lui Dumnezeu în timp ce mănâncă și se odihnește? Totul depinde de ideea dacă are sau nu dorința. Oamenii cred că a fi atât de ocupat înseamnă că ești împlinit. De fapt, când ai timp liber pentru a te gândi, îți vei da seama că niciodată nu ai cugetat cu adevărat la vreunul dintre cuvintele lui Dumnezeu în inima ta. Nu ai reținut nimic și ele nu au devenit ghidul pentru viața ta și criteriul pentru practica ta. Când reflectezi la asta, te vei rușina. Faptul că ești ocupat este doar o închipuire care te înșală. Te face să simți că, datorită credinței tale în Dumnezeu, viața ta este plină, mai degrabă decât goală, că ești diferit de oamenii lumii, că nu urmărești tendințele lumii. Mai degrabă, ești printre oamenii cei mai juști, cooperezi în lucrarea lui Dumnezeu, faci fapte juste. Simți că ești deja mântuit sau că deja ai pornit pe calea spre mântuire. Unii oameni merg atât de departe încât să se creadă deja biruitori. Date fiind toate acestea, voi adoptați acest gen de atitudine chiar și față de un imn atât de simplu și față de câteva cuvinte simple ale lui Dumnezeu, primele pe care le-a exprimat El. Nimeni nu a câștigat nimic și nu a găsit nicio luminare în aceste cuvinte și nu le-a pus în practică în vreun fel. Nu pot vedea pe nimeni care a obținut vreun avantaj sau vreun rezultat pentru sine. Este acesta un lucru bun sau un lucru rău? (Un lucru rău.) De-a lungul acestor ani, v-ați făcut activi îndatoririle și v-ați ocupat timpul în mod special cu lucrarea Evangheliei. Ați obținut ceva succese și toate inimile voastre se simt minunat. Într-un fel sau altul, cuvântul lui Dumnezeu și lucrarea Evangheliei s-au răspândit. Cuvântul lui Dumnezeu a fost adus oamenilor din fiecare țară și regiune și mai mulți oameni mănâncă și beau cuvântul lui Dumnezeu. La suprafață, pari să fi obținut succese, dar ai vreo idee despre acea chestiune măreață în viață, mântuirea ta? Judecând după atitudinea pe care o au oamenii cu privire la acest fragment al cuvântului lui Dumnezeu, nu au nicio idee. Ca să folosim o expresie locală, nu a fost făcută prima trăsătură de condei. Spuneți-Mi, cum Mă simt Eu văzându-vă pe toți așa? Sunt doar câteva cuvinte simple, dar tot trebuie să le dezvolt și să le discut în detaliu cu voi. Cuvintele Mele sunt prea exhaustive și pline de detalii. Sunteți dispuși să ascultați? Veți spune că sunt prea pisălog? Nici eu nu vreau să fiu atât de pisălog. Toți păreți cinstiți. Toți aveți ceva creier și ceva cunoaștere și majoritatea aveți o abilitate. Chiar și așa, nu acordați deloc atenție micilor cuvinte ale acestui imn și nu le-ați primit în inimile voastre. Până acum, nicio persoană nu a intrat în realitatea acestor cuvinte. Asta chiar este o bătaie de cap și o supărare! Atunci, ce sens are toată lucrarea pe care o faceți în biserică? Este pentru țelul despre care vorbea Pavel când a spus: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârșit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa dreptății”? Dacă ăsta este, cu adevărat, țelul, atunci sunteți cu toții Pavel și ceea ce urmează nu poate fi bun! Așa este? (Da.) Dacă nu muncești din greu pentru a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu vei fi eliminat, iar asta nu îți va aduce nimic. În ziua în care ești eliminat, vei spune: „Ce am câștigat?” Nu ai câștigat absolut nimic, așadar ești complet rușinat, ba chiar îți dorești să fi murit. Este prea jalnic. Cuvintele lui Dumnezeu sunt bogate și abundente și vorbesc despre toate chestiunile. Ce păcat că nu ai pus niciodată suflet în căutarea lor, că nu ai citit niciodată cu seriozitate cuvintele lui Dumnezeu. Dintre toate numeroasele cuvinte ale lui Dumnezeu, nici măcar un verset nu deține un loc în inima ta. Dacă tu nu ești eliminat, atunci cine ar putea fi? Așa stau lucrurile? (Da.) Să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, să transformi cuvintele Lui în realitatea ta: acesta este un eveniment major. Este mai important decât orice altceva, mai important decât să dai naștere noii generații, decât să-ți faci datoria, decât să înveți o abilitate profesională, decât să lucrezi la răspândirea Evangheliei, mai important decât toate celelalte lucruri. Dacă nu ai intrat în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, indiferent ce îndatoriri îndeplinești, cât de departe alergi, toate acestea vor fi lipsite de valoare. În cele din urmă, nu vei obține niciun rezultat și se va alege praful de tot ce vei face. Indiferent cât de mult alergi acum, indiferent de poziția ta actuală, de slujba pe care o îndeplinești sau de marile realizări pe care le-ai avut, acestea sunt doar o dâră de fum, care în cele din urmă, va dispărea. Doar când o persoană intră în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, obține adevărul pe care acestea îl conțin și găsește principiile, căile și direcțiile de practică în cuvintele lui Dumnezeu, nimeni nu îi va mai putea lua aceste lucruri. Abia când a intrat în aceste adevăruri-realități vor avea înțeles și valoare îndeplinirea de către ea a îndatoririlor sale și tot prețul pe care l-a plătit. Abia atunci va fi un lucru acceptat de Dumnezeu. După ce ai intrat în realitatea cuvântului lui Dumnezeu și ai practicat principiile și standardele cerute de cuvântul lui Dumnezeu în tot ceea ce faci, atunci, datoria ta nu va fi îndeplinită în van și o parte a ei va fi acceptată de Dumnezeu. Înțelegi? (Da.) Dacă te bazezi doar pe autocontrol, pe perseverența umană, pe creierul și pe talentele umane și pe căile și metodele umane pentru a suporta suferința și a plăti prețul, atunci tot ce faci nu are nimic de-a face cu vorbele lui Dumnezeu. Ar trebui să-ți fie clar care va fi rezultatul final. Mulți oameni își pot calcula conturile economice și conturile cost-beneficiu, dar nu există nimeni care să calculeze acest cont. Păreți a fi destul de inteligenți în tratarea afacerilor externe, aveți mijloacele și metodele voastre și sunteți destul de perspicace, dar ați neglijat chestiunea credinței în Dumnezeu și mântuirea și chestiunea felului de a trata cuvintele lui Dumnezeu, neacordând niciodată atenție acestor lucruri. Ai crezut că printr-o lipsă de atenție poți scăpa de legea pe care o cere Dumnezeu? Ai crezut că vei avea noroc și vei scăpa de judecata dreaptă a lui Dumnezeu, cu puțin efort? Nu te păcăli singur! Toate legile făcute de om sunt produsul cunoașterii și perspectivelor umane. Toate reprezintă istețime umană. Ele nu sunt legi produse de firea dreaptă a lui Dumnezeu. Nu adopta mentalitatea întâmplării, când este vorba de mântuirea ta. Poți să te înșeli doar pe tine, pe Dumnezeu nu-L poți înșela.

Care este primul lucru mare pe care ar trebui să-l faci când urmărești mântuirea? Să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât să înțelegi adevărul și să intri în realitate. Acesta este primul lucru mare. Indiferent cât de ocupat ești când îți faci datoria, indiferent cât de multe lucrări ai acumulat, tot trebuie să-ți rezervi timp ca să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, să găsești în ele principiile și căile pentru practicarea adevărului în toate lucrurile și să intri în adevărul-realitate. Acesta este singurul țel al credinței în Dumnezeu. Odată ce ai intrat în adevărul-realitate și ai obținut principii de practică, atunci, tot ce faci va fi îndeplinirea satisfăcătoare a datoriei tale și va deveni valoros și însemnat. Altfel, nu faci decât să muncești și nu îți faci datoria. Iar această muncă nici nu va ajuta la mântuirea ta. Dacă nu mănânci și nu bei cuvintele lui Dumnezeu, nu practici și nu experimentezi cuvintele Lui, nu consideri intrarea în adevărul-realitate ca fiind ceva serios și te mulțumești pur și simplu să depui efort și să faci lucruri fără să te sinchisești să pui adevărul în practică, nu ai fi tu un prost? Toți cred că sunt isteți și de încredere în lucrarea lor. „Acum, că sunt eu aici, această slujbă va fi cu siguranță făcută bine. Atât timp cât sunt eu aici să supraveghez lucrurile, nimic nu va sta în calea lucrării bisericii. Atât timp cât nu sunt comod și atât timp cât continui să-mi fac datoria în casa lui Dumnezeu, atunci voi fi mântuit.” Nu te păcăli singur. Dumnezeu nu a spus niciodată că, atât timp cât cineva își face constant datoria, va fi mântuit. Asta vine din imaginația și din visarea cu ochii deschiși a omului. Cei care spun asta nu se cunosc deloc pe ei înșiși și nu înțeleg esența și adevărul profunzimii coruperii omului de către Satana. De aceea pot să rostească asemenea cuvinte prostești. De-a lungul tuturor epocilor, nu și-au îndeplinit îndatoririle toți discipolii lui Dumnezeu? Au fost ei mântuiți? Nu. Sunt ei eligibili pentru a intra în Împărăția Cerurilor? Nu. Lucrarea de judecată din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu a expus în mod clar adevărul corupției omului. Asta permite tuturor să înțeleagă, să-și schimbe direcția, să câștige adevărul și să intre în realitate, fiind supuși unor schimbări reale. Asta cere Dumnezeu omului. Poți obține schimbări reale dacă te concentrezi doar la a-ți îndeplini constant datoria? Poți să câștigi adevărul? Poți să obții supunere față de Dumnezeu? Nicio șansă. Lucrul esențial este că trebuie să urmărești adevărul, să te supui judecății și mustrării lui Dumnezeu și să obții adevărul pentru a fi în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Spunând aceste cuvinte, Dumnezeu plătește prețul sângelui propriei inimi și Își dă viața pentru om. Dacă nu le prețuiești, ci mereu le ignori și le disprețuiești în inima ta, neluând niciodată în serios cuvintele lui Dumnezeu, poți fi mântuit? E posibil ca rezultatul final să fie bun? Nici măcar nu e nevoie să te gândești la asta. Care este primul lucru mare, atunci când crezi în Dumnezeu? Este să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu ca să înțelegi adevărul și, în acest fel, să intri fără întârziere în adevărul-realitate. Începe cu lucrurile care se întâmplă în jurul tău, cu ce poți să vezi și să simți. Folosește cuvintele lui Dumnezeu ca să reflectezi asupra ta, să cauți adevărul și să rezolvi toate problemele și ca să obții schimbări reale. Dacă nu mănânci și nu bei cuvântul lui Dumnezeu și nu intri în realitatea cuvântului lui Dumnezeu, șansele tale de a fi mântuit sunt egale cu zero. Ai renunțat complet la orice șansă la mântuire. Când se va încheia lucrarea lui Dumnezeu, vei spune: „Înainte, în timpul lucrării de răspândire a Evangheliei lui Dumnezeu, mi-am făcut partea mea. În timpul lucrării de răspândire a Evangheliei, am plătit prețul și mi-am dedicat timpul și efortul cutărui și cutărui pas important.” Însă până în acea zi, tu încă nu ai câștigat adevărul, nu poți să mănânci și să bei în mod normal cuvintele lui Dumnezeu și nu poți să-ți faci în mod normal datoria. În mod fundamental, nu ești o persoană care I se supune lui Dumnezeu. Abia atunci vei ști că deja ai renunțat la șansa ta la mântuire. Este deja prea târziu? Nu ai nicio șansă, deja ai căzut în dezastru, așadar moartea ta este iminentă. Prin urmare, această șansă la mântuire este foarte rară și trebuie să prețuiești fiecare zi și fiecare minut. Începe cu lucrurile mici din jurul tău, apoi treci, treptat, la mai multe lucruri și la lucruri mai mari. Caută cuvintele lui Dumnezeu și adevărul și intră în cuvintele lui Dumnezeu și în adevărul-realitate. Ar trebui să te rogi adesea lui Dumnezeu în inima ta și să te apropii de El. Nu-ți lăsa niciodată inima să fie ocupată de nevoile trupului, de tendințele lumii și de alte astfel de lucruri satanice. În schimb, lasă cuvintele lui Dumnezeu și adevărul să-și exercite puterea în inima ta, iar inima ta va începe a prețui cuvintele lui Dumnezeu. Atât timp cât cuvintele lui Dumnezeu și adevărul au un loc în inima ta și îți conduc viața, viața ta va avea un țel și o lumină care să o îndrume și inima ta va cunoaște bucurie. Dacă înțelegi trei și apoi cinci dintre cuvintele lui Dumnezeu, iar apoi zece cuvinte, iar apoi o sută, aceste cuvinte se vor acumula și, treptat, cuvintele lui Dumnezeu vor ajunge din ce în ce mai mult să-ți ocupe inima, să-ți conducă gândurile, acțiunile și viața. Vei intra din ce în ce mai mult în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu și vei ajunge să înțelegi tot mai multe adevăruri-principii. Acțiunile tale nu se vor mai baza pe voia ta și pe nevoile tale individuale. Îndeplinirea de către tine a datoriei va conține tot mai puține impurități, iar tu Îl vei trata tot mai mult pe Dumnezeu cu o inimă sinceră. Lent, doctrinele pe care le înțelegi se vor transforma în adevărul-realitate. În acest fel, va exista o schimbare reală în viața-fire a ta. Speranța ta la mântuire nu va mai fi mică sau invizibilă, ci va deveni tot mai perceptibilă și mai mare. Când poți vedea această lumină, acesta este, de fapt, momentul când începi să dobândești un interes cu privire la cuvintele lui Dumnezeu și să investești multă speranță în chestiunea mântuirii. În acest moment, Dumnezeu te va lăsa să înțelegi tot mai mult cuvintele Lui, te va lăsa să intri în cuvintele lui, te va proteja ca să nu cazi în ispită, ca să nu cazi în capcanele și sub influența întunecată a Satanei și te va proteja împotriva situațiilor complicate, a conflictelor, geloziilor și disputelor, printre altele. În acest fel, Dumnezeu va face ca tu să trăiești în lumină și să trăiești sub îndrumarea cuvintelor Lui. Aceasta reprezintă fericire, bucurie și pace. A realiza toate acestea începe cu a prețui cuvintele lui Dumnezeu și a le practica și experimenta, pentru a înțelege adevărul. De fapt, nu este dificil. Dacă asculți adesea predici și poți să practici și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu, vei ajunge, treptat, să înțelegi adevărul. În acest fel, făcând treptat tranziția puțin câte puțin și înaintând pas cu pas, nu ți se va părea dificil. Aspectul cheie este dacă iubești sau nu adevărul. Dacă iubești adevărul, atunci, cu credință în Dumnezeu, vei fi capabil să te ocupi de chestiuni potrivite, să te străduiești să obții adevărul și să te concentrezi la a citi și a cugeta la cuvintele lui Dumnezeu. Învață să cugeți la cuvintele lui Dumnezeu și să le citești prin rugăciune. Atunci vei fi capabil să înțelegi sensul cuvintelor lui Dumnezeu, să găsești căi de practică în acestea, să înțelegi intențiile lui Dumnezeu și vei începe să înțelegi adevărul. Apoi, reflectează asupra propriei firi corupte și recunoaște-o pe baza felului cum înțelegi tu adevărul, disecă esența firii tale corupte și, apoi, folosește adevărul ca s-o înlături. Dacă practici și intri în acest fel, vei fi capabil să te cunoști cu adevărat și îți va fi ușor să te eliberezi de firea ta coruptă. Câștigând puțin câte puțin cunoaștere, câștigând puțin câte puțin experiență, ajungând puțin câte puțin să cunoască intențiile lui Dumnezeu și eliberându-se puțin câte puțin de corupția lor, oamenii vor începe să se schimbe fără să-și dea seama. Acesta este procesul experienței vieții. Cel mai important lucru este să înțelegi adevărul. Odată ce un om înțelege adevărul, el va ști ce standarde îi cere Dumnezeu omului să urmeze. El va ști, de asemenea, de ce vrea Dumnezeu să spună acest lucru și efectul pe care El caută să-l obțină. El va ști și că toate standardele pe care Dumnezeu le cere de la om sunt, de fapt, realizabile de către ființele umane. Sunt toate lucruri pe care conștiința și rațiunea umană le pot realiza. Toate aceste procese sunt o chestiune legată de intrarea în viață. Intrarea în viață necesită ca tu să-ți îndeplinești îndatoririle cu sârguință, să cauți și să practici adevărul cu sârguință, să te rogi lui Dumnezeu și să te bazezi pe El pentru a-ți îndeplini bine îndatoririle. Printr-o asemenea experiență și practică, vei avea rezultate din ce în ce mai bune. Oamenii care nu iubesc adevărul nu vor arăta interes pentru astfel de lucruri. Ei nu simt o povară în privința intrării în viață și nu au niciun interes să facă acest lucru. Prin urmare, deși cred de mulți ani în Dumnezeu, ei nu pot vorbi despre mărturia lor bazată pe experiență. Oamenii care iubesc adevărul nu sunt așa. Ei pot scrie mărturii despre tot ce au experimentat și despre fiecare perioadă a experiențelor lor. Ei câștigă cu adevărat din toate experiențele lor, aceste câștiguri acumulându-se de-a lungul zilelor și lunilor. După zece sau douăzeci de ani, ei vor fi suferit schimbări mari. În acel moment, ei pot scrie mărturiile lor bazate pe experiențe fără efort, iar pentru ei, să se angajeze în părtășii despre adevăr nu este un lucru greu. Când își fac datoria, fac totul cum se cuvine.

Voi sunteți oameni care iubesc adevărul? Aveți inimi cu o dorință arzătoare pentru Dumnezeu? Aveți inimi sincere? Este greu să răspundeți, nu-i așa? De fapt, în inimile voastre, vă este tuturor clar acest lucru. Când vrei să-ți faci datoria într-un mod superficial, când vrei să fii șiret sau să lenevești, când vrei să fii încăpățânat și imprudent, poți să recunoști acest lucru? Poți să te răzvrătești împotriva trupului? Ce alegere faci? Alegi să practici adevărul sau alegi nevoile trupului? Alegi pozitivul sau negativul? Alegi să suferi și să plătești prețul pentru a câștiga adevărul sau alegi să urmărești confortul trupului? Acestea sunt întrebările care vor fi folosite pentru a măsura dacă ai o inimă care Îl iubește pe Dumnezeu și care I se supune cu adevărat și dacă te consumi sincer pentru Dumnezeu. Dacă nu ai o inimă sinceră pentru Dumnezeu, dacă îți place să faci lucrurile cu încăpățânare și imprudență, dacă ești fericit, atât timp cât ești satisfăcut și te înfurii și faci crize atunci când nu ești și pleci atunci când lucrurile nu merg cum vrei tu, este aceasta starea de spirit potrivită? Înseamnă asta să ai o inimă de supunere față de Dumnezeu? Înseamnă asta să îți faci datoria cu loialitate? De ce nu practici adevărul? Problema este că nu înțelegi cuvintele lui Dumnezeu? Sau că nu iubești adevărul? Unii oameni se gândesc: „Cuvintele lui Dumnezeu sunt simple, dar sunt greu de pus în practică. Casa lui Dumnezeu le cere mereu oamenilor să practice adevărul, dar acest lucru este greu pentru oameni și le provoacă multe probleme. Dacă inima mea nu se simte în largul ei, nu practic adevărul. Atât timp cât biserica nu mă îndepărtează sau nu mă elimină, voi alege să fiu liber și relaxat și să fac orice vreau eu.” Este acesta un om care crede cu adevărat în Dumnezeu? Nu este acesta un neîncrezător? Aceasta este atitudinea pe care o adoptă neîncrezătorii atunci când își îndeplinesc îndatoririle. Fiindcă nu acceptă adevărul, ei iubesc libertatea, le place să fie depravați și le place să fie superficiali. Indiferent cum sunt emondați, este inutil. Urechile lor nu vor auzi nimic din părtășia despre adevăr. Nu este nimic de făcut în afară de a-i înlătura și elimina. Fiindcă nu acceptă adevărul ci, în schimb, sunt oameni scârbiți de adevăr, sunt non-credincioși, iar Dumnezeu nu-i va mântui. Oamenii care iubesc adevărul, chiar și când le este dezvăluită firea coruptă, pot accepta să fie emondați, pot să caute adevărul, să reflecteze asupra lor și să ajungă să se cunoască și pot ști să se căiască. Aceștia sunt oamenii pe care Dumnezeu vrea să-i mântuiască. Când cineva nu iubește adevărul, îi este greu să îl accepte. Care este cel mai mare pericol al acestei inabilități de a accepta adevărul? Este trădarea lui Dumnezeu. Este cel mai probabil că aceia care nu acceptă adevărul Îl vor trăda pe Dumnezeu și-L pot trăda pe Dumnezeu în orice moment sau în orice loc. Îl pot trăda pe Dumnezeu când un lucru minor nu merge cum vor ei. Îl pot trăda pe Dumnezeu fiindcă nu pot accepta să fie emondați o dată. Când se confruntă cu un dezastru, este și mai probabil că se vor plânge și Îl vor trăda pe Dumnezeu. Indiferent de situație, cei care nu iubesc și nu acceptă adevărul sunt în cel mai mare pericol. Dacă cineva poate fi mântuit depinde de măsura în care el iubește adevărul și lucrurile pozitive, precum și de măsura în care el poate sau nu să accepte și să practice adevărul. Folosește cerințele adevărului pentru a-ți măsura adevărata statură, pentru a te discerne pe tine însuți și pentru a ști adevărul propriei corupții și a recunoaște care este, de fapt, natura ta. Într-o privință, o asemenea discernere te ajută să te autocunoști și să fii capabil să obții adevărata căință. În altă privință, ea îți permite să Îl cunoști pe Dumnezeu și să-I înțelegi intențiile. Incapacitatea de a accepta adevărul este o manifestare a răzvrătirii și a împotrivirii față de Dumnezeu. O înțelegere clară a acestei probleme te va ajuta să mergi pe calea spre mântuire. Când cineva chiar iubește adevărul, poate să aibă o inimă cu o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, o inimă sinceră și impulsul de a practica adevărul și de a se supune lui Dumnezeu. Având o putere reală, persoana este capabilă să plătească prețul, să-și dedice energia și timpul, să se lepede de beneficiile personale și să renunțe la toate situațiile complicate ale trupului, făcând loc pentru practicarea cuvintelor lui Dumnezeu, practicarea adevărului și intrarea în realitatea cuvântului lui Dumnezeu. Dacă, pentru a intra în realitatea cuvântului lui Dumnezeu, poți să renunți la propriile noțiuni, la interesele propriului trup, la reputație, la statut, la faimă și la plăcerile trupului – dacă poți să renunți la toate aceste lucruri, atunci vei intra tot mai mult în adevărul-realitate. Orice dificultăți și greutăți ai nu vor mai fi probleme – vor fi rezolvate cu ușurință – și tu vei intra cu ușurință în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Pentru a intra în adevărul-realitate, o inimă sinceră și o inimă cu o dorință arzătoare pentru Dumnezeu sunt cele două condiții indispensabile. Dacă ai doar o inimă sinceră, dar ești mereu laș, nu ai o dorință arzătoare pentru Dumnezeu și dai înapoi când te confrunți cu dificultăți, nu este suficient. Dacă ai doar o dorință arzătoare pentru Dumnezeu în inima ta și ești puțin impulsiv și ai doar această aspirație, dar îți lipsește o inimă sinceră atunci când ți se întâmplă lucruri și dai înapoi și îți alegi propriile interese, nici asta nu este suficient. Ai nevoie atât de o inimă sinceră, cât și de o inimă cu o dorință arzătoare pentru Dumnezeu. Nivelul sincerității inimii tale și forța dorinței tale arzătoare pentru Dumnezeu determină puterea impulsului tău de a practica adevărul. Dacă nu ai o inimă sinceră și dacă inima ta nu are o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, nu vei fi capabil să înțelegi cuvintele lui Dumnezeu și nu vei avea impulsul de a practica adevărul. În acest fel, nu poți să intri în adevărul-realitate și îți va fi dificil să obții mântuirea.

Multor oameni nu le este clar ce înseamnă să fii mântuit. Unii oameni cred că dacă au crezut în Dumnezeu mulți ani, atunci s-ar putea să fie mântuiți. Unii oameni cred că, dacă înțeleg multe doctrine spirituale, atunci s-ar putea să fie mântuiți, sau unii cred că liderii și lucrătorii vor fi cu siguranță mântuiți. Acestea sunt toate noțiuni și închipuiri omenești. Elementul cheie este că oamenii trebuie să înțeleagă ce înseamnă mântuirea. A fi mântuit înseamnă în primul rând să fii eliberat de păcat, de influența Satanei, și să te întorci cu adevărat către Dumnezeu și să I te supui. Ce trebuie să dețineți pentru a fi liberi de păcat și de influența Satanei? Adevărul. Dacă oamenii speră să dobândească adevărul, trebuie să fie înarmați cu multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să fie capabili să le experimenteze și să le practice, astfel încât să poată înțelege adevărul și să intre în realitate. Numai atunci pot fi mântuiți. Dacă o persoană poate fi sau nu mântuită nu are nicio legătură cu cât de mult timp a crezut în Dumnezeu, cunoștințele pe care le are, dacă are daruri sau puncte forte sau cât de mult suferă. Singurul lucru direct legat de mântuire este posibilitatea persoanei de a dobândi adevărul. Așadar, astăzi, câte adevăruri ai înțeles în mod autentic? Și câte dintre cuvintele lui Dumnezeu au devenit viața ta? În care dintre toate cerințele lui Dumnezeu ai dobândit intrarea? În timpul anilor tăi de credință în Dumnezeu, cât de mult ai intrat în realitatea cuvântului lui Dumnezeu? Dacă nu știi sau dacă nu ai reușit să intri în realitatea niciunuia dintre cuvintele lui Dumnezeu, atunci, sincer, nu ai nicio speranță de mântuire. Nu e cu putință să fii mântuit. Nu contează dacă ai un nivel înalt de cunoștințe sau dacă ai crezut în Dumnezeu mult timp, ai o înfățișare bună, poți vorbi bine și ai fost lider sau lucrător timp de câțiva ani. Dacă nu urmărești adevărul și nu practici cum se cuvine și nu experimentezi cuvintele lui Dumnezeu și-ți lipsește adevărata mărturie bazată pe experiență, atunci nu există nicio speranță ca tu să fii mântuit. Nu Mă interesează cum arăți, cât de multe cunoștințe științifice ai, cât de mult ai suferit sau cât de mare este prețul pe care l-ai plătit. Îți spun acest lucru: dacă nu accepți adevărul și nu intri niciodată în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, nu poți fi mântuit. Asta este sigur. Dacă Îmi spui cât de mult ai intrat în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, atunci îți voi spune cât de mare este șansa ta de a fi mântuit. Acum, că v-am vorbit despre criteriile pentru măsurarea acestui lucru, ar trebui să fiți capabili să-l măsurați și singuri. Ce realitate vă spun aceste cuvinte? Dumnezeu a folosit cuvinte pentru a crea lumea, pentru a realiza tot felul de fapte, pentru a realiza toate faptele pe care Dumnezeu le-a dorit îndeplinite și Dumnezeu a folosit cuvinte pentru a desfășura două etape ale lucrării Lui. Azi, Dumnezeu desfășoară a treia etapă a lucrării Lui și, în această etapă a lucrării, Dumnezeu a rostit mai multe cuvinte decât în orice altă etapă. Aceasta este perioada în care Dumnezeu a vorbit cel mai mult în timpul lucrării Lui, de-a lungul întregii istorii a omenirii. Faptul că Dumnezeu a putut folosi cuvinte pentru a crea lumea, pentru a realiza toate faptele, pentru a aduce toate faptele din nimic în existență și existența în nimic – aceasta este autoritatea cuvintelor lui Dumnezeu și, în cele din urmă, Dumnezeu va folosi cuvinte și pentru a realiza faptul mântuirii omenirii. Azi, puteți vedea cu toții acest fapt: în zilele de pe urmă, Dumnezeu nu a făcut nicio lucrare care nu este legată de cuvintele Lui, a vorbit în tot acest timp, a folosit cuvinte în tot acest timp, pentru a-l îndruma pe om spre ziua de azi. Firește, în timp ce vorbea, Dumnezeu a folosit cuvinte și ca să Își mențină relația cu cei care-L urmează, a folosit cuvinte ca să-i îndrume, iar aceste cuvinte sunt de cea mai mare importanță pentru cei care vor să fie mântuiți, sau pe care Dumnezeu vrea să-i mântuiască, Dumnezeu va folosi aceste cuvinte pentru a realiza faptul mântuirii omenirii. Evident, dacă sunt privite din punctul de vedere al conținutului sau al numărului lor, indiferent ce fel de cuvinte sunt și ce parte din cuvintele lui Dumnezeu reprezintă, ele sunt de cea mai mare importanță pentru fiecare dintre cei care vor să fie mântuiți. Dumnezeu folosește aceste cuvinte pentru a obține efectul suprem al planului Lui de gestionare de șase mii de ani. Pentru omenire – fie pentru omenirea din ziua de azi, fie pentru cea din viitor – ele sunt de cea mai mare importanță. Aceasta este atitudinea lui Dumnezeu, acestea sunt țelul și semnificația cuvintelor Lui. Așadar, ce ar trebui să facă omenirea? Omenirea ar trebui să coopereze în cuvintele și în lucrarea lui Dumnezeu, nu să le ignore. Nu aceasta este însă calea credinței unor oameni în Dumnezeu: indiferent ce spune Dumnezeu, este ca și cum cuvintele Lui nu au nimic de-a face cu ei. Ei urmăresc tot ce vor, fac ce vor și nu caută adevărul pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Asta nu înseamnă să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu. Sunt alții care nu acordă nicio atenție, indiferent ce spune Dumnezeu, care au o singură convingere în inimile lor: „Voi face orice cere Dumnezeu, dacă Dumnezeu îmi spune să merg în vest, merg în vest, dacă-mi spune să merg în est, merg în est, dacă-mi spune să mor, îl voi lăsa să mă vadă murind.” Există însă o singură problemă: ei nu asimilează cuvintele lui Dumnezeu. Se gândesc, în sinea lor: „Există atât de multe cuvinte ale lui Dumnezeu, ar trebui să fie puțin mai directe și ar trebui să-mi spună exact ce să fac. Sunt capabil să mă supun lui Dumnezeu în inima mea.” Indiferent cât de multe cuvinte rostește Dumnezeu, în cele din urmă, acești oameni rămân incapabili să înțeleagă adevărul și nici nu pot să vorbească despre experiențele și cunoștințele lor. Sunt ca un mirean căruia îi lipsește înțelegerea spirituală. Credeți că astfel de oameni sunt iubiți de Dumnezeu? Dorește Dumnezeu să fie milostiv cu astfel de oameni? (Nu.) Cu siguranță că nu. Lui Dumnezeu nu Îi plac astfel de oameni. Dumnezeu spune: „Am rostit foarte multe mii de cuvinte. Cum se face că, la fel ca un om orb sau surd, tu nici nu le-ai văzut, nici nu le-ai auzit? Exact ce gândești tu în inima ta? Nu te consider nimic mai mult decât un om care este obsedat să urmărească binecuvântări și destinația frumoasă – urmărești aceleași țeluri ca Pavel. Dacă nu vrei să asculți cuvintele Mele, dacă nu dorești să urmezi calea Mea, atunci de ce crezi în Dumnezeu? Nu urmărești mântuirea, urmărești destinația frumoasă și dorința ta de binecuvântări. Și având în vedere că asta plănuiești, ce ți se potrivește cel mai mult este să fii un muncitor.” De fapt, și a fi un muncitor loial este o manifestare a ascultării de Dumnezeu, dar acesta este standardul minim. Să rămâi ca muncitor loial este mult mai bine decât să fii aruncat în pierzanie și distrugere ca un non-credincios. În mod special, casa lui Dumnezeu are nevoie de muncitori, iar a fi capabil să muncești pentru Dumnezeu se consideră tot o binecuvântare. Asta este mult mai bine – incomparabil mai bine – decât să fiți lachei ai regilor diavoli. Totuși, a munci pentru Dumnezeu nu este în întregime mulțumitor pentru Dumnezeu, fiindcă lucrarea de judecată a lui Dumnezeu are scopul de a-i mântui, a-i curăți și a-i desăvârși pe oameni. Dacă oamenii se mulțumesc doar să muncească pentru Dumnezeu, acesta nu este țelul pe care Dumnezeu dorește să-l atingă lucrând asupra oamenilor și nu este nici efectul pe care Dumnezeu dorește să-l vadă. Oamenii ard însă de dorință, sunt nesăbuiți și orbi: ei sunt vrăjiți, mistuiți de un profit mărunt și desconsideră prețioasele cuvinte ale vieții, rostite de Dumnezeu. Nici măcar nu le pot trata cu seriozitate, darămite să le îndrăgească. Să nu citești cuvintele lui Dumnezeu sau să nu prețuiești adevărul: este un lucru inteligent sau stupid? Pot oamenii să obțină mântuirea în acest fel? Oamenii ar trebui să înțeleagă toate aceste lucruri. Ei au șanse la mântuire doar dacă își lasă la o parte noțiunile și închipuirile și se concentrează asupra urmăririi adevărului.

Unii oameni întreabă: „Cuvintele lui Dumnezeu cer omului să-și asume locul unei ființe create și să-și îndeplinească datoria de ființă creată. Nu ni se cere să fim supraoameni sau oameni iluștri, dar eu simt mereu astfel de ambiții și dorințe. Nu sunt mulțumit să fiu o persoană obișnuită. Atunci, ce ar trebui să fac?” Această problemă este foarte simplă. De ce nu ești dispus să fii o persoană obișnuită? Dacă mai întâi cauți sursa acestei întrebări, problema ta va fi ușor de rezolvat. Dumnezeu cere ca omul să fie o persoană cinstită. Acesta este lucrul cel mai însemnat. Dacă înțelegi adevărul cu privire la ce înseamnă să fii o persoană cinstită, vei ști că a fi o persoană cinstită înseamnă a fi o persoană care are o umanitate normală, o persoană adevărată. Care sunt semnele exterioare ale unei persoane cinstite? Să fii o persoană cinstită înseamnă să fii o persoană normală. Care sunt instinctele, gândurile și rațiunea oamenilor normali? Cum apar cuvintele și faptele oamenilor normali? O persoană normală poate vorbi din inimă. Va spune orice este în inima sa fără nicio falsitate sau înșelăciune. Dacă poate înțelege o chestiune cu care se confruntă, va acționa în conformitate cu conștiința și rațiunea sa. Dacă nu o poate vedea așa cum este de fapt, cu claritate, va face greșeli și va eșua, va avea concepții greșite, noțiuni și închipuiri personale și va fi orbită de iluziile din fața ochilor săi. Acestea sunt semnele exterioare ale umanității normale. Satisfac aceste semne exterioare ale umanității normale cerințele lui Dumnezeu? Nu. Oamenii nu pot satisface cerințele lui Dumnezeu dacă nu dețin adevărul. Aceste semne exterioare ale umanității normale sunt posesiunile unui om obișnuit, corupt. Acestea sunt lucrurile cu care se naște omul, lucrurile lui naturale. Trebuie să-ți permiți să arăți aceste semne exterioare și aceste dezvăluiri. În timp ce îți permiți să arăți aceste semne exterioare și dezvăluiri, trebuie să înțelegi că acestea sunt instinctele naturale ale omului, calibrul și natura lui înnăscută. Ce ar trebui să faci, odată ce înțelegi acest lucru? Ar trebui să-l privești corect. Cum pui însă în practică acest act de privire corectă? Acest lucru se face citind mai mult din cuvintele lui Dumnezeu, înzestrându-te mai departe cu adevărul, aducându-I lui Dumnezeu mai des lucruri pe care nu le înțelegi, lucruri cu privire la care ai noțiuni și lucruri cu privire la care ai putea emite judecăți greșite, pentru a reflecta asupra lor și pentru a căuta adevărul ca să-ți rezolvi toate problemele. Dacă experimentezi în acest fel o vreme, nu contează dacă înfrunți eșecuri și obstacole de câteva ori. Cel mai important lucru este să poți vedea clar aceste chestiuni în cuvintele lui Dumnezeu și să știi cum să practici în conformitate cu principiile și cu intențiile lui Dumnezeu. Asta arată că ai învățat o lecție. După ce ai trecut prin mai mulți ani de înfruntat eșecuri și obstacole, dacă înțelegi clar esența omului corupt, dacă vezi așa cum este de fapt sursa întunericului și a răului din lume și dacă discerni diversele tipuri de oameni, evenimente și lucruri, atunci vei fi capabil să acționezi conform adevărurilor-principii. Având în vedere că nu ești nici un supraom, nici un om ilustru, nu poți să descifrezi și să înțelegi toate lucrurile. Îți este imposibil să citești lumea dintr-o privire, să citești omenirea dintr-o privire și să citești tot ce se întâmplă în jurul tău, dintr-o privire. Ești o persoană obișnuită. Trebuie să treci prin multe eșecuri, multe perioade de nedumerire, multe erori de judecată și multe abateri. Acest lucru poate să-ți dezvăluie întru totul firea coruptă, slăbiciunile și neajunsurile, ignoranța și nesăbuința, permițându-ți să te reexaminezi și să te cunoști pe tine însuți și să cunoști atotputernicia, înțelepciunea deplină a lui Dumnezeu și firea Sa. Vei dobândi lucruri pozitive de la El și vei ajunge să înțelegi adevărul și să intri în realitate. Printre experiențele tale, vor fi multe care nu vor decurge așa cum îți dorești, în fața cărora te vei simți neputincios. Cu acestea, trebuie să cauți și să aștepți; trebuie să câștigi de la Dumnezeu răspunsul la fiecare problemă și să înțelegi din cuvintele Sale esența de fond a fiecărei probleme și esența fiecărui tip de persoană. Așa se comportă o persoană obișnuită, normală. Trebuie să înveți să spui „Nu pot”, „Mă depășește”, „Nu pot să descifrez asta”, „Nu am experimentat asta”, „Nu știu absolut nimic”, „De ce sunt atât de slab? De ce sunt așa un pierde-vară?” „Am un calibru atât de slab”, „Sunt atât de amorțit și de idiot”, „Sunt atât de ignorant încât îmi va lua mai multe zile până când voi putea să înțeleg acest lucru și să mă ocup de el” și „Trebuie să discut asta cu cineva”. Trebuie să înveți să practici în acest fel. Acesta este semnul exterior al faptului că recunoști că ești o persoană normală și al dorinței tale de a fi o persoană normală. Cei care se consideră a fi cei iluștri și puternici, care cred că nu sunt obișnuiți, ci superiori și supraoameni, nu spun niciodată „Nu pot”, „Mă depășește”, „Nu pot să descifrez asta”, „Nu știu, trebuie să învăț, trebuie să caut asta, să găsesc oameni cu care să am părtășie, să caut de la Cel de mai sus”. Ei nu rostesc niciodată astfel de cuvinte. Mai ales odată ce a dobândit un statut, un astfel de om nu vrea ca oamenii să creadă că este o persoană obișnuită și că, exact ca toți ceilalți, există lucruri de care este incapabilă, lucruri pe care nu le poate vedea așa cum sunt de fapt sau înțelege. În schimb, el vrea mereu ca oamenii să-l confunde cu un supraom. Prin urmare, atunci când i se întâmplă lucruri, nu are nevoie să aducă aceste chestiuni înaintea lui Dumnezeu mai des și să-I ofere o inimă sinceră. Nu are nevoie să caute. El înțelege, învață și vede așa cum este de fapt tot ce i se întâmplă, în câteva minute. Nu are nimic ce ține de corupție sau slăbiciune. Nu există nimic ce nu poate vedea așa cum este de fapt, nu există nimic ce nu a experimentat. Chiar dacă ar exista ceva ce el încă nu a experimentat, vede acel lucru așa cum este de fapt, dintr-o privire. Pur și simplu este un supraom perfect. Este aceasta manifestarea umanității normale? (Nu.) Atunci, este el o persoană normală? Cu siguranță că nu. O astfel de persoană nu recunoaște că este o persoană normală, că are slăbiciuni, defecte și o fire coruptă. Deci poate ea să vină înaintea lui Dumnezeu cu o inimă sinceră mai des, ca să caute și să se roage? Cu siguranță că nu. Asta arată că ei încă îi lipsesc conștiința și rațiunea umanității normale și că ea nici nu trăiește o umanitate normală.

Spuneți-Mi, cum puteți să fiți oameni care sunt obișnuiți și normali? Cum puteți voi, după cum spune Dumnezeu, să vă asumați locul adecvat al unei ființe create – cum puteți să nu încercați să fiți supraoameni sau vreun personaj ilustru? Cum ar trebui să practicați pentru a fi persoane obișnuite și normale? Cum se poate face acest lucru? Cine va răspunde? (În primul rând, trebuie să recunoaștem că suntem oameni obișnuiți, oameni foarte comuni. Sunt foarte multe lucruri pe care nu le înțelegem, nu le cunoaștem și nu le putem vedea ca atare. Trebuie să recunoaștem că suntem corupți și plini de defecte. După asta, trebuie să avem o inimă sinceră și să venim des înaintea lui Dumnezeu, pentru a căuta.) Mai întâi de toate, nu-ți oferi un titlu și nu deveni legat de acesta, spunând: „Eu sunt conducătorul, eu sunt șeful echipei, eu sunt supraveghetorul, nimeni nu cunoaște domeniul ăsta mai bine decât mine, nimeni nu înțelege abilitățile mai mult decât mine.” Nu lăsa titlul pe care ți-l dai singur să ți se urce la cap. Imediat ce permiți să se întâmple acest lucru, îți va lega mâinile și picioarele și vorbele și faptele îți vor fi afectate. Gândirea și judecata ta normală vor fi afectate, de asemenea. Trebuie să te eliberezi de constrângerile acestui statut. Mai întâi, coboară-te din această funcție oficială și titlu și stai în locul unei persoane obișnuite. Dacă faci acest lucru, mentalitatea ta va deveni oarecum normală. De asemenea, trebuie să recunoști și să spui: „Nu știu cum să fac acest lucru și nu-l înțeleg nici pe acela – va trebui să fac unele cercetări și să studiez”, sau „Nu am avut niciodată o asemenea experiență, așa că nu știu ce să fac.” Când ești capabil să spui ce gândești cu adevărat și să vorbești cinstit, vei avea o rațiune normală. Ceilalți îți vor cunoaște adevăratul sine și, astfel, vor avea o imagine normală în ceea ce te privește, iar tu nu va trebui să te prefaci și nici nu vei fi supus unei mari presiuni, așa că vei putea comunica normal cu oamenii. Să trăiești astfel este liber și ușor; oricine consideră că viața este epuizantă și-a făcut-o cu mâna lui. Nu te preface și nu afișa o mască. Mai întâi, deschide-te cu privire la ce gândești în inimă, cu privire la adevăratele tale gânduri, astfel încât toată lumea să le cunoască și să le înțeleagă. Ca urmare, preocupările și barierele tale, precum și suspiciunile dintre tine și ceilalți vor fi eliminate. Mai ești împiedicat și de altceva. Întotdeauna te consideri șeful echipei, un conducător, un lucrător sau o persoană cu un titlu, un statut și o reputație: dacă spui că nu înțelegi ceva sau că nu poți face ceva, nu te denigrezi? Când lași deoparte aceste obstacole din inima ta, când nu te mai consideri un conducător sau un lucrător și când nu te mai gândești că ești mai bun decât alți oameni și simți că ești o persoană obișnuită, la fel ca toți ceilalți și că există unele domenii în care ești inferior altora – când ai părtășie despre adevăr și despre chestiuni legate de lucrare cu această atitudine, efectul e diferit, la fel cum e și atmosfera. Dacă, în inima ta, întotdeauna ai îndoieli, dacă întotdeauna te simți stresat și împiedicat și dacă vrei să te eliberezi de aceste lucruri, dar nu poți, atunci ar trebui să te rogi serios lui Dumnezeu, să reflectezi asupra ta, să-ți vezi neajunsurile și să tinzi spre adevăr. Dacă poți să pui adevărul în practică, vei obține rezultate. Orice faci, nu vorbi și nu acționa dintr-o anumită funcție sau folosind un anumit titlu. Mai întâi, lasă toate acestea deoparte și consideră-te o persoană obișnuită. Când cineva spune: „Nu ești tu conducătorul? Nu ești tu responsabil de echipă? Tu ar trebui să înțelegi asta.” Răspunzând, îi spui: „Unde spune, în cuvântul lui Dumnezeu, că, dacă ești conducător sau lider de echipă, poți să înțelegi totul? Nu înțeleg asta. Nu-ți folosi ochii pentru a mă judeca. Ceri prea mult. Este adevărat că sunt conducător, dar înțelegerea mea cu privire la adevăr încă este prea superficială și nu știu ce decizie să iau, pentru că nu am experimentat acest lucru și încă nu-l pot vedea așa cum este de fapt. Trebuie să mă rog și să caut. Dumnezeu a spus nu te grăbi să cauți soluții pentru lucruri pe care nu le înțelegi. Întotdeauna vrei ca eu să înțeleg chiar acum și să iau o decizie chiar acum. Și dacă iau decizia greșită? Cine ar fi răspunzător pentru asta? Ești tu capabil să-ți asumi răspunderea? Vrei să fac o greșeală? Făcând asta, răspunzi tu pentru mine? Ar trebui să lucrăm împreună, să ne rugăm și să căutăm împreună și să ne ocupăm bine de această chestiune.” Poți să faci acest lucru? Este ușor de făcut? Dacă poți să vorbești cu alții într-un mod ce pornește din inimă, atunci poți spune: „De fapt, și statura mea este foarte mică. Dacă nu caut și nu mă rog, pot să fac oricând o greșeală. Uneori, nu pot să nu fac greșeli. Cât de mare credeai că este statura mea? M-ai supraestimat.” Când aude cealaltă persoană ce spui, va simți în inima ei că ești o persoană foarte onestă care poate vorbi din inimă. Atunci, nu-ți va cere foarte multe, ci în schimb, va lucra cu tine. Dacă pui asta în practică, vei deveni mai rațional în lucrurile pe care le faci, nu vei fi constrâns și înrobit de faimă, câștiguri și statut, iar inima ta va fi eliberată. Vei fi capabil să vorbești și să acționezi cu inima deschisă și vei fi capabil să cooperezi cu alții în armonie și să tratezi corect frații și surorile. În acest moment, starea ta va deveni tot mai normală, iar acțiunile tale vor deveni tot mai rezonabile. Toți vor putea să vadă asta și să spună: „Acest conducător chiar s-a schimbat. Chiar are conștiință și rațiune și a trăit umanitatea normală. Cu o asemenea persoană drept conducătorul nostru, și noi obținem multe beneficii!” În acest moment, când te implici din nou în lucrare, indiferent că te rogi și cauți sau că mergi la alții pentru părtășie, ceea ce faci este corect și adecvat și nu vei avea rețineri. În tot ceea ce faci, acționezi în mod ferm și constant. Nu te grăbești să cauți soluții, ci lași lucrurile să-și urmeze cursul. Indiferent cu ce te confrunți, poți să aduci acel lucru înaintea lui Dumnezeu și să-ți oferi inima sinceră. Acesta este un principiu pe care poți să-l practici în toate lucrurile. Toți oamenii, fie că sunt conducători și lucrători sau frați și surori, sunt persoane obișnuite. Ar trebui să practice cu toții acest principiu. Toți au partea și responsabilitatea lor în practicarea cuvântului lui Dumnezeu. Poți fi un conducător, un lucrător, liderul unei echipe, o persoană responsabilă sau o persoană foarte stimată din grup. Indiferent cine ești, ar trebui să înveți să practici în acest fel. Scoate-ți nimbul și titlul pe care-l porți deasupra capului, scoate-ți coroanele pe care ți le-au oferit alții. Atunci, îți va fi ușor să devii o persoană normală și vei acționa cu ușurință pe baza conștiinței și a rațiunii. Desigur, după asta, nu este suficient să recunoști, pur și simplu, că nu înțelegi și că nu știi. Aceasta nu este soluția supremă, care rezolvă problema. Care este soluția supremă? Adu chestiunile și dificultățile înaintea lui Dumnezeu, ca să te rogi și să cauți. Nu este suficient ca o persoană să se roage singură. În schimb, împreună cu toți ceilalți, trebuie să oferi rugăciuni cu privire la această chestiune și să-ți asumi această răspundere și această obligație. Acesta este un mod minunat de a face lucruri! Vei evita să pășești pe calea de a încerca să fii un personaj ilustru și un supraom. Dacă poți să faci asta, îți vei asuma în mod inconștient locul adecvat al unei ființe create și te vei elibera de constrângerile ambiției și ale dorinței de a fi un supraom și un personaj ilustru.

Să stai în locul adecvat al unei ființe create și să fii o persoană obișnuită: este ușor să faci asta? (Nu este ușor.) Unde este dificultatea? Este aici: oamenii simt mereu că au capul acoperit cu multe nimburi și titluri. De asemenea, își conferă singuri identitatea și statutul unor personaje ilustre și al unor supraoameni și se implică în toate acele practici prefăcute și false și în acele manifestări exterioare. Dacă nu renunți la aceste lucruri, dacă vorbele și faptele tale sunt mereu constrânse și controlate de aceste lucruri, atunci îți va fi dificil să intri în realitatea cuvântului lui Dumnezeu. Va fi greu să încetezi să te grăbești să cauți soluții pentru lucruri pe care nu le înțelegi, să aduci mai des aceste lucruri înaintea lui Dumnezeu și să-I oferi o inimă sinceră. Nu vei fi capabil să faci asta. Exact din cauză că statutul tău, titlurile tale, identitatea ta și toate aceste lucruri sunt false și neadevărate, din cauză că ele contravin cuvintelor lui Dumnezeu și le contrazic, aceste lucruri te leagă, astfel încât nu poți veni înaintea lui Dumnezeu. Ce îți aduc aceste lucruri? Te fac priceput la a te deghiza, a te preface că înțelegi, a te preface că ești deștept, că ești un personaj ilustru, o celebritate, la a te preface că ești capabil, că ești înțelept și chiar la a te preface că știi totul, ești capabil de orice și ești în stare să faci tot. În acest fel, ceilalți se vor închina la tine și te vor admira. Ei vor veni la tine cu toate problemele lor, se vor baza pe tine și te vor privi cu admirație. Astfel, este ca și cum te-ai pune pe foc, ca să te frigi. Spune-Mi, e o senzație plăcută să te frigi pe foc? (Nu.) Nu înțelegi, dar nu îndrăznești să spui acest lucru. Nu poți să vezi lucrurile așa cum sunt de fapt, dar nu îndrăznești să spui acest lucru. În mod evident, ai făcut o greșeală, dar nu îndrăznești să o recunoști. Inima ta e în suferință, dar nu îndrăznești să spui: „De data asta, chiar este vina mea, am o datorie față de Dumnezeu și față de frații și surorile mele. Am provocat o pierdere atât de mare casei lui Dumnezeu, dar nu am curaj să stau în fața tuturor și să recunosc acest lucru.” De ce nu îndrăznești să vorbești? Crezi acest lucru: „Trebuie să mă ridic la nivelul reputației și al nimbului pe care mi le-au dat frații și surorile mele, nu pot să trădez marea apreciere și încrederea pe care o au în mine și cu atât mai puțin așteptările nerăbdătoare pe care le-au avut de la mine de-a lungul atât de multor ani. Prin urmare, trebuie să continui să mă prefac.” Cum este o astfel de deghizare? Te-ai transformat cu succes într-un personaj ilustru și într-un supraom. Frații și surorile vor să vină la tine ca să ceară informații, să se consulte cu tine și chiar să te implore să le dai sfaturi în legătură cu orice probleme au. Se pare că ei nici măcar nu pot trăi fără tine. Nu este însă inima ta în suferință? Desigur, unii oameni nu simt această suferință. Un antihrist nu simte această suferință. În schimb, el e încântat de ea, gândindu-se că statutul lui este mai presus de orice altceva. Însă o persoană oarecare, normală, simte suferință când se frige pe foc. Ea simte că nu reprezintă absolut nimic, exact ca o persoană obișnuită. Ea nu crede că este mai puternică decât alții. Nu numai că ea crede că nu poate realiza nicio lucrare practică, dar crede și că va întârzia lucrarea bisericii și pe aleșii lui Dumnezeu, așa că-și va asuma vinovăția și va demisiona. Aceasta este o persoană cu rațiune. Este ușor de rezolvat această problemă? Oamenilor cu rațiune le este ușor să rezolve această problemă, dar celor fără rațiune, le este dificil. Dacă, odată ce obții un statut, te bucuri cu nerușinare de beneficiile lui, ceea ce are ca urmare faptul că ești dezvăluit și eliminat pentru eșecul tău de a face o lucrare adevărată, ți-ai făcut asta cu mâna ta și meriți ceea ce primești! Nu meriți nici măcar o fărâmă de milă sau de compasiune. De ce spun asta? Fiindcă insiști să stai pe o poziție înaltă. Te-ai pus singur pe foc, ca să te frigi. Ți-ai provocat singur rana. Dacă nu vrei să stai pe foc și să te frigi, ar trebui să renunți la toate aceste titluri și nimburi și să le spui fraților și surorilor tale adevăratele stări și adevăratele gânduri din mintea ta. În acest fel, frații și surorile le pot trata corect și nu trebuie să te deghizezi. Acum, că ți-ai deschis și clarificat adevărata stare, nu se simte inima ta mai destinsă, mai relaxată? De ce să mergi cu o povară atât de grea în spate? Dacă anunți starea ta adevărată, te vor privi cu dispreț frații și surorile tale? Oare chiar te vor abandona ei? Categoric nu. Dimpotrivă, frații și surorile te vor aproba și te vor admira fiindcă ai îndrăznit să vorbești din inimă. Vor spune că ești o persoană onestă. Acest lucru nu îți va împiedica lucrarea în biserică și nu va avea nici cel mai mic efect negativ asupra ei. Dacă frații și surorile văd cu adevărat că ai dificultăți, te vor ajuta și vor lucra cu tine de bunăvoie. Ce spuneți? Nu așa trebuie să stea lucrurile? (Ba da.) Să porți mereu o mască, astfel încât ceilalți să te trateze mereu cu admirație este lucrul cel mai stupid. Cea mai bună abordare este să fii o persoană obișnuită cu o inimă normală, să fii capabil să-ți deschizi sufletul în fața aleșilor lui Dumnezeu într-un mod pur și simplu și să te implici adesea în discuții pornite din inimă. Nu accepta niciodată când oamenii te tratează cu admirație, te apreciază, îți aduc laude exagerate sau rostesc cuvinte măgulitoare. Toate aceste lucruri ar trebui respinse. De exemplu, unii oameni pot spune: „Nu ești profesor universitar? Având în vedere că ești atât de bine informat, probabil ai o înțelegere grozavă a adevărului.” Spune-le: „Ce fel de profesor universitar sunt eu? Niciun volum de cunoștințe nu poate ține locul adevărului. Aceste cunoștințe mi-au provocat suferințe mari. Sunt complet inutile. Nu mă priviți cu considerație, sunt doar o persoană obișnuită.” Desigur, unor oameni le este greu să renunțe la statutul lor. Ei vor să fie oameni obișnuiți, banali și să stea pe locul adecvat al unei ființe create. Nu vor să sufere atât, dar nu se pot abține. Ei se consideră mereu oameni superiori și nu pot coborî din locul lor înalt. Acest lucru este problematic. Le place când oamenii se învârt în jurul lor, privindu-i cu ochi admirativi. Le place că oamenii vin la ei cu toate problemele lor, că se bazează pe ei, îi ascultă și-i tratează cu respect. Le place că lumea crede că sunt oameni superiori, experți în toate lucrurile, că sunt atotștiutori, deci nu există niciun lucru pe care nu-l înțeleg, ba chiar cred că ar fi foarte bine și minunat dacă oamenii i-ar considera biruitori. Situația este fără ieșire. Unii oameni acceptă complimentele și cununile oferite de către ceilalți și joacă o vreme rolul supraomului și al personajului ilustru. Se simt însă nelalocul lor și sunt în suferință. Ce ar trebui să facă? Oricine vrea să te flateze, de fapt te pune pe foc, ca să te frigi, iar tu ar trebui să te ferești de acea persoană. Altfel, găsește o ocazie să-i dezvălui adevărul corupției tale, să-i vorbești despre starea ta adevărată și să-ți dai în vileag defectele și imperfecțiunile. În acest fel, nu se va închina la tine și nu te va privi cu admirație. Este ușor de făcut acest lucru? De fapt, este ușor de făcut. Dacă tu chiar nu poți face asta, dovedește că ești prea arogant și prea egocentric. Chiar te consideri un supraom, un personaj ilustru și nu urăști și nu detești deloc acest tip de fire în inima ta. În aceste condiții, nu poți decât să aștepți gafa care te dezonorează în ochii celorlalți. Dacă ești cineva care are cu adevărat rațiune, îți vei detesta firea coruptă, care vrea mereu să joace rolul supraomului și al personajului ilustru, și vei fi dezgustat de ea. Trebuie să ai măcar această senzație. Abia atunci poți să te urăști și să te răzvrătești împotriva trupului. Cum ar trebui să practici a fi o persoană obișnuită, comună, normală? În primul rând, ar trebui să negi și să renunți la acele lucruri de care te agăți, care ți se par atât de bune și de valoroase, precum și la acele cuvinte superficiale, frumoase, cu care ceilalți te admiră și te laudă. Dacă, în inima ta, îți este clar ce fel de persoană ești, care îți este esența, care îți sunt eșecurile și ce corupție dezvălui, ar trebui să ai părtășie deschis cu privire la asta cu alte persoane, astfel încât să poată vedea care-ți este adevărata stare, care îți sunt gândurile și opiniile, astfel încât să știe ce cunoștințe ai despre asemenea lucruri. Orice ai face, nu te preface și nu afișa o mască, nu-ți ascunde propria corupție și propriile eșecuri de alții, astfel încât nimeni să nu le cunoască. Acest tip de comportament fals este un obstacol în inima ta și este, de asemenea, o fire coruptă și îi poate împiedica pe oameni să se pocăiască și să se schimbe. Trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să reții pentru reflecție și disecție lucrurile false precum laudele pe care ți le aduc alții, gloria cu care te acoperă și coroanele pe care ți le oferă. Trebuie să vezi răul pe care ți-l fac aceste lucruri. Făcând astfel, îți vei cunoaște propria măsură, vei obține cunoaștere de sine și nu te vei mai vedea drept un supraom sau vreun personaj măreț. Odată ce ai o astfel de cunoaștere de sine, devine ușor pentru tine să accepți adevărul, să accepți în inima ta cuvintele lui Dumnezeu și ceea ce Dumnezeu îi cere omului, să accepți mântuirea ta de către Creator, să fii neclintit o persoană obișnuită, cineva care este onest și de încredere și să stabilești o relație normală între tine – o ființă creată, și Dumnezeu – Creatorul. Asta este precis ceea ce Dumnezeu le cere oamenilor și este ceva ce le este pe deplin realizabil. Dumnezeu le permite doar oamenilor obișnuiți, normali să vină înaintea Lui. El nu acceptă să I se închine cei care simulează sau falsele celebrități, personajele ilustre și supraoamenii. Când renunți la aceste nimburi false, recunoști că ești o persoană obișnuită, normală și vii la Dumnezeu ca să cauți adevărul și să I te rogi, inima pe care o ai pentru El va fi mult mai cinstită, iar tu te vei simți mult mai relaxat. În acest moment, vei simți că ai nevoie ca Dumnezeu să te susțină și să te ajute și vei fi capabil să vii înaintea lui Dumnezeu mai des, ca să cauți și să I te rogi. Spuneți-Mi, credeți că este mai ușor să fii un personaj ilustru, un supraom, sau o persoană obișnuită? (O persoană obișnuită.) Teoretic, este ușor să fii o persoană obișnuită, dar greu să fii un personaj ilustru sau un supraom, ceea ce provoacă mereu suferință. Totuși, când oamenii fac propriile alegeri și pun acest lucru în practică, nu se pot abține și vor să fie supraoameni sau personaje ilustre. Nu se pot abține. Acest lucru este cauzat de natura-esență pe care o au. Astfel, omul are nevoie de mântuirea lui Dumnezeu. În viitor, când cineva vă întreabă: „Cum poți înceta să încerci să fii un supraom sau un personaj ilustru?”, veți fi capabili să răspundeți la această întrebare? Este nevoie doar să practicați metoda pe care v-am prezentat-o. Fii o persoană obișnuită, nu te deghiza, roagă-te lui Dumnezeu și învață să-ți deschizi sufletul într-un mod simplu și să vorbești din inimă cu ceilalți. Această practică va da roade în mod firesc. Treptat, vei învăța să fii o persoană normală, nu vei mai fi sătul de viață, nu vei mai fi în suferință și nu vei mai fi îndurerat. Toți oamenii sunt oameni obișnuiți. Nu există nicio diferență între ei, cu excepția faptului că înzestrările lor personale sunt diferite, iar ei se pot deosebi, oarecum, prin calibru. Fără mântuirea și protecția lui Dumnezeu, ei ar face cu toții rău și ar suferi pedeapsa. Dacă poți să recunoști că ești o persoană obișnuită, dacă poți să ieși în afara închipuirilor și amăgirilor goale ale omului și să cauți să fii o persoană onestă și să faci fapte oneste, dacă poți să I te supui cu conștiinciozitate lui Dumnezeu, atunci nu vei avea probleme și vei trăi în mod deplin o asemănare umană. Este atât de simplu, prin urmare, de ce nu există o cale? Ceea ce am spus acum este foarte simplu. De fapt, exact așa stau lucrurile. Cei care iubesc adevărul îl pot accepta complet și vor spune, de asemenea: „De fapt, Dumnezeu nu-i cere omului prea mult. Toate cerințele Lui pot fi îndeplinite cu conștiință și rațiune umană. Nu este dificil ca o persoană să-și facă bine datoria. Dacă o persoană acționează din inimă și are voința și dorința să pună în practică acest lucru, este ușor de realizat.” Dar unii oameni nu pot realiza acest lucru. Pentru cei care au mereu ambiții și dorințe, care vor mereu să fie supraoameni și personaje ilustre, chiar dacă vor să fie persoane obișnuite, nu este ușor. Ei simt mereu că sunt superiori și sunt mai buni decât alții, deci întreaga lor inimă și întreaga lor minte sunt mistuite de dorința de a fi supraoameni sau personaje ilustre. Nu numai că nu sunt dispuși să fie persoane obișnuite și să-și păstreze statutul de ființe create, ci jură că nu vor renunța niciodată să urmărească să devină supraoameni și personaje ilustre. Situația este fără ieșire.

Unii oameni nu caută adevărul și nu se roagă lui Dumnezeu indiferent cu ce se confruntă. Ei acționează doar pe baza propriilor dorințe, înzestrări și a propriului calibru. Chiar și atunci când se roagă lui Dumnezeu, ei doar acționează mecanic, iar în inima lor, gândesc: „Dacă Dumnezeu mă luminează sau nu este treaba Lui. Eu voi acționa, pur și simplu, așa cum cred eu mai bine.” Ei se simt complet capabili să se ocupe singuri de chestiuni și pe deplin competenți pentru munca pe care o fac. Pentru ei, să se roage lui Dumnezeu presupune doar să acționeze mecanic. Cum sunt astfel de oameni? Pot ei să recunoască faptul că sunt oameni obișnuiți, normali? Pot ei să intre în realitatea cuvântului lui Dumnezeu? (Nu, deloc.) Cred astfel de oameni că pot face orice? (Da.) Ei cred că, chiar dacă nu acționează conform cuvintelor lui Dumnezeu, pot face față oricărui lucru și pot rezolva lucrurile fără bătăi de cap sau dificultăți, fără să caute cuvintele lui Dumnezeu. Ce cale urmează oamenii de acest fel? Este calea încercării de a fi supraoameni și personaje ilustre? (Da.) Indiferent cât de mare este încurcătura pe care o provoacă sau câte fărădelegi comit, pentru ei, este egal cu zero. Atât timp cât au făcut multe lucruri, au acumulat anumite realizări și au simțit un anume simț al superiorității, ei consideră că dețin resurse și abilități. Ei se cred oameni care au muncit din greu și au realizat multe pentru casa lui Dumnezeu. Nu au nevoie de cuvintele lui Dumnezeu. Nu au nevoie de lucrarea lui Dumnezeu. Ei pot face totul singuri. Acești oameni nu vor veni niciodată înaintea lui Dumnezeu. Ei se laudă că nimic nu le este imposibil de făcut. Când se confruntă cu ceva, ei nu se roagă niciodată lui Dumnezeu și nici nu caută adevărurile-principii, iar să aibă părtășie cu frații și surorile lor, nici atât. Nici nu caută vreodată de la Cel de mai sus, ca să nu mai vorbim despre a căuta adevărul în cuvintele lui Dumnezeu. Ei cred că multe lucruri nu sunt menționate și că nu li se dă o explicație concretă în cuvintele lui Dumnezeu, deci este în regulă ca ei să rezolve singuri aceste lucruri. Fără să știe, L-au dat la o parte pe Dumnezeu. Fără să știe, sunt disprețuitori cu ceilalți și îi calcă pe toți în picioare. Drumul pe care merg este drumul spre a deveni celebrități, personaje ilustre și supraoameni. În cele din urmă, o astfel de persoană nu poate rămâne neclintită. Dacă i-ai cere să învețe să admită că e o persoană obișnuită, că este capabilă să facă greșeli, să comită fărădelegi și să eșueze și are multe neajunsuri și defecte, ar putea ea să facă asta? (Nu ar putea.) Dacă i-ai spune să-și dea jos acele nimburi și acele cununi, să renunțe la marea apreciere pe care i-au acordat-o frații și surorile ei și să renunțe la prestigiul și la statutul ei în biserică, ar fi de acord? (Nu ar fi.) Ar spune: „Cum pot eu să renunț, satisfăcut, la faima mea dobândită cu greu și la astfel de cununi? Nu sunt atât de prost!” Ea vrea cu ardoare să o trateze mai mulți oameni ca pe un supraom și un personaj ilustru. Nu îi place ca oamenii să îi vadă neajunsurile și defectele și să o trateze ca pe un om normal. Îi displace chiar și mai mult când oamenii îi dau în vileag greșelile, eșecurile și comportamentul. Pot astfel de oameni să vină des înaintea lui Dumnezeu ca să se roage și să caute adevărul? (Nu pot.) Chiar dacă vin înaintea lui Dumnezeu să se roage, vor avea ei o inimă sinceră? Nu. Tot ce spun și tot ce fac este pentru cununa de pe capul lor și pentru prestigiul propriu. Ei fac lucruri pentru a le vedea toată lumea, dar nu vor să accepte scrutarea lui Dumnezeu și nu-I pot oferi lui Dumnezeu o inimă sinceră, pe care ei nu o au. Nu pot să înțeleagă nicidecum intențiile lui Dumnezeu din cuvântul Lui și să acționeze în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu. Prin urmare, chiar dacă o astfel de persoană vrea să caute adevărul și să scape de dorința de a fi o celebritate sau un personaj ilustru, ea nu este sinceră. Ea nu poate să se răzvrătească împotriva trupului și nici să practice adevărul. Ce fel de persoană este ea? Este un neîncrezător. Este un antihrist. Odată ce antihriștii au statut, influență și puțin prestigiu printre oameni, ei se vor dedica înființării unei împărății independente, pornind pe o cale fără de întoarcere. Indiferent de câte ori interacționezi cu ei în părtășie despre adevăr sau îi emondezi, nu vei rezolva nimic. În casa lui Dumnezeu, părtășia despre adevăr, discuțiile despre mărturii bazate pe experiență, căutarea în scopul de a-L iubi pe Dumnezeu și de a fi martor pentru El și implicarea în părtășii despre pătrunderea pură și despre principiile adevărului – aceste lucruri pozitive sunt eficiente doar pentru cei care iubesc adevărul și care au o dorință arzătoare pentru Dumnezeu. Pentru cei care nu iubesc adevărul, cei care doar urmăresc binecuvântări și cei cărora le place să joace rolul supraomului și al personajului ilustru, acestea sunt absolut inutile. Orice adevăruri, cuvinte corecte și lucruri pozitive sunt toate pentru cei care iubesc adevărul, iubesc cuvântul lui Dumnezeu și au o dorință arzătoare pentru Dumnezeu. După ce ascultă adevărul, cei care nu dețin aceste calificări vor spune, de asemenea, că adevărul este drept și că adevărul este bun, dar vor cugeta la el și se vor gândi: „Pentru ce trăiesc eu? Trăiesc pentru prestigiu, pentru statut, pentru cununi, nimburi și recompensele lui Dumnezeu. Fără acestea, mai am eu demnitate? Care este sensul vieții mele? Nu este credința în Dumnezeu doar un mijloc de a urmări recompense și cununi? Acum, că am plătit prețul cu o parte atât de mare din inima mea și din sângele meu și după ce am așteptat atât de mult, a venit, în sfârșit, momentul ca Dumnezeu să-i recompenseze pe cei buni și să-i pedepsească pe cei răi. Acum ar trebui să fiu încununat și să-mi primesc recompensa. Cum aș putea să cedez altcuiva așa ceva? Să fiu o persoană normală, o persoană obișnuită, la fel ca toți ceilalți oameni banali, ce sens are să trăiești așa? Nu sunt atât de prost!” Nu este o asemenea persoană fără scăpare? (Ba da.) Nu căuta să-i convingi pe astfel de oameni. Adevărul nu este pentru ei și ce vor ei nu este adevărul. O astfel de persoană caută doar binecuvântări și cununi. Dorințele și ambițiile sale depășesc limitele a ceea ce este necesar pentru oamenii normali. Unii oameni nu își pot imagina de ce o astfel de persoană se agață de statut și de putere și nu vrea să le dea drumul. Aceasta este esența și natura înnăscută a unei astfel de persoane. Tu nu poți să-ți dai seama, fiindcă esența ta este diferită de a ei, iar ea nu te poate înțelege pe tine. Ea nu știe de ce ești atât de prost. Nu vrei cununi gata confecționate, nimburi și prestigiu și, în schimb, ai fi o persoană obișnuită. Ea te găsește de neconceput. O astfel de persoană se gândește: „Urmărești adevărul cu conștiinciozitate, practici ceea ce îți spune Dumnezeu, faci ce îți spune El și te supui la orice îți spune El să faci. Cum poți fi atât de prost?” Ea crede că a fi o persoană onestă și a practica adevărul înseamnă că ești stupid, ignorant și încet la minte. Se crede inteligentă fiindcă urmărește cunoașterea și joacă rolul unei persoane superioare. Crezând că înțelege totul, trage concluzia că „viața unei persoane care nu are statut și prestigiu, care nu poartă cununi pe cap și care nu are merite printre oameni și nici autoritate pentru a vorbi este lipsită de valoare. Dacă nu trăiești pentru faimă, trebuie să trăiești pentru profit. Dacă nu trăiești pentru profit, trebuie să trăiești pentru faimă”. Nu este aceasta logica Satanei? Trăind după logica Satanei, ea nu are scăpare. Nu ar putea accepta niciodată vreunul dintre cuvintele, lucrurile pozitive sau sfaturile corecte ale lui Dumnezeu. Dacă nu poate accepta asta, ce este de făcut? Nu intenționăm să îi spunem ei aceste cuvinte. Aceste cuvinte se adresează doar oamenilor cu umanitate normală, oamenilor cu o dorință arzătoare pentru Dumnezeu. Ele sunt doar pentru acești oameni. Doar acești oameni pot să asculte și să cugete în mod serios la cuvintele lui Dumnezeu, să obțină o înțelegere a adevărului, să acționeze în conformitate cu adevărurile-principii, să-și îndeplinească îndatoririle așa cum cere Dumnezeu, să practice și să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu în mediile rânduite de Dumnezeu și să intre treptat în adevărul-realitate. Cât despre cei care nutresc în inimile lor dispreț și ostilitate față de lucrurile pozitive și față de cuvântul lui Dumnezeu, ei nu se pot împăca să trăiască o viață neremarcabilă și banală, să fie persoane comune, să vină în mod conștiincios înaintea lui Dumnezeu și să caute și să aștepte din toată inima, cu privire la chestiuni pe care nu le înțeleg. Nu sunt mulțumiți să fie astfel de persoane. Astfel, este imposibil ca o astfel de persoană să fie mântuită. Împărăția Cerurilor nu a fost pregătită pentru acești oameni. Înțelegeți? (Înțelegem.) Oricine este capabil să fie ființa creată obișnuită, normală, despre care vorbește Dumnezeu și să stea în locul adecvat al unei ființe create, oricine este dispus să fie acea persoană nesăbuită, pe care ceilalți o disprețuiesc și poate să accepte și să se supună cuvintelor lui Dumnezeu, indiferent ce spune El, venind des înaintea Lui, căutând des și având o inimă sinceră, poate deveni unul dintre biruitorii despre care vorbește Dumnezeu. Oricine devine unul dintre biruitorii despre care vorbește Dumnezeu va primi, în cele din urmă, ceea ce a promis Dumnezeu omenirii. Acest lucru este sigur.

Când Dumnezeu cântărește dacă o persoană este bună sau rea, dacă urmărește adevărul și dacă poate obține mântuirea Lui, ia în calcul felul în care persoana pătrunde cuvintele Lui și atitudinea ei față de cuvintele Lui. Ia în calcul dacă ea poate să practice adevărurile pe care le poate înțelege. Ia în calcul dacă ea poate accepta adevărul atunci când este emondată și atunci când trece prin încercări. Ia în calcul dacă ea Îl dorește și Îl acceptă pe Dumnezeu cu o inimă sinceră. Dumnezeu nu judecă nivelul educației sale, calibrul său, câte înzestrări are, cât de departe a călătorit sau cât de mult a lucrat. Dumnezeu nu ia în calcul aceste lucruri și nici nu dorește aceste lucruri. Să spunem că întotdeauna vrei să duci dorințele și ambițiile tale la Dumnezeu și să le oferi în schimbul recompenselor și al cununilor, dar întotdeauna ai desconsiderat și ai ignorat cuvintele lui Dumnezeu. Chiar dacă Dumnezeu a rostit mii și mii de cuvinte, nici măcar un singur cuvânt de la Dumnezeu nu rămâne în inima ta. Nici măcar un cuvânt din îndemnurile lui Dumnezeu, din avertismentele Lui sau din atenționările Lui sau chiar din judecățile, mustrările sau învățăturile Lui – tu nu ai niciunul dintre aceste cuvinte în inima ta. Nu iei nici măcar un cuvânt rostit de Dumnezeu drept motto în inima ta. Inima ta nu-și amintește niciun cuvânt de la Dumnezeu și, în același timp, tu nu plătești niciun preț pentru a practica și pentru a intra în cuvintele lui Dumnezeu. Dacă toate acestea sunt adevărate, atunci, din perspectiva lui Dumnezeu, finalul și destinația ta sunt deja stabilite. Dacă, în prezența lui Dumnezeu, în prezența Creatorului, nu te împaci cu faptul că ești o persoană obișnuită sau comună; dacă, în prezența Creatorului, îndrăznești să te comporți insolent; dacă vrei mereu să joci rolul personajului ilustru, al supraomului, al individului extraordinar și nu rămâi în poziția pe care ți-a dat-o Dumnezeu, atunci ce mai vrei să obții de la Dumnezeu? Îți va da Dumnezeu acel lucru? Dacă oamenii vor să obțină ce a promis Dumnezeu omului, mai întâi trebuie să urmeze calea lui Dumnezeu. Aceasta este direcția generală. Pentru direcția specifică, trebuie să asculte și să practice cuvintele lui Dumnezeu. Această cale nu-i va ghida niciodată în direcția greșită. Ascultă cuvintele lui Dumnezeu și pune-le în practică, transformă cuvintele lui Dumnezeu în realitatea vieții tale, în baza, principiile, direcția și scopul lucrurilor pe care le spui, în modul în care te comporți, în care privești lucrurile și în care faci lucrurile. Adică, ceea ce spui și judecățile pe care le emiți trebuie să aibă la bază cuvintele lui Dumnezeu. Oricând alegi să interacționezi cu un tip de persoană și să eviți sau să respingi un alt tip de persoană, trebuie să ai baza cuvintelor lui Dumnezeu. Chiar dacă ești furios și-i blestemi pe ceilalți, acțiunile tale trebuie să aibă principii și context și, în principiu, să fie conforme cu adevărul. În acest fel, vei trăi realitatea cuvântului lui Dumnezeu și vei primi aprobarea lui Dumnezeu. A căuta să intri în adevărul-realitate este un proces de urmărire a adevărului și de trăire a unei umanități normale, pentru a deveni o ființă creată eligibilă. Este, de asemenea, un proces de a te elibera de încercarea de a fi un supraom, o persoană excepțională și o celebritate sau un personaj ilustru. Dacă vrei să evadezi de pe calea strădaniei de a deveni un supraom, o celebritate și un personaj ilustru, sau să scapi de acest tip de metodă de urmărire, atunci trebuie mai întâi să-ți apleci spatele, să te smerești, să admiți că ești o persoană, una nesemnificativă și una care nu poate face nimic fără îndrumarea lui Dumnezeu – doar o persoană obișnuită. Trebuie să admiți că nu ești nimic fără Dumnezeu și fără cuvintele lui Dumnezeu. Ești o persoană care este dispusă să accepte suveranitatea și orchestrarea Creatorului. Fără suflarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu – fără tot ce ți-a dat El – ești un trup mort și nu ești bun de nimic. Firește, în timp ce recunoști aceste lucruri, trebuie să vii înaintea lui Dumnezeu și să accepți toate cuvintele vieții, pe care El le-a rostit. Mai important, trebuie să intri în realitatea acestor cuvinte rostite de Dumnezeu, să transformi cuvintele Lui în viața ta, să le faci să devină fundația și baza vieții și existenței tale și să le transformi într-o sursă și un ajutor al supraviețuirii tale de-a lungul întregii tale vieți. Aceasta este intenția lui Dumnezeu și cea mai mare cerință a Lui pentru om.

Astăzi, subiectul principal al părtășiei noastre a fost cum să tratezi cuvintele lui Dumnezeu, cum să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, cum ar trebui să prețuiască oamenii cuvintele lui Dumnezeu și cum ar trebui să practice ei cuvintele lui Dumnezeu, ca să intre în adevărul-realitate și să obțină mântuirea. În principal, ne-am angajat în părtășie despre importanța cuvântului lui Dumnezeu. Aceste lucruri sunt exact acelea care vă lipsesc vouă și pe care ar trebui să le dețină omul. Dacă nu aș avea părtășie în acest fel, nu ați fi capabili să vedeți clar aceste lucruri. Se pare că aveți ceva cunoaștere subconștientă, dar nu puteți explica în mod clar ce știți. Este ca și cum ai scrie un articol, când conturul este trasat, dar încă nu poți să detaliezi conținutul. Aceasta este situația voastră reală. Părtășia de azi despre aceste lucruri este o reamintire și un avertisment pentru voi. Pentru fiecare persoană, cuvintele lui Dumnezeu sunt lucrul cel mai important și nu există un înlocuitor pentru adevăr. Odată ce înțelegeți acest lucru, ar trebui să aveți o cale pentru cum să practicați. Trebuie să faceți mai mult pentru a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu și să practicați astfel încât să intrați în realitatea acestora. Ce ar trebui să faci dacă simți că statura ta este prea mică, dacă lasă de dorit capacitatea ta de a înțelege și dacă nu poți descifra sau ajunge la cuvintele profunde ale lui Dumnezeu și nu ți le poți aplica ție însuți? Începe prin a mânca și a bea din cele superficiale. În inima ta, memorează cuvintele simple, ușor de înțeles, pe care le poți practica tu însuți, transformă-le în principiile pe care le urmezi în practică și acționează conform cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu spune să mergi în est, atunci mergi în est. Dacă Dumnezeu spune să mergi în vest, atunci mergi în vest. Dacă Dumnezeu spune să te rogi mai mult, atunci roagă-te mai mult. Fă orice spune Dumnezeu. Este mai bine să fii considerat prost de către ceilalți decât să fii ceea ce ar considera Satana o persoană deșteaptă și abilă. Numai cei care aleg să practice adevărul în scopul unic de a câștiga aprobarea lui Dumnezeu sunt cei cu adevărat inteligenți și înțelepți.

25 septembrie 2021